PANTEXEL 40 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PANTEXEL 40 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 40 mg (echivalent cu pantoprazol sodic
sesquihidrat 45,11 mg).
Excipient cu efect cunoscut: lecitină din soia 0,352 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent.
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, având inscripţionat cu cerneală neagră pe una
din feţe „PA 784”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulți si adolescenți cu vârsta de 12 ani și peste
- Esofagită de reflux.
Adulți
- Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori), în combinație cu tratament antibiotic adecvat la pacienţii
cu ulcere asociate cu H.pylori.
- Ulcer gastric și duodenal.
- Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozajul recomandat
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Tratamentul esofagitei de reflux
Un comprimat Pantexel 40 mg pe zi. În cazuri individuale doza poate fi dublată (creştere până la 2
comprimate Pantexel 40 mg pe zi), în special dacă nu a existat răspuns la alt tratament. De regulă, este
2
necesară o perioadă de 4 săptămâni pentru tratamentul esofagitei de reflux. Dacă nu este suficient,
vindecarea va fi obţinută, de regulă peste alte 4 săptămâni.
Adulţi
Eradicarea Helicobacter pylori, în combinaţie cu două antibiotice adecvate
La pacienţii cu Helicobacter pyloritrebuie
realizată prin terapie asociată. Trebuie luate în considerare ghidurile locale oficiale (de ex. recomandările
naţionale) privind rezistenţa bacteriană, utilizarea şi prescripţia adecvată a antibioticelor. În funcţie de
nivelul de rezistenţă, se poate recomanda următoarea asociere pentru eradicarea Helicobacter pylori:
a) un comprimat gastrorezistent Pantexel 40 mg de două ori pe zi
plus 1000 mg amoxicilină de două ori pe zi
plus 500 mg claritromicină de două ori pe zi
b) un comprimat gastrorezistent Pantexel 40 mg de două ori pe zi
plus 400-500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol) de două ori pe zi
plus 250-500 mg claritromicină de două ori pe zi
c) un comprimat gastrorezistent Pantexel 40 mg de două ori pe zi
plus 1000 mg amoxicilină de două ori pe zi
plus 400-500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol) de două ori pe zi
În terapia asociată pentru eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori, cel de-al doilea comprimat de
Pantexel trebuie administrat cu o oră înainte de masa de seară.
Terapia asociată se aplică, în general, timp de 7 zile şi poate fi prelungită până la maxim două săptămâni.
Dacă, pentru a asigura vindecarea ulcerelor, se indică prelungirea tratamentului cu pantoprazol, trebuie
luate în considerare recomandările de dozaj pentru ulcerele duodenale şi gastrice.
Dacă terapia asociată nu este o opţiune, de exemplu dacă pacientul a fost diagnosticat Helicobacter pylori-
negativ, următoarele doze se aplică în cazul monoterapiei cu Pantexel 40 mg:
Tratamentul ulcerului gastric
Un comprimat Pantexel 40 mg pe zi. În cazuri individuale doza poate fi dublată (creştere până la 2
comprimate Pantexel pe zi), în special dacă nu a existat răspuns la alt tratament. De regulă, este necesară o
perioadă de 4 săptămâni pentru tratamentul ulcerelor gastrice. Dacă nu este suficient, vindecarea va fi
obţinută, de regulă peste alte 4 săptămâni.
Tratamentul ulcerului duodenal
Un comprimat Pantexel 40 mg pe zi. În cazuri individuale doza poate fi dublată (creştere până la 2
comprimate Pantexel pe zi), în special dacă nu a existat răspuns la alt tratament. De regulă, este necesară o
perioadă de 2 săptămâni pentru tratamentul ulcerului duodenal. Dacă nu este suficient, vindecarea va fi
obţinută, în majoritatea cazurilor peste alte 2 săptămâni.
Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice
Pentru tratamentul pe termen lung al sindromului Zollinger-Ellison şi al altor afecţiuni hipersecretorii
patologice, pacienţii trebuie să înceapă tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg (2 comprimate Pantexel 40
mg). Ulterior, dozajul poate fi ajustat, după caz, utilizând ca referinţă determinările secreţiei acide gastrice.
În cazul administrării unei doze de peste 80 mg pe zi, doza trebuie divizată şi administrată de două ori pe
3
zi. O creştere temporară a dozei peste 160 mg pantoprazol este posibilă, dar nu trebuie menţinută mai mult
decât este necesar pentru controlul corespunzător al acidităţii.
Durata tratamentului sindromului Zollinger-Ellison şi a altor afecţiuni hipersecretorii patologice nu este
limitată şi trebuie adaptată la necesităţile clinice.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Pantexel nu este recomandat pentru utilizarea la copii cu vârsta sub 12 ani, datorită datelor limitate privind
siguranţa şi eficacitatea la acest grup de vârstă.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depășită doza zilnică de 20 mg pantoprazol (un
comprimat de 20 mg pantoprazol).
Pantexel nu trebuie utilizat în terapia asociată pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu disfuncţie
hepatică moderată până la severă, deoarece în prezent nu sunt disponibile date privind eficacitatea şi
siguranţa utilizării Pantexel în tratamentul asociat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficiență renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Pantexel nu trebuie utilizat în tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu insuficienţă
renală, pentru că nu există date curente privind eficacitatea şi siguranţa administrării Pantexel în
tratamentul combinat la aceşti pacienţi.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Mod de administrare
Pantexel 40 mg comprimate gastrorezistente nu trebuie mestecate sau sfărâmate şi trebuie înghiţite întregi
cu apă, cu o oră înainte de masă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Hipersensibilitate la alţi substituenţi de benzimidazol, arahide sau soia.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe durata
tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în care nivelul de
enzime hepatice creşte, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).
La apariţia oricărui simptom alarmant
La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul
gastric, trebuie exclus caracterul malign, pentru că tratamentul cu pantoprazol poate reduce simptomele şi
întârzia diagnosticul.
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat, trebuie efectuate investigaţii suplimentare.
Administrarea concomitentă cu atazanavir
4
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitori de pompă de protoni nu este recomandată (vezi pct.
4.5). În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor de pompă de
protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală), precum şi creşterea
dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de
pantoprazol.
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B
12
Pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii cu
deficit de vitamina B
12 sau la cei care prezintă factori de risc privind malabsorbţia vitaminei B12, în terapia
de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii
trebuie ţinuţi sub supraveghere periodică.
Infecţii gastro-intestinale cauzate de bacterii
Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibitorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de bacterii prezente
în mod normal în tractul gastro-intestinal superior. Tratamentul cu Pantexel poate conduce la un risc uşor
sporit de infecţii gastro-intestinale cauzate de bacterii precum Salmonella şi Campylobacter.
Hipomagneziemie
La pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), precum pantoprazol, timp de
cel puţin trei luni şi în majoritatea cazurilor timp de un an, s-a raportat apariţia de hipomagneziemie
severă. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei, precum: fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii,
ameţeli şi aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea debut insidios şi pot fi trecute cu vederea.
La majoritatea pacienţilor afectaţi, hipomagneziemia s-a ameliorat prin administrarea de magneziu şi
întreruperea administrării de IPP.
În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată sau al celor cărora li se
administrează IPP împreună cu digoxină sau medicamente care pot determina hipomagneziemie (de
exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să aibă în vedere determinarea
concentraţiei de magneziu din sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul
tratamentului.
Fracturi de oase
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe
perioade îndelungate (peste 1 an), poate creşte moderat riscul de fractură la nivelul şoldului, încheieturii
mâinii şi coloanei vertebrale, predominant la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu alţi factori de risc
cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot
determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. O parte din această creştere poate fi cauzată de alţi
factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie
să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Excipienţi
Acest medicament conţine lecitină din soia. Dacă pacientul este alergic la arahide sau soia, acest
medicament nu trebuie utilizat (vezi pct. 4.3).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce absorbţia
medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul unor
5
antifungice azolice precum ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente, precum
erlotinibul.
Medicamente anti-HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medicamente anti-HIV, a căror absorbţie este
dependentă de pH, cu inhibitori de pompă de protoni, poate avea drept rezultat o reducere substanţială a
biodisponibilităţii acestor medicamente anti-HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu este
recomandată administrarea concomitentă a inhibitorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)
Deşi nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de fenprocumonă sau
warfarină în studiile clinice farmacocinetice, au fost raportate câteva cazuri izolate de modificări ale
valorii raportului normalizat internaţional (INR) pe parcursul tratamentului concomitent, în perioada
ulterioară punerii pe piaţă. Astfel, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu
fenprocumonă sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină / INR înainte de
iniţierea, după finalizarea sau pe parcursul utilizării neregulate a acestuia.
Alte studii privind interacţiunile
Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului enzimatic
citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte
căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, precum carbamazepina,
diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi contraceptivele orale care conţin levonorgestrel şi etinilestradiol
nu au indicat interacţiuni clinice semnificative.
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu influenţează
metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (precum cafeina, teofilina), CYP2C9 (precum
piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (precum metoprololul), CYP2E1 (precum etanolul) sau
nu interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina.
Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.
Au fost, de asemenea, realizate studii privind interacţiunile la administrarea concomitentă a
pantoprazolului cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate
niciun fel de interacţiuni relevante clinic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date relevante privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile efectuate pe animale
au arătat toxicitate reproductivă (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru oameni.
Pantexel nu trebuie utilizat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.
Alăptarea
Studiile efectuate pe animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. A fost raportată
excreţia în laptele matern uman. De aceea, trebuie luată o decizie cu privire la continuarea/întreruperea
alăptării sau continuarea/întreruperea terapiei cu Pantexel, având în vedere beneficiile alăptării pentru
copil şi beneficiile terapiei cu Pantexel pentru mamă.
Fertilitatea
Nu există date care să ateste influenţarea fertilităţii din studiile efectuate pe animale (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
6
Pot apărea reacţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8).
Dacă pacientul prezintă aceste simptome, acesta trebuie să întrerupă activităţile care presupun conducerea
vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5% dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai frecvente
RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1% dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt prezentate
în următoarea ordine a frecvenţei:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă aplicarea
unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă „necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa ulterioară
punerii pe piaţă
Clasificarea pe
aparate,
sisteme şi
organe Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice Agranulocitoză Trombocitopenie;
Leucopenie;
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensibilitate
(inclusiv
anafilaxie şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie Hiperlipidemie
(trigliceride,
colesterol);
Modificări de
greutate Hiponatriemie;
Hipomagnezemie
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
psihice Tulburări ale
somnului Depresie (şi
agravarea
acesteia) Dezorientare (şi
agravarea
acesteia) Halucinaţii;
Confuzie (mai
ales la pacienţii
predispuşi sau
agravarea
acesteia)
Tulburări ale
sistemului
nervos Ameţeli;
Cefalee Disgeuzie
Tulburări
oculare Tulburări de
vedere/vedere
înceţoşată
Tulburări Diaree;
7
gastro-
intestinale Greaţă/vărsătură;
Distensie
abdominală/balonare;
Constipaţie;
Xerostomie;
Durere şi disconfort
abdominal
Tulburări
hepatobiliare Creşterea enzimelor
hepatice
(transaminaze, γ-GT) Creşterea
bilirubinei Afectare
hepatocelulară;
Icter;
Insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat Rash/exantem/erupţii;
Prurit Urticarie;
Angioedem Sindrom
Stevens-Johnson;
Sindrom Lyell;
Eritem
multiform;
Fotosensibilitate
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv Fractură de şold,
încheietura mâinii sau
vertebrale (vezi pct.
4.4) Artralgie;
Mialgie
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare Nefrită
interstiţială
Tulburări ale
aparatului
genital şi ale
sânului Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de
administrare Astenie;
Fatigabilitate;
Stare de rău Hipertermie;
Edeme periferice
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat niciun simptom de supradozaj la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-un interval de 2 minute au fost bine tolerate.
Deoarece pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil.
În caz de supradoză cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi suportiv, nu
există recomandări terapeutice specifice.
8
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02.
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un substituent al benzimidazolului, care inhibă secreţia de acid clorhidric în stomac
prin blocarea specifică a pompelor de protoni ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid al celulelor parietale, unde va inhiba
enzima H
+, K+-ATP-ază, adică etapa finală a producţiei de acid clorhidric din stomac. Inhibarea este
dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi pe cea stimulată. La majoritatea
pacienţilor, eliminarea simptomelor are loc în termen de 2 săptămâni. Ca şi în cazul altor inhibitori de
pompă de protoni şi al inhibitorilor receptorilor H
2, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea din
stomac şi, ca urmare, provoacă o creştere a nivelului de gastrină, proporţional cu reducerea nivelului de
aciditate. Creşterea nivelului de gastrină este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal
faţă de nivelul receptorilor celulari, acesta poate inhiba secreţia de acid clorhidric în mod independent de
stimularea provocată de alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi, indiferent
dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.
Valorile gastrinei a jeun cresc sub influenţa pantoprazolului. La utilizarea pe termen scurt, în majoritatea
cazurilor, aceste valori nu depăşesc limita superioară normală. În timpul unui tratament pe termen lung,
nivelurile de gastrină se dublează, în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o mărire excesivă apare
numai în cazuri izolate. Ca urmare, în timpul unui tratament de lungă durată, o creştere uşoară spre
moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) din stomac se constată într-un număr mic de
situaţii (de la hiperplazie simplă la hiperplazie adenomatoidă). Totuşi, conform studiilor efectuate până în
prezent, nu a fost constatată formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici
la oameni, după cum s-a descoperit în cadrul experimentelor efectuate pe animale (vezi punctul 5.3).
Conform rezultatelor studiilor efectuate pe animale, nu se poate exclude influenţa unui tratament de lungă
durată cu pantoprazol, de peste un an, asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Pantoprazol este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză orală
de 40 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 2-3 μg/ml, se obţin la circa 2,5 h după
administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de dozare
cuprins între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală,
cât şi după cea intravenoasă.
S-a constatat că biodisponibilitatea absolută a comprimatului este de aproximativ 77%. Ingestia
concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în consecinţă,
biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea perioadei de
absorbţie.
Distribuţie
Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98%. Volumul de distribuţie este de
aproximativ 0,15 l/kg.
Metabolizare
9
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv în ficat. Principala cale de metabolizare este demetilarea de
către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără
oxidarea de către CYP3A4.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire final este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de circa 0,1 l/h/kg. Au existat
câteva cazuri de subiecţi la care eliminarea a fost întârziată. Din cauza legăturii specifice a pantoprazolului
cu pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire a eliminării nu este corelat cu o durată
de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul fiind excretat prin fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în urină,
este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire al principalului metabolit
(aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
Caracteristici la pacienţi/grupuri speciale de subiecţi
Aproximativ 3% din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste
persoane au fost identificate ca metabolizatori slabi. La aceşti pacienţi, metabolizarea pantoprazolului este
catalizată, probabil, în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de pantoprazol de 40
mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6 ori mai
mare la metabolizatorii slabi decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională (metabolizatori extensivi).
Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60%. Aceste constatări nu
au afectat dozarea pantoprazolului.
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală
(inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire al
pantoprazolului este scurt şi în această situaţie. Numai cantităţi foarte mici de pantoprazol sunt dializate.
Deşi principalul metabolit are un timp de înjumătăţire întârziat într-o proporţie moderată (2-3 h), excreţia
este totuşi rapidă şi, astfel, nu are loc acumularea.
Deşi pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile timpului de înjumătăţire cresc până
la 7-9 h şi valorile ASC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7, concentraţia serică maximă este
doar uşor mărită, cu un coeficient de 1,5 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.
O uşoară creştere a valorilor ASC şi C
max la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu este nici ea
relevantă din punct de vedere clinic.
Copii
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse
între 5 şi 16 ani, valorile ASC şi C
max se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adulţi. După
administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu vârste
cuprinse între 2 şi 16 ani, nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi
vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute
la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În cadrul unor studii cu durata de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate pe şobolani au fost identificate
neoplasme neuroendocrine. În plus, în prestomacul şobolanilor s-au găsit papiloame cu celule scuamoase.
Mecanismul care duce la formarea carcinoizilor gastrici prin benzimidazoli substituiţi a fost investigat cu
atenţie şi duce la concluzia că aceasta este o reacţie secundară la nivelurile extrem de ridicate de gastrină
serică care apar la şobolani în timpul tratamentului cronic cu doze mari. În timpul studiilor cu durata de
10
doi ani, efectuate pe rozătoare, s-a observat un număr ridicat de tumori hepatice la şobolani şi la femelele
de şoareci şi au fost interpretate ca fiind rezultatul unei rate metabolice înalte a pantoprazolului în ficat.
În cadrul unui studiu cu durata de 2 ani s-a observat o uşoară creştere a modificărilor neoplazice ale
tiroidei în grupul şobolanilor care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Incidenţa acestor neoplasme
este asociată cu modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei în ficatul şobolanilor. Nu
se aşteaptă efecte secundare asupra glandelor tiroide la om, deoarece doza terapeutică este scăzută.
În timpul studiilor privind reproducerea la animale, s-au observat semne de fetotoxicitate uşoară în cazul
dozelor de peste 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogenice.
S-a studiat traversarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta creşte odată cu avansarea gestaţiei.
Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Manitol
Crospovidonă
Hidroxipropilceluloză de joasă substituţie
Laurilsulfat de sodiu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
Stearat de magneziu
Film de acoperire
Opadry AMB Yellow 80W32009*
Film enteric
Eudragit L30 D-55**
Monostearat de gliceril
Citrat de trietil
Polisorbat 80
Cerneală de inscripţionare
Cerneală Opacode black S-1-17860***
*conţine: alcool polivinilic parţial hidrolizat, dioxid de titan (E 171), talc,
oxid galben de fer (E 172), galben de chinolină, lac aluminiu (E
104), lecitină din soia, gumă xantan.
**conţine: acid metacrilic-etilacrilat copolimer (1:1), laurilsulfat de
sodiu, polisorbat 80.
***conţine: Shellac glaze ~ 45% (20% esterificat) în etanol, oxid de fer negru (E 172),
alcool izopropilic, hidroxid de amoniu 28%, alcool n-butilic, propilenglicol.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
11
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele sunt ambalate într-un blister din OPA-Al-PVC/Al.
Cutie cu 1 blister sau 2 blistere a câte 14 comprimate gastrorezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1717/2009/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Mai 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PANTEXEL 40 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastrorezistent conţine pantoprazol 40 mg (echivalent cu pantoprazol sodic
sesquihidrat 45,11 mg).
Excipient cu efect cunoscut: lecitină din soia 0,352 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent.
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, având inscripţionat cu cerneală neagră pe una
din feţe „PA 784”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulți si adolescenți cu vârsta de 12 ani și peste
- Esofagită de reflux.
Adulți
- Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori), în combinație cu tratament antibiotic adecvat la pacienţii
cu ulcere asociate cu H.pylori.
- Ulcer gastric și duodenal.
- Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozajul recomandat
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Tratamentul esofagitei de reflux
Un comprimat Pantexel 40 mg pe zi. În cazuri individuale doza poate fi dublată (creştere până la 2
comprimate Pantexel 40 mg pe zi), în special dacă nu a existat răspuns la alt tratament. De regulă, este
2
necesară o perioadă de 4 săptămâni pentru tratamentul esofagitei de reflux. Dacă nu este suficient,
vindecarea va fi obţinută, de regulă peste alte 4 săptămâni.
Adulţi
Eradicarea Helicobacter pylori, în combinaţie cu două antibiotice adecvate
La pacienţii cu Helicobacter pyloritrebuie
realizată prin terapie asociată. Trebuie luate în considerare ghidurile locale oficiale (de ex. recomandările
naţionale) privind rezistenţa bacteriană, utilizarea şi prescripţia adecvată a antibioticelor. În funcţie de
nivelul de rezistenţă, se poate recomanda următoarea asociere pentru eradicarea Helicobacter pylori:
a) un comprimat gastrorezistent Pantexel 40 mg de două ori pe zi
plus 1000 mg amoxicilină de două ori pe zi
plus 500 mg claritromicină de două ori pe zi
b) un comprimat gastrorezistent Pantexel 40 mg de două ori pe zi
plus 400-500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol) de două ori pe zi
plus 250-500 mg claritromicină de două ori pe zi
c) un comprimat gastrorezistent Pantexel 40 mg de două ori pe zi
plus 1000 mg amoxicilină de două ori pe zi
plus 400-500 mg metronidazol (sau 500 mg tinidazol) de două ori pe zi
În terapia asociată pentru eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori, cel de-al doilea comprimat de
Pantexel trebuie administrat cu o oră înainte de masa de seară.
Terapia asociată se aplică, în general, timp de 7 zile şi poate fi prelungită până la maxim două săptămâni.
Dacă, pentru a asigura vindecarea ulcerelor, se indică prelungirea tratamentului cu pantoprazol, trebuie
luate în considerare recomandările de dozaj pentru ulcerele duodenale şi gastrice.
Dacă terapia asociată nu este o opţiune, de exemplu dacă pacientul a fost diagnosticat Helicobacter pylori-
negativ, următoarele doze se aplică în cazul monoterapiei cu Pantexel 40 mg:
Tratamentul ulcerului gastric
Un comprimat Pantexel 40 mg pe zi. În cazuri individuale doza poate fi dublată (creştere până la 2
comprimate Pantexel pe zi), în special dacă nu a existat răspuns la alt tratament. De regulă, este necesară o
perioadă de 4 săptămâni pentru tratamentul ulcerelor gastrice. Dacă nu este suficient, vindecarea va fi
obţinută, de regulă peste alte 4 săptămâni.
Tratamentul ulcerului duodenal
Un comprimat Pantexel 40 mg pe zi. În cazuri individuale doza poate fi dublată (creştere până la 2
comprimate Pantexel pe zi), în special dacă nu a existat răspuns la alt tratament. De regulă, este necesară o
perioadă de 2 săptămâni pentru tratamentul ulcerului duodenal. Dacă nu este suficient, vindecarea va fi
obţinută, în majoritatea cazurilor peste alte 2 săptămâni.
Sindrom Zollinger-Ellison şi alte afecţiuni hipersecretorii patologice
Pentru tratamentul pe termen lung al sindromului Zollinger-Ellison şi al altor afecţiuni hipersecretorii
patologice, pacienţii trebuie să înceapă tratamentul cu o doză zilnică de 80 mg (2 comprimate Pantexel 40
mg). Ulterior, dozajul poate fi ajustat, după caz, utilizând ca referinţă determinările secreţiei acide gastrice.
În cazul administrării unei doze de peste 80 mg pe zi, doza trebuie divizată şi administrată de două ori pe
3
zi. O creştere temporară a dozei peste 160 mg pantoprazol este posibilă, dar nu trebuie menţinută mai mult
decât este necesar pentru controlul corespunzător al acidităţii.
Durata tratamentului sindromului Zollinger-Ellison şi a altor afecţiuni hipersecretorii patologice nu este
limitată şi trebuie adaptată la necesităţile clinice.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Pantexel nu este recomandat pentru utilizarea la copii cu vârsta sub 12 ani, datorită datelor limitate privind
siguranţa şi eficacitatea la acest grup de vârstă.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depășită doza zilnică de 20 mg pantoprazol (un
comprimat de 20 mg pantoprazol).
Pantexel nu trebuie utilizat în terapia asociată pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu disfuncţie
hepatică moderată până la severă, deoarece în prezent nu sunt disponibile date privind eficacitatea şi
siguranţa utilizării Pantexel în tratamentul asociat la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficiență renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Pantexel nu trebuie utilizat în tratamentul combinat pentru eradicarea H. pylori la pacienţii cu insuficienţă
renală, pentru că nu există date curente privind eficacitatea şi siguranţa administrării Pantexel în
tratamentul combinat la aceşti pacienţi.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Mod de administrare
Pantexel 40 mg comprimate gastrorezistente nu trebuie mestecate sau sfărâmate şi trebuie înghiţite întregi
cu apă, cu o oră înainte de masă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Hipersensibilitate la alţi substituenţi de benzimidazol, arahide sau soia.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, enzimele hepatice trebuie monitorizate periodic pe durata
tratamentului cu pantoprazol, în special în cazul utilizării pe termen lung. În cazul în care nivelul de
enzime hepatice creşte, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).
La apariţia oricărui simptom alarmant
La apariţia oricărui simptom alarmant (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi când este suspectat sau prezent ulcerul
gastric, trebuie exclus caracterul malign, pentru că tratamentul cu pantoprazol poate reduce simptomele şi
întârzia diagnosticul.
Dacă simptomele persistă în ciuda unui tratament adecvat, trebuie efectuate investigaţii suplimentare.
Administrarea concomitentă cu atazanavir
4
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitori de pompă de protoni nu este recomandată (vezi pct.
4.5). În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de atazanavir şi un inhibitor de pompă de
protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătura virală), precum şi creşterea
dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de
pantoprazol.
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B
12
Pantoprazolul, la fel ca toate celelalte medicamente antiacide, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest aspect trebuie luat în considerare la pacienţii cu
deficit de vitamina B
12 sau la cei care prezintă factori de risc privind malabsorbţia vitaminei B12, în terapia
de lungă durată, sau în cazul în care sunt observate simptomele clinice respective.
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament depăşeşte 1 an, pacienţii
trebuie ţinuţi sub supraveghere periodică.
Infecţii gastro-intestinale cauzate de bacterii
Pantoprazolul, la fel ca toţi inhibitorii de pompă de protoni (IPP), poate spori numărul de bacterii prezente
în mod normal în tractul gastro-intestinal superior. Tratamentul cu Pantexel poate conduce la un risc uşor
sporit de infecţii gastro-intestinale cauzate de bacterii precum Salmonella şi Campylobacter.
Hipomagneziemie
La pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), precum pantoprazol, timp de
cel puţin trei luni şi în majoritatea cazurilor timp de un an, s-a raportat apariţia de hipomagneziemie
severă. Pot apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei, precum: fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii,
ameţeli şi aritmii ventriculare, însă aceste manifestări pot avea debut insidios şi pot fi trecute cu vederea.
La majoritatea pacienţilor afectaţi, hipomagneziemia s-a ameliorat prin administrarea de magneziu şi
întreruperea administrării de IPP.
În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lungă durată sau al celor cărora li se
administrează IPP împreună cu digoxină sau medicamente care pot determina hipomagneziemie (de
exemplu, diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să aibă în vedere determinarea
concentraţiei de magneziu din sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul
tratamentului.
Fracturi de oase
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe
perioade îndelungate (peste 1 an), poate creşte moderat riscul de fractură la nivelul şoldului, încheieturii
mâinii şi coloanei vertebrale, predominant la pacienţii vârstnici sau la pacienţii cu alţi factori de risc
cunoscuţi. Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot
determina creşterea cu 10-40% a riscului de fracturi. O parte din această creştere poate fi cauzată de alţi
factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie
să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Excipienţi
Acest medicament conţine lecitină din soia. Dacă pacientul este alergic la arahide sau soia, acest
medicament nu trebuie utilizat (vezi pct. 4.3).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce absorbţia
medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric, cum este cazul unor
5
antifungice azolice precum ketoconazolul, itraconazolul, posaconazolul şi alte medicamente, precum
erlotinibul.
Medicamente anti-HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medicamente anti-HIV, a căror absorbţie este
dependentă de pH, cu inhibitori de pompă de protoni, poate avea drept rezultat o reducere substanţială a
biodisponibilităţii acestor medicamente anti-HIV şi poate afecta eficienţa lor. Din acest motiv, nu este
recomandată administrarea concomitentă a inhibitorilor de pompă de protoni cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante cumarinice (fenprocumonă sau warfarină)
Deşi nu a fost observată nicio interacţiune pe parcursul administrării concomitente de fenprocumonă sau
warfarină în studiile clinice farmacocinetice, au fost raportate câteva cazuri izolate de modificări ale
valorii raportului normalizat internaţional (INR) pe parcursul tratamentului concomitent, în perioada
ulterioară punerii pe piaţă. Astfel, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu
fenprocumonă sau warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină / INR înainte de
iniţierea, după finalizarea sau pe parcursul utilizării neregulate a acestuia.
Alte studii privind interacţiunile
Pantoprazolul este metabolizat în mare parte la nivelul ficatului, prin intermediul sistemului enzimatic
citocrom P450. Principala cale de metabolizare este demetilarea de către CYP2C19, iar printre celelalte
căi de metabolizare se numără oxidarea de către CYP3A4.
Studiile privind interacţiunile cu medicamente metabolizate pe aceleaşi căi, precum carbamazepina,
diazepamul, glibenclamida, nifedipinul şi contraceptivele orale care conţin levonorgestrel şi etinilestradiol
nu au indicat interacţiuni clinice semnificative.
Rezultatele unei serii de studii privind interacţiunile au demonstrat că pantoprazolul nu influenţează
metabolizarea substanţelor active metabolizate de CYP1A2 (precum cafeina, teofilina), CYP2C9 (precum
piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (precum metoprololul), CYP2E1 (precum etanolul) sau
nu interferă cu absorbţia digoxinei asociată cu p-glicoproteina.
Nu au fost semnalate niciun fel de interacţiuni cu antiacidele administrate concomitent.
Au fost, de asemenea, realizate studii privind interacţiunile la administrarea concomitentă a
pantoprazolului cu anumite antibiotice (claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate
niciun fel de interacţiuni relevante clinic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date relevante privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile efectuate pe animale
au arătat toxicitate reproductivă (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial pentru oameni.
Pantexel nu trebuie utilizat în timpul sarcinii dacă nu este absolut necesar.
Alăptarea
Studiile efectuate pe animale au demonstrat excreţia de pantoprazol în laptele matern. A fost raportată
excreţia în laptele matern uman. De aceea, trebuie luată o decizie cu privire la continuarea/întreruperea
alăptării sau continuarea/întreruperea terapiei cu Pantexel, având în vedere beneficiile alăptării pentru
copil şi beneficiile terapiei cu Pantexel pentru mamă.
Fertilitatea
Nu există date care să ateste influenţarea fertilităţii din studiile efectuate pe animale (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
6
Pot apărea reacţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8).
Dacă pacientul prezintă aceste simptome, acesta trebuie să întrerupă activităţile care presupun conducerea
vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 5% dintre pacienţi pot manifesta reacţii adverse la medicament (RAM). Cele mai frecvente
RAM sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1% dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, acestea sunt prezentate
în următoarea ordine a frecvenţei:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Pentru toate reacţiile adverse raportate în experienţa ulterioară punerii pe piaţă, nu este posibilă aplicarea
unui criteriu de frecvenţă şi astfel, acestea sunt menţionate ca având o frecvenţă „necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantoprazol şi în experienţa ulterioară
punerii pe piaţă
Clasificarea pe
aparate,
sisteme şi
organe Mai puţin frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice Agranulocitoză Trombocitopenie;
Leucopenie;
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Hipersensibilitate
(inclusiv
anafilaxie şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie Hiperlipidemie
(trigliceride,
colesterol);
Modificări de
greutate Hiponatriemie;
Hipomagnezemie
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
psihice Tulburări ale
somnului Depresie (şi
agravarea
acesteia) Dezorientare (şi
agravarea
acesteia) Halucinaţii;
Confuzie (mai
ales la pacienţii
predispuşi sau
agravarea
acesteia)
Tulburări ale
sistemului
nervos Ameţeli;
Cefalee Disgeuzie
Tulburări
oculare Tulburări de
vedere/vedere
înceţoşată
Tulburări Diaree;
7
gastro-
intestinale Greaţă/vărsătură;
Distensie
abdominală/balonare;
Constipaţie;
Xerostomie;
Durere şi disconfort
abdominal
Tulburări
hepatobiliare Creşterea enzimelor
hepatice
(transaminaze, γ-GT) Creşterea
bilirubinei Afectare
hepatocelulară;
Icter;
Insuficienţă
hepatocelulară
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat Rash/exantem/erupţii;
Prurit Urticarie;
Angioedem Sindrom
Stevens-Johnson;
Sindrom Lyell;
Eritem
multiform;
Fotosensibilitate
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv Fractură de şold,
încheietura mâinii sau
vertebrale (vezi pct.
4.4) Artralgie;
Mialgie
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare Nefrită
interstiţială
Tulburări ale
aparatului
genital şi ale
sânului Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de
administrare Astenie;
Fatigabilitate;
Stare de rău Hipertermie;
Edeme periferice
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat niciun simptom de supradozaj la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-un interval de 2 minute au fost bine tolerate.
Deoarece pantoprazolul este puternic legat de proteine, acesta nu este uşor dializabil.
În caz de supradoză cu semne clinice de intoxicaţie, în afară de tratament simptomatic şi suportiv, nu
există recomandări terapeutice specifice.
8
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC02.
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un substituent al benzimidazolului, care inhibă secreţia de acid clorhidric în stomac
prin blocarea specifică a pompelor de protoni ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este transformat în forma sa activă în mediul acid al celulelor parietale, unde va inhiba
enzima H
+, K+-ATP-ază, adică etapa finală a producţiei de acid clorhidric din stomac. Inhibarea este
dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi pe cea stimulată. La majoritatea
pacienţilor, eliminarea simptomelor are loc în termen de 2 săptămâni. Ca şi în cazul altor inhibitori de
pompă de protoni şi al inhibitorilor receptorilor H
2, tratamentul cu pantoprazol reduce aciditatea din
stomac şi, ca urmare, provoacă o creştere a nivelului de gastrină, proporţional cu reducerea nivelului de
aciditate. Creşterea nivelului de gastrină este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal
faţă de nivelul receptorilor celulari, acesta poate inhiba secreţia de acid clorhidric în mod independent de
stimularea provocată de alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi, indiferent
dacă medicamentul este administrat oral sau intravenos.
Valorile gastrinei a jeun cresc sub influenţa pantoprazolului. La utilizarea pe termen scurt, în majoritatea
cazurilor, aceste valori nu depăşesc limita superioară normală. În timpul unui tratament pe termen lung,
nivelurile de gastrină se dublează, în cele mai multe cazuri. Cu toate acestea, o mărire excesivă apare
numai în cazuri izolate. Ca urmare, în timpul unui tratament de lungă durată, o creştere uşoară spre
moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) din stomac se constată într-un număr mic de
situaţii (de la hiperplazie simplă la hiperplazie adenomatoidă). Totuşi, conform studiilor efectuate până în
prezent, nu a fost constatată formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici
la oameni, după cum s-a descoperit în cadrul experimentelor efectuate pe animale (vezi punctul 5.3).
Conform rezultatelor studiilor efectuate pe animale, nu se poate exclude influenţa unui tratament de lungă
durată cu pantoprazol, de peste un an, asupra parametrilor endocrini ai tiroidei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Pantoprazol este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză orală
de 40 mg. În medie, concentraţiile maxime în ser, de aproximativ 2-3 μg/ml, se obţin la circa 2,5 h după
administrare şi aceste valori rămân constante după administrări multiple.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de dozare
cuprins între 10 şi 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală,
cât şi după cea intravenoasă.
S-a constatat că biodisponibilitatea absolută a comprimatului este de aproximativ 77%. Ingestia
concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia serică maximă, şi în consecinţă,
biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte doar variabilitatea perioadei de
absorbţie.
Distribuţie
Legarea pantoprazolului de proteinele serice este de aproximativ 98%. Volumul de distribuţie este de
aproximativ 0,15 l/kg.
Metabolizare
9
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv în ficat. Principala cale de metabolizare este demetilarea de
către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de metabolizare se numără
oxidarea de către CYP3A4.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire final este de aproximativ 1 oră, iar clearance-ul este de circa 0,1 l/h/kg. Au existat
câteva cazuri de subiecţi la care eliminarea a fost întârziată. Din cauza legăturii specifice a pantoprazolului
cu pompele de protoni din celula parietală, timpul de înjumătăţire a eliminării nu este corelat cu o durată
de acţiune mult mai lungă (inhibarea secreţiei de acid).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul fiind excretat prin fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât şi în urină,
este desmetilpantoprazolul, care se conjugă cu sulfatul. Timpul de înjumătăţire al principalului metabolit
(aproximativ 1,5 h) nu este mai mare decât cel al pantoprazolului.
Caracteristici la pacienţi/grupuri speciale de subiecţi
Aproximativ 3% din populaţia europeană prezintă un deficit funcţional al enzimei CYP2C19 şi aceste
persoane au fost identificate ca metabolizatori slabi. La aceşti pacienţi, metabolizarea pantoprazolului este
catalizată, probabil, în principal de CYP3A4. După administrarea unei doze unice de pantoprazol de 40
mg, aria medie de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a fost de aproximativ 6 ori mai
mare la metabolizatorii slabi decât la subiecţii cu enzima CYP2C19 funcţională (metabolizatori extensivi).
Valorile medii ale concentraţiilor plasmatice maxime au crescut cu aproximativ 60%. Aceste constatări nu
au afectat dozarea pantoprazolului.
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă renală
(inclusiv pacienţi trataţi prin dializă). Ca şi în cazul subiecţilor sănătoşi, timpul de înjumătăţire al
pantoprazolului este scurt şi în această situaţie. Numai cantităţi foarte mici de pantoprazol sunt dializate.
Deşi principalul metabolit are un timp de înjumătăţire întârziat într-o proporţie moderată (2-3 h), excreţia
este totuşi rapidă şi, astfel, nu are loc acumularea.
Deşi pentru pacienţii cu ciroză hepatică (clasele Child A şi B) valorile timpului de înjumătăţire cresc până
la 7-9 h şi valorile ASC se măresc cu un coeficient cuprins între 5 şi 7, concentraţia serică maximă este
doar uşor mărită, cu un coeficient de 1,5 în comparaţie cu subiecţii sănătoşi.
O uşoară creştere a valorilor ASC şi C
max la voluntarii în vârstă faţă de subiecţii mai tineri nu este nici ea
relevantă din punct de vedere clinic.
Copii
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse
între 5 şi 16 ani, valorile ASC şi C
max se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adulţi. După
administrarea intravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu vârste
cuprinse între 2 şi 16 ani, nu s-a constatat nicio asociere semnificativă între clearance-ul pantoprazolului şi
vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de distribuţie au fost conforme cu datele obţinute
la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În cadrul unor studii cu durata de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate pe şobolani au fost identificate
neoplasme neuroendocrine. În plus, în prestomacul şobolanilor s-au găsit papiloame cu celule scuamoase.
Mecanismul care duce la formarea carcinoizilor gastrici prin benzimidazoli substituiţi a fost investigat cu
atenţie şi duce la concluzia că aceasta este o reacţie secundară la nivelurile extrem de ridicate de gastrină
serică care apar la şobolani în timpul tratamentului cronic cu doze mari. În timpul studiilor cu durata de
10
doi ani, efectuate pe rozătoare, s-a observat un număr ridicat de tumori hepatice la şobolani şi la femelele
de şoareci şi au fost interpretate ca fiind rezultatul unei rate metabolice înalte a pantoprazolului în ficat.
În cadrul unui studiu cu durata de 2 ani s-a observat o uşoară creştere a modificărilor neoplazice ale
tiroidei în grupul şobolanilor care au primit cea mai mare doză (200 mg/kg). Incidenţa acestor neoplasme
este asociată cu modificările induse de pantoprazol în descompunerea tiroxinei în ficatul şobolanilor. Nu
se aşteaptă efecte secundare asupra glandelor tiroide la om, deoarece doza terapeutică este scăzută.
În timpul studiilor privind reproducerea la animale, s-au observat semne de fetotoxicitate uşoară în cazul
dozelor de peste 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogenice.
S-a studiat traversarea placentei la şobolan şi s-a descoperit că aceasta creşte odată cu avansarea gestaţiei.
Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Manitol
Crospovidonă
Hidroxipropilceluloză de joasă substituţie
Laurilsulfat de sodiu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
Stearat de magneziu
Film de acoperire
Opadry AMB Yellow 80W32009*
Film enteric
Eudragit L30 D-55**
Monostearat de gliceril
Citrat de trietil
Polisorbat 80
Cerneală de inscripţionare
Cerneală Opacode black S-1-17860***
*conţine: alcool polivinilic parţial hidrolizat, dioxid de titan (E 171), talc,
oxid galben de fer (E 172), galben de chinolină, lac aluminiu (E
104), lecitină din soia, gumă xantan.
**conţine: acid metacrilic-etilacrilat copolimer (1:1), laurilsulfat de
sodiu, polisorbat 80.
***conţine: Shellac glaze ~ 45% (20% esterificat) în etanol, oxid de fer negru (E 172),
alcool izopropilic, hidroxid de amoniu 28%, alcool n-butilic, propilenglicol.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
11
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele sunt ambalate într-un blister din OPA-Al-PVC/Al.
Cutie cu 1 blister sau 2 blistere a câte 14 comprimate gastrorezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1717/2009/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Mai 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/
