ESOMEPRAZOL SANDOZ 20 mg


Substanta activa: ESOMEPRAZOLUM
Clasa ATC: A02BC05
Forma farmaceutica: COMPR. GASTROREZ.
Prescriptie: P6L
Tip ambalaj: Cutie cu blist. Al/Al x14 compr. gastrorez.
Producator: SALUTAS PHARMA GMBH - GERMANIA


TORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5457/2013/01-33 Anexa 2
NR. 5458/2013/01-33
Rezumatul caracteristicilor produsului


REZUMATUL
CARACTERISTICILOR PRODUSULUI



1. DENUMIREA COMERCIALĂ A
MEDICAMENTULUI

Esomeprazol Sandoz 20 mg comprimate
gastrorezistente
Esomeprazol Sandoz 40 mg comprimate gastrorezistente



2. COMPOZIŢIE CALITATIVĂ ŞI
CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat gastrorezistent conţine esomeprazol 20 mg (sub formă de esomeprazol
magneziu dihidrat).

Fiecare comprimat gastrorezistent conţine esomeprazol 40 mg (sub formă de esomeprazol
magneziu dihidrat).

Excipienţi cu efect
cunoscut:

Fiecare comprimat gastrorezistent de 20 mg conține zahăr 12,9 mg – 14,76
mg.
Fiecare comprimat gastrorezistent de 40 mg conține zahăr 25,81 mg – 29,52 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.

6.1.



3. FORMA
FARMACEUTICĂ

Comprimat
gastrorezistent

20 mg:
Comprimat filmat alungit, de culoare roz
deschis.

40 mg:
Comprimat filmat alungit de culoare roz, cu linie mediană pe ambele feţe. Comprimatul
poate fi divizat în două părţi egale.



4. DATE
CLINICE


4.1 Indicaţii
terapeutice

Comprimatele gastrorezistente de Esomeprazol Sandoz 20 mg/40 mg sunt indicate pentru:
Adulți

Boala de reflux gastro-esofagian
(BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de
reflux
- tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită vindecată pentru prevenirea
recurenţei
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)

În asociere cu scheme terapeutice antibacteriane adecvate pentru eradicarea
Helicobacter
pylori şi
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori
şi
- prevenirea recurenţei ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei
cu
Helicobacter
pylori

Pacienţi care necesită tratament continuu cu
AINS
- vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu
AINS
- prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu
risc.

Tratamentul prelungit după prevenţia intravenoasă indusă a resângerării ulcerelor
peptice

Tratamentul sindromului Zollinger Ellison

Adolescenți începând cu vârsta de 12 ani


Boala de reflux gastro-esofagian
(BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de
reflux
- tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită vindecată pentru prevenirea
recurenţei
- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
(BRGE)

În asociere cu antibiotice în tratamentul ulcerului duodenal provocat de Helicobacter
pylori.


4.2 Doze şi mod de
administrare

Doze

Adulți
Boala de reflux gastro-esofagian (BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de reflux
40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni
Se recomandă un tratament adiţional de 4 săptămâni pentru pacienţii la care esofagita nu a
fost vindecată sau care au simptome persistente.

- tratamentul pe termen lung al pacienților cu esofagită vindecată pentru prevenirea recurenței
20 mg o dată pe zi

- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian (BRGE)
20 mg o dată pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor
după
4 săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au
ameliorat, un
control al simptomelor ulterioare poate fi obţinut utilizând 20 mg pe zi. Poate fi
utilizată la cerere o
schemă de administrare cu 20 mg pe zi, la nevoie. La pacienţii trataţi cu
AINS cu risc de a dezvolta
ulcere gastrice şi duodenale, controlul simptomelor ulterioare
utilizând o schemă de administrare la
cerere nu este recomandată.
În asociere cu scheme terapeutice antibacteriane adecvate pentru eradicarea
Helicobacter
pylori şi
- vindecarea ulcerului duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori
- prevenirea recurenţei ulcerelor gastro-duodenale la pacienţii cu ulcere asociate infecţiei
cu Helicobacter pylori
20 mg esomeprazol cu 1 g amoxicilină şi 500 mg claritromicină, toate de două ori pe zi timp
de
7
zile.

Pacienţi care necesită tratament continuu cu
AINS
- Vindecarea ulcerelor gastrice asociate tratamentului cu AINS:
Doza uzuală este de 20 mg o dată pe zi. Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.

- Prevenirea ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc:
20 mg o dată pe zi.

Tratamentul prelungit după prevenţia indusă intravenoasă a resângerării ulcerelor
peptice
40 mg o dată pe zi timp de 4 săptămâni după tratamentul intravenos pentru a preveni
hemoragiile repetate ale ulcerelor peptice.

Tratamentul sindromului Zollinger
Ellison
Doza iniţială recomandată este de 40 mg Esomeprazol Sandoz de două ori pe zi. Ulterior,
doza
trebuie ajustată individual şi tratamentul continuat atâta timp cât este indicat clinic. În
funcţie de datele
clinice disponibile, majoritatea pacienţilor pot fi controlaţi cu doze cuprinse
între 80 mg şi 160
mg esomeprazol zilnic. Cu doze peste 80 mg pe zi, doza trebuie divizată şi
administrată de două ori pe
zi.

Grupe speciale de pacienți

Pacienți cu insuficienţă
renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală. Datorită experienţei
limitate
la pacienţii cu insuficienţă renală severă, aceşti pacienţi trebuie trataţi cu atenţie
(vezi pct.

5.2).

Pacienți cu insuficienţă
hepatică
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la
moderată.
Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, nu trebuie depăşită o doză maximă
de 20 mg
esomeprazol (vezi pct. 5.2).

Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la
vârstnici.

Copii și
adolescenți

Adolescenți începând cu vârsta de 12
ani
Boala de reflux gastro-esofagian
(BRGE)
- tratamentul esofagitei erozive de
reflux
40 mg o dată pe zi timp de 4
săptămâni
Se recomandă un tratament suplimentar de 4 săptămâni pentru pacienţii la care esofagita nu
a
fost vindecată sau care au simptome persistente.

- tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită vindecată pentru prevenirea
recurenţei
20 mg o dată pe
zi.

- tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
(BRGE)
20 mg o dată pe zi, la pacienţii fără esofagită. Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor
după
4 săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar. După ce simptomele s-au ameliorat,
un
control al simptomelor ulterioare poate fi obţinut utilizând 20 mg pe zi.

Tratamentul ulcerului duodenal provocat de Helicobacter
pylori
La selectarea terapiei de combinație corespunzătoare, trebuie acordată o importanță
deosebită ghidurilor naționale, regionale și locale referitoare a rezistența bacteriană, durata
tratamentului
(cel mai adesea 7 zile, dar uneori poate dura până la 14 zile), și utilizării
corespunzătoare a
agenților antibacterieni. Tratamentul trebuie supravegheat de un specialist.

Doza recomandată
este:

Greutate Doză
30 - 40 kg În combinație cu două antibiotice: Esomeprazol Sandoz 20 mg, amoxicillin 750
mg
și claritromicină 7,5 mg/kg corp sunt toate administrate împreună de două ori
pe zi timp de o săptămână.
> 40 kg În combinație cu două antibiotice: Esomeprazol Sandoz 20 mg, amoxicillin 1 g și
claritromicină 500 mg sunt toate administrate împreună de două ori pe zi timp de
o săptămână.

Copii cu vârsta sub 12
ani
Deoarece nu sunt disponibile date, Esomeprazol Sandoz nu trebuie utilizat la copiii cu vârsta
mai mică de 12 ani.

Mod de
administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu lichid. Comprimatele nu trebuie mestecate sau
sfărâmate. Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire, comprimatele pot fi dispersate în
jumătate de pahar cu
apă plată. Nu trebuie utilizate alte lichide, deoarece învelişul enteric se
poate dizolva. Se amestecă până
la dezintegrarea comprimatelor şi se bea lichidul cu pelete
imediat sau în decurs de 15 minute. Se
clăteşte paharul cu jumătate de pahar cu apă şi se bea.
Peletele nu trebuie mestecate sau
sfărâmate.

Pentru pacienţii care nu pot înghiţi, comprimatele pot fi dispersate în apă plată şi administrate
printr-o sondă gastrică. Este important să se verifice cu atenţie dimensiunile seringii alese şi a
sondei.
Pentru instrucţiunile de preparare şi administrare vezi pct. 6.6.


4.3
Contraindicaţii

Hipersensibilitate la substanţa activă, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Esomeprazol nu trebuie administrat concomitent cu nelfinavir (vezi pct.

4.5).


4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare

În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu pierdere în greutate neintenţionată
semnificativă, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează
sau este confirmată prezenţa unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate,
deoarece tratamentul
cu Esomeprazol Sandoz poate ameliora simptomele şi întârzia
diagnosticul.

Utilizarea pe termen lung
Pacienţii cu tratament pe termen lung (în special cei trataţi pentru mai mult de 1 an) trebuie
monitorizaţi la intervale regulate.

Tratament la cerere
Pacienţii cu tratament la cerere trebuie instruiţi să se adreseze medicului dacă simptomele îşi
modifică caracteristicile.

Eradicarea Helicobacter pylori
Când se prescrie esomeprazol pentru eradicarea Helicobacter pylori trebuie avute în vedere
interacţiunile posibile dintre toate componentele triplei terapii. Claritromicina este un
inhibitor
potent al enzimei CYP3A4 şi contraindicaţiile şi interacţiunile medicamentoase ale
claritromicinei
trebuie avute în vedere când se utilizează terapia triplă la pacienţii trataţi
concomitent cu alte
medicamente metabolizate pe calea CYP3A4, cum este cisaprida.

Infecții gastro-intestinale
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate determina un risc crescut pentru infecţii
gastro-intestinale cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).

Absorbția vitaminei B12
Esomeprazolul, ca toate medicamentele care blochează aciditatea, poate reduce absorbția
vitaminei B12 (ciancobalamina) datorită hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în
considerare
la pacienții cu masă corporală redusă sau cu factori de risk pentru reducerea
absorbției de vitamina
B12 în timpul tratamentului pe termen lung.

Hipomagnezemia
A fost raportată hipomagneziemia severă la pacienții tratați cu inhibitori selectivi ai pompei
de
protoni, precum esomeprazol, timp de cel puțin 3 luni și în cele mai multe cazuri timp de un
an. Pot
să apară manifestări grave ale hipomagneziemiei, cum ar fi fatigabilitate, tetanie,
delir, convulsii,
amețeli și aritmie ventriculară, dar acestea pot începe insidios și pot fi
ignorate. La cei mai afectați
pacienți, hipomagneziemia s-a ameliorat după înlocuirea
magneziului și întreruperea tratamentului cu
inhibitori selectivi ai pompei de protoni.
Pentru pacienții care vor urma tratament pe termen lung sau care utilizează inhibitori selectivi
ai pompei de protoni împreună cu digoxina sau medicamente care pot determina
hipomagneziemie
(de exemplu diuretice), personalul medical trebuie să ia în considerare
măsurarea concentrațiilor
de magneziu înainte de începerea tratamentului cu inhibitori
selectivi ai pompei de protoni și periodic
în timpul tratamentului.

Riscul de fractură
Inhibitorii selectivi ai pompei de protoni, în special dacă sunt utilizați în doze mari și pe o
perioadă îndelungată (> 1 an), pot crește riscul apariției fracturii la nivelul șoldului,
încheieturii mâinii
și coloanei vertebrale, predominant la vârstnici sau în prezența altor
factori de risc cunoscuți.
Studiile observaționale sugerează că inhibitorii selectivi ai pompei
de protoni pot crește riscul global
al fracturilor cu 10-40%. Unele cauze ale acestei creșteri se
pot datora și altor factori de risc. Pacienții
cu risc de osteoporoză trebuie să primească
îngrijire în conformitate cu ghidurile clinice actuale și
să primească un aport adecvat de
vitamina D și
calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar
leziuni, mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de
artralgie, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în
domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării Esomeprazol
Sandoz. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni
poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.

Asocieri cu alte medicamente
Nu este recomandată administrarea concomitentă a esomeprazolului cu atazanavir (vezi pct.

4.5).
Dacă se consideră că administrarea concomitentă a atazanavirului cu un inhibitor de
pompă de protoni
este inevitabilă, se recomandă o monitorizare clinică atentă în asociere cu o
creştere a dozei de
atazanavir până la 400 mg cu 100 mg ritonavir; doza de 20 mg
esomeprazol nu trebuie
depăşită.

Esomeprazolul este un inhibitor al izoenzimei CYP2C19. Când se începe sau se termină
tratamentul
cu esomeprazol, potenţialul pentru interacţiuni cu medicamente metabolizate
prin intermediul
izoenzimei CYP2C19 ar trebui luat în considerare. A fost observată
o interacţiune între clopidogrel
şi esomeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a
acestei interacţiuni este incertă. Ca măsură
de precauţie, utilizarea de esomeprazol şi
clopidogrel ar trebui să fie
evitată.

Când esomeprazolul se prescrie în tratament la cerere, trebuie luate în considerare
implicaţiile
asupra interacţiunilor cu alte medicamente, datorită fluctuaţiilor concentraţiilor
plasmatice
ale esomeprazolului (vezi pct. 4.5).

Interferența cu testele de laborator
Creşterea valorilor cromograninei A (CgA) poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile
neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu Esomeprazol Sandoz trebuie
oprit pentru cel puţin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1). Dacă după evaluare
valorile CgA și ale gastrinei nu au revenit la valorile inițiale, măsurătorile trebuie repetate după
14 zile de la întreruperea tratamentului cu inhibitori ai pompei de protoni.

Excipienți cu efect cunoscut
Acest medicament conţine glucoză şi zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă
la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-
izomaltazei
nu trebuie să utilizeze acest medicament.


4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de
interacţiune

Efecte ale esomeprazolului asupra farmacocineticii altor
medicamente

Medicamente cu absorbţie dependentă de
pH
Scăderea acidităţii gastrice în timpul tratamentului cu esomeprazol poate creşte sau scade
absorbţia medicamentelor, dacă mecanismul de absorbţie este influenţat de aciditatea
gastrică. Similar
cu utilizarea altor inhibitori ai secreţiei acide sau antiacide, absorbţia
ketoconazolului, itraconazolului
și erlotinibului poate scădea și absorbția digoxinei poate
crește în timpul tratamentului cu
esomeprazol. Tratamentul concomitent cu omeprazol (20
mg zilnic) și digoxină la subiecții sănătoși a
crescut biodisponibilitatea digoxinei cu 10%
(până la 30% la doi din zece
subiecți).
Toxicitatea digoxinei a fost raportată rar. Cu toate acestea, este necesară prudență atunci
când
se administrează esomeprazol în doze mari la pacienții vârstnici. Monitorizarea
terapeutică a
digoxinei trebuie, prin urmare, consolidată.
Inhibitori ai
proteazei
S-a raportat că omeprazolul interacţionează cu anumiţi inhibitori ai proteazelor. Importanţa
clinică
şi mecanismele acestor interacţiuni nu sunt întotdeauna cunoscute. pH-ul gastric
crescut din
timpul tratamentului cu omeprazol poate schimba absorbţia inhibitorilor de
proteaze. Alte mecanisme au
loc prin intermediul inhibării CYP2C19. Pentru atazanavir şi
nelfinavir s-au raportat
concentraţii plasmatice scăzute la administrarea concomitentă cu
omeprazol şi administrarea concomitentă nu
este recomandată. Administrarea concomitentă
de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi
atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la voluntari
sănătoşi a determinat o reducere semnificativă a expunerii
la atazanavir (o scădere cu
aproximativ 75% a ASC, C
max şi C
min). Creşterea dozei de atazanavir
la 400 mg nu a
compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir.
Administrarea
concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) şi atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la
voluntari sănătoşi a determinat o reducere cu 30% a expunerii la atazanavir comparativ cu
expunerea
observată cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi fără omeprazol 20
mg o dată pe zi.
Co- administrarea omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus ASC medie pentru
nelfinavir, C
max şi C
min cu
36- 39% şi ASC medie, Cmax şi Cmin a metabolitului activ
farmacologic M8 a fost
redusă cu
75-92%.
Datorită efectelor farmacodinamice şi proprietăţilor farmacocinetice similare ale
omeprezolului
şi esomeprezolului, administrarea concomitentă a esomeprazolului cu
atazanavir nu este
recomandată (vezi pct. 4.4) şi administrarea concomitentă a
esomeprazolului cu nelfinavir este contraindicată
(vezi pct. 4.3).
Pe parcursul tratamentului cu omeprazol (40 mg o dată pe zi) pentru saquinavir (cu ritonavir
concomitent) s-au raportat concentraţii plasmatice (80-100%) crescute. Tratamentul cu
omeprazol
20 mg o dată pe zi nu a avut niciun efect asupra expunerii darunavir (cu ritonavir
concomitent)
şi amprenavir (cu ritonavir concomitent). Tratamentul cu esomeprazol 20 mg o
dată pe zi nu a
avut niciun efect asupra expunerii amprenavir (cu sau fără ritonavir
concomitent). Tratamentul
cu omeprazol 40 mg o dată pe zi nu a avut niciun efect asupra
expunerii lopinavir (cu
ritonavir concomitent).

Medicamente metabolizate de către enzima
CYP2C19
Esomeprazolul inhibă CYP2C19, enzima principală implicată în metabolizarea
esomeprazolului.
Prin urmare, când esomeprazol este administrat concomitent cu
medicamente metabolizate de către
enzima CYP2C19, cum sunt diazepam, citalopram,
imipramină, clomipramină, fenitoină etc
concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente
pot creşte şi o reducere a dozei poate fi necesară. Acest
lucru trebuie luat în considerare, în
special când se prescrie esomeprazol pentru tratamentul la
cerere.

Diazepam
Administrarea concomitentă a 30 mg esomeprazol a determinat o scădere cu 45% a
clearance-ului diazepamului, substrat al CYP2C19.

Fenitoină
Administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o creştere cu 13% a
concentraţiilor plasmatice minime ale fenitoinei, la pacienţii epileptici.
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei când tratamentul cu
esomeprazol este iniţiat sau întrerupt.

Voriconazol
Omeprazol (40 mg o dată pe zi) a crescut C
max şi ASC
τ a voriconazolului (un substrat
CYP2C19)
cu 15%, respectiv 41%.
Warfarină
Într-un studiu clinic, administrarea a 40 mg esomeprazol la pacienţii trataţi cu warfarină a
arătat
că timpul de coagulare a fost în limite normale. Cu toate acestea, după punerea pe
piaţă, au fost
raportate câteva cazuri izolate de creştere a INR semnificative clinic, în
decursul tratamentului concomitent.
Se recomandă monitorizare când se iniţiază sau
întrerupe tratamentul concomitent cu esomeprazol
în timpul tratamentului cu warfarină sau
alţi derivaţi de
cumarină.

Cilostazol
Omeprazolul, precum și esomeprazolul, acționează ca inhibitor al enzimei CYP2C19.
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la subiecții sănătoși, într-un studiu încrucișat, a
crescut C
max și
ASC pentru cilostazol cu 18%, respectiv 26% și a unuia dintre metaboliții
săi activi cu 29%, respectiv
69%.

Cisapridă
La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă a 40 mg esomeprazol a determinat o
creştere
cu 32% a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi o
prelungire cu 31%
a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t
1/2), dar nu şi o
creştere semnificativă
a concentraţiilor plasmatice maxime pentru cisapridă. Prelungirea
uşoară a intervalului QT
observată după administrarea cisapridei în monoterapie nu a fost
prelungită suplimentar când cisaprida
s-a administrat concomitent cu esomeprazol (vezi şi
pct.

4.4).

Clopidogrel
Rezultatele unui studiu efectuat pe subiecți sănătoși au arătat o
interacțiune
farmacocinetică/farmacodinamică
între clopidogrel (300 doză de încărcare mg / 75 mg doză
zilnică
de menținere) și esomeprazol (40 mg administrat zilnic pe cale orală) ceea ce a
condus la
scăderea expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului cu o medie de 40% și a
condus la scăderea
inhibării maxime (ADP indusă) a agregării plachetare cu o medie de
14%.

Când clopidogrelul a fost administrat împreună cu o combinație în doze fixe de esomeprazol
20 mg
+ ASA 81 mg comparativ cu clopidogrelul administrat în monoterapie la subiecții
sănătoși s-a observat
o expunere scăzută cu 40% a metabolitului activ al clopidogrelului.
Totuși, nivelurile maxime de inhibiție (ADP indusă) a agregării plachetare la acești subiecți
au
fost aceleași atât la grupurile tratatate cu clopidogrel cât și la cele tratate cu clopidogrel +
combinații (esomeprazol + ASA).

S-au raportat date fără semnificaţie clinică asupra implicațiilor interacțiunii FC/FD a
esomeprazolului în ceea ce privește evenimentele cardiovasculare majore, observate în
studiile observaţionale şi
în studiile clinice. Ca o măsură de precauție, nu se recomandă
utilizarea concomitentă a
clopidogrelului.

Tacrolimus
S-a raportat o creștere a concentrației serice de tacrolimus la administrarea concomitentă
de
esomeprazol. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice
de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie
ajustată doza
de tacrolimus.

Metotrexat
La unii pacienți s-a raportat creșterea concentrațiilor de metotrexat atunci când este
administrat concomitent cu inhibitori ai pompei de protoni. Administrarea metotrexatului în
doză crescută
necesită considerarea întreruperii temporare a esomeprazolului.

Medicamente investigate fără interacțiuni relevante
clinic
Amoxicilina și chinidina
S-a demonstrat că esomeprazolul nu are efecte relevante din punct de vedere clinic
asupra
farmacocineticii amoxicilinei sau chinidinei.

Naproxen sau
rofecoxib
Studiile care au evaluat administrarea concomitentă a esomeprazol şi naproxen sau rofecoxib
nu
au identificat interacţiuni farmacocinetice relevante clinic în timpul studiilor pe termen
scurt.

Efecte ale altor medicamente asupra parametrilor farmacocinetici ai
esomeprazolului

Medicamente inhibitoare ale izoenzimelor CYP2C19 și/sau
CYP3A4
Esomeprazol este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4. Administrarea concomitentă
de esomeprazol şi claritromicină (500 mg de două ori pe zi), un inhibitor al CYP3A4, a
determinat dublarea expunerii la esomeprazol (ASC). Administrarea concomitentă de
esomeprazol şi a
unui inhibitor mixt al CYP2C19 şi CYP3A4 poate determina mai mult decât
dublarea expunerii
la esomeprazol. Voriconazolul, inhibitor al CYP2C19 şi CYP3A4 creşte
ASC a omeprazolului cu
280%. O ajustare a dozei de esomeprazol nu este, în general,
necesară în niciuna dintre aceste situaţii.
Cu toate acestea, ajustarea dozei trebuie avută în
vedere la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi
dacă tratamentul pe termen lung este
indicat.

Medicamente inductoare ale izoenzimelor CYP2C19 și/sau
CYP3A4
Medicamentele care induc enzimele CYP2C19 sau CYP3A4 sau ambele (cum ar fi
rifampicina
și sunătoarea) pot conduce la scăderea nivelului seric al esomeprazolului prin
creșterea
metabolizării esomeprazolului.

Copii și
adolescenți
Studii de interacțiune au fost realizate numai la adulți.


4.6 Fertilitatea, sarcina şi
alăptarea

Sarcina
Datele clinice privind sarcinile expuse cu esomeprazol sunt insuficiente. Datele din
studiile
epidemiologice privitoare la administrarea unui amestec racemic de omeprazol la un număr
mare
de sarcini expuse nu au evidenţiat efecte malformative sau fetotoxice. Studiile la
animale cu
esomeprazol nu au indicat efecte dăunătoare directe sau indirecte asupra
dezvoltării embrionare sau
fetale. Studiile la animale cu amestecul racemic nu au indicat
efecte dăunătoare directe sau indirecte
asupra sarcinii, naşterii sau dezvoltării postnatale.
Trebuie manifestată prudenţă când se prescrie
esomeprazol la femeia gravidă. Conform unui
număr moderat de date privind femeile gravide (între 300-1000
de rezultate obţinute la
gravide), nu s-au evidenţiat efecte malformative sau efecte toxice
feto/neo-natale ale
esomeprazolului.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau indirecte toxice asupra
funcţiei
de reproducere (vezi pct. 5.3).

Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă esomeprazol se excretă în laptele matern. Nu există suficiente informaţii
în ceea priveşte efectul esomeprazolului la sugari/copii. Esomeprazol Sandoz nu trebuie
utilizat în
timpul alăptării.

Fertilitatea
Studiile la animale cu un amestec racemic de omeprazol administrat oral nu au evidenţiat
efecte directe asupra fertilităţii.


4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje

Esomeprazolul are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Au fost raportate reacţii adverse cum sunt ameţeală (mai puțin frecvente) şi tulburări
de vedere
(rare) (vezi pct. 4.8). Dacă aceste reacţii adverse apar, pacienţii nu trebuie să
conducă vehicule sau
să folosească utilaje.


4.8 Reacţii
adverse

Rezumatul profilului de siguranță
Cefaleea, durerea abdominală, diareea şi greaţa sunt cele mai frecvent raportate reacţii
adverse
din studiile clinice (de asemenea şi după punerea pe piaţă). Suplimentar, profilul de
siguranţă este
similar pentru diferite forme famaceutice, indicaţii terapeutice, grupe de vârstă
şi grupe de pacienţi. Nu
s-a identificat o relaţie între doza administrată şi reacţiile adverse.

Lista reacțiilor adverse prezentă sub formă de tabel:

Următoarele reacţii adverse au fost identificate sau suspectate în programele de studii clinice
pentru esomeprazol şi după punerea pe piaţă. Niciuna dintre acestea nu depinde de doză.
Reacţiile
sunt clasificate în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente ≥ 1/10; frecvente ≥1/100 şi
<1/10; mai
puţin frecvente ≥1/1000 şi <1/100; rare ≥1/10000 şi <1/1000; foarte rare
<1/10000, cu
frecvenţă necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile).


Foarte
frecvente

Frecvente Mai puțin
frecventeRare Foarte rare Cu frecvență
necunoscută
Tulburări
hematologi
ce
și limfatice
leucopenie,
trombocito
penie

Agranuloci-
toză,
pancitope-
nie

Tulburări ale
sistemului
imunitar
reacţii
de
hipersensi-
bi
litate, de
exemplu
febră, edem
angioneu-
roti
c şi
reacţii
anafilactice
/ şoc

Tulburări
metabolice
şi
de nutriţie
edem
periferic

Hiponatre-
mie

Hipomagne-
z
iemie (vezi
pct. 4.4);
hipomagne-
z
iemia severă
se poate corela
Foarte
frecvente

Frecvente Mai puțin
frecvente

Rare Foarte rare Cu frecvență
necunoscută

cu
hipocalcemia;
hipomagne-
z
iemia se poate
manifesta,

de
asemenea, ca
rezultat al
hipokalie-
miei

Tulburări
psihice

insomnie agitaţie,
confuzie,
depresie

agresiune,
halucinaţii

Tulburări ale
sistemului
nervos

cefalee ameţeli,
parestezie,
somnolenţă
tulburări
ale
gustului

Tulburări
oculare

vedere
înceţoşată

Tulburări
acustice şi
vestibulare

vertij
Tulburări
respiratorii
,
toracice
şi
mediastinale

bronho-
spasm

Tulburări
gastro-
intestinale

durere
abdominală
,
constipaţie,
diaree,
flatulenţă,
greaţă/văr-
sături,
polipi ai
glandelor
fundice
(benigni)

xerostomie stomatită,
candidoză
gastro-
intestinală

Colită
microscopică

Tulburări
hepatobiliare
creştere
a
valorilor
serice ale
enzimelor
hepatice
hepatită
cu
sau fără icterinsuficienţă
hepatică,
encefalopa-
ti
e la
pacienţii
cu
afecţiune
hepatică
preexistentă

Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
dermatită,
prurit,
erupţie alopecie,
fotosensibi-
litate

eritem
polimorf,
sindrom lupus
eritematos
cutanat
Foarte
frecvente

Frecvente Mai puțin
frecvente

Rare Foarte rare Cu frecvență
necunoscută

subcutanat cutanată
tranzitorie,
urticarie

Stevens-
Johnson,
necroliză
epidermică
toxică
(NET)
subacut (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale

ţesutului
conjunctiv
fractură
a
șoldului,
încheieturii
mâinii și
coloanei
vertebrale
(vezi pct.

4.4)
artralgie,
mialgie

slăbiciune
musculară

Tulburări
renale şi ale
căilor urinare

nefrită
interstițială;
la unii
pacienți s-a
raportat
apariția
concomi-
tent
ă a
insuficienței
renale.

Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului

ginecomas-
tie

Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administra
re

stare
generală de
rău,
transpiraţie
excesivă


Raportarea reacțiilor adverse suspectate

Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă.
Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată
prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul
Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.

4.9
Supradozaj

Simptome
Există experienţă limitată referitoare la supradozajul intenţionat. Simptomele descrise în
legătură
cu doza de 280 mg au fost simptome gastro-intestinale şi slăbiciune. Administrarea
de doze unice
de 80 mg esomeprazol a rămas fără urmări negative.

Tratament

Nu se cunoaşte un antidot specific. Esomeprazol se leagă în proporţie mare de proteinele
plasmatice
şi, ca urmare, nu este uşor/rapid dializabil. Similar oricărui alt caz de supradozaj,
tratamentul trebuie
să fie simptomatic şi trebuie utilizate măsuri generale de susţinere a
funcţiilor
vitale.



5. PROPRIETĂŢI
FARMACOLOGICE


5.1 Proprietăţi
farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru ulcer peptic și boala de reflux
gastro-
esofagian

(BRGE), inhibitori de pompă de
protoni
Codul ATC:
A02BC05
Esomeprazol este izomerul S- al omeprazolului şi reduce secreţia acidă gastrică printr-un
mecanism
de acţiune ţintit specific. Este un inhibitor specific al pompei acide din celulele
parietale. Ambii izomeri
- S şi -R ai omeprazolului au activitate farmacodinamică similară.

Mecanism de
acţiune
Esomeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul
puternic
acid din canaliculii secretorii ai celulei parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+
,
K+
, enzimă
care reprezintă pompa de acid şi inhibă atât secreţia acidă bazală, cât şi secreţia
acidă
provocată.

Efecte
farmacodinamice
După administrarea orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, efectul apare în
decurs de o
oră. După administrarea de doze repetate de 20 mg esomeprazol o dată pe zi timp
de 5 zile, valoarea
medie a secreţiei maxime de acid după stimularea cu pentagastrină scade
cu 90% când este măsurată
la 6-7 ore după administrarea dozei în cea de-a cincea zi.

După cinci zile de administrare orală a unor doze de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, s-a
menţinut un
pH gastric peste 4 pentru un timp mediu de 13 ore şi 17 ore, respectiv peste 24
de ore la pacienţii cu
boală de reflux gastro-esofagian simptomatică. Procentul de pacienţi la
care s-a menţinut pH-ul
intragastric peste 4 pentru cel puţin 8, 12, respectiv 16 ore a fost de
76%, 54%, respectiv 24% pentru
esomeprazol 20 mg. Procentele corespunzătoare pentru
esomeprazol 40 mg au fost 97%, 92%, respectiv
56%.

Utilizând ASC ca parametru înlocuitor pentru concentraţia plasmatică, s-a evidenţiat o relaţie
între inhibarea secreţiei acide şi timpul de expunere.

Efectele terapeutice ale inhibării secreţiei
acide
Vindecarea esofagitei de reflux prin administrarea de esomeprazol în doză de 40 mg apare
la
aproximativ 78% dintre pacienţi după patru săptămâni şi la 93% după opt săptămâni.

O săptămână de tratament cu 20 mg esomeprazol administrat de două ori pe zi şi antibiotice
adecvate, determină eradicarea cu succes a H.pylori la aproximativ 90% dintre pacienţi.
În cazul ulcerelor duodenale necomplicate, după administrarea timp de o săptămână a
terapiei de eradicare, nu este necesară administrarea ulterioară de medicamente antisecretorii
în
monoterapie pentru vindecarea efectivă a ulcerului şi ameliorarea simptomelor.

Într-un studiu randomizat, dublu-orb, placebo-controlat pacienţii cu ulcer peptic confirmat
endoscopic în stadiul Forrest Ia, Ib, IIa sau IIb (9%, 43%, 38% şi respectiv 10%) au primit
randomizat
Nexium soluţie perfuzabilă (n=375) sau placebo (n=389). După hemostaza
efectuată endoscopic pacienţii
au primit fie 80 mg perfuzie intravenoasă cu durata de peste
30 minute urmată de perfuzie continuă cu
8 mg pe oră fie placebo timp de 72 de ore. După o
perioadă iniţială de 72 de ore, toţi pacienţii au
primit 40 mg esomeprazol oral timp de 27 zile
pentru supresia secreţiei acide. Recidivele hemoragice
în decurs de 3 zile au fost în procent
de 5,9% la grupul tratat cu esomeprazol comparativ cu 10,3%
la grupul placebo. La 30 zile
după tratament, recidivele hemoragice au fost de 7,7% în grupul tratat
cu esomeprazol şi de
13,6% în grupul tratat cu
placebo.

În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei
creşte
ca răspuns la scăderea secreţiei acide. De asemenea, CgA crește datorită scăderii
acidității
gastrice. Creșterea concentrației de CgA poate interfera cu rezultatele investigațiilor
pentru
tumorile neuroendocrine. Datele publicate disponibile sugerează că tratamentul cu
inhibitori ai pompei de protoni trebuie întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de
evaluarea CgA. Trebuie procedat astfel pentru a permite valorilor CgA, care pot crește în mod
fals în urma tratamentului cu IPP, să revină la valorile inițiale
.

În timpul tratamentului de lungă durată cu esomeprazol s-a observat o creştere a numărului
de
celule enterocromafine în relaţie cu creşterea concentraţiilor plasmatice ale gastrinei, atît
la copii cât și
la adulți. Acest fapt nu este considerat ca avînd relevanță clinică.

În timpul tratamentului de lungă durată cu medicamente antisecretorii, s-a raportat apariţia
chisturilor glandulare gastrice, cu o frecvenţă întrucâtva crescută. Aceste modificări
reprezintă o
consecinţă fiziologică a inhibării pronunţate a secreţiei acide, sunt benigne şi par
a fi
reversibile.

Scăderea secreţiei gastrice acide de orice cauză, incluzând inhibitorii pompei de protoni, a
crescut numărul de bacterii prezente în mod normal în tractul digestiv. Tratamentul cu
inhibitori ai pompei
de protoni poate determina o creştere a riscului pentru infecţii gastro-
intestinale cum sunt cele
cu Salmonella, Campylobacter și la pacienții spitalizați, posibil și
infecții cu Clostridium
difficile.

E f i c a c i t a t e c l i n i c ă
În două studii cu comparator activ ranitidina, esomeprazolul a demonstrat un efect mai bun
în vindecarea ulcerelor gastrice la pacienţii care utilizează AINS, incluzând inhibitori
selectivi ai
COX-2.

În două studii cu comparator placebo esomeprazolul a demonstrat un efect mai bun în
prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale la pacienţii care utilizează AINS (cu
vârsta > 60 de ani
şi/sau cu ulcer în antecedente), incluzând inhibitori selectivi ai COX-2.

Copii și
adolescenți
Intr-un studiu realizat pe copii și adolescenți cu BRGE (cu vârsta cuprinsă între 1 și 17 ani)
care
au primit tratament cu inhibitori ai pompei de protoni pe termen lung, 61% dintre copii
au
experimentat hiperplazie minoră a celulelor enterocromafine fără o relevanță clinică și
fără apariția gastritei
atrofice sau a tumorilor carcinoide.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie
Esomeprazolul este instabil în mediu acid şi se administrează oral sub formă de granule
enterosolubile. In vivo conversia la izomerul R este neglijabilă. Absorbţia esomeprazolului
este rapidă, cu
concentraţii plasmatice maxime care apar la 1-2 ore după administrarea dozei.
Biodisponibilitatea absolută este
de 64% după o doză unică de 40 mg şi creşte la 89% după
administrarea de doze unice zilnice
repetate. Valorile corespunzătoare pentru 20 mg
esomeprazol sunt 50%, respectiv
68%.

Ingestia de alimente întârzie şi scade absorbţia esomeprazolului, cu toate că acest lucru nu
influenţează semnificativ efectul esomeprazolului asupra acidităţii gastrice.


Distribuție
Volumul aparent de distribuţie la starea de echilibru la subiecţii sănătoşi este de aproximativ
0,22
l/kg. Esomeprazol se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.

Metabolizare
Esomeprazolul este complet metabolizat prin intermediul sistemul enzimatic al citocromului
P450 (CYP). Cea mai mare parte a metabolizării esomeprazolului depinde de forma
polimorfă a
enzimei CYP2C19 care răspunde de formarea metaboliţilor hidroxil- şi dimetil
esomeprazol. Restul depinde
de o altă izoformă specifică CYP3A4, responsabilă pentru
formarea esomeprazol sulfonei,
principalul metabolit prezent în plasmă.

Eliminare
Parametrii de mai jos reflectă, în principal, proprietăţile farmacocinetice la indivizii care au
enzima CYP2C19 funcţională, denumiţi metabolizatori extensivi.

Clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 17 l/h după administrarea unei doze unice şi
de aproximativ 9 l/h după administrări repetate. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare este
de aproximativ 1,3 ore după administrarea de doze unice zilnice repetate.
Esomeprazol este
eliminat complet din plasmă între administrări fără nicio tendinţă de
acumulare în timpul administrării
zilnice unice.

Metabolitul principal al esomeprazolului nu are niciun efect asupra secreţiei gastrice
acide.
Aproximativ 80% dintr-o doză orală de esomeprazol se excretă ca metabolit în urină, iar
restul
prin materiile fecale. Mai puţin de 1% din compusul de bază se regăseşte în urină.

Linearitate/non-elinearitate
Proprietăţile farmacocinetice ale esomeprazolului au fost studiate la doze de până la 40
mg
administrate de două ori pe zi. Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp
creşte după administrări repetate de esomeprazol. Această creştere este dependentă de doză şi
determină
o creştere mai mult decât proporţională cu doza a ASC, după administrări repetate.
Această
dependenţă de doză şi timp se datorează unei scăderi a metabolizării la primul pasaj
hepatic şi
clearance-ului sistemic, ca urmare, probabil, a inhibării enzimei CYP2C19 de către
esomeprazol şi/sau
metabolitul său, sulfonă.

Grupe speciale de
pacienţi

Metabolizatori cu activitate enzimatică
lentă
Aproximativ 2,9 ± 1,5% din populaţie nu prezintă enzima CYP2C19 funcţională şi se
numesc metabolizatori lenţi. La aceşti indivizi, metabolizarea esomeprazolului este probabil
catalizată, în principal, de către CYP3A4. După administrarea de doze unice zilnice repetate
a 40 mg
esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie
de timp a fost cu
aproximativ 100% mai mare la metabolizatorii lenţi decât la subiecţii cu
enzimă CYP2C19
funcţională (metabolizatorii extensivi). Media concentraţiilor plasmatice
maxime a înregistrat o creştere
cu aproximativ 60%. Aceste aspecte nu au nicio implicare
asupra dozajului
esomeprazolului.

Vârstnici
Metabolizarea esomeprazolului nu se modifică semnificativ la subiecţii vârstnici (cu vârsta
cuprinsă între 71-80 ani).
Sex
După o doză unică de 40 mg esomeprazol, valoarea medie a ariei de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp este cu aproximativ 30% mai mare la femei decât la bărbaţi. Nu
se observă diferenţe între sexe după administrarea repetată de doze zilnice unice. Aceste
aspecte nu
au nicio implicare asupra dozajului esomeprazolului.

Insuficiență
hepatică
Metabolizarea esomeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară până la moderată
poate
fi afectată. Rata metabolizării este scăzută la pacienţii cu disfuncţie hepatică severă,
determinând dublarea ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp a
esomeprazolului. Ca
urmare, nu trebuie depăşită o doză maximă de 20 mg, la pacienţii cu
disfuncţie
severă.
Esomeprazolul sau metaboliţii săi principali nu prezintă tendinţă de acumulare la
administrarea
unei doze zilnice unice.

Insuficiență
renală
Nu s-au efectuat studii la pacienţii cu funcţie renală redusă. Deoarece rinichii sunt
responsabili
pentru excreţia metaboliţilor esomeprazolului, dar nu şi pentru eliminarea
compusului de bază, nu se
aşteaptă ca metabolizarea esomeprazolului să fie modificată la
pacienţii cu insuficienţă
renală.

Copii și
adolescenți
Adolescenţi cu vârsta între 12 şi 18 ani:
După administrarea de doze repetate de 20 mg şi 40 mg esomeprazol, expunerea totală
(ASC)
şi timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice maxime a medicamentului
(T
max), la adolescenţi
cu vârsta între 12 şi 18 ani, au fost similare cu a celor de la adulţi,
pentru ambele doze de
esomeprazol.


5.3 Date preclinice de
siguranţă

Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor
convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate,
genotoxicitatea
şi toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltării. Reacţiile adverse
neobservate în
studiile clinice, dar semnalate la animale la valori ale expunerii similare cu
cele clinice şi cu posibilă
relevanţă pentru utilizarea clinică, au fost următoarele:
Studiile de carcinogenitate la şobolan tratat cu amestec racemic au evidenţiat hiperplazia
celulelor enterocromafine gastrice şi apariţia de tumori carcinoide. Aceste efecte gastrice la
şobolan
sunt rezultatul hipergastrinemiei susţinute, pronunţate, secundară producţiei reduse
de acid gastric şi
se observă după tratamentul de lungă durată cu inhibitori ai secreţiei acide
gastrice la
şobolan.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE


6.1 Lista
excipienţilor

Nucleu
Zahăr
Amidon de
porumb
Glucoză
lichidă
Hidroxipropilceluloză
Povidonă

Talc
Dioxid de
titan
Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil
(1:1)
Monostearat de glicerol 
Propilenglicol
Acid stearic
Polisorbat 80
Simeticonă
Celuloză
microcristalină
Macrogol
6000
Crospovidonă
Dioxid de siliciu coloidal
anhidru
Stearat de
magneziu 

Film
Hipromeloză
Macrogol 6000
Dioxid de
titan
Talc
Oxid roşu de fer
(E172)
Numai pentru Esomeprazol Sandoz 20 mg: Oxid galben de fer
(E172)


6.2
Incompatibilităţi

Nu este
cazul.


6.3 Perioada de
valabilitate

Blister
Aclar/Al
18
luni

Blister
Al/Al
24
luni

Flacoane din
PEÎD
24
luni
Perioada de valabilitate după prima deschidere: 6
luni.


6.4 Precauţii speciale pentru
păstrare

Pentru blister din
Al/Al
A nu se păstra la temperaturi peste 25ºC.
Pentru blister din Aclar/Al
A nu se păstra la temperaturi peste
25ºC.

Flacoane din
PEÎD
Condiții de păstrare înainte de deschiderea flaconului din
PEÎD:
A nu se păstra la temperaturi peste
30ºC.
Condiţii de păstrare după prima deschidere a flaconului din
PEÎD:
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.
A se ține recipientul bine închis, pentru a fi protejat
de umiditate.



6.5 Natura şi conţinutul
ambalajului 

Blistere din Al/Al cu 7, 14, 15, 28, 30, 56, 60, 90, 98, 100x1 şi 100 comprimate
gastrorezistente.
Blistere din Aclar/Al cu 7, 14, 15, 28, 30, 56, 60, 90, 98, 100x1 şi 100 comprimate
gastrorezistente.
Flacoane din PEÎD cu capac din PP şi desicant cu 7, 14, 15, 28, 30, 56, 60, 90, 98, 100 şi
250
comprimate gastrorezistente.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie
comecializate.


6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de
manipulare

Administrare prin intermediul unei sonde gastrice

1. Se introduce comprimatul într-o seringă corespunzătoare şi se umple seringa cu
aproximativ
25 ml apă şi aproximativ 5 ml aer.
Pentru unele sonde, dispersia în 50 ml apă este necesară pentru a preveni ca peletele să
înfunde sonda.

2. Se agită imediat seringa pentru aproximativ 2 minute pentru a dispersa
comprimatul.

3. Se ţine seringa cu vârful în sus şi se verifică să nu fie
înfundat.

4. Se cuplează seringa la sondă menţinând în acelaşi timp poziţia de mai
sus.

5. Se agită seringa şi se poziţionează cu vârful îndreptat în jos. Se injectează imediat 5-
10 ml
în sondă. Se inversează seringa după injectare şi se agită. Se ţine seringa cu vârful în
sus pentru
a se evita înfundarea.

6. Se întoarce seringa cu vârful îndreptat în jos şi se injectează imediat alţi 5-10 ml în
sondă.
Se repetă procedura până la golirea seringii.

7. Se umple seringa cu 25 ml apă şi 5 ml aer şi se repetă pasul 5 dacă este necesară
eliminarea resturilor de medicament rămase în seringă. Unele sonde necesită 50 ml apă.



7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE
PIAŢĂ

S.C. Sandoz
S.R.L. Str. Livezeni nr. 7A,
540472 Târgu
Mureş
România



8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI PUNERE PE
PIAŢĂ

5457/2013/01-33
5458/2013/01-33


9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII
AUTORIZAŢIEI

Autorizare-Martie
2013


10. DATA REVIZUIRII
TEXTULUI

August 2017