KETOPROFEN SR TERAPIA 200 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ketoprofen SR Terapia 100 mg capsule cu eliberare prelungită
Ketoprofen SR Terapia 200 mg capsule cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ketoprofen SR Terapia 100 mg capsule cu eliberare prelungită
O capsulă cu eliberare prelungită conţine ketoprofen 100 mg.
Excipient cu efect cunoscut: zahăr 24,75 mg.
Ketoprofen SR Terapia 200 mg capsule cu eliberare prelungită
O capsulă cu eliberare prelungită conţine ketoprofen 200 mg.
Excipient cu efect cunoscut: zahăr 49,50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare prelungită
Ketoprofen SR Terapia 100 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule gelatinoase tari, nr. 3, cu corp alb-opac şi capac alb-opac, conţinând microgranule sferice de culoare
aproape albă.
Ketoprofen SR Terapia 200 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule gelatinoase tari, nr. 1, cu capac gri-opac şi corp alb-opac, conţinând microgranule sferice de
culoare aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian, cu proprietăţi analgezice şi antipiretice.
Ketoprofenul este indicat în tratamentul simptomatic al afecţiunilor reumatice inflamatorii, degenerative şi
pentru ameliorarea durerii în anumite sindroame dureroase.
Ketoprofenul este indicat în: poliartrita reumatoidă; artroză; spondilartropatii seronegative: spondilită
anchilozantă, artrită psoriazică, artrită reactivă; gută; pseudogută; afecţiuni articulare sau peri-articulare acute
(tendinite, bursite, capsulite, sinovite); spondiloză cervicală; durere lombară joasă (lumbago, sciatică); dureri
posttraumatice articulare, musculare şi ale ţesutului conjunctiv (luxaţii, entorse etc.); controlul durerii şi a
inflamaţiei după procedurile chirurgicale ortopedice; dismenoree.
2
Ketoprofen SR Terapia capsule cu eliberare prelungită reduce inflamaţia şi durerea articulară şi în consecinţă
determină creşterea mobilităţii articulare şi a independenţei articulare. Ca şi în cazul altor medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene, Ketoprofen SR Terapia nu vindecă afecţiunea subiacentă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza uzuală recomandată este de100-200 mg Ketoprofen SR Terapia, o dată pe zi în funcţie de
severitatea simptomelor şi greutatea pacientului.
Doza maximă zilnică de ketoprofen este de 200 mg.
Înainte de a iniţia tratamentul cu 200 mg ketoprofen zilnic (o capsulă cu eliberare prelungită Ketoprofen
SR Terapia 200 mg) trebuie evaluat atent raportul risc-beneficiu şi nu se recomandă administrarea de
doze mai mari decât doza maximă zilnică (vezi, de asemenea, pct.4.4).
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici au un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse cu evoluţie severă.
Dacă administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) este considerată necesară trebuie utilizată doza
minim eficace pe perioada cea mai scurtă de timp. Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat pentru
apariţia hemoragiilor gastro-intestinale după iniţierea tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene.
Copii şi adolescenţi
La copii dozajul nu este stabilit.
Medicamentul este recomandat pentru administrare orală. Capsulele cu eliberare prelungită trebuie
administrate în timpul mesei sau după masă cu o cantitate suficientă de lichid.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct.4.4).
4.3 Contraindicaţii
Ketoprofenul este contraindicat la pacienţii cu reacţii de hipersensibilitate în antecedente cum sunt
bronhospasm, crize de astm bronşic, rinită, angioedem, urticarie sau alte tipuri de reacţii alergice la
ketoprofen, acid acetilsalicilic (AAS) sau alte AINS. La aceşti pacienţi s-au raportat reacţii anafilactice
severe, rar letale (vezi pct.4.8)
Ketoprofenul este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Ketoprofenul este, de asemenea, contraindicat în al 3-lea trimestru de sarcină.
Ketoprofenul este contraindicat în următoarele situaţii:
- insuficienţă cardiacă severă;
- ulcer peptic activ;
- antecedente de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală;
- diateze hemoragice;
- insuficienţă hepatică severă;
- insuficienţă renală severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro-intestinale,
prezentate mai jos).
3
Utilizarea ketoprofenului în asociere cu AINS inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2 trebuie evitată
(vezi pct. 4.5).
Vârstnici
Pacienţii vârstnici au un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse la medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS), în special hemoragie gastro-intestinală şi perforaţie cu potenţial letal (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă cardiacă, renală şi hepatică
La iniţierea tratamentului funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă,
disfuncție hepatică, ciroză sau nefroză, celor cărora li se administrează tratament diuretic, cei cu insuficienţă
renală cronică, în special la pacienţii vârstnici. La aceşti pacienţi administrarea de ketoprofen poate
determina o reducere a fluxului renal prin inhibarea prostaglandinelor ducând la decompensare renală (vezi
pct. 4.3).
S-a raportat că AINS pot produce nefrotoxicitate sub forme variate, fapt care poate conduce la nefrită
interstiţială acută, sindrom nefrotic sau insuficienţă renală.
La pacienţii cu teste hepatice anormale sau cu antecedente de afecţiune hepatică, trebuie evaluate periodic
concentraţiile transaminazelor, mai ales pe parcursul tratamentului pe termen lung.
S-au raportat cazuri rare de icter şi hepatită în cazul administrării ketoprofenului.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul
cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în
tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente
pentru excluderea unui asemenea risc pentru ketoprofen.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică
diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ketoprofen numai după
evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la
pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune
arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Afecţiuni respiratorii
Pacienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală sunt mai expuşi
riscului pentru reacţii alergice decât populaţia generală atunci când fac tratament cu acid acetilsalicilic şi/sau
cu AINS. Administrarea acestui medicament poate declanşa o criză de astm bronşic sau bronhospasm, în
special la pacienţii alergici la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct.4.3).
Hemoragie, ulceraţie, perforaţie gastro-intestinală
S-au raportat în orice moment în cursul tratamentului cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
hemoragii gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii, cu potenţial letal, însoţite sau nu de simptome de
avertizare sau de antecedente de manifestări gastro-intestinale severe.
Există câteva date epidemiologice care sugerează că ketoprofenul se asociază cu risc crescut de toxicitate
severă gastro-intestinală în comparaţie cu alte AINS, în special în cazul tratamentului cu doze mari (vezi pct.
4.2 şi 4.3).
4
Riscul de hemoragie gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie creşte odată cu doza de AINS, la pacienţii cu
antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragii sau perforaţii (vezi pct. 4.3.) şi la pacienţii
vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu doza minimă eficace. La aceşti pacienţi este
necesar un tratament cu medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de
protoni), precum şi pentru pacienţii care au nevoie de doze mici administrate concomitent de acid
acetilsalicilic sau alte medicamente care cresc riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct.4.5). Ketoprofenul
nu trebuie utilizat la pacienţii cu antecedente de ulcer peptic (vezi pct. 4.3).
AINS trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colita
ulcerativă, boala Crohn) deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).
La pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special la pacienţii vârstnici, se recomandă
raportarea oricărui simptom gastro-intestinal (în special sângerări gastro-intestinale), în special la începutul
tratamentului.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente care pot creşte riscul
pentru ulceraţii sau hemoragii cum sunt medicamentele corticosteroidiene orale, anticoagulante cum sunt
warfarina, inhibitorii selectivi de recaptare ai serotoninei sau medicamente antiplachetare ca acidul
acetilsalicilic (vezi pct.4.5).
Apariţia hemoragiilor sau ulceraţiilor gastro-intestinale la pacienţii trataţi cu ketoprofen, impune întreruperea
tratamentului.
Lupus eritematos sistemic şi boală mixtă de ţesut conjunctiv
La pacienţi cu lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de ţesut conjunctiv există risc crescut de meningită
aseptică (vezi pct. 4.8).
Fertilitatea la femei
Administrarea de ketoprofen, asemănător altor AINS, poate afecta fertilitatea la femei şi nu se recomandă la
femeile care încearcă să rămână gravide. În cazul femeilor cu dificultăţi în a rămâne însărcinate sau care sunt
investigate pentru infertilitate, trebuie avut în vedere întreruperea tratamentului cu AINS.
Reacţii cutanate
La utilizarea AINS pot apărea foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre acestea cu potenţial letal cum
sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Pacienţii
sunt expuşi unui risc mai mare în stadiile iniţiale ale tratamentului, debutul acestor reacţii are loc de obicei pe
parcursul primei luni de tratament. Tratamentul cu ketoprofen trebuie întrerupt la primele semne de apariţie
ale unei erupţii cutanate tranzitorii, leziuni mucoase sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Infecţii
În cazul unei afecţiuni infecţioase, similar altor AINS, ketoprofen poate masca semnele obişnuite ale unei
boli infecţioase (febra) prin proprietăţile sale antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice.
Tulburări vizuale
Dacă apar tulburări vizuale, cum ar fi înceţoşarea vederii, trebuie întrerupt tratamentul până la un examen
oftalmologic complet.
Medicamentul conține zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
5
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante (heparină şi warfarină) şi inhibitorii agregării plachetare (de exemplu ticlopidină,
clopidogrel):
Risc crescut de hemoragie (vezi pct.4.4)
Dacă această asociere este necesară, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Litiu:
Risc de creştere a concentraţiilor plasmatice ale litiului, uneori putând atinge valori toxice datorită reducerii
excreţiei renale a litiului. Dacă este necesar, concentraţiile plasmatice ale litiului trebuie atent monitorizate şi
valorile litiului trebuie ajustate corespunzător în timpul şi după tratamentul cu AINS.
Alte AINS (incluzând inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei 2) şi salicilaţi în doză mare:
Se recomandă evitarea utilizării concomitente a două sau mai multe AINS (inclusiv acid acetilsalicilic)
deoarece acest fapt poate creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse, în special ulceraţie sau hemoragie gastro-
intestinală (vezi pct. 4.4).
Metotrexat:
S-au raportat interacţiuni importante după utilizarea concomitentă de metotrexat în doză mare şi AINS,
inclusiv ketoprofen, din cauza scăderii ratei de eliminare a metotrexatului.
Metotrexat în doze mai mari de 15 mg/săptămână: risc crescut de toxicitate hematologică a metotrexatului, în
special dacă este administrat în doze mari (>15 mg/săptămână), prin reducerea clearance-ului renal şi
desfacerea acestuia de pe proteinele plasmatice unde este legat.
Metotrexat în doze mai mici de 15 mg/săptămână: Pe parcursul primelor săptămâni de tratament asociat,
trebuie efectuată săptămânal hemoleucograma. Dacă există afectare a funcţiei renale sau dacă pacientul este
vârstnic, monitorizarea trebuie efectuată mai frecvent.
Mifepristonă:
AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea de mifepristonă deoarece AINS pot reduce
efectul mifepristonei.
Pentoxifilină:
Risc crescut de hemoragie. Se recomandă monitorizare mai frecventă clinică şi a timpului de sângerare.
Medicamentele antihipertensive (beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei,
diuretice):
Risc pentru reducerea efectului antihipertensiv (inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare de către AINS).
Diuretice:
Risc pentru reducerea efectului diuretic. Pacienţii, în special cei deshidrataţi care utilizează diuretice sunt
expuşi unui risc mai mare de a dezvolta insuficienţă renală secundară datorită reducerii fluxului renal prin
inhibare prostaglandinică. Aceşti pacienţi trebuie rehidrataţi înainte de administrarea tratamentului asociat şi
funcţia renală trebuie monitorizată la iniţierea tratamentului (vezi pct.4.4).
Glicozide cardiace:
AINS pot agrava insuficienţa cardiacă, reduce rata de filtrare glomerulară şi pot creşte nivelul plasmatic al
glicozidelor cardiace.
Ciclosporina:
Risc crescut de nefrotoxicitate, mai ales la pacienţii vârstnici.
Corticosteroizi:
Risc crescut de hemoragie şi ulceraţie gastro-intestinală (vezi pct.4.4).
Antibiotice chinolone:
Studiile pe animale sugerează că AINS pot creşte riscul de convulsii în asociere cu antibioticele chinolone.
Pacienţii care iau tratament concomitent cu AINS şi chinolone au risc crescut de producere a convulsiilor.
6
Tacrolimus:
Posibil risc crescut de nefrotoxicitate când AINS se administrează împreună cu tacrolimus, în special la
vârstnici.
Trombolitice:
Risc crescut de hemoragie
Probenecid:
Administrarea concomitentă de probenecid poate reduce marcat clearance-ul plasmatic al ketoprofenului.
Medicamente anti-plachetare şi inhibitori selectivi de recaptarea ai serotoninei (ISRS):
Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct.4.4).
Inhibitori ECA şi antagonişti ai angiotensinei II:
La pacienţii cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici), asocierea
unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei II sau medicament care inhibă ciclooxigenaza poate
accentua deteriorarea funcţiei renale, chiar până la insuficienţă renală acută.
Zidovudină:
Risc crescut de toxicitate hematologică când se administrează concomitent AINS şi zidovudină. Există date
cu privire la un risc crescut de hemartroză şi hematoame la paceinţii hemofilici HIV pozitivi care primesc
tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală.
Datele din studiile epidemiologice arată un risc crescut pentru avort, malformaţii cardiace şi gastroschizis la
utilizarea unui inhibitor al sintezei proteinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut pentru malformaţii cardio-
vasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Riscul creşte odată cu doza şi durata
tratamentului. La animale la care s-a administrat pe parcursul organogenezei un inhibitor al sintezei
prostaglandinelor, a crescut şansa de avort pre- şi post-nidare şi mortalitatea embrio-fetală. Suplimentar, au
fost raportate cu incidenţă crescută diferite malformaţii, inclusiv cardiovasculare. Ketoprofenul nu trebuie
administrat pe parcursul primului trimestru şi al doilea de sarcină decât dacă este absolut necesar. Dacă
ketoprofenul este utilizat de o femeie care doreşte să aibă o sarcină sau pe parcursul primelor 2 trimestre de
sarcină, doza şi durata tratamentului trebuie să fie cât mai reduse.
Dacă sunt administraţi pe parcursul celui de al treilea trimestru de sarcină toţi inhibitorii sintezei
prostaglandinelor expun fătul la:
- toxicitate cardio-pulmonară (cu închidere prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară),
- disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală cu oligohidramnios;
mama şi copilul la sfârşitul sarcinii, la:
- prelungirea posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant poate apărea chiar la doze mici
- inhibarea contracţiilor uterine care determină travaliu întârziat sau prelungit
În consecinţă, ketoprofenul este contraindicat în al 3 lea trimestru de sarcină.
Ală
ptarea
Nu sunt date disponibile referitoare la excreţia ketoprofenului în laptele matern. Ketoprofenul nu se
recomandă pe parcursul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibila apariţie a somnolenţei, ameţelilor sau convulsiilor, oboselii şi a
tulburărilor vizuale şi despre atenţionarea de a nu conduce vehicule şi de a folosi utilaje dacă apar aceste
simptome.
7
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 la < 1/10)
Puţin frecvente (≥ 1/1000 la < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 la < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile)
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul administrării ketoprofenului la adulţi:
Tulburări hematologice şi limfatice
- rare: anemie hemoragică, anemia cauzată de sângerări
- cu frecvenţă necunoscută: agranulocitoză, trombocitopenie, afectarea măduvei osoase, neutropenie
Tulburări ale sistemului imunitar
- rare: reacţii anafilactice (inclusiv şoc)
Tulburări psihice
- cu frecvenţă necunoscută: afectarea dispoziţiei
Tulburări ale sistemului nervos
- mai puţin frecvente: cefalee, ameţeli, somnolenţă
- rare: parestezii
- cu frecvenţă necunoscută: convulsii, disgeuzie, depresie, confuzie, halucinaţii, vertij, stare de rău general,
meningită aseptică (în special la pacienţii cu boli autoimune precum lupus eritematos sistemic sau boală
mixtă de ţesut conjunctiv) cu simptome precum redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau
dezorientare (vezi pct. 4.4).
Tulburări oculare
- rare: tulburări de vedere precum vedere înceţoşată (vezi pct.4.4)
- cu frecvenţă necunoscută: nevrită optică
Tulburări acustice şi vestibulare
- rare: tinitus
Tulburări cardiace
- cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă cardiacă, edeme
Tulburări vasculare
- cu frecvenţă necunoscută: hipertensiune arterială, vasodilataţie
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
- rare: astm bronşic, atac de astm bronşic
- cu frecvenţă necunoscută: bronhospasm (în special la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la acid
acetilsalicilic sau alte AINS), rinită, reacţii alergice non-specifice, dispnee
Tulburări gastro-intestinale
- frecvente: dispepsie, greaţă, durere abdominală, vărsături
- mai puţin frecvente: constipaţie, diaree, flatulenţă, gastrită
- rare: stomatită, ulcer peptic
- foarte rare: pancreatită (cazuri foarte rare de pancreatită au fost raportate cu AINS)
- cu frecvenţă necunoscută: exacerbarea colitei şi a bolii Crohn, hemoragie şi perforaţie gastro-intestinală,
melenă, hematemeză
8
Hemoragia gastro-intestinală poate fi letală, în special la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4)
Tulburări hepatobiliare
- rare: hepatită, creşterea transaminazelor, creşterea bilirubinei serice datorită hepatitei
- cu frecvenţă necunoscută: icter, teste hepatice anormale
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
- mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, prurit
- cu frecvenţă necunoscută: reacţii de fotosensibilitate, alopecie, urticarie, angioedem, erupţie buloasă
incluzând sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, dermatoze buloase şi exfoliative
(incluzând necroliză epidermică, eritem multiform), purpură
Tulburări renale şi ale căilor urinare
- cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală acută, nefrită tubulo-interstiţială, sindrom nefritic, teste
funcţionale renale anormale
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
- mai puţin frecvente: edeme, oboseală
- cu frecvenţă necunoscută: cefalee, modificarea gustului
Investigaţii diagnostice
- rare: creştere în greutate
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în
tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
În toate cazurile de reacţii adverse severe Ketoprofen SR trebuie întrerupt.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
S-au raportat cazuri de supradozaj la doze de până la 2,5 g ketoprofen. În majoritatea cazurilor simptomele
observate au fost letargie, somnolenţă, greaţă, vărsături şi durere epigastrică. Cefaleea, rareori diareea,
dezorientarea, excitaţia, coma, ameţeli, tinitus, sincopa, ocazional convulsiile pot să apară. Pot apărea şi
efectele adverse după supradozajul cu derivaţi de acid propionic, precum hipotensiune arterială,
bronhospasm şi hemoragie gastro-intestinală .
În caz de supradozaj semnificativ pot apărea insuficienţă renală acută şi afectare hepatică.
Dacă este prezentă insuficienţa renală pentru a îndepărta medicamentul din circulaţie se poate folosi
hemodializa.
Tratament
Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu ketoprofen. În cazul suspectării unui supradozaj masiv,
se recomandă lavaj gastric şi tratament simptomatic şi suportiv pentru a compensa deshidratarea,
monitorizarea excreţiei urinare şi corectarea acidozei dacă aceasta este prezentă.
Din cauza caracteristicilor de eliberare prelungită a acestei formulări, ketoprofenul continuă să se absoarbă la
16 ore după administrare.
9
În termen de o oră de la ingestie, trebuie luată în considerare administrarea de cărbune activat în încercarea
de a reduce absorbţia ketoprofenului cu eliberare prelungită.
Alternativ, la adulţi, lavajul gastric, care vizează recuperarea peletelor care pot fi încă în stomac, trebuie luat
în considerare în cazul în care pacientul se prezintă într-o oră de la ingerarea unei doze potenţial toxice.
Ar trebui să fie posibil identificarea peletelor din conţinutul gastric. Corectarea anomaliilor electrolitice
severe poate fi necesar să fie luate în considerare.
Diureza trebuie susţinută şi monitorizată. Funcţia renală si hepatică trebuie atent monitorizată.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru cel puţin 4 ore de la ingerarea supradozei de ketoprofen.
Convulsiile frecvente sau prelungite trebuie tratate cu diazepam intravenos.
Beneficiul decontaminării gastrice este incert.
Alte măsuri pot fi indicate de starea clinică a pacientului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01 AE03.
Mecanismul de acţiune
Ketoprofenul a demonstrat că are efect inhibitor asupra sintezei prostaglandinelor şi leucotrienelor, prin
inhibiţia enzimelor ciclooxigenaze (cel puţin 2 izoenzime ciclooxigenaza 1 (COX 1) şi ciclooxigenaza 2
(COX 2) care catalizează sinteza prostaglandinelor din metabolismul acidului arahidonic.
Ketoprofen stabilizează membrana lizozomală in vitro şi in vivo, are efect inhibitor asupra sintezei
leucotrienelor în concentraţii crescute in vitro şi activitate antibradikininică.
Antiinflamator
Acesta inhibă dezvoltarea abceselor la șobolan, la doze de 1mg/kg, eritem indus de radiatii UV la cobai la
doze de 6 mg/kg. Este, de asemenea, un inhibitor puternic al sintezei PGE2 și PFG2α la cobai şi la preparate
pulmonare umane.
Analgezic
Ketoprofen p.o. a redus în mod eficient durerea viscerală la soareci cauzată de fenil benzochinonă sau de
bradikinină. S-a administrat aproximativ 6 mg/kg.
Antipiretic
Ketoprofen (2 şi 6 mg/kg) a inhibat hipertermia determinată de injectarea subcutanată de drojdie de bere la
șobolani și, în doze de 1mg/kg a inhibat hipertermia determinată de administrarea i.v. a vaccinului
anticoagulant la iepuri.
Mecansimul acţiunii antipiretice a ketoprofenului nu este cunoscut, acesta probabil inhibă sinteza
prostaglandinelor la nivelul SNC (cel mai probabil hipotalamus).
La anumite femei, ketoprofen reduce simptomele dismenorrei primare probabil datorită inhibiţiei sintezei
şi/sau eficacităţii prostaglandinelor.
La doze de 10 mg/kg i.v. ketoprofenul nu a afectat sistemul cardiovascular, sistemului respirator, sistemul
nervos central sau sistemul nervos vegetativ.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
10
Ketoprofen SR Terapia este un produs cu eliberare prelungită a ketoprofenului, destinat administrării în priză
unică pe zi; eliberarea este independentă de pH.
Microgranulele de ketoprofen se dispersează treptat în tractul gastro-intestinal.
Absorbţie:
După administrarea orală, ketoprofenul este aproape complet absorbit din tractul gastro-intestinal, dar este
metabolizat la primul pasaj hepatic.
Concentraţia plasmatică maximă, de aproximativ 2,7 g/ml, este atinsă după aproximativ 6 ore de la
administrarea unei doze de 200 mg; concentraţii semnificative se regăsesc şi după 24 ore. Produsul nu se
acumulează după administrarea repetată.
Gradul de absorbţie nu este influenţat de alimente.
Distribuţie:
Legarea ketoprofenului de proteinele plasmatice este de 99%.
Ketoprofenul difuzează în lichidul sinovial, unde atinge concentraţii mai mari decât cele plasmatice după mai
mult de 4 ore de la administrarea orală.
Traversează bariera feto-placentară.
Metabolizare:
Două procese sunt implicate în biotransformarea ketoprofenului: unul de mică importanţă (hidroxilare) şi
unul major (conjugarea cu acid glucuronic).
Mai puţin de 1% din doza de ketoprofen administrată se regăseşte neschimbată în urină, în timp ce
metaboliţii glucuronici se regăsesc în proporţie de aproximativ 65 - 75%
Excreţie:
Ketoprofenul este eliminat în principal pe cale renală. Eliminarea este rapidă, astfel încât 50% din doza
administrată este eliminată în primele 6 ore, indiferent de calea de administrare. Formularea cu eliberare
prelungită nu influenţează eliminarea renală.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 7 ore.
După administrarea orală timp de 5 zile, 75 – 90% din doză este eliminată pe cale renală şi 1 – 8% prin
fecale.
Populaţii speciale:
Eliminarea ketoprofenului este scăzută la pacienţii în vârstă, la care timpul de înjumătăţire plasmatică este
crescut.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală, timpul de înjumătăţire plasmatică creşte cu severitatea acesteia
(vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile de toxicitate subcronică şi cronică, ketoprofenul a dus la formarea de leziuni şi ulceraţii ale
tractului gastro-intestinal şi la leziuni renale la unele specii animale.
În câteva teste de mutagenitate in vitro şi in vivo, ketoprofenul nu a prezentat efecte semnificative.
Studiile pe termen lung efectuate pe şobolan şi şoarece nu au evidenţiat un potenţial carcinogen al
ketoprofenului.
Studiile efectuate la diverse specii animale nu au evidenţiat nici un efect teratogen al ketoprofenului.
Doze de peste 6 mg ketoprofen/kg şi zi au dus la tulburări ale nidării şi fertilităţii la femelele de şobolan.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Ketoprofen SR Terapia 100 mg capsule cu eliberare prelungită
Microgranule din zahăr şi amidon de porumb, mărime 30
Copolimer (etilacrilat/metilmetacrilat) 2:1[Eudragit NE 30D]
11
Copolimer (etilacrilat/metilmetacrilat/clorură de trimetilamoniuetilmetacrilat) 1:2:0,1[Eudragit RS 30D],
Copolimer (etilacrilat/metilmetacrilat/clorură de trimetilamoniuetilmetacrilat) 1:2:0,2[Eudragit RL 30D],
Citrat de trietil
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
Capsulă – capac:
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Capsulă – corp:
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Ketoprofen SR Terapia 200 mg capsule cu eliberare prelungită
Microgranule din zahăr şi amidon de porumb, mărime 30
Copolimer (etilacrilat/metilmetacrilat) 2:1[Eudragit NE 30D]
Copolimer (etilacrilat/metilmetacrilat/clorură de trimetilamoniuetilmetacrilat) 1:2:0,1[Eudragit RS 30D],
Copolimer (etilacrilat/metilmetacrilat/clorură de trimetilamoniuetilmetacrilat) 1:2:0,2[Eudragit RL 30D],
Citrat de trietil
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
Capsulă – capac:
Dioxid de titan (E171)
Oxid negru de fer (E172)
Gelatină
Capsulă – corp:
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie din carton cu un blister din Al/PVC a câte 10 capsule cu eliberare prelungită.
Cutie din carton cu 3 blistere din Al/PVC a câte 10 capsule cu eliberare prelungită.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Strada Fabricii nr. 124
12
Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5061/2012/01-02
5062/2012/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei: Octombrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ketoprofen SR Terapia 100 mg capsule cu eliberare prelungită
Ketoprofen SR Terapia 200 mg capsule cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ketoprofen SR Terapia 100 mg capsule cu eliberare prelungită
O capsulă cu eliberare prelungită conţine ketoprofen 100 mg.
Excipient cu efect cunoscut: zahăr 24,75 mg.
Ketoprofen SR Terapia 200 mg capsule cu eliberare prelungită
O capsulă cu eliberare prelungită conţine ketoprofen 200 mg.
Excipient cu efect cunoscut: zahăr 49,50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare prelungită
Ketoprofen SR Terapia 100 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule gelatinoase tari, nr. 3, cu corp alb-opac şi capac alb-opac, conţinând microgranule sferice de culoare
aproape albă.
Ketoprofen SR Terapia 200 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule gelatinoase tari, nr. 1, cu capac gri-opac şi corp alb-opac, conţinând microgranule sferice de
culoare aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ketoprofenul este un antiinflamator nesteroidian, cu proprietăţi analgezice şi antipiretice.
Ketoprofenul este indicat în tratamentul simptomatic al afecţiunilor reumatice inflamatorii, degenerative şi
pentru ameliorarea durerii în anumite sindroame dureroase.
Ketoprofenul este indicat în: poliartrita reumatoidă; artroză; spondilartropatii seronegative: spondilită
anchilozantă, artrită psoriazică, artrită reactivă; gută; pseudogută; afecţiuni articulare sau peri-articulare acute
(tendinite, bursite, capsulite, sinovite); spondiloză cervicală; durere lombară joasă (lumbago, sciatică); dureri
posttraumatice articulare, musculare şi ale ţesutului conjunctiv (luxaţii, entorse etc.); controlul durerii şi a
inflamaţiei după procedurile chirurgicale ortopedice; dismenoree.
2
Ketoprofen SR Terapia capsule cu eliberare prelungită reduce inflamaţia şi durerea articulară şi în consecinţă
determină creşterea mobilităţii articulare şi a independenţei articulare. Ca şi în cazul altor medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene, Ketoprofen SR Terapia nu vindecă afecţiunea subiacentă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza uzuală recomandată este de100-200 mg Ketoprofen SR Terapia, o dată pe zi în funcţie de
severitatea simptomelor şi greutatea pacientului.
Doza maximă zilnică de ketoprofen este de 200 mg.
Înainte de a iniţia tratamentul cu 200 mg ketoprofen zilnic (o capsulă cu eliberare prelungită Ketoprofen
SR Terapia 200 mg) trebuie evaluat atent raportul risc-beneficiu şi nu se recomandă administrarea de
doze mai mari decât doza maximă zilnică (vezi, de asemenea, pct.4.4).
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici au un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse cu evoluţie severă.
Dacă administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) este considerată necesară trebuie utilizată doza
minim eficace pe perioada cea mai scurtă de timp. Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat pentru
apariţia hemoragiilor gastro-intestinale după iniţierea tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene.
Copii şi adolescenţi
La copii dozajul nu este stabilit.
Medicamentul este recomandat pentru administrare orală. Capsulele cu eliberare prelungită trebuie
administrate în timpul mesei sau după masă cu o cantitate suficientă de lichid.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct.4.4).
4.3 Contraindicaţii
Ketoprofenul este contraindicat la pacienţii cu reacţii de hipersensibilitate în antecedente cum sunt
bronhospasm, crize de astm bronşic, rinită, angioedem, urticarie sau alte tipuri de reacţii alergice la
ketoprofen, acid acetilsalicilic (AAS) sau alte AINS. La aceşti pacienţi s-au raportat reacţii anafilactice
severe, rar letale (vezi pct.4.8)
Ketoprofenul este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Ketoprofenul este, de asemenea, contraindicat în al 3-lea trimestru de sarcină.
Ketoprofenul este contraindicat în următoarele situaţii:
- insuficienţă cardiacă severă;
- ulcer peptic activ;
- antecedente de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală;
- diateze hemoragice;
- insuficienţă hepatică severă;
- insuficienţă renală severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro-intestinale,
prezentate mai jos).
3
Utilizarea ketoprofenului în asociere cu AINS inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenază 2 trebuie evitată
(vezi pct. 4.5).
Vârstnici
Pacienţii vârstnici au un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse la medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS), în special hemoragie gastro-intestinală şi perforaţie cu potenţial letal (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă cardiacă, renală şi hepatică
La iniţierea tratamentului funcţia renală trebuie monitorizată cu atenţie la pacienţii cu insuficienţă cardiacă,
disfuncție hepatică, ciroză sau nefroză, celor cărora li se administrează tratament diuretic, cei cu insuficienţă
renală cronică, în special la pacienţii vârstnici. La aceşti pacienţi administrarea de ketoprofen poate
determina o reducere a fluxului renal prin inhibarea prostaglandinelor ducând la decompensare renală (vezi
pct. 4.3).
S-a raportat că AINS pot produce nefrotoxicitate sub forme variate, fapt care poate conduce la nefrită
interstiţială acută, sindrom nefrotic sau insuficienţă renală.
La pacienţii cu teste hepatice anormale sau cu antecedente de afecţiune hepatică, trebuie evaluate periodic
concentraţiile transaminazelor, mai ales pe parcursul tratamentului pe termen lung.
S-au raportat cazuri rare de icter şi hepatită în cazul administrării ketoprofenului.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul
cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în
tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente
pentru excluderea unui asemenea risc pentru ketoprofen.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică
diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu ketoprofen numai după
evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la
pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune
arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Afecţiuni respiratorii
Pacienţii cu astm bronşic asociat cu rinită cronică, sinuzită cronică şi/sau polipoză nazală sunt mai expuşi
riscului pentru reacţii alergice decât populaţia generală atunci când fac tratament cu acid acetilsalicilic şi/sau
cu AINS. Administrarea acestui medicament poate declanşa o criză de astm bronşic sau bronhospasm, în
special la pacienţii alergici la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct.4.3).
Hemoragie, ulceraţie, perforaţie gastro-intestinală
S-au raportat în orice moment în cursul tratamentului cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
hemoragii gastro-intestinale, ulceraţii sau perforaţii, cu potenţial letal, însoţite sau nu de simptome de
avertizare sau de antecedente de manifestări gastro-intestinale severe.
Există câteva date epidemiologice care sugerează că ketoprofenul se asociază cu risc crescut de toxicitate
severă gastro-intestinală în comparaţie cu alte AINS, în special în cazul tratamentului cu doze mari (vezi pct.
4.2 şi 4.3).
4
Riscul de hemoragie gastro-intestinală, ulceraţie sau perforaţie creşte odată cu doza de AINS, la pacienţii cu
antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragii sau perforaţii (vezi pct. 4.3.) şi la pacienţii
vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu doza minimă eficace. La aceşti pacienţi este
necesar un tratament cu medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de
protoni), precum şi pentru pacienţii care au nevoie de doze mici administrate concomitent de acid
acetilsalicilic sau alte medicamente care cresc riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct.4.5). Ketoprofenul
nu trebuie utilizat la pacienţii cu antecedente de ulcer peptic (vezi pct. 4.3).
AINS trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro-intestinale (colita
ulcerativă, boala Crohn) deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).
La pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special la pacienţii vârstnici, se recomandă
raportarea oricărui simptom gastro-intestinal (în special sângerări gastro-intestinale), în special la începutul
tratamentului.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se administrează concomitent medicamente care pot creşte riscul
pentru ulceraţii sau hemoragii cum sunt medicamentele corticosteroidiene orale, anticoagulante cum sunt
warfarina, inhibitorii selectivi de recaptare ai serotoninei sau medicamente antiplachetare ca acidul
acetilsalicilic (vezi pct.4.5).
Apariţia hemoragiilor sau ulceraţiilor gastro-intestinale la pacienţii trataţi cu ketoprofen, impune întreruperea
tratamentului.
Lupus eritematos sistemic şi boală mixtă de ţesut conjunctiv
La pacienţi cu lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de ţesut conjunctiv există risc crescut de meningită
aseptică (vezi pct. 4.8).
Fertilitatea la femei
Administrarea de ketoprofen, asemănător altor AINS, poate afecta fertilitatea la femei şi nu se recomandă la
femeile care încearcă să rămână gravide. În cazul femeilor cu dificultăţi în a rămâne însărcinate sau care sunt
investigate pentru infertilitate, trebuie avut în vedere întreruperea tratamentului cu AINS.
Reacţii cutanate
La utilizarea AINS pot apărea foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre acestea cu potenţial letal cum
sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8). Pacienţii
sunt expuşi unui risc mai mare în stadiile iniţiale ale tratamentului, debutul acestor reacţii are loc de obicei pe
parcursul primei luni de tratament. Tratamentul cu ketoprofen trebuie întrerupt la primele semne de apariţie
ale unei erupţii cutanate tranzitorii, leziuni mucoase sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Infecţii
În cazul unei afecţiuni infecţioase, similar altor AINS, ketoprofen poate masca semnele obişnuite ale unei
boli infecţioase (febra) prin proprietăţile sale antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice.
Tulburări vizuale
Dacă apar tulburări vizuale, cum ar fi înceţoşarea vederii, trebuie întrerupt tratamentul până la un examen
oftalmologic complet.
Medicamentul conține zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
5
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante (heparină şi warfarină) şi inhibitorii agregării plachetare (de exemplu ticlopidină,
clopidogrel):
Risc crescut de hemoragie (vezi pct.4.4)
Dacă această asociere este necesară, pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Litiu:
Risc de creştere a concentraţiilor plasmatice ale litiului, uneori putând atinge valori toxice datorită reducerii
excreţiei renale a litiului. Dacă este necesar, concentraţiile plasmatice ale litiului trebuie atent monitorizate şi
valorile litiului trebuie ajustate corespunzător în timpul şi după tratamentul cu AINS.
Alte AINS (incluzând inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei 2) şi salicilaţi în doză mare:
Se recomandă evitarea utilizării concomitente a două sau mai multe AINS (inclusiv acid acetilsalicilic)
deoarece acest fapt poate creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse, în special ulceraţie sau hemoragie gastro-
intestinală (vezi pct. 4.4).
Metotrexat:
S-au raportat interacţiuni importante după utilizarea concomitentă de metotrexat în doză mare şi AINS,
inclusiv ketoprofen, din cauza scăderii ratei de eliminare a metotrexatului.
Metotrexat în doze mai mari de 15 mg/săptămână: risc crescut de toxicitate hematologică a metotrexatului, în
special dacă este administrat în doze mari (>15 mg/săptămână), prin reducerea clearance-ului renal şi
desfacerea acestuia de pe proteinele plasmatice unde este legat.
Metotrexat în doze mai mici de 15 mg/săptămână: Pe parcursul primelor săptămâni de tratament asociat,
trebuie efectuată săptămânal hemoleucograma. Dacă există afectare a funcţiei renale sau dacă pacientul este
vârstnic, monitorizarea trebuie efectuată mai frecvent.
Mifepristonă:
AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea de mifepristonă deoarece AINS pot reduce
efectul mifepristonei.
Pentoxifilină:
Risc crescut de hemoragie. Se recomandă monitorizare mai frecventă clinică şi a timpului de sângerare.
Medicamentele antihipertensive (beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei,
diuretice):
Risc pentru reducerea efectului antihipertensiv (inhibarea prostaglandinelor vasodilatatoare de către AINS).
Diuretice:
Risc pentru reducerea efectului diuretic. Pacienţii, în special cei deshidrataţi care utilizează diuretice sunt
expuşi unui risc mai mare de a dezvolta insuficienţă renală secundară datorită reducerii fluxului renal prin
inhibare prostaglandinică. Aceşti pacienţi trebuie rehidrataţi înainte de administrarea tratamentului asociat şi
funcţia renală trebuie monitorizată la iniţierea tratamentului (vezi pct.4.4).
Glicozide cardiace:
AINS pot agrava insuficienţa cardiacă, reduce rata de filtrare glomerulară şi pot creşte nivelul plasmatic al
glicozidelor cardiace.
Ciclosporina:
Risc crescut de nefrotoxicitate, mai ales la pacienţii vârstnici.
Corticosteroizi:
Risc crescut de hemoragie şi ulceraţie gastro-intestinală (vezi pct.4.4).
Antibiotice chinolone:
Studiile pe animale sugerează că AINS pot creşte riscul de convulsii în asociere cu antibioticele chinolone.
Pacienţii care iau tratament concomitent cu AINS şi chinolone au risc crescut de producere a convulsiilor.
6
Tacrolimus:
Posibil risc crescut de nefrotoxicitate când AINS se administrează împreună cu tacrolimus, în special la
vârstnici.
Trombolitice:
Risc crescut de hemoragie
Probenecid:
Administrarea concomitentă de probenecid poate reduce marcat clearance-ul plasmatic al ketoprofenului.
Medicamente anti-plachetare şi inhibitori selectivi de recaptarea ai serotoninei (ISRS):
Risc crescut de hemoragie gastro-intestinală (vezi pct.4.4).
Inhibitori ECA şi antagonişti ai angiotensinei II:
La pacienţii cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici), asocierea
unui inhibitor ECA sau antagonist al angiotensinei II sau medicament care inhibă ciclooxigenaza poate
accentua deteriorarea funcţiei renale, chiar până la insuficienţă renală acută.
Zidovudină:
Risc crescut de toxicitate hematologică când se administrează concomitent AINS şi zidovudină. Există date
cu privire la un risc crescut de hemartroză şi hematoame la paceinţii hemofilici HIV pozitivi care primesc
tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală.
Datele din studiile epidemiologice arată un risc crescut pentru avort, malformaţii cardiace şi gastroschizis la
utilizarea unui inhibitor al sintezei proteinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut pentru malformaţii cardio-
vasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Riscul creşte odată cu doza şi durata
tratamentului. La animale la care s-a administrat pe parcursul organogenezei un inhibitor al sintezei
prostaglandinelor, a crescut şansa de avort pre- şi post-nidare şi mortalitatea embrio-fetală. Suplimentar, au
fost raportate cu incidenţă crescută diferite malformaţii, inclusiv cardiovasculare. Ketoprofenul nu trebuie
administrat pe parcursul primului trimestru şi al doilea de sarcină decât dacă este absolut necesar. Dacă
ketoprofenul este utilizat de o femeie care doreşte să aibă o sarcină sau pe parcursul primelor 2 trimestre de
sarcină, doza şi durata tratamentului trebuie să fie cât mai reduse.
Dacă sunt administraţi pe parcursul celui de al treilea trimestru de sarcină toţi inhibitorii sintezei
prostaglandinelor expun fătul la:
- toxicitate cardio-pulmonară (cu închidere prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară),
- disfuncţie renală, care poate progresa către insuficienţă renală cu oligohidramnios;
mama şi copilul la sfârşitul sarcinii, la:
- prelungirea posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant poate apărea chiar la doze mici
- inhibarea contracţiilor uterine care determină travaliu întârziat sau prelungit
În consecinţă, ketoprofenul este contraindicat în al 3 lea trimestru de sarcină.
Ală
ptarea
Nu sunt date disponibile referitoare la excreţia ketoprofenului în laptele matern. Ketoprofenul nu se
recomandă pe parcursul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi despre posibila apariţie a somnolenţei, ameţelilor sau convulsiilor, oboselii şi a
tulburărilor vizuale şi despre atenţionarea de a nu conduce vehicule şi de a folosi utilaje dacă apar aceste
simptome.
7
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 la < 1/10)
Puţin frecvente (≥ 1/1000 la < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 la < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000)
Frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile)
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în timpul administrării ketoprofenului la adulţi:
Tulburări hematologice şi limfatice
- rare: anemie hemoragică, anemia cauzată de sângerări
- cu frecvenţă necunoscută: agranulocitoză, trombocitopenie, afectarea măduvei osoase, neutropenie
Tulburări ale sistemului imunitar
- rare: reacţii anafilactice (inclusiv şoc)
Tulburări psihice
- cu frecvenţă necunoscută: afectarea dispoziţiei
Tulburări ale sistemului nervos
- mai puţin frecvente: cefalee, ameţeli, somnolenţă
- rare: parestezii
- cu frecvenţă necunoscută: convulsii, disgeuzie, depresie, confuzie, halucinaţii, vertij, stare de rău general,
meningită aseptică (în special la pacienţii cu boli autoimune precum lupus eritematos sistemic sau boală
mixtă de ţesut conjunctiv) cu simptome precum redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau
dezorientare (vezi pct. 4.4).
Tulburări oculare
- rare: tulburări de vedere precum vedere înceţoşată (vezi pct.4.4)
- cu frecvenţă necunoscută: nevrită optică
Tulburări acustice şi vestibulare
- rare: tinitus
Tulburări cardiace
- cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă cardiacă, edeme
Tulburări vasculare
- cu frecvenţă necunoscută: hipertensiune arterială, vasodilataţie
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
- rare: astm bronşic, atac de astm bronşic
- cu frecvenţă necunoscută: bronhospasm (în special la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la acid
acetilsalicilic sau alte AINS), rinită, reacţii alergice non-specifice, dispnee
Tulburări gastro-intestinale
- frecvente: dispepsie, greaţă, durere abdominală, vărsături
- mai puţin frecvente: constipaţie, diaree, flatulenţă, gastrită
- rare: stomatită, ulcer peptic
- foarte rare: pancreatită (cazuri foarte rare de pancreatită au fost raportate cu AINS)
- cu frecvenţă necunoscută: exacerbarea colitei şi a bolii Crohn, hemoragie şi perforaţie gastro-intestinală,
melenă, hematemeză
8
Hemoragia gastro-intestinală poate fi letală, în special la pacienţii vârstnici (vezi pct. 4.4)
Tulburări hepatobiliare
- rare: hepatită, creşterea transaminazelor, creşterea bilirubinei serice datorită hepatitei
- cu frecvenţă necunoscută: icter, teste hepatice anormale
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
- mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, prurit
- cu frecvenţă necunoscută: reacţii de fotosensibilitate, alopecie, urticarie, angioedem, erupţie buloasă
incluzând sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică, dermatoze buloase şi exfoliative
(incluzând necroliză epidermică, eritem multiform), purpură
Tulburări renale şi ale căilor urinare
- cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală acută, nefrită tubulo-interstiţială, sindrom nefritic, teste
funcţionale renale anormale
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
- mai puţin frecvente: edeme, oboseală
- cu frecvenţă necunoscută: cefalee, modificarea gustului
Investigaţii diagnostice
- rare: creştere în greutate
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în
tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
În toate cazurile de reacţii adverse severe Ketoprofen SR trebuie întrerupt.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
S-au raportat cazuri de supradozaj la doze de până la 2,5 g ketoprofen. În majoritatea cazurilor simptomele
observate au fost letargie, somnolenţă, greaţă, vărsături şi durere epigastrică. Cefaleea, rareori diareea,
dezorientarea, excitaţia, coma, ameţeli, tinitus, sincopa, ocazional convulsiile pot să apară. Pot apărea şi
efectele adverse după supradozajul cu derivaţi de acid propionic, precum hipotensiune arterială,
bronhospasm şi hemoragie gastro-intestinală .
În caz de supradozaj semnificativ pot apărea insuficienţă renală acută şi afectare hepatică.
Dacă este prezentă insuficienţa renală pentru a îndepărta medicamentul din circulaţie se poate folosi
hemodializa.
Tratament
Nu există un antidot specific pentru supradozajul cu ketoprofen. În cazul suspectării unui supradozaj masiv,
se recomandă lavaj gastric şi tratament simptomatic şi suportiv pentru a compensa deshidratarea,
monitorizarea excreţiei urinare şi corectarea acidozei dacă aceasta este prezentă.
Din cauza caracteristicilor de eliberare prelungită a acestei formulări, ketoprofenul continuă să se absoarbă la
16 ore după administrare.
9
În termen de o oră de la ingestie, trebuie luată în considerare administrarea de cărbune activat în încercarea
de a reduce absorbţia ketoprofenului cu eliberare prelungită.
Alternativ, la adulţi, lavajul gastric, care vizează recuperarea peletelor care pot fi încă în stomac, trebuie luat
în considerare în cazul în care pacientul se prezintă într-o oră de la ingerarea unei doze potenţial toxice.
Ar trebui să fie posibil identificarea peletelor din conţinutul gastric. Corectarea anomaliilor electrolitice
severe poate fi necesar să fie luate în considerare.
Diureza trebuie susţinută şi monitorizată. Funcţia renală si hepatică trebuie atent monitorizată.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru cel puţin 4 ore de la ingerarea supradozei de ketoprofen.
Convulsiile frecvente sau prelungite trebuie tratate cu diazepam intravenos.
Beneficiul decontaminării gastrice este incert.
Alte măsuri pot fi indicate de starea clinică a pacientului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01 AE03.
Mecanismul de acţiune
Ketoprofenul a demonstrat că are efect inhibitor asupra sintezei prostaglandinelor şi leucotrienelor, prin
inhibiţia enzimelor ciclooxigenaze (cel puţin 2 izoenzime ciclooxigenaza 1 (COX 1) şi ciclooxigenaza 2
(COX 2) care catalizează sinteza prostaglandinelor din metabolismul acidului arahidonic.
Ketoprofen stabilizează membrana lizozomală in vitro şi in vivo, are efect inhibitor asupra sintezei
leucotrienelor în concentraţii crescute in vitro şi activitate antibradikininică.
Antiinflamator
Acesta inhibă dezvoltarea abceselor la șobolan, la doze de 1mg/kg, eritem indus de radiatii UV la cobai la
doze de 6 mg/kg. Este, de asemenea, un inhibitor puternic al sintezei PGE2 și PFG2α la cobai şi la preparate
pulmonare umane.
Analgezic
Ketoprofen p.o. a redus în mod eficient durerea viscerală la soareci cauzată de fenil benzochinonă sau de
bradikinină. S-a administrat aproximativ 6 mg/kg.
Antipiretic
Ketoprofen (2 şi 6 mg/kg) a inhibat hipertermia determinată de injectarea subcutanată de drojdie de bere la
șobolani și, în doze de 1mg/kg a inhibat hipertermia determinată de administrarea i.v. a vaccinului
anticoagulant la iepuri.
Mecansimul acţiunii antipiretice a ketoprofenului nu este cunoscut, acesta probabil inhibă sinteza
prostaglandinelor la nivelul SNC (cel mai probabil hipotalamus).
La anumite femei, ketoprofen reduce simptomele dismenorrei primare probabil datorită inhibiţiei sintezei
şi/sau eficacităţii prostaglandinelor.
La doze de 10 mg/kg i.v. ketoprofenul nu a afectat sistemul cardiovascular, sistemului respirator, sistemul
nervos central sau sistemul nervos vegetativ.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
10
Ketoprofen SR Terapia este un produs cu eliberare prelungită a ketoprofenului, destinat administrării în priză
unică pe zi; eliberarea este independentă de pH.
Microgranulele de ketoprofen se dispersează treptat în tractul gastro-intestinal.
Absorbţie:
După administrarea orală, ketoprofenul este aproape complet absorbit din tractul gastro-intestinal, dar este
metabolizat la primul pasaj hepatic.
Concentraţia plasmatică maximă, de aproximativ 2,7 g/ml, este atinsă după aproximativ 6 ore de la
administrarea unei doze de 200 mg; concentraţii semnificative se regăsesc şi după 24 ore. Produsul nu se
acumulează după administrarea repetată.
Gradul de absorbţie nu este influenţat de alimente.
Distribuţie:
Legarea ketoprofenului de proteinele plasmatice este de 99%.
Ketoprofenul difuzează în lichidul sinovial, unde atinge concentraţii mai mari decât cele plasmatice după mai
mult de 4 ore de la administrarea orală.
Traversează bariera feto-placentară.
Metabolizare:
Două procese sunt implicate în biotransformarea ketoprofenului: unul de mică importanţă (hidroxilare) şi
unul major (conjugarea cu acid glucuronic).
Mai puţin de 1% din doza de ketoprofen administrată se regăseşte neschimbată în urină, în timp ce
metaboliţii glucuronici se regăsesc în proporţie de aproximativ 65 - 75%
Excreţie:
Ketoprofenul este eliminat în principal pe cale renală. Eliminarea este rapidă, astfel încât 50% din doza
administrată este eliminată în primele 6 ore, indiferent de calea de administrare. Formularea cu eliberare
prelungită nu influenţează eliminarea renală.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 7 ore.
După administrarea orală timp de 5 zile, 75 – 90% din doză este eliminată pe cale renală şi 1 – 8% prin
fecale.
Populaţii speciale:
Eliminarea ketoprofenului este scăzută la pacienţii în vârstă, la care timpul de înjumătăţire plasmatică este
crescut.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală, timpul de înjumătăţire plasmatică creşte cu severitatea acesteia
(vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile de toxicitate subcronică şi cronică, ketoprofenul a dus la formarea de leziuni şi ulceraţii ale
tractului gastro-intestinal şi la leziuni renale la unele specii animale.
În câteva teste de mutagenitate in vitro şi in vivo, ketoprofenul nu a prezentat efecte semnificative.
Studiile pe termen lung efectuate pe şobolan şi şoarece nu au evidenţiat un potenţial carcinogen al
ketoprofenului.
Studiile efectuate la diverse specii animale nu au evidenţiat nici un efect teratogen al ketoprofenului.
Doze de peste 6 mg ketoprofen/kg şi zi au dus la tulburări ale nidării şi fertilităţii la femelele de şobolan.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Ketoprofen SR Terapia 100 mg capsule cu eliberare prelungită
Microgranule din zahăr şi amidon de porumb, mărime 30
Copolimer (etilacrilat/metilmetacrilat) 2:1[Eudragit NE 30D]
11
Copolimer (etilacrilat/metilmetacrilat/clorură de trimetilamoniuetilmetacrilat) 1:2:0,1[Eudragit RS 30D],
Copolimer (etilacrilat/metilmetacrilat/clorură de trimetilamoniuetilmetacrilat) 1:2:0,2[Eudragit RL 30D],
Citrat de trietil
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
Capsulă – capac:
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Capsulă – corp:
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Ketoprofen SR Terapia 200 mg capsule cu eliberare prelungită
Microgranule din zahăr şi amidon de porumb, mărime 30
Copolimer (etilacrilat/metilmetacrilat) 2:1[Eudragit NE 30D]
Copolimer (etilacrilat/metilmetacrilat/clorură de trimetilamoniuetilmetacrilat) 1:2:0,1[Eudragit RS 30D],
Copolimer (etilacrilat/metilmetacrilat/clorură de trimetilamoniuetilmetacrilat) 1:2:0,2[Eudragit RL 30D],
Citrat de trietil
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
Capsulă – capac:
Dioxid de titan (E171)
Oxid negru de fer (E172)
Gelatină
Capsulă – corp:
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie din carton cu un blister din Al/PVC a câte 10 capsule cu eliberare prelungită.
Cutie din carton cu 3 blistere din Al/PVC a câte 10 capsule cu eliberare prelungită.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Strada Fabricii nr. 124
12
Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5061/2012/01-02
5062/2012/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei: Octombrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
