VOLULYTE 6%
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Volulyte 6%, soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ
1000 ml soluţie perfuzabilă conţin:
Poli (O-2-hidroxietil) amidon (F.E.) 60,00 g
- Substituţie molară 0,38 – 0,45
- Masă moleculară medie 130000 Da
(fabricat din amidon din porumb cerat)
Acetat de sodiu trihidrat 4,63 g
Clorură de sodiu 6,02 g
Clorură de potasiu 0,30 g
Clorură de magneziu hexahidrat 0,30 g
Electroliţi:
Na
+ 137,0 mmol/l
K+ 4,0 mmol/l
Mg++ 1,5 mmol/l
Cl- 110,0 mmol/l
CH
3COO- 34,0 mmol/l
Osmolaritate teoretică: 286,5 mosm/l
Aciditate titrabilă: < 2,5 mmol NaOH/l
pH: 5,7 – 6,5
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede până la slab opalescentă, incoloră până la uşor gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
2
Tratamentul hipovolemiei determinate de pierderea acută de sânge, atunci când se consideră că
soluţiile cristaloide administrate în monoterapie nu sunt suficiente (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).
4.2 Doze şi mod de administrare
Se administrează în perfuzie intravenoasă.
Utilizarea HES trebuie să se limiteze la faza iniţială a resuscitării volemice, cu o durată de
maximum 24 de ore.
Primii 10-20 ml trebuie perfuzaţi lent şi ţinând pacientul sub supraveghere atentă, astfel încât orice
reacţie anafilactică/anafilactoidă să poată fi detectată cât mai repede posibil.
Doza zilnică şi viteza de perfuzare trebuie adaptate în funcţie de volumul de sânge pierdut, de
menţinerea sau refacerea hemodinamicii şi de hemodiluţie (efect de diluţie).
Doza zilnică maximă este de 30 ml/kg pentru Volulyte.
Trebuie administrată cea mai mică doză eficace posibilă. Tratamentul trebuie efectuat sub
monitorizare hemodinamică continuă, astfel încât perfuzia să fie oprită imediat ce au fost atinse
valorile adecvate ale parametrilor hemodinamici. Doza zilnică maximă recomandată nu trebuie
depăşită.
Copii şi adolescenţi:
Datele privind administrarea la copii sunt limitate, prin urmare, nu este recomandată utilizarea de
medicamente care conţin HES la acest grup de pacienţi.
Pentru instrucţiuni de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
- Sepsis
- Arsuri
- Insuficienţă renală sau terapie de substitiţie renală
- Hemoragie intracraniană sau cerebrală
- Pacienţi aflaţi în stare critică (în mod obişnuit, internaţi în unităţi de terapie intensivă)
- Hiperhidratare
- Edem pulmonar
- Deshidratare
- Hiperkaliemie severă
- Hipernatremie severă sau hipercloremie severă
- Insuficienţă hepatica severă
- Insuficienţă cardiacă congestivă
- Coagulopatie severă
-
Pacienţi cu transplant de organ
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Din cauza riscului de reacţii alergice (anafilactice/anafilactoide), pacientul trebuie monitorizat strict şi
viteza de perfuzare inţială trebuie să fie mică (vezi pct. 4.8.)
Intervenţii chirurgicale şi traumatisme:
Nu există date solide privind siguranţa pe termen lung la pacienţii cărora urmează să li se efectueze
proceduri chirurgicale şi la pacienţii cu traumatisme. Beneficiul presupus al tratamentului trebuie
3
evaluat cu atenţie în raport cu incertitudinea în ceea ce priveşte siguranţa pe termen lung. Alte opţiuni
de tratament disponibile trebuie luate în considerare.
Indicaţia de repleţie volemică cu HES trebuie luată în considerare cu atenţie, iar monitorizarea
hemodinamică este necesară pentru controlul volumului şi al dozei. (Vezi şi pct. 4.2)
Trebuie, întotdeauna, evitată supraîncărcarea volemică prin supradozaj sau perfuzare prea rapidă.
Doza trebuie ajustată cu atenţie, în special la pacienţii cu probleme pulmonare şi cardio-circulatorii.
Trebuie monitorizate cu atenţie valorile serice ale electroliţilor, echilibrul hidric şi funcţia renală.
Medicamentele care conţin HES sunt contraindicate la pacienţii cu insuficienţă renală sau terapie de
substituţie renală (vezi pct. 4.3). Utilizarea HES trebuie întreruptă la primul semn de afectare renală.
S-a raportat o necesitate crescută pentru terapia de substituţie renală până la 90 de zile după
administrarea HES. Se recomandă monitorizarea funcţiei renale timp de cel puţin 90 de zile.
Trebuie acordată o atenţie specială, atunci când sunt trataţi pacienţi cu insuficienţă hepatică sau
pacienţi cu coagulopatii.
Hemodiluţia severă determinată de dozele mari de soluţii care conţin HES trebuie, de asemenea,
evitată în cadrul tratamentului pacienţilor hipovolemici.
În cazul administrărilor repetate, parametrii de coagulare a sângelui trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Utilizarea medicamentelor care conţin HES trebuie întreruptă la primul semn de coagulopatie.
Utilizarea HES nu este recomandată la pacienţii cărora urmează să li se efectueze intervenţii
chirurgicale pe cord deschis asociate cu bypass cardiopulmonar, din cauza riscului de sângerare
excesivă.
Se va acorda o atenţie deosebită pacienţilor cu tulburări electrolitice, cum sunt hiperkaliemia,
hipernatremia, hipermagneziemia şi hipercloremia.
În alcaloza metabolică şi situaţiile clinice în care trebuie evitată alcalinizarea, sunt de preferat soluţii
saline cum este un medicament similar care conţine HES 130/0,4 în soluţie de clorură de sodiu 0,9%,
în locul soluţiilor alcalinizante cum este Volulyte.
Copii şi adolescenţi :
Datele sunt limitate la copii şi adolescenţi, prin urmare, nu este recomandată utilizarea
medicamentelor care conţin HES la acest grup de pacienţi (vezi pct. 4.2).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Până în prezent, nu se cunosc interacţiuni cu alte medicamente sau suplimente nutriţionale.
Se va acorda atenţie în cazul administrării concomitente cu medicamente care pot produce retenţie de
potasiu sau de sodiu.
Vezi pct. 4.8 referitor la concentraţia plasmatică a amilazei, care poate creşte în timpul administrării
hidroxietilamidonului şi poate interfera cu diagnosticul de pancreatită.
4.6 Fertilitatea, sarcina si alăptarea
Sarcina
Nu sunt disponibile date clinice privind expunerea la Volulyte în timpul sarcinii.
Există date limitate, provenite din studii clinice privind administrarea unei doze unice de HES 130/0,4
(6%) la femei gravide supuse operaţiei cezariană cu anestezie spinală. Nu a putut fi detectată nicio
influenţă negativă a HES 130/0,4 (6%) în clorură de sodiu 0,9 % asupra siguranţei pacientelor; de
asemenea, nu a putut fi detectată o influenţă negativă nici asupra nou-născutului (vezi pct. 5.1).
4
Studiile efectuate la animale cu un medicament similar conţinând HES 130/0,4 în soluţie de clorură de
sodiu 0,9% nu au evidenţiat efecte nocive asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau
dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Nu au fost evidenţiate efecte teratogene.
Volulyte trebuie administrat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial
pentru făt.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă hidroxietilamidonul este excretat în lapte la om. Excreţia hidroxietilamidonului în
lapte nu a fost studiată la animale. Decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau de a
continua/întrerupe terapia cu Volulyte trebuie luată având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi
beneficiul terapiei cu Volulyte pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Volulyte nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai
puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (<1/10000), cu
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) .
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare (la doze mari): la administrarea de hidroxietilamidon pot să apară tulburări de coagulare a
sângelui, dependente de doză.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: medicamentele care conţin hidroxietilamidon pot produce reacţii anafilactoide
(hipersensibilitate, simptome uşoare de tip gripal, bradicardie, tahicardie, bronhospasm, edem
pulmonar non-cardiogen). În eventualitatea apariţiei unei reacţii de intoleranţă, se va întrerupe imediat
perfuzia şi se va iniţia un tratament medical de urgenţă adecvat.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente (dependente de doză): administrarea de lungă durată a unor doze mari de
hidroximetilamidon poate determina prurit (mâncărime), care este o reacţie adversă cunoscută la
hidroxietilamidon. Este posibil ca pruritul să nu apară decât după mai multe săptămâni de la ultima
perfuzie şi să persiste timp de mai multe luni.
Investigaţii diagnostice
Frecvente (dependente de doză): amilazemia poate creşte în timpul administrării de hidroxietilamidon
şi poate interfera cu diagnosticul de pancreatită. Creşterea amilazemiei este determinată de formarea
unui complex enzimă-substrat, compus din amilază şi hidroxietilamidon, care se elimină lent, şi nu
trebuie luată în considerare pentru diagnosticul de pancreatită.
Frecvente (dependente de doză): la doze mari, efectul de diluţie poate produce o scădere
corespunzătoare a concentraţiei componentelor sângelui, cum sunt factorii de coagulare şi alte proteine
plasmatice şi o scădere a hematocritului.
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): afectare hepatică.
5
Tulburări ale aparatului renal şi urinar
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): afectare renală.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.
4.9 Supradozaj
Similar altor substituenţi de volum, supradozajul poate produce supraîncărcarea sistemului circulator
(de exemplu, edem pulmonar). În acest caz, perfuzia trebuie oprită imediat şi, dacă este necesar,
trebuie administrat un diuretic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: substituenţi de plasmă şi fracţiuni proteice plasmatice, combinaţii, codul
ATC: B05AA07
Volulyte este un coloid artificial pentru substituţie volemică, ale cărui efecte de expansiune a
volumului intravascular şi hemodiluţie depind de substituţia molară cu grupări hidroxietil (0,4), de
masa moleculară medie (130000 Da), de concentraţie (6 %), precum şi de doze şi de viteza de
perfuzare. Hidroxietilamidonul (130/0,4) conţinut în Volulyte provine din amidon de porumb cerat şi
are un grad de substituţie molară (raportul C
2/C6) de aproximativ 9:1.
La voluntari, perfuzarea a 500 ml dintr-un medicament similar conţinând HES 130/0,4 (6%) în soluţie
de clorură de sodiu 0,9% în 30 minute determină o creştere non-expansivă a volumului plasmatic, de
tip platou, de aproximativ 100% din volumul perfuzat, creştere care durează timp de aproximativ 4
până la 6 ore.
Înlocuirea izovolemică a sângelui cu HES 130/0,4 în soluţie de clorură de sodiu 0,9% menţine
volumul sanguin timp de cel puţin 6 ore.
Volulyte conţine electroliţii sodiu (Na
+), potasiu (K+), magneziu (Mg++), clor (Cl-) şi acetat
(CH
3COO-) într-o compoziţie izotonică. Acetatul este un anion metabolizabil, care este oxidat în
diferite organe şi are un efect alcalinizant.
Volulyte conţine o cantitate mică de clor şi de aceea împiedică apariţia acidozei metabolice
hipercloremice, în special atunci când sunt necesare doze mari de soluţie perfuzabilă sau la pacienţii
cu risc de a dezvolta acidoză metabolică.
În chirurgia cardiacă, cloremia a fost semnificativ mai redusă şi valoarea excesului de baze a fost mai
puţin negativă pentru Volulyte, comparativ cu HES 130/0,4 (6%) în soluţie de clorură de sodiu 0,9%.
Copii şi adolescenţi
Datele sunt limitate la copii şi adolescenţi, prin urmare, nu este recomandată utilizarea
medicamentelor care conţin HES la acest grup de pacienţi.
Tratamentul gravidelor supuse operaţiei cezariană
6
Există date limitate provenite din studii clinice privind administrarea unei doze unice de HES 130/0,4
(6%), la femei gravide supuse operaţiei cezariană cu anestezie spinală. Apariţia hipotensiunii a fost
semnificativ mai scăzută în cazul HES 130/0,4 (6%), comparativ cu martorul cristaloid (36,6%, faţă de
55,3%). Evaluarea eficacităţii globale a arătat beneficii semnificative ale administrării HES 130/0,4
(6%) în prevenirea hipotensiunii arteriale şi a apariţiei hipotensiunii arteriale severe, comparativ cu
martorul cristaloid.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica hidroxietilamidonului este complexă şi depinde de masa moleculară şi, în special, de
gradul substituţiei molare şi de modelul de substituţie (raportul C
2/C6). În cazul administrării
intravenoase, moleculele cu greutate moleculară mai mică decât pragul renal (60000–70000 Da) sunt
excretate rapid în urină, în timp ce moleculele cu greutate moleculară mai mare sunt metabolizate prin
intermediul α-amilazei plasmatice, înainte ca substanţele rezultate ca urmare a catabolizării să fie
excretate renal.
Masa moleculară medie in vivo a HES 130/0,4 din plasmă este de 70000–80000 Da imediat după
perfuzare şi rămâne deasupra “pragului” renal de-a lungul întregii perioade de administrare.
Volumul de distribuţie este de aproximativ 5,9 litri. În primele 30 minute de perfuzare, concentraţia
plasmatică a HES 130/0,4 este încă de 75% din concentraţia plasmatică maximă. După 6 ore,
concentraţia plasmatică scade la 14%. După administrarea unei doze unice de 500 ml
hidroxietilamidon, concentraţia plasmatică revine aproape la valoarea iniţială după 24 de ore.
După administrarea unei doze unice de 500 ml HES 130/0,4 (6%), clearance-ul plasmatic este 31,4
ml/min, iar ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este de 14,3 mg/ml şi
oră, indicând o farmacocinetică neliniară. După administrarea unei doze unice de 500 ml HES 130/0,4
(6%), timpul de înjumătăţire plasmatică este t
1/2α=1,4 ore, respectiv
t
½ β=12,1 ore.
La pacienţii cu insuficienţă renală stabilă uşoară până la severă, cu clearance-ul creatininei < 50
ml/minut, administrarea aceleiaşi doze [500 ml] a determinat o creştere moderată a ASC de 1,7 ori
(95%, interval de încredere 1,44-2,07), comparativ cu subiecţii care aveau clearance-ul creatininei
> 50 ml/minut. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi concentraţia plasmatică maximă
a hidroxietilamidonului nu se modifică în insuficienţa renală. La pacienţii cu clearance-ul creatininei
30 ml/minut, 59% din doza administrată se regăseşte în urină, comparativ cu 51% la pacienţii cu
clearance-ul creatininei de 15 până la 30 ml/minut.
La voluntari, nu s-a observat acumulare plasmatică semnificativă, nici chiar după administrarea
zilnică, timp de 10 zile, a câte 500 ml dintr-o soluţie 10% care conţine hidroxietilamidon 130/0,4.
Într-un model experimental la şobolani, la care s-au administrat doze repetate de HES 130/0,4 (6%) de
0,7 g /kg şi zi, timp de 18 zile, la 52 de zile după ultima administrare, acumularea la nivel tisular a
reprezentat 0,6% din doza totală administrată.
Într-un studiu farmacocinetic ulterior, opt pacienţi stabilizaţi cu insuficienţă renală în stadiu terminal
(IRST), care au necesitat hemodializă, au primit o doză unică de 250 ml (15 g) HES 130/0,4 (6%).
Din doza de HES, 3,6 g (24%) au fost eliminate în timpul unei sedinţei de hemodializă cu durata de 2
ore (500 ml dializat pe minut, Filtru HD Highflux FX 50, Fresenius Medical Care, Germania). După
24 de ore, concentraţia plasmatică medie a HES a fost 0,7 mg/ml. După 96 de ore, concentraţia
plasmatică medie a HES a fost 0,25 mg/ml.
HES 130/0,4 (6%) este contraindicat la pacienţii dializaţi (vezi pct. 4.3).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate subcronică
7
La şobolani şi câini, administrarea intravenoasă a 9 g hidroxietilamidon/kg şi zi conţinut în Volulyte,
timp de 3 luni, nu a evidenţiat semne de toxicitate, cu excepţia unei toxicităţi datorate suprasarcinii la
nivelul rinichiului şi ficatului, captării şi metabolizării hidroxietilamidonului la nivelul sistemului
reticulo-endotelial, parenchimului hepatic şi a altor ţesuturi. Aceste modificări au fost asociate cu
status-ul non-fiziologic al animalelor, în timpul perioadei de testare.
Doza toxică minimă este mai mare de 9 g hidroxietilamidon/kg şi zi conţinut în Volulyte, fiind de cel
puţin 5 ori mai mare decât doza terapeutică maximă la om.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Tipul de hidroxietilamidon conţinut în Volulyte nu are proprietăţi teratogene la şobolan şi iepure. La
iepure, au fost observate efecte letale asupra embrionului la o doză de 5 g/kg şi zi. La şobolan,
injectarea acestei doze în bolus în timpul sarcinii şi alăptării, a determinat scăderea greutăţii puilor şi a
indus întârzierea dezvoltării. Cu toate acestea, efectele toxice asupra embrionului şi fătului au fost
observate la şobolani şi iepuri numai la doze toxice pentru mame. La mame, au fost observate semne
de supraîncărcare volemică. Nu au fost efectuate studii privind toxicitatea asupra fertilităţii la animale
expuse direct.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH)
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Dată fiind lipsa unor studii de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
a) Perioada de valabilitate a medicamentului în ambalajul comercial
Flacon din sticlă: 4 ani
Pungă freeflex: 3 ani
b) Perioada de valabilitate după deschiderea ambalajului primar
Medicamentul trebuie utilizat imediat după deschidere.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.
A nu se congela.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă incoloră tip II cu dop din cauciuc halobutilic şi capsă din aluminiu:
1 x 250 ml, 10 x 250 ml; 1 x 500 ml, 10 x 500 ml
Pungă din poliolefină (freeflex)
cu folie protectoare 1 x 250 ml, 20 x 250 ml, 30 x 250 ml,
35 x 250 ml, 40 x 250 ml
1 x 500 ml, 15 x 500 ml, 25 x 500 ml
8
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Medicamentul este destinat unei singure administrări.
A se utiliza imediat după deschiderea flaconului sau pungii.
Orice cantitate de soluţie neutilizată trebuie aruncată.
A se utiliza numai soluţiile limpezi, fără particule, din ambalaje nedeteriorate.
A se îndepărta folia protectoare a pungilor din poliolefină (freeflex) înainte de utilizare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Fresenius Kabi România S.R.L.
Strada Fânarului nr. 2A, 500464 Braşov
România
Telefon: +40 268 406260
Fax. +40 268 406263
e-mail: office@fresenius-kabi.ro
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1583/2009/01-12
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Aprilie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Volulyte 6%, soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ
1000 ml soluţie perfuzabilă conţin:
Poli (O-2-hidroxietil) amidon (F.E.) 60,00 g
- Substituţie molară 0,38 – 0,45
- Masă moleculară medie 130000 Da
(fabricat din amidon din porumb cerat)
Acetat de sodiu trihidrat 4,63 g
Clorură de sodiu 6,02 g
Clorură de potasiu 0,30 g
Clorură de magneziu hexahidrat 0,30 g
Electroliţi:
Na
+ 137,0 mmol/l
K+ 4,0 mmol/l
Mg++ 1,5 mmol/l
Cl- 110,0 mmol/l
CH
3COO- 34,0 mmol/l
Osmolaritate teoretică: 286,5 mosm/l
Aciditate titrabilă: < 2,5 mmol NaOH/l
pH: 5,7 – 6,5
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede până la slab opalescentă, incoloră până la uşor gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
2
Tratamentul hipovolemiei determinate de pierderea acută de sânge, atunci când se consideră că
soluţiile cristaloide administrate în monoterapie nu sunt suficiente (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).
4.2 Doze şi mod de administrare
Se administrează în perfuzie intravenoasă.
Utilizarea HES trebuie să se limiteze la faza iniţială a resuscitării volemice, cu o durată de
maximum 24 de ore.
Primii 10-20 ml trebuie perfuzaţi lent şi ţinând pacientul sub supraveghere atentă, astfel încât orice
reacţie anafilactică/anafilactoidă să poată fi detectată cât mai repede posibil.
Doza zilnică şi viteza de perfuzare trebuie adaptate în funcţie de volumul de sânge pierdut, de
menţinerea sau refacerea hemodinamicii şi de hemodiluţie (efect de diluţie).
Doza zilnică maximă este de 30 ml/kg pentru Volulyte.
Trebuie administrată cea mai mică doză eficace posibilă. Tratamentul trebuie efectuat sub
monitorizare hemodinamică continuă, astfel încât perfuzia să fie oprită imediat ce au fost atinse
valorile adecvate ale parametrilor hemodinamici. Doza zilnică maximă recomandată nu trebuie
depăşită.
Copii şi adolescenţi:
Datele privind administrarea la copii sunt limitate, prin urmare, nu este recomandată utilizarea de
medicamente care conţin HES la acest grup de pacienţi.
Pentru instrucţiuni de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
- Sepsis
- Arsuri
- Insuficienţă renală sau terapie de substitiţie renală
- Hemoragie intracraniană sau cerebrală
- Pacienţi aflaţi în stare critică (în mod obişnuit, internaţi în unităţi de terapie intensivă)
- Hiperhidratare
- Edem pulmonar
- Deshidratare
- Hiperkaliemie severă
- Hipernatremie severă sau hipercloremie severă
- Insuficienţă hepatica severă
- Insuficienţă cardiacă congestivă
- Coagulopatie severă
-
Pacienţi cu transplant de organ
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Din cauza riscului de reacţii alergice (anafilactice/anafilactoide), pacientul trebuie monitorizat strict şi
viteza de perfuzare inţială trebuie să fie mică (vezi pct. 4.8.)
Intervenţii chirurgicale şi traumatisme:
Nu există date solide privind siguranţa pe termen lung la pacienţii cărora urmează să li se efectueze
proceduri chirurgicale şi la pacienţii cu traumatisme. Beneficiul presupus al tratamentului trebuie
3
evaluat cu atenţie în raport cu incertitudinea în ceea ce priveşte siguranţa pe termen lung. Alte opţiuni
de tratament disponibile trebuie luate în considerare.
Indicaţia de repleţie volemică cu HES trebuie luată în considerare cu atenţie, iar monitorizarea
hemodinamică este necesară pentru controlul volumului şi al dozei. (Vezi şi pct. 4.2)
Trebuie, întotdeauna, evitată supraîncărcarea volemică prin supradozaj sau perfuzare prea rapidă.
Doza trebuie ajustată cu atenţie, în special la pacienţii cu probleme pulmonare şi cardio-circulatorii.
Trebuie monitorizate cu atenţie valorile serice ale electroliţilor, echilibrul hidric şi funcţia renală.
Medicamentele care conţin HES sunt contraindicate la pacienţii cu insuficienţă renală sau terapie de
substituţie renală (vezi pct. 4.3). Utilizarea HES trebuie întreruptă la primul semn de afectare renală.
S-a raportat o necesitate crescută pentru terapia de substituţie renală până la 90 de zile după
administrarea HES. Se recomandă monitorizarea funcţiei renale timp de cel puţin 90 de zile.
Trebuie acordată o atenţie specială, atunci când sunt trataţi pacienţi cu insuficienţă hepatică sau
pacienţi cu coagulopatii.
Hemodiluţia severă determinată de dozele mari de soluţii care conţin HES trebuie, de asemenea,
evitată în cadrul tratamentului pacienţilor hipovolemici.
În cazul administrărilor repetate, parametrii de coagulare a sângelui trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Utilizarea medicamentelor care conţin HES trebuie întreruptă la primul semn de coagulopatie.
Utilizarea HES nu este recomandată la pacienţii cărora urmează să li se efectueze intervenţii
chirurgicale pe cord deschis asociate cu bypass cardiopulmonar, din cauza riscului de sângerare
excesivă.
Se va acorda o atenţie deosebită pacienţilor cu tulburări electrolitice, cum sunt hiperkaliemia,
hipernatremia, hipermagneziemia şi hipercloremia.
În alcaloza metabolică şi situaţiile clinice în care trebuie evitată alcalinizarea, sunt de preferat soluţii
saline cum este un medicament similar care conţine HES 130/0,4 în soluţie de clorură de sodiu 0,9%,
în locul soluţiilor alcalinizante cum este Volulyte.
Copii şi adolescenţi :
Datele sunt limitate la copii şi adolescenţi, prin urmare, nu este recomandată utilizarea
medicamentelor care conţin HES la acest grup de pacienţi (vezi pct. 4.2).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Până în prezent, nu se cunosc interacţiuni cu alte medicamente sau suplimente nutriţionale.
Se va acorda atenţie în cazul administrării concomitente cu medicamente care pot produce retenţie de
potasiu sau de sodiu.
Vezi pct. 4.8 referitor la concentraţia plasmatică a amilazei, care poate creşte în timpul administrării
hidroxietilamidonului şi poate interfera cu diagnosticul de pancreatită.
4.6 Fertilitatea, sarcina si alăptarea
Sarcina
Nu sunt disponibile date clinice privind expunerea la Volulyte în timpul sarcinii.
Există date limitate, provenite din studii clinice privind administrarea unei doze unice de HES 130/0,4
(6%) la femei gravide supuse operaţiei cezariană cu anestezie spinală. Nu a putut fi detectată nicio
influenţă negativă a HES 130/0,4 (6%) în clorură de sodiu 0,9 % asupra siguranţei pacientelor; de
asemenea, nu a putut fi detectată o influenţă negativă nici asupra nou-născutului (vezi pct. 5.1).
4
Studiile efectuate la animale cu un medicament similar conţinând HES 130/0,4 în soluţie de clorură de
sodiu 0,9% nu au evidenţiat efecte nocive asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, naşterii sau
dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Nu au fost evidenţiate efecte teratogene.
Volulyte trebuie administrat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul potenţial justifică riscul potenţial
pentru făt.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă hidroxietilamidonul este excretat în lapte la om. Excreţia hidroxietilamidonului în
lapte nu a fost studiată la animale. Decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau de a
continua/întrerupe terapia cu Volulyte trebuie luată având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi
beneficiul terapiei cu Volulyte pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Volulyte nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai
puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (<1/10000), cu
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) .
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare (la doze mari): la administrarea de hidroxietilamidon pot să apară tulburări de coagulare a
sângelui, dependente de doză.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: medicamentele care conţin hidroxietilamidon pot produce reacţii anafilactoide
(hipersensibilitate, simptome uşoare de tip gripal, bradicardie, tahicardie, bronhospasm, edem
pulmonar non-cardiogen). În eventualitatea apariţiei unei reacţii de intoleranţă, se va întrerupe imediat
perfuzia şi se va iniţia un tratament medical de urgenţă adecvat.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente (dependente de doză): administrarea de lungă durată a unor doze mari de
hidroximetilamidon poate determina prurit (mâncărime), care este o reacţie adversă cunoscută la
hidroxietilamidon. Este posibil ca pruritul să nu apară decât după mai multe săptămâni de la ultima
perfuzie şi să persiste timp de mai multe luni.
Investigaţii diagnostice
Frecvente (dependente de doză): amilazemia poate creşte în timpul administrării de hidroxietilamidon
şi poate interfera cu diagnosticul de pancreatită. Creşterea amilazemiei este determinată de formarea
unui complex enzimă-substrat, compus din amilază şi hidroxietilamidon, care se elimină lent, şi nu
trebuie luată în considerare pentru diagnosticul de pancreatită.
Frecvente (dependente de doză): la doze mari, efectul de diluţie poate produce o scădere
corespunzătoare a concentraţiei componentelor sângelui, cum sunt factorii de coagulare şi alte proteine
plasmatice şi o scădere a hematocritului.
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): afectare hepatică.
5
Tulburări ale aparatului renal şi urinar
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): afectare renală.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.
4.9 Supradozaj
Similar altor substituenţi de volum, supradozajul poate produce supraîncărcarea sistemului circulator
(de exemplu, edem pulmonar). În acest caz, perfuzia trebuie oprită imediat şi, dacă este necesar,
trebuie administrat un diuretic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: substituenţi de plasmă şi fracţiuni proteice plasmatice, combinaţii, codul
ATC: B05AA07
Volulyte este un coloid artificial pentru substituţie volemică, ale cărui efecte de expansiune a
volumului intravascular şi hemodiluţie depind de substituţia molară cu grupări hidroxietil (0,4), de
masa moleculară medie (130000 Da), de concentraţie (6 %), precum şi de doze şi de viteza de
perfuzare. Hidroxietilamidonul (130/0,4) conţinut în Volulyte provine din amidon de porumb cerat şi
are un grad de substituţie molară (raportul C
2/C6) de aproximativ 9:1.
La voluntari, perfuzarea a 500 ml dintr-un medicament similar conţinând HES 130/0,4 (6%) în soluţie
de clorură de sodiu 0,9% în 30 minute determină o creştere non-expansivă a volumului plasmatic, de
tip platou, de aproximativ 100% din volumul perfuzat, creştere care durează timp de aproximativ 4
până la 6 ore.
Înlocuirea izovolemică a sângelui cu HES 130/0,4 în soluţie de clorură de sodiu 0,9% menţine
volumul sanguin timp de cel puţin 6 ore.
Volulyte conţine electroliţii sodiu (Na
+), potasiu (K+), magneziu (Mg++), clor (Cl-) şi acetat
(CH
3COO-) într-o compoziţie izotonică. Acetatul este un anion metabolizabil, care este oxidat în
diferite organe şi are un efect alcalinizant.
Volulyte conţine o cantitate mică de clor şi de aceea împiedică apariţia acidozei metabolice
hipercloremice, în special atunci când sunt necesare doze mari de soluţie perfuzabilă sau la pacienţii
cu risc de a dezvolta acidoză metabolică.
În chirurgia cardiacă, cloremia a fost semnificativ mai redusă şi valoarea excesului de baze a fost mai
puţin negativă pentru Volulyte, comparativ cu HES 130/0,4 (6%) în soluţie de clorură de sodiu 0,9%.
Copii şi adolescenţi
Datele sunt limitate la copii şi adolescenţi, prin urmare, nu este recomandată utilizarea
medicamentelor care conţin HES la acest grup de pacienţi.
Tratamentul gravidelor supuse operaţiei cezariană
6
Există date limitate provenite din studii clinice privind administrarea unei doze unice de HES 130/0,4
(6%), la femei gravide supuse operaţiei cezariană cu anestezie spinală. Apariţia hipotensiunii a fost
semnificativ mai scăzută în cazul HES 130/0,4 (6%), comparativ cu martorul cristaloid (36,6%, faţă de
55,3%). Evaluarea eficacităţii globale a arătat beneficii semnificative ale administrării HES 130/0,4
(6%) în prevenirea hipotensiunii arteriale şi a apariţiei hipotensiunii arteriale severe, comparativ cu
martorul cristaloid.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica hidroxietilamidonului este complexă şi depinde de masa moleculară şi, în special, de
gradul substituţiei molare şi de modelul de substituţie (raportul C
2/C6). În cazul administrării
intravenoase, moleculele cu greutate moleculară mai mică decât pragul renal (60000–70000 Da) sunt
excretate rapid în urină, în timp ce moleculele cu greutate moleculară mai mare sunt metabolizate prin
intermediul α-amilazei plasmatice, înainte ca substanţele rezultate ca urmare a catabolizării să fie
excretate renal.
Masa moleculară medie in vivo a HES 130/0,4 din plasmă este de 70000–80000 Da imediat după
perfuzare şi rămâne deasupra “pragului” renal de-a lungul întregii perioade de administrare.
Volumul de distribuţie este de aproximativ 5,9 litri. În primele 30 minute de perfuzare, concentraţia
plasmatică a HES 130/0,4 este încă de 75% din concentraţia plasmatică maximă. După 6 ore,
concentraţia plasmatică scade la 14%. După administrarea unei doze unice de 500 ml
hidroxietilamidon, concentraţia plasmatică revine aproape la valoarea iniţială după 24 de ore.
După administrarea unei doze unice de 500 ml HES 130/0,4 (6%), clearance-ul plasmatic este 31,4
ml/min, iar ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este de 14,3 mg/ml şi
oră, indicând o farmacocinetică neliniară. După administrarea unei doze unice de 500 ml HES 130/0,4
(6%), timpul de înjumătăţire plasmatică este t
1/2α=1,4 ore, respectiv
t
½ β=12,1 ore.
La pacienţii cu insuficienţă renală stabilă uşoară până la severă, cu clearance-ul creatininei < 50
ml/minut, administrarea aceleiaşi doze [500 ml] a determinat o creştere moderată a ASC de 1,7 ori
(95%, interval de încredere 1,44-2,07), comparativ cu subiecţii care aveau clearance-ul creatininei
> 50 ml/minut. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare şi concentraţia plasmatică maximă
a hidroxietilamidonului nu se modifică în insuficienţa renală. La pacienţii cu clearance-ul creatininei
30 ml/minut, 59% din doza administrată se regăseşte în urină, comparativ cu 51% la pacienţii cu
clearance-ul creatininei de 15 până la 30 ml/minut.
La voluntari, nu s-a observat acumulare plasmatică semnificativă, nici chiar după administrarea
zilnică, timp de 10 zile, a câte 500 ml dintr-o soluţie 10% care conţine hidroxietilamidon 130/0,4.
Într-un model experimental la şobolani, la care s-au administrat doze repetate de HES 130/0,4 (6%) de
0,7 g /kg şi zi, timp de 18 zile, la 52 de zile după ultima administrare, acumularea la nivel tisular a
reprezentat 0,6% din doza totală administrată.
Într-un studiu farmacocinetic ulterior, opt pacienţi stabilizaţi cu insuficienţă renală în stadiu terminal
(IRST), care au necesitat hemodializă, au primit o doză unică de 250 ml (15 g) HES 130/0,4 (6%).
Din doza de HES, 3,6 g (24%) au fost eliminate în timpul unei sedinţei de hemodializă cu durata de 2
ore (500 ml dializat pe minut, Filtru HD Highflux FX 50, Fresenius Medical Care, Germania). După
24 de ore, concentraţia plasmatică medie a HES a fost 0,7 mg/ml. După 96 de ore, concentraţia
plasmatică medie a HES a fost 0,25 mg/ml.
HES 130/0,4 (6%) este contraindicat la pacienţii dializaţi (vezi pct. 4.3).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate subcronică
7
La şobolani şi câini, administrarea intravenoasă a 9 g hidroxietilamidon/kg şi zi conţinut în Volulyte,
timp de 3 luni, nu a evidenţiat semne de toxicitate, cu excepţia unei toxicităţi datorate suprasarcinii la
nivelul rinichiului şi ficatului, captării şi metabolizării hidroxietilamidonului la nivelul sistemului
reticulo-endotelial, parenchimului hepatic şi a altor ţesuturi. Aceste modificări au fost asociate cu
status-ul non-fiziologic al animalelor, în timpul perioadei de testare.
Doza toxică minimă este mai mare de 9 g hidroxietilamidon/kg şi zi conţinut în Volulyte, fiind de cel
puţin 5 ori mai mare decât doza terapeutică maximă la om.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Tipul de hidroxietilamidon conţinut în Volulyte nu are proprietăţi teratogene la şobolan şi iepure. La
iepure, au fost observate efecte letale asupra embrionului la o doză de 5 g/kg şi zi. La şobolan,
injectarea acestei doze în bolus în timpul sarcinii şi alăptării, a determinat scăderea greutăţii puilor şi a
indus întârzierea dezvoltării. Cu toate acestea, efectele toxice asupra embrionului şi fătului au fost
observate la şobolani şi iepuri numai la doze toxice pentru mame. La mame, au fost observate semne
de supraîncărcare volemică. Nu au fost efectuate studii privind toxicitatea asupra fertilităţii la animale
expuse direct.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH)
Acid clorhidric (pentru ajustarea pH)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Dată fiind lipsa unor studii de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte
medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
a) Perioada de valabilitate a medicamentului în ambalajul comercial
Flacon din sticlă: 4 ani
Pungă freeflex: 3 ani
b) Perioada de valabilitate după deschiderea ambalajului primar
Medicamentul trebuie utilizat imediat după deschidere.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.
A nu se congela.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă incoloră tip II cu dop din cauciuc halobutilic şi capsă din aluminiu:
1 x 250 ml, 10 x 250 ml; 1 x 500 ml, 10 x 500 ml
Pungă din poliolefină (freeflex)
cu folie protectoare 1 x 250 ml, 20 x 250 ml, 30 x 250 ml,
35 x 250 ml, 40 x 250 ml
1 x 500 ml, 15 x 500 ml, 25 x 500 ml
8
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Medicamentul este destinat unei singure administrări.
A se utiliza imediat după deschiderea flaconului sau pungii.
Orice cantitate de soluţie neutilizată trebuie aruncată.
A se utiliza numai soluţiile limpezi, fără particule, din ambalaje nedeteriorate.
A se îndepărta folia protectoare a pungilor din poliolefină (freeflex) înainte de utilizare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Fresenius Kabi România S.R.L.
Strada Fânarului nr. 2A, 500464 Braşov
România
Telefon: +40 268 406260
Fax. +40 268 406263
e-mail: office@fresenius-kabi.ro
8. NUMĂRUL (ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1583/2009/01-12
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Aprilie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2016
