FASCONAL
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Fasconal comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine acid acetilsalicilic 200 mg, paracetamol 200 mg, fosfat de codeină hemihidrat
10 mg, cafeină anhidră 25 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate neacoperite, de formă rotundă, plate, de culoare albă, având gravată o linie mediană pe una
din feţe. Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
divizare în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Fasconal este indicat în:
- tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate medie sau severă cu diferite localizări: cefalee,
migrene, nevralgii, mialgii, artralgii, algii dentare sau în sfera ORL, dismenoree;
- tratamentul simptomatic al febrei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani: doza uzuală este de un comprimat Fasconal, administrat oral,
la nevoie; dacă este necesar, doza se poate repeta la intervale de 6 ore, fără a depăşi 4 comprimate
Fasconal pe zi.
Nu se recomandă administrarea la intervale mai mici de 6 ore.
Fasconal nu trebuie utilizat la adolescenți cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani cu funcție respiratorie
compromisă pentru tratamentul simptomatic al febrei din răceală (vezi pct. 4.4).
Copii și adolescenți cu vârsta sub 15 ani
Fasconal este contraindicat copiilor și adolescenților cu vârsta sub 15 ani (vezi pct. 4.3).
Vârstnici
Aceleaşi doze ca pentru adulţi, cu toate acestea poate fi necesară o reducere a dozei, în funcţie de
tolerabilitatea individuală.
2
Tulburări ale funcţiei hepatice sau renale
În caz de tulburări ale funcţiei hepatice sau renale, doza trebuie redusă sau intervalul dintre dozele
individuale trebuie prelungit. În insuficienţă renală se recomandă administrarea unor doze mai mici decât
cele recomandate la adulţi.
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie limitată la 3 zile, iar dacă nu se obţine ameliorarea eficientă a durerii,
pacienţii/persoanele care îi îngrijesc trebuie sfătuiţi să se adreseze unui medic.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu suficient lichid.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic, la alţi salicilaţi, paracetamol, codeină, cafeină sau la
oricare dintre excipienţii enumerați la pct.6.1;
Antecedente de astm bronşic indus de administrarea salicilaţilor sau a substanţelor cu acţiune
similară, în special antiinflamatoare nesteroidiene;
Crize de astm bronşic şi insuficienţă respiratorie (datorită prezenţei codeinei).
Diateză hemoragică şi alte afecţiuni cu risc hemoragic (hipoprotrombinemie, trombocitopenie,
hemofilie);
Ulcer gastric sau duodenal activ sau istoric de ulcer gastric;
Administrare concomitentă cu metotrexat în doze ≥15 mg/săptămână;
Insuficienţă cardiacă severă;
Insuficienţă hepatocelulară severă;
Insuficienţă renală severă;
Hemoragie digestivă;
Leziuni cerebrale şi hipertensiune intracraniană (datorită prezenţei codeinei);
Diaree acută toxiinfecţioasă, subocluzie sau ocluzie intestinală, intervenţii chirurgicale recente la
nivelul căilor biliare (datorită prezenţei codeinei creşte presiunea biliară);
Ileus paralitic;
Concomitent cu IMAO sau în interval de 14 zile de la oprirea tratamentului cu un IMAO (datorită
prezenţei codeinei);
Alcoolism acut (datorită prezenţei codeinei);
Stări comatoase (datorită prezenţei codeinei);
Deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază;
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani (vezi şi pct. 4.4);
La toţi copiii şi adolescenţii (cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani) la care se efectuează tonsilectomie
şi/sau adenoidectomie pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn, din cauza unui
risc crescut de apariţie a unor reacţii adverse grave şi care p
un viaţa în pericol (vezi pct. 4.4);
Sarcină;
La femei care alăptează (vezi pct. 4.6);
La pacienţi cunoscuţi ca metabolizatori ultra-rapizi CYP2D6.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Legate de acid acetilsalicilic
Folosirea acidului acetilsalicilic impune prudenţă în următoarele situaţii clinice:
- la pacienţi cu teren alergic; în caz de astm bronşic şi alte bronhopneumopatii obstructive cronice,
alergie la polen, rinită alergică, polipi nazali, precum şi la cei cu hipersensibilitate la analgezice
antiinflamatoare pot fi declanşate crize de astm bronşic şi alte reacţii alergice de tip anafilactic;
- în caz de antecedente de hemoragii digestive;
3
- nu se recomandă administrarea în gută, deoarece dozele terapeutice mari scad eliminarea acidului uric;
- înaintea unei intervenţii chirurgicale programate trebuie avut în vedere efectul antiagregant plachetar
al acidului acetilsalicilic, care apare la doze mici şi care persistă mai multe zile;
- afecţiuni cu risc hemoragic, meno-, metroragii;
- dispozitive intrauterine;
- afecţiuni renale preexistente;
- stări de deshidratare.
Există o posibilă asociere între administrarea de acid acetilsalicilic la copii şi adolescenţi şi apariţia
sindromului Reye. Sindromul Reye este o afecţiune foarte rară, care afectează ficatul şi creierul, cu
potenţial fatal. Din acest motiv, acidul acetilsalicilic va fi recomandat cu prudenţă copiilor și
adolescenților, şi numai în acele situaţii în care este considerată absolut necesară ex. boala Kawasaki.
Pacienţii cu hipertensiune care primesc tratament cu acid acetilsalicilic trebuie atent monitorizaţi.
Legate de paracetamol
Dozele trebuie reduse sau intervalele dintre doze trebuie prelungite în cazurile de mai jos:
- tulburări ale funcţiei hepatice (de exemplu boli hepatice cronice, consum de alcool etilic pe termen
lung). La pacienţii cu sindrom Gilbert în anumite situaţii poate apărea scăderea metabolizării
paracetamolului. În astfel de cazuri, doza trebuie redusă.
-
Când este necesar tratamentul pe termen lung este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice.
În cazul utilizării pe termen lung a dozelor mari de paracetamol, care nu respectă recomandările, au fost
raportate cazuri de cefalee, care nu trebuie tratate prin mărirea dozei de medicament. În aceste cazuri, se
impune întreruperea tratamentului.
Legate de codeină
Metabolismul CYP2D6
Codeina este metabolizată de enzima hepatică CYP2D6 la morfină, metabolitul său activ. În cazul în care
un pacient prezintă un deficit de această enzimă sau dacă ea lipsește complet, atunci nu va fi obţinut un
efect terapeutic adecvat. Estimările indică faptul că până la 7% din populaţia caucaziană poate prezenta
acest deficit. Cu toate acestea, în cazul în care pacientul este un metabolizator rapid sau ultra-rapid, există
un risc crescut de a dezvolta reacţii adverse de toxicitate indusă de opioid chiar şi la dozele prescrise
uzual. La aceşti pacienţi se transformă codeina în morfină rapid, având ca rezultat valori serice ale
morfinei mai ridicate decât se preconizase.
Simptomele generale ale toxicității induse de opioid includ stare de confuzie, somnolenţă, respiraţie
superficială, mioză, greaţă, vărsături, constipaţie şi lipsa poftei de mâncare. În cazurile severe, acestea pot
include simptome de deprimare circulatorie şi respiratorie care pot pune în pericol viața şi care, în cazuri
foarte rare, pot fi letale.
Valorile estimate ale prevalenţei metabolizatorilor ultra-rapizi în diferite populaţii sunt prezentate mai jos:
Populaţie Prevalenţă %
Africană/etiopiană 29%
Africană americană 3,4% până la 6,5%
Asiatică 1,2% până la 2%
Caucaziană 3,6% până la 6,5%
Greacă 6,0%
Maghiară 1,9%
Europeană nordică 1% până la 2%
Copii și adolescenți cu funcţie respiratorie compromisă
Codeina nu trebuie utilizată la copii și adolescenți a căror funcţie respiratorie ar putea fi compromisă,
inclusiv în tulburări neuromusculare, afecţiuni cardiace sau respiratorii severe, infecţii de tract respirator
4
superior sau infecții pulmonare, traumatisme multiple sau proceduri chirurgicale extinse. Aceşti factori pot
agrava simptomele de toxicitate indusă de morfină.
Utilizarea la copii
Codeina este indicată la pacienţi cu vârsta peste 12 ani pentru tratamentul durerilor acute moderate, care
nu sunt considerate a fi ameliorate de alte analgezice, cum sunt paracetamolul sau ibuprofenul (în
monoterapie).
Codeina nu trebuie utilizată la copii cu vârsta sub 12 ani, din cauza riscului de toxicitate la opioide, ca
urmare a metabolizării variabile şi imprevizibile a codeinei la morfină.
Utilizare post-chirurgicală la copii
Au existat raportări în publicaţii despre faptul că administrarea post-chirurgicală a codeinei la copii, după
tonsilectomie şi/sau adenoidectomie efectuate pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în
somn, a provocat evenimente adverse rare, dar care au pus viaţa în pericol, inclusiv deces (vezi şi pct. 4.3).
Toţi copiii au fost trataţi cu doze de codeină aflate în intervalul de doze adecvat; cu toate acestea, s-a
evidenţiat că aceşti copii erau, fie metabolizatori ultra-rapizi, fie metabolizatori rapizi, în ceea ce priveşte
capacitatea lor de a metaboliza codeina la morfină.
Codeina nu se administrează timp îndelungat deoarece există risc de dezvoltare a dependenţei.
La pacienţii cu colecistectomie, codeina poate determina un sindrom dureros abdominal acut, de tip biliar
sau pancreatic, asociat de obicei cu modificări biologice, care indică spasmul sfincterului Oddi.
Codeina poate împiedica eliminarea secreţiilor traheo-bronşice la pacienţii cu tuse productivă. Se impune
prudenţă la bolnavii cu limitarea funcţiei respiratorii, emfizem pulmonar, fibroză pulmonară,
bronhopneumopatie cronică obstructivă, bronhoree, tuberculoză gravă, traumatisme toracice (codeina
deprimă respiraţia şi interferă cu mecanismele compensatorii declanşate de deficitul ventilaţiei
pulmonare). La astmatici poate agrava fenomenele obstructive (favorizează bronhospasmul).
Datorită conţinutului în codeină se impun precauţii în următoarele cazuri: persoane în vârstă sau debilitate
fizic (risc de deprimare respiratorie), insuficienţă corticosuprarenaliană, miastenia gravis, abdomen acut
(poate masca simptomatologia clinică), hipotiroidism (risc de deprimare respiratorie şi deprimare nervos
centrală), hipertrofie de prostată sau stricturi uretrale (retenţie de urină), constipaţie cronică.
Utilizarea codeinei nu este recomandată la bolnavii cu colită ulceroasă (poate produce dilataţia toxică a
colonului). Utilizarea trebuie evitată şi la pacienţii cu pancreatită. Hipovolemia, cordul pulmonar cronic,
infarctul miocardic acut, starea de şoc favorizează accidentele hipotensive.
Riscul convulsiv poate fi crescut când codeina se administrează la pacienţi cu edem cerebral şi la
epileptici. Stările confuzive pot fi agravate.
Deoarece codeina se metabolizează la nivel hepatic şi se excretă pe cale renală, se recomandă
supravegherea atentă a pacienţilor cu insuficienţă hepatică şi renală; dozele se ajustează în funcţie de
severitatea insuficienţei. La aproximativ 3,6 - 6,5% din populaţia caucaziană, se pot forma cantităţi mai
mari de metaboliţi activi de codeină-morfină, chiar şi la doze terapeutice, datorită unei activităţi mai mari
a sistemului enzimatic CYP2D6 (metabolizare ultra-rapidă). La un astfel de pacient a fost raportat un caz
de intoxicaţie cu morfină la doze terapeutice de codeină. Acest fapt este important de reţinut, dacă
pacientul are, de asemenea, funcţia renală redusă. Simptomele/semnele unui supradozaj cu morfină şi
tratamentul în cazul în care acesta apare sunt descrise la pct. 4.9. A fost raportat, de asemenea, un caz letal
de intoxicaţie cu morfină la un sugar expus la morfină prin alăptare, în acest caz mama fiind un
metabolizator ultra-rapid căruia i s-au administrat doze terapeutice de codeină.
Legate de cafeină
5
Pacienţii trebuie avertizaţi să nu consume cantităţi excesive de cafea şi ceai împreună cu utilizarea
comprimatelor, deoarece pot determina iritabilitate şi excitabilitate nervoasă.
Cafeina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu tulburări cardiovasculare (aritmii, hipertensiune
arterială).
Legate de Fasconal
Deoarece medicamentul conţine codeină şi paracetamol, în timpul tratamentului nu se recomandă ingestia
băuturilor alcoolice.
Pacienţii trebuie avertizaţi să nu utilizeze concomitent alte medicamente pe bază de paracetamol şi
codeină.
Sportivi
Acest medicament conţine o substanţă activă (fosfat de codeină) care poate determina pozitivarea testelor
antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se va asocia cu alte medicamente care conţin acid acetilsalicilic, paracetamol sau codeină.
Următoarele interacţiuni trebuie luate în consideraţie atunci când se administrează Fasconal concomitent
cu alte medicamente sau substanţe.
Legate de acid acetilsalicilic
Efectele următoarelor medicamente sunt intensificate:
- anticoagulante cumarinice, heparine şi alte antiagregante plachetare, ticlopidină, streptokinază şi
pentoxifilină – asocierea creşte riscul de sângerare;
- sulfamide antidiabetice – efectul lor poate fi potenţat de acidul acetilsalicilic;
- în cantităţi mari salicilaţii pot scădea necesarul de insulină;
- fenitoina şi valproatul de sodiu – efectul acestora poate fi potenţat de administrarea concomitentă de
acid acetilsalicilic;
- antiinflamatoare nesteroidiene – co-administrarea creşte riscul de hemoragii digestive;
- metotrexat (asocierea este contraindicată absolut pentru doze ≥15 mg/săptămână şi se face cu prudenţă
pentru doze < 15 mg/săptămână).
Acidul acetilsalicilic poate creşte riscul de hemoragie gastro-intestinală la administrarea simultană cu
glucocorticoizi sau alcool etilic. Concentraţia plasmatică a salicilatului poate fi scăzută de co-
administrarea corticoterapiei, iar toxicitatea acestuia poate creşte la întreruperea administrării de
corticoizi.
De asemenea, pot să crească concentraţiile plasmatice ale digoxinei, triiodotironinei, barbituricelor, şi
litiului.
Administrarea concomitentă cu inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamidă) poate determina acidoză
severă şi creşterea toxicităţii la nivelul sistemului nervos.
Efectele următoarelor medicamente sunt reduse:
- antagonişti aldosteronici şi diuretice de ansă;
- antihipertensive;
- uricozuricele (la doze mici, acidul acetilsalicilic reduce excreţia acidului uric, putând declanşa
guta la pacienţii cu tendinţă de a avea o excreţie scăzută a acidului uric);
- interferon alfa.
6
Se recomandă un interval de 1 – 3 ore între administrarea acidului acetilsalicilic şi tetraciclinelor
(administrarea concomitentă produce complecşi neresorbabili).
Se recomandă un interval de 1 – 4 ore între administrarea acidului acetilsalicilic şi colestiramină, deoarece
aceasta scade absorbţia intestinală a acidului acetilsalicilic (a se vedea şi secţiunea cu interacţiuni legate de
paracetamol).
De asemenea se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente a acidului acetilsalicilic cu
ciclosporină sau tacrolimus.
Legate de paracetamol
Anticoagulante orale: utilizat regulat, potenţează efectul anticoagulantelor orale (warfarină) sau a altor
anticoagulante cumarinice şi creşte riscul hemoragic. Administrarea concomitentă ocazională nu are astfel
de efecte.
Medicamente inductoare enzimatice, de exemplu anumite hipnotice şi medicamente antiepileptice (printre
altele glutetimidă, fenobarbital, fenitoină, carbamazepină), cele hepatotoxice (rifampicină) şi băuturi
alcoolice (consum cronic): creşte riscul hepatotoxicităţii.
Alte antiinflamatoare nesteroidiene: asocierea timp îndelungat a paracetamolului cu salicilaţi şi alte
antiinflamatoare nesteroidiene creşte riscul nefrotoxic. Asocierea paracetamol-salicilaţi trebuie
administrată pe termen scurt; diflunisalul creşte cu 50% concentraţia plasmatică a paracetamolului şi
măreşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.
Tratamentul cronic cu barbiturice sau primidonă reduce efectul paracetamolului.
În cazul administrării concomitente de paracetamol cu lamotrigină, s-a raportat reducerea eficacităţii
lamotriginei, datorită creşterii clearance-ului său hepatic.
Colestiramină: scade absorbţia intestinală a paracetamolului. Fasconal trebuie administrat cu cel puţin 1
oră înainte sau la 4 ore după ingestia colestiraminei (a se vedea şi secţiunea cu interacţiuni legate de acid
acetilsalicilic).
În cazul administrării concomitente de medicamente care conduc la încetinirea evacuării gastrice, de
exemplu propantelină, absorbţia poate fi încetinită şi debutul efectului paracetamolului poate fi întârziat.
Metoclopramid şi domperidonă: cresc absorbţia digestivă a paracetamolului.
Zidovudină: prin inhibarea competitivă a glucuronoconjugării hepatice, cresc concentraţiile plasmatice ale
celor două medicamente.
Când se administrează concomitent cu cloramfenicol, poate apărea o încetinire evidentă a eliminării sale,
asociată cu creşterea toxicităţii.
Contraceptivele orale pot creşte rata clearance-ului paracetamolului.
Pot să apară valori fals scăzute ale glicemiei determinate prin metoda oxidaze/peroxidaze sau o creştere
falsă a valorilor serice ale acidului uric determinat prin testul fosfotungstic.
Creşteri ale timpului de protrombină şi ale valorilor serice ale bilirubinei, lactatdehidrogenazei şi
transaminazelor serice evidenţiază afectarea toxică hepatică.
Legate de codeină
Asocieri contraindicate
Agonişti-antagonişti morfinici (nalbufină, buprenorfină, pentazocină): diminuarea efectului analgezic prin
blocaj competitiv al receptorilor µ, cu riscul apariţiei unui sindrom de abstinenţă.
Asocieri nerecomandate
Alcool etilic: asocierea cu băuturile alcoolice sau cu medicamente ce conţin alcool etilic creşte riscul
apariţiei fenomenelor de deprimare psihomotorie.
Naltrexona: risc de diminuare a efectului analgezic.
Asocieri de avut în vedere
7
Hipnoticele, sedativele, tranchilizantele, anestezicele generale, antihistaminicele sedative, alţi derivaţi
morfinici acţionează aditiv cu codeina privind efectul sedativ şi deprimant respirator. Codeina nu se
asociază cu IMAO (inhibitori de monoaminooxidază) din cauza riscului toxic mare.
Asocierea codeinei cu medicamente antihipertensive creşte riscul accidentelor hipotensive.
Asocierea codeinei cu medicaţia expectorantă favorizează retenţia secreţiilor traheobronşice.
Legate de cafeină
Băuturi care conţin cafeină: efect aditiv de stimulare a sistemului nervos central. Cafeaua în exces poate
determina nervozitate, iritabilitate, insomnie şi uneori creşterea frecvenţei cardiace.
Cafeina este un antagonist al multor sedative, cum sunt barbituricele sau antihistaminicele. Cafeina
agravează tahicardia determinată de către simpatomimetice, tiroxină etc. Pentru medicamentele cu o gamă
largă de acţiuni (de exemplu benzodiazepinele), interacţiunile se pot manifesta sub diferite forme şi nu pot
fi prevăzute. Contraceptivele orale, cimetidina şi disulfiramul întârzie metabolizarea cafeinei, iar
barbituricele şi fumatul o accelerează. Cafeina diminuează potenţialul de producere a dependenţei al unor
substanţe, precum efedrina. Administrarea concomitentă al unor inhibitori ai girazei poate prelungi
perioada de eliminare a cafeinei şi a metabolitului său paraxantina.
Enoxacina determină creşteri importante ale concentraţiilor plasmatice ale cafeinei în organism, datorită
diminuării metabolismului hepatic al cafeinei, putând duce la agitaţie şi halucinaţii.
De asemenea, ciprofloxacina, ofloxacina, norfloxacina şi eritromicina determină creşteri importante ale
concentraţiilor plasmatice ale cafeinei în organism datorită diminuării metabolismului hepatic al cafeinei.
Cafeina potenţează efectul antimigrenos al ergotaminei favorizându-i absorbţia intestinală.
Antiaritmicele (mexiletina) reduc clearance-ul cafeinei cu aproximativ 50%. Betablocantele şi cafeina îşi
reduc reciproc eficacitatea terapeutică. Cafeina creşte excreţia urinară a litiului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
În studiile la animale, dozele mari de paracetamol au dus la atrofie testiculară şi inhibarea
spermatogenezei. Prin urmare, trebuie analizată oportunitatea tratamentului cu Fasconal la bărbaţii care
urmează tratament pentru fertilitate scăzută.
Sarcina
Administrarea acidului acetilsalicilic în doze terapeutice uzuale nu a fost asociată cu o incidenţă crescută a
malformaţiilor congenitale.
Administrarea salicilaţilor în ultimul trimestru de sarcină a fost asociată cu toxicitate cardio-pulmonară şi
renală la făt, închiderea precoce a canalului arterial, întârzierea şi prelungirea travaliului (pentru dozele
mari de acid acetilsalicilic) şi creşterea frecvenţei accidentelor hemoragice (inclusiv pentru dozele mici).
Administrarea acidului acetilsalicilic în doze mari (> 300 mg pe zi) cu puţin timp înaintea naşterii poate
provoca hemoragii intracraniene, în special la prematuri.
Studiile preclinice au demonstrat efectul teratogen al codeinei.
Prin urmare, Fasconal este contraindicat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Salicilaţii şi metaboliţii lor se excretă în cantităţi mici în laptele matern.
Paracetamolul traversează placenta şi se excretă în laptele matern în proporţie de 1–2% din doza
administrată.
Cafeina se excretă în laptele matern. Au fost raportate cazuri de iritabilitate şi tulburări de somn la
sugari.Codeina este contraindicată la femei în perioada alăptării (vezi pct. 4.3).
La doze terapeutice normale, codeina şi metabolitul său activ pot fi prezenţi în laptele matern în doze
foarte mici şi este puţin probabil să afecteze în mod negativ copilul alăptat. Cu toate acestea, în cazul în
care pacienta este o metabolizatoare ultra-rapidă a CYP2D6, în laptele matern pot fi prezente niveluri mai
8
ridicate ale metabolitului activ, morfina, şi, în cazuri foarte rare, la copilul alăptat pot apărea simptome de
toxicitate indusă de opioid, care poate fi letală.
La copii s-au descris cazuri de hipotonie, apnee sau depresie respiratorie după administrarea unor doze
foarte mari de codeină la mame.
Prin urmare, Fasconal este contraindicat la femei în perioada alăptării (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Medicamentul are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Prin
urmare, Fasconal este contraindicat la persoanele care conduc vehicule sau folosesc utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de severitate şi frecvenţă, astfel:
Foarte frecvente: ≥ 1/10
Frecvente: ≥1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente: ≥1/1000 şi <1/100
Rare: ≥1/10000 şi <1/1000
Foarte rare: <1/10000, inclusiv cazurile izolate.
Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.
Tulburări hematologice şi limfatice
Cu frecvenţă necunoscută: purpură, echimoze (acid acetilsalicilic).
Discrazii sanguine: trombocitopenie şi agranulocitoză (paracetamol).
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută:
- reacţii alergice – erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, angioedem, crize de astm, bronhospasm
şi rareori anafilaxie (acid acetilsalicilic).
- Manifestări de tip erupţii cutanate tranzitorii, eritem sau urticarie, care necesită întreruperea
tratamentului pot fi determinate şi de paracetamol.
- Pentru codeină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, care pot fi manifestate prin:
o reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie.
o hiperreactivitate a tractului respirator, de exemplu astm bronşic, agravarea
astmului bronşic, bronhospasm, dispnee.
o variate reacţii cutanate, de exemplu: prurit, urticarie, edem angioneurotic şi rar,
dermatită exfoliativă şi buloasă (incluzând necroliză epidermică toxică şi eritem
polimorf).
Tulburări psihice
Cu frecvenţă necunoscută: euforie/disforie (la doze mari); halucinaţii, coşmaruri (codeină); insomnie
(cafeină), iritabilitate, nelinişte, (cafeină şi codeină).
Tulburări ale sistemului nervos
Rar: administrarea în doze mari provoacă cefalee, somnolenţă sau excitaţie, confuzie (acid acetilsalicilic).
Somnolenţa poate fi determinată şi de codeină, respectiv paracetamol.
Cu frecvenţă necunoscută: ameţeli (codeină, paracetamol).
Pentru doze mari de codeină, administrate timp îndelungat, există riscul dezvoltării dependenţei, cu
sindrom de întrerupere, manifestat prin: tremurături, transpiraţii, tahicardie, tahipnee, hipertensiune
arterială şi greaţă sau stare generală de rău la întreruperea bruscă a medicamentului.
Tulbur
ări oculare
Cu frecvenţă necunoscută: tulburări vizuale/mioză (codeină).
9
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus (acid acetilsalicilic).
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută: palpitaţii (cafeină), bradicardie, tahicardie (codeină).
Tulburări vasculare
Cu frecvenţă necunoscută: hipotensiune arterială, sincopă, scăderea tensiunii arteriale, în special la
ridicarea în picioare (codeină). Hematoame, risc crescut de hemoragii intra- şi post-operatorii, hemoragii
intracerebrale – uneori fatale (acid acetilsalicilic).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Cu frecvenţă necunoscută: epistaxis, hemoptizie, declanşarea crizelor de astm bronşic la pacienţi cu
alergie la acid acetilsalicilic, bronhospasm.
Deprimare respiratorie, edem pulmonar (codeină).
Tulburări gastro-intestinale
Cu frecvenţă necunoscută: greaţă (acid acetilsalicilic, paracetamol şi codeină), diaree, vărsături,
gingivoragii, sângerări gastro-intestinale şi ulceraţii gastro-intestinale – cu anemie secundară (acid
acetilsalicilic, în cazul administrării timp îndelungat), disconfort epigastric (cafeină), constipaţie (codeină,
paracetamol), xerostomie (codeină).
Tulburări hepatobiliare
Rar: hepatotoxicitate (paracetamol).
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută: hematurie (acid acetilsalicilic). Tratamentul prelungit cu doze mari poate
determina afectare renală – litiază renală cu uraţi (acid acetilsalicilic), nefrită interstiţială şi necroză
papilară (paracetamol).
Durere şi dificultate la micţiune, creşterea tonusului musculaturii netede a vezicii urinare (codeină).
Investigaţii diagnostice
Rar: creşterea valorilor serice ale transaminazelor şi fosfatazei alcaline (acid acetilsalicilic).
Au fost raportate, în mod excepţional, cazuri de trombocitopenie (paracetamol).
Alte reacţii adverse: hipotermie, modificări ale libidoului, convulsii, dezvoltarea toleranţei, rigiditate
musculară (codeină).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Acid acetilsalicilic
Riscul de supradozaj este minim pentru preparatele care conţin doze mici de acid acetilsalicilic.
Există o diferenţă între supradozajul cronic cu tulburări predominant la nivelul sistemului nervos central
("salicilism") şi intoxicaţia acută, având ca principală caracteristică dezechilibrul acido-bazic.
10
Intoxicaţia acută cu salicilaţi apare de cele mai multe ori la concentraţii plasmatice >350 mg/L (2,5
mmol/L). Decesele la adulţi în aceste cazuri au apărut la concentraţii mai mari de 700 mg/L (5,1 mmol/L).
Doze unice mai mici de 100 mg/kg sunt puţin probabil să genereze intoxicaţii acute.
Simptome şi semne: cele mai frecvente sunt vărsăturile, deshidratarea, tinitus, vertij, surzire, transpiraţie,
extremităţi calde pulsatile, frecvenţă respiratorie crescută şi hiperventilaţie. Tulburarea echilibrului acido-
bazic poate fi prezentă în cele mai multe cazuri. Alcaloza respiratorie şi acidoza metabolică asociate cu un
nivel normal sau crescut al pH-ului arterial (concentraţie normală sau scăzută de ioni de hidrogen) la
adulţi şi copii cu vârsta mai mare de 4 ani. La copii cu vârsta de 4 ani sau mai mică, este dominantă
acidoza metabolică cu pH scăzut (creşterea concentraţiei ionilor de hidrogen). Aceasta poate creşte
transferul de salicilaţi prin bariera hemato-encefalică.
Mai puţin frecvent pot să apară hematemeză, hiperpirexie, hipoglicemie, hipokaliemie, trombocitopenie,
creşterea INR/TPT, coagulare intravasculară, insuficienţă renală şi edem pulmonar non-cardiogenic.
Tulburările la nivelul sistemului nervos central precum: confuzie, dezorientare, comă şi convulsii, sunt
mai puţin frecvente la adulţi decât la copii.
Paracetamol
Manifestările intoxicaţiei după utilizarea de doze excesiv de mari de paracetamol (10 g sau mai mari) apar
cu o latenţă de 24 până la 48 de ore. Poate apărea o tulburare a funcţiei hepatice ca urmare a necrozei
hepatice până la comă hepatică cu posibil deces. La persoanele cu factori de risc toxicitatea hepatică poate
apărea de la doze mai mici – 5 g paracetamol.
Aceşti factori de risc sunt:
tratamentul pe termen lung cu carbamazepină, fenobarbitonă, fenitoină, pirimidonă, rifampicină,
sunătoare sau alte medicamente care induc sinteza de enzime hepatice;
consum cronic de alcool;
depleţie de glutation (tulburări de alimentaţie, fibroză chistică, infecţie HIV, înfometare şi caşexie.
Independent de aceste tulburări, a fost descrisă, de asemenea, afectarea rinichilor datorită necrozei
tubulare.
În stadiul 1 (ziua 1) de intoxicaţie cu paracetamol au fost raportate simptome, cum sunt greaţă, vărsături,
hipersudoraţie, somnolenţă şi o senzaţie generală de rău; în stadiul 2 (ziua 2) starea subiectivă se
ameliorează, cu toate acestea s-au raportat uşoară durere abdominală, hepatomegalie, creşterea valorilor
serice ale transaminazelor şi bilirubinemie, scurtarea timpului de tromboplastină (scăderea timpului
Quick), scăderea eliminării de urină; în stadiul 3 (începând din ziua 3) au fost înregistrate valori serice
mari ale transaminazelor, icter, tulburări de coagulare, hipoglicemie şi evoluţie spre comă hepatică.
Odată cu leziunile toxice hepatice paracetamolul poate produce necroză tubulară renală sau chiar
e).
Tratamentul supradozării: Intervenţia terapeutică imediată este esenţială în supradozarea cu paracetamol.
În ciuda lipsei de simptome sau semne în prima fază, pacientul trebuie să se prezinte într-o unitate de
primiri urgenţe. Simptomatologia, limitată la greţuri şi vărsături într-o primă etapă, nu sugerează
gravitatea intoxicaţiei şi nici gradul de afectare al organelor. Tratamentul se va face în concordanţă cu
ghidurile de bună practică în vigoare.
În prima oră de la luarea supradozei trebuie avut în vedere tratamentul cu cărbune activat. Concentraţia
plasmatică de paracetamol trebuie măsurată la 4 ore sau mai mult de la ingestia supradozei, deoarece
valorile măsurate mai devreme sunt irelevante şi aceasta nu trebuie să întârzie instituirea măsurilor
terapeutice. În nici un caz acestea nu vor întârzia mai mult de 8 ore deoarece eficienţa antidotului scade
major după acest interval. Dacă este necesar, pacientului i se va administra intravenos N-acetilcisteină,
conform schemelor de dozare recomandate. La pacienţii care nu prezintă vărsături, se poate administra
oral metionină – acceptabilă în practica ambulatorie, atunci când nu există posibilitatea transportului la un
spital. Dializa poate duce la scăderea concentraţiilor plasmatice ale paracetamolului.
Codeină
11
Depresia sistemului nervos central ca şi depresia respiratorie sunt cele mai importante modificări în cazul
supradozării codeinei. Intoxicaţia acută cu codeină se manifestă prin deprimarea centrilor respiratori
(cianoză, bradipnee, apnee), apatie, somnolenţă, chiar comă, mioză, convulsii, fenomene histaminice
(edem facial, prurit, erupţii urticariene, hipotensiune arterială), vărsături, retenţie de urină, edem pulmonar
(rar). Extrem de rar pot să apară tahicardie sau hipotensiune. Efectele supradozării codeinei sunt potenţate
de ingestia concomitentă de alcool sau medicamente psihotrope.
Tratamentul intoxicaţiei cu codeină: Dacă este prezentă depresia respiratorie sau coma, trebuie
administrată naloxonă, de preferinţă intravenos, în doze de 0,4 – 2 mg în cazul adulţilor şi 0,01 mg/kgc
(kg corp) în cazul copiilor. Dacă în primele 2 minute nu apare nici un răspuns atunci doza poate fi
repetată. În cazul unor intoxicaţii foarte severe pot fi necesare doze mai mari de naloxonă (4 mg).
Administrarea intramusculară este o alternativă când abordul venos nu este posibil sau când pacientul este
în iminenţă de arest respirator. Lipsa răspunsului unei supradoze de opioid la doze mari de naloxonă
sugerează prezenţa unui alt medicament sau prezenţa de leziuni cerebrale.
Pacientul trebuie monitorizat în continuare pentru a nu prezenta recurenţe. Este posibil să fie necesară
repetarea administrării de naloxonă. O perfuzie care conţine 60% din doza iniţială de naloxonă/oră poate fi
instituită ulterior. O soluţie perfuzabilă cu 200 micrograme/ml se poate administra cu un infuzomat până
la obţinerea răspunsului clinic, în paralel cu monitorizarea clinică permanentă a pacientului.
În cazurile grave este obligatorie degajarea căilor respiratorii, asigurarea unui sistem de ventilaţie
artificială şi unei surse de oxigen.
În cazul în care pacientul se prezintă în prima oră de la ingestia a 350 mg codeină în cazul adulţilor sau
5mg/kgc pentru copii, poate fi folosit cărbunele activat (50 mg pentru adulţi şi 10-15 mg pentru copii),
pentru prevenirea depresiei respiratorii.
Pacientul trebuie monitorizat cel puţin 4 ore după ingestie. Medicaţia simptomatică va fi administrată în
funcţie de evoluţia clinică.
Cafeină
Manifestări clinice
Intoxicaţia cu cafeină se poate manifesta la nivelul mai multor aparate şi sisteme:
Tulburări nervoase: agitaţie, nervozitate, anxietate, stare de excitaţie, contracţii musculare şi confuzie;
Tuburări cardiace: tahicardie şi aritmii cardiace;
Tulburări digestive: durere abdominală sau de stomac;
Alte tulburări: diureză, flush facial.
Simptomatologia intoxicaţiei cu cafeină poate fi mascată de starea de depresie a conştienţei asociată cu
supradozarea de codeină, în cazul medicamentelor care conţin această combinaţie.
Tratament
Tratamentul este în cea mai mare parte a cazurilor simptomatic şi suportiv în cazul dozelor mici existente
în acest medicament.
Tulburările nervoase pot fi tratate prin administrarea de diazepam, fenobarbital sau fenitoină. Tulburările
cardiace necesită monitorizare ECG. Efectele diurezei pot fi contracarate prin administrarea de fluide care
să menţină echilibrul hidroelectrolitic. Tulburările digestive pot beneficia de tratament cu antiacide.
Atunci când este suspectată o intoxicaţie severă tratamentul constă în inducerea emezei prin administrare
de sirop de Ipecacuanha sau spălături gastrice dacă se intervine în primele 4 ore de la ingestia unor doze
de cafeină mai mari de 15 mg/kgc. Totuşi, acest tratament realizează o reducere a absorbţiei de cafeină, şi
trebuie avute în vedere şi efectele sedative ale codeinei, în cazul medicamentelor care conţin această
combinaţie.
Administrarea cărbunelui activat poate fi utilă în primele 4 ore de la ingestie numai dacă pot fi luate
măsuri de precauţie pentru evitarea aspiraţiei.
Pentru creşterea ratei de eliminare hemoperfuzia este mai eficientă decât dializa.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
12
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, acid salicilic şi derivaţi, combinaţii exclusiv
psiholeptice, codul ATC: N02BA51.
Fasconal este o combinaţie cu efect analgezic util în dureri de intensitate moderată până la severă, cu patru
substanţe active: acid acetilsalicilic–analgezic, antipiretic, paracetamol – analgezic, antipiretic, cafeină –
stimulant psihomotor central slab cu proprietăţi antimigrenoase şi codeină (sub formă de fosfat) –
analgezic central, de intensitate moderată. Această asociere are o acţiune analgezică de intensitate şi
durată superioară celei corespunzătoare fiecărei componente în parte la aceleaşi doze.
Acidul acetilsalicilic are efecte analgezice, antipiretice şi antiinflamatorii determinate, în principal, de
inhibarea sintezei de prostaglandine, prin inhibarea ciclooxigenazei. În doze de 300-500 mg are efect
analgezic şi antipiretic moderat, iar în doze mai mari de 3 g pe zi are efect antiinflamator. De asemenea,
împiedică agregarea plachetară şi prelungeşte timpul de sângerare. Inhibarea funcţiilor plachetare se
datorează inactivării ireversibile a ciclooxigenazei, cu blocarea consecutivă a sintezei tromboxanului A
2.
Acidul acetilsalicilic inhibă contracţiile uterine. De asemenea, micşorează motilitatea intestinală şi
diminuează mişcarea apei şi electroliţilor către lumenul intestinal. Acest efect se explică prin scăderea
cantităţii de prostaglandine E şi F.
Paracetamolul este un medicament cu efecte analgezice şi antipiretice. Modul de acţiune nu este complet
elucidat. S-a demonstrat faptul că paracetamolul duce la o deprimare mult mai marcată a sintezei centrale
de prostaglandine faţă de cea periferică. Alt efect constă în scăderea efectelor pirogenilor endogeni asupra
centrului termoreglării de la nivelul hipotalamusului, în sensul corelării cu efectul antipiretic.
Cafeina este un alcaloid cu structură metilxantinică. Are proprietăţi stimulante psihomotorii moderate,
stimulante respiratorii, inotrop pozitive, produce vasoconstricţie în teritoriul cerebral, stimulează secreţia
gastrică, are efect diuretic slab şi relaxează musculatura netedă bronşică. Mecanismul de acţiune al
cafeinei nu este bine cunoscut. Se presupune că inhibă fosfodiesteraza şi antagonizează acţiunile
adenozinei.
Codeina este un analgezic slab, cu acţiune centrală. Codeina îşi exercită efectul prin intermediul
receptorilor opioizi µ, cu toate că are afinitate scăzută pentru aceşti receptori, iar efectul analgezic este
determinat de conversia la morfină. Codeina, în special în asociere cu alte analgezice, cum este
paracetamolul, s-a arătat că este eficace în durerea nociceptivă acută. Potenţialul de dependenţă este mic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Acidul acetilsalicilic se absoarbe relativ bine din tubul digestiv şi este în mică parte hidrolizat în mucoasa
intestinală şi la primul pasaj hepatic. În plasmă, este hidrolizat până la metabolitul activ–acidul salicilic,
care se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
este de 2-4 ore, fiind dependent de doză. Excreţia este predominant renală, depinzând de pH-ul urinar.
La om, absorbţia paracetamolului după administrare pe cale orală este rapidă (atingerea concentraţiei
plasmatice maxime după 0,5 – 1,5 ore) şi completă. Biodisponibilitatea sa absolută este cuprinsă între 65
şi 89%. Aceasta indică un efect de prim pasaj de 20-40%. Utilizarea în condiţii de repaus alimentar este
asociată cu creşterea absorbţiei; cu toate acestea, nu are niciun efect asupra biodisponibilităţii sale. În
cazul aportului de alimente, absorbţia de paracetamol este mai mică, iar concentraţiile plasmatice sunt
reduse marcat. Legarea de proteinele plasmatice este scăzută; poate creşte însă în cazul supradozajului – în
mod excepţional până la peste 50%. Metabolizarea are loc în mare parte la nivel hepatic, în primul rând
prin conjugare directă cu acidul glucuronic şi sulfuric (55%, respectiv 35%). Se produce o cantitate mică
de p-aminofenol şi N-hidroxi-derivat, care este convertită în chinon-imine fără toxicitate tisulară. Acestea
sunt legate de glutation într-un mod dependent de doză.
13
Metaboliţii sunt excretaţi pe cale renală. Mai puţin de 5% din doză este excretată sub formă
nemetabolizată. Clearance-ul total este de aproximativ 350 ml/min. Timpul de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare este de 1,5 – 2,5 ore. Eliminarea completă se înregistrează în decurs de 24 de ore. Efectul
maxim şi durata medie a efectului (4-6 ore) se corelează în mare cu concentraţia sa plasmatică.
Paracetamolul străbate placenta şi se excretă în laptele uman. În cazul administrării unice a unei doze de
650 mg, concentraţia medie măsurată în lapte a fost de 11 g/ml. La persoanele cu vârsta peste 65 de ani,
s-a înregistrat o scădere semnificativă a clearance-ului plasmatic al creatininei.
Cafeina este rapid şi complet absorbită din intestin. Se distribuie în tot organismul şi realizează
concentraţii mari în creier. Concentraţia plasmatică maximă este, în general, atinsă între câteva minute
până la o oră de la ingerare. Este epurată aproape în întregime prin metabolizare hepatică. Concentraţia
plasmatică maximă este atinsă la 50-75 minute după administrare orală. Timpul de înjumătăţire plasmatică
la adult este de aproximativ 4 ore. Principalii produşi de metabolism – acidul 1-metiluric şi 1- metilxantina
se elimină urinar. Excreţia de acid uric nu este crescută.
Absorbţia codeinei administrate pe cale orală este rapidă. Biodisponibilitatea sa după administrare pe cale
orală (comparativ cu o doză administrată IM) este de aproximativ 54% datorită efectului marcat de prim
pasaj hepatic. Concentraţiile plasmatice maxime se ating după aproximativ 1 oră. Legarea de proteinele
plasmatice este de 25-30%.
Codeina trece în circulaţia sanguină fetală. După utilizarea de doze mari se obţine o concentraţie
semnificativă farmacologic în lapte la om. Metabolizarea are loc la nivel hepatic (cu variabilitate marcată
inter-individuală).
Metaboliţii principali sunt morfina, narcodeina şi, de asemenea, conjugaţii de morfină şi codeină
(conjugaţii sunt metaboliţi finali). Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 3-5 ore; în caz
de insuficienţă renală, se prelungeşte la 9-18 ore şi eliminarea este, de asemenea, mai lentă şi la persoanele
vârstnice. Eliminarea are loc, în principal, pe cale renală; aproximativ 10% din codeină este eliminată sub
formă nemodificată.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu sistemul enzimatic CYP2D6 lent metabolizant sau ultra-rapid metabolizant.
Codeina este metabolizată, în principal, prin glucuronoconjugare, dar printr-o cale secundară de
metabolizare codeina este O-demetilată în morfină. Acest pas de metabolizare este catalizat de enzima
CYP2D6. Datorită varietăţii lor genetice, la aproximativ 7% din populaţia caucaziană lipseşte un sistem
enzimatic CYP2D6 funcţional şi sunt numiţi metabolizatori lenţi. Aceşti indivizi pot prezenta un efect mai
slab datorită lipsei de formare a morfinei. Aproximativ 3,6 - 6,5% din populaţia caucaziană sunt
metabolizatori ultra-rapizi. Metabolizatorii ultra-rapizi au una sau mai multe copii ale codului genetic al
CYP2D6 şi, prin urmare, au o activitate crescută a CYP2D6. Aceşti indivizi vor avea concentraţii
plasmatice crescute de morfină şi, astfel, vor avea un risc crescut de reacţii adverse determinate de
morfină (vezi şi pct. 4.4 şi 4.6). Acest fapt este chiar mai important să fie luat în considerare dacă
pacientul are, de asemenea, o funcţie renală deteriorată, care poate duce la o concentraţie crescută a
metabolitului activ, morfină-6-glucuronidată. Varietatea genetică a CYP2D6 poate fi determinată prin
stabilirea genotipului.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Vezi pct. 4.6.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
14
Amidon de porumb
Celuloză microcristalină tip 101
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidon pregelatinizat
Talc
Stearilfumarat de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-PCTFE-PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 2 blistere din PVC–PE-PVDC-PE-PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1544/2009/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări – Aprilie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenției Naționale a
Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Fasconal comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine acid acetilsalicilic 200 mg, paracetamol 200 mg, fosfat de codeină hemihidrat
10 mg, cafeină anhidră 25 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate neacoperite, de formă rotundă, plate, de culoare albă, având gravată o linie mediană pe una
din feţe. Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
divizare în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Fasconal este indicat în:
- tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate medie sau severă cu diferite localizări: cefalee,
migrene, nevralgii, mialgii, artralgii, algii dentare sau în sfera ORL, dismenoree;
- tratamentul simptomatic al febrei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani: doza uzuală este de un comprimat Fasconal, administrat oral,
la nevoie; dacă este necesar, doza se poate repeta la intervale de 6 ore, fără a depăşi 4 comprimate
Fasconal pe zi.
Nu se recomandă administrarea la intervale mai mici de 6 ore.
Fasconal nu trebuie utilizat la adolescenți cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani cu funcție respiratorie
compromisă pentru tratamentul simptomatic al febrei din răceală (vezi pct. 4.4).
Copii și adolescenți cu vârsta sub 15 ani
Fasconal este contraindicat copiilor și adolescenților cu vârsta sub 15 ani (vezi pct. 4.3).
Vârstnici
Aceleaşi doze ca pentru adulţi, cu toate acestea poate fi necesară o reducere a dozei, în funcţie de
tolerabilitatea individuală.
2
Tulburări ale funcţiei hepatice sau renale
În caz de tulburări ale funcţiei hepatice sau renale, doza trebuie redusă sau intervalul dintre dozele
individuale trebuie prelungit. În insuficienţă renală se recomandă administrarea unor doze mai mici decât
cele recomandate la adulţi.
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie limitată la 3 zile, iar dacă nu se obţine ameliorarea eficientă a durerii,
pacienţii/persoanele care îi îngrijesc trebuie sfătuiţi să se adreseze unui medic.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu suficient lichid.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic, la alţi salicilaţi, paracetamol, codeină, cafeină sau la
oricare dintre excipienţii enumerați la pct.6.1;
Antecedente de astm bronşic indus de administrarea salicilaţilor sau a substanţelor cu acţiune
similară, în special antiinflamatoare nesteroidiene;
Crize de astm bronşic şi insuficienţă respiratorie (datorită prezenţei codeinei).
Diateză hemoragică şi alte afecţiuni cu risc hemoragic (hipoprotrombinemie, trombocitopenie,
hemofilie);
Ulcer gastric sau duodenal activ sau istoric de ulcer gastric;
Administrare concomitentă cu metotrexat în doze ≥15 mg/săptămână;
Insuficienţă cardiacă severă;
Insuficienţă hepatocelulară severă;
Insuficienţă renală severă;
Hemoragie digestivă;
Leziuni cerebrale şi hipertensiune intracraniană (datorită prezenţei codeinei);
Diaree acută toxiinfecţioasă, subocluzie sau ocluzie intestinală, intervenţii chirurgicale recente la
nivelul căilor biliare (datorită prezenţei codeinei creşte presiunea biliară);
Ileus paralitic;
Concomitent cu IMAO sau în interval de 14 zile de la oprirea tratamentului cu un IMAO (datorită
prezenţei codeinei);
Alcoolism acut (datorită prezenţei codeinei);
Stări comatoase (datorită prezenţei codeinei);
Deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază;
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani (vezi şi pct. 4.4);
La toţi copiii şi adolescenţii (cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani) la care se efectuează tonsilectomie
şi/sau adenoidectomie pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în somn, din cauza unui
risc crescut de apariţie a unor reacţii adverse grave şi care p
un viaţa în pericol (vezi pct. 4.4);
Sarcină;
La femei care alăptează (vezi pct. 4.6);
La pacienţi cunoscuţi ca metabolizatori ultra-rapizi CYP2D6.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Legate de acid acetilsalicilic
Folosirea acidului acetilsalicilic impune prudenţă în următoarele situaţii clinice:
- la pacienţi cu teren alergic; în caz de astm bronşic şi alte bronhopneumopatii obstructive cronice,
alergie la polen, rinită alergică, polipi nazali, precum şi la cei cu hipersensibilitate la analgezice
antiinflamatoare pot fi declanşate crize de astm bronşic şi alte reacţii alergice de tip anafilactic;
- în caz de antecedente de hemoragii digestive;
3
- nu se recomandă administrarea în gută, deoarece dozele terapeutice mari scad eliminarea acidului uric;
- înaintea unei intervenţii chirurgicale programate trebuie avut în vedere efectul antiagregant plachetar
al acidului acetilsalicilic, care apare la doze mici şi care persistă mai multe zile;
- afecţiuni cu risc hemoragic, meno-, metroragii;
- dispozitive intrauterine;
- afecţiuni renale preexistente;
- stări de deshidratare.
Există o posibilă asociere între administrarea de acid acetilsalicilic la copii şi adolescenţi şi apariţia
sindromului Reye. Sindromul Reye este o afecţiune foarte rară, care afectează ficatul şi creierul, cu
potenţial fatal. Din acest motiv, acidul acetilsalicilic va fi recomandat cu prudenţă copiilor și
adolescenților, şi numai în acele situaţii în care este considerată absolut necesară ex. boala Kawasaki.
Pacienţii cu hipertensiune care primesc tratament cu acid acetilsalicilic trebuie atent monitorizaţi.
Legate de paracetamol
Dozele trebuie reduse sau intervalele dintre doze trebuie prelungite în cazurile de mai jos:
- tulburări ale funcţiei hepatice (de exemplu boli hepatice cronice, consum de alcool etilic pe termen
lung). La pacienţii cu sindrom Gilbert în anumite situaţii poate apărea scăderea metabolizării
paracetamolului. În astfel de cazuri, doza trebuie redusă.
-
Când este necesar tratamentul pe termen lung este necesară monitorizarea funcţiilor hepatice.
În cazul utilizării pe termen lung a dozelor mari de paracetamol, care nu respectă recomandările, au fost
raportate cazuri de cefalee, care nu trebuie tratate prin mărirea dozei de medicament. În aceste cazuri, se
impune întreruperea tratamentului.
Legate de codeină
Metabolismul CYP2D6
Codeina este metabolizată de enzima hepatică CYP2D6 la morfină, metabolitul său activ. În cazul în care
un pacient prezintă un deficit de această enzimă sau dacă ea lipsește complet, atunci nu va fi obţinut un
efect terapeutic adecvat. Estimările indică faptul că până la 7% din populaţia caucaziană poate prezenta
acest deficit. Cu toate acestea, în cazul în care pacientul este un metabolizator rapid sau ultra-rapid, există
un risc crescut de a dezvolta reacţii adverse de toxicitate indusă de opioid chiar şi la dozele prescrise
uzual. La aceşti pacienţi se transformă codeina în morfină rapid, având ca rezultat valori serice ale
morfinei mai ridicate decât se preconizase.
Simptomele generale ale toxicității induse de opioid includ stare de confuzie, somnolenţă, respiraţie
superficială, mioză, greaţă, vărsături, constipaţie şi lipsa poftei de mâncare. În cazurile severe, acestea pot
include simptome de deprimare circulatorie şi respiratorie care pot pune în pericol viața şi care, în cazuri
foarte rare, pot fi letale.
Valorile estimate ale prevalenţei metabolizatorilor ultra-rapizi în diferite populaţii sunt prezentate mai jos:
Populaţie Prevalenţă %
Africană/etiopiană 29%
Africană americană 3,4% până la 6,5%
Asiatică 1,2% până la 2%
Caucaziană 3,6% până la 6,5%
Greacă 6,0%
Maghiară 1,9%
Europeană nordică 1% până la 2%
Copii și adolescenți cu funcţie respiratorie compromisă
Codeina nu trebuie utilizată la copii și adolescenți a căror funcţie respiratorie ar putea fi compromisă,
inclusiv în tulburări neuromusculare, afecţiuni cardiace sau respiratorii severe, infecţii de tract respirator
4
superior sau infecții pulmonare, traumatisme multiple sau proceduri chirurgicale extinse. Aceşti factori pot
agrava simptomele de toxicitate indusă de morfină.
Utilizarea la copii
Codeina este indicată la pacienţi cu vârsta peste 12 ani pentru tratamentul durerilor acute moderate, care
nu sunt considerate a fi ameliorate de alte analgezice, cum sunt paracetamolul sau ibuprofenul (în
monoterapie).
Codeina nu trebuie utilizată la copii cu vârsta sub 12 ani, din cauza riscului de toxicitate la opioide, ca
urmare a metabolizării variabile şi imprevizibile a codeinei la morfină.
Utilizare post-chirurgicală la copii
Au existat raportări în publicaţii despre faptul că administrarea post-chirurgicală a codeinei la copii, după
tonsilectomie şi/sau adenoidectomie efectuate pentru tratamentul sindromului de apnee obstructivă în
somn, a provocat evenimente adverse rare, dar care au pus viaţa în pericol, inclusiv deces (vezi şi pct. 4.3).
Toţi copiii au fost trataţi cu doze de codeină aflate în intervalul de doze adecvat; cu toate acestea, s-a
evidenţiat că aceşti copii erau, fie metabolizatori ultra-rapizi, fie metabolizatori rapizi, în ceea ce priveşte
capacitatea lor de a metaboliza codeina la morfină.
Codeina nu se administrează timp îndelungat deoarece există risc de dezvoltare a dependenţei.
La pacienţii cu colecistectomie, codeina poate determina un sindrom dureros abdominal acut, de tip biliar
sau pancreatic, asociat de obicei cu modificări biologice, care indică spasmul sfincterului Oddi.
Codeina poate împiedica eliminarea secreţiilor traheo-bronşice la pacienţii cu tuse productivă. Se impune
prudenţă la bolnavii cu limitarea funcţiei respiratorii, emfizem pulmonar, fibroză pulmonară,
bronhopneumopatie cronică obstructivă, bronhoree, tuberculoză gravă, traumatisme toracice (codeina
deprimă respiraţia şi interferă cu mecanismele compensatorii declanşate de deficitul ventilaţiei
pulmonare). La astmatici poate agrava fenomenele obstructive (favorizează bronhospasmul).
Datorită conţinutului în codeină se impun precauţii în următoarele cazuri: persoane în vârstă sau debilitate
fizic (risc de deprimare respiratorie), insuficienţă corticosuprarenaliană, miastenia gravis, abdomen acut
(poate masca simptomatologia clinică), hipotiroidism (risc de deprimare respiratorie şi deprimare nervos
centrală), hipertrofie de prostată sau stricturi uretrale (retenţie de urină), constipaţie cronică.
Utilizarea codeinei nu este recomandată la bolnavii cu colită ulceroasă (poate produce dilataţia toxică a
colonului). Utilizarea trebuie evitată şi la pacienţii cu pancreatită. Hipovolemia, cordul pulmonar cronic,
infarctul miocardic acut, starea de şoc favorizează accidentele hipotensive.
Riscul convulsiv poate fi crescut când codeina se administrează la pacienţi cu edem cerebral şi la
epileptici. Stările confuzive pot fi agravate.
Deoarece codeina se metabolizează la nivel hepatic şi se excretă pe cale renală, se recomandă
supravegherea atentă a pacienţilor cu insuficienţă hepatică şi renală; dozele se ajustează în funcţie de
severitatea insuficienţei. La aproximativ 3,6 - 6,5% din populaţia caucaziană, se pot forma cantităţi mai
mari de metaboliţi activi de codeină-morfină, chiar şi la doze terapeutice, datorită unei activităţi mai mari
a sistemului enzimatic CYP2D6 (metabolizare ultra-rapidă). La un astfel de pacient a fost raportat un caz
de intoxicaţie cu morfină la doze terapeutice de codeină. Acest fapt este important de reţinut, dacă
pacientul are, de asemenea, funcţia renală redusă. Simptomele/semnele unui supradozaj cu morfină şi
tratamentul în cazul în care acesta apare sunt descrise la pct. 4.9. A fost raportat, de asemenea, un caz letal
de intoxicaţie cu morfină la un sugar expus la morfină prin alăptare, în acest caz mama fiind un
metabolizator ultra-rapid căruia i s-au administrat doze terapeutice de codeină.
Legate de cafeină
5
Pacienţii trebuie avertizaţi să nu consume cantităţi excesive de cafea şi ceai împreună cu utilizarea
comprimatelor, deoarece pot determina iritabilitate şi excitabilitate nervoasă.
Cafeina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu tulburări cardiovasculare (aritmii, hipertensiune
arterială).
Legate de Fasconal
Deoarece medicamentul conţine codeină şi paracetamol, în timpul tratamentului nu se recomandă ingestia
băuturilor alcoolice.
Pacienţii trebuie avertizaţi să nu utilizeze concomitent alte medicamente pe bază de paracetamol şi
codeină.
Sportivi
Acest medicament conţine o substanţă activă (fosfat de codeină) care poate determina pozitivarea testelor
antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se va asocia cu alte medicamente care conţin acid acetilsalicilic, paracetamol sau codeină.
Următoarele interacţiuni trebuie luate în consideraţie atunci când se administrează Fasconal concomitent
cu alte medicamente sau substanţe.
Legate de acid acetilsalicilic
Efectele următoarelor medicamente sunt intensificate:
- anticoagulante cumarinice, heparine şi alte antiagregante plachetare, ticlopidină, streptokinază şi
pentoxifilină – asocierea creşte riscul de sângerare;
- sulfamide antidiabetice – efectul lor poate fi potenţat de acidul acetilsalicilic;
- în cantităţi mari salicilaţii pot scădea necesarul de insulină;
- fenitoina şi valproatul de sodiu – efectul acestora poate fi potenţat de administrarea concomitentă de
acid acetilsalicilic;
- antiinflamatoare nesteroidiene – co-administrarea creşte riscul de hemoragii digestive;
- metotrexat (asocierea este contraindicată absolut pentru doze ≥15 mg/săptămână şi se face cu prudenţă
pentru doze < 15 mg/săptămână).
Acidul acetilsalicilic poate creşte riscul de hemoragie gastro-intestinală la administrarea simultană cu
glucocorticoizi sau alcool etilic. Concentraţia plasmatică a salicilatului poate fi scăzută de co-
administrarea corticoterapiei, iar toxicitatea acestuia poate creşte la întreruperea administrării de
corticoizi.
De asemenea, pot să crească concentraţiile plasmatice ale digoxinei, triiodotironinei, barbituricelor, şi
litiului.
Administrarea concomitentă cu inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamidă) poate determina acidoză
severă şi creşterea toxicităţii la nivelul sistemului nervos.
Efectele următoarelor medicamente sunt reduse:
- antagonişti aldosteronici şi diuretice de ansă;
- antihipertensive;
- uricozuricele (la doze mici, acidul acetilsalicilic reduce excreţia acidului uric, putând declanşa
guta la pacienţii cu tendinţă de a avea o excreţie scăzută a acidului uric);
- interferon alfa.
6
Se recomandă un interval de 1 – 3 ore între administrarea acidului acetilsalicilic şi tetraciclinelor
(administrarea concomitentă produce complecşi neresorbabili).
Se recomandă un interval de 1 – 4 ore între administrarea acidului acetilsalicilic şi colestiramină, deoarece
aceasta scade absorbţia intestinală a acidului acetilsalicilic (a se vedea şi secţiunea cu interacţiuni legate de
paracetamol).
De asemenea se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente a acidului acetilsalicilic cu
ciclosporină sau tacrolimus.
Legate de paracetamol
Anticoagulante orale: utilizat regulat, potenţează efectul anticoagulantelor orale (warfarină) sau a altor
anticoagulante cumarinice şi creşte riscul hemoragic. Administrarea concomitentă ocazională nu are astfel
de efecte.
Medicamente inductoare enzimatice, de exemplu anumite hipnotice şi medicamente antiepileptice (printre
altele glutetimidă, fenobarbital, fenitoină, carbamazepină), cele hepatotoxice (rifampicină) şi băuturi
alcoolice (consum cronic): creşte riscul hepatotoxicităţii.
Alte antiinflamatoare nesteroidiene: asocierea timp îndelungat a paracetamolului cu salicilaţi şi alte
antiinflamatoare nesteroidiene creşte riscul nefrotoxic. Asocierea paracetamol-salicilaţi trebuie
administrată pe termen scurt; diflunisalul creşte cu 50% concentraţia plasmatică a paracetamolului şi
măreşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestuia.
Tratamentul cronic cu barbiturice sau primidonă reduce efectul paracetamolului.
În cazul administrării concomitente de paracetamol cu lamotrigină, s-a raportat reducerea eficacităţii
lamotriginei, datorită creşterii clearance-ului său hepatic.
Colestiramină: scade absorbţia intestinală a paracetamolului. Fasconal trebuie administrat cu cel puţin 1
oră înainte sau la 4 ore după ingestia colestiraminei (a se vedea şi secţiunea cu interacţiuni legate de acid
acetilsalicilic).
În cazul administrării concomitente de medicamente care conduc la încetinirea evacuării gastrice, de
exemplu propantelină, absorbţia poate fi încetinită şi debutul efectului paracetamolului poate fi întârziat.
Metoclopramid şi domperidonă: cresc absorbţia digestivă a paracetamolului.
Zidovudină: prin inhibarea competitivă a glucuronoconjugării hepatice, cresc concentraţiile plasmatice ale
celor două medicamente.
Când se administrează concomitent cu cloramfenicol, poate apărea o încetinire evidentă a eliminării sale,
asociată cu creşterea toxicităţii.
Contraceptivele orale pot creşte rata clearance-ului paracetamolului.
Pot să apară valori fals scăzute ale glicemiei determinate prin metoda oxidaze/peroxidaze sau o creştere
falsă a valorilor serice ale acidului uric determinat prin testul fosfotungstic.
Creşteri ale timpului de protrombină şi ale valorilor serice ale bilirubinei, lactatdehidrogenazei şi
transaminazelor serice evidenţiază afectarea toxică hepatică.
Legate de codeină
Asocieri contraindicate
Agonişti-antagonişti morfinici (nalbufină, buprenorfină, pentazocină): diminuarea efectului analgezic prin
blocaj competitiv al receptorilor µ, cu riscul apariţiei unui sindrom de abstinenţă.
Asocieri nerecomandate
Alcool etilic: asocierea cu băuturile alcoolice sau cu medicamente ce conţin alcool etilic creşte riscul
apariţiei fenomenelor de deprimare psihomotorie.
Naltrexona: risc de diminuare a efectului analgezic.
Asocieri de avut în vedere
7
Hipnoticele, sedativele, tranchilizantele, anestezicele generale, antihistaminicele sedative, alţi derivaţi
morfinici acţionează aditiv cu codeina privind efectul sedativ şi deprimant respirator. Codeina nu se
asociază cu IMAO (inhibitori de monoaminooxidază) din cauza riscului toxic mare.
Asocierea codeinei cu medicamente antihipertensive creşte riscul accidentelor hipotensive.
Asocierea codeinei cu medicaţia expectorantă favorizează retenţia secreţiilor traheobronşice.
Legate de cafeină
Băuturi care conţin cafeină: efect aditiv de stimulare a sistemului nervos central. Cafeaua în exces poate
determina nervozitate, iritabilitate, insomnie şi uneori creşterea frecvenţei cardiace.
Cafeina este un antagonist al multor sedative, cum sunt barbituricele sau antihistaminicele. Cafeina
agravează tahicardia determinată de către simpatomimetice, tiroxină etc. Pentru medicamentele cu o gamă
largă de acţiuni (de exemplu benzodiazepinele), interacţiunile se pot manifesta sub diferite forme şi nu pot
fi prevăzute. Contraceptivele orale, cimetidina şi disulfiramul întârzie metabolizarea cafeinei, iar
barbituricele şi fumatul o accelerează. Cafeina diminuează potenţialul de producere a dependenţei al unor
substanţe, precum efedrina. Administrarea concomitentă al unor inhibitori ai girazei poate prelungi
perioada de eliminare a cafeinei şi a metabolitului său paraxantina.
Enoxacina determină creşteri importante ale concentraţiilor plasmatice ale cafeinei în organism, datorită
diminuării metabolismului hepatic al cafeinei, putând duce la agitaţie şi halucinaţii.
De asemenea, ciprofloxacina, ofloxacina, norfloxacina şi eritromicina determină creşteri importante ale
concentraţiilor plasmatice ale cafeinei în organism datorită diminuării metabolismului hepatic al cafeinei.
Cafeina potenţează efectul antimigrenos al ergotaminei favorizându-i absorbţia intestinală.
Antiaritmicele (mexiletina) reduc clearance-ul cafeinei cu aproximativ 50%. Betablocantele şi cafeina îşi
reduc reciproc eficacitatea terapeutică. Cafeina creşte excreţia urinară a litiului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
În studiile la animale, dozele mari de paracetamol au dus la atrofie testiculară şi inhibarea
spermatogenezei. Prin urmare, trebuie analizată oportunitatea tratamentului cu Fasconal la bărbaţii care
urmează tratament pentru fertilitate scăzută.
Sarcina
Administrarea acidului acetilsalicilic în doze terapeutice uzuale nu a fost asociată cu o incidenţă crescută a
malformaţiilor congenitale.
Administrarea salicilaţilor în ultimul trimestru de sarcină a fost asociată cu toxicitate cardio-pulmonară şi
renală la făt, închiderea precoce a canalului arterial, întârzierea şi prelungirea travaliului (pentru dozele
mari de acid acetilsalicilic) şi creşterea frecvenţei accidentelor hemoragice (inclusiv pentru dozele mici).
Administrarea acidului acetilsalicilic în doze mari (> 300 mg pe zi) cu puţin timp înaintea naşterii poate
provoca hemoragii intracraniene, în special la prematuri.
Studiile preclinice au demonstrat efectul teratogen al codeinei.
Prin urmare, Fasconal este contraindicat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Salicilaţii şi metaboliţii lor se excretă în cantităţi mici în laptele matern.
Paracetamolul traversează placenta şi se excretă în laptele matern în proporţie de 1–2% din doza
administrată.
Cafeina se excretă în laptele matern. Au fost raportate cazuri de iritabilitate şi tulburări de somn la
sugari.Codeina este contraindicată la femei în perioada alăptării (vezi pct. 4.3).
La doze terapeutice normale, codeina şi metabolitul său activ pot fi prezenţi în laptele matern în doze
foarte mici şi este puţin probabil să afecteze în mod negativ copilul alăptat. Cu toate acestea, în cazul în
care pacienta este o metabolizatoare ultra-rapidă a CYP2D6, în laptele matern pot fi prezente niveluri mai
8
ridicate ale metabolitului activ, morfina, şi, în cazuri foarte rare, la copilul alăptat pot apărea simptome de
toxicitate indusă de opioid, care poate fi letală.
La copii s-au descris cazuri de hipotonie, apnee sau depresie respiratorie după administrarea unor doze
foarte mari de codeină la mame.
Prin urmare, Fasconal este contraindicat la femei în perioada alăptării (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Medicamentul are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Prin
urmare, Fasconal este contraindicat la persoanele care conduc vehicule sau folosesc utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de severitate şi frecvenţă, astfel:
Foarte frecvente: ≥ 1/10
Frecvente: ≥1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente: ≥1/1000 şi <1/100
Rare: ≥1/10000 şi <1/1000
Foarte rare: <1/10000, inclusiv cazurile izolate.
Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.
Tulburări hematologice şi limfatice
Cu frecvenţă necunoscută: purpură, echimoze (acid acetilsalicilic).
Discrazii sanguine: trombocitopenie şi agranulocitoză (paracetamol).
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută:
- reacţii alergice – erupţii cutanate tranzitorii, urticarie, angioedem, crize de astm, bronhospasm
şi rareori anafilaxie (acid acetilsalicilic).
- Manifestări de tip erupţii cutanate tranzitorii, eritem sau urticarie, care necesită întreruperea
tratamentului pot fi determinate şi de paracetamol.
- Pentru codeină au fost raportate reacţii de hipersensibilitate, care pot fi manifestate prin:
o reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie.
o hiperreactivitate a tractului respirator, de exemplu astm bronşic, agravarea
astmului bronşic, bronhospasm, dispnee.
o variate reacţii cutanate, de exemplu: prurit, urticarie, edem angioneurotic şi rar,
dermatită exfoliativă şi buloasă (incluzând necroliză epidermică toxică şi eritem
polimorf).
Tulburări psihice
Cu frecvenţă necunoscută: euforie/disforie (la doze mari); halucinaţii, coşmaruri (codeină); insomnie
(cafeină), iritabilitate, nelinişte, (cafeină şi codeină).
Tulburări ale sistemului nervos
Rar: administrarea în doze mari provoacă cefalee, somnolenţă sau excitaţie, confuzie (acid acetilsalicilic).
Somnolenţa poate fi determinată şi de codeină, respectiv paracetamol.
Cu frecvenţă necunoscută: ameţeli (codeină, paracetamol).
Pentru doze mari de codeină, administrate timp îndelungat, există riscul dezvoltării dependenţei, cu
sindrom de întrerupere, manifestat prin: tremurături, transpiraţii, tahicardie, tahipnee, hipertensiune
arterială şi greaţă sau stare generală de rău la întreruperea bruscă a medicamentului.
Tulbur
ări oculare
Cu frecvenţă necunoscută: tulburări vizuale/mioză (codeină).
9
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus (acid acetilsalicilic).
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută: palpitaţii (cafeină), bradicardie, tahicardie (codeină).
Tulburări vasculare
Cu frecvenţă necunoscută: hipotensiune arterială, sincopă, scăderea tensiunii arteriale, în special la
ridicarea în picioare (codeină). Hematoame, risc crescut de hemoragii intra- şi post-operatorii, hemoragii
intracerebrale – uneori fatale (acid acetilsalicilic).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Cu frecvenţă necunoscută: epistaxis, hemoptizie, declanşarea crizelor de astm bronşic la pacienţi cu
alergie la acid acetilsalicilic, bronhospasm.
Deprimare respiratorie, edem pulmonar (codeină).
Tulburări gastro-intestinale
Cu frecvenţă necunoscută: greaţă (acid acetilsalicilic, paracetamol şi codeină), diaree, vărsături,
gingivoragii, sângerări gastro-intestinale şi ulceraţii gastro-intestinale – cu anemie secundară (acid
acetilsalicilic, în cazul administrării timp îndelungat), disconfort epigastric (cafeină), constipaţie (codeină,
paracetamol), xerostomie (codeină).
Tulburări hepatobiliare
Rar: hepatotoxicitate (paracetamol).
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută: hematurie (acid acetilsalicilic). Tratamentul prelungit cu doze mari poate
determina afectare renală – litiază renală cu uraţi (acid acetilsalicilic), nefrită interstiţială şi necroză
papilară (paracetamol).
Durere şi dificultate la micţiune, creşterea tonusului musculaturii netede a vezicii urinare (codeină).
Investigaţii diagnostice
Rar: creşterea valorilor serice ale transaminazelor şi fosfatazei alcaline (acid acetilsalicilic).
Au fost raportate, în mod excepţional, cazuri de trombocitopenie (paracetamol).
Alte reacţii adverse: hipotermie, modificări ale libidoului, convulsii, dezvoltarea toleranţei, rigiditate
musculară (codeină).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Acid acetilsalicilic
Riscul de supradozaj este minim pentru preparatele care conţin doze mici de acid acetilsalicilic.
Există o diferenţă între supradozajul cronic cu tulburări predominant la nivelul sistemului nervos central
("salicilism") şi intoxicaţia acută, având ca principală caracteristică dezechilibrul acido-bazic.
10
Intoxicaţia acută cu salicilaţi apare de cele mai multe ori la concentraţii plasmatice >350 mg/L (2,5
mmol/L). Decesele la adulţi în aceste cazuri au apărut la concentraţii mai mari de 700 mg/L (5,1 mmol/L).
Doze unice mai mici de 100 mg/kg sunt puţin probabil să genereze intoxicaţii acute.
Simptome şi semne: cele mai frecvente sunt vărsăturile, deshidratarea, tinitus, vertij, surzire, transpiraţie,
extremităţi calde pulsatile, frecvenţă respiratorie crescută şi hiperventilaţie. Tulburarea echilibrului acido-
bazic poate fi prezentă în cele mai multe cazuri. Alcaloza respiratorie şi acidoza metabolică asociate cu un
nivel normal sau crescut al pH-ului arterial (concentraţie normală sau scăzută de ioni de hidrogen) la
adulţi şi copii cu vârsta mai mare de 4 ani. La copii cu vârsta de 4 ani sau mai mică, este dominantă
acidoza metabolică cu pH scăzut (creşterea concentraţiei ionilor de hidrogen). Aceasta poate creşte
transferul de salicilaţi prin bariera hemato-encefalică.
Mai puţin frecvent pot să apară hematemeză, hiperpirexie, hipoglicemie, hipokaliemie, trombocitopenie,
creşterea INR/TPT, coagulare intravasculară, insuficienţă renală şi edem pulmonar non-cardiogenic.
Tulburările la nivelul sistemului nervos central precum: confuzie, dezorientare, comă şi convulsii, sunt
mai puţin frecvente la adulţi decât la copii.
Paracetamol
Manifestările intoxicaţiei după utilizarea de doze excesiv de mari de paracetamol (10 g sau mai mari) apar
cu o latenţă de 24 până la 48 de ore. Poate apărea o tulburare a funcţiei hepatice ca urmare a necrozei
hepatice până la comă hepatică cu posibil deces. La persoanele cu factori de risc toxicitatea hepatică poate
apărea de la doze mai mici – 5 g paracetamol.
Aceşti factori de risc sunt:
tratamentul pe termen lung cu carbamazepină, fenobarbitonă, fenitoină, pirimidonă, rifampicină,
sunătoare sau alte medicamente care induc sinteza de enzime hepatice;
consum cronic de alcool;
depleţie de glutation (tulburări de alimentaţie, fibroză chistică, infecţie HIV, înfometare şi caşexie.
Independent de aceste tulburări, a fost descrisă, de asemenea, afectarea rinichilor datorită necrozei
tubulare.
În stadiul 1 (ziua 1) de intoxicaţie cu paracetamol au fost raportate simptome, cum sunt greaţă, vărsături,
hipersudoraţie, somnolenţă şi o senzaţie generală de rău; în stadiul 2 (ziua 2) starea subiectivă se
ameliorează, cu toate acestea s-au raportat uşoară durere abdominală, hepatomegalie, creşterea valorilor
serice ale transaminazelor şi bilirubinemie, scurtarea timpului de tromboplastină (scăderea timpului
Quick), scăderea eliminării de urină; în stadiul 3 (începând din ziua 3) au fost înregistrate valori serice
mari ale transaminazelor, icter, tulburări de coagulare, hipoglicemie şi evoluţie spre comă hepatică.
Odată cu leziunile toxice hepatice paracetamolul poate produce necroză tubulară renală sau chiar
e).
Tratamentul supradozării: Intervenţia terapeutică imediată este esenţială în supradozarea cu paracetamol.
În ciuda lipsei de simptome sau semne în prima fază, pacientul trebuie să se prezinte într-o unitate de
primiri urgenţe. Simptomatologia, limitată la greţuri şi vărsături într-o primă etapă, nu sugerează
gravitatea intoxicaţiei şi nici gradul de afectare al organelor. Tratamentul se va face în concordanţă cu
ghidurile de bună practică în vigoare.
În prima oră de la luarea supradozei trebuie avut în vedere tratamentul cu cărbune activat. Concentraţia
plasmatică de paracetamol trebuie măsurată la 4 ore sau mai mult de la ingestia supradozei, deoarece
valorile măsurate mai devreme sunt irelevante şi aceasta nu trebuie să întârzie instituirea măsurilor
terapeutice. În nici un caz acestea nu vor întârzia mai mult de 8 ore deoarece eficienţa antidotului scade
major după acest interval. Dacă este necesar, pacientului i se va administra intravenos N-acetilcisteină,
conform schemelor de dozare recomandate. La pacienţii care nu prezintă vărsături, se poate administra
oral metionină – acceptabilă în practica ambulatorie, atunci când nu există posibilitatea transportului la un
spital. Dializa poate duce la scăderea concentraţiilor plasmatice ale paracetamolului.
Codeină
11
Depresia sistemului nervos central ca şi depresia respiratorie sunt cele mai importante modificări în cazul
supradozării codeinei. Intoxicaţia acută cu codeină se manifestă prin deprimarea centrilor respiratori
(cianoză, bradipnee, apnee), apatie, somnolenţă, chiar comă, mioză, convulsii, fenomene histaminice
(edem facial, prurit, erupţii urticariene, hipotensiune arterială), vărsături, retenţie de urină, edem pulmonar
(rar). Extrem de rar pot să apară tahicardie sau hipotensiune. Efectele supradozării codeinei sunt potenţate
de ingestia concomitentă de alcool sau medicamente psihotrope.
Tratamentul intoxicaţiei cu codeină: Dacă este prezentă depresia respiratorie sau coma, trebuie
administrată naloxonă, de preferinţă intravenos, în doze de 0,4 – 2 mg în cazul adulţilor şi 0,01 mg/kgc
(kg corp) în cazul copiilor. Dacă în primele 2 minute nu apare nici un răspuns atunci doza poate fi
repetată. În cazul unor intoxicaţii foarte severe pot fi necesare doze mai mari de naloxonă (4 mg).
Administrarea intramusculară este o alternativă când abordul venos nu este posibil sau când pacientul este
în iminenţă de arest respirator. Lipsa răspunsului unei supradoze de opioid la doze mari de naloxonă
sugerează prezenţa unui alt medicament sau prezenţa de leziuni cerebrale.
Pacientul trebuie monitorizat în continuare pentru a nu prezenta recurenţe. Este posibil să fie necesară
repetarea administrării de naloxonă. O perfuzie care conţine 60% din doza iniţială de naloxonă/oră poate fi
instituită ulterior. O soluţie perfuzabilă cu 200 micrograme/ml se poate administra cu un infuzomat până
la obţinerea răspunsului clinic, în paralel cu monitorizarea clinică permanentă a pacientului.
În cazurile grave este obligatorie degajarea căilor respiratorii, asigurarea unui sistem de ventilaţie
artificială şi unei surse de oxigen.
În cazul în care pacientul se prezintă în prima oră de la ingestia a 350 mg codeină în cazul adulţilor sau
5mg/kgc pentru copii, poate fi folosit cărbunele activat (50 mg pentru adulţi şi 10-15 mg pentru copii),
pentru prevenirea depresiei respiratorii.
Pacientul trebuie monitorizat cel puţin 4 ore după ingestie. Medicaţia simptomatică va fi administrată în
funcţie de evoluţia clinică.
Cafeină
Manifestări clinice
Intoxicaţia cu cafeină se poate manifesta la nivelul mai multor aparate şi sisteme:
Tulburări nervoase: agitaţie, nervozitate, anxietate, stare de excitaţie, contracţii musculare şi confuzie;
Tuburări cardiace: tahicardie şi aritmii cardiace;
Tulburări digestive: durere abdominală sau de stomac;
Alte tulburări: diureză, flush facial.
Simptomatologia intoxicaţiei cu cafeină poate fi mascată de starea de depresie a conştienţei asociată cu
supradozarea de codeină, în cazul medicamentelor care conţin această combinaţie.
Tratament
Tratamentul este în cea mai mare parte a cazurilor simptomatic şi suportiv în cazul dozelor mici existente
în acest medicament.
Tulburările nervoase pot fi tratate prin administrarea de diazepam, fenobarbital sau fenitoină. Tulburările
cardiace necesită monitorizare ECG. Efectele diurezei pot fi contracarate prin administrarea de fluide care
să menţină echilibrul hidroelectrolitic. Tulburările digestive pot beneficia de tratament cu antiacide.
Atunci când este suspectată o intoxicaţie severă tratamentul constă în inducerea emezei prin administrare
de sirop de Ipecacuanha sau spălături gastrice dacă se intervine în primele 4 ore de la ingestia unor doze
de cafeină mai mari de 15 mg/kgc. Totuşi, acest tratament realizează o reducere a absorbţiei de cafeină, şi
trebuie avute în vedere şi efectele sedative ale codeinei, în cazul medicamentelor care conţin această
combinaţie.
Administrarea cărbunelui activat poate fi utilă în primele 4 ore de la ingestie numai dacă pot fi luate
măsuri de precauţie pentru evitarea aspiraţiei.
Pentru creşterea ratei de eliminare hemoperfuzia este mai eficientă decât dializa.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
12
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice şi antipiretice, acid salicilic şi derivaţi, combinaţii exclusiv
psiholeptice, codul ATC: N02BA51.
Fasconal este o combinaţie cu efect analgezic util în dureri de intensitate moderată până la severă, cu patru
substanţe active: acid acetilsalicilic–analgezic, antipiretic, paracetamol – analgezic, antipiretic, cafeină –
stimulant psihomotor central slab cu proprietăţi antimigrenoase şi codeină (sub formă de fosfat) –
analgezic central, de intensitate moderată. Această asociere are o acţiune analgezică de intensitate şi
durată superioară celei corespunzătoare fiecărei componente în parte la aceleaşi doze.
Acidul acetilsalicilic are efecte analgezice, antipiretice şi antiinflamatorii determinate, în principal, de
inhibarea sintezei de prostaglandine, prin inhibarea ciclooxigenazei. În doze de 300-500 mg are efect
analgezic şi antipiretic moderat, iar în doze mai mari de 3 g pe zi are efect antiinflamator. De asemenea,
împiedică agregarea plachetară şi prelungeşte timpul de sângerare. Inhibarea funcţiilor plachetare se
datorează inactivării ireversibile a ciclooxigenazei, cu blocarea consecutivă a sintezei tromboxanului A
2.
Acidul acetilsalicilic inhibă contracţiile uterine. De asemenea, micşorează motilitatea intestinală şi
diminuează mişcarea apei şi electroliţilor către lumenul intestinal. Acest efect se explică prin scăderea
cantităţii de prostaglandine E şi F.
Paracetamolul este un medicament cu efecte analgezice şi antipiretice. Modul de acţiune nu este complet
elucidat. S-a demonstrat faptul că paracetamolul duce la o deprimare mult mai marcată a sintezei centrale
de prostaglandine faţă de cea periferică. Alt efect constă în scăderea efectelor pirogenilor endogeni asupra
centrului termoreglării de la nivelul hipotalamusului, în sensul corelării cu efectul antipiretic.
Cafeina este un alcaloid cu structură metilxantinică. Are proprietăţi stimulante psihomotorii moderate,
stimulante respiratorii, inotrop pozitive, produce vasoconstricţie în teritoriul cerebral, stimulează secreţia
gastrică, are efect diuretic slab şi relaxează musculatura netedă bronşică. Mecanismul de acţiune al
cafeinei nu este bine cunoscut. Se presupune că inhibă fosfodiesteraza şi antagonizează acţiunile
adenozinei.
Codeina este un analgezic slab, cu acţiune centrală. Codeina îşi exercită efectul prin intermediul
receptorilor opioizi µ, cu toate că are afinitate scăzută pentru aceşti receptori, iar efectul analgezic este
determinat de conversia la morfină. Codeina, în special în asociere cu alte analgezice, cum este
paracetamolul, s-a arătat că este eficace în durerea nociceptivă acută. Potenţialul de dependenţă este mic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Acidul acetilsalicilic se absoarbe relativ bine din tubul digestiv şi este în mică parte hidrolizat în mucoasa
intestinală şi la primul pasaj hepatic. În plasmă, este hidrolizat până la metabolitul activ–acidul salicilic,
care se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
este de 2-4 ore, fiind dependent de doză. Excreţia este predominant renală, depinzând de pH-ul urinar.
La om, absorbţia paracetamolului după administrare pe cale orală este rapidă (atingerea concentraţiei
plasmatice maxime după 0,5 – 1,5 ore) şi completă. Biodisponibilitatea sa absolută este cuprinsă între 65
şi 89%. Aceasta indică un efect de prim pasaj de 20-40%. Utilizarea în condiţii de repaus alimentar este
asociată cu creşterea absorbţiei; cu toate acestea, nu are niciun efect asupra biodisponibilităţii sale. În
cazul aportului de alimente, absorbţia de paracetamol este mai mică, iar concentraţiile plasmatice sunt
reduse marcat. Legarea de proteinele plasmatice este scăzută; poate creşte însă în cazul supradozajului – în
mod excepţional până la peste 50%. Metabolizarea are loc în mare parte la nivel hepatic, în primul rând
prin conjugare directă cu acidul glucuronic şi sulfuric (55%, respectiv 35%). Se produce o cantitate mică
de p-aminofenol şi N-hidroxi-derivat, care este convertită în chinon-imine fără toxicitate tisulară. Acestea
sunt legate de glutation într-un mod dependent de doză.
13
Metaboliţii sunt excretaţi pe cale renală. Mai puţin de 5% din doză este excretată sub formă
nemetabolizată. Clearance-ul total este de aproximativ 350 ml/min. Timpul de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare este de 1,5 – 2,5 ore. Eliminarea completă se înregistrează în decurs de 24 de ore. Efectul
maxim şi durata medie a efectului (4-6 ore) se corelează în mare cu concentraţia sa plasmatică.
Paracetamolul străbate placenta şi se excretă în laptele uman. În cazul administrării unice a unei doze de
650 mg, concentraţia medie măsurată în lapte a fost de 11 g/ml. La persoanele cu vârsta peste 65 de ani,
s-a înregistrat o scădere semnificativă a clearance-ului plasmatic al creatininei.
Cafeina este rapid şi complet absorbită din intestin. Se distribuie în tot organismul şi realizează
concentraţii mari în creier. Concentraţia plasmatică maximă este, în general, atinsă între câteva minute
până la o oră de la ingerare. Este epurată aproape în întregime prin metabolizare hepatică. Concentraţia
plasmatică maximă este atinsă la 50-75 minute după administrare orală. Timpul de înjumătăţire plasmatică
la adult este de aproximativ 4 ore. Principalii produşi de metabolism – acidul 1-metiluric şi 1- metilxantina
se elimină urinar. Excreţia de acid uric nu este crescută.
Absorbţia codeinei administrate pe cale orală este rapidă. Biodisponibilitatea sa după administrare pe cale
orală (comparativ cu o doză administrată IM) este de aproximativ 54% datorită efectului marcat de prim
pasaj hepatic. Concentraţiile plasmatice maxime se ating după aproximativ 1 oră. Legarea de proteinele
plasmatice este de 25-30%.
Codeina trece în circulaţia sanguină fetală. După utilizarea de doze mari se obţine o concentraţie
semnificativă farmacologic în lapte la om. Metabolizarea are loc la nivel hepatic (cu variabilitate marcată
inter-individuală).
Metaboliţii principali sunt morfina, narcodeina şi, de asemenea, conjugaţii de morfină şi codeină
(conjugaţii sunt metaboliţi finali). Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 3-5 ore; în caz
de insuficienţă renală, se prelungeşte la 9-18 ore şi eliminarea este, de asemenea, mai lentă şi la persoanele
vârstnice. Eliminarea are loc, în principal, pe cale renală; aproximativ 10% din codeină este eliminată sub
formă nemodificată.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu sistemul enzimatic CYP2D6 lent metabolizant sau ultra-rapid metabolizant.
Codeina este metabolizată, în principal, prin glucuronoconjugare, dar printr-o cale secundară de
metabolizare codeina este O-demetilată în morfină. Acest pas de metabolizare este catalizat de enzima
CYP2D6. Datorită varietăţii lor genetice, la aproximativ 7% din populaţia caucaziană lipseşte un sistem
enzimatic CYP2D6 funcţional şi sunt numiţi metabolizatori lenţi. Aceşti indivizi pot prezenta un efect mai
slab datorită lipsei de formare a morfinei. Aproximativ 3,6 - 6,5% din populaţia caucaziană sunt
metabolizatori ultra-rapizi. Metabolizatorii ultra-rapizi au una sau mai multe copii ale codului genetic al
CYP2D6 şi, prin urmare, au o activitate crescută a CYP2D6. Aceşti indivizi vor avea concentraţii
plasmatice crescute de morfină şi, astfel, vor avea un risc crescut de reacţii adverse determinate de
morfină (vezi şi pct. 4.4 şi 4.6). Acest fapt este chiar mai important să fie luat în considerare dacă
pacientul are, de asemenea, o funcţie renală deteriorată, care poate duce la o concentraţie crescută a
metabolitului activ, morfină-6-glucuronidată. Varietatea genetică a CYP2D6 poate fi determinată prin
stabilirea genotipului.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Vezi pct. 4.6.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
14
Amidon de porumb
Celuloză microcristalină tip 101
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Amidon pregelatinizat
Talc
Stearilfumarat de sodiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-PCTFE-PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 2 blistere din PVC–PE-PVDC-PE-PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1544/2009/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări – Aprilie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2016
Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenției Naționale a
Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro.
