CIPROFLOXACINA ARENA 500 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ciprofloxacin ă Arena 5 00 mg, comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ciprofloxacină 500 mg , sub formă de clorhidrat de ciprofloxacină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprim at filmat.
Comprimate filmate de formă alungită, biconvexe, de culoare albă, prevăzute cu o linie mediană pe
ambele feţe.
Comprimatele pot fi divizate în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ciprofloxacin ă Arena este indicată pen tru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu privire la
rezistenţa la ciprofloxacină. Trebuie luate în considerare recomandările oficiale priv ind utilizarea
adecvată a medicamentelor antibacteriene.
Adulţi
• Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram -negativ (vezi pct. 4.4):
exacerbări ale boli i pulmonare obstructive cronice,
infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie,
pneumonie.
• Otită medie cronică purulentă.
• Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă ace asta este determinată de bacterii Gram -
negativ .
• Infecţii ale tractului urinar.
• Uretrită gonococică şi cervicită.
• Orhiepi didimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
• Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior , când se suspectează sau se cunoaşte că sunt
det erminate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale despre
prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
• Infecţii ale tractului gastro -intestinal (inclusiv dia reea călătorului).
2
• Infecţii intra -abdominale.
• Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram- negativ.
• Otită externă malignă.
• Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
• Tratamentul infecţiilor la pacienţ ii neutropenici.
• Profilaxia infecţiilor la pacienţi i neutropenici
• Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
• Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză
chistică
• Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
D e asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, da că este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau
infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea
corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor r medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la
pacienţii neutropenici şi infecţii osteo- articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor
medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Adulţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Infecţii ale tractului respirator inferior 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
7 până la 14 zile
Infecţii ale tractului
respirator superior
Exacerbarea sinuzitei
cronice
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
7 până la 14 zile
Otită medie cronică 500 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile
3
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
purulentă până la 750 mg de două
ori pe zi
Otită externă malignă 750 mg de două ori pe zi 28 zile până la 3 luni
Infecţii ale tractului
urinar
Cistită necomplicată 250 mg de două ori pe zi
până la 500 mg de două
ori pe zi
3 zile
La femeile în pre-menopauză poate fi utilizată o doză unică
de 500 mg
Cistită complicată
Pielonefrită
necomplicată
500 mg de două ori pe zi 7 zile
Pielonefrită complicată 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
cel puţin 10 zile; poate fi
continuat mai mult de 21 zile în
unele circumstanţe specifice
(cum sunt abcesele)
Prostatită 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
2 până la 4 săptămâni (acută)
până la 4 până la 6 săptămâni
(cronică)
Infecţii ale tractului
genital
Uretrită gonococică şi
cervicită
500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Orhiepididimită şi
boală inflamatorie
pelvină
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
cel puţin 14 zile
Infecţii ale tractului
gastro-intestinal şi
infecţii intra -
abdominale
Diaree determinată de
bacterii patogene
incluzând Shigella spp,
cu excepţia Shigella
dysenteriae de tip I şi
tratamentul empiric în
diareea călătorilor
500 mg de două ori pe zi 1 zi
Diaree determinată de
Shi gella dysenteriae de
tip I
500 mg de două ori pe zi 5 zile
Diaree determinată de
Vibrio cholerae
500 mg de două ori pe zi 3 zile
Febră tifoidă 500 mg de două ori pe zi 7 zile
Infecţii intra-
abdominale datorate
bacteriilor Gram -
negativ
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
5 până la 14 zile
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
7 până la 14 zile
Infecţii osteo-articulare 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
maximum 3 luni
Tratamentul sau profilaxia infecţiilor la
pacienţii neutropenici
Ciprofloxacina trebuie administrată în asociere
cu un alt antibiotic/alte antibiotice conform
recomandărilor oficiale
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
Tratamentul trebuie continuat
pe toată durata neutropeniei
4
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de
Neisseria meningitidis
500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Antrax: profilaxia după expunerea pe cale
inhalatorie şi tratamentul curat iv pentru
persoanele apte să primească tratament pe cale
orală, când este clinic recomandat.
Administrarea medicamentului trebuie iniţiată
cât mai curând posibil după expunerea
suspectată sau confirmată.
500 mg de două ori pe zi 60 zile de la confirmarea
e xpunerii la bacilul antraxului
Copii şi adolescenţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului (inclusiv
eventualul tratament parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Fibroza chistică 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză
10 până la 14 zile
Infecţii complicate
ale tractului urinar şi
pielonefrită
10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 mg/kg de două ori
pe zi cu un maxim de 750 mg per doză
10 până la 21 zile
Antrax: profilaxia
după expunerea pe
cale inhalatorie şi
tra tamentul curativ
pentru persoanele
apte să primească
tratament pe cale
orală, când este
clinic recomandat.
Administrarea
medicamentului
trebuie iniţiată cât
mai curând posibil
după expunerea
suspectată sau
confirmată.
10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de două ori
pe zi cu un maxim de 500 mg per doză
60 zile de la confirmarea
expunerii la bacilul antraxului
Alte infecţii severe 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză
În funcţie de tipul
infecţiilor
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul
creatininei.
Insuficienţă renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de întreţinere recomandate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală:
Clearance-ul creatininei
[ml/min/1,73m²]
Creatinina sericã
[µmol/l]
Doza oralã
[mg]
5
> 60 < 124 Vezi dozajul uzual.
30 – 60 124 - 168 250 – 500 mg la fiecare 12 ore
169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
Pacienţi cu hemodializă > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
(după dializă)
Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Dozajul la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepaticănu a fost studiat.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără
alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai
rapid.Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse la ctate (de exemplu lapte,
iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de
calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu
nutri ţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de
ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dint re excipienţi (vezi
pct. 6.1).
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram -pozitiv şi anaerobe
Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi
datorate microorganismelor Gram -pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina
trebuie administrată în asociere cu alte me dicamente antibacteriene adecvate.
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii
scăzute.
Infecţii ale tractului genital
Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la
fluorochinolone. Ciprofloxacina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene
adecvate, numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fos t
exclusă. Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.
Infecţii intra -abdominale
Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post- operatorii sunt
limitate.
Diar eea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină
a microorganismelor patogene din ţările vizitate.
Infecţii musculo -scheletale
Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.
6
Antrax prin inhalare
Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele
limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandăr ile internaţionale şi/sau
naţionale cu privire la tratamentul antraxului.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi .
S- a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.
Într -un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii
(ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de
vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferen ţiată
pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o
perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%.
Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct
de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a
raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi /sau ţesuturile
înconjurătoare.
Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Experienţa privind
tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult limitată.
I nfecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi
utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu
recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu -risc, când alte tratamente nu pot fi
utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea
ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost
evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul
utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,
ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.
Aparatul musculo- scheletic
În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea
tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea
microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la
aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard
sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
În cazul administrării ciprofloxacinei, în primele 48 ore de tratament pot apărea tendinită şi ruptura
tendoanelor (în special tendonul lui Achile), uneori bilaterală. Riscul tendinopatiei poate fi crescut la
pacienţii vârstnici sau la pacienţii trataţi concomitent cu corticosterozi (vezi pct. 4.8).
La orice semn de tendinită (de exemplu tumefacţii dureroase, inflamaţie), tratamentul cu
ciprofloxacină trebuie întrerupt. Se recomandă menţinerea membrului afectat în repaus.
Ciprofloxacin a trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis (vezi pct. 4.8).
7
Fotosensibilitate
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la
radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Sistemul nervos central
Chinolonele sunt cunoscute că pot declanşa crize convulsive sau pot scădea pragul convulsivant.
Ciprofloxacina trebuie utiliza tă cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la
convulsii. Dacă apar convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După
prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot
evolua către un comportament în care bolnavul îşi poate pune viaţa în pericol. În aceste cazuri,
administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Cazurile de polineuropatie (caracterizate prin simptome neurologice cum ar fi: durer e, senzaţie de
arsură, tulburări senzoriale sau hipotonie musculară izolată sau asociată) au fost raportate la pacienţii
trataţi cu ciprofloxacină. Ciprofloxacina trebuie întreruptă la pacienţii care prezintă simptome de
neuropatie, incluzînd durere, senzaţie de arsură, furnicături, senzaţie de amorţeală şi/sau hipotonie
musculară, pentru prevenirea evoluţiei către afecţiuni ireversibile (vezi pct. 4.8.).
Tulburări cardiace
Deoarece ciprofloxacina este asociată cu cazuri de alungire a intervalului QT (vezi pct. 4.8.),
tratamentul pacienţilor cu risc de aritmie de tipul torsada vârfurilor trebuie efectuat cu precauţie.
Aparatul gastro- intestinal
Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva
săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate
pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat
(vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacin ă trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat
tratamentul corespunzător. Medicamentele anti -peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
S- a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.
Sistemul hepatobiliar
În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă
hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror
semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau
sensibilitate abdominală).
Deficitul de glucozo -6-fosfat dehidrogenază
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au
fost rapotate reacţii hemolitice . Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte
potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a hemolizei.
Rezistenţă
Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacină, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi
observată în timpul tratamentului cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini bacteriene
rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, infecţiilor nozocomiale
şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a
medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină,
clozapină, ropinirol, tizanidină). Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină este
contraindicată. Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate concomitent cu ciprofloxacina,
8
semnele clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent şi poate fi necesară
determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei, vezi pct. 4.5).
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina
negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Formarea de complexe prin chelare
Administrarea concomitentă d e ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi
polivalenţi, inclusiv suplimente minerale (de exemplu calciu, magneziu, aluminiu, fer), chelatori
polimerici ai fosfatului (de exemplu sevelamer), sucralfat sau antiacide şi medicamente puter nic
tamponatate (de exemplu comprimate de didanozină) care conţin magneziu, aluminiu sau calciu, scad
absorbţia ciprofloxacinei. Prin urmare, ciprofloxacina trebuie administrată fie cu 1 – 2 ore înainte, fie
la cel puţin 4 ore după aceste medicamente. Această restricţie nu este valabilă în cazul antiacidelor
care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H2.
Alimente şi produse lactate
Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afectează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate
acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau băuturi cu supliment de
minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) şi ciprofloxacină, deoarece
absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.
Probenecid
Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid
şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Efectele ale ciprofloxacinei asupra altor medicamente:
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).
Într -un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s- a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei
(creşterea C
max de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi
24 ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a
tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.
Metotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a
riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi
pct. 4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a
concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii advers e induse de teofilină, care, rareori,
9
pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a
teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării
concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).
Fenitoină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi feni toină poate determina creşterea sau scăderea
concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmre, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale
fenitoinei.
Anticoagulante orale
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi warfarină poate amplifi ca efectele anticoagulante ale
warfarinei. Creşterea activităţii anticoagulantelor orale a fost raportată la un număr mare de pacienţi
care au utilizat antibiotice, inclusiv fluorochinolone. Factorii de risc pot varia în funcţie de starea
infecţioasă, vârs ta şi starea generală a pacientului şi este dificil să se evalueze dacă modificarea INR -
ului ( international normalised ratio/ raportul internaţional normalizat) este determinată de infecţie sau
de terapia antibiotică. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR -ului în timpul şi după întreruperea
administrării concomitente de ciprofloxacină şi anticoagulante orale.
Ropinirol
Într -un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un
inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea C
max şi ASC ale ropinirolului
cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi
ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu
ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Clozapină
După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile
serice ale clozapinei şi N -desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă
monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea
adminstrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa
malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la
animalele tinere, după expunerea la chinolone, s- au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin
urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur
sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de prefer at să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare,
ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
10
Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare,
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.
Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a
Ciprofloxacină Arena (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate ma i jos pe clase de
frecvenţă. Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a
ciprofloxacinei.
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10
Mai puţin
frecvente:
≥ 1/1 000 şi <
1/100
Rare:
≥ 1/10 000 şi < 1/1 000
Foarte rare:
< 1/10 000
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Infecţii şi
infestări
Suprainfecţii
micotice
Colită asociată
cu antibioticul
(potenţial letală
în cazuri foarte
rare) (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Eozinofilie Leucopenie
Anemie
Neutropenie
Leucocitoză
Trombocitopenie
Trombocitemie
Anemie
hemolitică
Agranulocitozã
Pancitopenie
(cu risc letal)
Aplazie
medulară (cu
risc letal)
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii alergice
Edem
alergic/edem
angioneurotic
Reacţii
anafilactice
şoc anafilactic
(cu risc letal)
(vezi pct. 4.4)
Reacţie de tip
boala serului
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Anorexie Hiperglicemie
Tulburări
psihice
Hiperactivitate
/ agitaţie
psihomotorie
Confuzie şi
dezorientare
Reacţie de
anxietate
Vise anormale
Depresie
Halucinaţii
Reacţii
psihotice (vezi
pct. 4.4)
11
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10
Mai puţin
frecvente:
≥ 1/1 000 şi <
1/100
Rare:
≥ 1/10 000 şi <
1/1 000
Foarte rare:
< 1/10 000
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din datele
disponibile)
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee
Ameţeli
Tulburãri ale
somnului
Tulburări ale
sensibilitãţii
gustative
(disgeuzie)
Parestezie şi
disestezie
Hipoestezie
Tremor
Convulsii (vezi
pct. 4.4)
Vertij
Migrenă
Tulburări de
coordonare
Tulburări de
mers
Tulburări
olfactive
Hiperestezie
Hipertensiune
intracraniană
Neuropatie
periferică
(vezi pct.
4.4)
Tulburări
oculare
Tulburări vizuale Tulburări ale
percepţiei
culorilor
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Tinitus (zgomote
în urechi)
Pierderea
auzului/Tulburări
de auz
Tulburări
cardiace
Tahicardie Aritmie
ventriculară,
Alungirea
intervalului
QT, torsada
vârfurilor*
Tulburări
vasculare
Vasodilataţie
Hipotensiune
arterială
Sincopã
Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee
(inclusiv stare
astmatică)
Tulburări
gastro-
intestinale
Greaţă
Diaree
Vărsături
Dureri gastro -
intestinale şi
abdominale
Dispepsie
Flatulenţă
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Creşteri ale
transaminazelor
Creşteri ale
bilirubinei
Insuficienţă
hepatică
Icter colestatic
Hepatită
Necroză
hepatică (în
cazuri foarte
rare cu
evoluţie către
insuficienţă
hepatică cu
risc letal ) (vezi
pct. 4.4)
12
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10
Mai puţin
frecvente:
≥ 1/1 000 şi <
1/100
Rare:
≥ 1/10 000 şi <
1/1 000
Foarte rare:
< 1/10 000
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din datele
disponibile)
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Erupţii cutanate
Prurit
Urticarie
Reacţii de
fotosensibilitate
(vezi pct. 4.4)
Peteşii
Eritem
polimorf
Eritem nodos
Sindrom
Stevens-
Johnson (care
poate avea risc
letal)
Necroliză
epidermi că
toxică (care
poate avea risc
letal)
Tulburări
musculo -
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Dureri
musculo-
scheletale
(dureri la
nivelul
extremităţilor,
dorsalgii,
dureri toracice)
Artralgie
Mialgie
Artrită
Creşterea
tonusului
muscular şi
crampe
Astenie
muscularã
Tendinitã
Ruptură de
tendoane (în
special a
tendonului lui
Achile) (vezi
pct. 4.4)
Exacerbarea
simptomelor
miasteniei
gravis (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Disfuncţie
renală
Insuficienţă
renală
Hematurie
Cristalu rie (vezi
pct. 4.4)
Nefrită tubulo -
interstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de
administrare
Astenie
Febră
Edem
Transpiraţii
(hiperhidroză)
Investigaţii
diagnostice
Creşterea
fosfatazei
alcaline serice
Valori anormale
ale protrombinei
Creşterea
amilazei serice
* Aceste evenimente au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost
observate predominant la pacienţii cu factori de risc suplimentari privind alungirea intervalului
QT (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La
copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
13
4.9 Supradozaj
S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxic itate. S-a raportat că un
supradozaj de 16 g determin ă insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive,
halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi
hematurie. S- a raportat toxicitate renală reversibilă.
În afara măsurilor de urgenţă de rutină, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului
urinar, şi acidificarea urinii dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine
hidrataţi.
Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune:
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a
ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN- giraza), cât şi a
topoizomerazei IV, nec esară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN -ului
bacterian.
Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (C
max) şi concentraţia
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen , respectiv de relaţia
dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de rezistenţă:
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de
legare al and -girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi
alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general
mutaţiile multiple determină r ezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din
clasa terapeutică .
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot
avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de
transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent
observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt
barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta
sensibilitatea la ciprofloxacină.
S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene:
Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă
de tulpinile rezistente:
Recomandări EUCAST
14
Microorganisme Sensibile Rezistente
Enterobacterii S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
Pseudomonas S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
Acinetobacter S ≤ 1 mg/l R > 1 mg/l
Staphylococcus spp.1 S ≤ 1 mg/l R > 1 mg/l
Haemophilus influenzae şi
Moraxella catarrhalis
S ≤ 0,5 mg/l R > 0,5 mg/l
Neisseria gonorrhoeae S ≤ 0,03 mg/l R > 0,06 mg/l
Neisseria meningitides S ≤ 0,03 mg/l R > 0,06 mg/l
Concentraţii ţintă nelegate de
speciile microbiene*
S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu doze mari.
* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza
datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate
numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi la acele specii
la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;
este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie
tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică
faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot
solicita recomandările unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct. 4.4)
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Bacillus anthracis (1)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilius influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Paste urella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp.*
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII inconstant sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. (2)
15
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia+*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloa cae*
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acnes
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Actinomyces
Enteroccus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii
clinice aprobate + Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
(1): S- au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea
sporilor bacilului antraxului ( Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic
început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la
scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea recomandată la om
se bazează în princi pal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele experimentale la animale, precum şi
pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale
orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi, este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu
antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau
internaţionale cu privire la tratamentul antraxului.
(2): Vezi pct. 4.4
(
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de
comprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului
subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 – 2 ore.
16
Dozele unice de 100 – 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (Cmax) dependente de doză,
cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1000 mg.
Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 – 80%.
S-a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria
de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după
administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 mi nute, la
fiecare 12 ore.
Distribuţie
Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în
cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 –
3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid
epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical
indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii
totale care depăşesc concentraţiile plasmatice.
Metabolizare
Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel:
dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi
formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai
mică decât compusul parental.
Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în
măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu
funcţie renală normală este de apr oximativ 4-7 ore.
Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare orală
Urină Materii fecale
Ciprofloxacină 44,7 25,0
Metaboliţi (M1 - M4) 11,3 7,5
Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg şi oră şi clearance- ul general total este cuprins
între 480 – 600 ml/kg şi oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie
tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
ciprofloxacinei este prelungit până la aproximat iv 12 ore.
Clearance-ul non- renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei trans- intestinale active, dar
şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în
concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într -un studiu efectuat la copii, C
max şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a
observat o creştere nesemnificativă a C
max şi ASC după administr ări repetate (10 mg/kg de trei ori pe
zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, C
max a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după o
perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru
17
copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interval: 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi
16,5 mg*h/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale
variază de la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea
asupra funcţiei de r eproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante
din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect
fotomutagen sau fotocarcinogen al c iprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect
a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară:
Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul
articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă,
specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la
animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţ iat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri
Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două
săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidonglicolat de sodiu tip A
Hidr oxipropilceluloză
Stearat de magneziu
F ilm
Hipromeloză
Macrogol 400
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al cu 10 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 compriamte filmate
18
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. ARENA GROUP S.A.
Str. Ştefan Mihă ileanu nr. 31
Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1481/2009/01 -02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Martie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2009
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ciprofloxacin ă Arena 5 00 mg, comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ciprofloxacină 500 mg , sub formă de clorhidrat de ciprofloxacină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprim at filmat.
Comprimate filmate de formă alungită, biconvexe, de culoare albă, prevăzute cu o linie mediană pe
ambele feţe.
Comprimatele pot fi divizate în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ciprofloxacin ă Arena este indicată pen tru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu privire la
rezistenţa la ciprofloxacină. Trebuie luate în considerare recomandările oficiale priv ind utilizarea
adecvată a medicamentelor antibacteriene.
Adulţi
• Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram -negativ (vezi pct. 4.4):
exacerbări ale boli i pulmonare obstructive cronice,
infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie,
pneumonie.
• Otită medie cronică purulentă.
• Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă ace asta este determinată de bacterii Gram -
negativ .
• Infecţii ale tractului urinar.
• Uretrită gonococică şi cervicită.
• Orhiepi didimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
• Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior , când se suspectează sau se cunoaşte că sunt
det erminate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale despre
prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
• Infecţii ale tractului gastro -intestinal (inclusiv dia reea călătorului).
2
• Infecţii intra -abdominale.
• Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram- negativ.
• Otită externă malignă.
• Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
• Tratamentul infecţiilor la pacienţ ii neutropenici.
• Profilaxia infecţiilor la pacienţi i neutropenici
• Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
• Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză
chistică
• Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
D e asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, da că este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau
infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea
corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor r medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la
pacienţii neutropenici şi infecţii osteo- articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor
medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Adulţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Infecţii ale tractului respirator inferior 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
7 până la 14 zile
Infecţii ale tractului
respirator superior
Exacerbarea sinuzitei
cronice
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
7 până la 14 zile
Otită medie cronică 500 mg de două ori pe zi 7 până la 14 zile
3
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
purulentă până la 750 mg de două
ori pe zi
Otită externă malignă 750 mg de două ori pe zi 28 zile până la 3 luni
Infecţii ale tractului
urinar
Cistită necomplicată 250 mg de două ori pe zi
până la 500 mg de două
ori pe zi
3 zile
La femeile în pre-menopauză poate fi utilizată o doză unică
de 500 mg
Cistită complicată
Pielonefrită
necomplicată
500 mg de două ori pe zi 7 zile
Pielonefrită complicată 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
cel puţin 10 zile; poate fi
continuat mai mult de 21 zile în
unele circumstanţe specifice
(cum sunt abcesele)
Prostatită 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
2 până la 4 săptămâni (acută)
până la 4 până la 6 săptămâni
(cronică)
Infecţii ale tractului
genital
Uretrită gonococică şi
cervicită
500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Orhiepididimită şi
boală inflamatorie
pelvină
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
cel puţin 14 zile
Infecţii ale tractului
gastro-intestinal şi
infecţii intra -
abdominale
Diaree determinată de
bacterii patogene
incluzând Shigella spp,
cu excepţia Shigella
dysenteriae de tip I şi
tratamentul empiric în
diareea călătorilor
500 mg de două ori pe zi 1 zi
Diaree determinată de
Shi gella dysenteriae de
tip I
500 mg de două ori pe zi 5 zile
Diaree determinată de
Vibrio cholerae
500 mg de două ori pe zi 3 zile
Febră tifoidă 500 mg de două ori pe zi 7 zile
Infecţii intra-
abdominale datorate
bacteriilor Gram -
negativ
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
5 până la 14 zile
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
7 până la 14 zile
Infecţii osteo-articulare 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
maximum 3 luni
Tratamentul sau profilaxia infecţiilor la
pacienţii neutropenici
Ciprofloxacina trebuie administrată în asociere
cu un alt antibiotic/alte antibiotice conform
recomandărilor oficiale
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
Tratamentul trebuie continuat
pe toată durata neutropeniei
4
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de
Neisseria meningitidis
500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Antrax: profilaxia după expunerea pe cale
inhalatorie şi tratamentul curat iv pentru
persoanele apte să primească tratament pe cale
orală, când este clinic recomandat.
Administrarea medicamentului trebuie iniţiată
cât mai curând posibil după expunerea
suspectată sau confirmată.
500 mg de două ori pe zi 60 zile de la confirmarea
e xpunerii la bacilul antraxului
Copii şi adolescenţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului (inclusiv
eventualul tratament parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Fibroza chistică 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză
10 până la 14 zile
Infecţii complicate
ale tractului urinar şi
pielonefrită
10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 mg/kg de două ori
pe zi cu un maxim de 750 mg per doză
10 până la 21 zile
Antrax: profilaxia
după expunerea pe
cale inhalatorie şi
tra tamentul curativ
pentru persoanele
apte să primească
tratament pe cale
orală, când este
clinic recomandat.
Administrarea
medicamentului
trebuie iniţiată cât
mai curând posibil
după expunerea
suspectată sau
confirmată.
10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de două ori
pe zi cu un maxim de 500 mg per doză
60 zile de la confirmarea
expunerii la bacilul antraxului
Alte infecţii severe 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză
În funcţie de tipul
infecţiilor
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul
creatininei.
Insuficienţă renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de întreţinere recomandate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală:
Clearance-ul creatininei
[ml/min/1,73m²]
Creatinina sericã
[µmol/l]
Doza oralã
[mg]
5
> 60 < 124 Vezi dozajul uzual.
30 – 60 124 - 168 250 – 500 mg la fiecare 12 ore
169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
Pacienţi cu hemodializă > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
(după dializă)
Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Dozajul la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepaticănu a fost studiat.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără
alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai
rapid.Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse la ctate (de exemplu lapte,
iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de
calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu
nutri ţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de
ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dint re excipienţi (vezi
pct. 6.1).
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram -pozitiv şi anaerobe
Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi
datorate microorganismelor Gram -pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina
trebuie administrată în asociere cu alte me dicamente antibacteriene adecvate.
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii
scăzute.
Infecţii ale tractului genital
Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la
fluorochinolone. Ciprofloxacina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene
adecvate, numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fos t
exclusă. Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.
Infecţii intra -abdominale
Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post- operatorii sunt
limitate.
Diar eea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină
a microorganismelor patogene din ţările vizitate.
Infecţii musculo -scheletale
Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.
6
Antrax prin inhalare
Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele
limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandăr ile internaţionale şi/sau
naţionale cu privire la tratamentul antraxului.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi .
S- a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.
Într -un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii
(ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de
vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferen ţiată
pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o
perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%.
Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct
de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a
raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi /sau ţesuturile
înconjurătoare.
Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Experienţa privind
tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult limitată.
I nfecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi
utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu
recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu -risc, când alte tratamente nu pot fi
utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea
ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost
evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul
utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,
ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.
Aparatul musculo- scheletic
În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea
tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea
microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la
aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard
sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
În cazul administrării ciprofloxacinei, în primele 48 ore de tratament pot apărea tendinită şi ruptura
tendoanelor (în special tendonul lui Achile), uneori bilaterală. Riscul tendinopatiei poate fi crescut la
pacienţii vârstnici sau la pacienţii trataţi concomitent cu corticosterozi (vezi pct. 4.8).
La orice semn de tendinită (de exemplu tumefacţii dureroase, inflamaţie), tratamentul cu
ciprofloxacină trebuie întrerupt. Se recomandă menţinerea membrului afectat în repaus.
Ciprofloxacin a trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis (vezi pct. 4.8).
7
Fotosensibilitate
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la
radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Sistemul nervos central
Chinolonele sunt cunoscute că pot declanşa crize convulsive sau pot scădea pragul convulsivant.
Ciprofloxacina trebuie utiliza tă cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la
convulsii. Dacă apar convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După
prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot
evolua către un comportament în care bolnavul îşi poate pune viaţa în pericol. În aceste cazuri,
administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Cazurile de polineuropatie (caracterizate prin simptome neurologice cum ar fi: durer e, senzaţie de
arsură, tulburări senzoriale sau hipotonie musculară izolată sau asociată) au fost raportate la pacienţii
trataţi cu ciprofloxacină. Ciprofloxacina trebuie întreruptă la pacienţii care prezintă simptome de
neuropatie, incluzînd durere, senzaţie de arsură, furnicături, senzaţie de amorţeală şi/sau hipotonie
musculară, pentru prevenirea evoluţiei către afecţiuni ireversibile (vezi pct. 4.8.).
Tulburări cardiace
Deoarece ciprofloxacina este asociată cu cazuri de alungire a intervalului QT (vezi pct. 4.8.),
tratamentul pacienţilor cu risc de aritmie de tipul torsada vârfurilor trebuie efectuat cu precauţie.
Aparatul gastro- intestinal
Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva
săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate
pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat
(vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacin ă trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat
tratamentul corespunzător. Medicamentele anti -peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
S- a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.
Sistemul hepatobiliar
În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă
hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror
semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau
sensibilitate abdominală).
Deficitul de glucozo -6-fosfat dehidrogenază
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au
fost rapotate reacţii hemolitice . Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte
potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a hemolizei.
Rezistenţă
Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacină, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi
observată în timpul tratamentului cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini bacteriene
rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, infecţiilor nozocomiale
şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a
medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină,
clozapină, ropinirol, tizanidină). Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină este
contraindicată. Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate concomitent cu ciprofloxacina,
8
semnele clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent şi poate fi necesară
determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei, vezi pct. 4.5).
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina
negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Formarea de complexe prin chelare
Administrarea concomitentă d e ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi
polivalenţi, inclusiv suplimente minerale (de exemplu calciu, magneziu, aluminiu, fer), chelatori
polimerici ai fosfatului (de exemplu sevelamer), sucralfat sau antiacide şi medicamente puter nic
tamponatate (de exemplu comprimate de didanozină) care conţin magneziu, aluminiu sau calciu, scad
absorbţia ciprofloxacinei. Prin urmare, ciprofloxacina trebuie administrată fie cu 1 – 2 ore înainte, fie
la cel puţin 4 ore după aceste medicamente. Această restricţie nu este valabilă în cazul antiacidelor
care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H2.
Alimente şi produse lactate
Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afectează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate
acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau băuturi cu supliment de
minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) şi ciprofloxacină, deoarece
absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.
Probenecid
Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid
şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Efectele ale ciprofloxacinei asupra altor medicamente:
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).
Într -un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s- a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei
(creşterea C
max de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi
24 ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a
tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.
Metotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a
riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi
pct. 4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a
concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii advers e induse de teofilină, care, rareori,
9
pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a
teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării
concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).
Fenitoină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi feni toină poate determina creşterea sau scăderea
concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmre, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale
fenitoinei.
Anticoagulante orale
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi warfarină poate amplifi ca efectele anticoagulante ale
warfarinei. Creşterea activităţii anticoagulantelor orale a fost raportată la un număr mare de pacienţi
care au utilizat antibiotice, inclusiv fluorochinolone. Factorii de risc pot varia în funcţie de starea
infecţioasă, vârs ta şi starea generală a pacientului şi este dificil să se evalueze dacă modificarea INR -
ului ( international normalised ratio/ raportul internaţional normalizat) este determinată de infecţie sau
de terapia antibiotică. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR -ului în timpul şi după întreruperea
administrării concomitente de ciprofloxacină şi anticoagulante orale.
Ropinirol
Într -un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un
inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea C
max şi ASC ale ropinirolului
cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi
ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu
ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Clozapină
După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile
serice ale clozapinei şi N -desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă
monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea
adminstrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa
malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la
animalele tinere, după expunerea la chinolone, s- au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin
urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur
sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de prefer at să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare,
ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
10
Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare,
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.
Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a
Ciprofloxacină Arena (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate ma i jos pe clase de
frecvenţă. Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a
ciprofloxacinei.
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10
Mai puţin
frecvente:
≥ 1/1 000 şi <
1/100
Rare:
≥ 1/10 000 şi < 1/1 000
Foarte rare:
< 1/10 000
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Infecţii şi
infestări
Suprainfecţii
micotice
Colită asociată
cu antibioticul
(potenţial letală
în cazuri foarte
rare) (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Eozinofilie Leucopenie
Anemie
Neutropenie
Leucocitoză
Trombocitopenie
Trombocitemie
Anemie
hemolitică
Agranulocitozã
Pancitopenie
(cu risc letal)
Aplazie
medulară (cu
risc letal)
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii alergice
Edem
alergic/edem
angioneurotic
Reacţii
anafilactice
şoc anafilactic
(cu risc letal)
(vezi pct. 4.4)
Reacţie de tip
boala serului
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Anorexie Hiperglicemie
Tulburări
psihice
Hiperactivitate
/ agitaţie
psihomotorie
Confuzie şi
dezorientare
Reacţie de
anxietate
Vise anormale
Depresie
Halucinaţii
Reacţii
psihotice (vezi
pct. 4.4)
11
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10
Mai puţin
frecvente:
≥ 1/1 000 şi <
1/100
Rare:
≥ 1/10 000 şi <
1/1 000
Foarte rare:
< 1/10 000
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din datele
disponibile)
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee
Ameţeli
Tulburãri ale
somnului
Tulburări ale
sensibilitãţii
gustative
(disgeuzie)
Parestezie şi
disestezie
Hipoestezie
Tremor
Convulsii (vezi
pct. 4.4)
Vertij
Migrenă
Tulburări de
coordonare
Tulburări de
mers
Tulburări
olfactive
Hiperestezie
Hipertensiune
intracraniană
Neuropatie
periferică
(vezi pct.
4.4)
Tulburări
oculare
Tulburări vizuale Tulburări ale
percepţiei
culorilor
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Tinitus (zgomote
în urechi)
Pierderea
auzului/Tulburări
de auz
Tulburări
cardiace
Tahicardie Aritmie
ventriculară,
Alungirea
intervalului
QT, torsada
vârfurilor*
Tulburări
vasculare
Vasodilataţie
Hipotensiune
arterială
Sincopã
Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee
(inclusiv stare
astmatică)
Tulburări
gastro-
intestinale
Greaţă
Diaree
Vărsături
Dureri gastro -
intestinale şi
abdominale
Dispepsie
Flatulenţă
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Creşteri ale
transaminazelor
Creşteri ale
bilirubinei
Insuficienţă
hepatică
Icter colestatic
Hepatită
Necroză
hepatică (în
cazuri foarte
rare cu
evoluţie către
insuficienţă
hepatică cu
risc letal ) (vezi
pct. 4.4)
12
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10
Mai puţin
frecvente:
≥ 1/1 000 şi <
1/100
Rare:
≥ 1/10 000 şi <
1/1 000
Foarte rare:
< 1/10 000
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din datele
disponibile)
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Erupţii cutanate
Prurit
Urticarie
Reacţii de
fotosensibilitate
(vezi pct. 4.4)
Peteşii
Eritem
polimorf
Eritem nodos
Sindrom
Stevens-
Johnson (care
poate avea risc
letal)
Necroliză
epidermi că
toxică (care
poate avea risc
letal)
Tulburări
musculo -
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Dureri
musculo-
scheletale
(dureri la
nivelul
extremităţilor,
dorsalgii,
dureri toracice)
Artralgie
Mialgie
Artrită
Creşterea
tonusului
muscular şi
crampe
Astenie
muscularã
Tendinitã
Ruptură de
tendoane (în
special a
tendonului lui
Achile) (vezi
pct. 4.4)
Exacerbarea
simptomelor
miasteniei
gravis (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Disfuncţie
renală
Insuficienţă
renală
Hematurie
Cristalu rie (vezi
pct. 4.4)
Nefrită tubulo -
interstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de
administrare
Astenie
Febră
Edem
Transpiraţii
(hiperhidroză)
Investigaţii
diagnostice
Creşterea
fosfatazei
alcaline serice
Valori anormale
ale protrombinei
Creşterea
amilazei serice
* Aceste evenimente au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost
observate predominant la pacienţii cu factori de risc suplimentari privind alungirea intervalului
QT (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La
copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
13
4.9 Supradozaj
S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxic itate. S-a raportat că un
supradozaj de 16 g determin ă insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive,
halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi
hematurie. S- a raportat toxicitate renală reversibilă.
În afara măsurilor de urgenţă de rutină, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului
urinar, şi acidificarea urinii dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine
hidrataţi.
Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune:
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a
ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN- giraza), cât şi a
topoizomerazei IV, nec esară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN -ului
bacterian.
Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (C
max) şi concentraţia
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen , respectiv de relaţia
dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de rezistenţă:
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de
legare al and -girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi
alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general
mutaţiile multiple determină r ezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din
clasa terapeutică .
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot
avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de
transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent
observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt
barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta
sensibilitatea la ciprofloxacină.
S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene:
Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă
de tulpinile rezistente:
Recomandări EUCAST
14
Microorganisme Sensibile Rezistente
Enterobacterii S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
Pseudomonas S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
Acinetobacter S ≤ 1 mg/l R > 1 mg/l
Staphylococcus spp.1 S ≤ 1 mg/l R > 1 mg/l
Haemophilus influenzae şi
Moraxella catarrhalis
S ≤ 0,5 mg/l R > 0,5 mg/l
Neisseria gonorrhoeae S ≤ 0,03 mg/l R > 0,06 mg/l
Neisseria meningitides S ≤ 0,03 mg/l R > 0,06 mg/l
Concentraţii ţintă nelegate de
speciile microbiene*
S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu doze mari.
* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza
datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate
numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi la acele specii
la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;
este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie
tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică
faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot
solicita recomandările unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct. 4.4)
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Bacillus anthracis (1)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilius influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Paste urella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp.*
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII inconstant sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. (2)
15
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia+*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloa cae*
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acnes
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Actinomyces
Enteroccus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii
clinice aprobate + Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
(1): S- au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea
sporilor bacilului antraxului ( Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic
început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la
scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea recomandată la om
se bazează în princi pal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele experimentale la animale, precum şi
pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale
orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi, este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu
antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau
internaţionale cu privire la tratamentul antraxului.
(2): Vezi pct. 4.4
(
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de
comprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului
subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 – 2 ore.
16
Dozele unice de 100 – 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (Cmax) dependente de doză,
cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1000 mg.
Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 – 80%.
S-a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria
de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după
administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 mi nute, la
fiecare 12 ore.
Distribuţie
Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în
cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 –
3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid
epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical
indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii
totale care depăşesc concentraţiile plasmatice.
Metabolizare
Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel:
dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi
formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai
mică decât compusul parental.
Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în
măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu
funcţie renală normală este de apr oximativ 4-7 ore.
Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare orală
Urină Materii fecale
Ciprofloxacină 44,7 25,0
Metaboliţi (M1 - M4) 11,3 7,5
Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg şi oră şi clearance- ul general total este cuprins
între 480 – 600 ml/kg şi oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie
tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
ciprofloxacinei este prelungit până la aproximat iv 12 ore.
Clearance-ul non- renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei trans- intestinale active, dar
şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în
concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într -un studiu efectuat la copii, C
max şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a
observat o creştere nesemnificativă a C
max şi ASC după administr ări repetate (10 mg/kg de trei ori pe
zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, C
max a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după o
perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru
17
copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interval: 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi
16,5 mg*h/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale
variază de la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea
asupra funcţiei de r eproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante
din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect
fotomutagen sau fotocarcinogen al c iprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect
a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară:
Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul
articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă,
specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la
animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţ iat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri
Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două
săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidonglicolat de sodiu tip A
Hidr oxipropilceluloză
Stearat de magneziu
F ilm
Hipromeloză
Macrogol 400
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al cu 10 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 compriamte filmate
18
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. ARENA GROUP S.A.
Str. Ştefan Mihă ileanu nr. 31
Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1481/2009/01 -02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Martie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2009
