METFORMIN ARENA 850 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
METFORMIN ARENA 850 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine clorhidrat de metformină 850 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate ovale, de culoare aproape albă, prevăzute cu linie mediană.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat non-insulino-dependent (de tip 2), în special la pacienţii
supraponderali, în cazul în care dieta şi exerciţiul fizic nu pot restabili echilibrul glicemic. Metformina
poate fi administrată în monoterapie sau în asociere cu antidiabetice sulfonilureice sau cu insulină.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul cu clorhidrat de metformină trebuie adaptat în funcţie de regimul dietetic al pacientului şi
de rezultatele investigaţiilor metabolice (glicemie, glicozurie).
Dozele iniţiale recomandate sunt de 425 – 850 mg clorhidrat de metformină (1/2 – 1 comprimat
METFORMIN ARENA 850 mg) pe zi.
În cazul în care răspunsul glicemic nu este satisfăcător, doza zilnică se creşte treptat, sub supraveghere
medicală atentă, la intervale de câteva zile până la 2 săptămâni, până la atingerea dozei eficace.
Doza recomandată este cuprinsă între 850 - 2550 mg clorhidrat de metformină (1 – 3 comprimate
METFORMIN ARENA 850 mg) administrată fracţionat, de 2 – 3 ori pe zi. Doza maximă recomandată
este de 3 comprimate METFORMIN ARENA 850 mg pe zi.
Comprimatele se administrează cu un pahar cu apă în timpul mesei.
Durata tratamentului depinde de evoluţia afecţiunii.
La vârstnici trebuie luată în considerare posibila afectare a funcţiei renale, ajustând adecvat doza de
clorhidrat de metformină şi controlând regulat parametrii funcţiei renale.
Pe parcursul tratamentului controlul glicemiei se poate îmbunătăţi, ceea ce impune reducerea dozei de
metformină, mergând până la întreruperea tratamentului; aceasta este importantă mai ales la pacienţii
vârstnici, pentru a reduce riscul de acidoză lactică.
2
4.3 Contraindicaţii
Administrarea METFORMIN ARENA 850 mg este contraindicată în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la clorhidratul de metformină sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- insuficienţă renală şi hepatică;
- cetoacidoză diabetică, precomă diabetică;
- acidoză metabolică decompensată;
- comă hiperosmolară;
- insuficienţă cardiacă;
- boala arterială ocluzivă periferică;
- infarct miocardic recent;
- insuficienţă respiratorie;
- hipoxie tisulară (în caz de anemie, colaps sau şoc);
- stări catabolice (de exemplu în cazul neoplaziilor);
- infecţii acute sau cronice severe;
- alcoolism;
- examinări radiologice cu administrare intravenoasă de substanţe de contrast iodate.
METFORMIN ARENA 850 mg nu este indicat în:
- diabetul zaharat de tip 1;
- cazul în care pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 nu mai răspund la tratamentul cu sulfonilureice.
Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte tratamentul cu clorhidrat de metformină în cazurile
foarte rare de adolescenţi cu diabet zaharat de tip 2 (diabet zaharat MODY).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acidoza lactică
Acidoza lactică este o complicaţie metabolică rară, însă severă (mortalitate mare în absenţa
tratamentului prompt), care poate să apară datorită acumulării metforminei, în special la diabeticii cu
insuficienţă renală severă. Incidenţa acidozei lactice poate fi scăzută prin evaluarea factorilor de risc
asociaţi, cum sunt diabetul insuficient controlat, cetoacidoza diabetică, postul prelungit, consumul
excesiv de alcool etilic, insuficienţa hepatică, hipoxia.
Acidoza lactică se caracterizează prin dispnee acidotică, dureri abdominale şi hipotermie, urmate de
comă. Testele de laborator arată scăderea pH-ului sanguin, concentraţie plasmatică a acidului lactic de
peste 5 mmol/l, creşterea concentraţiei plasmatice a anionilor şi creştere raportului lactat/piruvat. Dacă
se suspectează o acidoză metabolică, tratamentul cu metformină trebuie întrerupt şi pacientul trebuie
spitalizat imediat.
Funcţia renală
Deoarece metformina se excretă renal, concentraţia plasmatică a creatininei trebuie determinată
înaintea începerii tratamentului cu metformină şi ulterior la intervale regulate:
- cel puţin anual la pacienţii cu funcţie renală normală;
- cel puţin de 2 sau 4 ori pe an la pacienţii cu creatininemia la limita superioară a valorilor
normale şi la vârstnici.
La vârstnici, scăderea funcţiei renale este frecventă şi asimptomatică. Este necesară prudenţă în
situaţiile în care poate să apară scăderea funcţiei renale, de exemplu la iniţierea tratamentului
antihipertensiv, diuretic sau cu antiinflamatoare nesteroidiene.
Administrarea de substanţe de contrast iodate
Având în vedere că administrarea intravasculară de substanţe de contrast iodate poate determina
apariţia insuficienţei renale, tratamentul cu metformină trebuie întrerupt înainte şi în timpul
investigaţiei; administrarea nu trebuie reluată mai devreme de 48 ore, numai după ce reevaluarea
funcţiei renale a arătat rezultate normale.
Chirurgie
Administrarea metforminei trebuie întreruptă cu 48 ore înaintea intervenţiilor chirurgicale cu anestezie
generală şi nu trebuie reluată mai devreme de 48 ore de la intervenţie.
3
Alte precauţii
Pacienţii trebuie să continue dieta cu o distribuţie normală a raţiei zilnice de glucide. Pacienţii obezi
trebuie să continue dieta hipocalorică.
Testele uzuale pentru monitorizarea diabetului zaharat trebuie efectuate regulat.
Metformina administrată în monoterapie nu produce hipoglicemie, dar este necesară prudenţă în cazul
utilizării concomitente cu insulină sau derivaţi de sulfoniluree.
Testele funcţionale hepatice trebuie efectuate atât înaintea cât şi în timpul tratamentului.
Deoarece nu pot fi excluse tulburări ale metabolismului vitaminei B
12, este necesară determinarea
anuală a hemogramei la fiecare pacient. Modificările hemogramei pot fi corectate prin administrarea
suplimentară de vitamină B
12.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
În timpul tratamentului de lungă durată cu metformină, atât începerea cât şi întreruperea administrării
oricărui alt medicament poate duce la perturbarea echilibrului metabolic.
Asocierea metforminei cu următoarele medicamente poate intensifica efectul de scădere a glicemiei:
insulină, alte antidiabetice orale (derivaţi de sulfoniluree, acarboză); antiinflamatoare nesteroidiene;
IMAO (inhibitori de monoaminooxidază); oxitetraciclină; inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei; fibraţi; ciclofosfamidă sau derivaţii săi.
Administrarea pe perioade lungi a blocantelor beta-adrenergice şi a simpatomimeticelor, cum sunt
clonidina, rezerpina şi guanetidina, poate, de asemenea, să determine scăderea glicemiei. De interes
clinic deosebit este mascarea simptomelor adrenergice care semnalează hipoglicemia, cu afectarea
percepţiei subiective a simptomelor de alarmă ale acesteia.
Medicamentele care întârzie eliminarea metforminei (cum este cimetidina) cresc riscul de acidoză
lactică.
Următoarele medicamente pot să reducă efectul metforminei de scădere a glicemiei: glucocorticoizi;
combinaţii estroprogestative, anticoncepţionale orale, adrenalină şi alte simpatomimetice; glucagon;
hormoni tiroidieni; tiazide şi diuretice de ansă; diazoxid, fenotiazine; acid nicotinic şi derivaţi.
Medicamentele care scad absorbţia metforminei, de exemplu colestiramina, determină reducerea
efectului acesteia.
Metformina poate accelera excreţia fenprocumonei şi, eventual, a altor derivaţi cumarinici, ceea ce
impune efectuarea regulată a testelor de coagulare.
Consumul acut sau cronic de alcool etilic poate potenţa hipoglicemia şi creşte riscul de acidoză lactică,
în special în caz de post sau malnutriţie şi insuficienţă hepatică. Trebuie evitat consumul de alcool
etilic sau de medicamente care conţin alcool etilic.
Administrarea intravasculară de substanţe de contrast iodate poate produce insuficienţă renală,
rezultând o acumulare a metforminei cu risc crescut de acidoză lactică. Administrarea metforminei va
fi întreruptă înainte şi în timpul investigaţiei. Tratamentul cu metformină se reia după 48 ore şi după ce
reevaluarea funcţiei renale a arătat rezultate normale.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Până în prezent, nu există date epidemiologice disponibile. Studiile efectuate la animale nu au
evidenţiat reacţii adverse ale metforminei asupra sarcinii, dezvoltării embrionului şi fătului, naşterii
sau dezvoltării postnatale. În timpul sarcinii, diabetul zaharat trebuie tratat cu insulină pentru a
menţine glicemia în limite cât mai apropiate de normal şi pentru a diminua riscul malformaţiilor fetale
asociate cu valori anormale ale glicemiei.
La şobolan, metformina se excretă în lapte. La om nu există date similare, de aceea trebuie luată
decizia întreruperii alăptării sau a întreruperii administrării metforminei, în funcţie de importanţa
tratamentului pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
4
În monoterapie, METFORMIN ARENA 850 mg nu produce hipoglicemie şi de aceea nu afectează
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
În cazul utilizării metforminei concomitent cu alte antidiabetice (derivaţi de sulfoniluree, insulină,
repaglinidă), pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de apariţie a hipoglicemiei.
4.8 Reacţii adverse
Gastro-intestinale: greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale şi scăderea apetitului (>10%), în special
la iniţierea terapiei; în majoritatea cazurilor, dispar spontan. Pentru prevenirea apariţiei reacţiilor
adverse gastro-intestinale, se recomandă administrarea zilnică a metforminei în 2-3 prize, în timpul
meselor sau postprandial. Creşterea lentă a dozelor poate ameliora toleranţa gastro-intestinală.
Gust metalic (>3%).
Ocazional, pot să apară cefalee, ameţeli şi oboseală.
S-au semnalat foarte rar reacţii de hipersensibilitate cutanată.
Foarte rar, în special la pacienţii la care se administrează tratament pe perioade lungi de timp, apare
scăderea absorbţiei vitaminei B
12 şi scăderea concentraţiei plasmatice a acesteia.
Rareori, în timpul tratamentului cu METFORMIN ARENA 850 mg poate să apară acidoză lactică cu
risc letal potenţial. Iniţial acidoza lactică poate avea manifestări asemănătoare cu reacţiile gastro-
intestinale produse de metformină: greaţă, vărsături, diaree şi dureri abdominale. În decurs de câteva
ore se poate instala tabloul clinic complet cu dureri şi spasme musculare, hiperventilaţie, obnubilare şi
comă.
Metformina administrată în monoterapie nu produce hipoglicemie. Foarte rar asocierea cu
sulfonilureice poate determina hipoglicemie. Semnele acesteia pot fi: transpiraţii, tremor, palpitaţii,
agitaţie, bulimie, parestezii periorale, paloare, cefalee, somnolenţă şi alte tulburări ale somnului,
anxietate, iritabilitate, mişcări necontrolate, depresie. În caz de hipoglicemie marcată se poate produce
pierderea conştienţei.
4.9 Supradozaj
Nu s-a observat apariţia hipoglicemiei, chiar la doze de 85 g clorhidrat de metformină. Cu toate
acestea, în acest caz a apărut acidoză lactică. Dozele mari şi prezenţa factorilor de risc pot determina
apariţia acidozei lactice, care trebuie tratată ca urgenţă medicală într-un serviciu de specialitate.
Metformina se elimină cel mai eficient prin hemodializă. Se instituie tratament simptomatic:
stabilizarea circulaţiei, compensarea acidozei şi combaterea hipoxiei. Este necesară monitorizarea
concentraţiei plasmatice a metforminei şi a lactatului. Concentraţiile de metformină în eritrocite
reprezintă un indicator bun al acumulării şi al necesităţii repetării procedurii de hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale, biguanide, codul ATC: A10BA02
Metformina este o biguanidă cu efecte antihiperglicemiante, scăzând glicemia crescută bazală şi
postprandială. Nu stimulează secreţia de insulină şi de aceea nu produce hipoglicemie.
Metformina acţionează posibil prin 3 mecanisme:
- scăderea producţiei hepatice de glucoză prin inhibarea gluconeogenezei şi glicogenolizei; -
creşterea utilizării glucozei prin creşterea recaptării şi oxidării sale în muşchi şi ţesutul adipos;
- întârzierea absorbţiei intestinale a glucozei.
Metformina stimulează sinteza intracelulară a glicogenului prin acţiunea asupra glicogen-sintetazei.
Metformina creşte capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori membranari de glucoză.
La om, independent de efectul asupra glicemiei, metformina are efecte favorabile asupra
metabolismului lipidic. La doze terapeutice, în studii controlate pe termen mediu şi lung, metformina a
determinat scăderea concentraţiei plasmatice a colesterolului total, LDL-colesterolului şi
trigliceridelor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
5
Absorbţie
Absorbţia metforminei este incompletă şi saturabilă; se presupune că farmacocinetica este neliniară.
Alimentele scad biodisponibilitatea şi întârzie uşor absorbţia metforminei.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice a clorhidratului de metformină este neglijabilă. Metformina
difuzează în eritrocite. Concentraţia maximă eritrocitară a clorhidratului de metformină este mai mică
decât cea plasmatică şi apare aproximativ în acelaşi moment. Eritrocitele reprezintă, cel mai probabil,
un compartiment secundar de distribuţie. Volumul aparent de distribuţie este cuprins între 63-276 l.
Clorhidratul de metformină se acumulează în glandele salivare, peretele intestinal, rinichi şi ficat.
Metabolizare
Metformina se excretă nemodificată în urină. La om, nu a fost identificat nici un metabolit.
Eliminare
Clearance-ul renal al clorhidratului de metformină este > 400 ml/min, indicând eliminarea prin secreţie
tubulară şi filtrare glomerulară. După administrarea orală, timpul de înjumătăţire prin eliminare al
clorhidratului de metformină este de aproximativ 6,5 ore. La pacienţii cu insuficienţă renală,
clearance-ul clorhidratului de metformină este scăzut proporţional cu cel al creatininei. Aceasta
determină o alungire a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, cu creşterea concentraţiei
plasmatice a clorhidratului de metformină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Vezi pct. 4.6.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină, povidonă, laurilsulfat de sodiu, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu
coloidal, stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 5 comprimate
Cutie cu 200 blistere din PVC/Al a câte 5 comprimate
Cutie cu 6 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
6
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Arena Group S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu Nr. 31, sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6709/2006/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - August 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie, 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
METFORMIN ARENA 850 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine clorhidrat de metformină 850 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate ovale, de culoare aproape albă, prevăzute cu linie mediană.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat non-insulino-dependent (de tip 2), în special la pacienţii
supraponderali, în cazul în care dieta şi exerciţiul fizic nu pot restabili echilibrul glicemic. Metformina
poate fi administrată în monoterapie sau în asociere cu antidiabetice sulfonilureice sau cu insulină.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul cu clorhidrat de metformină trebuie adaptat în funcţie de regimul dietetic al pacientului şi
de rezultatele investigaţiilor metabolice (glicemie, glicozurie).
Dozele iniţiale recomandate sunt de 425 – 850 mg clorhidrat de metformină (1/2 – 1 comprimat
METFORMIN ARENA 850 mg) pe zi.
În cazul în care răspunsul glicemic nu este satisfăcător, doza zilnică se creşte treptat, sub supraveghere
medicală atentă, la intervale de câteva zile până la 2 săptămâni, până la atingerea dozei eficace.
Doza recomandată este cuprinsă între 850 - 2550 mg clorhidrat de metformină (1 – 3 comprimate
METFORMIN ARENA 850 mg) administrată fracţionat, de 2 – 3 ori pe zi. Doza maximă recomandată
este de 3 comprimate METFORMIN ARENA 850 mg pe zi.
Comprimatele se administrează cu un pahar cu apă în timpul mesei.
Durata tratamentului depinde de evoluţia afecţiunii.
La vârstnici trebuie luată în considerare posibila afectare a funcţiei renale, ajustând adecvat doza de
clorhidrat de metformină şi controlând regulat parametrii funcţiei renale.
Pe parcursul tratamentului controlul glicemiei se poate îmbunătăţi, ceea ce impune reducerea dozei de
metformină, mergând până la întreruperea tratamentului; aceasta este importantă mai ales la pacienţii
vârstnici, pentru a reduce riscul de acidoză lactică.
2
4.3 Contraindicaţii
Administrarea METFORMIN ARENA 850 mg este contraindicată în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la clorhidratul de metformină sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- insuficienţă renală şi hepatică;
- cetoacidoză diabetică, precomă diabetică;
- acidoză metabolică decompensată;
- comă hiperosmolară;
- insuficienţă cardiacă;
- boala arterială ocluzivă periferică;
- infarct miocardic recent;
- insuficienţă respiratorie;
- hipoxie tisulară (în caz de anemie, colaps sau şoc);
- stări catabolice (de exemplu în cazul neoplaziilor);
- infecţii acute sau cronice severe;
- alcoolism;
- examinări radiologice cu administrare intravenoasă de substanţe de contrast iodate.
METFORMIN ARENA 850 mg nu este indicat în:
- diabetul zaharat de tip 1;
- cazul în care pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 nu mai răspund la tratamentul cu sulfonilureice.
Nu există experienţă clinică în ceea ce priveşte tratamentul cu clorhidrat de metformină în cazurile
foarte rare de adolescenţi cu diabet zaharat de tip 2 (diabet zaharat MODY).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acidoza lactică
Acidoza lactică este o complicaţie metabolică rară, însă severă (mortalitate mare în absenţa
tratamentului prompt), care poate să apară datorită acumulării metforminei, în special la diabeticii cu
insuficienţă renală severă. Incidenţa acidozei lactice poate fi scăzută prin evaluarea factorilor de risc
asociaţi, cum sunt diabetul insuficient controlat, cetoacidoza diabetică, postul prelungit, consumul
excesiv de alcool etilic, insuficienţa hepatică, hipoxia.
Acidoza lactică se caracterizează prin dispnee acidotică, dureri abdominale şi hipotermie, urmate de
comă. Testele de laborator arată scăderea pH-ului sanguin, concentraţie plasmatică a acidului lactic de
peste 5 mmol/l, creşterea concentraţiei plasmatice a anionilor şi creştere raportului lactat/piruvat. Dacă
se suspectează o acidoză metabolică, tratamentul cu metformină trebuie întrerupt şi pacientul trebuie
spitalizat imediat.
Funcţia renală
Deoarece metformina se excretă renal, concentraţia plasmatică a creatininei trebuie determinată
înaintea începerii tratamentului cu metformină şi ulterior la intervale regulate:
- cel puţin anual la pacienţii cu funcţie renală normală;
- cel puţin de 2 sau 4 ori pe an la pacienţii cu creatininemia la limita superioară a valorilor
normale şi la vârstnici.
La vârstnici, scăderea funcţiei renale este frecventă şi asimptomatică. Este necesară prudenţă în
situaţiile în care poate să apară scăderea funcţiei renale, de exemplu la iniţierea tratamentului
antihipertensiv, diuretic sau cu antiinflamatoare nesteroidiene.
Administrarea de substanţe de contrast iodate
Având în vedere că administrarea intravasculară de substanţe de contrast iodate poate determina
apariţia insuficienţei renale, tratamentul cu metformină trebuie întrerupt înainte şi în timpul
investigaţiei; administrarea nu trebuie reluată mai devreme de 48 ore, numai după ce reevaluarea
funcţiei renale a arătat rezultate normale.
Chirurgie
Administrarea metforminei trebuie întreruptă cu 48 ore înaintea intervenţiilor chirurgicale cu anestezie
generală şi nu trebuie reluată mai devreme de 48 ore de la intervenţie.
3
Alte precauţii
Pacienţii trebuie să continue dieta cu o distribuţie normală a raţiei zilnice de glucide. Pacienţii obezi
trebuie să continue dieta hipocalorică.
Testele uzuale pentru monitorizarea diabetului zaharat trebuie efectuate regulat.
Metformina administrată în monoterapie nu produce hipoglicemie, dar este necesară prudenţă în cazul
utilizării concomitente cu insulină sau derivaţi de sulfoniluree.
Testele funcţionale hepatice trebuie efectuate atât înaintea cât şi în timpul tratamentului.
Deoarece nu pot fi excluse tulburări ale metabolismului vitaminei B
12, este necesară determinarea
anuală a hemogramei la fiecare pacient. Modificările hemogramei pot fi corectate prin administrarea
suplimentară de vitamină B
12.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
În timpul tratamentului de lungă durată cu metformină, atât începerea cât şi întreruperea administrării
oricărui alt medicament poate duce la perturbarea echilibrului metabolic.
Asocierea metforminei cu următoarele medicamente poate intensifica efectul de scădere a glicemiei:
insulină, alte antidiabetice orale (derivaţi de sulfoniluree, acarboză); antiinflamatoare nesteroidiene;
IMAO (inhibitori de monoaminooxidază); oxitetraciclină; inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei; fibraţi; ciclofosfamidă sau derivaţii săi.
Administrarea pe perioade lungi a blocantelor beta-adrenergice şi a simpatomimeticelor, cum sunt
clonidina, rezerpina şi guanetidina, poate, de asemenea, să determine scăderea glicemiei. De interes
clinic deosebit este mascarea simptomelor adrenergice care semnalează hipoglicemia, cu afectarea
percepţiei subiective a simptomelor de alarmă ale acesteia.
Medicamentele care întârzie eliminarea metforminei (cum este cimetidina) cresc riscul de acidoză
lactică.
Următoarele medicamente pot să reducă efectul metforminei de scădere a glicemiei: glucocorticoizi;
combinaţii estroprogestative, anticoncepţionale orale, adrenalină şi alte simpatomimetice; glucagon;
hormoni tiroidieni; tiazide şi diuretice de ansă; diazoxid, fenotiazine; acid nicotinic şi derivaţi.
Medicamentele care scad absorbţia metforminei, de exemplu colestiramina, determină reducerea
efectului acesteia.
Metformina poate accelera excreţia fenprocumonei şi, eventual, a altor derivaţi cumarinici, ceea ce
impune efectuarea regulată a testelor de coagulare.
Consumul acut sau cronic de alcool etilic poate potenţa hipoglicemia şi creşte riscul de acidoză lactică,
în special în caz de post sau malnutriţie şi insuficienţă hepatică. Trebuie evitat consumul de alcool
etilic sau de medicamente care conţin alcool etilic.
Administrarea intravasculară de substanţe de contrast iodate poate produce insuficienţă renală,
rezultând o acumulare a metforminei cu risc crescut de acidoză lactică. Administrarea metforminei va
fi întreruptă înainte şi în timpul investigaţiei. Tratamentul cu metformină se reia după 48 ore şi după ce
reevaluarea funcţiei renale a arătat rezultate normale.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Până în prezent, nu există date epidemiologice disponibile. Studiile efectuate la animale nu au
evidenţiat reacţii adverse ale metforminei asupra sarcinii, dezvoltării embrionului şi fătului, naşterii
sau dezvoltării postnatale. În timpul sarcinii, diabetul zaharat trebuie tratat cu insulină pentru a
menţine glicemia în limite cât mai apropiate de normal şi pentru a diminua riscul malformaţiilor fetale
asociate cu valori anormale ale glicemiei.
La şobolan, metformina se excretă în lapte. La om nu există date similare, de aceea trebuie luată
decizia întreruperii alăptării sau a întreruperii administrării metforminei, în funcţie de importanţa
tratamentului pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
4
În monoterapie, METFORMIN ARENA 850 mg nu produce hipoglicemie şi de aceea nu afectează
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
În cazul utilizării metforminei concomitent cu alte antidiabetice (derivaţi de sulfoniluree, insulină,
repaglinidă), pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de apariţie a hipoglicemiei.
4.8 Reacţii adverse
Gastro-intestinale: greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale şi scăderea apetitului (>10%), în special
la iniţierea terapiei; în majoritatea cazurilor, dispar spontan. Pentru prevenirea apariţiei reacţiilor
adverse gastro-intestinale, se recomandă administrarea zilnică a metforminei în 2-3 prize, în timpul
meselor sau postprandial. Creşterea lentă a dozelor poate ameliora toleranţa gastro-intestinală.
Gust metalic (>3%).
Ocazional, pot să apară cefalee, ameţeli şi oboseală.
S-au semnalat foarte rar reacţii de hipersensibilitate cutanată.
Foarte rar, în special la pacienţii la care se administrează tratament pe perioade lungi de timp, apare
scăderea absorbţiei vitaminei B
12 şi scăderea concentraţiei plasmatice a acesteia.
Rareori, în timpul tratamentului cu METFORMIN ARENA 850 mg poate să apară acidoză lactică cu
risc letal potenţial. Iniţial acidoza lactică poate avea manifestări asemănătoare cu reacţiile gastro-
intestinale produse de metformină: greaţă, vărsături, diaree şi dureri abdominale. În decurs de câteva
ore se poate instala tabloul clinic complet cu dureri şi spasme musculare, hiperventilaţie, obnubilare şi
comă.
Metformina administrată în monoterapie nu produce hipoglicemie. Foarte rar asocierea cu
sulfonilureice poate determina hipoglicemie. Semnele acesteia pot fi: transpiraţii, tremor, palpitaţii,
agitaţie, bulimie, parestezii periorale, paloare, cefalee, somnolenţă şi alte tulburări ale somnului,
anxietate, iritabilitate, mişcări necontrolate, depresie. În caz de hipoglicemie marcată se poate produce
pierderea conştienţei.
4.9 Supradozaj
Nu s-a observat apariţia hipoglicemiei, chiar la doze de 85 g clorhidrat de metformină. Cu toate
acestea, în acest caz a apărut acidoză lactică. Dozele mari şi prezenţa factorilor de risc pot determina
apariţia acidozei lactice, care trebuie tratată ca urgenţă medicală într-un serviciu de specialitate.
Metformina se elimină cel mai eficient prin hemodializă. Se instituie tratament simptomatic:
stabilizarea circulaţiei, compensarea acidozei şi combaterea hipoxiei. Este necesară monitorizarea
concentraţiei plasmatice a metforminei şi a lactatului. Concentraţiile de metformină în eritrocite
reprezintă un indicator bun al acumulării şi al necesităţii repetării procedurii de hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale, biguanide, codul ATC: A10BA02
Metformina este o biguanidă cu efecte antihiperglicemiante, scăzând glicemia crescută bazală şi
postprandială. Nu stimulează secreţia de insulină şi de aceea nu produce hipoglicemie.
Metformina acţionează posibil prin 3 mecanisme:
- scăderea producţiei hepatice de glucoză prin inhibarea gluconeogenezei şi glicogenolizei; -
creşterea utilizării glucozei prin creşterea recaptării şi oxidării sale în muşchi şi ţesutul adipos;
- întârzierea absorbţiei intestinale a glucozei.
Metformina stimulează sinteza intracelulară a glicogenului prin acţiunea asupra glicogen-sintetazei.
Metformina creşte capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori membranari de glucoză.
La om, independent de efectul asupra glicemiei, metformina are efecte favorabile asupra
metabolismului lipidic. La doze terapeutice, în studii controlate pe termen mediu şi lung, metformina a
determinat scăderea concentraţiei plasmatice a colesterolului total, LDL-colesterolului şi
trigliceridelor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
5
Absorbţie
Absorbţia metforminei este incompletă şi saturabilă; se presupune că farmacocinetica este neliniară.
Alimentele scad biodisponibilitatea şi întârzie uşor absorbţia metforminei.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice a clorhidratului de metformină este neglijabilă. Metformina
difuzează în eritrocite. Concentraţia maximă eritrocitară a clorhidratului de metformină este mai mică
decât cea plasmatică şi apare aproximativ în acelaşi moment. Eritrocitele reprezintă, cel mai probabil,
un compartiment secundar de distribuţie. Volumul aparent de distribuţie este cuprins între 63-276 l.
Clorhidratul de metformină se acumulează în glandele salivare, peretele intestinal, rinichi şi ficat.
Metabolizare
Metformina se excretă nemodificată în urină. La om, nu a fost identificat nici un metabolit.
Eliminare
Clearance-ul renal al clorhidratului de metformină este > 400 ml/min, indicând eliminarea prin secreţie
tubulară şi filtrare glomerulară. După administrarea orală, timpul de înjumătăţire prin eliminare al
clorhidratului de metformină este de aproximativ 6,5 ore. La pacienţii cu insuficienţă renală,
clearance-ul clorhidratului de metformină este scăzut proporţional cu cel al creatininei. Aceasta
determină o alungire a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, cu creşterea concentraţiei
plasmatice a clorhidratului de metformină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Vezi pct. 4.6.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină, povidonă, laurilsulfat de sodiu, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu
coloidal, stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 5 comprimate
Cutie cu 200 blistere din PVC/Al a câte 5 comprimate
Cutie cu 6 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
6
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Arena Group S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu Nr. 31, sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6709/2006/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - August 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie, 2016
