METOPROLOL ARENA 25 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metoprolol 25 mg, comprimate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIV Ă Ş I CANTITATIV Ă
Metoprolol 25 mg, comprimate
Un comprimat con ţine tartrat de metoprolol 25 mg
Pentru lista tuturor excipien ţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTIC Ă
Comprimate
Comprimate neacoperite de culoare alb ă, sub form ă de discuri cu suprafe ţe plane, diametru 6 mm,
aspect uniform, structur ă compact ă, şi omogen ă, margini intacte, inscrip ţionate pe una din fe ţe cu
" M ".
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
- hipertensiune arterial ă;
- profilaxia crizelor de angină de efort;
- infarct miocardic acut: tratament de înlocuire a metoprolului administrat intravenos;
- tratament de lung ă durat ă dup ă infarct miocardic (sc ăderea mortalit ăţii);
- manifest ări func ţionale cardiace: eretism cardiac.
Se mai poate utiliza în tratamentul unor diferite tulbur ări de ritm, cum sunt: aritmii supraventriculare
(tahicardie, flutter şi fibrila ţie atrial ă, tahicardie jonc ţional ă) şi aritmii ventriculare (extrasistole
ventriculare, tahicardie ventricular ă).
4.2 Doze şi mod de administrare
În hipertensiunea arterial ă doza recomandat ă este de 100 – 200 mg tartrat de metoprolol (4-8
comprimate Metoprolol 25 mg ) pe zi în 1-2 prize. Metoprololul se administreaz ă singur sau asociat.
Doza va fi adaptat ă în func ţie de r ăspunsul terapeutic; ea poate fi sc ăzută (la 50 mg tartrat de
metoprolol pe zi) sau crescut ă.
Pentru profilaxia crizelor de angin ă de efort tratamentul se începe cu 50 mg tartrat de metoprolol (2
comprimate Metoprolol 25 mg ) pe zi în 1-2 prize. În func ţie de r ăspunsul clinic doza poate fi,
eventual, crescut ă s ăpt ămânal.
În infarctul miocardic acut se începe prin administrarea a 50 mg tartrat de metoprolol (2 comprimate
Metoprolol 25 mg ) după 15 minute de la ultima injectare intravenoas ă, în cazul în care aceasta a fost
bine tolerată. Această doză se repet ă la intervale de 6 ore timp de 48 ore. Ca tratament de între ţinere se
administreaz ă 200 mg tartrat de metoprolol (8 comprimate Metoprolol 25 mg ) pe zi în două prize,
diminea ţa şi seara sau în priz ă unic ă. În cazul în care doza introdus ă intravenos nu a fost bine tolerat ă,
tratamentul se începe cu precau ţie, cu doza de 100 mg tartrat de metoprolol (4 comprimate Metoprolol
25 mg ) pe zi, dup ă 15 minute de la injectare sau în momentul în care condi ţiile (statusul)
hemodinamice permit. În caz de intoleran ţă grav ă la injectare, tratamentul cu metoprolol trebuie
întrerupt.
Doza recomandat ă în tratamentul de lung ă durat ă dup ă infarct miocardic este de 100-200 mg tartrat de
metoprolol (4-8 comprimate Metoprolol 25 mg ) pe zi în 2-3 prize.
În caz de tulbur ări de ritm se administreaz ă 100-200 mg tartrat de metoprolol (4-8 comprimate
Metoprolol 25 mg ) pe zi în 2-3 prize. Uneori, în func ţie de situa ţia clinic ă, poate fi suficient ă o doz ă
de 50 mg tartrat de metoprolol pe zi.
În eretismul cardiac doza este de 50-100 mg tartrat de metoprolol (2-4 comprimate Metoprolol 25 mg )
pe zi.
Comprimatele trebuie administrate în timpul sau imediat dup ă mas ă, deoarece alimentele cresc
biodisponibilitatea metoprololului.
4.3 Contraindica ţii
- hipersensibilitate la metropolol sau la oricare dintre excipien ţii medicamentului,
- forme severe de astm bron şic şi bronhopneumopatie cronic ă obstructivă ,
- insuficien ţă cardiac ă care nu r ăspunde la tratament,
- şoc cardiogen,
- bloc atrioventricular de gradul II sau III,
- angor Prinzmetal (neasociat cu alte afec ţiuni cardiovasculare şi în cazul utiliz ării metoprololului
în monoterapie),
- boala nodului sinusal, bloc sinoatrial, bradicardie sinusal ă (frecven ţa cardiac ă sub 45-50
b ătă i/min.),
- forme severe de sindrom Raynaud şi afec ţiuni arteriale periferice,
- feocromocitom netratat,
- antecedente de reac ţii anafilactice,
- copii cu vârsta sub 6 ani.
4.4 Aten ţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În caz de cardiopatie ischemic ă tratamentul trebuie întrerupt gradat, timp de 1-2 s ăpt ămâni, începând
în acela şi timp, dac ă este necesar, tratamentul de înlocuire, pentru a evita agravarea anginei pectorale.
Tratamentul la bolnavii anginoş i nu trebuie întrerupt brusc, deoarece pot s ă apar ă tulbur ări grave de
ritm, infarct miocardic sau moarte subit ă.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă care r ăspunde la tratament, dac ă este indicat, metoprololul trebuie
administrat în doze foarte mici, care se cresc progresiv şi sub supraveghere medical ă atentă .
În cazul în care în timpul tratamentului se înregistreaz ă bradicardie marcat ă (sub 50-55 bă tă i/minut),
simptomatic ă, doza de metoprolol tebuie sc ăzută .
Datorită efectului lor dromotrop negativ blocantele be ta-adrenergice trebuie administrate cu prudenţă
la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I.
În caz de angin ă Prinzmetal blocantele beta-adrenergice ar putea s ă creasc ă num ărul ş i durata crizelor.
Utilizarea unui blocant beta
1-adrenergic (cardioselectiv) este posibilă în formele minore şi asociate cu
alte afec ţiuni cardiovasculare, cu condi ţia administr ării concomitente a unui vasodilatator.
La bolnavii cu afec ţiuni arteriale periferice (boal ă sau sindrom Raynaud, arterit ă sau arteriopatie
obliterant ă cronic ă a membrelor inferioare) administrarea blocantelor beta-adrenergice poate agrava
aceste afec ţiuni. În acest caz este preferabilă administrarea unui blocant beta-adrenergic cardioselectiv
agonist par ţial.
Utilizarea blocantelor beta-adrenergice în trat amentul hipertensiunii arteriale secundare din
feocromocitom necesit ă monitorizarea tensiunii arteriale.
La vârstnici tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medical ă.
În caz de insuficienţă hepatic ă este necesară măsurarea periodic ă a frecven ţei cardiace; producerea
unei bradicardii marcate (sub 50-55 b ătă i/minut) în repaus, impune sc ăderea dozei.
În ciroza hepatic ă biodisponibilitatea metoprololului poate s ă creasc ă datorit ă sc ăderii clearance-ului
de prim pasaj hepatic.
La pacien ţii cu diabet zaharat, înc ă de la începutul administr ării metoprololului trebuie supravegheată
atent glicemia; ace şti bolnavi sesizeaz ă mai pu ţin simptomele vegetative, simpato-catecolaminice, care
semnaleaz ă hipoglicemia (anxietate, tahicardie, sudora ţie etc.).
În caz de psoriazis s-a raportat agravarea afec ţiunii.
La pacien ţii predispuş i la reacţii anafilactice severe, indiferent de origine, îndeosebi dup ă
administrarea produselor de contrast cu iod sau în timpul tratamentelor de desensibilizare, utilizarea
blocantelor beta-adrenergice poate determina agravarea reac ţiilor alergice ş i lipsa de răspuns la
tratamentul cu adrenalin ă la doze uzuale.
În cazul practic ării anesteziei generale blocan tele beta-adrenergice determin ă reducerea tahicardiei
reflexe şi cre şterea riscului de hipotensiune arterial ă. Continuarea tratamentului cu blocante beta-
adrenergice scade riscul aritmiei, ischemiei miocardice şi puseelor de hipertensiune arterial ă. Medicul
anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic. În
condi ţiile în care oprirea tratamentului este considerat ă necesară , este suficient ă o întrerupere de 48
ore pentru reapariţ ia sensibilităţii la catecolamine.
În anumite cazuri tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie întrerupt:
la pacien ţii cu insuficien ţă coronarian ă este preferabilă continuarea tratamentului pân ă la interven ţia
chirurgical ă, datorit ă riscului legat de oprirea administr ării blocantelor beta-adrenergice;
în situa ţii de urgen ţă sau în cazul în care nu este posibil ă oprirea tratamentului, pacientul trebuie
protejat de predominan ţa vagal ă prin administrarea în prealabil, a unei cantit ăţi suficiente de atropin ă
în func ţie de necesit ăţi. Trebuie utilizate anestezice generale cu efect deprimant cardiac cât mai mic
posibil, iar pierderile sanguine trebuie compensate.
Trebuie avut în vedere de asemenea, riscul anafilactic.
În caz de tireotoxicoz ă blocantele beta-adrenergice pot s ă mascheze semnele cardiovasculare.
Sportivi
Metoprololul poate s ă determine o reac ţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping.
4.5 Interac ţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interac ţiune
Asocieri contraindicate
Floctafenina poate determina şoc cardio-vascular sau hipotensiune arterial ă. În cazul administră rii
concomitente de betablocante acestea reduc reac ţiile compensatorii cardiovasculare.
Administrarea concomitent ă cu sultoprid ă cre şte riscul apari ţiei tulbur ărilor de ritm ventriculare, în
mod special torsada vârfurilor.
Asocieri nerecomandate
Administrarea concomitent ă cu amiodarona poate s ă determine tulbur ări ale contractilit ăţii,
automatismului şi conducerii prin supresia mecani smelor simpatice compensatoare.
Asocieri care necesit ă precau ţii la utilizare
Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reac ţiile cardiovasculare
compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice. Tr atamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie
oprit dintr-o dat ă, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament.
Administrarea concomitent ă a unor blocante ale canalelor de calciu (bepridilul, diltiazemul şi
verapamilul) determin ă tulbur ări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesiv ă a
contractilit ăţii miocardiace prin efect sinergic. Asocierea nu se face decât sub supraveghere medical ă
ş i monitorizarea electrocardiogramei, îndeosebi la vârstnici sau la începutul tratamentului.
În cazul asocierii cu antiaritmice apar ţinând clasei IA (chinidin ă, disopiramid ă) pot s ă apară tulbur ări
ale contractilit ăţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Se impune supraveghere clinic ă ş i monitorizarea electrocardiogramei.
Baclofenul cre şte efectul antihipertensiv al metoprolol ului. Sunt necesare supravegherea tensiunii
arteriale şi, eventual, adaptarea dozei de metoprolol.
Cimetidina cre şte concentra ţia plasmatic ă a metoprololului prin inhibarea metaboliz ării sale hepatice,
cu cre şterea ac ţiunii ş i reacţiilor adverse: de exemplu, bradicardie marcat ă. Asocierea necesită
supraveghere medicală; dac ă este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se ajusteaz ă în timpul
tratamentului cu cimetidina.
Metoprololul poate s ă creasc ă concentra ţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala cre ştere a reac ţiilor
ei adverse neurologice şi cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocain ă, supraveghere clinic ă,
efectuarea electrocardiogramei şi, eventual, determinarea concentra ţiilor plasmatice ale lidocainei în
timpul tratamentului şi dup ă oprirea acestuia.
Antiacidele, compu şi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorb ţia metoprololului,
de aceea antiacidele trebuie administrate la distan ţă de cel pu ţin 2 ore fa ţă de administrarea
metoprololului.
Înainte de efectuarea examenului radiologic cu substan ţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante
beta-adrenergice trebuie întrerupt. În cazul în care utilizarea metoprololului este absolut necesar ă ş i nu
poate fi intrerupt, administrarea se va face cu pruden ţă cu condi ţia s ă fie disponibile m ăsuri adecvate
de resuscitare.
Asocieri de care trebuie ţinut cont
Antiinflamatoarele nesteroidiene scad efectul hi potensiv al metoprololului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare şi reten ţie hidrosalin ă.
Asocierea cu blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic poate determina hipotensiune
arterial ă ş i eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă
cardiac ă latent ă sau necontrolat ă prin tratament.
Utilizarea concomitent ă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determin ă
hipotensiune arterial ă ş i risc de hipotensiune arterială ortostatică severă .
Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorit ă reten ţiei
hidrosaline pe care o determin ă.
Fenobarbitalul ş i rifampicina scad concentra ţiile plasmatice ale metoprololului prin induc ţie
enzimatic ă, reducând astfel efectele acestuia.
4.6 Sarcina ş i alăptarea
Metoprololul se administreaz ă la gravide doar dac ă beneficiul poten ţial pentru mam ă dep ăşeşte riscul
poten ţial pentru f ăt.
Dacă se administreaz ă metoprolol pe durata sarcinii este posibil ă apari ţia unor efecte ale beta-
blocantelor la nou-nă scut, acţiune ce persist ă câteva zile dup ă na ştere; este posibil ă o reducere a
contractilit ăţii miocardice care necesit ă instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot s ă apară
bradicardie, detres ă respiratorie, hipoglicemie. De aceea, este necesar ă o supraveghere medical ă atent ă
ş i specializat ă (frecven ţă cardiac ă ş i glicemie) a nou-n ăscutului în primele 3-5 zile de via ţă.
Metoprololul se excret ă în laptele matern. Nu se recomand ă administrarea metoprolol în timpul
al ăpt ării. Dac ă tratamentul cu metoprolol este totu şi necesar, al ăptarea trebuie întrerupt ă.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metoprololul poate influenţ a capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacien ţii trebuie
informa ţi despre posibilitatea de apari ţie a ame ţelilor.
4.8 Reac ţii adverse
Frecvente:
- astenie;
- senza ţia de r ăceal ă la nivelul extremit ăţilor;
- bradicardie;
- tulbur ări digestive (epigastralgii, grea ţă, v ărs ături);
- insomnie, co şmar.
Mai pu ţin frecvente:
- încetinirea conducerii atrioventriculare sau cre şterea gradului unui bloc atrioventricular
preexistent;
- insuficien ţă cardiac ă;
- agravarea bronhospasmului;
- hipoglicemie;
- agravarea sindromului Raynaud;
- agravarea unei claudicaţii intermitente preexistente;
- reac ţii cutanate diverse (de exemplu erup ţii psoriaziforme).
Rare:
- s-a observat apariţ ia anticorpilor antinucleari, foarte rar însoţ ită de manifest ări clinice de tip
sindrom lupic, care dispar la oprirea tratamentului.
4.9 Supradozaj
În caz de bradicardie sau hipotensiune arterială marcate se administrează:
- atropin ă 1-2 mg intravenos;
- glucagon 1 mg, care se poate repeta la nevoie;
- dac ă este necesar, izoprenalin ă 25 μg, injectat ă lent intravenos sau dobutamină 2,5-10 μg/kg şi
min în perfuzie intravenoas ă.
În caz de decompensare cardiac ă la nou-n ăscu ţii mamelor care au utilizat blocante beta-adrenergice, se
administreaz ă glucagon 0,3 mg/kg; izoprenalin ă ş i dobutamin ă, în general, la doze mari. Tratamentul
se efectueaz ă într-o unitate de terapie intensiv ă.
5. PROPRIET ĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutic ă: beta-blocante selective, codul ATC: CO7AB02
Metoprololul este un blocant selectiv al receptorilor beta
1– adrenergici (beta – blocant cardioselectiv
fă ră ac ţiune simpatomimetic ă intrinsec ă). Deprim ă cordul în general; are efect antihipertensiv,
antianginos ş i antiaritmic.
Metoprololul reduce mortalitatea în infarctul miocardic acut.
De asemenea, scade riscul de recidivă al infarctului miocardic şi mortalitatea, îndeosebi moartea
subit ă.
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Dup ă administrare pe cale oral ă, metoprololul se absoarbe rapid. Biodisponibilitatea cre şte în cazul
administră rii concomitente cu alimentele. Se leag ă în propor ţie mic ă de proteinele plasmatice. Este
metabolizat în propor ţie mic ă la primul pasaj hepatic.
Cmax de aproximativ 214,63 μg/ml se atinge în medie dup ă 1½ ore.
Aproximativ 10% din doza administrat ă este biotransformat ă la nivel hepatic în alfa-hidroxi-
metoprolol. Acesta este de 10 ori mai puţ in activ decât substanţa netransformat ă.
Metoprololul str ăbate barierele hematoencefalic ă ş i feto-placentar ă.
Se excretă aproape în totalitate pe cale renală , îndeosebi sub formă de metaboli ţi (95%).
În caz de insuficien ţă renal ă nu este necesar ă adaptarea dozei.
În caz de insuficien ţă hepatic ă poate fi necesar ă sc ăderea dozei.
5.3 Date preclinice de siguran ţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipien ţilor
Celuloz ă microcristalină PH 101, dioxid de siliciu coloidal anhidru, povidon ă K30, crospovidonă , talc,
stearat de magneziu.
6
6.2 Incompatibilit
ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precau ţii speciale pentru p ăstrare
A se p ăstra la temperaturi sub 25
0C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Flacon din PE a 1000 comprimate
6.6 Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
F ără cerinţ e speciale.
7. DE ŢINĂTORUL AUTORIZA ŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
SC Arena Group S.A.,
Str. Ş tefan Mihă ileanu Nr.31, sector 2, Bucure şti, România
8. NUM ĂRUL(ELE) AUTORIZA ŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
6696/2006/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZA ŢIEI
Autorizare- August 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2006
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metoprolol 25 mg, comprimate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIV Ă Ş I CANTITATIV Ă
Metoprolol 25 mg, comprimate
Un comprimat con ţine tartrat de metoprolol 25 mg
Pentru lista tuturor excipien ţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTIC Ă
Comprimate
Comprimate neacoperite de culoare alb ă, sub form ă de discuri cu suprafe ţe plane, diametru 6 mm,
aspect uniform, structur ă compact ă, şi omogen ă, margini intacte, inscrip ţionate pe una din fe ţe cu
" M ".
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
- hipertensiune arterial ă;
- profilaxia crizelor de angină de efort;
- infarct miocardic acut: tratament de înlocuire a metoprolului administrat intravenos;
- tratament de lung ă durat ă dup ă infarct miocardic (sc ăderea mortalit ăţii);
- manifest ări func ţionale cardiace: eretism cardiac.
Se mai poate utiliza în tratamentul unor diferite tulbur ări de ritm, cum sunt: aritmii supraventriculare
(tahicardie, flutter şi fibrila ţie atrial ă, tahicardie jonc ţional ă) şi aritmii ventriculare (extrasistole
ventriculare, tahicardie ventricular ă).
4.2 Doze şi mod de administrare
În hipertensiunea arterial ă doza recomandat ă este de 100 – 200 mg tartrat de metoprolol (4-8
comprimate Metoprolol 25 mg ) pe zi în 1-2 prize. Metoprololul se administreaz ă singur sau asociat.
Doza va fi adaptat ă în func ţie de r ăspunsul terapeutic; ea poate fi sc ăzută (la 50 mg tartrat de
metoprolol pe zi) sau crescut ă.
Pentru profilaxia crizelor de angin ă de efort tratamentul se începe cu 50 mg tartrat de metoprolol (2
comprimate Metoprolol 25 mg ) pe zi în 1-2 prize. În func ţie de r ăspunsul clinic doza poate fi,
eventual, crescut ă s ăpt ămânal.
În infarctul miocardic acut se începe prin administrarea a 50 mg tartrat de metoprolol (2 comprimate
Metoprolol 25 mg ) după 15 minute de la ultima injectare intravenoas ă, în cazul în care aceasta a fost
bine tolerată. Această doză se repet ă la intervale de 6 ore timp de 48 ore. Ca tratament de între ţinere se
administreaz ă 200 mg tartrat de metoprolol (8 comprimate Metoprolol 25 mg ) pe zi în două prize,
diminea ţa şi seara sau în priz ă unic ă. În cazul în care doza introdus ă intravenos nu a fost bine tolerat ă,
tratamentul se începe cu precau ţie, cu doza de 100 mg tartrat de metoprolol (4 comprimate Metoprolol
25 mg ) pe zi, dup ă 15 minute de la injectare sau în momentul în care condi ţiile (statusul)
hemodinamice permit. În caz de intoleran ţă grav ă la injectare, tratamentul cu metoprolol trebuie
întrerupt.
Doza recomandat ă în tratamentul de lung ă durat ă dup ă infarct miocardic este de 100-200 mg tartrat de
metoprolol (4-8 comprimate Metoprolol 25 mg ) pe zi în 2-3 prize.
În caz de tulbur ări de ritm se administreaz ă 100-200 mg tartrat de metoprolol (4-8 comprimate
Metoprolol 25 mg ) pe zi în 2-3 prize. Uneori, în func ţie de situa ţia clinic ă, poate fi suficient ă o doz ă
de 50 mg tartrat de metoprolol pe zi.
În eretismul cardiac doza este de 50-100 mg tartrat de metoprolol (2-4 comprimate Metoprolol 25 mg )
pe zi.
Comprimatele trebuie administrate în timpul sau imediat dup ă mas ă, deoarece alimentele cresc
biodisponibilitatea metoprololului.
4.3 Contraindica ţii
- hipersensibilitate la metropolol sau la oricare dintre excipien ţii medicamentului,
- forme severe de astm bron şic şi bronhopneumopatie cronic ă obstructivă ,
- insuficien ţă cardiac ă care nu r ăspunde la tratament,
- şoc cardiogen,
- bloc atrioventricular de gradul II sau III,
- angor Prinzmetal (neasociat cu alte afec ţiuni cardiovasculare şi în cazul utiliz ării metoprololului
în monoterapie),
- boala nodului sinusal, bloc sinoatrial, bradicardie sinusal ă (frecven ţa cardiac ă sub 45-50
b ătă i/min.),
- forme severe de sindrom Raynaud şi afec ţiuni arteriale periferice,
- feocromocitom netratat,
- antecedente de reac ţii anafilactice,
- copii cu vârsta sub 6 ani.
4.4 Aten ţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În caz de cardiopatie ischemic ă tratamentul trebuie întrerupt gradat, timp de 1-2 s ăpt ămâni, începând
în acela şi timp, dac ă este necesar, tratamentul de înlocuire, pentru a evita agravarea anginei pectorale.
Tratamentul la bolnavii anginoş i nu trebuie întrerupt brusc, deoarece pot s ă apar ă tulbur ări grave de
ritm, infarct miocardic sau moarte subit ă.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă care r ăspunde la tratament, dac ă este indicat, metoprololul trebuie
administrat în doze foarte mici, care se cresc progresiv şi sub supraveghere medical ă atentă .
În cazul în care în timpul tratamentului se înregistreaz ă bradicardie marcat ă (sub 50-55 bă tă i/minut),
simptomatic ă, doza de metoprolol tebuie sc ăzută .
Datorită efectului lor dromotrop negativ blocantele be ta-adrenergice trebuie administrate cu prudenţă
la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I.
În caz de angin ă Prinzmetal blocantele beta-adrenergice ar putea s ă creasc ă num ărul ş i durata crizelor.
Utilizarea unui blocant beta
1-adrenergic (cardioselectiv) este posibilă în formele minore şi asociate cu
alte afec ţiuni cardiovasculare, cu condi ţia administr ării concomitente a unui vasodilatator.
La bolnavii cu afec ţiuni arteriale periferice (boal ă sau sindrom Raynaud, arterit ă sau arteriopatie
obliterant ă cronic ă a membrelor inferioare) administrarea blocantelor beta-adrenergice poate agrava
aceste afec ţiuni. În acest caz este preferabilă administrarea unui blocant beta-adrenergic cardioselectiv
agonist par ţial.
Utilizarea blocantelor beta-adrenergice în trat amentul hipertensiunii arteriale secundare din
feocromocitom necesit ă monitorizarea tensiunii arteriale.
La vârstnici tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medical ă.
În caz de insuficienţă hepatic ă este necesară măsurarea periodic ă a frecven ţei cardiace; producerea
unei bradicardii marcate (sub 50-55 b ătă i/minut) în repaus, impune sc ăderea dozei.
În ciroza hepatic ă biodisponibilitatea metoprololului poate s ă creasc ă datorit ă sc ăderii clearance-ului
de prim pasaj hepatic.
La pacien ţii cu diabet zaharat, înc ă de la începutul administr ării metoprololului trebuie supravegheată
atent glicemia; ace şti bolnavi sesizeaz ă mai pu ţin simptomele vegetative, simpato-catecolaminice, care
semnaleaz ă hipoglicemia (anxietate, tahicardie, sudora ţie etc.).
În caz de psoriazis s-a raportat agravarea afec ţiunii.
La pacien ţii predispuş i la reacţii anafilactice severe, indiferent de origine, îndeosebi dup ă
administrarea produselor de contrast cu iod sau în timpul tratamentelor de desensibilizare, utilizarea
blocantelor beta-adrenergice poate determina agravarea reac ţiilor alergice ş i lipsa de răspuns la
tratamentul cu adrenalin ă la doze uzuale.
În cazul practic ării anesteziei generale blocan tele beta-adrenergice determin ă reducerea tahicardiei
reflexe şi cre şterea riscului de hipotensiune arterial ă. Continuarea tratamentului cu blocante beta-
adrenergice scade riscul aritmiei, ischemiei miocardice şi puseelor de hipertensiune arterial ă. Medicul
anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic. În
condi ţiile în care oprirea tratamentului este considerat ă necesară , este suficient ă o întrerupere de 48
ore pentru reapariţ ia sensibilităţii la catecolamine.
În anumite cazuri tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie întrerupt:
la pacien ţii cu insuficien ţă coronarian ă este preferabilă continuarea tratamentului pân ă la interven ţia
chirurgical ă, datorit ă riscului legat de oprirea administr ării blocantelor beta-adrenergice;
în situa ţii de urgen ţă sau în cazul în care nu este posibil ă oprirea tratamentului, pacientul trebuie
protejat de predominan ţa vagal ă prin administrarea în prealabil, a unei cantit ăţi suficiente de atropin ă
în func ţie de necesit ăţi. Trebuie utilizate anestezice generale cu efect deprimant cardiac cât mai mic
posibil, iar pierderile sanguine trebuie compensate.
Trebuie avut în vedere de asemenea, riscul anafilactic.
În caz de tireotoxicoz ă blocantele beta-adrenergice pot s ă mascheze semnele cardiovasculare.
Sportivi
Metoprololul poate s ă determine o reac ţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping.
4.5 Interac ţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interac ţiune
Asocieri contraindicate
Floctafenina poate determina şoc cardio-vascular sau hipotensiune arterial ă. În cazul administră rii
concomitente de betablocante acestea reduc reac ţiile compensatorii cardiovasculare.
Administrarea concomitent ă cu sultoprid ă cre şte riscul apari ţiei tulbur ărilor de ritm ventriculare, în
mod special torsada vârfurilor.
Asocieri nerecomandate
Administrarea concomitent ă cu amiodarona poate s ă determine tulbur ări ale contractilit ăţii,
automatismului şi conducerii prin supresia mecani smelor simpatice compensatoare.
Asocieri care necesit ă precau ţii la utilizare
Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reac ţiile cardiovasculare
compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice. Tr atamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie
oprit dintr-o dat ă, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament.
Administrarea concomitent ă a unor blocante ale canalelor de calciu (bepridilul, diltiazemul şi
verapamilul) determin ă tulbur ări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesiv ă a
contractilit ăţii miocardiace prin efect sinergic. Asocierea nu se face decât sub supraveghere medical ă
ş i monitorizarea electrocardiogramei, îndeosebi la vârstnici sau la începutul tratamentului.
În cazul asocierii cu antiaritmice apar ţinând clasei IA (chinidin ă, disopiramid ă) pot s ă apară tulbur ări
ale contractilit ăţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Se impune supraveghere clinic ă ş i monitorizarea electrocardiogramei.
Baclofenul cre şte efectul antihipertensiv al metoprolol ului. Sunt necesare supravegherea tensiunii
arteriale şi, eventual, adaptarea dozei de metoprolol.
Cimetidina cre şte concentra ţia plasmatic ă a metoprololului prin inhibarea metaboliz ării sale hepatice,
cu cre şterea ac ţiunii ş i reacţiilor adverse: de exemplu, bradicardie marcat ă. Asocierea necesită
supraveghere medicală; dac ă este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se ajusteaz ă în timpul
tratamentului cu cimetidina.
Metoprololul poate s ă creasc ă concentra ţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala cre ştere a reac ţiilor
ei adverse neurologice şi cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocain ă, supraveghere clinic ă,
efectuarea electrocardiogramei şi, eventual, determinarea concentra ţiilor plasmatice ale lidocainei în
timpul tratamentului şi dup ă oprirea acestuia.
Antiacidele, compu şi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorb ţia metoprololului,
de aceea antiacidele trebuie administrate la distan ţă de cel pu ţin 2 ore fa ţă de administrarea
metoprololului.
Înainte de efectuarea examenului radiologic cu substan ţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante
beta-adrenergice trebuie întrerupt. În cazul în care utilizarea metoprololului este absolut necesar ă ş i nu
poate fi intrerupt, administrarea se va face cu pruden ţă cu condi ţia s ă fie disponibile m ăsuri adecvate
de resuscitare.
Asocieri de care trebuie ţinut cont
Antiinflamatoarele nesteroidiene scad efectul hi potensiv al metoprololului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare şi reten ţie hidrosalin ă.
Asocierea cu blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic poate determina hipotensiune
arterial ă ş i eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă
cardiac ă latent ă sau necontrolat ă prin tratament.
Utilizarea concomitent ă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determin ă
hipotensiune arterial ă ş i risc de hipotensiune arterială ortostatică severă .
Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorit ă reten ţiei
hidrosaline pe care o determin ă.
Fenobarbitalul ş i rifampicina scad concentra ţiile plasmatice ale metoprololului prin induc ţie
enzimatic ă, reducând astfel efectele acestuia.
4.6 Sarcina ş i alăptarea
Metoprololul se administreaz ă la gravide doar dac ă beneficiul poten ţial pentru mam ă dep ăşeşte riscul
poten ţial pentru f ăt.
Dacă se administreaz ă metoprolol pe durata sarcinii este posibil ă apari ţia unor efecte ale beta-
blocantelor la nou-nă scut, acţiune ce persist ă câteva zile dup ă na ştere; este posibil ă o reducere a
contractilit ăţii miocardice care necesit ă instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot s ă apară
bradicardie, detres ă respiratorie, hipoglicemie. De aceea, este necesar ă o supraveghere medical ă atent ă
ş i specializat ă (frecven ţă cardiac ă ş i glicemie) a nou-n ăscutului în primele 3-5 zile de via ţă.
Metoprololul se excret ă în laptele matern. Nu se recomand ă administrarea metoprolol în timpul
al ăpt ării. Dac ă tratamentul cu metoprolol este totu şi necesar, al ăptarea trebuie întrerupt ă.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metoprololul poate influenţ a capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacien ţii trebuie
informa ţi despre posibilitatea de apari ţie a ame ţelilor.
4.8 Reac ţii adverse
Frecvente:
- astenie;
- senza ţia de r ăceal ă la nivelul extremit ăţilor;
- bradicardie;
- tulbur ări digestive (epigastralgii, grea ţă, v ărs ături);
- insomnie, co şmar.
Mai pu ţin frecvente:
- încetinirea conducerii atrioventriculare sau cre şterea gradului unui bloc atrioventricular
preexistent;
- insuficien ţă cardiac ă;
- agravarea bronhospasmului;
- hipoglicemie;
- agravarea sindromului Raynaud;
- agravarea unei claudicaţii intermitente preexistente;
- reac ţii cutanate diverse (de exemplu erup ţii psoriaziforme).
Rare:
- s-a observat apariţ ia anticorpilor antinucleari, foarte rar însoţ ită de manifest ări clinice de tip
sindrom lupic, care dispar la oprirea tratamentului.
4.9 Supradozaj
În caz de bradicardie sau hipotensiune arterială marcate se administrează:
- atropin ă 1-2 mg intravenos;
- glucagon 1 mg, care se poate repeta la nevoie;
- dac ă este necesar, izoprenalin ă 25 μg, injectat ă lent intravenos sau dobutamină 2,5-10 μg/kg şi
min în perfuzie intravenoas ă.
În caz de decompensare cardiac ă la nou-n ăscu ţii mamelor care au utilizat blocante beta-adrenergice, se
administreaz ă glucagon 0,3 mg/kg; izoprenalin ă ş i dobutamin ă, în general, la doze mari. Tratamentul
se efectueaz ă într-o unitate de terapie intensiv ă.
5. PROPRIET ĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutic ă: beta-blocante selective, codul ATC: CO7AB02
Metoprololul este un blocant selectiv al receptorilor beta
1– adrenergici (beta – blocant cardioselectiv
fă ră ac ţiune simpatomimetic ă intrinsec ă). Deprim ă cordul în general; are efect antihipertensiv,
antianginos ş i antiaritmic.
Metoprololul reduce mortalitatea în infarctul miocardic acut.
De asemenea, scade riscul de recidivă al infarctului miocardic şi mortalitatea, îndeosebi moartea
subit ă.
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Dup ă administrare pe cale oral ă, metoprololul se absoarbe rapid. Biodisponibilitatea cre şte în cazul
administră rii concomitente cu alimentele. Se leag ă în propor ţie mic ă de proteinele plasmatice. Este
metabolizat în propor ţie mic ă la primul pasaj hepatic.
Cmax de aproximativ 214,63 μg/ml se atinge în medie dup ă 1½ ore.
Aproximativ 10% din doza administrat ă este biotransformat ă la nivel hepatic în alfa-hidroxi-
metoprolol. Acesta este de 10 ori mai puţ in activ decât substanţa netransformat ă.
Metoprololul str ăbate barierele hematoencefalic ă ş i feto-placentar ă.
Se excretă aproape în totalitate pe cale renală , îndeosebi sub formă de metaboli ţi (95%).
În caz de insuficien ţă renal ă nu este necesar ă adaptarea dozei.
În caz de insuficien ţă hepatic ă poate fi necesar ă sc ăderea dozei.
5.3 Date preclinice de siguran ţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipien ţilor
Celuloz ă microcristalină PH 101, dioxid de siliciu coloidal anhidru, povidon ă K30, crospovidonă , talc,
stearat de magneziu.
6
6.2 Incompatibilit
ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precau ţii speciale pentru p ăstrare
A se p ăstra la temperaturi sub 25
0C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Flacon din PE a 1000 comprimate
6.6 Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
F ără cerinţ e speciale.
7. DE ŢINĂTORUL AUTORIZA ŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
SC Arena Group S.A.,
Str. Ş tefan Mihă ileanu Nr.31, sector 2, Bucure şti, România
8. NUM ĂRUL(ELE) AUTORIZA ŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
6696/2006/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZA ŢIEI
Autorizare- August 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2006
