METFORMIN BLUEFISH 500 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metformin Bluefish 500 mg comprimate filmate
Metformin Bluefish 850 mg comprimate filmate
Metformin Bluefish 1000 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Metformin Bluefish 500 mg:
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de metformină 500 mg , ceea ce corespunde cu
metformină 390 mg.
Metformin Bluefish 850 mg:
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de metformină 850 mg , ceea ce corespunde cu
metformină 663 mg.
Metformin Bluefish 1000 mg:
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de metformină 1000 mg , ceea ce corespunde cu
metformină 780 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Metformin Bluefish 500 mg:
Comprimate filmate rotu nde, biconvexe, albe, cu dimensiunea de 11,0 x 11,0 mm, gravate cu„A”
pe una din feţe şi cu „60” pe cealaltă faţă .
Metformin Bluefish 850 mg:
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, albe, cu dimensiunea de 12,70 x 12,70 mm, gravate cu
„A” pe una din feţe şi cu „61” pe cealaltă faţă.
Metformin Bluefish 1000 mg:
Comprimate filmate ovale, biconvexe, albe, cu dimensiunea de 19,2 x 9,2 mm , gravate cu „A” pe
una din feţe şi cu„62” pe cealaltă faţă , cu o linie mediană între „6” şi „2”. Linia mediană nu este
pentru ruperea comprimatului.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
2
Tratamentul diabetului zaharat de tip 2, mai ales în cazul pacienţilor supraponderali, atunci când
nu se poate realiza un control satisfăcător al glicemiei numai prin dietă şi exerciţiu fizic.
• Pentru adulţi, comprimatele filmate de Meformin Bluefish pot fi utilizate ca monoterapie sau
în combinaţie cu al te medicamente antidiabetic e cu administrare orală sau cu insulina.
• Pentru copii în vârstă de peste 10 ani şi adolescenţi, compri matele filmate de Meformin
Bluefish pot fi utilizate ca monoterapie sau în combinaţie cu insulina.
La pacienţii adulţi supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 la care nu s -au obţinut rezultate prin
dietă s-a demonstrat reducerea complicaţiilor diabetului zaharat atunci când sunt trataţi cu
metformină ca primă linie terapeutică (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi:
Monoterapie şi în combinaţie cu alte medicamente antidiabetice cu administrare orală:
- Doza uzuală de început este de 500 mg – 850 mg de clorhidrat de metformină administrată de
2 sau 3 ori pe zi în timpul meselor sau după mese.
După 10 - 15 zile, doza trebuie să fie adaptată în funcţie de valoarea măsurată a glucozei din
sânge. O creştere uşoară a dozei poate îmbunătăţi toleranţa gastrointestinală.
Doza maximă recomandată de clorhidrat de metformină este de 3 g zilnic, administrată în 3 doze
separate.
Dacă se intenţionează trecerea de la un alt medicament antidiabetic cu administrare orală: întrerupeţi administrarea celuilalt medicament şi începeţi administrarea de metformină în doza
indicată mai sus.
Combinaţia cu insulină:
M etformin a şi insulina pot fi utilizate ca tratament combinat pentru a obţine un control mai bun al
glucozei din sânge. Clorhidratul de metformi nă se administrează în doza uzuală de început de 500
mg sau 850 mg clorhidrat de metformină de 2 sau 3 ori pe zi, în timp ce dozajul insulinei se face
pe baza analizei glucozei din sânge.
Vârstnici:
Din cauza faptului că la pacienţii în vârstă este posibi l ca funcţia renală să fie scăzută, dozajul
metformin ei este bazat pe funcţia renală. Este necesară analiza frecventă a funcţiei renale (vezi
pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi:
Monoterapia şi combinaţia cu insulină
• Comprimatele filmate de Metformin Bluefish pot fi utilizate pentru copii în vârstă de 10 ani
şi peste şi adolescenţi.
• Doza uzuală de început este de 500 mg sau 850 mg de clorhidrat de metformină administrată
o dată pe zi, în timpul sau după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie să fie adaptată în funcţie de concentraţia măsurat ă a glucozei din
sânge. O creştere uşoară a dozei poate îmbunătăţi toleranţa gastrointestinală. Doza maximă
recomandată de clorhidrat de metformină este de 2 g zilnic, administrată în 2 sau 3 doze separate.
4.3 Contraindicaţi i
• Hipersensibilitate la metformină sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1.
3
• Cetoacidoză diabetică, precomă diabetică.
• Insuficienţă renală sau disfuncţie renală (epuraţia de creatinină < 60 ml/min).
• Condiţii acute cu posibilitatea alterării funcţiei renale cum sunt:
- deshidratare,
- infecţii severe,
- şoc,
• Afecţiuni acute sau cronice care pot determina hipoxia ţesuturilor cum sunt:
- insuficienţă cardiacă sau respiratorie,
- infarct miocardic recent,
- şoc
• Insuficienţă hepatică, intoxicare acută cu alcool etilic, alcoolism
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acidoză lactică:
Acidoza lactică este o complicaţie metabolică rară, dar gravă (mortalitate ridicată în lipsa unui
tratament prompt), care poate surveni în urma acumulărilor de metformină. Cazurile cunoscute
de acidoză lactică la pacienţii care urmează tratament cu metformină au survenit în primul rând la
pacienţii diabetici cu insuficienţă renală severă. Incidenţa acidozei lactice poate fi si trebuie
redusă prin evaluarea şi a altor factori de risc asociaţi cum sunt diabetul zaharat controlat
insuficient, cetoza, postul absolut, consumul excesiv de băuturi alcoolice, insuficienţa hepatică şi
orice altă condiţie patologică asociată cu hipoxia.
Diagnostic:
Riscul acidozei lactice trebuie luat în considerare în cazul apariţiei simptomelor nespecifice cum
sunt crampe musculare cu probleme digestive cum sunt durerile abdominale şi astenia severă.
Aceasta poate fi urmată de de dispnee cu acidoză, dureri abdominale şi hipotermie şi comă.
Constatările de laborator pentru acest diagnostic sunt reprezentate de valoarea scăzută a pH -lui în
sânge, valoarea lactaţilor din plasmă de peste 5mmol/l şi creşterea ionilor nemăsuraţi în plasmă
sau ser şi creşterea raportului lactaţi/piruvaţi. Dacă se suspectează acidoza metabolică, trebuie
întreruptă administrarea de metformină, iar pacientul trebuie internat imediat în spital (vezi pct.
4.9).
Funcţia renală:
Întrucât metformin a este excretată de rinichi, clearance-ul creatininei (care poat e fi estimat pe
baza valorilor creatininei plasmatice, utilizând formula Cockcroft -Gault) trebui e determinat
înainte de începerea tratamentului şi în mod regulat după aceea:
* cel puţin o dată pe an la pacienţii cu funcţie renală normală,
* cel puţin de două până la patru ori pe an la pacienţii care au clearance-ul creatininei la limita
inferioară celei normale şi la pacienţii în vârstă.
Funcţia renală scăzută la pacienţii în vârstă este frecventă şi asimptomatică. Trebuie acordată o
atenţie specială acelo r situaţii în care funcţia renală poate fi afectată, de exemplu când se începe
tratamentul antihipertensiv sau tratamentul diuretic şi când se începe tratamentul cu un
medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) .
Administrare de substanţe de contrast io date:
Administrarea intravenoasă a substanţelor de contrast iodate în analizele radiologice poate duce la
insuficienţă renală. Aceasta poate induce acumularea de metformină şi poate expune la acidoză
lactică. Administrarea de metformină trebuie să fie întreruptă înainte sau în timpul testului şi să
nu se reia decât după 48 de ore de la acesta, numai după ce funcţia renală a fost reevaluată şi
găsită normală (vezi pct. 4.5).
Intervenţii chirurgicale:
4
Administrarea de metformină trebuie întreruptă cu 48 de ore înainte de intervenţiile chirurgicale
cu anestezie generală, spinală sau peridurală. Tratamentul trebuie reînceput nu mai devreme de
48 de ore de la intervenţia chirurgicală sau restabilirea hrănirii pe cale orală şi numai dacă funcţia
renală normală a fost restabilită.
Copii şi adolescenţi:
Diagnosticul diabetului zaharat de tip 2 trebuie confirmat înainte de începerea tratamentului cu
metformină.
Nu au fost detectate efecte ale metforminei asupra creşterii şi pubertăţii în timpul studiilor clinice
controlate desfăşurate pe durata unui an, dar nu sunt disponibile date pe termen lung despre
aceste aspecte specifice. Prin urmare, este recomandată o monitorizare atentă a efectului
tratamentului cu metformin ă asupra acestor parametri la copii , în special la copiii aflaţi în
perioada prepuberală.
Copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani:
Numai 15 pacienţi cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani au fost incluşi în studiile clinice controlate
efectuate asupra copiilor şi adolescenţilor. Deşi eficacitate a şi siguranţa metforminei pentru
aceşti copii nu au fost diferite de eficacitatea şi siguranţa pentru copii mai mari şi adolescenţi,
este recomandată o atenţie deosebită la prescrierea medicamentului pentru copii cu vârste
cuprinse între 10 şi 12 ani.
Al te precauţii:
- Toţi pacienţii trebuie să -şi continue regimul alimentar prin distribuirea regulată a
consumului de carbohidraţi pe tot parcursul zilei. Pacienţii supraponderali trebuie să îşi
continue regimul alimentar hipocaloric.
- Testele de laborator obişnuite pentru monitorizarea diabetului zaharat trebuie efectuate cu
regularitate.
- Metformin a, administrat ă singură, fără a fi combinată cu alte medicamente, nu va cauza
niciodată hipoglicemie; dar trebuie să aveţi grijă când este utilizat în combinaţie cu
i nsulina sau cu antidiabetice orale (de ex emplu sulfonilureice sau meglitinide) .
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se recomandă utilizarea concomitentă
Alcool:
Intoxicaţia acută cu alcool este asociată cu o creştere a riscul ui de acidoză lactică , mai ales în caz
de: - Post alimentar sau malnutriţie;
- insuficienţă hepatică.
Trebuie evitat consumul de alcool sau de produse medicinale care conţin alcool.
Substanţe de contrast ioda te:
Administrarea intravenoasă de substanţe de contrast iodate poate determina insuficienţă renală,
având ca rezultat acumulările de metformină şi riscul sporit de acidoză lactică.
Administrarea clorhidratului de metformină trebuie întreruptă înainte de test sau în timpul testului
şi nu trebuie reluată decât la 48 de ore după acesta şi numai după ce funcţia renală a fost
reevaluată şi a fost găsită ca fiind normală.
Combinaţii de medicamente care necesită anumite precauţii:
Medicamente cu acţiune hiperglicemică intrinsecă cum sunt glucocorticoizii (administrare
sistemică sau locală) şi simpatomimeticele. Mai ales la începutul tratamentului, poate fi necesară
monitorizarea mai frecventă a glucozei din sânge. Dacă este necesar, ajustaţi dozele de
5
metformină în timpul tratamentului cu respectivele medicamente şi după încetarea tratamentului
cu acestea.
Diuretice, în special diuretice de ansă. Acestea pot creşte riscul de acidoză lactică din cauza
potenţialului lor de reducere a funcţiei renale.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcin a:
Diabetul zaharat necontrolat în timpul sarcinii ( diabet zaharat gestaţional sau permanent) este
asociat cu creşterea riscului de anomalii congenitale şi mortalitate perinatală.
O cantitate limitată de date privind utilizarea metforminei la femei gravide nu indică o c reştere a
riscului de anomalii congenitale.
Studiile efectuate la animale nu indică efecte nocive asupra sarcinii, dezvoltării embrionului sau a
fătului, parturiţiei (naşterii) sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3).
Atunci c ând pacienta intenţionează să rămână gravidă, precum şi în timpul sarcinii, nu se
recomandă tratarea diabetului zaharat cu metformină ci trebuie utilizată insulină pentru
menţinerea glicemiei la valori cât mai aproape de cele normale, aceasta pentru a reduce riscul de
malformaţii la făt.
Alăptar ea:
Metformina este excretată în laptele matern. Nu au fost observate reacţii adverse la nou -
născuţii/sugarii alăptaţi la sân. Totuşi, deoarece sunt disponibile doar date limitate, în timpul
tratamentului cu metformină, alăptarea nu este recomandată. Decizia privind întreruperea
alăptării trebuie luată ţinând cont de beneficiile alăptării şi de r iscul potenţial de apariţie a
reacţiilor adverse la copil.
Fertilitatea
Fertilitatea la masculii şi femelele de şobolan nu a fost afectată de metformină atunci când
aceasta a fost administrată în do ze de până la 600 mg/kg pe zi, ceea ce reprezintă de apr oximativ
trei ori doza maximă zilnică recomandată la om pe baza comparaţiilor între suprafeţele corporale.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce şi de a folosi utilaje
Monoterapia cu metformină nu determină hipoglicemie şi deci nu influenţează capa citatea de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totuşi, pacienţii trebuie să fie avertizaţi asupra riscului apariţiei hipoglicemiei când metformin a
este utilizată în combinaţie cu alte medicamente antidiabetice (sulfonilureice, insulină sau
meglitinide).
4.8 Reacţii adverse
La începutul tratamentului, cele mai frecvente reacţii adverse sunt greaţă, vărsături, diaree, dureri
abdominale şi pierderea apetitului, acestea dispar spontan în majoritatea cazurilor. Pentru a
preveni aceste reacţii, se recomandă ca metformina să fie luată în 2 sau 3 doze zilnice iar dozele
să fie crescute treptat.
În timpul tratamentului cu metformină pot apărea următoarele reacţii adverse. Frecvenţele se
definesc astfel: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente
(≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000)
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea inversă a
gravităţii.
6
Tulburări de metabolism şi nutriţie:
Foarte rare: Acidoză lactică (vezi pct. 4.4.).
Diminuarea absorbţiei de vitamina B12 însoţită de reducerea concentraţiilor plasmatice, în cazul
tratamentului pe termen lung cu metformină. Se recomandă să se ia în considerare această
etiologie dacă un pacient p rezintă anemie megaloblastică.
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente: Modificarea gustului
Tulburări gastrointestinale:
Foarte frecvente: Tulburări gastrointestinale cum ar fi greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale
şi pierderea apetitului. Aceste reacţii adverse apar cel mai frecvent la începutul tratamentului şi
dispar în mod spontan în majoritatea cazurilor. Pentru a preveni aceste reacţii, se recomandă ca
metformin a să fie luat ă în 2 sau 3 doze zilnice, în timpul meselor sau după mese. De asemenea, o
creştere uşoară a dozei poate îmbunătăţi toleranţa gastrointestinală.
Tulburări hepatobiliare:
Foarte rare : Raportări izolate de anomalii detectate la testele pentru funcţia hepatică sau hepatită
rezolvate prin întreruperea utilizării met forminei.
Afecţiuni ale pielii şi ţesuturilor subcutanate:
Foarte rare: Reacţii la nivelul pielii cum sunt eritem, prurit şi urticarie.
Copii şi adolescenţi
În cadrul datelor publicate şi de post- comercializare şi în studiile clinice controlate asupra unei
populaţii pediatrice limitate cu vârste cuprinse între 10 şi 16 ani tratate pe durata unui an, reacţiile
adverse semnalate au fost de natură şi gravitate similare cu cele semnalate la adulţi.
4.9 Supradozaj
Nu s-a observat hipoglicemie la administr area dozelor de clorhidrat de metformină de până la 85
g, deşi acidoza lactică a apărut în astfel de cazuri. Supradozajul cu metformină sau riscurile
concomitente pot duce la acidoză lactică. Acidoza lactică reprezintă o urgenţă medicală şi trebuie
trata tă în spital. Hemodializa s- a dovedit a fi cea mai eficientă metodă de a înlătura acidul lactic ş
metformin a.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru reducerea nivelului glucozei din sâng e,
biguanide, codul ATC: A10BA02
M etformin a este un biguanid cu efecte antihiperglicemice care reduce valoarea glucozei atât din
plasma bazală, cât şi din cea postprandială. Nu stimulează secreţia de insulină şi, prin urmare, nu
produce hipoglicemie.
M etformin a poate acţiona prin 3 mecanisme:
(1) reducerea producţiei hepatice de glucoză prin inhibarea gluconeogenezei şi glicogenolizei
(2) la nivelul muşchilor, prin creşterea sensibilităţii la insulină, îmbunătăţind recaptarea
periferică a glucozei şi utilizarea acesteia
(3) şi întârzierea absorbţiei de glucoză la nivel intestinal.
7
Metformin a stimulează sinteza intracelulară a glicogenului acţionând asupra sintezei
gliocogenului
M etformin a măreşte capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportatori de glucoză la
nivelul membranei (GLUT) cunoscute în prezent.
În cadrul studiilor clinice, utilizarea metforminei a fost asociată cu o menţinere a greutăţii
corporale sau cu o uşoară reducere a acesteia.
La oameni, independent de acţiunea pe care o are asupra g licemiei, clorhidratul de metformină
are efecte favorabile asupra metabolismului lipidelor. Acest lucru a fost demonstrat la doze
terapeutice în studii clinice controlate pe termen mediu sau pe termen lung: metformina reduce
valoarea colesterolu lui total, LDL-colesterolul ui şi trigliceridelor plasmatice.
Eficacitate clinică:
Un studiu prospectiv randomizat (UKPDS) a stabilit beneficiile pe termen lung ale controlului
intensiv al glucozei din sânge la pacienţii adulţi cu diabet zaharat de tip 2.
Analiza rezultatelor pacienţilor supraponderali, la care nu s-au obţinut rezultate numai prin dietă,
trataţi cu metformină, a evidenţiat: - scădere semnificativă a riscului absolut de complicaţii determinate de diabetul zaharat în
grupul tratat cu clorhidrat de metformină (29,8 evenimente/1.000 pacienţi pe an)
comparativ cu grupul tratat numai prin dietă (43,3 evenimente/1.000 pacienţi pe an), p =
0,0023 şi comparativ cu grupul tratat cu sulfonilureice şi insulină în asociere (40,1
evenimente/1.000 pacienţi pe an), p = 0,0034;
- scădere semnificativă a riscului absolut de mortalitate prin diabet zaharat: metformină 7,5
evenimente/1.000 pacienţi pe an, numai dietă 12,7 evenimente/1.000 pacienţi pe an, p =
0,017;
- scădere semnificativă a riscului absolut de mortalitate gener ală: metformină 13,5
evenimente/1.000 pacienţi pe an comparativ cu grupul supus numai dietei 20,6
evenimente/1.000 pacienţi pe an (p =0,011) şi comparativ cu grupul tratat cu
sulfonilureice şi insulină în asociere 18,9 evenimente/1.000 pacienţi pe an (p = 0,021);
- scădere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: metformină 11
evenimente/1.000 pacienţi pe an, numai dietă 18 evenimente/1.000 pacienţi pe an (p =
0,01)
Pentru metformina utilizată ca tratament secundar în combinaţie cu sulfonilureice nu s-au dovedit
încă beneficiile cu privire la rezultatele clinice.
În diabetul zaharat de tip 1, combinaţia metformină cu insulina a fost utilizată în cazul unor
pacienţi selectaţi, însă nu au fost stabilite oficial beneficiile clinice ale acestei com binaţii.
Copii şi adolescenţi
Studiile clinice controlate efectuate asupra unei populaţii pediatrice limitate cu vârste cuprinse
între 10 şi 16 ani tratate pe durata unui an au demonstrat o reacţie similară privind controlul
glicemiei cu cea observată la adulţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia:
După o doză de clorhidrat de metformină administrată pe cale orală, concentrația plasmatică
maximă (C
max) este atinsă după aproximativ 2,5 ore. Biodisponibilitatea absolută după doze de
500 mg sau 850 mg de clorhidrat de metformină este de aproximativ 50-60 % la pacienţii
sănătoşi. După o doză administrată oral, proporţia care nu a fost absorbită şi care se regăseşte în
materiile fecale este de 20 -30 %.
8
După administrarea pe cale orală, absorbţia de metformină este saturabilă şi incompletă. Se
presupune că farmacocinetica absorbţiei de metformină nu este liniară.
În cazul dozelor recomandate de metformină şi unui orar normal de administrare a dozei,
concentraţiile stabile de plasmă se obţin în decurs de 24 până la 48 de ore şi sunt în general mai
mici de 1 microgram/ml. În testele clinice controlate, concentraţia maximă de metformină din
plasmă (C
max) nu depăşeşte 4 micrograme/ml, chiar în condiţiile dozei maxime.
Alimentele reduc gradul de absorb ţie a metforminei şi întârzie uşor fenomenul de absorbţie.
După administrarea pe cale orală a unui comprimat de 850 mg de metformină s-au observat o
scădere cu 40% a concentraţiei plasmatice maxime, o scădere cu 25% a ASC (aria de sub curba
concentraţiei) şi o prelungire cu 35 de minute a timpului necesar atingerii concentraţiei
plasmatice maxime. Importanţa clinică a acestor reduceri este încă necunoscută.
Distribuţia:
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă. Metformin a se separă în eritrocite. Concentraţia
maximă sanguină este mai scăzută decât cea plasmatică şi apare aproximativ în acelaşi timp.
Celulele roşii din sânge reprezintă cel mai probabil un compartiment de distribuţie secundar.
Valoarea medie a distribuţiei (Vd) este situată între 63 şi 276 l.
Metabolismul:
M etformin a este excretat în urină nemodificat. La om nu au fost identificaţi până acum metaboliţi.
Eliminare:
Epuraţia renală a metformin ei este de > 400 ml/min, indicând că metformina este eliminată prin
filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. După o doză administrată oral, semi- viaţa aparentă a
eliminării finale este de aproximativ 6,5 ore.
Când funcţia renală este afectată, epuraţia renală scade proporţional cu epuraţia creatininei şi,
prin urmare, semi -viaţa eliminării e ste mai mare, ducând la creşterea concentraţiei plasmatice de
de metformină.
Copii şi adolescenţi:
Studiu asupra dozei unice: După doze unice de clorhidrat de metformină de 500 mg, copiii au
evidenţiat un profil farmacocinetic similar cu cel observat la a dulţii sănătoşi.
Studiu asupra dozei multiple: Datele sunt limitate la un singur studiu. După doze repetate de 500
mg de două ori pe zi timp de 7 zile administrate copiilor, concentraţia plasmatică maximă (C
max)
şi expunerea sistemică (ASC
0-t) au scăzut cu aproximativ 33%, respectiv 40%, comparativ cu
adulţii diabetici care au primit doze repetate de 500 mg de două ori pe zi timp de 14 zile.
Datorită faptului că doza este stabilită individual pe baza controlului glicemiei, acest lucru are o
importanţă c linică limitată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele neclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind siguranţa farmacologică, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea,
toxicit atea asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Povidonă
9
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză
Macrogol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Metformin Bluefish 500 mg / 850 mg:
20, 28, 30, 40, 42, 50, 56, 60, 70, 80, 84, 90, 98, 100, 120, 200, 300 sau 400 comprimate filmate
în pachete cu blistere (din PVC / PVdC / aluminiu), fiecare blister conţinând 10 sau 14
comprimate filmate.
Metformin Bluefish 1000 mg:
20, 30, 40, 50, 60, 70, 80, 90,100 sau 120 comprimate filmate în pachete cu blistere (din PVC /
PVdC / aluminiu), fiecare blister conţinând 10 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în con formitate cu
reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Bluefish Pharmaceuticals AB
Torsgatan 11,
111 23 Stockholm
Suedia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Metformin Bluefish 500 mg, comprimate filmate : 5962/2013/01 -02-03-04-05-06-07-08-09-10-
11-12-13-14-15-16-17-18
Metformin Bluefish 850 mg, comprimate filmate : : 5963/2013/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-
11-12-13-14-15-16-17-18
Metformin Bluefish 1000 mg, comprimate filmate : : 5964/2013/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
10
Reinnoire - Noiembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metformin Bluefish 500 mg comprimate filmate
Metformin Bluefish 850 mg comprimate filmate
Metformin Bluefish 1000 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Metformin Bluefish 500 mg:
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de metformină 500 mg , ceea ce corespunde cu
metformină 390 mg.
Metformin Bluefish 850 mg:
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de metformină 850 mg , ceea ce corespunde cu
metformină 663 mg.
Metformin Bluefish 1000 mg:
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de metformină 1000 mg , ceea ce corespunde cu
metformină 780 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Metformin Bluefish 500 mg:
Comprimate filmate rotu nde, biconvexe, albe, cu dimensiunea de 11,0 x 11,0 mm, gravate cu„A”
pe una din feţe şi cu „60” pe cealaltă faţă .
Metformin Bluefish 850 mg:
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, albe, cu dimensiunea de 12,70 x 12,70 mm, gravate cu
„A” pe una din feţe şi cu „61” pe cealaltă faţă.
Metformin Bluefish 1000 mg:
Comprimate filmate ovale, biconvexe, albe, cu dimensiunea de 19,2 x 9,2 mm , gravate cu „A” pe
una din feţe şi cu„62” pe cealaltă faţă , cu o linie mediană între „6” şi „2”. Linia mediană nu este
pentru ruperea comprimatului.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
2
Tratamentul diabetului zaharat de tip 2, mai ales în cazul pacienţilor supraponderali, atunci când
nu se poate realiza un control satisfăcător al glicemiei numai prin dietă şi exerciţiu fizic.
• Pentru adulţi, comprimatele filmate de Meformin Bluefish pot fi utilizate ca monoterapie sau
în combinaţie cu al te medicamente antidiabetic e cu administrare orală sau cu insulina.
• Pentru copii în vârstă de peste 10 ani şi adolescenţi, compri matele filmate de Meformin
Bluefish pot fi utilizate ca monoterapie sau în combinaţie cu insulina.
La pacienţii adulţi supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 la care nu s -au obţinut rezultate prin
dietă s-a demonstrat reducerea complicaţiilor diabetului zaharat atunci când sunt trataţi cu
metformină ca primă linie terapeutică (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi:
Monoterapie şi în combinaţie cu alte medicamente antidiabetice cu administrare orală:
- Doza uzuală de început este de 500 mg – 850 mg de clorhidrat de metformină administrată de
2 sau 3 ori pe zi în timpul meselor sau după mese.
După 10 - 15 zile, doza trebuie să fie adaptată în funcţie de valoarea măsurată a glucozei din
sânge. O creştere uşoară a dozei poate îmbunătăţi toleranţa gastrointestinală.
Doza maximă recomandată de clorhidrat de metformină este de 3 g zilnic, administrată în 3 doze
separate.
Dacă se intenţionează trecerea de la un alt medicament antidiabetic cu administrare orală: întrerupeţi administrarea celuilalt medicament şi începeţi administrarea de metformină în doza
indicată mai sus.
Combinaţia cu insulină:
M etformin a şi insulina pot fi utilizate ca tratament combinat pentru a obţine un control mai bun al
glucozei din sânge. Clorhidratul de metformi nă se administrează în doza uzuală de început de 500
mg sau 850 mg clorhidrat de metformină de 2 sau 3 ori pe zi, în timp ce dozajul insulinei se face
pe baza analizei glucozei din sânge.
Vârstnici:
Din cauza faptului că la pacienţii în vârstă este posibi l ca funcţia renală să fie scăzută, dozajul
metformin ei este bazat pe funcţia renală. Este necesară analiza frecventă a funcţiei renale (vezi
pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi:
Monoterapia şi combinaţia cu insulină
• Comprimatele filmate de Metformin Bluefish pot fi utilizate pentru copii în vârstă de 10 ani
şi peste şi adolescenţi.
• Doza uzuală de început este de 500 mg sau 850 mg de clorhidrat de metformină administrată
o dată pe zi, în timpul sau după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie să fie adaptată în funcţie de concentraţia măsurat ă a glucozei din
sânge. O creştere uşoară a dozei poate îmbunătăţi toleranţa gastrointestinală. Doza maximă
recomandată de clorhidrat de metformină este de 2 g zilnic, administrată în 2 sau 3 doze separate.
4.3 Contraindicaţi i
• Hipersensibilitate la metformină sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1.
3
• Cetoacidoză diabetică, precomă diabetică.
• Insuficienţă renală sau disfuncţie renală (epuraţia de creatinină < 60 ml/min).
• Condiţii acute cu posibilitatea alterării funcţiei renale cum sunt:
- deshidratare,
- infecţii severe,
- şoc,
• Afecţiuni acute sau cronice care pot determina hipoxia ţesuturilor cum sunt:
- insuficienţă cardiacă sau respiratorie,
- infarct miocardic recent,
- şoc
• Insuficienţă hepatică, intoxicare acută cu alcool etilic, alcoolism
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acidoză lactică:
Acidoza lactică este o complicaţie metabolică rară, dar gravă (mortalitate ridicată în lipsa unui
tratament prompt), care poate surveni în urma acumulărilor de metformină. Cazurile cunoscute
de acidoză lactică la pacienţii care urmează tratament cu metformină au survenit în primul rând la
pacienţii diabetici cu insuficienţă renală severă. Incidenţa acidozei lactice poate fi si trebuie
redusă prin evaluarea şi a altor factori de risc asociaţi cum sunt diabetul zaharat controlat
insuficient, cetoza, postul absolut, consumul excesiv de băuturi alcoolice, insuficienţa hepatică şi
orice altă condiţie patologică asociată cu hipoxia.
Diagnostic:
Riscul acidozei lactice trebuie luat în considerare în cazul apariţiei simptomelor nespecifice cum
sunt crampe musculare cu probleme digestive cum sunt durerile abdominale şi astenia severă.
Aceasta poate fi urmată de de dispnee cu acidoză, dureri abdominale şi hipotermie şi comă.
Constatările de laborator pentru acest diagnostic sunt reprezentate de valoarea scăzută a pH -lui în
sânge, valoarea lactaţilor din plasmă de peste 5mmol/l şi creşterea ionilor nemăsuraţi în plasmă
sau ser şi creşterea raportului lactaţi/piruvaţi. Dacă se suspectează acidoza metabolică, trebuie
întreruptă administrarea de metformină, iar pacientul trebuie internat imediat în spital (vezi pct.
4.9).
Funcţia renală:
Întrucât metformin a este excretată de rinichi, clearance-ul creatininei (care poat e fi estimat pe
baza valorilor creatininei plasmatice, utilizând formula Cockcroft -Gault) trebui e determinat
înainte de începerea tratamentului şi în mod regulat după aceea:
* cel puţin o dată pe an la pacienţii cu funcţie renală normală,
* cel puţin de două până la patru ori pe an la pacienţii care au clearance-ul creatininei la limita
inferioară celei normale şi la pacienţii în vârstă.
Funcţia renală scăzută la pacienţii în vârstă este frecventă şi asimptomatică. Trebuie acordată o
atenţie specială acelo r situaţii în care funcţia renală poate fi afectată, de exemplu când se începe
tratamentul antihipertensiv sau tratamentul diuretic şi când se începe tratamentul cu un
medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) .
Administrare de substanţe de contrast io date:
Administrarea intravenoasă a substanţelor de contrast iodate în analizele radiologice poate duce la
insuficienţă renală. Aceasta poate induce acumularea de metformină şi poate expune la acidoză
lactică. Administrarea de metformină trebuie să fie întreruptă înainte sau în timpul testului şi să
nu se reia decât după 48 de ore de la acesta, numai după ce funcţia renală a fost reevaluată şi
găsită normală (vezi pct. 4.5).
Intervenţii chirurgicale:
4
Administrarea de metformină trebuie întreruptă cu 48 de ore înainte de intervenţiile chirurgicale
cu anestezie generală, spinală sau peridurală. Tratamentul trebuie reînceput nu mai devreme de
48 de ore de la intervenţia chirurgicală sau restabilirea hrănirii pe cale orală şi numai dacă funcţia
renală normală a fost restabilită.
Copii şi adolescenţi:
Diagnosticul diabetului zaharat de tip 2 trebuie confirmat înainte de începerea tratamentului cu
metformină.
Nu au fost detectate efecte ale metforminei asupra creşterii şi pubertăţii în timpul studiilor clinice
controlate desfăşurate pe durata unui an, dar nu sunt disponibile date pe termen lung despre
aceste aspecte specifice. Prin urmare, este recomandată o monitorizare atentă a efectului
tratamentului cu metformin ă asupra acestor parametri la copii , în special la copiii aflaţi în
perioada prepuberală.
Copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani:
Numai 15 pacienţi cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani au fost incluşi în studiile clinice controlate
efectuate asupra copiilor şi adolescenţilor. Deşi eficacitate a şi siguranţa metforminei pentru
aceşti copii nu au fost diferite de eficacitatea şi siguranţa pentru copii mai mari şi adolescenţi,
este recomandată o atenţie deosebită la prescrierea medicamentului pentru copii cu vârste
cuprinse între 10 şi 12 ani.
Al te precauţii:
- Toţi pacienţii trebuie să -şi continue regimul alimentar prin distribuirea regulată a
consumului de carbohidraţi pe tot parcursul zilei. Pacienţii supraponderali trebuie să îşi
continue regimul alimentar hipocaloric.
- Testele de laborator obişnuite pentru monitorizarea diabetului zaharat trebuie efectuate cu
regularitate.
- Metformin a, administrat ă singură, fără a fi combinată cu alte medicamente, nu va cauza
niciodată hipoglicemie; dar trebuie să aveţi grijă când este utilizat în combinaţie cu
i nsulina sau cu antidiabetice orale (de ex emplu sulfonilureice sau meglitinide) .
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu se recomandă utilizarea concomitentă
Alcool:
Intoxicaţia acută cu alcool este asociată cu o creştere a riscul ui de acidoză lactică , mai ales în caz
de: - Post alimentar sau malnutriţie;
- insuficienţă hepatică.
Trebuie evitat consumul de alcool sau de produse medicinale care conţin alcool.
Substanţe de contrast ioda te:
Administrarea intravenoasă de substanţe de contrast iodate poate determina insuficienţă renală,
având ca rezultat acumulările de metformină şi riscul sporit de acidoză lactică.
Administrarea clorhidratului de metformină trebuie întreruptă înainte de test sau în timpul testului
şi nu trebuie reluată decât la 48 de ore după acesta şi numai după ce funcţia renală a fost
reevaluată şi a fost găsită ca fiind normală.
Combinaţii de medicamente care necesită anumite precauţii:
Medicamente cu acţiune hiperglicemică intrinsecă cum sunt glucocorticoizii (administrare
sistemică sau locală) şi simpatomimeticele. Mai ales la începutul tratamentului, poate fi necesară
monitorizarea mai frecventă a glucozei din sânge. Dacă este necesar, ajustaţi dozele de
5
metformină în timpul tratamentului cu respectivele medicamente şi după încetarea tratamentului
cu acestea.
Diuretice, în special diuretice de ansă. Acestea pot creşte riscul de acidoză lactică din cauza
potenţialului lor de reducere a funcţiei renale.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcin a:
Diabetul zaharat necontrolat în timpul sarcinii ( diabet zaharat gestaţional sau permanent) este
asociat cu creşterea riscului de anomalii congenitale şi mortalitate perinatală.
O cantitate limitată de date privind utilizarea metforminei la femei gravide nu indică o c reştere a
riscului de anomalii congenitale.
Studiile efectuate la animale nu indică efecte nocive asupra sarcinii, dezvoltării embrionului sau a
fătului, parturiţiei (naşterii) sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3).
Atunci c ând pacienta intenţionează să rămână gravidă, precum şi în timpul sarcinii, nu se
recomandă tratarea diabetului zaharat cu metformină ci trebuie utilizată insulină pentru
menţinerea glicemiei la valori cât mai aproape de cele normale, aceasta pentru a reduce riscul de
malformaţii la făt.
Alăptar ea:
Metformina este excretată în laptele matern. Nu au fost observate reacţii adverse la nou -
născuţii/sugarii alăptaţi la sân. Totuşi, deoarece sunt disponibile doar date limitate, în timpul
tratamentului cu metformină, alăptarea nu este recomandată. Decizia privind întreruperea
alăptării trebuie luată ţinând cont de beneficiile alăptării şi de r iscul potenţial de apariţie a
reacţiilor adverse la copil.
Fertilitatea
Fertilitatea la masculii şi femelele de şobolan nu a fost afectată de metformină atunci când
aceasta a fost administrată în do ze de până la 600 mg/kg pe zi, ceea ce reprezintă de apr oximativ
trei ori doza maximă zilnică recomandată la om pe baza comparaţiilor între suprafeţele corporale.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce şi de a folosi utilaje
Monoterapia cu metformină nu determină hipoglicemie şi deci nu influenţează capa citatea de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totuşi, pacienţii trebuie să fie avertizaţi asupra riscului apariţiei hipoglicemiei când metformin a
este utilizată în combinaţie cu alte medicamente antidiabetice (sulfonilureice, insulină sau
meglitinide).
4.8 Reacţii adverse
La începutul tratamentului, cele mai frecvente reacţii adverse sunt greaţă, vărsături, diaree, dureri
abdominale şi pierderea apetitului, acestea dispar spontan în majoritatea cazurilor. Pentru a
preveni aceste reacţii, se recomandă ca metformina să fie luată în 2 sau 3 doze zilnice iar dozele
să fie crescute treptat.
În timpul tratamentului cu metformină pot apărea următoarele reacţii adverse. Frecvenţele se
definesc astfel: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente
(≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (< 1/10000)
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea inversă a
gravităţii.
6
Tulburări de metabolism şi nutriţie:
Foarte rare: Acidoză lactică (vezi pct. 4.4.).
Diminuarea absorbţiei de vitamina B12 însoţită de reducerea concentraţiilor plasmatice, în cazul
tratamentului pe termen lung cu metformină. Se recomandă să se ia în considerare această
etiologie dacă un pacient p rezintă anemie megaloblastică.
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente: Modificarea gustului
Tulburări gastrointestinale:
Foarte frecvente: Tulburări gastrointestinale cum ar fi greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale
şi pierderea apetitului. Aceste reacţii adverse apar cel mai frecvent la începutul tratamentului şi
dispar în mod spontan în majoritatea cazurilor. Pentru a preveni aceste reacţii, se recomandă ca
metformin a să fie luat ă în 2 sau 3 doze zilnice, în timpul meselor sau după mese. De asemenea, o
creştere uşoară a dozei poate îmbunătăţi toleranţa gastrointestinală.
Tulburări hepatobiliare:
Foarte rare : Raportări izolate de anomalii detectate la testele pentru funcţia hepatică sau hepatită
rezolvate prin întreruperea utilizării met forminei.
Afecţiuni ale pielii şi ţesuturilor subcutanate:
Foarte rare: Reacţii la nivelul pielii cum sunt eritem, prurit şi urticarie.
Copii şi adolescenţi
În cadrul datelor publicate şi de post- comercializare şi în studiile clinice controlate asupra unei
populaţii pediatrice limitate cu vârste cuprinse între 10 şi 16 ani tratate pe durata unui an, reacţiile
adverse semnalate au fost de natură şi gravitate similare cu cele semnalate la adulţi.
4.9 Supradozaj
Nu s-a observat hipoglicemie la administr area dozelor de clorhidrat de metformină de până la 85
g, deşi acidoza lactică a apărut în astfel de cazuri. Supradozajul cu metformină sau riscurile
concomitente pot duce la acidoză lactică. Acidoza lactică reprezintă o urgenţă medicală şi trebuie
trata tă în spital. Hemodializa s- a dovedit a fi cea mai eficientă metodă de a înlătura acidul lactic ş
metformin a.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente pentru reducerea nivelului glucozei din sâng e,
biguanide, codul ATC: A10BA02
M etformin a este un biguanid cu efecte antihiperglicemice care reduce valoarea glucozei atât din
plasma bazală, cât şi din cea postprandială. Nu stimulează secreţia de insulină şi, prin urmare, nu
produce hipoglicemie.
M etformin a poate acţiona prin 3 mecanisme:
(1) reducerea producţiei hepatice de glucoză prin inhibarea gluconeogenezei şi glicogenolizei
(2) la nivelul muşchilor, prin creşterea sensibilităţii la insulină, îmbunătăţind recaptarea
periferică a glucozei şi utilizarea acesteia
(3) şi întârzierea absorbţiei de glucoză la nivel intestinal.
7
Metformin a stimulează sinteza intracelulară a glicogenului acţionând asupra sintezei
gliocogenului
M etformin a măreşte capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportatori de glucoză la
nivelul membranei (GLUT) cunoscute în prezent.
În cadrul studiilor clinice, utilizarea metforminei a fost asociată cu o menţinere a greutăţii
corporale sau cu o uşoară reducere a acesteia.
La oameni, independent de acţiunea pe care o are asupra g licemiei, clorhidratul de metformină
are efecte favorabile asupra metabolismului lipidelor. Acest lucru a fost demonstrat la doze
terapeutice în studii clinice controlate pe termen mediu sau pe termen lung: metformina reduce
valoarea colesterolu lui total, LDL-colesterolul ui şi trigliceridelor plasmatice.
Eficacitate clinică:
Un studiu prospectiv randomizat (UKPDS) a stabilit beneficiile pe termen lung ale controlului
intensiv al glucozei din sânge la pacienţii adulţi cu diabet zaharat de tip 2.
Analiza rezultatelor pacienţilor supraponderali, la care nu s-au obţinut rezultate numai prin dietă,
trataţi cu metformină, a evidenţiat: - scădere semnificativă a riscului absolut de complicaţii determinate de diabetul zaharat în
grupul tratat cu clorhidrat de metformină (29,8 evenimente/1.000 pacienţi pe an)
comparativ cu grupul tratat numai prin dietă (43,3 evenimente/1.000 pacienţi pe an), p =
0,0023 şi comparativ cu grupul tratat cu sulfonilureice şi insulină în asociere (40,1
evenimente/1.000 pacienţi pe an), p = 0,0034;
- scădere semnificativă a riscului absolut de mortalitate prin diabet zaharat: metformină 7,5
evenimente/1.000 pacienţi pe an, numai dietă 12,7 evenimente/1.000 pacienţi pe an, p =
0,017;
- scădere semnificativă a riscului absolut de mortalitate gener ală: metformină 13,5
evenimente/1.000 pacienţi pe an comparativ cu grupul supus numai dietei 20,6
evenimente/1.000 pacienţi pe an (p =0,011) şi comparativ cu grupul tratat cu
sulfonilureice şi insulină în asociere 18,9 evenimente/1.000 pacienţi pe an (p = 0,021);
- scădere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: metformină 11
evenimente/1.000 pacienţi pe an, numai dietă 18 evenimente/1.000 pacienţi pe an (p =
0,01)
Pentru metformina utilizată ca tratament secundar în combinaţie cu sulfonilureice nu s-au dovedit
încă beneficiile cu privire la rezultatele clinice.
În diabetul zaharat de tip 1, combinaţia metformină cu insulina a fost utilizată în cazul unor
pacienţi selectaţi, însă nu au fost stabilite oficial beneficiile clinice ale acestei com binaţii.
Copii şi adolescenţi
Studiile clinice controlate efectuate asupra unei populaţii pediatrice limitate cu vârste cuprinse
între 10 şi 16 ani tratate pe durata unui an au demonstrat o reacţie similară privind controlul
glicemiei cu cea observată la adulţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia:
După o doză de clorhidrat de metformină administrată pe cale orală, concentrația plasmatică
maximă (C
max) este atinsă după aproximativ 2,5 ore. Biodisponibilitatea absolută după doze de
500 mg sau 850 mg de clorhidrat de metformină este de aproximativ 50-60 % la pacienţii
sănătoşi. După o doză administrată oral, proporţia care nu a fost absorbită şi care se regăseşte în
materiile fecale este de 20 -30 %.
8
După administrarea pe cale orală, absorbţia de metformină este saturabilă şi incompletă. Se
presupune că farmacocinetica absorbţiei de metformină nu este liniară.
În cazul dozelor recomandate de metformină şi unui orar normal de administrare a dozei,
concentraţiile stabile de plasmă se obţin în decurs de 24 până la 48 de ore şi sunt în general mai
mici de 1 microgram/ml. În testele clinice controlate, concentraţia maximă de metformină din
plasmă (C
max) nu depăşeşte 4 micrograme/ml, chiar în condiţiile dozei maxime.
Alimentele reduc gradul de absorb ţie a metforminei şi întârzie uşor fenomenul de absorbţie.
După administrarea pe cale orală a unui comprimat de 850 mg de metformină s-au observat o
scădere cu 40% a concentraţiei plasmatice maxime, o scădere cu 25% a ASC (aria de sub curba
concentraţiei) şi o prelungire cu 35 de minute a timpului necesar atingerii concentraţiei
plasmatice maxime. Importanţa clinică a acestor reduceri este încă necunoscută.
Distribuţia:
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă. Metformin a se separă în eritrocite. Concentraţia
maximă sanguină este mai scăzută decât cea plasmatică şi apare aproximativ în acelaşi timp.
Celulele roşii din sânge reprezintă cel mai probabil un compartiment de distribuţie secundar.
Valoarea medie a distribuţiei (Vd) este situată între 63 şi 276 l.
Metabolismul:
M etformin a este excretat în urină nemodificat. La om nu au fost identificaţi până acum metaboliţi.
Eliminare:
Epuraţia renală a metformin ei este de > 400 ml/min, indicând că metformina este eliminată prin
filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. După o doză administrată oral, semi- viaţa aparentă a
eliminării finale este de aproximativ 6,5 ore.
Când funcţia renală este afectată, epuraţia renală scade proporţional cu epuraţia creatininei şi,
prin urmare, semi -viaţa eliminării e ste mai mare, ducând la creşterea concentraţiei plasmatice de
de metformină.
Copii şi adolescenţi:
Studiu asupra dozei unice: După doze unice de clorhidrat de metformină de 500 mg, copiii au
evidenţiat un profil farmacocinetic similar cu cel observat la a dulţii sănătoşi.
Studiu asupra dozei multiple: Datele sunt limitate la un singur studiu. După doze repetate de 500
mg de două ori pe zi timp de 7 zile administrate copiilor, concentraţia plasmatică maximă (C
max)
şi expunerea sistemică (ASC
0-t) au scăzut cu aproximativ 33%, respectiv 40%, comparativ cu
adulţii diabetici care au primit doze repetate de 500 mg de două ori pe zi timp de 14 zile.
Datorită faptului că doza este stabilită individual pe baza controlului glicemiei, acest lucru are o
importanţă c linică limitată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele neclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind siguranţa farmacologică, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea,
toxicit atea asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Povidonă
9
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză
Macrogol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Metformin Bluefish 500 mg / 850 mg:
20, 28, 30, 40, 42, 50, 56, 60, 70, 80, 84, 90, 98, 100, 120, 200, 300 sau 400 comprimate filmate
în pachete cu blistere (din PVC / PVdC / aluminiu), fiecare blister conţinând 10 sau 14
comprimate filmate.
Metformin Bluefish 1000 mg:
20, 30, 40, 50, 60, 70, 80, 90,100 sau 120 comprimate filmate în pachete cu blistere (din PVC /
PVdC / aluminiu), fiecare blister conţinând 10 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în con formitate cu
reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Bluefish Pharmaceuticals AB
Torsgatan 11,
111 23 Stockholm
Suedia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Metformin Bluefish 500 mg, comprimate filmate : 5962/2013/01 -02-03-04-05-06-07-08-09-10-
11-12-13-14-15-16-17-18
Metformin Bluefish 850 mg, comprimate filmate : : 5963/2013/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-
11-12-13-14-15-16-17-18
Metformin Bluefish 1000 mg, comprimate filmate : : 5964/2013/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
10
Reinnoire - Noiembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2013
