SEFTRION 1 g
Substanta activa: CEFTRIAXONUMClasa ATC: J01DD04Forma farmaceutica: PULB. PT. SOL. INJ./PERF.
Prescriptie: PR
Tip ambalaj: Cutie cu un flacon din sticla incolora având capacitatea de 15 ml care contine pulb. pentru sol. inj./perf.
Producator: FELSIN FARM S.R.L. - ROMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Seftrion 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon cu pulbere pe ntru soluție injectabilă/perfuzabilă conține ceftriaxonă 1 g sub formă de ceftriaxonă
sar e de sodiu 1,193 g .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru solu ţie injectabilă/perfuzabilă
Pulbere de culoare albă până la gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Seftrion este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou- născuţii la termen (de la naştere), pentru tratamentul
următoarelor infecţii:
• Meningită bacteriană
• Pneumonie comunitară dobândită
• Pne umonie dobândită în spital
• Otită medie acută
• Infecţii intraabdominale
• Infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită)
• Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor
• Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi
• Gonoree
• Sifilis
• Endocardită ba cteriană
Seftrion poate fi utilizat:
Pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi.
Pentru tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate ale bolii (stadiul III)) la
adulţi şi copi i, inclusiv la nou -născuţi cu vârsta peste 15 zile.
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale.
În controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie bacteriană.
Pentru tratamentul pacienţilor cu bacteremie asociată cu, sau care se suspectează a fi asociată cu oricare
dintre infecţiile enumerate mai sus.
2
Seftrion trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când bacteriile în cauză nu se afl ă
în spectrul său de acţiune (vezi pct. 4.4).
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale privind utilizarea agenţilor antibacterieni.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţie i şi de vârsta şi starea funcţiei hepato-
renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicaţii. În cazuri
severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la c apătul superior al intervalului
de doze recomandat.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani (≥ 50 kg)
Doza de ceftriaxonă*
Frecvenţa administrării
tratamentului**
Indicaţii
1-2 g o dată pe zi Pneumonie comunitară
dobândită
Exacerbări acute ale bolii
pulmonare obstructive cronice
Infecţii intraabdominale,
Infecţii complicate ale
tractului urinar
(inclusiv pielonefrită)
2 g o dată pe zi Pneumonie dobândită în spital
Infecţii complicate cutanate şi
ale ţesuturilor moi
Infecţii ale oaselor şi
articula ţiilor
2-4 g o dată pe zi Controlul neutropeniei la
pacienţii cu febră, care este
suspectată a fi determinată de
o infecţie bacteriană
Endocardită bacteriană
Meningită bacteriană
* În cazul bacteremiei documentate, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul
superior al intervalului de doze recomandat.
** Administrarea de două ori pe zi (la interval de 12 ore) poate fi luată în considerare atunci când se
administrează doze mai mari de 2 g pe zi.
Indicaţii pentru adulţi şi co pii cu vârsta peste 12 ani (≥ 50 kg) pentru care sunt necesare scheme de tratament
specifice:
Otită medie acută
Se administrează intramuscular o doză unică de 1- 2 g Seftrion. Date limitate sugerează faptul că în cazurile
în care pacientul este grav bolnav sau tratamentul anterior a eşuat, Seftrion poate fi eficace dacă se
administrează intramuscular o doză de 1- 2 g pe zi, timp de 3 zile.
3
Profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale 2 g ca doză unică administrată
preoperator.
Gonoree
500 mg ca doză unică administrată intramuscular.
Sifilis
În general, dozele recomandate sunt de 500 mg- 1 g administrate o dată pe zi şi pot creşte la 2 g pe zi în cazul
neurosifilisului, timp de 10 -14 zile. Recomandările privind dozele a dministrate pentru tratamentul sifilisului,
inclusiv al neurosifilisului, se bazează pe date limitate. Trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau
locale.
Boală Lyme diseminată (stadii precoce [stadiul II] şi avansate ale bolii [stadiul III])
2 g o dată pe zi, timp de 14 -21 de zile. Recomandările privind durata tratamentului variază şi trebuie luate în
considerare ghidurile naţionale sau locale.
Copii şi adolescenţi
Nou -născuţi, sugari şi copii cu vârsta de 15 zile până la 12 ani (< 50 kg)
La cop iii cu greutatea corporală de 50 kg sau mai mult, trebuie administrată doza uzuală pentru adulţi.
Doza de ceftriaxonă* Frecvenţa administrării
tratamentului**
Indicaţii
50-80 mg/kg o dată pe zi
Infecţii intraabdominale
Infecţii complicate ale
tractului
urinar (inclusiv pielonefrită)
Pneumonie comunitară
dobândită
Pneumonie dobândită în spital
50-100 mg/kg o dată pe zi
Infecţii complicate cutanate şi
ale ţesuturilor moi
Infecţii ale oaselor şi
articulaţiilor
Controlul neutropeniei la
pacienţii cu fe bră, care este
suspectată a fi determinată de
o
infecţie bacteriană
80-100 mg/kg (maximum 4 g) o dată pe zi
Meningită bacteriană
100 mg/kg (maximum 4 g) o dată pe zi
Endocardită bacteriană
* În cazul bacteremiei documentate, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul
superior al intervalului de doze recomandat.
** Administrarea de două ori pe zi (la interval de 12 ore) poate fi luată în considerare atunci când se
administrează doze mai mari de 2 g pe zi.
Indicaţii pentr u nou-născuţi, sugari şi copii cu vârsta între 15 zile şi 12 ani (< 50 kg) care necesită scheme de
tratament specifice:
Otită medie acută
Pentru tratamentul iniţial al otitei medii se administrează intramuscular o doză de 50 mg/kg Seftrion.
Date limitate sugerează faptul că în cazurile în care copilul este grav bolnav sau tratamentul iniţial aeşuat,
Seftrion poate fi eficace dacă se administrează intramuscular o doză de 50 mg/kg pe zi, timp de 3 zile.
4
Profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale
50- 80 mg/kg ca doză unică administrată preoperator.
Sifilis
În general, dozele recomandate sunt de 75 -100 mg/kg (maximum 4 g) o dată pe zi, timp de 10- 14 zile.
Recomandările privind doza pentru tratamentul sifilisului, inclusi v al neurosifilisului, se bazează pe date
foarte limitate. Trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau locale.
Boală Lyme diseminată (stadii precoce [stadiul II] şi avansate ale bolii [stadiul III])
50- 80 mg/kg o dată pe zi, timp de 14 -21 de zile . Recomandările privind durata tratamentului variază şi
trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau locale.
Nou -născuţi cu vârsta între 0- 14 zile
Seftrion este contraindicat la nou- născuţii prematuri, până la vârsta postmenstruală de 41 de săptăm âni
(vârsta gestaţională + vârsta cronologică).
Doza de ceftriaxonă* Frecvenţa administrării
tratamentului
Indicaţii
20-50 mg/kg o dată pe zi
Infecţii intraabdominale
Infecţii complicate cutanate şi
ale ţesuturilor moi
Infecţii complicate ale
tractului urinar (inclusiv
pielonefrită)
Pneumonie comunitară
dobândită
Pneumonie dobândită în spital
Infecţii ale oaselor şi
articulaţiilor
Controlul neutropeniei la
pacienţii cu febră, care este
suspectată a fi determinată de
o infecţie bacteriană
50 mg/kg o dată pe zi
Meningită bacteriană
Endocardită bacteriană
* În cazul bacteremiei documentate, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul
superior al intervalului de doze recomandat.
Doza zilnică maximă de 50 mg/kg nu trebuie depă şită.
Indicaţii pentru nou- născuţii cu vârsta între 0 -14 zile care necesită scheme de tratament specifice:
Otită medie acută
Pentru tratamentul iniţial al otitei medii se administrează intramuscular o doză unică de 50 mg/kg Seftrion.
Profilaxia preoperat orie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale 20- 50 mg/kg ca doză unică
administrată preoperator.
Sifilis
În general, doza recomandată este de 50 mg/kg o dată pe zi, timp de 10- 14 zile. Recomandările privind doza
pentru tratamentul sifilisului, inclusiv al neurosifilisului, se bazează pe date foarte limitate.
Trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau locale.
Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia bolii. La fel ca în cazul tratamentului cu anti biotice,
administrarea ceftriaxonei trebuie continuată timp de 48- 72 de ore după ce pacientul devine afebril sau au
fost obţinute dovezi ale eradicării bacteriene.
5
Pacienţi vârstnici
Dozele recomandate pentru adulţi nu necesită modificări la pacienţii vâ rstnici dacă funcţia renală şi funcţia
hepatică funcţionează satisfăcător.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Datele disponibile nu indică necesitatea ajustării dozei în caz de insuficienţă hepatică uşoară până la
moderată, dacă funcţia renală nu este afec tată.
Nu există date din studiile clinice pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară reducerea dozei de ceftriaxonă dacă funcţia hepatică nu
este afectată. Numai în cazurile de insuficienţă renală preterminală (clearance- ul creatininei < 10 ml/minut),
doza de ceftriaxonă nu trebuie să depăşească 2 g pe zi.
La pacienţii care efectuează şedinţe de dializă nu este necesară suplimentarea dozei după efect uarea dializei.
Ceftriaxona nu este eliminată prin dializă peritoneală sau hemodializă. Este recomandată monitorizarea
clinică atentă în ceea ce priveşte siguranţa şi eficacitatea.
Pacienţi cu insuficienţă renală şi hepatică severe
La pacienţii cu disfuncţ ie renală şi hepatică severe este recomandată monitorizarea clinică atentă în ceea ce
priveşte siguranţa şi eficacitatea.
Mod de administrare
Seftrion poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de minute (cale de
administrare preferată), sub formă de injecţie intravenoasă lentă în decurs de 5 minute sau sub formă de
injecţie intramusculară profundă. Admimistrarea intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în
decurs de 5 minute, de preferat în vene cu diametrul m ai mare. La sugari şi la copiii cu vârsta de până la 12
ani, dozele de 50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nou- născuţi, dozele trebuie
administrate intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul potenţial de apariţie a encefalopatiei
bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Injecţiile intramusculare trebuie
administrate în masa unui muşchi relativ mare al corpului şi nu mai mult de 1 g într -un singur loc de
administrare. Administrarea pe calea intramusculară trebuie luată î n considerare atunci când administrarea pe
calea intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient. Pentru doze mai mari de 2 g,
trebuie utilizată calea de administrare intravenoasă.
Dacă se utilizează lidocaina ca solvent, soluţia r ezultată nu trebuie niciodată administrată intravenos (vezi
pct. 4.3). Trebuie luate în considerare informaţiile din Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru
lidocaină.
Ceftriaxona este contraindicată la nou- născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesit ă (sau se aşteaptă să necesite)
tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu perfuzii continue care conţin calciu, cum este
nutriţia parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei (vezi pct. 4.3).
Soluţiil e perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann) nu trebuie utilizate
pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul flaconului reconstituit pentru
administrarea intravenoasă, deoarece se poate form a un precipitat. Precipitatul de calciu-ceftriaxonă poate
apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care conţin calciu în aceeaşi linie de
administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu nu trebuie amestecate sau
administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale, ceftriaxonatrebuie
administrată cu 30- 90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală.
Pen tru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Antecedente de hipersens ibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică) la oricare alt tip de antibiotic beta-
lactamic (peniciline, monobactami şi carbapeneme).
6
Ceftriaxona este contraindicată la:
- Nou -născuţii prematuri până la vârsta postmenstruală de 41 de săptămâni (vâr sta gestaţională + vârsta
cronologică)*
- Nou -născuţii la termen (până la vârsta de 28 de zile):
- cu hiperbilirubinemie, icter sau care au hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în aceste afecţiuni este
probabil ca legarea bilirubinei să fie afectată*
- da că aceştia necesită (sau se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu calciu sau cu
perfuzii care conţin calciu, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei
(vezi pct. 4.4, 4.8 şi 6.2).
*Studiile in vitro au indicat faptul că ce ftriaxona poate deplasa bilirubina de pe albumina serică, ceea ce
determină un posibil risc de apariţie a encefalopatiei bilirubinice la aceşti pacienţi.
Atunci când ceftriaxona se administrează intramuscular iar lidocaina este utilizată ca solvent, trebui e luate în
considerare contraindicaţiile prevăzute la lidocaină (vezi pct. 4.4). Vezi informaţiile din rezumatul
caracteristicilor produsului pentru lidocaină, în special contraindicaţiile.
Soluţiile de ceftriaxonă care conţin lidocaină nu trebuie nicioda tă administrate intravenos.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Ca şi în cazul altor medicamente antibacteriene beta -lactamice, au fost raportate reacţii de
hipersensibilitate grave şi ocazional letale (vezi pct. 4.8). În cazul reacţiilor severe de
hipersensibilitate, tratamentul cu ceftriaxonă trebuie întrerupt imediat şi trebuie aplicate măsurile de urgenţă
adecvate. Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de
reacţii severe de hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la orice alt tip de antibiotic beta-
lactamic. Ceftriaxona trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de
hipersensibilitate non -severe la alte antibiotice beta- lactamice.
Au fost raportate reacţii adverse severe cutanate (sindrom Stevens Johnson sau sindrom
Lyell/necroliză epidermică toxică); cu toate acestea, frecvenţa acestor evenimente nu este cunoscută (vezi
pct. 4.8).
Interacţiuni cu produse care conţin calciu
La prematuri şi la nou- născuţii la termen cu vârsta mai mică de 1 lună au fost descrise cazuri de reacţii letale
cauzate de apariţia precipitatelor de calciu -ceftriaxonă în plămâni şi rinichi. Cel puţin unuia dintre ei i s -au
ad ministrat ceftriaxonă şi calciu la momente diferite şi prin linii de administrare intravenoase diferite. În
datele ştiinţifice disponibile, nu sunt raportate cazuri confirmate de precipitări intravasculare la pacienţi, alţii
decât nou- născuţii trataţi cu ceftriaxonă şi soluţii care conţin calciu sau orice alte produse care conţin calciu.
Studiile in vitro au demonstrat că nou- născuţii prezintă un risc crescut de formare a precipitatelor de calciu-
ceftriaxonă, comparativ cu alte categorii de vârstă.
La pacienţii de orice vârstă, ceftriaxona nu trebuie amestecată sau administrată simultan cu nicio soluţie
intravenoasă care conţine calciu, chiar dacă se utilizează linii de perfuzare sau locuri de perfuzare diferite. Cu
toate acestea, la pacienţii cu vârsta mai mare de 28 de zile, ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu pot fi
administrate secvenţial una după alta dacă sunt utilizate linii de perfuzare în locuri diferite sau dacă liniile de
perfuzare sunt înlocuite sau bine spălate între perfuzii cu soluţie de ser fiziologic, pentru a se evita
precipitarea. La pacienţii care necesită perfuzie continuă cu soluţii pentru nutriţie parenterală totală (NPT)
care conţin calciu, profesioniştii din domeniul sănătăţii
pot lua în considerare utilizarea de tratamente ant ibacteriene alternative, care nu prezintă un risc similar de
precipitare. Dacă utilizarea de ceftriaxonă este considerată necesară la pacienţii care au nevoie de nutriţie
continuă, soluţiile NPT şi ceftriaxona pot fi administrate simultan, dar prin linii d e perfuzare diferite şi în
locuri diferite. Alternativ, administrarea perfuziei de soluţie NPT ar putea fi oprită în perioada de perfuzare a
ceftriaxonei, ţinând cont de recomandarea de spălare a liniilor de perfuzare între administrări (vezi pct. 4.3,
4.8, 5.2 şi 6.2).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Seftrion la nou- născuţi, sugari şi copii a fost stabilită pentru dozele descrise la Doze
şi Mod de administrare (vezi pct. 4.2). Studiile au arătat că ceftriaxona, similar altor cefalosporine, poate
deplasa bilirubina de pe albuminele plasmatice.
7
Seftrion este contraindicat la prematuri şi la nou- născuţii la termen care prezintă riscul de a dezvolta
encefalopatie bilirubinică (vezi pct. 4.3).
Anemia hemolitică mediată imun
O anemie hemolitică me diată imun a fost observată la pacienţii cărora li s -au administrat medicamente
antibacteriene din clasa cefalosporinelor, inclusiv Seftrion (vezi pct. 4.8). În timpul tratamentului cu Seftrion
au fost raportate cazuri severe de anemie hemolitică, inclusiv cazuri letale, atât la adulţi cât şi la copii.
Dacă un pacient dezvoltă anemie în timpul tratamentului cu ceftriaxonă, trebuie luat în considerare
diagnosticul de anemie asociată administrării de cefalosporine, iar tratamentul cu ceftriaxonă trebuie
între rupt până când factorul etiologic este elucidat.
Tratamentul pe termen lung
În cazul unui tratament prelungit, hemoleucograma completă trebuie să fie efectuată la intervale regulate.
Colită/Dezvoltare excesivă a microorganismelor rezistente
Colita asoci ată medicamentelor antibacteriene şi colita pseudomembranoasă au fost raportate aproape în
cazul tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv în cazul ceftriaxonei şi pot varia ca severitate,de la
uşoare până la cele care pun viaţa în pericol. Prin urma re, este important să fie luat în considerare acest
diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea de ceftriaxonă (vezi
pct. 4.8). Trebuie avute în vedere întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă şi administrarea tratamentului
specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul.
Suprainfecţiile cu microorganisme rezistente pot apărea şi în cazul altor medicamente antibacteriene.
Insuficienţă renală şi hepatică severe
În cazu l insuficienţei renale şi hepatice severe este recomandată monitorizarea clinică atentă în ceea ce
priveşte siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 4.2).
Interferenţa cu testarea serologică
Pot apărea interferenţe cu testele Coombs, deoarece Seftrion poate c onduce la obţinerea de rezultate fals-
pozitive ale testului. De asemenea, administrarea de Seftrion poate conduce la obţinerea de rezultate fals -
pozitive ale testului pentru galactozemie (vezi pct. 4.8).
Metodele neenzimatice pentru determinarea glucozei î n urină pot conduce la obţinerea de rezultate fals-
pozitive. Determinarea glucozei din urină în timpul tratamentului cu Seftrion trebuie efectuată prin metode
enzimatice (vezi pct. 4.8).
Sodiu
Fiecare gram de Seftrion conţine 3,6 mmoli sodiu. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii
careurmează o dietă cu aport controlat de sodiu.
Spectru antibacterian
Ceftriaxona prezintă un spectru limitat al activităţii antibacteriene şi poate să nu fie adecvată pentru utilizarea
ca antibiotic unic în tratamentu l anumitor tipuri de infecţii, decât după confirmarea patogenului (vezi pct.
4.2). În cazul infecţiilor polimicrobiene, unde patogenii suspectaţi includmicroorganisme rezistente la
ceftriaxonă, trebuie luată în considerare administrarea unui antibiotic suplimentar.
Utilizarea lidocainei
În cazul în care soluţia de lidocaină se utilizează ca solvent, soluţiile de ceftriaxonă trebuie administrate
numai sub formă de injecţie intramusculară. Trebuie luate în considerare contraindicaţiile, atenţionările şi
alte informaţii relevante, aşa cum sunt prezentate în rezumatul caracteristicilor produsului pentru lidocaină
înainte de administrare (vezi pct. 4.3).
Soluţia de lidocaină nu trebuie niciodată administrată intravenos.
Litiază biliară
Atunci când la ecografie se observă umbre, trebuie avut în vedere faptul că există posibilitatea ca acestea să
reprezinte precipitate ale sării de calciu a ceftriaxonei. La ecografia veziculei biliare, au fost detectate umbre,
considerate în mod eronat ca fiind calculi biliari, şi care au fost observate mai frecvent la administrarea unor
doze de ceftriaxonă de 1 g pe zi sau mai mari. Este necesară prudenţă mai ales la copii şi adolescenţi. Aceste
precipitate dispar complet după întreruperea tratamentului cu
8
ceftriaxonă. Aceste pre cipitate ale sării de calciu a ceftriaxonei au fost asociate rar cu simptome. În cazurile
simptomatice se recomandă tratament conservator non- invaziv, iar decizia de întrerupere a tratamentului cu
ceftriaxonă aparţine medicului, pe baza evaluării individua le a balanţei beneficiu-risc (vezi pct. 4.8).
Stază biliară
La pacienţii trataţi cu Seftrion au fost raportate rar cazuri de pancreatită, posibilul factor etiologic fiind
obstrucţia biliară (vezi pct. 4.8). Majoritatea pacienţilor au prezentat factori de risc pentru stază şi
microlitiază biliară, de exemplu antecedente de intervenţii chirurgicale majore, boli severe şi nutriţie
parenterală totală. Nu poate fi exclus rolul declanşator sau de cofactor al Seftrion, în raport cu formarea de
precipitate biliare .
Litiază renală
Au fost raportate cazuri de litiază renală, care este reversibilă după întreruperea administrării ceftriaxonei
(vezi pct. 4.8). În cazuri simptomatice, trebuie efectuată o ecografie. Decizia de utilizare la pacienţi cu
antecedente de lit iază renală sau cu hipercalciurie este luată de către medic, pe baza evaluării balanţei
beneficiu- risc pentru fiecare pacient.
Medicamentul conține sodiu . Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie
de sodiu
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu, cum sunt soluţia Ringer sau soluţia Hartmann, nu trebuieutilizate
pentru a reconstitui conţinutul flacoanelor de Seftrion sau pentru a dilua ulterior conţi nutul flaconului
reconstituit pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat.
Precipitatul de calciu -ceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecatăcu
soluţii care conţin calciu în aceeaşi linie de administrare intravenoasă. Ceftriaxona nu trebuie administrată
simultan cu soluţii pentru administrare intravenoasă care conţin calciu, inclusiv cu perfuziile continue care
conţin calciu, cum sunt perfuziile pentru nutriţie parenterală prin intermediul unu i tub în formă de Y. Cu
toate acestea, ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu pot fi administrate secvenţial una după alta la toate
categoriile de pacienţi, cu excepţia nou- născuţilor, dacă liniile de
perfuzare sunt bine spălate între perfuzii cu un lichid compatibil. Studiile in vitro care au utilizatplasmă de la
adulţi şi plasmă din sângele cordonului ombilical al nou- născuţilor au demonstrat că nounăscuţii prezintă un
risc crescut de formare a precipitatelor de calciu -ceftriaxonă (vezi pct. 4.2, 4.3, 4.4, 4.8 şi 6.2).
Administrarea concomitentă cu anticoagulante orale poate creşte efectul de tip antivitamină K şi riscul de
sângerare. Se recomandă ca, atât în timpul cât şi după tratamentul cu ceftriaxonă, valoarea Raportului
Internaţional Normalizat (INR) să fie monitorizată frecvent, iar posologia medicamentului cu efect de tip
ant ivitamină K să fie ajustată corespunzător (vezi pct. 4.8).
Există dovezi contradictorii privind o potenţială creştere a toxicităţii renale a aminoglicozidelor atunci când
se administrează concomitent cu cefalosporinele. În aceste cazuri, practica medicală recomandă
monitorizarea atentă a concentraţiilor de aminoglicozidă (şi a funcţiei renale).
Într -un studiu in vitro, au fost observate efecte antagoniste la administrarea cloramfenicolului în asociere cu
ceftriaxona. Relevanţa clinică a acestui aspect nu e ste cunoscută.
Nu au fost raportate interacţiuni între ceftriaxonă şi medicamentele care conţin calciu cu administrare orală
sau interacţiuni între ceftriaxona administrată intramuscular şi medicamentele care conţin calciu
(administrate pe cale intravenoas ă sau orală).
Rar, la pacienţii trataţi cu ceftriaxonă, se pot obţine rezultate fals -pozitive ale testului Coombs.
Ceftriaxona, ca şi alte antibiotice, poate conduce la rezultate fals -pozitive ale testului pentru galactozemie.
De asemenea, metodele neenz imatice de determinare a glucozei în urină pot da rezultate fals -pozitive.
De aceea, determinarea glucozei din urină în timpul tratamentului cu ceftriaxonă trebuie efectuată prin
metode enzimatice.
Nu a fost observată afectarea funcţiei renale după administrarea concomitentă de doze mari de ceftriaxonă şi
medicamente diuretice (de exemplu furosemid).
Administrarea simultană de probenecid nu scade eliminarea ceftriaxonei.
9
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Ceftriaxona traversează bariera p lacentară. Există date limitate privind administrarea ceftriaxonei la femeile
gravide. Studiile efectuate pe animale nu au evidenţiat, direct sau indirect, efecte dăunătoare asupra
dezvoltării embrionare/fetale, perinatale sau postnatale (vezi pct. 5.3). C eftriaxona poate fi administrată în
timpul sarcinii şi în special în primul trimestru de sarcină numai dacă beneficiul tratamentului depăşeşte
riscul acestuia.
Alăptarea
Ceftriaxona se excretează în laptele uman în cantităţi mici, dar la doze terapeutice nu se anticipează niciun
efect asupra sugarilor alăptaţi. Cu toate acestea, nu poate fi exclus riscul de apariţie a diareei şi a infecţiilor
fungice la nivelul mucoaselor. Trebuie avută în vedere posibilitatea sensibilizării. Trebuie luată o decizie
privi nd întreruperea alăptării sau întreruperea/oprirea tratamentului cu ceftriaxonă, ţinând cont de beneficiile
alăptării pentru copil şi de beneficiile tratamentului pentru femeie.
Fertilitatea
Studiile asupra funcţiei de reproducere nu au evidenţiat niciun efect advers asupra fertilităţii la femei sau
bărbaţi.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În timpul tratamentului cu ceftriaxonă pot apărea reacţii adverse (de exemplu, ameţeli) care pot afecta
abilitatea de a con duce şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie să fie atenţi atunci când conduc
sau folosesc utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate după administrarea ceftriaxonei sunt eozinofilie, leucopenie,
tromboci topenie, diaree, erupţie cutanată tranzitorie şi valori crescute ale enzimelor hepatice.
Datele necesare pentru a determina frecvenţa RA pentru ceftriaxonă au fost extrase din studiile clinice.
Pentru clasificarea frecvenţei, a fost utilizată următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 - < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 - < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 - < 1/1000)
Cu frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate din datele disponibile)
Clasificarea
pe
aparate,
sisteme
şi organe
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Cu frecvenţă
necunoscută
Infecţii şi
infestări
Infecţii fungice
ale aparatului
genital
Colită
pseudomembranoasăb
Suprainfecţiib
Tulburări
hematologice
şi
limfatice
Eozinofilie
Leucopenie
Trombocitopenie
Granulocitopenie
Anemie
Coagulopatie
Anemie
Hemoliticăb
Agranulocitoză
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Şoc anafilactic
Reacţie
anafilactică
Reacţie
anafilactoidă
10
Hipersensibilitateb
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee
Ameţeli
Convulsii
Tulburări
acustice
şi vestibulare
Vertij
Clasificarea
pe
aparate,
sisteme
şi organe
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Bronhospasm
Tulburări
gastrointestin
ale
Diareeb
Scaune moi
Greaţă
Vărsături
Pancreatităb
Stomatită
Glosită
Tulburări
hepatobiliare
Creştere a
valorilor
enzimelor
hepatice
Precipitare la
nivelul vezicii
biliareb
Kernicter
Afecţiuni
cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat
Erupţie cutanată
tranzitorie
Prurit Urticarie Sindrom Stevens-
Johnsonb
Necroliză
epidermică toxicăb
Eritem polimorf
Pustuloză
generalizată acută
exantematoasă
Tulburări
renale şi
ale căilor
urinare
Hematurie
Glucozurie
Oligurie
Precipitare la
nivel renal
( reversibilă)
Tulburări
generale
şi la nivelul
locului de
administrare
Flebită
Durere la locul de
injectare
Pirexie
Investigaţii
diagnostice
Creştere a
creatinemiei
Test Coombs
falspozitivb
Test de
galactozemie fals-
pozitiv
b
Metode
neenzimatice
11
pentru
determinarea
glucozei cu
rezultate fals -
pozitive
b
a
Pe baza raportărilor din perioada ulterioară punerii pe piaţă. Deoarece aceste reacţii adverse sunt
raportate în mod voluntar de către o populaţie de dimensiuni incerte, frecvenţa acestora nu poate fi
estimată, fiind clasificate ca reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută.
b
Vezi pct. 4.4
Infecţii şi infestări
Raportările de diaree apărute după tratamentul cu ceftriaxonă pot fi asociate cu prezenţa Clostridium
difficile. Trebuie instituit tratamentul adecvat cu administrarea de lichide şi electroliţi (vezi pct. 4.4).
Precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei
Au fost raportate rar reacţii adverse severe, în unele cazuri letale, la nou- născuţii prematuri şi la cei la termen
(cu vârsta < 28 de zile) care au fost trataţi cu ceftriaxonă şi calciu administrate intravenos.
Precipitatele sare de calciu -ceftriaxonă au fost observate la nivelul plămânilor şi rinichilor, după deces.
Riscul mare de precipitare la nou -născuţi este determi nat de volumul de sânge scăzut şi de timpul de
înjumătăţire plasmatică mai lung al ceftriaxonei, în comparaţie cu cel al adulţilor (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).
Au fost raportate cazuri de apariţie a precipitatelor la nivel renal, iniţial la copiii cu vârst a de peste 3 ani care
au fost trataţi fie cu doze zilnice mari (de exemplu, ≥ 80 mg/kg şi zi) sau cu doze totale care depăşesc 10 g şi
care au prezentat alţi factori de risc (de exemplu, restricţii ale aportului de lichide sau imobilizare la pat).
Riscul d e formare a precipitatelor este crescut la pacienţii imobilizaţi sau deshidrataţi. Această reacţie poate
fi simptomatică sau asimptomatică, poate conduce la insuficienţă renală sau anurie şi este reversibilă după
întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă ( vezi pct. 4.4).
Precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei la nivelul vezicii biliare a fost observată iniţial la pacienţii trataţi cu
doze mai mari decât doza standard recomandată. La copii, studiile prospective au arătat o incidenţă variabilă
a precipit ării după administrarea intravenoasă - peste 30% în unele studii. Incidenţa pare să fie mai mică în
cazul administrării lente a perfuziei (20 -30 de minute). Această reacţie este de obicei asimptomatică,
precipitatele fiind însoţite rar de simptome clinice cum sunt durere, greaţă şi vărsături. În aceste cazuri se
recomandă tratamentul simptomatic. De obicei, precipitarea este reversibilă la întreruperea administrării
ceftriaxonei (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilo r adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, pot apărea simptome de greaţă, vărsături şi diaree. Concentraţia ceftriaxonei nu poate fi
redusă prin hemodializă sau prin dializă peritoneală. Nu există un antidot specific. În caz desupradozaj,
tratamentul este simptomatic.
12
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC:
J01DD04
Mod de acţiune
Ceftriaxona inhibă sinteza peretelui celular bacterian prin legarea de proteinele de legare a penicilinei(PLP).
Aceasta conduce la întreruperea biosintezei peretelui celular (peptidoglican), ceea ce determină în final liza
şi moartea celulei bacteriene.
Rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la ceftriaxonă este determinată de unul sau mai multe d intre mecanismeleurmătoare:
• hidroliza de către beta -lactamaze, inclusiv beta- lactamaze cu spectru extins (BLSE),
carbapenemaze şi enzime de tipul Amp C care pot fi induse sau inhibate constant la anumite specii de
bacterii aerobe Gram -negative.
• scăder ea afinităţii ceftriaxonei pentru proteinele de legare a penicilinei.
• impermeabilitatea membranei externe a microorganismelor Gram -negative.
• prezenţa pompelor de eflux bacteriene.
Valori critice pentru testarea sensibilităţii
Valorile critice ale conc entraţiei minime inhibitorii (CMI) stabilite de Comitetul European privind Testarea
Sensibilităţii Microbiene (EUCAST) sunt următoarele:
Patogeni Test de diluţie (CMI, mg/l)
Sensibil Rezistent
Enterobacteriaceae ≤ 1 > 2
Staphylococcus sp. a. a.
Streptococcus sp.
(Grup A, B, C şi G)
b. b.
Streptococcus pneumoniae ≤ 0,5c > 2
Patogeni Test de diluţie (CMI, mg/l)
Sensibil Rezistent
Streptococci din grupul Viridans ≤ 0,5 > 0,5
Haemophilus influenzae ≤ 12c > 0,12
Moraxella catarrhalis ≤ 1 > 2
Neisseria gonorrhoeae ≤ 0,12 > 0,12
Neisseria meningitidis ≤ 12c > 0,12
Nu este corelat cu nicio specie ≤ 1d > 2
a. Sensibilitate dedusă din sensibilitatea cefoxitinei.
b. Sensibilitate dedusă din sensibilitatea penicilinei.
c. Izolatele cu CMI pentru ceftriaxonă peste valoarea critică de sensibilitate sunt rare şi, dacă sunt observate,
acestea trebuie retestate. Dacă sunt confirmate, ele trebuie să fie trimise la un laborator de referinţă.
d. Valorile critice se aplică în cazul unei doze zilnice de 1 g x 1 şi a unei doze mai mari, de cel puţin 2 g x 1,
administrate intravenos.
13
Eficacitate clinică împotriva patogenilor specifici
Pentru anumite specii, prevalenţa rezistenţei dobândite poate să varieze din punct de vedere geografic şi
temporal, fiind de dorit obţinerea de informaţii de la nivel local privind rezistenţa, în special în cazul
tratamentului infecţiilor severe. În funcţie de necesităţi, trebuie solicitată opinia experţilor în cazurile în care
prevalenţa rezistenţei este de natură să pună sub semnul întrebării eficacitatea medicamentului, cel puţin în
unele tipuri de infecţii.
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram -pozitive
Staphylococcus aureus (meticilino -sensibil)£
Staphylococci coagulazo -negativi (meticilino -sensibili)£
St reptococcus pyogenes (Grup A)
Streptococcus agalactiae (Grup B)
Streptococcus pneumoniae
Streptococci din grupul Viridans
Microorganisme aerobe Gram -negative
Borrelia burgdorferi
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Moraxella catarrhalis
Nei sseria gonorrhoea
Neisseria meningitidis
Proteus mirabilis
Providencia sp.
Treponema pallidum
Specii la care rezistenţa dobândită poate constitui o problemă
Microorganisme aerobe Gram -pozitive
Staphylococcus epidermidis+
Staphylococcus haemolyticus+
Staphylococcus hominis+
Microorganisme aerobe Gram -negative
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
%
Klebsiella pneumoniae%
Klebsiella oxytoca%
Morganella morganii
Proteus vulgaris
Serratia marcescens
Microorgan isme anaerobe
Bacteroides sp.
Fusobacterium sp.
Peptostreptococcus sp.
14
Clostridium perfringens
Microorganisme cu rezistenţă naturală
Microorganisme aerobe Gram-pozitive
Enterococcus sp.
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram -negative
Acin etobacter baumannii
Pseudomonas aeruginosa
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Clostridium difficile
Altele:
Chlamydia sp.
Chlamydophila sp.
Mycoplasma sp.
Legionella sp.
Ureaplasma urealyticum
£ Toate speciile de stafilococi metic ilino-rezistenţi sunt rezistente la ceftriaxonă.
+ Rate de rezistenţă >50% în cel puţin o regiune
%
Tulpinile producătoare de beta lactamaze cu spectru extins (ESBL) sunt întotdeauna rezistente
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administr area intravenoasă în bolus a unor doze de 500 mg şi 1 g ceftriaxonă, media concentraţiilor
plasmatice maxime de ceftriaxonă este de aproximativ 120 şi respectiv, 200 mg/l. După administrarea prin
perfuzie intravenoasă a unor doze de 500 mg, 1 g şi 2 g ceft riaxonă, concentraţiile plasmatice de ceftriaxonă
sunt de aproximativ 80, 150 şi respectiv, 250 mg/l. După administrarea injectabilă intramusculară, valorile
medii ale concentraţiilor plasmatice maxime de ceftriaxonă sunt aproximativ jumătate din cele obse rvate
după administrarea intravenoasă a unei doze echivalente.
Concentraţia plasmatică maximă după administrarea unei singure doze de 1 g este de aproximativ 81 mg/l şi
este atinsă la 2 -3 ore după administrare.
După administrarea intramusculară, aria de s ub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp este
echivalentă cu cea corespunzătoare administrării intravenoase a unei doze echivalente.
Distribuţie
Volumul de distribuţie al ceftriaxonei este de 7- 12 l. Concentraţiile care depăşesc concentraţiile minime
inhibitorii ale celor mai relevanţi patogeni sunt detectabile în ţesuturi incluzând plămâni, inimă, tract
biliar/ficat, amigdale, ureche medie şi mucoasă nazală şi în lichidul cefalorahidian, pleural, prostatic şi
sinovial. Este observată o creşt ere a valorii medii a concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) cu 8 -15% după
administrarea repetată; în cele mai multe cazuri, starea de echilibru este atinsă în decurs de 48 -72 de ore, în
funcţie de calea de administrare.
15
Penetrarea anumitor ţesuturi
Ce ftriaxona penetrează meningele. Penetrarea atinge punctul maxim atunci când meningele este inflamat.
Valorile medii ale concentraţiilor maxime de ceftriaxonă în lichidul cefalorahidian (LCR) la pacienţii cu
meningită bacteriană au fost raportate ca fiind de până la 25% din concentraţiile plasmatice, comparativ cu
2% din concentraţiile plasmatice la pacienţii la care meningele nu a fost inflamat. Concentraţiile maxime de
ceftriaxonă din LCR sunt atinse în aproximativ 4- 6 ore după administrarea intravenoasă a injecţiei.
Ceftriaxona traversează bariera placentară şi se excretă în lapte la concentraţii mici (vezi pct. 4.6).
Legarea de proteinele plasmatice
Ceftriaxona se leagă reversibil de albumină. La concentraţii plasmatice de sub 100 mg/l, procentul de lega re
de proteinele plasmatice este de aproximativ 95%. Legarea este un proces saturabil, iar procentul de legare
scade o dată cu creşterea concentraţiei (până la 85% la o concentraţie de 300 mg/l).
Metabolizare
Ceftriaxona nu este metabolizată sistemic, dar este transformată într -un metabolit inactiv cu ajutorul florei
intestinale.
Eliminare
Clearance- ul plasmatic al ceftriaxonei totale (legate şi nelegate) este de 10 -22 ml/minut. Clearance -ul renal
este de 5 -12 ml/minut. 50- 60% din doza de ceftriaxonă es te excretată nemodificată prin urină, în primă fază
prin filtrare glomerulară, în timp ce 40- 50% din doză este excretată nemodificată în bilă. La adulţi, timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare al ceftriaxonei totale este de aproximativ 8 ore.
P acienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
La pacienţii cu disfuncţii renale sau hepatice, farmacocinetica ceftriaxonei este influenţată doar în proporţie
mică, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este uşor crescut (sub dublul valorii sal e normale),
chiar dacă aceştia au funcţia renală afectată sever.
Creşterea relativ modestă a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare în cazul insuficienţei renale se
explică printr -o creştere compensatorie a clearance- ului non-renal, ceea ce rez ultă dintr-o scădere a legării de
proteinele plasmatice şi o creştere corespunzătoare a clearance- ului non-renal al ceftriaxonei totale.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este crescut datorită
unei c reşteri compensatorii a clearance- ului renal. Acest fapt este de asemenea datorat unei creşteri a
fracţiunii libere de ceftriaxonă din plasmă, ceea ce contribuie la creşterea paradoxală a clearance- ului total al
medicamentului, justificată prin creşterea î n paralel a volumului de distribuţie.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici cu vârsta peste 75 de ani, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminareeste de
regulă de două sau trei ori mai mare decât cel al adulţilor tineri.
Copii şi adolesce nţi
La nou- născuţi, timpul de înjumătăţire plasmatică al ceftriaxonei este prelungit. De la vârsta de 14 zile,
concentraţiile de ceftriaxonă liberă pot creşte din cauza unor factori precum scăderea filtrării glomerurale şi
afectarea legării de proteinele p lasmatice. În timpul copilăriei, timpul de înjumătăţire plasmatică este mai
scăzut decât la nou- născuţi sau adulţi.
Clearance- ul plasmatic şi volumul de distribuţie al ceftriaxonei totale sunt mai mari la nou- născuţi, sugari şi
copii decât la adulţi.
Line aritate/non -linearitate
Farmacocinetica ceftriaxonei este non -lineară, iar toţi parametrii farmacocinetici standard, cu excepţia
timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, sunt depedenţi de doză, crescând mai puţin decât
proporţional cu doza. Non- linearitatea este determinată de saturarea procesului de legare de proteinele
plasmatice şi de aceea, aceasta este observată pentru ceftriaxona totală din plasmă şi nu pentru ceftriaxona
liberă (nelegată).
16
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Ca şi în cazul altor antibiotice beta -lactamice, parametrul farmacocinetic- farmacodinamic care demonstrează
cel mai bine corelarea cu eficacitatea in vivo este procentul din intervalul de dozare în care concentraţia
medicamentului nelegat se menţine peste concentr aţia minimă inhibitorie (CMI) de ceftriaxonă pentru
fiecare specie ţintă în parte (adică %T > CMI).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Există dovezi din studiile efectuate la animale că doze mari de sare de calciu a ceftriaxonei au condus la
formarea de ca lculi şi precipitate la nivelul vezicii biliare a câinilor şi maimuţelor, acestea dovedindu -se a fi
reversibile. Studiile efectuate la animale nu au arătat nicio dovadă de toxicitate asupra reproducerii şi de
genotoxicitate. Nu au fost desfăşurate studii de carcinogenitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nu conține excipienți.
6.2 Incompatibilităţi
Pe baza rapoartelor din literatură, ceftriaxona este incompatibilă cu amsacrina, vancomicina, fluconazolul şi
aminoglicozidele.
Soluţi ile care conţin ceftriaxonă nu trebuie amestecate sau adăugate la soluţii care conţin alte medicamente,
cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6. În mod special, soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu
soluţia Ringer, soluţia Hartmann) nu trebuie utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua
ulterior conţinutul flaconului reconstituit pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un
precipitat. Ceftriaxona nu trebuie amestecată sau administrată simultan cu soluţiile care conţin calciu,
inclusiv cu soluţiile pentru nutriţie parenterală totală (vezi pct. 4.2, 4.3, 4.4 şi 4.8).
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambal ajului
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip II, cu capacitatea de 15 ml, închis cu dop din cauciuc pre -sterilizat,
etanşat cu capsă din aluminiu şi sigilat cu rondelă din PP, conţinând pulbere pentru soluţie
injectabilă/perfuzabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Instrucţiuni de utilizare şi manipulare
17
Injectare intravenoasă
Seftr ion 1g trebuie dizolvat în 10 ml apă pentru preparate injectabile( rezultând un volum final de 10,8 ml, cu
concentrația 93 mg/ml). Injectarea trebuie efectuată pe o perioadă de 2- 4 minute direct în venă sau se va
introduce în flaconul pentru perfuzie intra venoasă (vezi pct. 4.2).
Perfuzie intravenoasă
Seftrion 1g trebuie dizolvat în una din următoarele soluţii, care nu conţin calciu:
- clorură de sodiu 0,9 %;
- clorură de sodiu 0,45 % şi glucoză (2,5%) ;
- glucoză 5 %;
- glucoză 10 %;
- dextran 6 % în glucoză 5 %;
- hidroxietilamidon 6- 10 %.
Reconstituirea soluției perfuzabile trebuie efectuată în două etape pentru a permite reconstituirea volumului
necesar de soluție perfuzabilă:
1. Seftrion 1g este reconstituit injectănd în flacon 10 ml dintr -una din sol uțiile compatibile. Această soluție
trebuie transferată în punga de perfuzie adecvată, respectând condițiile aseptice controlate și validate.
2. Această soluție trebuie apoi diluată cu încă 9 ml solvent, rezultând un volum final de 20,5 ml și o
concentrați e de 49 mg/ml.
Volumul de 20,5 ml de soluție reconstituită trebuie administrată imediat sub forma unei perfuzii scurte, timp
de 30 minute.
Administrare intramusculară
Seftrion 1g trebuie dizolvat în 3,5 ml de soluție de clorhidrat de lidocaină 1% v/v. Sol uția( rezultând un
volum final de 4,2 ml, cu concentrație 0,3 g/ml) trebuie administrată prin injectare intramusculară profundă.
Dozele mai mari de 1g trebuie divizate și injectate în mai multe locuri. Nu trebuie injectate pe aceeași parte a
corpului doze mai mari de 1g ceftriaxonă(vezi pct. 4.2)
Soluția obținută după reconstituirea cu lidocaină nu se administrează intravenos(vezi pct. 4.4)
Ceftriaxona nu trebuie amestecată în aceeași seringă cu niciun alt medicament cu excepția clorhidratului de
lidocain ă soluție 1%(doar pentru injectare intramusculară).
Soluția reconstituită trebuie agitată 60 secunde pentru dizolvarea completă a ceftriaxonei.
Soluțiile reconstituite trebuie inspectate vizual. Trebuie utilizate numai soluțiile clare fără particule vizibile.
Medicamentul reconstituit eate destinat unei singure utilizări și soluția rămasă nefolosită trebuie aruncată.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
E.I.P.I.CO MED S.R.L .
B -dul Unirii nr. 6, Bl. 8C sc.1, ap 9
Sector 4, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6995/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Octombrie 2014
18
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2014
Informaţii detaliate privind a cest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Seftrion 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon cu pulbere pe ntru soluție injectabilă/perfuzabilă conține ceftriaxonă 1 g sub formă de ceftriaxonă
sar e de sodiu 1,193 g .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru solu ţie injectabilă/perfuzabilă
Pulbere de culoare albă până la gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Seftrion este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou- născuţii la termen (de la naştere), pentru tratamentul
următoarelor infecţii:
• Meningită bacteriană
• Pneumonie comunitară dobândită
• Pne umonie dobândită în spital
• Otită medie acută
• Infecţii intraabdominale
• Infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită)
• Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor
• Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi
• Gonoree
• Sifilis
• Endocardită ba cteriană
Seftrion poate fi utilizat:
Pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi.
Pentru tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate ale bolii (stadiul III)) la
adulţi şi copi i, inclusiv la nou -născuţi cu vârsta peste 15 zile.
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale.
În controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie bacteriană.
Pentru tratamentul pacienţilor cu bacteremie asociată cu, sau care se suspectează a fi asociată cu oricare
dintre infecţiile enumerate mai sus.
2
Seftrion trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când bacteriile în cauză nu se afl ă
în spectrul său de acţiune (vezi pct. 4.4).
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale privind utilizarea agenţilor antibacterieni.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţie i şi de vârsta şi starea funcţiei hepato-
renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicaţii. În cazuri
severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la c apătul superior al intervalului
de doze recomandat.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani (≥ 50 kg)
Doza de ceftriaxonă*
Frecvenţa administrării
tratamentului**
Indicaţii
1-2 g o dată pe zi Pneumonie comunitară
dobândită
Exacerbări acute ale bolii
pulmonare obstructive cronice
Infecţii intraabdominale,
Infecţii complicate ale
tractului urinar
(inclusiv pielonefrită)
2 g o dată pe zi Pneumonie dobândită în spital
Infecţii complicate cutanate şi
ale ţesuturilor moi
Infecţii ale oaselor şi
articula ţiilor
2-4 g o dată pe zi Controlul neutropeniei la
pacienţii cu febră, care este
suspectată a fi determinată de
o infecţie bacteriană
Endocardită bacteriană
Meningită bacteriană
* În cazul bacteremiei documentate, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul
superior al intervalului de doze recomandat.
** Administrarea de două ori pe zi (la interval de 12 ore) poate fi luată în considerare atunci când se
administrează doze mai mari de 2 g pe zi.
Indicaţii pentru adulţi şi co pii cu vârsta peste 12 ani (≥ 50 kg) pentru care sunt necesare scheme de tratament
specifice:
Otită medie acută
Se administrează intramuscular o doză unică de 1- 2 g Seftrion. Date limitate sugerează faptul că în cazurile
în care pacientul este grav bolnav sau tratamentul anterior a eşuat, Seftrion poate fi eficace dacă se
administrează intramuscular o doză de 1- 2 g pe zi, timp de 3 zile.
3
Profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale 2 g ca doză unică administrată
preoperator.
Gonoree
500 mg ca doză unică administrată intramuscular.
Sifilis
În general, dozele recomandate sunt de 500 mg- 1 g administrate o dată pe zi şi pot creşte la 2 g pe zi în cazul
neurosifilisului, timp de 10 -14 zile. Recomandările privind dozele a dministrate pentru tratamentul sifilisului,
inclusiv al neurosifilisului, se bazează pe date limitate. Trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau
locale.
Boală Lyme diseminată (stadii precoce [stadiul II] şi avansate ale bolii [stadiul III])
2 g o dată pe zi, timp de 14 -21 de zile. Recomandările privind durata tratamentului variază şi trebuie luate în
considerare ghidurile naţionale sau locale.
Copii şi adolescenţi
Nou -născuţi, sugari şi copii cu vârsta de 15 zile până la 12 ani (< 50 kg)
La cop iii cu greutatea corporală de 50 kg sau mai mult, trebuie administrată doza uzuală pentru adulţi.
Doza de ceftriaxonă* Frecvenţa administrării
tratamentului**
Indicaţii
50-80 mg/kg o dată pe zi
Infecţii intraabdominale
Infecţii complicate ale
tractului
urinar (inclusiv pielonefrită)
Pneumonie comunitară
dobândită
Pneumonie dobândită în spital
50-100 mg/kg o dată pe zi
Infecţii complicate cutanate şi
ale ţesuturilor moi
Infecţii ale oaselor şi
articulaţiilor
Controlul neutropeniei la
pacienţii cu fe bră, care este
suspectată a fi determinată de
o
infecţie bacteriană
80-100 mg/kg (maximum 4 g) o dată pe zi
Meningită bacteriană
100 mg/kg (maximum 4 g) o dată pe zi
Endocardită bacteriană
* În cazul bacteremiei documentate, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul
superior al intervalului de doze recomandat.
** Administrarea de două ori pe zi (la interval de 12 ore) poate fi luată în considerare atunci când se
administrează doze mai mari de 2 g pe zi.
Indicaţii pentr u nou-născuţi, sugari şi copii cu vârsta între 15 zile şi 12 ani (< 50 kg) care necesită scheme de
tratament specifice:
Otită medie acută
Pentru tratamentul iniţial al otitei medii se administrează intramuscular o doză de 50 mg/kg Seftrion.
Date limitate sugerează faptul că în cazurile în care copilul este grav bolnav sau tratamentul iniţial aeşuat,
Seftrion poate fi eficace dacă se administrează intramuscular o doză de 50 mg/kg pe zi, timp de 3 zile.
4
Profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale
50- 80 mg/kg ca doză unică administrată preoperator.
Sifilis
În general, dozele recomandate sunt de 75 -100 mg/kg (maximum 4 g) o dată pe zi, timp de 10- 14 zile.
Recomandările privind doza pentru tratamentul sifilisului, inclusi v al neurosifilisului, se bazează pe date
foarte limitate. Trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau locale.
Boală Lyme diseminată (stadii precoce [stadiul II] şi avansate ale bolii [stadiul III])
50- 80 mg/kg o dată pe zi, timp de 14 -21 de zile . Recomandările privind durata tratamentului variază şi
trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau locale.
Nou -născuţi cu vârsta între 0- 14 zile
Seftrion este contraindicat la nou- născuţii prematuri, până la vârsta postmenstruală de 41 de săptăm âni
(vârsta gestaţională + vârsta cronologică).
Doza de ceftriaxonă* Frecvenţa administrării
tratamentului
Indicaţii
20-50 mg/kg o dată pe zi
Infecţii intraabdominale
Infecţii complicate cutanate şi
ale ţesuturilor moi
Infecţii complicate ale
tractului urinar (inclusiv
pielonefrită)
Pneumonie comunitară
dobândită
Pneumonie dobândită în spital
Infecţii ale oaselor şi
articulaţiilor
Controlul neutropeniei la
pacienţii cu febră, care este
suspectată a fi determinată de
o infecţie bacteriană
50 mg/kg o dată pe zi
Meningită bacteriană
Endocardită bacteriană
* În cazul bacteremiei documentate, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul
superior al intervalului de doze recomandat.
Doza zilnică maximă de 50 mg/kg nu trebuie depă şită.
Indicaţii pentru nou- născuţii cu vârsta între 0 -14 zile care necesită scheme de tratament specifice:
Otită medie acută
Pentru tratamentul iniţial al otitei medii se administrează intramuscular o doză unică de 50 mg/kg Seftrion.
Profilaxia preoperat orie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale 20- 50 mg/kg ca doză unică
administrată preoperator.
Sifilis
În general, doza recomandată este de 50 mg/kg o dată pe zi, timp de 10- 14 zile. Recomandările privind doza
pentru tratamentul sifilisului, inclusiv al neurosifilisului, se bazează pe date foarte limitate.
Trebuie luate în considerare ghidurile naţionale sau locale.
Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia bolii. La fel ca în cazul tratamentului cu anti biotice,
administrarea ceftriaxonei trebuie continuată timp de 48- 72 de ore după ce pacientul devine afebril sau au
fost obţinute dovezi ale eradicării bacteriene.
5
Pacienţi vârstnici
Dozele recomandate pentru adulţi nu necesită modificări la pacienţii vâ rstnici dacă funcţia renală şi funcţia
hepatică funcţionează satisfăcător.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Datele disponibile nu indică necesitatea ajustării dozei în caz de insuficienţă hepatică uşoară până la
moderată, dacă funcţia renală nu este afec tată.
Nu există date din studiile clinice pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară reducerea dozei de ceftriaxonă dacă funcţia hepatică nu
este afectată. Numai în cazurile de insuficienţă renală preterminală (clearance- ul creatininei < 10 ml/minut),
doza de ceftriaxonă nu trebuie să depăşească 2 g pe zi.
La pacienţii care efectuează şedinţe de dializă nu este necesară suplimentarea dozei după efect uarea dializei.
Ceftriaxona nu este eliminată prin dializă peritoneală sau hemodializă. Este recomandată monitorizarea
clinică atentă în ceea ce priveşte siguranţa şi eficacitatea.
Pacienţi cu insuficienţă renală şi hepatică severe
La pacienţii cu disfuncţ ie renală şi hepatică severe este recomandată monitorizarea clinică atentă în ceea ce
priveşte siguranţa şi eficacitatea.
Mod de administrare
Seftrion poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de minute (cale de
administrare preferată), sub formă de injecţie intravenoasă lentă în decurs de 5 minute sau sub formă de
injecţie intramusculară profundă. Admimistrarea intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în
decurs de 5 minute, de preferat în vene cu diametrul m ai mare. La sugari şi la copiii cu vârsta de până la 12
ani, dozele de 50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nou- născuţi, dozele trebuie
administrate intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul potenţial de apariţie a encefalopatiei
bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Injecţiile intramusculare trebuie
administrate în masa unui muşchi relativ mare al corpului şi nu mai mult de 1 g într -un singur loc de
administrare. Administrarea pe calea intramusculară trebuie luată î n considerare atunci când administrarea pe
calea intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient. Pentru doze mai mari de 2 g,
trebuie utilizată calea de administrare intravenoasă.
Dacă se utilizează lidocaina ca solvent, soluţia r ezultată nu trebuie niciodată administrată intravenos (vezi
pct. 4.3). Trebuie luate în considerare informaţiile din Rezumatul Caracteristicilor Produsului pentru
lidocaină.
Ceftriaxona este contraindicată la nou- născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesit ă (sau se aşteaptă să necesite)
tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu perfuzii continue care conţin calciu, cum este
nutriţia parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei (vezi pct. 4.3).
Soluţiil e perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann) nu trebuie utilizate
pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul flaconului reconstituit pentru
administrarea intravenoasă, deoarece se poate form a un precipitat. Precipitatul de calciu-ceftriaxonă poate
apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care conţin calciu în aceeaşi linie de
administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu nu trebuie amestecate sau
administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale, ceftriaxonatrebuie
administrată cu 30- 90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală.
Pen tru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Antecedente de hipersens ibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică) la oricare alt tip de antibiotic beta-
lactamic (peniciline, monobactami şi carbapeneme).
6
Ceftriaxona este contraindicată la:
- Nou -născuţii prematuri până la vârsta postmenstruală de 41 de săptămâni (vâr sta gestaţională + vârsta
cronologică)*
- Nou -născuţii la termen (până la vârsta de 28 de zile):
- cu hiperbilirubinemie, icter sau care au hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în aceste afecţiuni este
probabil ca legarea bilirubinei să fie afectată*
- da că aceştia necesită (sau se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu calciu sau cu
perfuzii care conţin calciu, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei
(vezi pct. 4.4, 4.8 şi 6.2).
*Studiile in vitro au indicat faptul că ce ftriaxona poate deplasa bilirubina de pe albumina serică, ceea ce
determină un posibil risc de apariţie a encefalopatiei bilirubinice la aceşti pacienţi.
Atunci când ceftriaxona se administrează intramuscular iar lidocaina este utilizată ca solvent, trebui e luate în
considerare contraindicaţiile prevăzute la lidocaină (vezi pct. 4.4). Vezi informaţiile din rezumatul
caracteristicilor produsului pentru lidocaină, în special contraindicaţiile.
Soluţiile de ceftriaxonă care conţin lidocaină nu trebuie nicioda tă administrate intravenos.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Ca şi în cazul altor medicamente antibacteriene beta -lactamice, au fost raportate reacţii de
hipersensibilitate grave şi ocazional letale (vezi pct. 4.8). În cazul reacţiilor severe de
hipersensibilitate, tratamentul cu ceftriaxonă trebuie întrerupt imediat şi trebuie aplicate măsurile de urgenţă
adecvate. Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de
reacţii severe de hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la orice alt tip de antibiotic beta-
lactamic. Ceftriaxona trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de
hipersensibilitate non -severe la alte antibiotice beta- lactamice.
Au fost raportate reacţii adverse severe cutanate (sindrom Stevens Johnson sau sindrom
Lyell/necroliză epidermică toxică); cu toate acestea, frecvenţa acestor evenimente nu este cunoscută (vezi
pct. 4.8).
Interacţiuni cu produse care conţin calciu
La prematuri şi la nou- născuţii la termen cu vârsta mai mică de 1 lună au fost descrise cazuri de reacţii letale
cauzate de apariţia precipitatelor de calciu -ceftriaxonă în plămâni şi rinichi. Cel puţin unuia dintre ei i s -au
ad ministrat ceftriaxonă şi calciu la momente diferite şi prin linii de administrare intravenoase diferite. În
datele ştiinţifice disponibile, nu sunt raportate cazuri confirmate de precipitări intravasculare la pacienţi, alţii
decât nou- născuţii trataţi cu ceftriaxonă şi soluţii care conţin calciu sau orice alte produse care conţin calciu.
Studiile in vitro au demonstrat că nou- născuţii prezintă un risc crescut de formare a precipitatelor de calciu-
ceftriaxonă, comparativ cu alte categorii de vârstă.
La pacienţii de orice vârstă, ceftriaxona nu trebuie amestecată sau administrată simultan cu nicio soluţie
intravenoasă care conţine calciu, chiar dacă se utilizează linii de perfuzare sau locuri de perfuzare diferite. Cu
toate acestea, la pacienţii cu vârsta mai mare de 28 de zile, ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu pot fi
administrate secvenţial una după alta dacă sunt utilizate linii de perfuzare în locuri diferite sau dacă liniile de
perfuzare sunt înlocuite sau bine spălate între perfuzii cu soluţie de ser fiziologic, pentru a se evita
precipitarea. La pacienţii care necesită perfuzie continuă cu soluţii pentru nutriţie parenterală totală (NPT)
care conţin calciu, profesioniştii din domeniul sănătăţii
pot lua în considerare utilizarea de tratamente ant ibacteriene alternative, care nu prezintă un risc similar de
precipitare. Dacă utilizarea de ceftriaxonă este considerată necesară la pacienţii care au nevoie de nutriţie
continuă, soluţiile NPT şi ceftriaxona pot fi administrate simultan, dar prin linii d e perfuzare diferite şi în
locuri diferite. Alternativ, administrarea perfuziei de soluţie NPT ar putea fi oprită în perioada de perfuzare a
ceftriaxonei, ţinând cont de recomandarea de spălare a liniilor de perfuzare între administrări (vezi pct. 4.3,
4.8, 5.2 şi 6.2).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Seftrion la nou- născuţi, sugari şi copii a fost stabilită pentru dozele descrise la Doze
şi Mod de administrare (vezi pct. 4.2). Studiile au arătat că ceftriaxona, similar altor cefalosporine, poate
deplasa bilirubina de pe albuminele plasmatice.
7
Seftrion este contraindicat la prematuri şi la nou- născuţii la termen care prezintă riscul de a dezvolta
encefalopatie bilirubinică (vezi pct. 4.3).
Anemia hemolitică mediată imun
O anemie hemolitică me diată imun a fost observată la pacienţii cărora li s -au administrat medicamente
antibacteriene din clasa cefalosporinelor, inclusiv Seftrion (vezi pct. 4.8). În timpul tratamentului cu Seftrion
au fost raportate cazuri severe de anemie hemolitică, inclusiv cazuri letale, atât la adulţi cât şi la copii.
Dacă un pacient dezvoltă anemie în timpul tratamentului cu ceftriaxonă, trebuie luat în considerare
diagnosticul de anemie asociată administrării de cefalosporine, iar tratamentul cu ceftriaxonă trebuie
între rupt până când factorul etiologic este elucidat.
Tratamentul pe termen lung
În cazul unui tratament prelungit, hemoleucograma completă trebuie să fie efectuată la intervale regulate.
Colită/Dezvoltare excesivă a microorganismelor rezistente
Colita asoci ată medicamentelor antibacteriene şi colita pseudomembranoasă au fost raportate aproape în
cazul tuturor medicamentelor antibacteriene, inclusiv în cazul ceftriaxonei şi pot varia ca severitate,de la
uşoare până la cele care pun viaţa în pericol. Prin urma re, este important să fie luat în considerare acest
diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea de ceftriaxonă (vezi
pct. 4.8). Trebuie avute în vedere întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă şi administrarea tratamentului
specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul.
Suprainfecţiile cu microorganisme rezistente pot apărea şi în cazul altor medicamente antibacteriene.
Insuficienţă renală şi hepatică severe
În cazu l insuficienţei renale şi hepatice severe este recomandată monitorizarea clinică atentă în ceea ce
priveşte siguranţa şi eficacitatea (vezi pct. 4.2).
Interferenţa cu testarea serologică
Pot apărea interferenţe cu testele Coombs, deoarece Seftrion poate c onduce la obţinerea de rezultate fals-
pozitive ale testului. De asemenea, administrarea de Seftrion poate conduce la obţinerea de rezultate fals -
pozitive ale testului pentru galactozemie (vezi pct. 4.8).
Metodele neenzimatice pentru determinarea glucozei î n urină pot conduce la obţinerea de rezultate fals-
pozitive. Determinarea glucozei din urină în timpul tratamentului cu Seftrion trebuie efectuată prin metode
enzimatice (vezi pct. 4.8).
Sodiu
Fiecare gram de Seftrion conţine 3,6 mmoli sodiu. Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii
careurmează o dietă cu aport controlat de sodiu.
Spectru antibacterian
Ceftriaxona prezintă un spectru limitat al activităţii antibacteriene şi poate să nu fie adecvată pentru utilizarea
ca antibiotic unic în tratamentu l anumitor tipuri de infecţii, decât după confirmarea patogenului (vezi pct.
4.2). În cazul infecţiilor polimicrobiene, unde patogenii suspectaţi includmicroorganisme rezistente la
ceftriaxonă, trebuie luată în considerare administrarea unui antibiotic suplimentar.
Utilizarea lidocainei
În cazul în care soluţia de lidocaină se utilizează ca solvent, soluţiile de ceftriaxonă trebuie administrate
numai sub formă de injecţie intramusculară. Trebuie luate în considerare contraindicaţiile, atenţionările şi
alte informaţii relevante, aşa cum sunt prezentate în rezumatul caracteristicilor produsului pentru lidocaină
înainte de administrare (vezi pct. 4.3).
Soluţia de lidocaină nu trebuie niciodată administrată intravenos.
Litiază biliară
Atunci când la ecografie se observă umbre, trebuie avut în vedere faptul că există posibilitatea ca acestea să
reprezinte precipitate ale sării de calciu a ceftriaxonei. La ecografia veziculei biliare, au fost detectate umbre,
considerate în mod eronat ca fiind calculi biliari, şi care au fost observate mai frecvent la administrarea unor
doze de ceftriaxonă de 1 g pe zi sau mai mari. Este necesară prudenţă mai ales la copii şi adolescenţi. Aceste
precipitate dispar complet după întreruperea tratamentului cu
8
ceftriaxonă. Aceste pre cipitate ale sării de calciu a ceftriaxonei au fost asociate rar cu simptome. În cazurile
simptomatice se recomandă tratament conservator non- invaziv, iar decizia de întrerupere a tratamentului cu
ceftriaxonă aparţine medicului, pe baza evaluării individua le a balanţei beneficiu-risc (vezi pct. 4.8).
Stază biliară
La pacienţii trataţi cu Seftrion au fost raportate rar cazuri de pancreatită, posibilul factor etiologic fiind
obstrucţia biliară (vezi pct. 4.8). Majoritatea pacienţilor au prezentat factori de risc pentru stază şi
microlitiază biliară, de exemplu antecedente de intervenţii chirurgicale majore, boli severe şi nutriţie
parenterală totală. Nu poate fi exclus rolul declanşator sau de cofactor al Seftrion, în raport cu formarea de
precipitate biliare .
Litiază renală
Au fost raportate cazuri de litiază renală, care este reversibilă după întreruperea administrării ceftriaxonei
(vezi pct. 4.8). În cazuri simptomatice, trebuie efectuată o ecografie. Decizia de utilizare la pacienţi cu
antecedente de lit iază renală sau cu hipercalciurie este luată de către medic, pe baza evaluării balanţei
beneficiu- risc pentru fiecare pacient.
Medicamentul conține sodiu . Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie
de sodiu
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu, cum sunt soluţia Ringer sau soluţia Hartmann, nu trebuieutilizate
pentru a reconstitui conţinutul flacoanelor de Seftrion sau pentru a dilua ulterior conţi nutul flaconului
reconstituit pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat.
Precipitatul de calciu -ceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecatăcu
soluţii care conţin calciu în aceeaşi linie de administrare intravenoasă. Ceftriaxona nu trebuie administrată
simultan cu soluţii pentru administrare intravenoasă care conţin calciu, inclusiv cu perfuziile continue care
conţin calciu, cum sunt perfuziile pentru nutriţie parenterală prin intermediul unu i tub în formă de Y. Cu
toate acestea, ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu pot fi administrate secvenţial una după alta la toate
categoriile de pacienţi, cu excepţia nou- născuţilor, dacă liniile de
perfuzare sunt bine spălate între perfuzii cu un lichid compatibil. Studiile in vitro care au utilizatplasmă de la
adulţi şi plasmă din sângele cordonului ombilical al nou- născuţilor au demonstrat că nounăscuţii prezintă un
risc crescut de formare a precipitatelor de calciu -ceftriaxonă (vezi pct. 4.2, 4.3, 4.4, 4.8 şi 6.2).
Administrarea concomitentă cu anticoagulante orale poate creşte efectul de tip antivitamină K şi riscul de
sângerare. Se recomandă ca, atât în timpul cât şi după tratamentul cu ceftriaxonă, valoarea Raportului
Internaţional Normalizat (INR) să fie monitorizată frecvent, iar posologia medicamentului cu efect de tip
ant ivitamină K să fie ajustată corespunzător (vezi pct. 4.8).
Există dovezi contradictorii privind o potenţială creştere a toxicităţii renale a aminoglicozidelor atunci când
se administrează concomitent cu cefalosporinele. În aceste cazuri, practica medicală recomandă
monitorizarea atentă a concentraţiilor de aminoglicozidă (şi a funcţiei renale).
Într -un studiu in vitro, au fost observate efecte antagoniste la administrarea cloramfenicolului în asociere cu
ceftriaxona. Relevanţa clinică a acestui aspect nu e ste cunoscută.
Nu au fost raportate interacţiuni între ceftriaxonă şi medicamentele care conţin calciu cu administrare orală
sau interacţiuni între ceftriaxona administrată intramuscular şi medicamentele care conţin calciu
(administrate pe cale intravenoas ă sau orală).
Rar, la pacienţii trataţi cu ceftriaxonă, se pot obţine rezultate fals -pozitive ale testului Coombs.
Ceftriaxona, ca şi alte antibiotice, poate conduce la rezultate fals -pozitive ale testului pentru galactozemie.
De asemenea, metodele neenz imatice de determinare a glucozei în urină pot da rezultate fals -pozitive.
De aceea, determinarea glucozei din urină în timpul tratamentului cu ceftriaxonă trebuie efectuată prin
metode enzimatice.
Nu a fost observată afectarea funcţiei renale după administrarea concomitentă de doze mari de ceftriaxonă şi
medicamente diuretice (de exemplu furosemid).
Administrarea simultană de probenecid nu scade eliminarea ceftriaxonei.
9
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Ceftriaxona traversează bariera p lacentară. Există date limitate privind administrarea ceftriaxonei la femeile
gravide. Studiile efectuate pe animale nu au evidenţiat, direct sau indirect, efecte dăunătoare asupra
dezvoltării embrionare/fetale, perinatale sau postnatale (vezi pct. 5.3). C eftriaxona poate fi administrată în
timpul sarcinii şi în special în primul trimestru de sarcină numai dacă beneficiul tratamentului depăşeşte
riscul acestuia.
Alăptarea
Ceftriaxona se excretează în laptele uman în cantităţi mici, dar la doze terapeutice nu se anticipează niciun
efect asupra sugarilor alăptaţi. Cu toate acestea, nu poate fi exclus riscul de apariţie a diareei şi a infecţiilor
fungice la nivelul mucoaselor. Trebuie avută în vedere posibilitatea sensibilizării. Trebuie luată o decizie
privi nd întreruperea alăptării sau întreruperea/oprirea tratamentului cu ceftriaxonă, ţinând cont de beneficiile
alăptării pentru copil şi de beneficiile tratamentului pentru femeie.
Fertilitatea
Studiile asupra funcţiei de reproducere nu au evidenţiat niciun efect advers asupra fertilităţii la femei sau
bărbaţi.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În timpul tratamentului cu ceftriaxonă pot apărea reacţii adverse (de exemplu, ameţeli) care pot afecta
abilitatea de a con duce şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie să fie atenţi atunci când conduc
sau folosesc utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate după administrarea ceftriaxonei sunt eozinofilie, leucopenie,
tromboci topenie, diaree, erupţie cutanată tranzitorie şi valori crescute ale enzimelor hepatice.
Datele necesare pentru a determina frecvenţa RA pentru ceftriaxonă au fost extrase din studiile clinice.
Pentru clasificarea frecvenţei, a fost utilizată următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥ 1/100 - < 1/10)
Mai puţin frecvente (≥ 1/1000 - < 1/100)
Rare (≥ 1/10000 - < 1/1000)
Cu frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate din datele disponibile)
Clasificarea
pe
aparate,
sisteme
şi organe
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Cu frecvenţă
necunoscută
Infecţii şi
infestări
Infecţii fungice
ale aparatului
genital
Colită
pseudomembranoasăb
Suprainfecţiib
Tulburări
hematologice
şi
limfatice
Eozinofilie
Leucopenie
Trombocitopenie
Granulocitopenie
Anemie
Coagulopatie
Anemie
Hemoliticăb
Agranulocitoză
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Şoc anafilactic
Reacţie
anafilactică
Reacţie
anafilactoidă
10
Hipersensibilitateb
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee
Ameţeli
Convulsii
Tulburări
acustice
şi vestibulare
Vertij
Clasificarea
pe
aparate,
sisteme
şi organe
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Bronhospasm
Tulburări
gastrointestin
ale
Diareeb
Scaune moi
Greaţă
Vărsături
Pancreatităb
Stomatită
Glosită
Tulburări
hepatobiliare
Creştere a
valorilor
enzimelor
hepatice
Precipitare la
nivelul vezicii
biliareb
Kernicter
Afecţiuni
cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat
Erupţie cutanată
tranzitorie
Prurit Urticarie Sindrom Stevens-
Johnsonb
Necroliză
epidermică toxicăb
Eritem polimorf
Pustuloză
generalizată acută
exantematoasă
Tulburări
renale şi
ale căilor
urinare
Hematurie
Glucozurie
Oligurie
Precipitare la
nivel renal
( reversibilă)
Tulburări
generale
şi la nivelul
locului de
administrare
Flebită
Durere la locul de
injectare
Pirexie
Investigaţii
diagnostice
Creştere a
creatinemiei
Test Coombs
falspozitivb
Test de
galactozemie fals-
pozitiv
b
Metode
neenzimatice
11
pentru
determinarea
glucozei cu
rezultate fals -
pozitive
b
a
Pe baza raportărilor din perioada ulterioară punerii pe piaţă. Deoarece aceste reacţii adverse sunt
raportate în mod voluntar de către o populaţie de dimensiuni incerte, frecvenţa acestora nu poate fi
estimată, fiind clasificate ca reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută.
b
Vezi pct. 4.4
Infecţii şi infestări
Raportările de diaree apărute după tratamentul cu ceftriaxonă pot fi asociate cu prezenţa Clostridium
difficile. Trebuie instituit tratamentul adecvat cu administrarea de lichide şi electroliţi (vezi pct. 4.4).
Precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei
Au fost raportate rar reacţii adverse severe, în unele cazuri letale, la nou- născuţii prematuri şi la cei la termen
(cu vârsta < 28 de zile) care au fost trataţi cu ceftriaxonă şi calciu administrate intravenos.
Precipitatele sare de calciu -ceftriaxonă au fost observate la nivelul plămânilor şi rinichilor, după deces.
Riscul mare de precipitare la nou -născuţi este determi nat de volumul de sânge scăzut şi de timpul de
înjumătăţire plasmatică mai lung al ceftriaxonei, în comparaţie cu cel al adulţilor (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2).
Au fost raportate cazuri de apariţie a precipitatelor la nivel renal, iniţial la copiii cu vârst a de peste 3 ani care
au fost trataţi fie cu doze zilnice mari (de exemplu, ≥ 80 mg/kg şi zi) sau cu doze totale care depăşesc 10 g şi
care au prezentat alţi factori de risc (de exemplu, restricţii ale aportului de lichide sau imobilizare la pat).
Riscul d e formare a precipitatelor este crescut la pacienţii imobilizaţi sau deshidrataţi. Această reacţie poate
fi simptomatică sau asimptomatică, poate conduce la insuficienţă renală sau anurie şi este reversibilă după
întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă ( vezi pct. 4.4).
Precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei la nivelul vezicii biliare a fost observată iniţial la pacienţii trataţi cu
doze mai mari decât doza standard recomandată. La copii, studiile prospective au arătat o incidenţă variabilă
a precipit ării după administrarea intravenoasă - peste 30% în unele studii. Incidenţa pare să fie mai mică în
cazul administrării lente a perfuziei (20 -30 de minute). Această reacţie este de obicei asimptomatică,
precipitatele fiind însoţite rar de simptome clinice cum sunt durere, greaţă şi vărsături. În aceste cazuri se
recomandă tratamentul simptomatic. De obicei, precipitarea este reversibilă la întreruperea administrării
ceftriaxonei (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilo r adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, pot apărea simptome de greaţă, vărsături şi diaree. Concentraţia ceftriaxonei nu poate fi
redusă prin hemodializă sau prin dializă peritoneală. Nu există un antidot specific. În caz desupradozaj,
tratamentul este simptomatic.
12
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, cefalosporine de generaţia a treia, codul ATC:
J01DD04
Mod de acţiune
Ceftriaxona inhibă sinteza peretelui celular bacterian prin legarea de proteinele de legare a penicilinei(PLP).
Aceasta conduce la întreruperea biosintezei peretelui celular (peptidoglican), ceea ce determină în final liza
şi moartea celulei bacteriene.
Rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la ceftriaxonă este determinată de unul sau mai multe d intre mecanismeleurmătoare:
• hidroliza de către beta -lactamaze, inclusiv beta- lactamaze cu spectru extins (BLSE),
carbapenemaze şi enzime de tipul Amp C care pot fi induse sau inhibate constant la anumite specii de
bacterii aerobe Gram -negative.
• scăder ea afinităţii ceftriaxonei pentru proteinele de legare a penicilinei.
• impermeabilitatea membranei externe a microorganismelor Gram -negative.
• prezenţa pompelor de eflux bacteriene.
Valori critice pentru testarea sensibilităţii
Valorile critice ale conc entraţiei minime inhibitorii (CMI) stabilite de Comitetul European privind Testarea
Sensibilităţii Microbiene (EUCAST) sunt următoarele:
Patogeni Test de diluţie (CMI, mg/l)
Sensibil Rezistent
Enterobacteriaceae ≤ 1 > 2
Staphylococcus sp. a. a.
Streptococcus sp.
(Grup A, B, C şi G)
b. b.
Streptococcus pneumoniae ≤ 0,5c > 2
Patogeni Test de diluţie (CMI, mg/l)
Sensibil Rezistent
Streptococci din grupul Viridans ≤ 0,5 > 0,5
Haemophilus influenzae ≤ 12c > 0,12
Moraxella catarrhalis ≤ 1 > 2
Neisseria gonorrhoeae ≤ 0,12 > 0,12
Neisseria meningitidis ≤ 12c > 0,12
Nu este corelat cu nicio specie ≤ 1d > 2
a. Sensibilitate dedusă din sensibilitatea cefoxitinei.
b. Sensibilitate dedusă din sensibilitatea penicilinei.
c. Izolatele cu CMI pentru ceftriaxonă peste valoarea critică de sensibilitate sunt rare şi, dacă sunt observate,
acestea trebuie retestate. Dacă sunt confirmate, ele trebuie să fie trimise la un laborator de referinţă.
d. Valorile critice se aplică în cazul unei doze zilnice de 1 g x 1 şi a unei doze mai mari, de cel puţin 2 g x 1,
administrate intravenos.
13
Eficacitate clinică împotriva patogenilor specifici
Pentru anumite specii, prevalenţa rezistenţei dobândite poate să varieze din punct de vedere geografic şi
temporal, fiind de dorit obţinerea de informaţii de la nivel local privind rezistenţa, în special în cazul
tratamentului infecţiilor severe. În funcţie de necesităţi, trebuie solicitată opinia experţilor în cazurile în care
prevalenţa rezistenţei este de natură să pună sub semnul întrebării eficacitatea medicamentului, cel puţin în
unele tipuri de infecţii.
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram -pozitive
Staphylococcus aureus (meticilino -sensibil)£
Staphylococci coagulazo -negativi (meticilino -sensibili)£
St reptococcus pyogenes (Grup A)
Streptococcus agalactiae (Grup B)
Streptococcus pneumoniae
Streptococci din grupul Viridans
Microorganisme aerobe Gram -negative
Borrelia burgdorferi
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Moraxella catarrhalis
Nei sseria gonorrhoea
Neisseria meningitidis
Proteus mirabilis
Providencia sp.
Treponema pallidum
Specii la care rezistenţa dobândită poate constitui o problemă
Microorganisme aerobe Gram -pozitive
Staphylococcus epidermidis+
Staphylococcus haemolyticus+
Staphylococcus hominis+
Microorganisme aerobe Gram -negative
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
%
Klebsiella pneumoniae%
Klebsiella oxytoca%
Morganella morganii
Proteus vulgaris
Serratia marcescens
Microorgan isme anaerobe
Bacteroides sp.
Fusobacterium sp.
Peptostreptococcus sp.
14
Clostridium perfringens
Microorganisme cu rezistenţă naturală
Microorganisme aerobe Gram-pozitive
Enterococcus sp.
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram -negative
Acin etobacter baumannii
Pseudomonas aeruginosa
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Clostridium difficile
Altele:
Chlamydia sp.
Chlamydophila sp.
Mycoplasma sp.
Legionella sp.
Ureaplasma urealyticum
£ Toate speciile de stafilococi metic ilino-rezistenţi sunt rezistente la ceftriaxonă.
+ Rate de rezistenţă >50% în cel puţin o regiune
%
Tulpinile producătoare de beta lactamaze cu spectru extins (ESBL) sunt întotdeauna rezistente
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administr area intravenoasă în bolus a unor doze de 500 mg şi 1 g ceftriaxonă, media concentraţiilor
plasmatice maxime de ceftriaxonă este de aproximativ 120 şi respectiv, 200 mg/l. După administrarea prin
perfuzie intravenoasă a unor doze de 500 mg, 1 g şi 2 g ceft riaxonă, concentraţiile plasmatice de ceftriaxonă
sunt de aproximativ 80, 150 şi respectiv, 250 mg/l. După administrarea injectabilă intramusculară, valorile
medii ale concentraţiilor plasmatice maxime de ceftriaxonă sunt aproximativ jumătate din cele obse rvate
după administrarea intravenoasă a unei doze echivalente.
Concentraţia plasmatică maximă după administrarea unei singure doze de 1 g este de aproximativ 81 mg/l şi
este atinsă la 2 -3 ore după administrare.
După administrarea intramusculară, aria de s ub curbă a concentraţiei plasmatice în funcţie de timp este
echivalentă cu cea corespunzătoare administrării intravenoase a unei doze echivalente.
Distribuţie
Volumul de distribuţie al ceftriaxonei este de 7- 12 l. Concentraţiile care depăşesc concentraţiile minime
inhibitorii ale celor mai relevanţi patogeni sunt detectabile în ţesuturi incluzând plămâni, inimă, tract
biliar/ficat, amigdale, ureche medie şi mucoasă nazală şi în lichidul cefalorahidian, pleural, prostatic şi
sinovial. Este observată o creşt ere a valorii medii a concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) cu 8 -15% după
administrarea repetată; în cele mai multe cazuri, starea de echilibru este atinsă în decurs de 48 -72 de ore, în
funcţie de calea de administrare.
15
Penetrarea anumitor ţesuturi
Ce ftriaxona penetrează meningele. Penetrarea atinge punctul maxim atunci când meningele este inflamat.
Valorile medii ale concentraţiilor maxime de ceftriaxonă în lichidul cefalorahidian (LCR) la pacienţii cu
meningită bacteriană au fost raportate ca fiind de până la 25% din concentraţiile plasmatice, comparativ cu
2% din concentraţiile plasmatice la pacienţii la care meningele nu a fost inflamat. Concentraţiile maxime de
ceftriaxonă din LCR sunt atinse în aproximativ 4- 6 ore după administrarea intravenoasă a injecţiei.
Ceftriaxona traversează bariera placentară şi se excretă în lapte la concentraţii mici (vezi pct. 4.6).
Legarea de proteinele plasmatice
Ceftriaxona se leagă reversibil de albumină. La concentraţii plasmatice de sub 100 mg/l, procentul de lega re
de proteinele plasmatice este de aproximativ 95%. Legarea este un proces saturabil, iar procentul de legare
scade o dată cu creşterea concentraţiei (până la 85% la o concentraţie de 300 mg/l).
Metabolizare
Ceftriaxona nu este metabolizată sistemic, dar este transformată într -un metabolit inactiv cu ajutorul florei
intestinale.
Eliminare
Clearance- ul plasmatic al ceftriaxonei totale (legate şi nelegate) este de 10 -22 ml/minut. Clearance -ul renal
este de 5 -12 ml/minut. 50- 60% din doza de ceftriaxonă es te excretată nemodificată prin urină, în primă fază
prin filtrare glomerulară, în timp ce 40- 50% din doză este excretată nemodificată în bilă. La adulţi, timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare al ceftriaxonei totale este de aproximativ 8 ore.
P acienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
La pacienţii cu disfuncţii renale sau hepatice, farmacocinetica ceftriaxonei este influenţată doar în proporţie
mică, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este uşor crescut (sub dublul valorii sal e normale),
chiar dacă aceştia au funcţia renală afectată sever.
Creşterea relativ modestă a timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare în cazul insuficienţei renale se
explică printr -o creştere compensatorie a clearance- ului non-renal, ceea ce rez ultă dintr-o scădere a legării de
proteinele plasmatice şi o creştere corespunzătoare a clearance- ului non-renal al ceftriaxonei totale.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este crescut datorită
unei c reşteri compensatorii a clearance- ului renal. Acest fapt este de asemenea datorat unei creşteri a
fracţiunii libere de ceftriaxonă din plasmă, ceea ce contribuie la creşterea paradoxală a clearance- ului total al
medicamentului, justificată prin creşterea î n paralel a volumului de distribuţie.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici cu vârsta peste 75 de ani, timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminareeste de
regulă de două sau trei ori mai mare decât cel al adulţilor tineri.
Copii şi adolesce nţi
La nou- născuţi, timpul de înjumătăţire plasmatică al ceftriaxonei este prelungit. De la vârsta de 14 zile,
concentraţiile de ceftriaxonă liberă pot creşte din cauza unor factori precum scăderea filtrării glomerurale şi
afectarea legării de proteinele p lasmatice. În timpul copilăriei, timpul de înjumătăţire plasmatică este mai
scăzut decât la nou- născuţi sau adulţi.
Clearance- ul plasmatic şi volumul de distribuţie al ceftriaxonei totale sunt mai mari la nou- născuţi, sugari şi
copii decât la adulţi.
Line aritate/non -linearitate
Farmacocinetica ceftriaxonei este non -lineară, iar toţi parametrii farmacocinetici standard, cu excepţia
timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, sunt depedenţi de doză, crescând mai puţin decât
proporţional cu doza. Non- linearitatea este determinată de saturarea procesului de legare de proteinele
plasmatice şi de aceea, aceasta este observată pentru ceftriaxona totală din plasmă şi nu pentru ceftriaxona
liberă (nelegată).
16
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Ca şi în cazul altor antibiotice beta -lactamice, parametrul farmacocinetic- farmacodinamic care demonstrează
cel mai bine corelarea cu eficacitatea in vivo este procentul din intervalul de dozare în care concentraţia
medicamentului nelegat se menţine peste concentr aţia minimă inhibitorie (CMI) de ceftriaxonă pentru
fiecare specie ţintă în parte (adică %T > CMI).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Există dovezi din studiile efectuate la animale că doze mari de sare de calciu a ceftriaxonei au condus la
formarea de ca lculi şi precipitate la nivelul vezicii biliare a câinilor şi maimuţelor, acestea dovedindu -se a fi
reversibile. Studiile efectuate la animale nu au arătat nicio dovadă de toxicitate asupra reproducerii şi de
genotoxicitate. Nu au fost desfăşurate studii de carcinogenitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nu conține excipienți.
6.2 Incompatibilităţi
Pe baza rapoartelor din literatură, ceftriaxona este incompatibilă cu amsacrina, vancomicina, fluconazolul şi
aminoglicozidele.
Soluţi ile care conţin ceftriaxonă nu trebuie amestecate sau adăugate la soluţii care conţin alte medicamente,
cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6. În mod special, soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu
soluţia Ringer, soluţia Hartmann) nu trebuie utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua
ulterior conţinutul flaconului reconstituit pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un
precipitat. Ceftriaxona nu trebuie amestecată sau administrată simultan cu soluţiile care conţin calciu,
inclusiv cu soluţiile pentru nutriţie parenterală totală (vezi pct. 4.2, 4.3, 4.4 şi 4.8).
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambal ajului
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră tip II, cu capacitatea de 15 ml, închis cu dop din cauciuc pre -sterilizat,
etanşat cu capsă din aluminiu şi sigilat cu rondelă din PP, conţinând pulbere pentru soluţie
injectabilă/perfuzabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Instrucţiuni de utilizare şi manipulare
17
Injectare intravenoasă
Seftr ion 1g trebuie dizolvat în 10 ml apă pentru preparate injectabile( rezultând un volum final de 10,8 ml, cu
concentrația 93 mg/ml). Injectarea trebuie efectuată pe o perioadă de 2- 4 minute direct în venă sau se va
introduce în flaconul pentru perfuzie intra venoasă (vezi pct. 4.2).
Perfuzie intravenoasă
Seftrion 1g trebuie dizolvat în una din următoarele soluţii, care nu conţin calciu:
- clorură de sodiu 0,9 %;
- clorură de sodiu 0,45 % şi glucoză (2,5%) ;
- glucoză 5 %;
- glucoză 10 %;
- dextran 6 % în glucoză 5 %;
- hidroxietilamidon 6- 10 %.
Reconstituirea soluției perfuzabile trebuie efectuată în două etape pentru a permite reconstituirea volumului
necesar de soluție perfuzabilă:
1. Seftrion 1g este reconstituit injectănd în flacon 10 ml dintr -una din sol uțiile compatibile. Această soluție
trebuie transferată în punga de perfuzie adecvată, respectând condițiile aseptice controlate și validate.
2. Această soluție trebuie apoi diluată cu încă 9 ml solvent, rezultând un volum final de 20,5 ml și o
concentrați e de 49 mg/ml.
Volumul de 20,5 ml de soluție reconstituită trebuie administrată imediat sub forma unei perfuzii scurte, timp
de 30 minute.
Administrare intramusculară
Seftrion 1g trebuie dizolvat în 3,5 ml de soluție de clorhidrat de lidocaină 1% v/v. Sol uția( rezultând un
volum final de 4,2 ml, cu concentrație 0,3 g/ml) trebuie administrată prin injectare intramusculară profundă.
Dozele mai mari de 1g trebuie divizate și injectate în mai multe locuri. Nu trebuie injectate pe aceeași parte a
corpului doze mai mari de 1g ceftriaxonă(vezi pct. 4.2)
Soluția obținută după reconstituirea cu lidocaină nu se administrează intravenos(vezi pct. 4.4)
Ceftriaxona nu trebuie amestecată în aceeași seringă cu niciun alt medicament cu excepția clorhidratului de
lidocain ă soluție 1%(doar pentru injectare intramusculară).
Soluția reconstituită trebuie agitată 60 secunde pentru dizolvarea completă a ceftriaxonei.
Soluțiile reconstituite trebuie inspectate vizual. Trebuie utilizate numai soluțiile clare fără particule vizibile.
Medicamentul reconstituit eate destinat unei singure utilizări și soluția rămasă nefolosită trebuie aruncată.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
E.I.P.I.CO MED S.R.L .
B -dul Unirii nr. 6, Bl. 8C sc.1, ap 9
Sector 4, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6995/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Octombrie 2014
18
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2014
Informaţii detaliate privind a cest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
