CAPTOPRIL ARENA 25 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CAPTOPRIL ARENA 25 mg
CAPTOPRIL ARENA 50 mg
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Captopril Arena 25 mg
Un comprimat conţine captopril 25 mg.
Captopril Arena 50 mg
Un comprimat conţine captopril 50 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Captoprilul are următoarele indicaţii terapeutice:
- hipertensiune arterială;
- insuficienţă cardiacă congestivă;
Se mai poate utiliza: în perioada post-infarct miocardic acut şi în nefropatia diabetică.
4.2 Doze şi mod de administrare
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară:
- iniţial 12,5 mg captopril de 2-3 ori pe zi; după 2 săptămâni, dacă este necesar doza se poate creşte la 25
mg captopril de 2-3 ori pe zi, fără a depăşi 150 mg captopril/zi.
În hipertensiunea arterială severă:
- iniţial 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi; după 2 săptămâni, dacă este necesar doza se poate creşte la 50
mg captopril de 2-3 ori pe zi, fără a depăşi 150 mg captopril/zi.
Doze mai mari determină o creştere a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in
acest caz pentru a obţine efectul terapeutic scontat este recomandata asocierea si a altor medicamente
antihipertensive (de exemplu diuretice, beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu ).
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară, doza iniţială
recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi; ulterior se poate creşte treptat în funcţie de răspunsul
terapeutic. Se recomandă măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în
primele 15 zile de la începerea tratamentului.
Doza de întreţinere se stabileşte astfel încât tensiunea arterială sistolică în ortostatism să nu scadă sub 90
mmHg.
În insuficienţa renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul creatininei.
2
În mod obişnuit, ele sunt prezentate în tabelul următor:
Clearance-ul
creatininei
(ml/min)
Doza maximă zilnică
(mg)
Doza iniţială zilnică
(mg)
> 40 150 25-50
40-21 100 25
20-10 75 12,5
< 10 37,5 6,25
Insuficienţa cardiacă congestivă: pacienţii trebuie atent monitorizati în timpul tratamentului cu captopril.
Doza recomandată pentru inceperea tratamentului este de 6,25-12,5 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta
poate fi în crescută progresiv la intervale de 2-3 săptămâni până la o doza de întreţinere de 50-100 mg
captopril în 2-3 prize zilnice.
Infarct miocardic - faza acută: tratamentul cu captopril trebuie început cât mai devreme după un infarct
miocardic acut, la pacieţi stabili hemodinamic. Se recomandă administrarea unei doze iniţiale de 6,25 mg
captopril, urmată de 12,5 mg după 2 ore şi apoi 25 mg după 12 ore. Creşterea dozei trebuie efectuată
progresiv corespunzător cu toleranţa pacientului, până la o doza de 100 mg pe zi, care se va mentine timp
de 4 săptămâni, în funcţie de toleranţa hemodinamică a pacientului. După 4 săptămâni tratamentul va fi
reevaluat.
Dacă tratamentul cu captopril nu a fost început în faza acută a infarctului miocardic, în primele 24 ore, se
recomandă începerea tratamentului în primele 3 – 16 zile după un infarct miocardic acut, şi numai după
atingerea unei stări hemodinamice stabile.
Doza iniţială este de 6,25 mg, urmată de 12,5 mg captopril de trei ori pe zi, apoi 25 mg de trei ori pe zi, in
funcţie de toleranţa individuală a pacientului. Doza recomandată pentru o cardioprotecţie eficace este
cuprinsă între 75-150 mg pe zi, în 2 sau 3 prize.
Nefropatia diabetică
Doza recomandată este de 50 -100 mg captopril în 2-3 prize zilnice.
În caz de insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul insuficienţei renale.
Copii: nu sunt disponibile suficiente date referitoare la utilizarea captoprilului la copii.
Pacienţii cu tratament diuretic: Vezi Atenţionări şi precauţii speciale.
Vârstnici: nu este necesara ajustarea dozelor la aceasta categorie de pacienti, în afară de cazul când este
prezenta o insuficienţă renală. Funcţia renală trebuie să fie evaluată (vezi Atenţionări şi precauţii
speciale) înainte de începerea tratamentului. Doza ar trebui scăzută până la cea mai mică doză posibilă
care realizează un control adecvat al tensiunii arteriale.
4.3. Contraindicaţii
hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
antecedente alergice (edem angioneurotic) după administrarea unor inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei;
pacienţi cu neutropenie, agranulocitoză sau trombocitopenie;
cardiomiopatie hipertrofică cu fracţie de ejecţie scăzută;
stenoză aortică; stenoză mitrală severă;
sarcină şi alăptare;
stenoză bilaterală de arteră renală sau pe rinichi unic funcţional;
hiperkaliemie.
al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).
nici o contraindicaţie la pct. 4.3 Alăptarea
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
3
La pacienţii din ambulator este importantă evaluarea efectului primei doze. În mod corespunzător,
supravegherea medicală a pacientului este necesară până când se atinge doza de întreţinere. Dozele altor
medicamente utilizate în asociere cu captoprilul trebuie ajustate.
Pacienţii alergici la un inhibitor al enzimei de conversie, pot prezenta reactivitate imunologică încrucişată
şi pentru alţi reprezentanţi ai grupei.
În caz de asocieri medicamentoase multiple este necesară supravegherea funcţiei renale şi hematopoieza.
La pacienţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie (IECA) s-au raportat cazuri rare de edem
angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui. Acestea pot să apară în orice
moment pe durata tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu captopril va fi întrerupt imediat şi se
va asigura monitorizarea corespunzătoare până la dispariţia completă a simptomelor. În situaţiile în care
edemul s-a localizat la faţă sau buze, fenomenele s-au remis de obicei fără tratament, deşi
antihistaminicele au fost utile pentru atenuarea simptomelor.
Edemul angioneurotic asociat cu edem laringian poate fi letal. Când sunt interesate limba, glota sau
laringele, cu pericol de obstrucţie a căilor respiratorii, trebuie instituit prompt un tratament adecvat care
poate include soluţie de adrenalină 1:1000 injectată subcutanat (0,3 ml până la 0,5 ml) şi/sau măsuri care
să asigure permeabilitatea căilor aeriene.
Pacienţii cu antecedente de edem angioneurotic fără legătură cu tratamentul cu inhibitori ai enzimei de
conversie pot prezenta un risc crescut de edem angioneurotic.
Hipotensiunea arterială simptomatică a fost rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială
necomplicată. Este mai probabil ca hipotensiunea arterială să apară la pacienţii hipertensivi trataţi cu
captopril dacă aceştia prezintă hipovolemie, de exemplu prin tratament diuretic, regim hiposodat, dializă,
diaree sau vărsături. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, s-a
observat apariţia hipotensiunii arteriale simptomatice. Aceasta este mai probabilă în caz de insuficienţă
cardiacă avansată care necesită doze mari de diuretice de ansă şi este însoţită de hiponatremie şi
insuficienţă renală. La aceşti pacienţi tratamentul trebuie început sub supraveghere medicală şi este
necesară supravegherea strictă ori de câte ori este crescută doza de captopril sau de diuretice. Este
necesară o supraveghere atentă şi în cazul pacienţilor cu ateroscleroză cunoscută, cardiopatie ischemică
sau afecţiuni cerebrovasculare, la care o scădere exagerată a tensiunii arteriale poate duce la infarct
miocardic sau accident vascular cerebral.
Atunci când li s-a administrat captopril concomitent cu un diuretic, unii pacienţi fără nici o afecţiune
renală aparentă preexistentă au dezvoltat creşteri ale ureei şi creatininei plasmatice, de obicei minore şi
tranzitorii. În acest caz poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau a
tratamentului cu captopril.
Hipotensiunea arterială care urmează începerii tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie poate
determina agravarea insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală poate fi necesară reducerea dozelor sau/şi administrarea la intervale
mai mari (vezi punctul 4.2.). În această situaţie au fost semnalate cazuri de insuficienţă renală acută,
obişnuit reversibilă.
La unii pacienţi cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau stenoza arterei renale pe rinichi unic, pot să
apară creşteri ale ureei şi creatininei plasmatice, de aceea inhibitorii enzimei de conversie sunt de regulă
contraindicaţi.
Se impune prudenţă la administrarea captoprilului la bolnavii dializaţi (risc de reacţii anafilactoide).
La pacienţii imunodeprimaţi captoprilul poate produce deprimare medulară.
Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi cu diuretice (risc de hipotensiune arterială). În aceste cazuri se
va lua în considerare fie întreruperea administrării diureticului cu 3-4 zile înainte de începerea
tratamentului cu captopril, fie captoprilul se va administra în doze mici la început, dozele urmând a fi
crescute treptat în funcţie de răspunsul terapeutic.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, tratamentul se începe cu doze mici, eventual se reduc şi
dozele de diuretic.
În hipertensiunea arterială severă, captoprilul se poate asocia cu un diuretic şi un blocant beta-adrenergic
sau un inhibitor simpatic prin acţiune centrală.
În toate cazurile se recomandă supravegherea funcţiei renale în prima săptămână de tratament.
La vârstnici, înainte de începerea tratamentului se recomandă evaluarea funcţiei renale. Iniţial se
recomandă administrarea medicamentului în doze mici, dozele urmând a fi crescute treptat în funcţie de
răspunsul terapeutic, pentru a evita scăderea bruscă a tensiunii arteriale.
4
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot produce tuse. În mod caracteristic tusea este
neproductivă, persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. La stabilirea diagnosticului diferenţial al
tusei trebuie avută în vedere şi posibilitatea producerii acesteia de către inhibitorii enzimei de conversie.
La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu agenţi care produc
hipotensiune arterială, captoprilul blochează formarea angiotensinei II secundară eliberării compensatorii
de renină. Dacă apare hipotensiune arterială şi se consideră că este datorată acestui mecanism, ea se poate
corecta prin expansiune volemică.
Datorită prezenţei lactozei acest medicament nu este recomandat pacienţilor cu galactozemie congenitală,
sindrom de malabsorbţie a glucozei şi galactozei deficit de lactază.
Sarcina: Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în
timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială,
pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de
siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul
cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interactiuni nerecomandate
- medicamente care cresc potasemia (de exemplu diureticele care economisesc potasiul cum ar fi
spironolactona, triamteren sau amilorid şi sărurile de potasiu) datorită unui risc crescut de
hiperpotasemie.
- litiu : nu se asociază cu săruri de litiu (litemia poate atinge valori toxice).
-estramustină : risc de creştere a reacţiilor adverse de tipul angioedemului.
Interactiuni care necesită prudenţă
- diuretice hipokaliemiante: risc de hipotensiune arterială brutală şi insuficienţă renală la pacienţi cu
depleţie hidrosodată preexistentă;
- antiinflamatoarele nesteroidiene: pot reduce efectul antihipertensiv al captoprilului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.
- antidiabetice: poate creşte riscul reacţiilor hipoglicemice la pacienţii diabetici trataţi cu insulină sau
sulfamide antidiabetice.
- vasodilatatoare, datorită riscului crescut de hipotensiune arterială;
- imunosupresoare, citostatice şi/sau allopurinol: alterări ale numărului de elemente sanguine (în principal
creşterea riscului de leucopenie)
Interacţiuni care trebuie luate în considerare
- glucocorticoizii pot diminua efectul antihipertensiv (prin retenţie hidrosalină).
-alfa-blocante cu indicaţii in urologie : creşterea efectului hipotensor; risc de hipotensiune arterială
ortostatică majoră.
- antidepresive imipraminice şi neuroleptice : creşte riscul de hipotensiune arterială ortostatică.
- amifostină : creşterea efectului antihipertensiv.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Sarcină:
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea IECA în al
doilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori
ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, o
uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este
considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv
alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării
unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament
alternativ.
5
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte
fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce
toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Dacă
expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a
funcţiei renale şi a craniului.
Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării
hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4).
Alăptarea
Date farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct. 5.2).
Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea Captopril Arena în
timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele săptămâni după naştere,
datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum şi datorită faptului că nu
există suficientă experienţă clinică.
În cazul sugarilor mai mari, utilizarea Captopril Arena de către mamele care alăptează poate fi luată în
considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul va fi supravegheat pentru a observa
apariţia oricărei reacţii adverse.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Captoprilul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar pacienţii trebuie
avertizaţi despre posibila apariţie a ameţelilor sau a oboselii, în special la începutul tratamentului.
4.8. Reactii adverse
Hipotensiunea arterială şi hipotensiunea ortostatică sunt favorizate de tratamentul diuretic şi dieta
hiposodată, de insuficienţa renală (îndeosebi la pacienţii vârstnici).
Tusea uscată, însoţită sau nu de obstrucţie nazală, este o reacţie adversă frecventă, caracteristică grupei.
Disgeuzia (tulburările de gust), constând în gust metalic, reducerea sau absenţa discriminării gustului,
sunt mai frecvente în primele trei luni de tratament, pentru dozele mari şi la bolnavii cu insuficienţă
renală.
Ocazional pot să apară: cefalee, astenie, gastralgii, anorexie, greaţă, dureri abdominale.
De asemenea, pot să apară reacţii alergice: prurit, erupţii cutanate, edem angioneurotic.
Fenomene de insuficienţă renală funcţională, reversibilă la oprirea tratamentului, apar mai frecvent la
bolnavii cu insuficienţă cardiacă, la deshidrataţi şi la cei trataţi cu diuretice. La bolnavii cu stenoză de
arteră renală bilaterală sau pe rinichi unic funcţional şi la cei cu coarctaţie de aortă, aceste fenomene pot
fi severe.
În timpul tratamentului cu captopril poate apare proteinurie, la doze >150 mg/zi.
Poate să apară hiperkaliemie (prin scăderea secreţiei de aldosteron).
Reacţii adverse hematologice survin foarte rar, dar pot fi de mare gravitate. Pot să apară neutropenie sau
agranulocitoză când captoprilul se administrează bolnavilor cu insuficienţă renală, colagenoze (lupus
eritematos sistemic, sclerodermie) sau la cei trataţi cu imunosupresoare. Captoprilul mai poate produce
anemie aplastică (mai frecventă la bolnavii dializaţi sau transplantaţi renal).
4.9. Supradozaj
În caz de supradozaj, fenomenul cel mai des întâlnit este hipotensiunea arterială. În cazul apariţiei unei
hipotensiuni arteriale importante, bolnavul trebuie să stea culcat, se va administra ser fiziologic în
perfuzie sau înlocuitori de plasmă. Se impun măsuri de susţinere a funcţiilor vitale.
Captoprilul poate fi eliminat prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
6
Grupa farmacoterapeutică: medicamente active pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei.
Cod ATC: C09A A01
Captoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care împiedică transformarea angiotensinei I în
angiotensină II, substanţă vasoconstrictoare şi stimulantă a secreţiei de aldosteron.
Captoprilul determină diminuarea secreţiei de aldosteron, creşterea concentraţiei plasmatice a reninei,
scăderea rezistenţei vasculare periferice, în general fără să determine retenţie hidrosalină sau tahicardie
reflexă.
Captoprilul, singur sau în asociere cu alte antihipertensive, este activ în toate stadiile hipertensiunii
arteriale, de la uşoară la severă.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei administraţi la hipertensivi, scad tensiunea arterială
sistolică şi diastolică, atât în clinostatism cât şi în ortostatism. Rezistenţa periferică totală scade, fără
modificarea semnificativă a frecvenţei şi debitului cardiac, a presiunii pulmonare capilare şi a reflexelor
vegetative circulatorii. Fluxul sanguin renal creşte, dar filtrarea glomerulară este nemodificată.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă, scăderea rezistenţei periferice ca urmare a arteriolodilataţiei poate
determina creşterea debitului cardiac, iar venodilataţia prin scăderea întoarcerii venoase poate ameliora
dispneea.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei previn hipertrofia ventriculului stâng la hipertensivi,
întârziind dezvoltarea insuficienţei cardiace.
La nivel renal determină dilatarea arteriolelor glomerulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare.
Administraţi în perioada post-infarct miocardic acut, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot
împiedica remodelarea ventriculului stâng, pot scădea frecvenţa altor infarcte şi a episoadelor de angină
instabilă, pot micşora riscul aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea.
La bolnavii diabetici, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot întârzia apariţia sau evoluţia
nefropatiei diabetice.
De asemenea, pot reduce proteinuria.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Captoprilul se absoarbe bine din intestin. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 25-30%.
Biodisponibilitatea este de aproximativ 60% comparativ cu calea intravenoasă. Timpul de înjumătăţire
plasmatică este de 2-3 ore.
Captoprilul se elimină pe cale renală în proporţie de 95% din care 40-50% sub formă nemodificată.
Eliminarea este întârziată în insuficienţa renală.
Captoprilul traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern.
Administrarea concomitentă cu alimentele scade biodisponibilitatea cu 25-50% dar nu are nici o influenţă
asupra efectului antihipertensiv. Antiacidele scad biodisponibilitatea cu 45%, crescând Tmax cu 1,5 ore.
Alăptarea
Într-un raport referitor la doisprezece femei cărora li s-au administrat oral 100 mg captopril de trei ori pe
zi, valoarea medie a concentraţiei maxime în lapte a fost de 4,7 µg/l şi s-a înregistrat la 3,8 ore după
administrarea dozei. Pe baza acestor informaţii, doza zilnică maximă pe care un sugar alăptat o va primi
este mai mică de 0,002 % din doza maternă zilnică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii efectuate la şoarece cu doze de captopril cuprinse între 50 mg şi 1350 mg/kg şi zi, nu au evidenţiat
efecte carcinogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat, amidon de porumb, celuloză microcristalină, acid stearic.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
7
6.3 Perioada de valabilitate
Captopril Arena 25 mg
3 ani.
Captopril Arena 50 mg
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Captopril Arena 25 mg
Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Captopril Arena 50mg
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Arena Group S.A.,
Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31, sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Captopril Arena 25 mg
4846/2004/01-02
Captopril Arena 50 mg
6496/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Captopril Arena 25 mg
Reautorizare - Noiembrie 2004
Captopril Arena 50 mg
Autorizare – Iunie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CAPTOPRIL ARENA 25 mg
CAPTOPRIL ARENA 50 mg
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Captopril Arena 25 mg
Un comprimat conţine captopril 25 mg.
Captopril Arena 50 mg
Un comprimat conţine captopril 50 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Captoprilul are următoarele indicaţii terapeutice:
- hipertensiune arterială;
- insuficienţă cardiacă congestivă;
Se mai poate utiliza: în perioada post-infarct miocardic acut şi în nefropatia diabetică.
4.2 Doze şi mod de administrare
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară:
- iniţial 12,5 mg captopril de 2-3 ori pe zi; după 2 săptămâni, dacă este necesar doza se poate creşte la 25
mg captopril de 2-3 ori pe zi, fără a depăşi 150 mg captopril/zi.
În hipertensiunea arterială severă:
- iniţial 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi; după 2 săptămâni, dacă este necesar doza se poate creşte la 50
mg captopril de 2-3 ori pe zi, fără a depăşi 150 mg captopril/zi.
Doze mai mari determină o creştere a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in
acest caz pentru a obţine efectul terapeutic scontat este recomandata asocierea si a altor medicamente
antihipertensive (de exemplu diuretice, beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu ).
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară, doza iniţială
recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi; ulterior se poate creşte treptat în funcţie de răspunsul
terapeutic. Se recomandă măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în
primele 15 zile de la începerea tratamentului.
Doza de întreţinere se stabileşte astfel încât tensiunea arterială sistolică în ortostatism să nu scadă sub 90
mmHg.
În insuficienţa renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul creatininei.
2
În mod obişnuit, ele sunt prezentate în tabelul următor:
Clearance-ul
creatininei
(ml/min)
Doza maximă zilnică
(mg)
Doza iniţială zilnică
(mg)
> 40 150 25-50
40-21 100 25
20-10 75 12,5
< 10 37,5 6,25
Insuficienţa cardiacă congestivă: pacienţii trebuie atent monitorizati în timpul tratamentului cu captopril.
Doza recomandată pentru inceperea tratamentului este de 6,25-12,5 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta
poate fi în crescută progresiv la intervale de 2-3 săptămâni până la o doza de întreţinere de 50-100 mg
captopril în 2-3 prize zilnice.
Infarct miocardic - faza acută: tratamentul cu captopril trebuie început cât mai devreme după un infarct
miocardic acut, la pacieţi stabili hemodinamic. Se recomandă administrarea unei doze iniţiale de 6,25 mg
captopril, urmată de 12,5 mg după 2 ore şi apoi 25 mg după 12 ore. Creşterea dozei trebuie efectuată
progresiv corespunzător cu toleranţa pacientului, până la o doza de 100 mg pe zi, care se va mentine timp
de 4 săptămâni, în funcţie de toleranţa hemodinamică a pacientului. După 4 săptămâni tratamentul va fi
reevaluat.
Dacă tratamentul cu captopril nu a fost început în faza acută a infarctului miocardic, în primele 24 ore, se
recomandă începerea tratamentului în primele 3 – 16 zile după un infarct miocardic acut, şi numai după
atingerea unei stări hemodinamice stabile.
Doza iniţială este de 6,25 mg, urmată de 12,5 mg captopril de trei ori pe zi, apoi 25 mg de trei ori pe zi, in
funcţie de toleranţa individuală a pacientului. Doza recomandată pentru o cardioprotecţie eficace este
cuprinsă între 75-150 mg pe zi, în 2 sau 3 prize.
Nefropatia diabetică
Doza recomandată este de 50 -100 mg captopril în 2-3 prize zilnice.
În caz de insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul insuficienţei renale.
Copii: nu sunt disponibile suficiente date referitoare la utilizarea captoprilului la copii.
Pacienţii cu tratament diuretic: Vezi Atenţionări şi precauţii speciale.
Vârstnici: nu este necesara ajustarea dozelor la aceasta categorie de pacienti, în afară de cazul când este
prezenta o insuficienţă renală. Funcţia renală trebuie să fie evaluată (vezi Atenţionări şi precauţii
speciale) înainte de începerea tratamentului. Doza ar trebui scăzută până la cea mai mică doză posibilă
care realizează un control adecvat al tensiunii arteriale.
4.3. Contraindicaţii
hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
antecedente alergice (edem angioneurotic) după administrarea unor inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei;
pacienţi cu neutropenie, agranulocitoză sau trombocitopenie;
cardiomiopatie hipertrofică cu fracţie de ejecţie scăzută;
stenoză aortică; stenoză mitrală severă;
sarcină şi alăptare;
stenoză bilaterală de arteră renală sau pe rinichi unic funcţional;
hiperkaliemie.
al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).
nici o contraindicaţie la pct. 4.3 Alăptarea
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
3
La pacienţii din ambulator este importantă evaluarea efectului primei doze. În mod corespunzător,
supravegherea medicală a pacientului este necesară până când se atinge doza de întreţinere. Dozele altor
medicamente utilizate în asociere cu captoprilul trebuie ajustate.
Pacienţii alergici la un inhibitor al enzimei de conversie, pot prezenta reactivitate imunologică încrucişată
şi pentru alţi reprezentanţi ai grupei.
În caz de asocieri medicamentoase multiple este necesară supravegherea funcţiei renale şi hematopoieza.
La pacienţii trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie (IECA) s-au raportat cazuri rare de edem
angioneurotic al feţei, extremităţilor, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui. Acestea pot să apară în orice
moment pe durata tratamentului. În astfel de cazuri, tratamentul cu captopril va fi întrerupt imediat şi se
va asigura monitorizarea corespunzătoare până la dispariţia completă a simptomelor. În situaţiile în care
edemul s-a localizat la faţă sau buze, fenomenele s-au remis de obicei fără tratament, deşi
antihistaminicele au fost utile pentru atenuarea simptomelor.
Edemul angioneurotic asociat cu edem laringian poate fi letal. Când sunt interesate limba, glota sau
laringele, cu pericol de obstrucţie a căilor respiratorii, trebuie instituit prompt un tratament adecvat care
poate include soluţie de adrenalină 1:1000 injectată subcutanat (0,3 ml până la 0,5 ml) şi/sau măsuri care
să asigure permeabilitatea căilor aeriene.
Pacienţii cu antecedente de edem angioneurotic fără legătură cu tratamentul cu inhibitori ai enzimei de
conversie pot prezenta un risc crescut de edem angioneurotic.
Hipotensiunea arterială simptomatică a fost rar întâlnită la pacienţii cu hipertensiune arterială
necomplicată. Este mai probabil ca hipotensiunea arterială să apară la pacienţii hipertensivi trataţi cu
captopril dacă aceştia prezintă hipovolemie, de exemplu prin tratament diuretic, regim hiposodat, dializă,
diaree sau vărsături. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, cu sau fără insuficienţă renală asociată, s-a
observat apariţia hipotensiunii arteriale simptomatice. Aceasta este mai probabilă în caz de insuficienţă
cardiacă avansată care necesită doze mari de diuretice de ansă şi este însoţită de hiponatremie şi
insuficienţă renală. La aceşti pacienţi tratamentul trebuie început sub supraveghere medicală şi este
necesară supravegherea strictă ori de câte ori este crescută doza de captopril sau de diuretice. Este
necesară o supraveghere atentă şi în cazul pacienţilor cu ateroscleroză cunoscută, cardiopatie ischemică
sau afecţiuni cerebrovasculare, la care o scădere exagerată a tensiunii arteriale poate duce la infarct
miocardic sau accident vascular cerebral.
Atunci când li s-a administrat captopril concomitent cu un diuretic, unii pacienţi fără nici o afecţiune
renală aparentă preexistentă au dezvoltat creşteri ale ureei şi creatininei plasmatice, de obicei minore şi
tranzitorii. În acest caz poate fi necesară reducerea dozei şi/sau întreruperea diureticului şi/sau a
tratamentului cu captopril.
Hipotensiunea arterială care urmează începerii tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie poate
determina agravarea insuficienţei renale.
La pacienţii cu insuficienţă renală poate fi necesară reducerea dozelor sau/şi administrarea la intervale
mai mari (vezi punctul 4.2.). În această situaţie au fost semnalate cazuri de insuficienţă renală acută,
obişnuit reversibilă.
La unii pacienţi cu stenoză bilaterală a arterelor renale sau stenoza arterei renale pe rinichi unic, pot să
apară creşteri ale ureei şi creatininei plasmatice, de aceea inhibitorii enzimei de conversie sunt de regulă
contraindicaţi.
Se impune prudenţă la administrarea captoprilului la bolnavii dializaţi (risc de reacţii anafilactoide).
La pacienţii imunodeprimaţi captoprilul poate produce deprimare medulară.
Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi cu diuretice (risc de hipotensiune arterială). În aceste cazuri se
va lua în considerare fie întreruperea administrării diureticului cu 3-4 zile înainte de începerea
tratamentului cu captopril, fie captoprilul se va administra în doze mici la început, dozele urmând a fi
crescute treptat în funcţie de răspunsul terapeutic.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, tratamentul se începe cu doze mici, eventual se reduc şi
dozele de diuretic.
În hipertensiunea arterială severă, captoprilul se poate asocia cu un diuretic şi un blocant beta-adrenergic
sau un inhibitor simpatic prin acţiune centrală.
În toate cazurile se recomandă supravegherea funcţiei renale în prima săptămână de tratament.
La vârstnici, înainte de începerea tratamentului se recomandă evaluarea funcţiei renale. Iniţial se
recomandă administrarea medicamentului în doze mici, dozele urmând a fi crescute treptat în funcţie de
răspunsul terapeutic, pentru a evita scăderea bruscă a tensiunii arteriale.
4
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot produce tuse. În mod caracteristic tusea este
neproductivă, persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. La stabilirea diagnosticului diferenţial al
tusei trebuie avută în vedere şi posibilitatea producerii acesteia de către inhibitorii enzimei de conversie.
La pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în timpul anesteziei cu agenţi care produc
hipotensiune arterială, captoprilul blochează formarea angiotensinei II secundară eliberării compensatorii
de renină. Dacă apare hipotensiune arterială şi se consideră că este datorată acestui mecanism, ea se poate
corecta prin expansiune volemică.
Datorită prezenţei lactozei acest medicament nu este recomandat pacienţilor cu galactozemie congenitală,
sindrom de malabsorbţie a glucozei şi galactozei deficit de lactază.
Sarcina: Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început în
timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială,
pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de
siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul
cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi pct. 4.3 şi 4.6).
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interactiuni nerecomandate
- medicamente care cresc potasemia (de exemplu diureticele care economisesc potasiul cum ar fi
spironolactona, triamteren sau amilorid şi sărurile de potasiu) datorită unui risc crescut de
hiperpotasemie.
- litiu : nu se asociază cu săruri de litiu (litemia poate atinge valori toxice).
-estramustină : risc de creştere a reacţiilor adverse de tipul angioedemului.
Interactiuni care necesită prudenţă
- diuretice hipokaliemiante: risc de hipotensiune arterială brutală şi insuficienţă renală la pacienţi cu
depleţie hidrosodată preexistentă;
- antiinflamatoarele nesteroidiene: pot reduce efectul antihipertensiv al captoprilului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.
- antidiabetice: poate creşte riscul reacţiilor hipoglicemice la pacienţii diabetici trataţi cu insulină sau
sulfamide antidiabetice.
- vasodilatatoare, datorită riscului crescut de hipotensiune arterială;
- imunosupresoare, citostatice şi/sau allopurinol: alterări ale numărului de elemente sanguine (în principal
creşterea riscului de leucopenie)
Interacţiuni care trebuie luate în considerare
- glucocorticoizii pot diminua efectul antihipertensiv (prin retenţie hidrosalină).
-alfa-blocante cu indicaţii in urologie : creşterea efectului hipotensor; risc de hipotensiune arterială
ortostatică majoră.
- antidepresive imipraminice şi neuroleptice : creşte riscul de hipotensiune arterială ortostatică.
- amifostină : creşterea efectului antihipertensiv.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Sarcină:
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea IECA în al
doilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4)
În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la inhibitori
ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost concludente, o
uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este
considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv
alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării
unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament
alternativ.
5
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte
fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce
toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Dacă
expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică a
funcţiei renale şi a craniului.
Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării
hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4).
Alăptarea
Date farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct. 5.2).
Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea Captopril Arena în
timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele săptămâni după naştere,
datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum şi datorită faptului că nu
există suficientă experienţă clinică.
În cazul sugarilor mai mari, utilizarea Captopril Arena de către mamele care alăptează poate fi luată în
considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul va fi supravegheat pentru a observa
apariţia oricărei reacţii adverse.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Captoprilul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar pacienţii trebuie
avertizaţi despre posibila apariţie a ameţelilor sau a oboselii, în special la începutul tratamentului.
4.8. Reactii adverse
Hipotensiunea arterială şi hipotensiunea ortostatică sunt favorizate de tratamentul diuretic şi dieta
hiposodată, de insuficienţa renală (îndeosebi la pacienţii vârstnici).
Tusea uscată, însoţită sau nu de obstrucţie nazală, este o reacţie adversă frecventă, caracteristică grupei.
Disgeuzia (tulburările de gust), constând în gust metalic, reducerea sau absenţa discriminării gustului,
sunt mai frecvente în primele trei luni de tratament, pentru dozele mari şi la bolnavii cu insuficienţă
renală.
Ocazional pot să apară: cefalee, astenie, gastralgii, anorexie, greaţă, dureri abdominale.
De asemenea, pot să apară reacţii alergice: prurit, erupţii cutanate, edem angioneurotic.
Fenomene de insuficienţă renală funcţională, reversibilă la oprirea tratamentului, apar mai frecvent la
bolnavii cu insuficienţă cardiacă, la deshidrataţi şi la cei trataţi cu diuretice. La bolnavii cu stenoză de
arteră renală bilaterală sau pe rinichi unic funcţional şi la cei cu coarctaţie de aortă, aceste fenomene pot
fi severe.
În timpul tratamentului cu captopril poate apare proteinurie, la doze >150 mg/zi.
Poate să apară hiperkaliemie (prin scăderea secreţiei de aldosteron).
Reacţii adverse hematologice survin foarte rar, dar pot fi de mare gravitate. Pot să apară neutropenie sau
agranulocitoză când captoprilul se administrează bolnavilor cu insuficienţă renală, colagenoze (lupus
eritematos sistemic, sclerodermie) sau la cei trataţi cu imunosupresoare. Captoprilul mai poate produce
anemie aplastică (mai frecventă la bolnavii dializaţi sau transplantaţi renal).
4.9. Supradozaj
În caz de supradozaj, fenomenul cel mai des întâlnit este hipotensiunea arterială. În cazul apariţiei unei
hipotensiuni arteriale importante, bolnavul trebuie să stea culcat, se va administra ser fiziologic în
perfuzie sau înlocuitori de plasmă. Se impun măsuri de susţinere a funcţiilor vitale.
Captoprilul poate fi eliminat prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
6
Grupa farmacoterapeutică: medicamente active pe sistemul renină-angiotensină, inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei.
Cod ATC: C09A A01
Captoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care împiedică transformarea angiotensinei I în
angiotensină II, substanţă vasoconstrictoare şi stimulantă a secreţiei de aldosteron.
Captoprilul determină diminuarea secreţiei de aldosteron, creşterea concentraţiei plasmatice a reninei,
scăderea rezistenţei vasculare periferice, în general fără să determine retenţie hidrosalină sau tahicardie
reflexă.
Captoprilul, singur sau în asociere cu alte antihipertensive, este activ în toate stadiile hipertensiunii
arteriale, de la uşoară la severă.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei administraţi la hipertensivi, scad tensiunea arterială
sistolică şi diastolică, atât în clinostatism cât şi în ortostatism. Rezistenţa periferică totală scade, fără
modificarea semnificativă a frecvenţei şi debitului cardiac, a presiunii pulmonare capilare şi a reflexelor
vegetative circulatorii. Fluxul sanguin renal creşte, dar filtrarea glomerulară este nemodificată.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă, scăderea rezistenţei periferice ca urmare a arteriolodilataţiei poate
determina creşterea debitului cardiac, iar venodilataţia prin scăderea întoarcerii venoase poate ameliora
dispneea.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei previn hipertrofia ventriculului stâng la hipertensivi,
întârziind dezvoltarea insuficienţei cardiace.
La nivel renal determină dilatarea arteriolelor glomerulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare.
Administraţi în perioada post-infarct miocardic acut, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot
împiedica remodelarea ventriculului stâng, pot scădea frecvenţa altor infarcte şi a episoadelor de angină
instabilă, pot micşora riscul aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea.
La bolnavii diabetici, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei pot întârzia apariţia sau evoluţia
nefropatiei diabetice.
De asemenea, pot reduce proteinuria.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Captoprilul se absoarbe bine din intestin. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 25-30%.
Biodisponibilitatea este de aproximativ 60% comparativ cu calea intravenoasă. Timpul de înjumătăţire
plasmatică este de 2-3 ore.
Captoprilul se elimină pe cale renală în proporţie de 95% din care 40-50% sub formă nemodificată.
Eliminarea este întârziată în insuficienţa renală.
Captoprilul traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern.
Administrarea concomitentă cu alimentele scade biodisponibilitatea cu 25-50% dar nu are nici o influenţă
asupra efectului antihipertensiv. Antiacidele scad biodisponibilitatea cu 45%, crescând Tmax cu 1,5 ore.
Alăptarea
Într-un raport referitor la doisprezece femei cărora li s-au administrat oral 100 mg captopril de trei ori pe
zi, valoarea medie a concentraţiei maxime în lapte a fost de 4,7 µg/l şi s-a înregistrat la 3,8 ore după
administrarea dozei. Pe baza acestor informaţii, doza zilnică maximă pe care un sugar alăptat o va primi
este mai mică de 0,002 % din doza maternă zilnică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii efectuate la şoarece cu doze de captopril cuprinse între 50 mg şi 1350 mg/kg şi zi, nu au evidenţiat
efecte carcinogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat, amidon de porumb, celuloză microcristalină, acid stearic.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
7
6.3 Perioada de valabilitate
Captopril Arena 25 mg
3 ani.
Captopril Arena 50 mg
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Captopril Arena 25 mg
Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
Captopril Arena 50mg
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Arena Group S.A.,
Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31, sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Captopril Arena 25 mg
4846/2004/01-02
Captopril Arena 50 mg
6496/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Captopril Arena 25 mg
Reautorizare - Noiembrie 2004
Captopril Arena 50 mg
Autorizare – Iunie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2013
