ENALAPRIL VIM SPECTRUM 10 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ENALAPRIL VIM SPECTRUM 10 mg
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine maleat de enalapril 10 mg.
Excipient: lactoză monohidrat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimate albe, rotunde, plate, cu aspect uniform, structură compactă şi omogenă, cu margini
intacte, având gravate pe una din feţe o linie mediană.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială (toate stadiile)
Hipertensiune arterială renovasculară (cu excepţia cazurilor de stenoză de arteră renală bilaterală sau
pe rinichi unic funcţional).
Hipertensiune arterială cu nefropatie diabetică.
Insuficienţă cardiacă.
Disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică.
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Deoarece absorbţia comprimatelor de Enalapril nu este influenţată de alimente, comprimatele se pot
administra înainte, concomitent sau după ingestia de alimente.
Hipertensiune arterială esenţială
Doza iniţială recomandată este de 5–20 mg maleat de enalapril pe zi, administrată în priză unică, în
funcţie de stadiul hipertensiunii arteriale.
În hipertensiunea arterială uşoară doza iniţială recomandată este de 5-10 mg maleat de enalapril o dată
pe zi.
Pentru alte stadii ale hipertensiunii arteriale doza iniţială recomandată este de 20 mg maleat de
enalapril o dată pe zi.
2
Doza recomandată pentru tratamentul de întreţinere este de 20 mg maleat de enalapril administrată o
dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la maxim 40 mg maleat de enalapril pe zi,
administrată în priză unică
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).
Tratament asociat cu diuretice în hipertensiunea arterială
Prima doză de enalapril poate fi urmată de hipotensiune arterială simptomatică care este mai probabil
să apară la pacienţii aflaţi sub tratament diuretic. Se recomandă prudenţă în timpul tratamentului cu
Enalapril deoarece aceşti pacienţi pot avea depleţie hidrosalină. Tratamentul diuretic trebuie întrerupt
cu 2-3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu Enalapril. Dacă acest lucru nu este posibil, doza iniţială
de Enalapril trebuie să fie de 5 mg maleat de enalapril (1/2 comprimat ENALAPRIL VIM
SPECTRUM 10 mg) sau mai mică, pentru a obţine efectul dorit asupra tensiunii arteriale. Dozele
trebuie ajustate în funcţie de valorile tensiunii arteriale şi toleranţa pacientului.
Hipertensiune arterială renovasculară
La aceşti pacienţi tensiunea arterială şi funcţia renală au sensibilitate particulară la inhibitorii enzimei
de conversie a angiotensinei (IECA); tratamentul trebuie început cu o doză de 5 mg maleat de
enalapril (1/2 comprimat ENALAPRIL VIM SPECTRUM 10 mg), sau mai mică.
Dozele trebuie ajustate în funcţie de starea clinică a pacientului, dar majoritatea pacienţilor răspund la
o doză de 10-20 mg maleat de enalapril pe zi.
Insuficienţă renală
În general, se creşte intervalul de timp între prizele de Enalapril şi/sau se scad dozele.
Insuficienţă renală Clearance al creatininei Doza iniţială
(ml/min) (mg/zi)
Uşoară 30 ml/min 5 - 10 mg
Moderată 10 ml/min 2,5 - 5 mg
Severă <10 ml/min 2,5 mg
Pacienţi dializaţi 2,5mg în zilele de dializă*
* (vezi pct.4.4 Atenţionări şi precauţii speciale)
Enalaprilatul este dializabil. Dozele administrate în zilele fără dializă trebuie ajustate în funcţie de
răspunsul tensiunii arteriale. În zilele de dializă, doza recomandată este de 2,5 mg maleat de enalapril
pe zi.
Insuficienţă cardiacă/disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică
Doza iniţială recomandată la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau disfuncţie ventriculară stângă
asimptomatică este de 2,5 mg maleat de enalapril, o dată pe zi. Doza poate fi crescută treptat (în
interval de 2 – 4 săptămâni) până la doza de întreţinere de 20 mg maleat de enalapril, administrată o
dată pe zi sau în două prize în funcţie de toleranţa pacientului. Doza maximă este de 40 mg maleat de
enalapril pe zi, administrată în două prize. Doza iniţială trebuie administrată sub supraveghere
medicală strictă pentru a observa efectul iniţial asupra tensiunii arteriale. Doza administrată nu trebuie
să determine scăderea tensiunii arteriale sistolice în ortostatism sub 90 mm Hg.
Enalapril poate fi utilizat în tratamentul insuficienţei cardiace, de obicei în asociere cu diuretice sau
digitalice. În cazul pacienţilor trataţi cu doze mari de diuretice poate să apară hipotensiune arterială
simptomatică: se recomandă înjumătăţirea dozei iniţiale.
Tensiunea arterială şi funcţia renală trebuie verificate înainte şi după iniţierea tratamentului cu
Enalapril (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale), deoarece au fost raportate hipotensiune
arterială şi, ulterior, insuficienţa renală.
La pacienţii care primesc tratament diuretic, dacă este posibil, doza de diuretic trebuie scăzută (sau
tratamentul întrerupt) înaintea începerii tratamentului cu Enalapril. De asemenea, trebuie monitorizată
concentraţia plasmatică a potasiului (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte
interacţiuni).
Copii
3
Administrarea Enalapril la copii nu este recomandată; eficacitatea şi siguranţa la acest grup de vârstă
nu au fost stabilite.
Comprimatele Enalapril pot fi administrate înainte, în timpul sau după mese. În general, doza zilnică
se administrează în priză unică dar poate fi divizată în două prize zilnice, dimineaţa şi seara.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la maleat de enalapril sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Antecedente de edem angioneurotic la administrarea de inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei (IECA) şi/sau edem angioneurotic ereditar/idiopatic.
Stenoză de arteră renală bilaterală, stenoză de arteră renală pe rinichi unic funcţional.
Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).
Hiperkaliemie.
Administrarea concomitentă a ENALAPRIL VIM SPECTRUM cu medicamente care conţin aliskiren
este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m
2)
(vezi pct. 4.5 şi 5.1).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipotensiune arterială simptomatică
Hipotensiunea arterială simptomatică a fost observată rar la pacienţii hipertensivi fără complicaţii.
La pacienţii hipertensivi trataţi cu Enalapril, hipotensiunea arterială este mai probabil să apară dacă
există depleţie volemică, de exemplu prin terapie diuretică, dietă cu restricţie de sare, dializă, diaree,
vărsături (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni şi pct. 4.8
Reacţii adverse).
Hipotensiunea arterială simptomatică a fost observată la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cu sau fără
insuficienţă renală asociată; este mai probabil să apară la pacienţii cu clase severe de insuficienţă
cardiacă când se utilizează doze mari de diuretice, la pacienţii cu hiponatremie sau disfuncţii renale. În
general, la aceşti pacienţi, terapia trebuie iniţiată sub strictă supraveghere medicală, iar pacienţii
trebuie monitorizaţi strict, de câte ori doza de Enalapril şi/sau diuretice este ajustată. Aceeaşi regulă
trebuie aplicată la pacienţii cu boală cardiacă ischemică sau boli cerebrovasculare ischemice la care o
scădere bruscă a tensiunii arteriale poate determina infarct miocardic sau accidente vasculare
cerebrale.
Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal şi, dacă este necesar,
trebuie să i se administreze o perfuzie intravenoasă cu soluţie salină. O hipotensiune arterială
tranzitorie nu contraindică administrarea următoarelor doze, care pot fi administrate în mod obişnuit,
odată ce tensiunea arterială a crescut după repleţie volemică.
La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă şi valori normale sau scăzute ale tensiunii arteriale,
administrarea de Enalapril poate determina scăderea ulterioară a tensiunii arteriale.
Acest efect este de aşteptat şi de obicei nu este un motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă
hipotensiunea arterială devine simptomatică pot fi necesare scăderea dozei şi/sau întreruperea
tratamentului cu diuretice şi/sau Enalapril.
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de
diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată
blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai
sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale,
valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu
nefropatie diabetică.
Stenoză aortică/cardiomiopatie obstructivă hipertrofic
ă
4
Asemenea altor vasodilatatoare, IECA trebuie administraţi cu prudenţă la pacienţii cu obstrucţie de
ejecţie a ventriculului stâng.
Insuficienţă renală
La unii pacienţi, hipotensiunea arterială care urmează iniţierii terapiei cu IECA poate determina
accentuarea disfuncţiei renale. De asemenea, a fost raportată insuficienţă renală acută funcţională, de
obicei reversibilă.
La pacienţii cu insuficienţă renală sunt necesare scăderea dozei şi/sau frecvenţei administrării dozelor
de Enalapril (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare). Pacienţii cu stenoză de arteră renală
bilaterală sau pe rinichi unic funcţional prezintă creşterea concentraţiilor plasmatice ale ureei şi
creatininei, de obicei reversibile la întreruperea tratamentului.
La pacienţii cu disfuncţie renală preexistentă, inaparentă clinic, s-au observat creşteri tranzitorii şi
minore ale ureei şi creatininei plasmatice când Enalapril se administrează concomitent cu diuretice.
Pot fi necesare scăderea dozei şi/sau întreruperea tratamentului cu Enalapril şi/sau diuretice.
La vârstnici, înaintea iniţierii tratamentului cu enalapril se recomandă evaluarea funcţiei renale. Iniţial
medicamentul se administrează în doze mici, care vor fi crescute treptat în funcţie de răspunsul
terapeutic, pentru a evita scăderea bruscă a tensiunii arteriale.
Hipersensibilitate/edem angioneurotic
Pacienţii alergici la un inhibitor al enzimei de conversie, pot prezenta reactivitate imunologică
încrucişată şi pentru alţi reprezentanţi ai grupei (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii).
Pacienţii cu antecedente de angioedem necorelat cu IECA prezintă un risc crescut de apariţie a
angioedemului la administrarea de IECA.
De asemenea, este necesară prudenţă la pacienţii cu boli autoimune (lupus eritematos sistemic,
sclerodermie) care prezintă un risc crescut de apariţie a neutropeniei şi agranulocitozei.
Reacţii anafilactoide în timpul tratamentului de desensibilizare cu veninul de hymenoptera
Rar, au fost raportate reacţii anafilactoide potenţial letale la pacienţii care urmează tratament cu IECA
în timpul tratamentului de desensibilizare cu venin de hymenoptera (albine, viespii). Aceste reacţii pot
fi evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu IECA (24 ore) înainte de fiecare
desensibilizare.
Pacienţi hemodializaţi
Reacţii anafilactoide au fost observate şi la pacienţii dializaţi la care se utilizează membrane cu
permeabilitate mare, care primesc concomitent tratament cu IECA. La aceşti pacienţi, trebuie avută în
vedere utilizarea unui alt tip de membrană sau a altei clase de
antihipertensive.
Chirurgie/anestezie
La pacienţii care trebuie să suporte o intervenţie chirurgicală sau în timpul anesteziei utilizând
medicamente hipotensive, enalaprilul inhibă sinteza de angiotensină II secundar eliberării
compensatorii de renină. Dacă hipotensiunea arterială apare şi se consideră a fi datorată acestui
mecanism, poate fi corectată prin creşterea volumului sanguin.
Potasiul seric
Dacă Enalapril este administrat concomitent cu diuretice care determină scăderea concentraţiei
plasmatice a potasiului, hipokaliemia şi hiperuricemia induse de diuretice pot fi atenuate (datorită
uşoarei creşteri a concentraţiei plasmatice a potasiului la pacienţii hipertensivi trataţi cu enalapril).
Factorii de risc pentru dezvoltarea hiperkaliemiei includ insuficienţa renală, diabetul şi utilizarea
concomitentă de diuretice care economisesc potasiu (de exemplu spironolactonă, triameteren,
amilorid) şi suplimente de potasiu sau substituenţi de sare care conţin potasiu.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Sarcina: Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început
în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială,
5
pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil
de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini,
tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi
pct. 4.3 şi 4.6).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor
receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor
adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv
insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra
SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
Se va evita asocierea enalaprilului cu diuretice antialdosteronice sau săruri de potasiu (risc de
hiperkaliemie).
Asocierea cu diuretice saluretice impune prudenţă, deoarece există risc de hipotensiune arterială
marcată şi insuficienţă renală acută.
Se impune prudenţă în asocierea enalaprilului cu antidepresive triciclice şi neuroleptice (creşte riscul
hipotensiunii arteriale ortostatice).
Antiinflamatoarele nesteroidiene pot reduce efectul antihipertensiv al enalaprilului prin inhibarea
formării prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.
Glucocorticoizii pot diminua efectul antihipertensiv al enalaprilului prin retenţie hidrosalină.
Simpatomimeticele pot reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor enzimei de conversie.
Se recomandă prudenţă la pacienţii diabetici trataţi cu insulină sau sulfamide antidiabetice (creşte
riscul reacţiilor hipoglicemice).
Asocierea cu sărurile de litiu nu este recomandată, deoarece litemia poate atinge valori toxice; dacă
administrarea celor două medicamente este absolut necesară, este obligatorie verificarea frecventă a
litemiei şi ajustarea dozelor.
Se recomandă evitarea asocierii inhibitorilor enzimei de conversie cu medicamente imunosupresoare
(creşte riscul deprimării funcţiei hematopoietice medulare).
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea IECA
în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost
concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului
cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un
tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În
momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se
începe un tratament alternativ.
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte
fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce
toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Dacă
expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică
a funcţiei renale şi a craniului.
Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării
hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4).
6
Alăptarea:
Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct.
5.2). Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea ENALAPRIL
VIM SPECTRUM în timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele
săptămâni după naştere, datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum
şi datorită faptului că nu există suficientă experienţă clinică.
În cazul sugarilor mai mari, utilizarea ENALAPRIL VIM SPECTRUM de către mamele care
alăptează poate fi luată în considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul va fi
supravegheat pentru a observa apariţia oricărei reacţii adverse.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Enalapril poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, în special la începutul
tratamentului (risc de hipotensiune arterială).
4.8 Reacţii adverse
Hipotensiunea arterială şi hipotensiunea arterială ortostatică reprezintă cele mai frecvente reacţii
adverse. Sunt favorizate de tratamentul diuretic, dieta hiposodată, insuficienţa renală şi vârsta
înaintată. Hipotensiunea arterială asimptomatică nu necesită tratament specific şi nu impune
întreruperea tratamentului cu enalapril.
Tusea seacă însoţită sau nu de obstrucţie nazală şi bronhospasm sunt reacţii adverse relativ frecvente,
caracteristice grupei. Foarte rar poate să apară edem angioneurotic. Ocazional pot să apară cefalee,
astenie, ameţeli, anorexie, greaţă, vărsături, dureri abdominale, crampe musculare.
De asemenea, pot să apară reacţii alergice: prurit, erupţii cutanate, edem angioneurotic.
Fenomene de insuficienţă renală funcţională, reversibilă la întreruperea tratamentului, sunt posibile
mai ales la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, la cei deshidrataţi şi la cei trataţi cu diuretice. La
pacienţii cu stenoză de arteră renală bilaterală sau pe rinichi unic funcţional şi la cei cu coarctaţie de
aortă, aceste fenomene pot fi severe.
Hiperkaliemia poate să apară ca urmare a scăderii secreţiei de aldosteron. Este mai frecventă la
pacienţii cu insuficienţă cardiacă, hiponatremie, insuficienţă renală şi diabet zaharat. Riscul de
hiperkaliemie impune întreruperea tratamentului concomitent cu diuretice antialdosteronice,
întreruperea eventualei suplimentări a potasiului şi corectarea hiponatremiei.
Reacţii adverse hematologice apar foarte rar, dar sunt de mare gravitate. Pot să apară neutropenie sau
agranulocitoză, mai frecvent la pacienţii cu insuficienţă renală, colagenoze (lupus eritematos sistemic,
sclerodermie) sau la cei trataţi cu imunosupresoare. La pacienţii dializaţi şi la cei cu transplant renal
poate să apară anemie aplastică.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, fenomenul cel mai des întâlnit este hipotensiunea arterială.
Este necesară monotorizarea tensiunii arteriale, a funcţiei respiratorii, a potasiului seric şi a diurezei.
Se recomandă spălături gastrice, administrarea de cărbune activ şi purgative. Dacă hipotensiunea
arterială este severă, bolnavul trebuie aşezat în decubit dorsa
l şi se va administra ser fiziologic în
perfuzie sau înlocuitori de plasmă. În cazurile severe se impun măsuri de susţinere a funcţiilor vitale.
Enalaprilatul poate fi eliminat prin hemodializă.
Clearence-ul prin hemodializă al enalaprilatului este de 38-62 ml/min, iar concentraţia plasmatică a
enalaprilatului, după 4 ore de dializă, este redusă cu 45-75%.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: aparat cardiovascular, medicamente active pe sistemul renină-angiotensină,
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei; codul ATC: C09AA02.
7
Maleatul de enalapril, substanţa activă este o sare a enalaprilului, un derivat din doi aminoacizi, L-
alanină şi L-prolină. Enzima de conversie a angiotensinei (ECA) este o peptidază care catalizează
conversia angiotensinei I în angiotensină II, o substanţă care creşte tensiunea arterială. După absorbţie,
enalaprilul este hidrolizat la enalaprilat, care inhibă ECA plasmatică şi tisulară. Inhibiţia ECA
determină scăderea angiotensinei II în plasmă, rezultând o creştere a activităţii reninei plasmatice
(datorită înlăturării feed-back-ului negativ al eliberării de renină) şi o scădere a secreţiei de aldosteron.
ECA este identică cu kinaza II. În acest mod, enalapril inhibă, de asemenea, degradarea bradikininei, o
importantă peptidă vasopresoare. Rolul bradikininei în efectul terapeutic al enalaprilului nu a fost încă
stabilit.
Enalaprilul este eficace în toate stadiile hipertensiunii arteriale, de la uşoară la severă.
IECA administraţi la hipertensivi, scad tensiunea arterială sistolică şi diastolică, atât în clinostatism cât
şi în ortostatism. Rezistenţa vasculară periferică totală scade, fără modificarea semnificativă a
frecvenţei şi debitului cardiac, a presiunii la nivelul capilarelor pulmonare şi a reflexelor vegetative
circulatorii. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, scăderea rezistenţei vasculare periferice datorită
arteriolodilataţiei, poate determina creşterea debitului cardiac, iar venodilataţia prin scăderea
întoarcerii venoase poate ameliora dispneea. IECA previn hipertrofia ventriculului stâng la
hipertensivi, întârziind dezvoltarea insuficienţei cardiace. Administraţi în perioada post-infarct
miocardic acut, împiedică remodelarea ventriculară, scad frecvenţa altor infarcte şi a episoadelor de
angină instabilă, scad riscul aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea.
La nivel renal, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei determină creşterea fluxului sanguin şi
a filtrării glomerulare şi dilatarea arteriolelor glomerulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare. Este
favorizată excreţia de sodiu şi apă şi reţinerea potasiului în organism. Inhibitorii enzimei de conversie
pot reduce proteinuria la pacienţii cu nefropatie diabetică şi întârzie evoluţia acesteia.
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat
cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The
Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,
efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor
al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA
NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie,
afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile
lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai
ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un
studiu conceput să testeze beneficiul
adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de
angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune
cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a
evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai
frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care
s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes
(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în
cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat
placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
8
Absorbţie
Enalaprilul se absoarbe rapid din tractul gastro-intestinal. Proporţia de absorbţie este de 60%.
Absorbţia nu este influenţată de prezenţa alimentelor. Concentraţia plasmatică maximă a enalaprilului
este atinsă în cursul primei ore.
După absorbţie, enalaprilul este hidrolizat intensiv la enalaprilat, un inhibitor potent al ECA.
Enalaprilatul nu este metabolizat în continuare. Concentraţia plasmatică maximă de enalapril se
realizează după o oră de la administrare, iar cea de enalaprilat după 4 ore.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, absorbţia şi metabolizarea enalaprilui sunt intârziate, iar volumul
de distribuţie este redus.
Timpul mediu de înjumătăţire al enalaprilului, la administrare repetată, în condiţiile realizării stării de
echilibru, este de 11 ore.
Distribuţie
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 50 - 60%. Se distribuie bine în ţesuturile
organismului, traversează bariera feto-placentară şi se excretă în laptele matern.
Metabolizare
Principala cale de metabolizare a enalaprilului este conversia la enalaprilat. Timpul de înjumătăţire
plasmatică al enalaprilatului după doze multiple orale de enalapril este de 11 ore.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, metabolizarea enalaprilului poate fi întârziată, fără
afectarea proprietăţiilor farmacodinamice.
Eliminare
Enalaprilatul este în principal eliminat prin rinichi. Componentele principale în urină sunt enalaprilat
(aproximativ 40% din doză) şi enalapril sub formă neschimbată (aproximativ 20%).
Eliminarea este de asemenea întârziată la pacienţii cu insuficienţă renală, de aceea este necesară
ajustarea dozelor în funcţie de valorile cleareance-ului creatininei, în special în insuficienţă renală
severă
Enalaprilatul poate fi eliminat din circulaţie prin hemodializă.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, metabolizarea enalaprilului poate fi întârziată, fără
afectarea proprietăţiilor farmacodinamice.
Proprietăţile farmacocinetice pot fi modificate la pacienţii vârstnici, mai mult datorită bolilor asociate
decât datorită vârstei înaintate. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici.
Proprietăţile farmacocinetice ale enalaprilului nu sunt modificate la pacienţii fumători sau alcoolici.
Enalaprilul administrat concomitent cu furosemid sau hidroclorotiazidă, nu afectează proprietăţile
farmacocinetice ale acestora.
Alăptarea
După administrarea unei doze orale unice de 20 mg la 5 femei aflate în perioada post-partum valoarea
medie a concentraţiei maxime de enalapril în lapte a fost de 1,7 µg/l (interval 0,54 până la 5,9 µg/L) la
4-6 ore după administrare. Valoarea medie a concentraţiei maxime de enalaprilat a fost 1,7 µg/l
(interval 1,2 până la 2,3 µg/l); concentraţiile maxime s-au înregistrat la momente diferite de timp pe o
perioadă de 24 ore. Utilizând datele despre concentraţia maximă în lapte, ingestia maximă estimată la
un sugar alimentat exclusiv la sân ar putea fi de aproximativ 0,16 % din doza maternă ajustată în
funcţie de greutate. La o femeie care a luat o doză orală zilni
că de 10 mg enalapril timp de 11 luni s-a
determinat în lapte o concentraţie maximă de enalapril de 2 µg/l după 4 ore de la administrare şi o
concentraţie maximă de enalaprilat de 0,75 µg/l la aproximativ 9 ore de la administrare. Concentraţia
totală de enalapril şi enalaprilat măsurată în lapte pe o perioadă de 24 de ore a fost de 1,44 µg/l şi
respectiv 0,63 µg/l. Concentraţiile de enalaprilat din lapte au fost nedetectabile (<0,2 µg/l) la 4 ore
după administrarea unei doze unice de 5 mg enalapril la o mamă şi 10 mg la două mame;
concentraţiile de enalapril nu au fost determinate.
5.3 Date preclinice de siguranţă
9
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu tip A, stearat de magneziu,
dioxid de siliciu coloidal anhidru, talc.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere OPA-Al-PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. VIM SPECTRUM SRL,
Şos. Sighişoarei nr. 409, Târgu Mureş (Corunca), România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6077/2005/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare - Decembrie 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ENALAPRIL VIM SPECTRUM 10 mg
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine maleat de enalapril 10 mg.
Excipient: lactoză monohidrat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Comprimate albe, rotunde, plate, cu aspect uniform, structură compactă şi omogenă, cu margini
intacte, având gravate pe una din feţe o linie mediană.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială (toate stadiile)
Hipertensiune arterială renovasculară (cu excepţia cazurilor de stenoză de arteră renală bilaterală sau
pe rinichi unic funcţional).
Hipertensiune arterială cu nefropatie diabetică.
Insuficienţă cardiacă.
Disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică.
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Deoarece absorbţia comprimatelor de Enalapril nu este influenţată de alimente, comprimatele se pot
administra înainte, concomitent sau după ingestia de alimente.
Hipertensiune arterială esenţială
Doza iniţială recomandată este de 5–20 mg maleat de enalapril pe zi, administrată în priză unică, în
funcţie de stadiul hipertensiunii arteriale.
În hipertensiunea arterială uşoară doza iniţială recomandată este de 5-10 mg maleat de enalapril o dată
pe zi.
Pentru alte stadii ale hipertensiunii arteriale doza iniţială recomandată este de 20 mg maleat de
enalapril o dată pe zi.
2
Doza recomandată pentru tratamentul de întreţinere este de 20 mg maleat de enalapril administrată o
dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la maxim 40 mg maleat de enalapril pe zi,
administrată în priză unică
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).
Tratament asociat cu diuretice în hipertensiunea arterială
Prima doză de enalapril poate fi urmată de hipotensiune arterială simptomatică care este mai probabil
să apară la pacienţii aflaţi sub tratament diuretic. Se recomandă prudenţă în timpul tratamentului cu
Enalapril deoarece aceşti pacienţi pot avea depleţie hidrosalină. Tratamentul diuretic trebuie întrerupt
cu 2-3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu Enalapril. Dacă acest lucru nu este posibil, doza iniţială
de Enalapril trebuie să fie de 5 mg maleat de enalapril (1/2 comprimat ENALAPRIL VIM
SPECTRUM 10 mg) sau mai mică, pentru a obţine efectul dorit asupra tensiunii arteriale. Dozele
trebuie ajustate în funcţie de valorile tensiunii arteriale şi toleranţa pacientului.
Hipertensiune arterială renovasculară
La aceşti pacienţi tensiunea arterială şi funcţia renală au sensibilitate particulară la inhibitorii enzimei
de conversie a angiotensinei (IECA); tratamentul trebuie început cu o doză de 5 mg maleat de
enalapril (1/2 comprimat ENALAPRIL VIM SPECTRUM 10 mg), sau mai mică.
Dozele trebuie ajustate în funcţie de starea clinică a pacientului, dar majoritatea pacienţilor răspund la
o doză de 10-20 mg maleat de enalapril pe zi.
Insuficienţă renală
În general, se creşte intervalul de timp între prizele de Enalapril şi/sau se scad dozele.
Insuficienţă renală Clearance al creatininei Doza iniţială
(ml/min) (mg/zi)
Uşoară 30 ml/min 5 - 10 mg
Moderată 10 ml/min 2,5 - 5 mg
Severă <10 ml/min 2,5 mg
Pacienţi dializaţi 2,5mg în zilele de dializă*
* (vezi pct.4.4 Atenţionări şi precauţii speciale)
Enalaprilatul este dializabil. Dozele administrate în zilele fără dializă trebuie ajustate în funcţie de
răspunsul tensiunii arteriale. În zilele de dializă, doza recomandată este de 2,5 mg maleat de enalapril
pe zi.
Insuficienţă cardiacă/disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică
Doza iniţială recomandată la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau disfuncţie ventriculară stângă
asimptomatică este de 2,5 mg maleat de enalapril, o dată pe zi. Doza poate fi crescută treptat (în
interval de 2 – 4 săptămâni) până la doza de întreţinere de 20 mg maleat de enalapril, administrată o
dată pe zi sau în două prize în funcţie de toleranţa pacientului. Doza maximă este de 40 mg maleat de
enalapril pe zi, administrată în două prize. Doza iniţială trebuie administrată sub supraveghere
medicală strictă pentru a observa efectul iniţial asupra tensiunii arteriale. Doza administrată nu trebuie
să determine scăderea tensiunii arteriale sistolice în ortostatism sub 90 mm Hg.
Enalapril poate fi utilizat în tratamentul insuficienţei cardiace, de obicei în asociere cu diuretice sau
digitalice. În cazul pacienţilor trataţi cu doze mari de diuretice poate să apară hipotensiune arterială
simptomatică: se recomandă înjumătăţirea dozei iniţiale.
Tensiunea arterială şi funcţia renală trebuie verificate înainte şi după iniţierea tratamentului cu
Enalapril (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale), deoarece au fost raportate hipotensiune
arterială şi, ulterior, insuficienţa renală.
La pacienţii care primesc tratament diuretic, dacă este posibil, doza de diuretic trebuie scăzută (sau
tratamentul întrerupt) înaintea începerii tratamentului cu Enalapril. De asemenea, trebuie monitorizată
concentraţia plasmatică a potasiului (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte
interacţiuni).
Copii
3
Administrarea Enalapril la copii nu este recomandată; eficacitatea şi siguranţa la acest grup de vârstă
nu au fost stabilite.
Comprimatele Enalapril pot fi administrate înainte, în timpul sau după mese. În general, doza zilnică
se administrează în priză unică dar poate fi divizată în două prize zilnice, dimineaţa şi seara.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la maleat de enalapril sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Antecedente de edem angioneurotic la administrarea de inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei (IECA) şi/sau edem angioneurotic ereditar/idiopatic.
Stenoză de arteră renală bilaterală, stenoză de arteră renală pe rinichi unic funcţional.
Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).
Hiperkaliemie.
Administrarea concomitentă a ENALAPRIL VIM SPECTRUM cu medicamente care conţin aliskiren
este contraindicată la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m
2)
(vezi pct. 4.5 şi 5.1).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipotensiune arterială simptomatică
Hipotensiunea arterială simptomatică a fost observată rar la pacienţii hipertensivi fără complicaţii.
La pacienţii hipertensivi trataţi cu Enalapril, hipotensiunea arterială este mai probabil să apară dacă
există depleţie volemică, de exemplu prin terapie diuretică, dietă cu restricţie de sare, dializă, diaree,
vărsături (vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni şi pct. 4.8
Reacţii adverse).
Hipotensiunea arterială simptomatică a fost observată la pacienţii cu insuficienţă cardiacă cu sau fără
insuficienţă renală asociată; este mai probabil să apară la pacienţii cu clase severe de insuficienţă
cardiacă când se utilizează doze mari de diuretice, la pacienţii cu hiponatremie sau disfuncţii renale. În
general, la aceşti pacienţi, terapia trebuie iniţiată sub strictă supraveghere medicală, iar pacienţii
trebuie monitorizaţi strict, de câte ori doza de Enalapril şi/sau diuretice este ajustată. Aceeaşi regulă
trebuie aplicată la pacienţii cu boală cardiacă ischemică sau boli cerebrovasculare ischemice la care o
scădere bruscă a tensiunii arteriale poate determina infarct miocardic sau accidente vasculare
cerebrale.
Dacă apare hipotensiune arterială, pacientul trebuie aşezat în decubit dorsal şi, dacă este necesar,
trebuie să i se administreze o perfuzie intravenoasă cu soluţie salină. O hipotensiune arterială
tranzitorie nu contraindică administrarea următoarelor doze, care pot fi administrate în mod obişnuit,
odată ce tensiunea arterială a crescut după repleţie volemică.
La unii pacienţi cu insuficienţă cardiacă şi valori normale sau scăzute ale tensiunii arteriale,
administrarea de Enalapril poate determina scăderea ulterioară a tensiunii arteriale.
Acest efect este de aşteptat şi de obicei nu este un motiv pentru întreruperea tratamentului. Dacă
hipotensiunea arterială devine simptomatică pot fi necesare scăderea dozei şi/sau întreruperea
tratamentului cu diuretice şi/sau Enalapril.
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau aliskirenului creşte riscul de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de
diminuare a funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată
blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor
angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai
sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţiei renale,
valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu
nefropatie diabetică.
Stenoză aortică/cardiomiopatie obstructivă hipertrofic
ă
4
Asemenea altor vasodilatatoare, IECA trebuie administraţi cu prudenţă la pacienţii cu obstrucţie de
ejecţie a ventriculului stâng.
Insuficienţă renală
La unii pacienţi, hipotensiunea arterială care urmează iniţierii terapiei cu IECA poate determina
accentuarea disfuncţiei renale. De asemenea, a fost raportată insuficienţă renală acută funcţională, de
obicei reversibilă.
La pacienţii cu insuficienţă renală sunt necesare scăderea dozei şi/sau frecvenţei administrării dozelor
de Enalapril (vezi pct. 4.2 Doze şi mod de administrare). Pacienţii cu stenoză de arteră renală
bilaterală sau pe rinichi unic funcţional prezintă creşterea concentraţiilor plasmatice ale ureei şi
creatininei, de obicei reversibile la întreruperea tratamentului.
La pacienţii cu disfuncţie renală preexistentă, inaparentă clinic, s-au observat creşteri tranzitorii şi
minore ale ureei şi creatininei plasmatice când Enalapril se administrează concomitent cu diuretice.
Pot fi necesare scăderea dozei şi/sau întreruperea tratamentului cu Enalapril şi/sau diuretice.
La vârstnici, înaintea iniţierii tratamentului cu enalapril se recomandă evaluarea funcţiei renale. Iniţial
medicamentul se administrează în doze mici, care vor fi crescute treptat în funcţie de răspunsul
terapeutic, pentru a evita scăderea bruscă a tensiunii arteriale.
Hipersensibilitate/edem angioneurotic
Pacienţii alergici la un inhibitor al enzimei de conversie, pot prezenta reactivitate imunologică
încrucişată şi pentru alţi reprezentanţi ai grupei (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii).
Pacienţii cu antecedente de angioedem necorelat cu IECA prezintă un risc crescut de apariţie a
angioedemului la administrarea de IECA.
De asemenea, este necesară prudenţă la pacienţii cu boli autoimune (lupus eritematos sistemic,
sclerodermie) care prezintă un risc crescut de apariţie a neutropeniei şi agranulocitozei.
Reacţii anafilactoide în timpul tratamentului de desensibilizare cu veninul de hymenoptera
Rar, au fost raportate reacţii anafilactoide potenţial letale la pacienţii care urmează tratament cu IECA
în timpul tratamentului de desensibilizare cu venin de hymenoptera (albine, viespii). Aceste reacţii pot
fi evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu IECA (24 ore) înainte de fiecare
desensibilizare.
Pacienţi hemodializaţi
Reacţii anafilactoide au fost observate şi la pacienţii dializaţi la care se utilizează membrane cu
permeabilitate mare, care primesc concomitent tratament cu IECA. La aceşti pacienţi, trebuie avută în
vedere utilizarea unui alt tip de membrană sau a altei clase de
antihipertensive.
Chirurgie/anestezie
La pacienţii care trebuie să suporte o intervenţie chirurgicală sau în timpul anesteziei utilizând
medicamente hipotensive, enalaprilul inhibă sinteza de angiotensină II secundar eliberării
compensatorii de renină. Dacă hipotensiunea arterială apare şi se consideră a fi datorată acestui
mecanism, poate fi corectată prin creşterea volumului sanguin.
Potasiul seric
Dacă Enalapril este administrat concomitent cu diuretice care determină scăderea concentraţiei
plasmatice a potasiului, hipokaliemia şi hiperuricemia induse de diuretice pot fi atenuate (datorită
uşoarei creşteri a concentraţiei plasmatice a potasiului la pacienţii hipertensivi trataţi cu enalapril).
Factorii de risc pentru dezvoltarea hiperkaliemiei includ insuficienţa renală, diabetul şi utilizarea
concomitentă de diuretice care economisesc potasiu (de exemplu spironolactonă, triameteren,
amilorid) şi suplimente de potasiu sau substituenţi de sare care conţin potasiu.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Sarcina: Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) nu trebuie început
în timpul sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială,
5
pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil
de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini,
tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi
pct. 4.3 şi 4.6).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Datele provenite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină-aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor
receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o frecvenţă mai mare a reacţiilor
adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv
insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra
SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
Se va evita asocierea enalaprilului cu diuretice antialdosteronice sau săruri de potasiu (risc de
hiperkaliemie).
Asocierea cu diuretice saluretice impune prudenţă, deoarece există risc de hipotensiune arterială
marcată şi insuficienţă renală acută.
Se impune prudenţă în asocierea enalaprilului cu antidepresive triciclice şi neuroleptice (creşte riscul
hipotensiunii arteriale ortostatice).
Antiinflamatoarele nesteroidiene pot reduce efectul antihipertensiv al enalaprilului prin inhibarea
formării prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.
Glucocorticoizii pot diminua efectul antihipertensiv al enalaprilului prin retenţie hidrosalină.
Simpatomimeticele pot reduce efectul antihipertensiv al inhibitorilor enzimei de conversie.
Se recomandă prudenţă la pacienţii diabetici trataţi cu insulină sau sulfamide antidiabetice (creşte
riscul reacţiilor hipoglicemice).
Asocierea cu sărurile de litiu nu este recomandată, deoarece litemia poate atinge valori toxice; dacă
administrarea celor două medicamente este absolut necesară, este obligatorie verificarea frecventă a
litemiei şi ajustarea dozelor.
Se recomandă evitarea asocierii inhibitorilor enzimei de conversie cu medicamente imunosupresoare
(creşte riscul deprimării funcţiei hematopoietice medulare).
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea IECA
în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost
concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului
cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un
tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În
momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se
începe un tratament alternativ.
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte
fetotoxice la om (scăderea funcţiei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce
toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3). Dacă
expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomandă monitorizarea ecografică
a funcţiei renale şi a craniului.
Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării
hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3 şi 4.4).
6
Alăptarea:
Datele farmacocinetice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct.
5.2). Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea ENALAPRIL
VIM SPECTRUM în timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele
săptămâni după naştere, datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio-vasculare şi renale, precum
şi datorită faptului că nu există suficientă experienţă clinică.
În cazul sugarilor mai mari, utilizarea ENALAPRIL VIM SPECTRUM de către mamele care
alăptează poate fi luată în considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar copilul va fi
supravegheat pentru a observa apariţia oricărei reacţii adverse.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Enalapril poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, în special la începutul
tratamentului (risc de hipotensiune arterială).
4.8 Reacţii adverse
Hipotensiunea arterială şi hipotensiunea arterială ortostatică reprezintă cele mai frecvente reacţii
adverse. Sunt favorizate de tratamentul diuretic, dieta hiposodată, insuficienţa renală şi vârsta
înaintată. Hipotensiunea arterială asimptomatică nu necesită tratament specific şi nu impune
întreruperea tratamentului cu enalapril.
Tusea seacă însoţită sau nu de obstrucţie nazală şi bronhospasm sunt reacţii adverse relativ frecvente,
caracteristice grupei. Foarte rar poate să apară edem angioneurotic. Ocazional pot să apară cefalee,
astenie, ameţeli, anorexie, greaţă, vărsături, dureri abdominale, crampe musculare.
De asemenea, pot să apară reacţii alergice: prurit, erupţii cutanate, edem angioneurotic.
Fenomene de insuficienţă renală funcţională, reversibilă la întreruperea tratamentului, sunt posibile
mai ales la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, la cei deshidrataţi şi la cei trataţi cu diuretice. La
pacienţii cu stenoză de arteră renală bilaterală sau pe rinichi unic funcţional şi la cei cu coarctaţie de
aortă, aceste fenomene pot fi severe.
Hiperkaliemia poate să apară ca urmare a scăderii secreţiei de aldosteron. Este mai frecventă la
pacienţii cu insuficienţă cardiacă, hiponatremie, insuficienţă renală şi diabet zaharat. Riscul de
hiperkaliemie impune întreruperea tratamentului concomitent cu diuretice antialdosteronice,
întreruperea eventualei suplimentări a potasiului şi corectarea hiponatremiei.
Reacţii adverse hematologice apar foarte rar, dar sunt de mare gravitate. Pot să apară neutropenie sau
agranulocitoză, mai frecvent la pacienţii cu insuficienţă renală, colagenoze (lupus eritematos sistemic,
sclerodermie) sau la cei trataţi cu imunosupresoare. La pacienţii dializaţi şi la cei cu transplant renal
poate să apară anemie aplastică.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, fenomenul cel mai des întâlnit este hipotensiunea arterială.
Este necesară monotorizarea tensiunii arteriale, a funcţiei respiratorii, a potasiului seric şi a diurezei.
Se recomandă spălături gastrice, administrarea de cărbune activ şi purgative. Dacă hipotensiunea
arterială este severă, bolnavul trebuie aşezat în decubit dorsa
l şi se va administra ser fiziologic în
perfuzie sau înlocuitori de plasmă. În cazurile severe se impun măsuri de susţinere a funcţiilor vitale.
Enalaprilatul poate fi eliminat prin hemodializă.
Clearence-ul prin hemodializă al enalaprilatului este de 38-62 ml/min, iar concentraţia plasmatică a
enalaprilatului, după 4 ore de dializă, este redusă cu 45-75%.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: aparat cardiovascular, medicamente active pe sistemul renină-angiotensină,
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei; codul ATC: C09AA02.
7
Maleatul de enalapril, substanţa activă este o sare a enalaprilului, un derivat din doi aminoacizi, L-
alanină şi L-prolină. Enzima de conversie a angiotensinei (ECA) este o peptidază care catalizează
conversia angiotensinei I în angiotensină II, o substanţă care creşte tensiunea arterială. După absorbţie,
enalaprilul este hidrolizat la enalaprilat, care inhibă ECA plasmatică şi tisulară. Inhibiţia ECA
determină scăderea angiotensinei II în plasmă, rezultând o creştere a activităţii reninei plasmatice
(datorită înlăturării feed-back-ului negativ al eliberării de renină) şi o scădere a secreţiei de aldosteron.
ECA este identică cu kinaza II. În acest mod, enalapril inhibă, de asemenea, degradarea bradikininei, o
importantă peptidă vasopresoare. Rolul bradikininei în efectul terapeutic al enalaprilului nu a fost încă
stabilit.
Enalaprilul este eficace în toate stadiile hipertensiunii arteriale, de la uşoară la severă.
IECA administraţi la hipertensivi, scad tensiunea arterială sistolică şi diastolică, atât în clinostatism cât
şi în ortostatism. Rezistenţa vasculară periferică totală scade, fără modificarea semnificativă a
frecvenţei şi debitului cardiac, a presiunii la nivelul capilarelor pulmonare şi a reflexelor vegetative
circulatorii. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, scăderea rezistenţei vasculare periferice datorită
arteriolodilataţiei, poate determina creşterea debitului cardiac, iar venodilataţia prin scăderea
întoarcerii venoase poate ameliora dispneea. IECA previn hipertrofia ventriculului stâng la
hipertensivi, întârziind dezvoltarea insuficienţei cardiace. Administraţi în perioada post-infarct
miocardic acut, împiedică remodelarea ventriculară, scad frecvenţa altor infarcte şi a episoadelor de
angină instabilă, scad riscul aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea.
La nivel renal, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei determină creşterea fluxului sanguin şi
a filtrării glomerulare şi dilatarea arteriolelor glomerulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare. Este
favorizată excreţia de sodiu şi apă şi reţinerea potasiului în organism. Inhibitorii enzimei de conversie
pot reduce proteinuria la pacienţii cu nefropatie diabetică şi întârzie evoluţia acesteia.
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat
cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON-D (The
Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,
efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor
al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA
NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie,
afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile
lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai
ECA şi blocanţi ai receptorilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un
studiu conceput să testeze beneficiul
adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de
angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune
cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a
evenimentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai
frecvente numeric în cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care
s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes
(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în
cadrul grupului în care s-a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s-a administrat
placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
8
Absorbţie
Enalaprilul se absoarbe rapid din tractul gastro-intestinal. Proporţia de absorbţie este de 60%.
Absorbţia nu este influenţată de prezenţa alimentelor. Concentraţia plasmatică maximă a enalaprilului
este atinsă în cursul primei ore.
După absorbţie, enalaprilul este hidrolizat intensiv la enalaprilat, un inhibitor potent al ECA.
Enalaprilatul nu este metabolizat în continuare. Concentraţia plasmatică maximă de enalapril se
realizează după o oră de la administrare, iar cea de enalaprilat după 4 ore.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă, absorbţia şi metabolizarea enalaprilui sunt intârziate, iar volumul
de distribuţie este redus.
Timpul mediu de înjumătăţire al enalaprilului, la administrare repetată, în condiţiile realizării stării de
echilibru, este de 11 ore.
Distribuţie
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 50 - 60%. Se distribuie bine în ţesuturile
organismului, traversează bariera feto-placentară şi se excretă în laptele matern.
Metabolizare
Principala cale de metabolizare a enalaprilului este conversia la enalaprilat. Timpul de înjumătăţire
plasmatică al enalaprilatului după doze multiple orale de enalapril este de 11 ore.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, metabolizarea enalaprilului poate fi întârziată, fără
afectarea proprietăţiilor farmacodinamice.
Eliminare
Enalaprilatul este în principal eliminat prin rinichi. Componentele principale în urină sunt enalaprilat
(aproximativ 40% din doză) şi enalapril sub formă neschimbată (aproximativ 20%).
Eliminarea este de asemenea întârziată la pacienţii cu insuficienţă renală, de aceea este necesară
ajustarea dozelor în funcţie de valorile cleareance-ului creatininei, în special în insuficienţă renală
severă
Enalaprilatul poate fi eliminat din circulaţie prin hemodializă.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, metabolizarea enalaprilului poate fi întârziată, fără
afectarea proprietăţiilor farmacodinamice.
Proprietăţile farmacocinetice pot fi modificate la pacienţii vârstnici, mai mult datorită bolilor asociate
decât datorită vârstei înaintate. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici.
Proprietăţile farmacocinetice ale enalaprilului nu sunt modificate la pacienţii fumători sau alcoolici.
Enalaprilul administrat concomitent cu furosemid sau hidroclorotiazidă, nu afectează proprietăţile
farmacocinetice ale acestora.
Alăptarea
După administrarea unei doze orale unice de 20 mg la 5 femei aflate în perioada post-partum valoarea
medie a concentraţiei maxime de enalapril în lapte a fost de 1,7 µg/l (interval 0,54 până la 5,9 µg/L) la
4-6 ore după administrare. Valoarea medie a concentraţiei maxime de enalaprilat a fost 1,7 µg/l
(interval 1,2 până la 2,3 µg/l); concentraţiile maxime s-au înregistrat la momente diferite de timp pe o
perioadă de 24 ore. Utilizând datele despre concentraţia maximă în lapte, ingestia maximă estimată la
un sugar alimentat exclusiv la sân ar putea fi de aproximativ 0,16 % din doza maternă ajustată în
funcţie de greutate. La o femeie care a luat o doză orală zilni
că de 10 mg enalapril timp de 11 luni s-a
determinat în lapte o concentraţie maximă de enalapril de 2 µg/l după 4 ore de la administrare şi o
concentraţie maximă de enalaprilat de 0,75 µg/l la aproximativ 9 ore de la administrare. Concentraţia
totală de enalapril şi enalaprilat măsurată în lapte pe o perioadă de 24 de ore a fost de 1,44 µg/l şi
respectiv 0,63 µg/l. Concentraţiile de enalaprilat din lapte au fost nedetectabile (<0,2 µg/l) la 4 ore
după administrarea unei doze unice de 5 mg enalapril la o mamă şi 10 mg la două mame;
concentraţiile de enalapril nu au fost determinate.
5.3 Date preclinice de siguranţă
9
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu tip A, stearat de magneziu,
dioxid de siliciu coloidal anhidru, talc.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere OPA-Al-PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. VIM SPECTRUM SRL,
Şos. Sighişoarei nr. 409, Târgu Mureş (Corunca), România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6077/2005/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare - Decembrie 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
