OFLOXACINA LAROPHARM 200 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ofloxacină Laropharm 200 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ofloxacină 200 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 36,36 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate convexe, cu margini rotunjite, de culoare galbenă.
Linia mediană nu este destinată ruperii comprimatului.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
La adulţi şi pacienţi vârstnici, pentru tratarea infecţiilor complicate sau necomplicate, determinate de
microorganisme sensibile la ofloxacină, precum:
infecţii ale tractului urinar superior şi inferior, acute sau cronice;
uretrită şi cervicită gonococică şi non-gonococică;
prostatită bacteriană cronică;
infecţii ginecologice înalte (vezi pct. 4.4);
infecţii osteo-articulare precum osteomielita, artrita septică;
infecţii pulmonare - episoadele acute ale bronşitei cronice, exacerbările fibrozei chistice, pneumonii
nosocomiale, tuberculoză pulmonară cu micobacterii rezistente, în special la pacienţii
imunodeprimaţi (antituberculos minor);
infecţii ORL - sinuzita cronică, suprainfectarea otitei cronice, prevenirea infecţiilor în chirurgia
urechii medii;
infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;
gastroenterite bacteriene.
La adulţii cu infecţii severe cu bacili Gram negativ şi stafilococi sensibili la ofloxacină, se recomandă
administrarea ofloxacinei în secţii de spital specializate. Dacă se suspectează o infecţie cu streptopcoci
şi pneumococi care sunt intermediar sensibili la ofloxacină, aceasta nu trebuie prescrisă ca tratament
de primă intenţie.
În timpul tratamentului infecţiilor cu Staphylococcus aureus sau Pseudomonas aeruginosa a fost
raportată apariţia de tulpini mutante rezistente; în acest caz se recomandă o asociere de antibiotice. Nu
este indicată administrarea de ofloxacină în cazul bacteriemiei cu Pseudomonas aeruginosa.
vire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1116/2008/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor
produsului
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele de ofloxacină şi durata tratamentului se stabilesc funcţie de tipul, severitatea infecţiei şi
comorbidităţile subiacente ale pacientului.
Recomandări generale
Adulţi
Afecţiune Doza zilnică Mod de administrare
Infecţii ale tractul urinar inferior 200 - 400 mg Ofloxacină Laropharm 200 mg
comprimate filmate se
administrează întregi, pe cale
orală, cu o cantitate suficientă de
apă. Pentru doze până la 400 mg
se recomandă administrarea într-
o singură priză, dimineaţa. Dacă
sunt necesare doze mai mari, în
general acestea trebuie
administrate în două prize, la
intervale egale - una dimineaţa
şi una seara. În cazul utilizării
concomitente de antiacide sau
săruri de fier, acestea se
administrează la 2 ore distanţă
înainte sau după administrarea
ofloxacinei.
Infecţii ale tractului urinar
superior 200 - 400 mg, crescând, la
nevoie, până la 800 mg
Prostatite* 600 mg
Infecţii ale tractului respirator
inferior ** 400 mg, crescând, la
nevoie, până la 800 mg
Uretrite şi cervicite gonococice
necomplicate 400 mg
Uretrite şi cervicite non-
gonococice 400 mg
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor
moi 800 mg
Durata tratamentului
Ofloxacina se administrează, în general, timp de 7 până la 10 zile.
Pentru tratamentul gonoreei acute fără complicaţii, se administrează o doză unică.
Pentru tratamentul cistitei, administrarea ofloxacinei timp de trei zile poate fi suficientă.
*Pentru tratamentul prostatitei, administrarea ofloxacinei trebuie continuată timp de câteva săptămâni.
**Pentru tratamentul tuberculozei pulmonare: se administrează 400 mg ofloxacină la intervale de 12
ore, timp de 3-12 luni, în asociere cu alte antituberculoase.
Tratamentul cu ofloxacină nu trebuie să depăşească 2 luni, cu excepţia **.
Insuficienţă renală
După administrarea unei doze iniţiale uzuale, dozajul trebuie ajustat la pacienţii cu insuficienţă renală.
Doza de ofloxacină trebuie redusă la jumătate (100-200 mg ofloxacină pe zi) când clearance-ul
creatininei este 20-50 ml/minut (creatininemie cu valori cuprinse între 1,5-2 mg/dl). În cazul
clearance-ului creatininei mai mic de 20 ml/minut (creatininemie peste 5 mg/dl) şi la pacienţii
hemodializaţi sau cu dializă peritoaneală trebuie administrate 100 mg ofloxacină la fiecare 24 de ore.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă excreţia ofloxacinei poate fi redusă; nu trebuie depăşită o
doză maximă de 400 mg ofloxacină pe zi.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici, cu excepţia pacienţilor cu insuficienţă renală
sau hepatică (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Nu este indicată administrarea ofloxacinei la copii şi adolescenţi.
În cazuri excepţionale, în tratamentul infecţiilor severe, se pot administra 10 până la 15 mg
ofloxacină/kg şi zi, în două prize, fără a depăşi 400 mg ofloxacină pe zi.
4.3 Contraindicaţii
3
- Hipersensibilitate la ofloxacină, alte chinolone sau oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- Antecedente de tendinopatie la administrarea de fluorochinolone;
- Epilepsie,
- Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază,
- Sarcină şi alăptare;
- Copii şi adolescenţi aflaţi în perioada de creştere, cu excepţia tratamentului infecţiilor severe (vezi
pct.4.2).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Prelungirea intervalului QT
Au fost raportate cazuri foarte rare de prelungire a intervalului QT la pacienţii cărora li se
administrează flurochinolone. Se recomandă precauţie la utilizarea fluorochinolonelor, inclusiv a
ofloxacinei, la pacienţii cu:
- vârstă înaintată;
- dezechilibre electrolitice necorectate (hipokaliemie, hipomagneziemie);
- sindrom QT prelungit congenital;
- sindrom QT prelungit dobândit;
- afecţiuni cardiace (insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie);
- alte afecţiuni, pentru care utilizează concomitent medicamente care prelungesc intervalul QT (cum
sunt: antiaritmice de clasa IA şi III, antidepresive triciclice, neuroleptice, macrolide). Vezi şi pct. 4.5.
Profilaxia fotosensibilizării
Pacienţii cărora li se administrează ofloxacină nu trebuie să se expună, dacă nu este necesar, la lumină
solară puternică sau la raze UV artificiale (de exemplu lampa de ultraviolete, solar), pentru a se evita
fotosensibilizarea.
Reacţii psihotice
Se recomandă precauţie la administrarea ofloxacinei pacienţilor cu psihoze sau pacienţilor cu
antecedente de afecţiuni psihice.
Rezistenţă
Tratamentul de lungă durată cu antibiotice poate determina dezvoltarea microorganismelor rezistente.
De aceea, trebuie verificată periodic starea clinică a pacientului. Dacă apare o suprainfecţie, se impun
măsuri terapeutice adecvate.
Neuropatie periferică
La pacienţi cărora li se administrează chinolone, incluzând ofloxacină, a fost raportată apariţia
neuropatiei periferice senzitive sau senzitivo-motorii. Dacă pacientul prezintă simptomele neuropatiei
periferice, tratamentul cu ofloxacină trebuie întrerupt, pentru a preveni apariţia unei afectări
ireversibile.
Infecţii asociate cu Clostridium difficile
Similar altor antibiotice cu spectru larg, în cursul sau după tratamentul cu ofloxacină, au fost raportate
rare cazuri de colită pseudomembranoasă. În acest caz administrarea ofloxacinei trebuie întreruptă şi
instituită antibioterapie adecvată.
Tulburări oculare
Asociate cu utilizarea fluorochinolonelor s-au raportat uveita
şi dezlipirea de retină. Pacienţii trebuie
avertizaţi să se adreseze pentru consult medicului oftalmolog imediat ce apar semne de inflamaţie a
ochilor sau tulburări de vedere.
În timpul tratamentului nu se recomandă consumul de băuturi alcoolice.
Ofloxacină Laropharm 200 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
4
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente care prelungesc intervalul QT
Ofloxacina, similar altor chinolone, trebuie administrată cu precauţie pacienţilor aflaţi în tratament cu
medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt: antiaritmice clasa IA (chinidină, procainamidă,
disopiramidă) şi clasa III (amiodaronă, sotalol), antidepresive triciclice (amitriptilină, clomipramină
sau imipramină), antibiotice macrolide (eritromicină, azitromicină, claritromicină), vezi pct. 4.4
„Prelungirea intervalului QT”.
Săruri de fer, antiacide conţinând magneziu sau aluminiu
Administrarea concomitentă cu săruri de fer sau zinc, antiacide conţinând magneziu sau aluminiu,
sucralfat poate reduce absorbţia ofloxacinei. De aceea, se recomandă un interval de 2 ore între
administrarea ofloxacinei şi medicamentele mai sus menţionate.
Anticoagulante orale
Prelungirea timpului de sângerare a fost raportată în timpul administrării concomitente a ofloxacinei şi
anticoagulantelor orale.
Teofilină
În cursul administrării concomitente a chinolonelor cu medicamente care scad pragul convulsivant,
cum este teofilina, poate să apară o scădere marcată a acestui prag. Cu toate acestea, spre deosebire de
alte chinolone, nu se cunosc interacţiuni farmacocinetice între ofloxacină şi teofilină.
Antiinflamatoare nesteroidiene
Scăderea pragului convulsivant poate să apară în cazul administrării concomitente cu antiinflamatoare
nesteroidiene, precum ibuprofen, diclofenac ,indometacin.
Glibenclamidă
La administrarea concomitentă, ofloxacina poate să determine a uşoară scădere a concentraţiei
plasmatice a glibenclamidei; pacienţii cărora li se administrează această asociere de medicamente
trebuie atent supravegheaţi.
La administrarea dozelor mari de chinolone concomitent cu alte medicamente care sunt eliminate prin
secreţie tubulară renală (de exemplu: probenecid, cimetidină, furosemid, metotrexat) poate să apară
afectarea excreţiei şi creşterea concentraţiei plasmatice a chinolonelor.
Teste de laborator
În timpul tratamentului cu ofloxacină, determinarea opioidelor sau porfirinelor în urină poate da
rezultate fals pozitive. Pentru confirmarea rezultatelor pozitive la opioide sau porfirine, poate fi
necesară folosirea unor metode cu specificitate mai mare.
Acţiunea ofloxacinei asupra bacilului Koch poate influenţa negativ diagnosticul bacteriologic al
tuberculozei.
4.6
Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu a fost stabilită siguranţa utilizării ofloxacinei la gravide. Studiile asupra funcţiei de reproducere
efectuate la şobolani şi şoareci nu au evidenţiat efect teratogen, de afectare a fertilităţii sau a
dezvoltării peri-sau post-natale. Cu toate acestea, similar altor chinolone, ofloxacina determină
artropatie la nivelul articulaţiilor de susţinere, la animalele imature. Deoarece riscul pentru om nu este
cunoscut, ofloxacina nu trebuie administrată în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3).
Studii efectuate la şobolan au evidenţiat că ofloxacina se excretă în lapte. De aceea, nu trebuie utilizată
în perioada alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
5
Ofloxacină Laropharm 200 mg poate avea influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje, fiind raportate: somnolenţă, afectarea abilităţilor, ameţeli, tulburări de vedere. Aceste
efecte pot fi potenţate de consumul de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Informaţiile prezentate mai jos sunt bazate pe date din studiile clinice şi din experienţa de după
punerea pe piaţă a medicamentelor cu ofloxacină.
Clasificarea
MedDRA pe
aparate, sisteme şi
organe
Frecvenţa Reacţia adversă
Infecţii şi infestări Mai puţin
frecvente (≥1/1000
şi <1/100) Infecţii fungice, rezistenţa patogenilor (vezi pct.4.4)
Tulburări
hematologice şi
limfatice Foarte rare
(< 1/10000) Anemie, anemie hemolitică, leucopenie, eozinofilie,
trombocitopenie
Cu frecvenţă
necunoscută Agranulocitoză, insuficienţă a măduvei hematogene
Tulburări ale
sistemului imunitar Rare (≥1/10000 şi
<1/1000) Reacţii anafilactice şi anafilactoide, angioedem
Foarte rare
(< 1/10000) Şoc anafilactic şi anafilactoid
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Rare (≥1/10000 şi
<1/1000) Anorexie
Cu frecvenţă
necunoscută Hipoglicemie la pacienţii diabetici trataţi cu
medicamente hipoglicemiante (vezi pct. 4.4), comă
hipoglicemică; hiperglicemie
Tulburări psihice Mai puţin
frecvente (≥1/1000
şi <1/100) Agitaţie, tulburări de somn, insomnie Rare (≥1/10000 şi
<1/1000) Tulburări psihotice (de exemplu halucinaţii),
anxietate, stare confuzională, coşmaruri, depresie
Cu frecvenţă
necunoscută Tulburări psihotice şi depresie cu un comportament
de autovătămare inclusiv ideaţie suicidară sau
tentativă de suicid (vezi pct. 4.4), nervozitate
Tulburări ale
sistemului nervos Mai puţin
frecvente (≥1/1000
şi <1/100) Ameţeli, cefalee
Rare (≥1/10000 şi
<1/1000) Somnolenţă, parestezii, disgeuzie, parosmie
Foarte rare
(< 1/10000) Neuropatie periferică senzorială, neuropatie
periferică senzorială şi motorie, convulsii, simptome
extrapiramidale sau alte tulburări de coordonare
musculară
Cu frecvenţă
necunoscută Tremor, diskinezie, ageuzie, sincopă
Tulburări oculare Mai puţin
frecvente (≥1/1000
şi <1/100) Iritarea ochilor
Rare (≥1/10000 şi
<1/1000) Tulburări de vedere
6 Clasificarea
MedDRA pe
aparate, sisteme şi
organe
Frecvenţa Reacţia adversă
Cu frecvenţă
necunoscută Inflamaţie a ochiului (uveită)
Tulburări acustice şi
vestibulare Mai puţin
frecvente (≥1/1000
şi
S X V W X O R D V H
) R D U W H U D U H
( U L W H P S R O L P R U I Q H F U R O L ] H S L G H U P L F W R [ L F U H D F L L
G H I R W R V H Q V L E L O L W D W H H U X S L H F X W D Q D W
P H G L F D P H Q W R D V S X U S X U Y D V F X O D U Y D V F X O L W H F D U H v Q
F R Q G L L L H [ F H S L R Q D O H S R W G H W H U P L Q D Q H F U R ] H F X W D Q D W H
& X I U H F Y H Q
Q H F X Q R V F X W 6 L Q G U R P 6 W H Y H Q V - R K Q V R Q G H U P D W L W H [ I R O L D W L Y
S X V W X O R ] H [ D Q W H P D W R D V D F X W J H Q H U D O L ] D W H U X S L H
F X W D Q D W W U D Q ] L W R U L H P H G L F D P H Q W R D V 6 W R P D W L W
7 Clasificarea
MedDRA pe
aparate, sisteme şi
organe
Frecvenţa Reacţia adversă
Tulburări
musculoscheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv Rare (≥1/10000 şi
<1/1000) Tendinită Foarte rare
(< 1/10000) Artralgii, mialgii, ruptură de tendon (de exemplu,
tendonul lui Achile), care poate să apară în decurs de
48 ore de la începerea tratamentului şi poate fi
bilaterală
Cu frecvenţă
necunoscută Rabdomioliză şi/sau miopatie, slăbiciune musculară,
întindere musculară, ruptură musculară, rupturi ale
ligamentelor, artrită
Tulburări renale şi
ale căilor urinare Rare (≥1/10000 şi
<1/1000) Creşterea concentraţiei plasmatice a creatininei Foarte rare
(< 1/10000) Insuficienţă renală acută
Cu frecvenţă
necunoscută Nefrită acută interstiţială
Afecţiuni
congenitale,
familiale şi genetice Cu frecvenţă
necunoscută Atacuri de porfirie la pacienţii cu porfirie
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare Cu frecvenţă
necunoscută Astenie, febră, durere (inclusiv dorsalgii, dureri la
nivelul toracelui şi extremităţilor)
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale:
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
După supradozajul acut, cele mai importante simptome care sunt de aşteptat să apară sunt cele de la
nivelul SNC, cum sunt: confuzie, ameţeli, afectarea stării de conştienţă şi crize convulsive, precum şi
reacţii adverse gastro-intestinale, cum sunt: greaţă, eroziuni ale mucoasei.
În cazul supradozajului, pentru eliminarea ofloxacinei neabsorbite sunt recomandate, dacă este
posibil în primele 30 de minute, următoarele măsuri: lavaj gastric, administrare de laxative de contact
cum este sulfatul de sodiu; antiacidele sunt recomandate pentru protecţia mucoasei gastrice.
Eliminarea ofloxacinei poate fi potenţată prin diureză forţată.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA01.
Ofloxacina este un antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor.
8
Ofloxacina îşi exercită acţiunea bactericidă prin inhibarea enzimei bacteriene topoizomeraza II (ADN
giraza bacteriană), împiedicând sinteza ADN-ului cromozomial bacterian.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru speciile selecţionate; sunt
necesare informaţii locale despre rezistenţă, în special pentru tratarea infecţiilor severe.
Următoarele microorganisme gram-pozitiv şi gram-negativ sunt considerate sensibile:
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv: Bacillus anthracis, Staphylococcus (tulpini meticilin-sensibile).
Microorganisme aerobe Gram-negativ: Acinetobacter species, în special Acinetobacter baumannii,
Branhamella catarrhalis, Bordetella pertussis, Campylobacter species, Citrobacter freundii,
Enterobacter cloacae, Escherichia coli, Haemophilus influenzae, Klebsiella oxytoca, Klebsiella
pneumoniae, Legionella pneumophila, Morganella morganii, Neisseria gonorrhoeae, Pasteurella,
Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Providencia rettgeri, Providencia stuartii, Pseudomonas
aeruginosa, Salmonella species, Serratia, Shigella species, Vibrio cholerae, Yersinia enterocolitica.
Microorganisme anaerobe: mobiluncus, Propionibacterium acnes.
Altele: Mycoplasma hominis.
Următoarele microorganisme gram-pozitiv şi gram-negativ sunt considerate moderat sensibile:
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv: Corynebacterium species, Streptococcus pneumoniae,
Streptococcus pyogenes, Streptococcus agalactiae.
Altele: Chlamydia trachomatis, Chlamydia pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae, Ureaplasma
urealyticum.
Următoarele microorganisme gram-pozitiv şi gram-negativ sunt considerate rezistente:
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv: enterococi, Listeria monocytogenes, Nocardia asteroids,
staphylococcus (tulpini meticilin-rezistente*).
Microorganisme anaerobe: cu excepţia mobiluncus, Propionibacterium acnes.
–In vitro, ofloxacina are un efect moderat asupra anumitor specii de micobacterii: Mycobacterium
tuberculosis, Mycobacterium fortuitum şi mai slab asupra Mycobacterium kansasii şi Mycobacterium
avium.
*Frecvenţa rezistenţei la meticilină este de aproximativ 30-50% din grupul de stafilococi şi se
întâlneşte în special în mediul spitalicesc.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, ofloxacina este absorbită rapid, biodisponibilitatea fiind de 96-100%.
După o doză orală de 400 mg, concentraţia maximă plasmatică de 3-4 μg/ml este atinsă în 1-2 ore.
Ofloxacina pătrunde foarte bine în ţesuturi. Ofloxacina se distribuie larg în ţesuturile şi fluidele
organismului cum sunt: plămân, piele, cervix, lichidul din leziuni pustuloase, ovare, lichidul prostatic,
ţesutul prostatic şi spută.
Volumul aparent de distribuţie este cuprins între 1,5–2,5 l/kg. Fracţiunea legată de proteinele
plasmatice este de aproximativ 25%.
Ofloxacina se metabolizează parţial în dimetil-ofloxacină şi ofloxacină-A-oxid. Dimetil ofloxacina
prezintă o acţiune antimicrobiană moderată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică al ofloxacinei este de 5-8 ore. În cazul insuficienţei renale, creşte
timpul de înjumătăţire, în funcţie de gradul afectării renale, până la 15-60 ore. Ofloxacina se excretă în
principal, prin rinichi, prin secreţie tubulară şi filtrare glomerulară; 75-80% din doza administrată este
excretată sub formă nemetabolizată prin urină în 24-48 ore, iar mai puţin de 5% se elimină sub formă
de metaboliţi. Un procent de 4-8% se elimină prin materiile fecale. Eliminarea ofloxacinei poate fi
încetinită la pacienţii cu afecţiuni hepatice grave (de exemplu ciroză).
Clearance-ul renal al ofloxacinei este de 173 ml/min; clearance-ul total este de 214 ml/min, indiferent
de doză. Numai 15-25% din cantitatea de ofloxacină poate fi îndepărtată prin hemodializă (timpul de
9
înjumătăţire în timpul hemodializei este de circa 8-12 ore). În timpul dializei peritoneale, timpul de
înjumătăţire este de aproximativ 22 ore.
Ofloxacina traversează membrana fetoplacentară şi se excretă în laptele matern.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Potenţial carcinogen
Nu au fost efectuate studii pe termen lung privind efectul carcinogen al ofloxacinei.
Potenţial mutagen
Ofloxacina nu a determinat efecte mutagene în testele efectuate.
Potenţial teratogen
În cazul administrării orale, DL
50 este de 5290 mg/kg pentru şoarece, 3590 mg/kg pentru şobolan şi
500 mg/kg pentru maimuţă. După administrarea orală a unor doze de 810 mg/kg pe zi la femele
gestante de şobolan şi a unor doze de 160 mg/kg pe zi la femele gestante de iepure, ofloxacina nu a
prezentat efecte teratogene. În studii complementare efectuate la femele de şobolan, la care s-au
administrat doze de până la 360 mg/kg pe zi, nu s-au observat efecte nedorite asupra dezvoltării
ulterioare a fătului, naşterii, alăptării, viabilităţii şi creşterii descendenţilor. În cazul administrării la
femele de şobolan şi iepure a unor doze de 50, respectiv de 10 ori mai mari decât dozele maxime
recomandate la om, s-au observat efecte toxice asupra fătului (inhibarea creşterii în greutate şi
creşterea mortalităţii fetale). Modificări minore ale scheletului au fost observate la şobolanii la care s-
au administrat doze de 810 mg/kg pe zi.
În experimentele la animale, s-a observat o afectare a dezvoltării cartilajelor la făt; acest mecanism nu
a fost demonstrat încă la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Povidonă K30
Stearat de magneziu
Talc
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal
Film
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Dioxid de titan (E171).
Macrogol 3350
Talc
Oxid galben de fer (E172)
Galben de chinolină (E104)
Oxid negru de fer (E172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
10
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Laropharm S.R.L.
Şoseaua Alexandriei nr. 145A, Bragadiru, judeţul Ilfov, România
Tel/Fax: +4 021 369 32 02/03/06
e-mail: contact@laropharm.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1116/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Octombrie 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ofloxacină Laropharm 200 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ofloxacină 200 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 36,36 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Comprimate filmate convexe, cu margini rotunjite, de culoare galbenă.
Linia mediană nu este destinată ruperii comprimatului.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
La adulţi şi pacienţi vârstnici, pentru tratarea infecţiilor complicate sau necomplicate, determinate de
microorganisme sensibile la ofloxacină, precum:
infecţii ale tractului urinar superior şi inferior, acute sau cronice;
uretrită şi cervicită gonococică şi non-gonococică;
prostatită bacteriană cronică;
infecţii ginecologice înalte (vezi pct. 4.4);
infecţii osteo-articulare precum osteomielita, artrita septică;
infecţii pulmonare - episoadele acute ale bronşitei cronice, exacerbările fibrozei chistice, pneumonii
nosocomiale, tuberculoză pulmonară cu micobacterii rezistente, în special la pacienţii
imunodeprimaţi (antituberculos minor);
infecţii ORL - sinuzita cronică, suprainfectarea otitei cronice, prevenirea infecţiilor în chirurgia
urechii medii;
infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;
gastroenterite bacteriene.
La adulţii cu infecţii severe cu bacili Gram negativ şi stafilococi sensibili la ofloxacină, se recomandă
administrarea ofloxacinei în secţii de spital specializate. Dacă se suspectează o infecţie cu streptopcoci
şi pneumococi care sunt intermediar sensibili la ofloxacină, aceasta nu trebuie prescrisă ca tratament
de primă intenţie.
În timpul tratamentului infecţiilor cu Staphylococcus aureus sau Pseudomonas aeruginosa a fost
raportată apariţia de tulpini mutante rezistente; în acest caz se recomandă o asociere de antibiotice. Nu
este indicată administrarea de ofloxacină în cazul bacteriemiei cu Pseudomonas aeruginosa.
vire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 1116/2008/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor
produsului
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele de ofloxacină şi durata tratamentului se stabilesc funcţie de tipul, severitatea infecţiei şi
comorbidităţile subiacente ale pacientului.
Recomandări generale
Adulţi
Afecţiune Doza zilnică Mod de administrare
Infecţii ale tractul urinar inferior 200 - 400 mg Ofloxacină Laropharm 200 mg
comprimate filmate se
administrează întregi, pe cale
orală, cu o cantitate suficientă de
apă. Pentru doze până la 400 mg
se recomandă administrarea într-
o singură priză, dimineaţa. Dacă
sunt necesare doze mai mari, în
general acestea trebuie
administrate în două prize, la
intervale egale - una dimineaţa
şi una seara. În cazul utilizării
concomitente de antiacide sau
săruri de fier, acestea se
administrează la 2 ore distanţă
înainte sau după administrarea
ofloxacinei.
Infecţii ale tractului urinar
superior 200 - 400 mg, crescând, la
nevoie, până la 800 mg
Prostatite* 600 mg
Infecţii ale tractului respirator
inferior ** 400 mg, crescând, la
nevoie, până la 800 mg
Uretrite şi cervicite gonococice
necomplicate 400 mg
Uretrite şi cervicite non-
gonococice 400 mg
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor
moi 800 mg
Durata tratamentului
Ofloxacina se administrează, în general, timp de 7 până la 10 zile.
Pentru tratamentul gonoreei acute fără complicaţii, se administrează o doză unică.
Pentru tratamentul cistitei, administrarea ofloxacinei timp de trei zile poate fi suficientă.
*Pentru tratamentul prostatitei, administrarea ofloxacinei trebuie continuată timp de câteva săptămâni.
**Pentru tratamentul tuberculozei pulmonare: se administrează 400 mg ofloxacină la intervale de 12
ore, timp de 3-12 luni, în asociere cu alte antituberculoase.
Tratamentul cu ofloxacină nu trebuie să depăşească 2 luni, cu excepţia **.
Insuficienţă renală
După administrarea unei doze iniţiale uzuale, dozajul trebuie ajustat la pacienţii cu insuficienţă renală.
Doza de ofloxacină trebuie redusă la jumătate (100-200 mg ofloxacină pe zi) când clearance-ul
creatininei este 20-50 ml/minut (creatininemie cu valori cuprinse între 1,5-2 mg/dl). În cazul
clearance-ului creatininei mai mic de 20 ml/minut (creatininemie peste 5 mg/dl) şi la pacienţii
hemodializaţi sau cu dializă peritoaneală trebuie administrate 100 mg ofloxacină la fiecare 24 de ore.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă excreţia ofloxacinei poate fi redusă; nu trebuie depăşită o
doză maximă de 400 mg ofloxacină pe zi.
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici, cu excepţia pacienţilor cu insuficienţă renală
sau hepatică (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Nu este indicată administrarea ofloxacinei la copii şi adolescenţi.
În cazuri excepţionale, în tratamentul infecţiilor severe, se pot administra 10 până la 15 mg
ofloxacină/kg şi zi, în două prize, fără a depăşi 400 mg ofloxacină pe zi.
4.3 Contraindicaţii
3
- Hipersensibilitate la ofloxacină, alte chinolone sau oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- Antecedente de tendinopatie la administrarea de fluorochinolone;
- Epilepsie,
- Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază,
- Sarcină şi alăptare;
- Copii şi adolescenţi aflaţi în perioada de creştere, cu excepţia tratamentului infecţiilor severe (vezi
pct.4.2).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Prelungirea intervalului QT
Au fost raportate cazuri foarte rare de prelungire a intervalului QT la pacienţii cărora li se
administrează flurochinolone. Se recomandă precauţie la utilizarea fluorochinolonelor, inclusiv a
ofloxacinei, la pacienţii cu:
- vârstă înaintată;
- dezechilibre electrolitice necorectate (hipokaliemie, hipomagneziemie);
- sindrom QT prelungit congenital;
- sindrom QT prelungit dobândit;
- afecţiuni cardiace (insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie);
- alte afecţiuni, pentru care utilizează concomitent medicamente care prelungesc intervalul QT (cum
sunt: antiaritmice de clasa IA şi III, antidepresive triciclice, neuroleptice, macrolide). Vezi şi pct. 4.5.
Profilaxia fotosensibilizării
Pacienţii cărora li se administrează ofloxacină nu trebuie să se expună, dacă nu este necesar, la lumină
solară puternică sau la raze UV artificiale (de exemplu lampa de ultraviolete, solar), pentru a se evita
fotosensibilizarea.
Reacţii psihotice
Se recomandă precauţie la administrarea ofloxacinei pacienţilor cu psihoze sau pacienţilor cu
antecedente de afecţiuni psihice.
Rezistenţă
Tratamentul de lungă durată cu antibiotice poate determina dezvoltarea microorganismelor rezistente.
De aceea, trebuie verificată periodic starea clinică a pacientului. Dacă apare o suprainfecţie, se impun
măsuri terapeutice adecvate.
Neuropatie periferică
La pacienţi cărora li se administrează chinolone, incluzând ofloxacină, a fost raportată apariţia
neuropatiei periferice senzitive sau senzitivo-motorii. Dacă pacientul prezintă simptomele neuropatiei
periferice, tratamentul cu ofloxacină trebuie întrerupt, pentru a preveni apariţia unei afectări
ireversibile.
Infecţii asociate cu Clostridium difficile
Similar altor antibiotice cu spectru larg, în cursul sau după tratamentul cu ofloxacină, au fost raportate
rare cazuri de colită pseudomembranoasă. În acest caz administrarea ofloxacinei trebuie întreruptă şi
instituită antibioterapie adecvată.
Tulburări oculare
Asociate cu utilizarea fluorochinolonelor s-au raportat uveita
şi dezlipirea de retină. Pacienţii trebuie
avertizaţi să se adreseze pentru consult medicului oftalmolog imediat ce apar semne de inflamaţie a
ochilor sau tulburări de vedere.
În timpul tratamentului nu se recomandă consumul de băuturi alcoolice.
Ofloxacină Laropharm 200 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
4
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente care prelungesc intervalul QT
Ofloxacina, similar altor chinolone, trebuie administrată cu precauţie pacienţilor aflaţi în tratament cu
medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt: antiaritmice clasa IA (chinidină, procainamidă,
disopiramidă) şi clasa III (amiodaronă, sotalol), antidepresive triciclice (amitriptilină, clomipramină
sau imipramină), antibiotice macrolide (eritromicină, azitromicină, claritromicină), vezi pct. 4.4
„Prelungirea intervalului QT”.
Săruri de fer, antiacide conţinând magneziu sau aluminiu
Administrarea concomitentă cu săruri de fer sau zinc, antiacide conţinând magneziu sau aluminiu,
sucralfat poate reduce absorbţia ofloxacinei. De aceea, se recomandă un interval de 2 ore între
administrarea ofloxacinei şi medicamentele mai sus menţionate.
Anticoagulante orale
Prelungirea timpului de sângerare a fost raportată în timpul administrării concomitente a ofloxacinei şi
anticoagulantelor orale.
Teofilină
În cursul administrării concomitente a chinolonelor cu medicamente care scad pragul convulsivant,
cum este teofilina, poate să apară o scădere marcată a acestui prag. Cu toate acestea, spre deosebire de
alte chinolone, nu se cunosc interacţiuni farmacocinetice între ofloxacină şi teofilină.
Antiinflamatoare nesteroidiene
Scăderea pragului convulsivant poate să apară în cazul administrării concomitente cu antiinflamatoare
nesteroidiene, precum ibuprofen, diclofenac ,indometacin.
Glibenclamidă
La administrarea concomitentă, ofloxacina poate să determine a uşoară scădere a concentraţiei
plasmatice a glibenclamidei; pacienţii cărora li se administrează această asociere de medicamente
trebuie atent supravegheaţi.
La administrarea dozelor mari de chinolone concomitent cu alte medicamente care sunt eliminate prin
secreţie tubulară renală (de exemplu: probenecid, cimetidină, furosemid, metotrexat) poate să apară
afectarea excreţiei şi creşterea concentraţiei plasmatice a chinolonelor.
Teste de laborator
În timpul tratamentului cu ofloxacină, determinarea opioidelor sau porfirinelor în urină poate da
rezultate fals pozitive. Pentru confirmarea rezultatelor pozitive la opioide sau porfirine, poate fi
necesară folosirea unor metode cu specificitate mai mare.
Acţiunea ofloxacinei asupra bacilului Koch poate influenţa negativ diagnosticul bacteriologic al
tuberculozei.
4.6
Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu a fost stabilită siguranţa utilizării ofloxacinei la gravide. Studiile asupra funcţiei de reproducere
efectuate la şobolani şi şoareci nu au evidenţiat efect teratogen, de afectare a fertilităţii sau a
dezvoltării peri-sau post-natale. Cu toate acestea, similar altor chinolone, ofloxacina determină
artropatie la nivelul articulaţiilor de susţinere, la animalele imature. Deoarece riscul pentru om nu este
cunoscut, ofloxacina nu trebuie administrată în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3).
Studii efectuate la şobolan au evidenţiat că ofloxacina se excretă în lapte. De aceea, nu trebuie utilizată
în perioada alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
5
Ofloxacină Laropharm 200 mg poate avea influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje, fiind raportate: somnolenţă, afectarea abilităţilor, ameţeli, tulburări de vedere. Aceste
efecte pot fi potenţate de consumul de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Informaţiile prezentate mai jos sunt bazate pe date din studiile clinice şi din experienţa de după
punerea pe piaţă a medicamentelor cu ofloxacină.
Clasificarea
MedDRA pe
aparate, sisteme şi
organe
Frecvenţa Reacţia adversă
Infecţii şi infestări Mai puţin
frecvente (≥1/1000
şi <1/100) Infecţii fungice, rezistenţa patogenilor (vezi pct.4.4)
Tulburări
hematologice şi
limfatice Foarte rare
(< 1/10000) Anemie, anemie hemolitică, leucopenie, eozinofilie,
trombocitopenie
Cu frecvenţă
necunoscută Agranulocitoză, insuficienţă a măduvei hematogene
Tulburări ale
sistemului imunitar Rare (≥1/10000 şi
<1/1000) Reacţii anafilactice şi anafilactoide, angioedem
Foarte rare
(< 1/10000) Şoc anafilactic şi anafilactoid
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Rare (≥1/10000 şi
<1/1000) Anorexie
Cu frecvenţă
necunoscută Hipoglicemie la pacienţii diabetici trataţi cu
medicamente hipoglicemiante (vezi pct. 4.4), comă
hipoglicemică; hiperglicemie
Tulburări psihice Mai puţin
frecvente (≥1/1000
şi <1/100) Agitaţie, tulburări de somn, insomnie Rare (≥1/10000 şi
<1/1000) Tulburări psihotice (de exemplu halucinaţii),
anxietate, stare confuzională, coşmaruri, depresie
Cu frecvenţă
necunoscută Tulburări psihotice şi depresie cu un comportament
de autovătămare inclusiv ideaţie suicidară sau
tentativă de suicid (vezi pct. 4.4), nervozitate
Tulburări ale
sistemului nervos Mai puţin
frecvente (≥1/1000
şi <1/100) Ameţeli, cefalee
Rare (≥1/10000 şi
<1/1000) Somnolenţă, parestezii, disgeuzie, parosmie
Foarte rare
(< 1/10000) Neuropatie periferică senzorială, neuropatie
periferică senzorială şi motorie, convulsii, simptome
extrapiramidale sau alte tulburări de coordonare
musculară
Cu frecvenţă
necunoscută Tremor, diskinezie, ageuzie, sincopă
Tulburări oculare Mai puţin
frecvente (≥1/1000
şi <1/100) Iritarea ochilor
Rare (≥1/10000 şi
<1/1000) Tulburări de vedere
6 Clasificarea
MedDRA pe
aparate, sisteme şi
organe
Frecvenţa Reacţia adversă
Cu frecvenţă
necunoscută Inflamaţie a ochiului (uveită)
Tulburări acustice şi
vestibulare Mai puţin
frecvente (≥1/1000
şi
S X V W X O R D V H
) R D U W H U D U H
( U L W H P S R O L P R U I Q H F U R O L ] H S L G H U P L F W R [ L F U H D F L L
G H I R W R V H Q V L E L O L W D W H H U X S L H F X W D Q D W
P H G L F D P H Q W R D V S X U S X U Y D V F X O D U Y D V F X O L W H F D U H v Q
F R Q G L L L H [ F H S L R Q D O H S R W G H W H U P L Q D Q H F U R ] H F X W D Q D W H
& X I U H F Y H Q
Q H F X Q R V F X W 6 L Q G U R P 6 W H Y H Q V - R K Q V R Q G H U P D W L W H [ I R O L D W L Y
S X V W X O R ] H [ D Q W H P D W R D V D F X W J H Q H U D O L ] D W H U X S L H
F X W D Q D W W U D Q ] L W R U L H P H G L F D P H Q W R D V 6 W R P D W L W
7 Clasificarea
MedDRA pe
aparate, sisteme şi
organe
Frecvenţa Reacţia adversă
Tulburări
musculoscheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv Rare (≥1/10000 şi
<1/1000) Tendinită Foarte rare
(< 1/10000) Artralgii, mialgii, ruptură de tendon (de exemplu,
tendonul lui Achile), care poate să apară în decurs de
48 ore de la începerea tratamentului şi poate fi
bilaterală
Cu frecvenţă
necunoscută Rabdomioliză şi/sau miopatie, slăbiciune musculară,
întindere musculară, ruptură musculară, rupturi ale
ligamentelor, artrită
Tulburări renale şi
ale căilor urinare Rare (≥1/10000 şi
<1/1000) Creşterea concentraţiei plasmatice a creatininei Foarte rare
(< 1/10000) Insuficienţă renală acută
Cu frecvenţă
necunoscută Nefrită acută interstiţială
Afecţiuni
congenitale,
familiale şi genetice Cu frecvenţă
necunoscută Atacuri de porfirie la pacienţii cu porfirie
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare Cu frecvenţă
necunoscută Astenie, febră, durere (inclusiv dorsalgii, dureri la
nivelul toracelui şi extremităţilor)
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale:
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
După supradozajul acut, cele mai importante simptome care sunt de aşteptat să apară sunt cele de la
nivelul SNC, cum sunt: confuzie, ameţeli, afectarea stării de conştienţă şi crize convulsive, precum şi
reacţii adverse gastro-intestinale, cum sunt: greaţă, eroziuni ale mucoasei.
În cazul supradozajului, pentru eliminarea ofloxacinei neabsorbite sunt recomandate, dacă este
posibil în primele 30 de minute, următoarele măsuri: lavaj gastric, administrare de laxative de contact
cum este sulfatul de sodiu; antiacidele sunt recomandate pentru protecţia mucoasei gastrice.
Eliminarea ofloxacinei poate fi potenţată prin diureză forţată.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA01.
Ofloxacina este un antibacterian de sinteză din clasa fluorochinolonelor.
8
Ofloxacina îşi exercită acţiunea bactericidă prin inhibarea enzimei bacteriene topoizomeraza II (ADN
giraza bacteriană), împiedicând sinteza ADN-ului cromozomial bacterian.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru speciile selecţionate; sunt
necesare informaţii locale despre rezistenţă, în special pentru tratarea infecţiilor severe.
Următoarele microorganisme gram-pozitiv şi gram-negativ sunt considerate sensibile:
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv: Bacillus anthracis, Staphylococcus (tulpini meticilin-sensibile).
Microorganisme aerobe Gram-negativ: Acinetobacter species, în special Acinetobacter baumannii,
Branhamella catarrhalis, Bordetella pertussis, Campylobacter species, Citrobacter freundii,
Enterobacter cloacae, Escherichia coli, Haemophilus influenzae, Klebsiella oxytoca, Klebsiella
pneumoniae, Legionella pneumophila, Morganella morganii, Neisseria gonorrhoeae, Pasteurella,
Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Providencia rettgeri, Providencia stuartii, Pseudomonas
aeruginosa, Salmonella species, Serratia, Shigella species, Vibrio cholerae, Yersinia enterocolitica.
Microorganisme anaerobe: mobiluncus, Propionibacterium acnes.
Altele: Mycoplasma hominis.
Următoarele microorganisme gram-pozitiv şi gram-negativ sunt considerate moderat sensibile:
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv: Corynebacterium species, Streptococcus pneumoniae,
Streptococcus pyogenes, Streptococcus agalactiae.
Altele: Chlamydia trachomatis, Chlamydia pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae, Ureaplasma
urealyticum.
Următoarele microorganisme gram-pozitiv şi gram-negativ sunt considerate rezistente:
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv: enterococi, Listeria monocytogenes, Nocardia asteroids,
staphylococcus (tulpini meticilin-rezistente*).
Microorganisme anaerobe: cu excepţia mobiluncus, Propionibacterium acnes.
–In vitro, ofloxacina are un efect moderat asupra anumitor specii de micobacterii: Mycobacterium
tuberculosis, Mycobacterium fortuitum şi mai slab asupra Mycobacterium kansasii şi Mycobacterium
avium.
*Frecvenţa rezistenţei la meticilină este de aproximativ 30-50% din grupul de stafilococi şi se
întâlneşte în special în mediul spitalicesc.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, ofloxacina este absorbită rapid, biodisponibilitatea fiind de 96-100%.
După o doză orală de 400 mg, concentraţia maximă plasmatică de 3-4 μg/ml este atinsă în 1-2 ore.
Ofloxacina pătrunde foarte bine în ţesuturi. Ofloxacina se distribuie larg în ţesuturile şi fluidele
organismului cum sunt: plămân, piele, cervix, lichidul din leziuni pustuloase, ovare, lichidul prostatic,
ţesutul prostatic şi spută.
Volumul aparent de distribuţie este cuprins între 1,5–2,5 l/kg. Fracţiunea legată de proteinele
plasmatice este de aproximativ 25%.
Ofloxacina se metabolizează parţial în dimetil-ofloxacină şi ofloxacină-A-oxid. Dimetil ofloxacina
prezintă o acţiune antimicrobiană moderată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică al ofloxacinei este de 5-8 ore. În cazul insuficienţei renale, creşte
timpul de înjumătăţire, în funcţie de gradul afectării renale, până la 15-60 ore. Ofloxacina se excretă în
principal, prin rinichi, prin secreţie tubulară şi filtrare glomerulară; 75-80% din doza administrată este
excretată sub formă nemetabolizată prin urină în 24-48 ore, iar mai puţin de 5% se elimină sub formă
de metaboliţi. Un procent de 4-8% se elimină prin materiile fecale. Eliminarea ofloxacinei poate fi
încetinită la pacienţii cu afecţiuni hepatice grave (de exemplu ciroză).
Clearance-ul renal al ofloxacinei este de 173 ml/min; clearance-ul total este de 214 ml/min, indiferent
de doză. Numai 15-25% din cantitatea de ofloxacină poate fi îndepărtată prin hemodializă (timpul de
9
înjumătăţire în timpul hemodializei este de circa 8-12 ore). În timpul dializei peritoneale, timpul de
înjumătăţire este de aproximativ 22 ore.
Ofloxacina traversează membrana fetoplacentară şi se excretă în laptele matern.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Potenţial carcinogen
Nu au fost efectuate studii pe termen lung privind efectul carcinogen al ofloxacinei.
Potenţial mutagen
Ofloxacina nu a determinat efecte mutagene în testele efectuate.
Potenţial teratogen
În cazul administrării orale, DL
50 este de 5290 mg/kg pentru şoarece, 3590 mg/kg pentru şobolan şi
500 mg/kg pentru maimuţă. După administrarea orală a unor doze de 810 mg/kg pe zi la femele
gestante de şobolan şi a unor doze de 160 mg/kg pe zi la femele gestante de iepure, ofloxacina nu a
prezentat efecte teratogene. În studii complementare efectuate la femele de şobolan, la care s-au
administrat doze de până la 360 mg/kg pe zi, nu s-au observat efecte nedorite asupra dezvoltării
ulterioare a fătului, naşterii, alăptării, viabilităţii şi creşterii descendenţilor. În cazul administrării la
femele de şobolan şi iepure a unor doze de 50, respectiv de 10 ori mai mari decât dozele maxime
recomandate la om, s-au observat efecte toxice asupra fătului (inhibarea creşterii în greutate şi
creşterea mortalităţii fetale). Modificări minore ale scheletului au fost observate la şobolanii la care s-
au administrat doze de 810 mg/kg pe zi.
În experimentele la animale, s-a observat o afectare a dezvoltării cartilajelor la făt; acest mecanism nu
a fost demonstrat încă la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Povidonă K30
Stearat de magneziu
Talc
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal
Film
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Dioxid de titan (E171).
Macrogol 3350
Talc
Oxid galben de fer (E172)
Galben de chinolină (E104)
Oxid negru de fer (E172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
10
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Laropharm S.R.L.
Şoseaua Alexandriei nr. 145A, Bragadiru, judeţul Ilfov, România
Tel/Fax: +4 021 369 32 02/03/06
e-mail: contact@laropharm.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1116/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Octombrie 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro
