LAROFEN 200 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Larofen 200 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 200 mg.
Excipient: lactoză super tab spray-dried 100 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate biconvexe, de culoare galbenă, având gravat pe una din feţe un şanţ median.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Larofen este indicat ca antiinflamator, analgezic şi antipiretic.
Se recomandă în ameliorarea durerilor de intensitate uşoară până la moderată:
– cefalee inclusiv cefalee de tip migrenă;
– dureri de spate;
– dureri dentare;
– nevralgii;
– dureri menstruale;
– dureri musculare şi reumatice date de artropatii inflamatorii cronice (artrită reumatoidă,
spondilartrită anchilozantă, artrită psoriazică);
Larofen ameliorează durerea şi scade inflamaţia şi febra, fiind eficace în tratamentul cefaleei şi al altor
tipuri de durere, precum şi în tratamentul simptomatic al febrei şi al simptomelor de răceală şi gripă.
4.2. Doze şi mod de administrare
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: doza iniţială recomandată este de 200 mg ibuprofen (un
comprimat filmat Larofen 200 mg) administrată la intervale de 4-6 ore. Dacă durerea sau febra nu se
ameliorează, se pot administra 400 mg ibuprofen (2 comprimate filmate Larofen 200 mg) fără a
depăşi, însă, 1200 mg ibuprofen (6 comprimate filmate Larofen 200 mg) în 24 ore.
Comprimatele trebuie înghiţite cu un pahar cu apă, preferabil după masă.
Copii cu vârsta sub 12 ani: nu se recomandă administrarea comprimatelor filmate la copii cu vârsta
sub 12 ani.
Pacienţi vârstnici: nu este necesară ajustarea dozelor, cu excepţia cazului în care este prezentă
insuficienţa renală sau hepatică; în acest caz, dozele trebuie individualizate.
2
Tratamentul cu Larofen 200 mg trebuie întrerupt dacă:
- temperatura continuă să crească sau febra persistă mai mult de 3 zile;
- durerea se agravează sau durează mai mult de 10 zile.
4.3 Contraindicaţii
– pacienţi cu hipersensibilitate la substanţa activă (ibuprofen) sau la oricare dintre excipienţi;
– pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută (rinită, crize de astm bronşic, urticarie, polipi nazali şi
edem angioneurotic) la acidul acetilsalicilic sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
Larofen 200 mg nu va fi administrat pacienţtilor cu următoarele afecţiuni prezente sau în antecedente:
– ulcer gastric sau duodenal în evoluţie;
– tulburări inflamatorii gastro-intestinale;
– lupus eritematos diseminat sau alte colagenoze;
– hemoragii gastro-intestinale;
– hemoragii cerebrovasculare sau alte colagenoze;
– boli hematologice;
– insuficienţă hepatică severă;
– insuficienţă renală severă;
– insuficienţă cardiacă decompensată.
Ibuprofenul nu trebuie administrat înainte sau după operaţiile pe inimă.
Larofen 200 mg nu va fi administrat la femeile gravide in ultimul trimestru de sarcina.
Larofen 200 mg nu se va administra copiilor sub 12 ani, la care sunt necesare alte forme farmaceutice
cu concentratii mai mici.
4.4. Atenţionari şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi riscurile cardiovasculare şi gastro-intestinale,
prezentate mai jos).
Larofen poate precipita apariţia bronhospasmului la pacienţii suferind de astm bronşic sau la cei cu
antecedente de astm bronşic sau afecţiuni alergice.
Ibuprofenul poate cauza reacţii alergice severe în special la persoanele alergice la acid acetilsalicilic,
inclusiv iritaţii ale pielii, urticarie şi nu va fi folosit la pacienţii la care alte antiinflamatoare
nesteroidiene au produs astfel de reacţii.
În foarte rare cazuri, în asociere cu tratamentul cu AINS, au fost raportate reacţii cutanate severe,
unele fatale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermică.
Cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii pare să fie la începutul tratamentului, aparând în
majoritatea cazurilor în prima luna de tratament.
Administrarea Larofen 200 mg trebuie întreruptă la primul semn de apariţie a erupţiei cutanate
tranzitorii cutanate, leziunilor mucoase sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Se recomandă precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală, cardiacă sau hepatică, deoarece funcţia
renală poate fi deteriorată. Dozele vor fi cât mai mici posibil, iar funcţia renală va fi monitorizată.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată este necesară precauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de începerea
tratamentului, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană
şi edem.
Studii clinice şi date epidemiologice din literatură au demonstrat că utilizarea ibuprofenului, în special
în doze mărite (2400mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, poate fi asociată cu un risc uşor crescut
de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (cum ar fi infarctul miocardic sau atac cerebral). În
ansamblu, studiile epidemiologice nu sugerează că dozele mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg
pe zi) sunt asociate cu un risc crescut de infarct miocardic.
3
Se recomandă atenţie (discuţii cu medicul de familie sau farmacistul) înaintea începerii tratamentului
la pacienţi cu hipertensiune arterială şi/sau probleme ale inimii, retenţie de fluide; apariţia
hipertensiunii arteriale şi edemelor s-au raportat în terapia în asociere cu antiinflamatoare
nesteroidiene.
În cazul apariţiei tulburărilor de vedere, administrarea de ibuprofen trebuie întreruptă şi se recomandă
efectuarea unui control oftalmologic.
Ibuprofenul se administrează cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică uşoară până
la moderată. La pacienţii cu insuficienţă renală, funcţia renală trebuie monitorizată periodic, deoarece
se poate deteriora după tratamentul cu orice AINS. În general administrarea obişnuită a analgezicelor,
mai ales a asocierilor de analgezice poate determina apariţia unor leziuni renale permanente cu risc de
apariţie a insuficienţei renale (nefropatie analgezică).
La pacienţii cu antecedente de astm bronşic sau boli alergice, tratamentul cu ibuprofen poate precipita
bronhospasmul.
Deoarece ibuprofenul, ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate determina prelungirea timpului
de sângerare, el trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu deficite intrinseci de coagulare şi la
pacienţii aflaţi sub tratament cu anticoagulante.
Vârstnicii peste 60 de ani prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la antiinflamatorii
nesteroidiene, în special hemoragii gastro-intestinale şi perforaţii care pot fi fatale.
Cefaleea poate să apară în timpul tratamentului îndelungat, cu doze de analgezice mai mari decât cele
recomandate; tratamentul acesteia nu trebuie efectuat cu doze mai mari de analgezic.
La copii cu vârsta sub 12 ani se recomandă administrarea unor forme farmaceutice adecvate.
Larofen conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate
acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolarile datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt
nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este
puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct.
5.1).
Asocieri care necesită precauţii
Administrarea concomitentă cu acid acetilsalicilic, antiinflamatoare nesteroidiene sau corticosteroizi
poate determina o creştere a incidenţei reacţiilor adverse.
Administrarea de ibuprofen în asociere cu anticoagulante sau antiagregante plachetare (ticlopidine,
clopidogrel, acid acetilsalicilic, abciximab, dipyridamole, eptifibatide, tirofiban) poate avea ca rezultat
creşterea riscului de producere a fenomenelor hemoragice digestive.
Ibuprofenul poate inhiba activitatea diureticelor (diuretice de ansă şi tiazide), a blocanţilor receptorilor
ß-adrenergici şi a antihipertensivelor, precum inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)
şi a beta-blocantelor.
Ibuprofenul scade efectul antihipertensiv al hidralazinei, de aceea se va evita administrarea
concomitentă a celor două medicamente.
Creşterea concentraţiei plasmatice de litiu după administrarea de ibuprofen, poate fi clinic
semnificativă. Se va evita administrarea concomitentă sau se va monitoriza nivelul litiului şi se va
ajusta doza. La întreruperea administrarii ibuprofenului se vor reajusta dozele de litiu.
Administrarea concomitentă a ibuprofenului cu doze medii şi mari de metotrexat poate conduce la
toxicitate severă şi fatală a metotrexatului. Pacienţii cu funcţie renală alterată pot prezenta un risc
adiţional de toxicitate la această combinaţie, chiar şi când se utilizează doze reduse de metotrexat
(≤20mg/săptămână).
4
Anumite antiacide pot creşte absorbţia gastro-intestinală de ibuprofen. Aceasta are relevanţă clinică în
special în cursul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen.
Deoarece AINS pot creşte efectele anticoagulantelor orale de tipul warfarinei, timpul de protrombină
trebuie urmarit în primele săptămani de tratament concomitent. Ar putea fi necesară schimbarea dozei
de anticoagulant.
La pacienţii trataţi cu zidovudină, ibuprofenul poate determina prelungirea timpului de sângerare.
Când se administrează concomitent corticosteroizi şi ibuprofen, există un risc crescut de hemoragii
gastro-intestinale.
Deoarece ibuprofen creşte activitatea antiagregantă plachetară a ticlopidinei, se recomandă
monitorizarea timpului de sângerare în timpul administrarii lor concomitente.
Ibuprofenul poate creşte fracţiunea liberă de fenitoină, activă din punct de vedere farmacologic.
Pacienţii care iau ibuprofen pentru o perioadă lungă de timp trebuie monitorizaţi.
Ibuprofenul poate creşte concentraţtia plasmatică a digitalei. De aceea concentratia plasmatică a
digitalei trebuie monitorizatăa la pacienţii cu probleme ale funcţiilor renale sau ale inimii. Ibuprofenul
poate inhiba activitatea ciclosporinei şi a trimetoprimului.
Efectele antihipertensive ale IEC pot fi scăzute de administrarea concomitentă a AINS; la aceşti
pacienţi se va monitoriza tensiunea arterială.
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
În primele 5 luni de sarcină administrarea ibuprofenului se va face numai dacă este absolut necesar şi
numai sub supraveghere medicală.
În ultimele 4 luni de sarcină, administrarea ibuprofenului este contraindicată, deoarece poate
determina:
- asupra fătului: toxicitate cardio–pulmonară (hipertensiune arterială pulmonară prin închiderea
prematură a canalului arterial), disfuncţie renală care poate evolua până la insuficienţă renală cu
oligohidroamnios;
- la mamă şi făt (la sfârşitul sarcinii): creşterea timpului de sângerare;
- la mamă: inhibarea contracţiilor uterine, edeme.
Deoarece antiinflamatoarele nesteroidiene se excretă în concentraţii mici în laptele matern, se
recomandă evitarea administrării acestora la femeile care alăptează.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi în legătură cu posibilitatea apariţiei ameţelii şi cefaleei, care pot influenţa
capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cel mai frecvent raportate sunt tulburările gastro-intestinale şi manifestările cutanate.
Tulburări cardiace: reacţia adversă raportată în asociere cu tratamentul cu AINS a fost insuficienţa
cardiacă.
Tulburări hematologice şi limfatice: trombocitopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului nervos: cefalee.
Tulburări oculare: tulburări vizuale (vedere anormală sau modificări ale vederii).
Tulburări acustice şi vestibulare: tulburări de auz şi vertij.
Tulburări gastro-intestinale: dureri abdominale, greaţă, vărsături, tulburări de tranzit intestinal şi
dispepsie. Ocazional, pot să apară ulcer activ şi hemoragii gastro-intestinale.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: oligurie, necroză papilară, determinând insuficienţă renală.
5
Infecţii şi infestări: meningită aseptică, în special la pacienţii cu lupus eritematos diseminat.
Tulburări vasculare: reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul,
hipertensiunea arterială.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: edeme şi lipsa efectului medicamentos.
Tulburări ale sistemului imunitar
- reacţii alergice nespecifice şi anafilactice;
- reacţii la nivelul aparatului respirator cum sunt astm bronşic, agravarea astmului bronşic,
bronhospasm sau dispnee;
- diferite tulburări cutanate, inclusiv erupţii cutanate de diferite tipuri, prurit, urticarie, purpură, edem
angioneurotic şi mai puţin frecvente dermatoze buloase (inclusiv necroliză epidermică toxică şi eritem
polimorf).
Tulburări hepatobiliare: rar, disfuncţii hepatice cu creşterea valorilor serice ale transaminazelor
hepatice.
4.9. Supradozaj
Simptomele includ: greaţă, vărsături, ameţeli şi, rareori, pierderea conştienţei. Supradozajul după doze
mari este, în general, bine tolerat în cazul în care nu s-au administrat şi alte medicamente.
Tratamentul constă în lavaj gastric şi, dacă este necesar, corectarea tulburărilor electrolitice. Nu există
antidot specific şi se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE01.
Ibuprofenul este un derivat de acid fenilpropionic, având efect analgezic, antiinflamator şi antipiretic.
Efectul terapeutic antiinflamator rezultă din inhibarea activităţii prostaglandin-sintetazei.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administate concomitent. Într-unul
din studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore inainte de sau
la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu
eliberare imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului
sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informatiile sunt limitate iar extrapolarile ex
vivo la situatiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării
regulate a ibuprofenului si este putin probabil să apară un efect relevant clinic in cazul utilizării
ocazionale a ibuprofenului.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul se absoarbe rapid din tractul gastro-intestinal realizând concentraţia sanguină maximă la
circa 45 minute (pe stomacul gol) sau la 1 ½-3 ore (după masă). El se leagă în proporţie de peste 90%
de proteinele plasmatice şi are timpul de înjumătăţire plasmatică de 0,9 - 2,5 ore. Timpul de
înjumătăţire plasmatică scurt nu permite acumularea medicamentului. În lichidul sinovial, ibuprofenul
îşi menţine concentraţia stabilă 2-8 ore după ingestie; concentraţia sinovială maximă reprezintă
aproximativ o treime din cea plasmatică.
Ibuprofenul nu interferă cu acţiunea enzimelor metabolizante. Se metabolizează în proporţie de 90% în
ficat, rezultând 2-hidroxibuprofen şi 2-carboxibuprofen.
Excreţia se realizează predominant prin urină sub formă de metaboliţi (50-60%), sub formă
nemetabolizată (aproximativ 10%) şi prin bilă.
6
La pacienţii vârstnici parametrii farmacocinetici ai ibuprofenului nu sunt modificaţi.
5.3. Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate la animale nu s-au evidenţiat efecte teratogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Lactoză super tab spray-dried
Film
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 3350
Talc
Oxid galben de fer (E 172)
Galben de chinolină (E 104)
Oxid negru de fer (E 172)
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
2 ani
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Laropharm S.R.L.,
Şoseaua Alexandriei nr. 145 A, Bragadiru
judeţul Ilfov, România
7
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
589/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Martie 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2013
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Larofen 200 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ibuprofen 200 mg.
Excipient: lactoză super tab spray-dried 100 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate biconvexe, de culoare galbenă, având gravat pe una din feţe un şanţ median.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Larofen este indicat ca antiinflamator, analgezic şi antipiretic.
Se recomandă în ameliorarea durerilor de intensitate uşoară până la moderată:
– cefalee inclusiv cefalee de tip migrenă;
– dureri de spate;
– dureri dentare;
– nevralgii;
– dureri menstruale;
– dureri musculare şi reumatice date de artropatii inflamatorii cronice (artrită reumatoidă,
spondilartrită anchilozantă, artrită psoriazică);
Larofen ameliorează durerea şi scade inflamaţia şi febra, fiind eficace în tratamentul cefaleei şi al altor
tipuri de durere, precum şi în tratamentul simptomatic al febrei şi al simptomelor de răceală şi gripă.
4.2. Doze şi mod de administrare
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: doza iniţială recomandată este de 200 mg ibuprofen (un
comprimat filmat Larofen 200 mg) administrată la intervale de 4-6 ore. Dacă durerea sau febra nu se
ameliorează, se pot administra 400 mg ibuprofen (2 comprimate filmate Larofen 200 mg) fără a
depăşi, însă, 1200 mg ibuprofen (6 comprimate filmate Larofen 200 mg) în 24 ore.
Comprimatele trebuie înghiţite cu un pahar cu apă, preferabil după masă.
Copii cu vârsta sub 12 ani: nu se recomandă administrarea comprimatelor filmate la copii cu vârsta
sub 12 ani.
Pacienţi vârstnici: nu este necesară ajustarea dozelor, cu excepţia cazului în care este prezentă
insuficienţa renală sau hepatică; în acest caz, dozele trebuie individualizate.
2
Tratamentul cu Larofen 200 mg trebuie întrerupt dacă:
- temperatura continuă să crească sau febra persistă mai mult de 3 zile;
- durerea se agravează sau durează mai mult de 10 zile.
4.3 Contraindicaţii
– pacienţi cu hipersensibilitate la substanţa activă (ibuprofen) sau la oricare dintre excipienţi;
– pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută (rinită, crize de astm bronşic, urticarie, polipi nazali şi
edem angioneurotic) la acidul acetilsalicilic sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
Larofen 200 mg nu va fi administrat pacienţtilor cu următoarele afecţiuni prezente sau în antecedente:
– ulcer gastric sau duodenal în evoluţie;
– tulburări inflamatorii gastro-intestinale;
– lupus eritematos diseminat sau alte colagenoze;
– hemoragii gastro-intestinale;
– hemoragii cerebrovasculare sau alte colagenoze;
– boli hematologice;
– insuficienţă hepatică severă;
– insuficienţă renală severă;
– insuficienţă cardiacă decompensată.
Ibuprofenul nu trebuie administrat înainte sau după operaţiile pe inimă.
Larofen 200 mg nu va fi administrat la femeile gravide in ultimul trimestru de sarcina.
Larofen 200 mg nu se va administra copiilor sub 12 ani, la care sunt necesare alte forme farmaceutice
cu concentratii mai mici.
4.4. Atenţionari şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi riscurile cardiovasculare şi gastro-intestinale,
prezentate mai jos).
Larofen poate precipita apariţia bronhospasmului la pacienţii suferind de astm bronşic sau la cei cu
antecedente de astm bronşic sau afecţiuni alergice.
Ibuprofenul poate cauza reacţii alergice severe în special la persoanele alergice la acid acetilsalicilic,
inclusiv iritaţii ale pielii, urticarie şi nu va fi folosit la pacienţii la care alte antiinflamatoare
nesteroidiene au produs astfel de reacţii.
În foarte rare cazuri, în asociere cu tratamentul cu AINS, au fost raportate reacţii cutanate severe,
unele fatale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză toxică epidermică.
Cel mai mare risc de apariţie a acestor reacţii pare să fie la începutul tratamentului, aparând în
majoritatea cazurilor în prima luna de tratament.
Administrarea Larofen 200 mg trebuie întreruptă la primul semn de apariţie a erupţiei cutanate
tranzitorii cutanate, leziunilor mucoase sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Se recomandă precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală, cardiacă sau hepatică, deoarece funcţia
renală poate fi deteriorată. Dozele vor fi cât mai mici posibil, iar funcţia renală va fi monitorizată.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată este necesară precauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de începerea
tratamentului, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană
şi edem.
Studii clinice şi date epidemiologice din literatură au demonstrat că utilizarea ibuprofenului, în special
în doze mărite (2400mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, poate fi asociată cu un risc uşor crescut
de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (cum ar fi infarctul miocardic sau atac cerebral). În
ansamblu, studiile epidemiologice nu sugerează că dozele mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg
pe zi) sunt asociate cu un risc crescut de infarct miocardic.
3
Se recomandă atenţie (discuţii cu medicul de familie sau farmacistul) înaintea începerii tratamentului
la pacienţi cu hipertensiune arterială şi/sau probleme ale inimii, retenţie de fluide; apariţia
hipertensiunii arteriale şi edemelor s-au raportat în terapia în asociere cu antiinflamatoare
nesteroidiene.
În cazul apariţiei tulburărilor de vedere, administrarea de ibuprofen trebuie întreruptă şi se recomandă
efectuarea unui control oftalmologic.
Ibuprofenul se administrează cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică uşoară până
la moderată. La pacienţii cu insuficienţă renală, funcţia renală trebuie monitorizată periodic, deoarece
se poate deteriora după tratamentul cu orice AINS. În general administrarea obişnuită a analgezicelor,
mai ales a asocierilor de analgezice poate determina apariţia unor leziuni renale permanente cu risc de
apariţie a insuficienţei renale (nefropatie analgezică).
La pacienţii cu antecedente de astm bronşic sau boli alergice, tratamentul cu ibuprofen poate precipita
bronhospasmul.
Deoarece ibuprofenul, ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate determina prelungirea timpului
de sângerare, el trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu deficite intrinseci de coagulare şi la
pacienţii aflaţi sub tratament cu anticoagulante.
Vârstnicii peste 60 de ani prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la antiinflamatorii
nesteroidiene, în special hemoragii gastro-intestinale şi perforaţii care pot fi fatale.
Cefaleea poate să apară în timpul tratamentului îndelungat, cu doze de analgezice mai mari decât cele
recomandate; tratamentul acesteia nu trebuie efectuat cu doze mai mari de analgezic.
La copii cu vârsta sub 12 ani se recomandă administrarea unor forme farmaceutice adecvate.
Larofen conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate
acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolarile datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt
nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este
puţin probabil să apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct.
5.1).
Asocieri care necesită precauţii
Administrarea concomitentă cu acid acetilsalicilic, antiinflamatoare nesteroidiene sau corticosteroizi
poate determina o creştere a incidenţei reacţiilor adverse.
Administrarea de ibuprofen în asociere cu anticoagulante sau antiagregante plachetare (ticlopidine,
clopidogrel, acid acetilsalicilic, abciximab, dipyridamole, eptifibatide, tirofiban) poate avea ca rezultat
creşterea riscului de producere a fenomenelor hemoragice digestive.
Ibuprofenul poate inhiba activitatea diureticelor (diuretice de ansă şi tiazide), a blocanţilor receptorilor
ß-adrenergici şi a antihipertensivelor, precum inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)
şi a beta-blocantelor.
Ibuprofenul scade efectul antihipertensiv al hidralazinei, de aceea se va evita administrarea
concomitentă a celor două medicamente.
Creşterea concentraţiei plasmatice de litiu după administrarea de ibuprofen, poate fi clinic
semnificativă. Se va evita administrarea concomitentă sau se va monitoriza nivelul litiului şi se va
ajusta doza. La întreruperea administrarii ibuprofenului se vor reajusta dozele de litiu.
Administrarea concomitentă a ibuprofenului cu doze medii şi mari de metotrexat poate conduce la
toxicitate severă şi fatală a metotrexatului. Pacienţii cu funcţie renală alterată pot prezenta un risc
adiţional de toxicitate la această combinaţie, chiar şi când se utilizează doze reduse de metotrexat
(≤20mg/săptămână).
4
Anumite antiacide pot creşte absorbţia gastro-intestinală de ibuprofen. Aceasta are relevanţă clinică în
special în cursul tratamentului de lungă durată cu ibuprofen.
Deoarece AINS pot creşte efectele anticoagulantelor orale de tipul warfarinei, timpul de protrombină
trebuie urmarit în primele săptămani de tratament concomitent. Ar putea fi necesară schimbarea dozei
de anticoagulant.
La pacienţii trataţi cu zidovudină, ibuprofenul poate determina prelungirea timpului de sângerare.
Când se administrează concomitent corticosteroizi şi ibuprofen, există un risc crescut de hemoragii
gastro-intestinale.
Deoarece ibuprofen creşte activitatea antiagregantă plachetară a ticlopidinei, se recomandă
monitorizarea timpului de sângerare în timpul administrarii lor concomitente.
Ibuprofenul poate creşte fracţiunea liberă de fenitoină, activă din punct de vedere farmacologic.
Pacienţii care iau ibuprofen pentru o perioadă lungă de timp trebuie monitorizaţi.
Ibuprofenul poate creşte concentraţtia plasmatică a digitalei. De aceea concentratia plasmatică a
digitalei trebuie monitorizatăa la pacienţii cu probleme ale funcţiilor renale sau ale inimii. Ibuprofenul
poate inhiba activitatea ciclosporinei şi a trimetoprimului.
Efectele antihipertensive ale IEC pot fi scăzute de administrarea concomitentă a AINS; la aceşti
pacienţi se va monitoriza tensiunea arterială.
4.6. Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
În primele 5 luni de sarcină administrarea ibuprofenului se va face numai dacă este absolut necesar şi
numai sub supraveghere medicală.
În ultimele 4 luni de sarcină, administrarea ibuprofenului este contraindicată, deoarece poate
determina:
- asupra fătului: toxicitate cardio–pulmonară (hipertensiune arterială pulmonară prin închiderea
prematură a canalului arterial), disfuncţie renală care poate evolua până la insuficienţă renală cu
oligohidroamnios;
- la mamă şi făt (la sfârşitul sarcinii): creşterea timpului de sângerare;
- la mamă: inhibarea contracţiilor uterine, edeme.
Deoarece antiinflamatoarele nesteroidiene se excretă în concentraţii mici în laptele matern, se
recomandă evitarea administrării acestora la femeile care alăptează.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi în legătură cu posibilitatea apariţiei ameţelii şi cefaleei, care pot influenţa
capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cel mai frecvent raportate sunt tulburările gastro-intestinale şi manifestările cutanate.
Tulburări cardiace: reacţia adversă raportată în asociere cu tratamentul cu AINS a fost insuficienţa
cardiacă.
Tulburări hematologice şi limfatice: trombocitopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului nervos: cefalee.
Tulburări oculare: tulburări vizuale (vedere anormală sau modificări ale vederii).
Tulburări acustice şi vestibulare: tulburări de auz şi vertij.
Tulburări gastro-intestinale: dureri abdominale, greaţă, vărsături, tulburări de tranzit intestinal şi
dispepsie. Ocazional, pot să apară ulcer activ şi hemoragii gastro-intestinale.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: oligurie, necroză papilară, determinând insuficienţă renală.
5
Infecţii şi infestări: meningită aseptică, în special la pacienţii cu lupus eritematos diseminat.
Tulburări vasculare: reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul,
hipertensiunea arterială.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: edeme şi lipsa efectului medicamentos.
Tulburări ale sistemului imunitar
- reacţii alergice nespecifice şi anafilactice;
- reacţii la nivelul aparatului respirator cum sunt astm bronşic, agravarea astmului bronşic,
bronhospasm sau dispnee;
- diferite tulburări cutanate, inclusiv erupţii cutanate de diferite tipuri, prurit, urticarie, purpură, edem
angioneurotic şi mai puţin frecvente dermatoze buloase (inclusiv necroliză epidermică toxică şi eritem
polimorf).
Tulburări hepatobiliare: rar, disfuncţii hepatice cu creşterea valorilor serice ale transaminazelor
hepatice.
4.9. Supradozaj
Simptomele includ: greaţă, vărsături, ameţeli şi, rareori, pierderea conştienţei. Supradozajul după doze
mari este, în general, bine tolerat în cazul în care nu s-au administrat şi alte medicamente.
Tratamentul constă în lavaj gastric şi, dacă este necesar, corectarea tulburărilor electrolitice. Nu există
antidot specific şi se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE01.
Ibuprofenul este un derivat de acid fenilpropionic, având efect analgezic, antiinflamator şi antipiretic.
Efectul terapeutic antiinflamator rezultă din inhibarea activităţii prostaglandin-sintetazei.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administate concomitent. Într-unul
din studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore inainte de sau
la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într-o formă farmaceutică cu
eliberare imediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului
sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informatiile sunt limitate iar extrapolarile ex
vivo la situatiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării
regulate a ibuprofenului si este putin probabil să apară un efect relevant clinic in cazul utilizării
ocazionale a ibuprofenului.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul se absoarbe rapid din tractul gastro-intestinal realizând concentraţia sanguină maximă la
circa 45 minute (pe stomacul gol) sau la 1 ½-3 ore (după masă). El se leagă în proporţie de peste 90%
de proteinele plasmatice şi are timpul de înjumătăţire plasmatică de 0,9 - 2,5 ore. Timpul de
înjumătăţire plasmatică scurt nu permite acumularea medicamentului. În lichidul sinovial, ibuprofenul
îşi menţine concentraţia stabilă 2-8 ore după ingestie; concentraţia sinovială maximă reprezintă
aproximativ o treime din cea plasmatică.
Ibuprofenul nu interferă cu acţiunea enzimelor metabolizante. Se metabolizează în proporţie de 90% în
ficat, rezultând 2-hidroxibuprofen şi 2-carboxibuprofen.
Excreţia se realizează predominant prin urină sub formă de metaboliţi (50-60%), sub formă
nemetabolizată (aproximativ 10%) şi prin bilă.
6
La pacienţii vârstnici parametrii farmacocinetici ai ibuprofenului nu sunt modificaţi.
5.3. Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate la animale nu s-au evidenţiat efecte teratogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Lactoză super tab spray-dried
Film
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 3350
Talc
Oxid galben de fer (E 172)
Galben de chinolină (E 104)
Oxid negru de fer (E 172)
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
2 ani
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Laropharm S.R.L.,
Şoseaua Alexandriei nr. 145 A, Bragadiru
judeţul Ilfov, România
7
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
589/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare-Martie 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2013
