RHEUMON 1 g/2 ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
RHEUMON 1 g/2 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
2 ml soluţie injectabilă conţin etofenamat 1 g.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie limpede, uleioasă, de culoare gălbuie, fără particule în suspensie
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este destinat utilizării la adulţi.
Tratamentul simptomatic al durerii severe în:
-artritele cronice, îndeosebi poliartrita reumatoidă;
-spondilita anchilozantă (boala Bechterev) şi alte afecţiuni reumatic- inflamatorii
ale coloanei vertebrale;
-iritaţii provocate de afecţiuni degenerative ale articulaţiilor şi coloanei (artroze
şi spondilartroze);
-tenosinovită, bursită;
-inflamaţii dureroase după leziuni traumatice
Soluţia injectabilă este indicată numai dacă administrarea pe cale orală sau administrarea sub formă de
supozitoare a etofenamatului, nu sunt posibile. Ca regulă, tratamentul trebuie să fie restricţionat la o singură
administrare.
Datorită acţiunii prelungite a substanţei active a Rheumon soluţie injectabilă, acest medicament nu este
recomandat pentru iniţierea tratamentului dacă este necesară o instalare rapidă a efectului terapeutic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Datorită posibilităţii apariţiei unor reacţii anafilactice, pacientul trebuie monitorizat timp de cel puţin o
oră după injecţia cu Rheumon soluţie injectabilă. Trebuie să fie la îndemână materiale pentru
resuscitare. Pacientul trebuie să fie informat asupra scopului acestei măsuri.
O singură injecţie profundă intramusculară a 1000 mg etofenamat (o fiolă Rheumon soluţie injectabilă)
este suficientă. Dacă este necesară continuarea tratamentului, sunt recomandate forme farmaceutice cu
administrare orală sau supozitoare.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai scurte perioade necesare controlării
simptomelor (vezi pct. 4.4.).
2
4.3 Contraindicaţii
-hipersensibilitate la substanţa activă, la acidul acetilsalicilic, la alte anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS)
sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
-antecedente de astm bronşic sau de alte reacţii alergice declanşate la administrarea de etofenamat, acid
acetilsalicilic, alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
-ulcer gastric sau duodenal în evoluţie;
-tratamente cu anticoagulante sau inhibitori ai agregării plachetare;
-tulburări de coagulare (datorită posibilităţii inhibiţiei tranzitorii a agregării plachetare);
-hemoragii gastrointestinale, cerebrovasculare sau orice alte hemoragii active;
-insuficienţă renală severă;
-insuficienţă hepatică severă;
-insuficienţă cardiacă severă;
-copii şi adolescenţi;
-ultimele 4 luni de sarcină (vezi pct. 4.6.).
-în timpul alăptării.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro-intestinale,
prezentate mai jos).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul
cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în
tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente
pentru excluderea unui asemenea risc pentru etofenamat.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică
diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu etofenamat numai după
evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la
pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune
arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat)
Pacienţii cu astm bronşic, afecţiuni respiratorii bronhoconstrictive (obstructive) cronice, febră de fân,
inflamaţii ale mucoasei nazale şi/sau polipi nazali reacţionează mai frecvent decât alţi pacienţi la AINS prin
crize astmatice, edem Quincke sau urticarie. Din acest motiv, Rheumon soluţie injectabilă, trebuie să fie
administrat la asemenea pacienţi în condiţiile existenţei materialelor pentru resuscitare şi sub supraveghere
medicală directă.
Aceste aspecte sunt valabile şi în cazul pacienţilor cu reacţii alergice cutanate, la excipienţi, prurit sau
urticarie în antecedente.
În următoarele cazuri, etofenamatul trebuie utilizat numai după evaluarea corespunzătoare a raportului
risc/beneficiu:
- porfirie;
- pacienţi cu lupus eritematos sistemic (LES) sau colagenoze mixte (boli mixte ale ţesutului conjunctiv);
- în primele 5 luni de sarcină (vezi pct. 4.6 Sarcină şi alăptare);
- în timpul alăptării (vezi pct 4.6 Sarcină şi alăptare).
O supraveghere medicală deosebit de atentă este necesară la:
3
-pacienţii cu tulburări gastro-intestinale, ulcer gastric sau duodenal diagnosticat sau cu inflamaţii intestinale
(colită ulcerativă, boală Crohn) în antecedente;
-pacienţii cu afecţiuni renale sau hepatice;
-imediat după intervenţii chirurgicale majore;
-la pacienţi cu hipertensiune arterială,
-pacienţii vârstnici.
La pacienţii cu tulburări hematologice în antecedente, se recomandă prudenţă.
Etofenamatul poate determina o inhibiţie tranzitorie a agregării plachetare.
Se recomandă prudenţă în cazul administrării asociate de analgezice deoarece poate să apară afectare renală
permanentă crescând riscul apariţiei insuficienţei renale (nefropatie analgezică).
Datorită experienţei clinice insuficiente, Rheumon soluţie injectabilă este contraindicat
copiilor şi adolescenţilor.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele interacţiuni ale Rheumon soluţie injectabilă au fost descrise la administrarea concomitentă a
medicamentelor mai jos menţionate:
-glucocorticoizi sau alte antiinflamatoare nesteroidiene: risc crescut de hemoragii gastrointestinale
-probenecid, sulfinpirazon: întârzierea eliminării etofenamatului
-diuretice şi alte antihipertensive: scăderea efectului diuretic sau antihipertensiv al acestora
-alcoolul: creşterea riscului de hemoragie gastrointestinală
Următoarele interacţiuni au fost descrise după administrarea concomitentă a altor antiinflamatoare
nesteroidiene şi alte medicamente:
-administrarea concomitentă a diferitelor antiinflamatoare nesteroidiene şi a glucocorticoizilor creşte riscul
reacţiilor adverse la nivel gastrointestinal.
-digoxina, fenitoină, preparate cu litiu: posibile creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale acestora.
-inhibitori ACE: scăderea efectului acestora. Utilizarea concomitentă poate duce la creşterea riscului de
afectare a funcţiei renale.
-diureticele ce economisesc potasiul: posibilă instalare a hiperkaliemiei; trebuie controlate valorile
potasiului.
-metotrexatul: administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene în intervalul de 24 de ore înainte sau după
administrarea metotrexatului poate provoca o creştere a nivelurilor metotrexatului în sânge şi poate potenţa
efectele sale toxice.
-ciclosporina: creşterea toxicităţii renale a acesteia.
-în cazuri izolate s-a raportat o influenţare a glicemiei după administrarea antiinflamatoarelor
nesteroidiene, necesitând o ajustare a dozei medicaţiei antidiabetice. Se recomandă ca precauţie să se
controleze nivelul glicemiei în caz de tratament concomitent.
Până în prezent investigaţiile clinice nu au demonstrat interacţiuni între etofenamat şi inhibitorii agregării
plachetare. Totuşi se recomandă un control riguros al agregării plachetare, în cazul tratamentului
concomitent.
Aceste informaţii sunt valabile şi în cazul medicamentelor utilizate cu puţin timp înainte de utilizarea
etofenamat-ului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există suficientă experienţă privind siguranţa administrării în cazul sarcinii. Deoarece influenţa inhibării
sintezei prostaglandinelor asupra sarcinii nu este clarificată, etofenamatul nu trebuie administrat în timpul
primelor 5 luni de sarcină, decât dacă este absolut necesar, după o atentă evaluare de către medic a raportului
risc fetal/beneficiu matern.
4
Diclofenacul sodic este contraindicat în ultimele 4 luni de sarcină. Datorită mecanismului de acţiune pot să
apară inhibarea travaliului, obstrucţia prematură a canalului Botallo, tendinţă hemoragică crescută la mamă şi
copil şi o rată crescută a formării edemelor.
Rheumon soluţie injectabilă nu trebuie să fie utilizat în timpul alăptării deoarece substanţa activă se excretă
în laptele matern.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Chiar atunci când este utilizat aşa cum a fost recomandat, Rheumon soluţie injectabilă poate modifica viteza
de reacţie încât capacitatea de a conduce vehiculele şi de a folosi utilaje, poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse sunt dependente de dozaj şi pot varia de la pacient la pacient; în special, riscul
hemoragiei gastrointestinale (gastrită, eroziuni, ulcere) este dependent de intervalul de dozaj şi de durata utilizării.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, diaree şi microhemoragii gastrointestinale, care în cazuri excepţionale pot
determina anemie.
Ocazional: dispepsie, flatulenţă, spasme abdominale, anorexie ca şi ulcere gastrointestinale (posibil cu
hemoragie şi perforare), iar în cazuri rare, hematemeză, melenă sau diaree sangvinolentă.
Izolat: stomatită, glosită, leziuni esofagiene, dureri la nivelul abdomenului inferior (de exemplu, colită
hemoragică sau agravarea bolii Crohn/colită ulcerativă) şi constipaţie.
Tulburări ale sistemului nervos
Ocazional: cefalee, agitaţie, iritabilitate, oboseală, toropeală, confuzie. În cazuri izolate, tulburări de
percepţie, tulburări ale gustului, tinitus şi, afectarea memoriei, dezorientare, spasme, anxietate, coşmaruri,
tremor, depresie şi alte reacţii psihotice.
Tulburări oculare
Vedere înceţoşată, diplopie.
Tulburări acustice şi vestibulare
Tulburări auditive tranzitorii.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Ocazional: reacţii de hipersensibilitate precum erupţii cutanate tranzitorii şi pruritul iar în cazuri rare,
urticarie sau alopecie.
Izolat: exantem bulos, eczeme, eritem, reacţii de fotosensibilizare, purpură (inclusiv purpură alergică),
forme severe de reacţii dermice (sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell).
Tulburări renale şi ale căilor genitale
Ocazional leziuni ale ţesutului renal (nefrită interstiţială, necroză papilară), putând fi acompaniate de
insuficienţă renală acută, proteinurie şi/sau hematurie. În cazuri izolate, poate apărea sindrom nefritic.
Funcţia renală trebuie să fie în mod regulat controlată.
Tulburări hepato-biliare
Ocazional, poate apărea o creştere a nivelului transaminazelor serice. În cazuri rare, tulburări hepatice
(hepatită cu sau fără icter, în cazuri izolate cu un caracter fulminant, ocazional fără simptome
prodromice).
Din acest motiv, parametrii hepatici trebuie să fie în mod regulat controlaţi.
Tulburări endocrine
In cazuri izolate, s-a raportat pancreatită.
Tulburări hematologice
5
în cazuri rare, au fost raportate tulburări ale hematopoiezei (anemie, leucopenie, agranulocitoză,
trombocitopenie). Simptomele iniţiale au fost: febră, dureri de gât, ulcere superficiale la nivelul cavităţii
bucale, simptome de tip gripal, oboseală severă, hemoragii nazale şi cutanate.
În timpul unui tratament de lungă durată, trebuie efectuate regulat hemograma şi leucograma. În cazuri
izolate s-a observat anemie hemolitică.
Tulburări cardiace
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială şi
insuficienţa cardiacă.
În cazuri izolate, s-au observat palpitaţii, dureri la nivelul pieptului. Studiile clinice şi datele epidemiologice
sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate
asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic
sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Alte reacţii adverse
Sunt posibile reacţii severe de hipersensibilitate care se pot manifesta sub forma
inflamaţiilor faciale, ale limbii şi laringelui ducând la constricţia căilor respiratorii, cu simptome ca
atacuri astmatice, tahicardie, hipotensiune şi şoc potenţial fatal. Imediat ce apare unul
dintre aceste simptome, ceea ce este posibil după prima administrare, este necesar
tratament medical.
În cazuri izolate s-au raportat vasculită indusă alergic şi pneumonie.
În cazuri speciale la pacienţii cu hipertensiune sau insuficienţă renală, pot apărea
edeme (de exemplu, edeme periferice).
În cazuri izolate, a fost descrisă agravarea inflamaţiilor datorate unor infecţii (de exemplu,
instalarea fasciitei necrozante) concomitent administrării sistemice a anti-
inflamatoarelor nesteroidiene. Acest fenomen poate fi considerat ca fiind în legătură cu
mecanismul de acţiune al antiinflamatoarelor nesteroidiene. Dacă în timpul utilizării
Rheumon soluţie injectabilă apar semne ale unei noi infecţii sau agravarea semnelor unei infecţii
existente, se recomandă ca pacientul să se adreseze imediat medicului. Trebuie verificat dacă
este indicat un tratament anti-infecţios/antibiotic.
După administrare intramusculară pot apărea la locul administrării reacţii adverse locale
(senzaţie de arsură) sau leziuni cutanate ca abcese sterile, acumulări de ţesut adipos sau necroză cutanată
(embolism cutanat indus medicamentos).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului pot fi tulburări ale sistemului nervos central precum cefalee, confuzie,
toropeală, leşin. Pot apărea dureri abdominale, greaţă şi vărsături. De asemenea, hemoragie gastro-
intestinală ca şi tulburări ale funcţiilor hepatice şi renale. Măsurile de tratament se vor decide în funcţie de
gravitatea supradozajului intoxicaţiei.
Nu se cunoaşte un antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente nesteroidiene, antiinflamatoare şi antireumatice, cod ATC:
M01AGN1
6
Etofenamatul este un antiinflamator nesteroidian cu proprietăţi analgezice şi antipiretice. Efectul
antiinflamator, verificat prin studii la animale şi confirmat prin studii clinice la om, se bazează pe un număr
de efecte izolate. Etofenamatul intervine la niveluri diferite ale procesului inflamator: pe lângă inhibarea
sintezei prostaglandinei, au fost stabilite o inhibare a eliberării de histamină, un efect antagonistic asupra
bradichininei şi serotoninei, o inhibare a activităţii complementului şi o inhibare a eliberării de
hialuronidază. Proprietăţile stabilizatoare ale membranei inhibă eliberarea enzimelor proteolitice.
Rezultatul este o inhibare a proceselor inflamatorii exudative şi proliferative; reacţiile anafilactice şi cele
dependente de anticorp sunt diminuate.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Concentraţii plasmatice
Eliberarea etofenamatului din formularea uleioasă a Rheumon soluţie injectabilă este prelungită, încât are
durată mai lungă de acţiune decât în cazul formelor injectabile hidrosolubile.
Cinetica etofenamatului după injectarea cu Rheumon soluţie injectabilă nu depinde de vârstă.
Concentraţiile plasmatice aproape coincid la pacienţii tineri şi la cei vârstnici.
Legarea de proteinele plasmatice
Legarea de proteinele plasmatice este în proporţie de 98 - 99 %.
Metabolizare/eliminare
Etofenamatul se elimină sub forma a numeroşi metaboliţi (hidroxilare, scindare eterică şi esterică) şi a
conjugaţilor prin rinichi (35 %) şi în special prin bilă şi fecale.
Probabil că intervine şi circulaţia
enterohepatică
Biodisponibilitate
Biodisponibilitatea relativă a etofenamatului administrat intramuscular (Rheumon soluţie injectabilă) în
comparaţie cu acidul flufenamic administrat oral (comprimate) este de 91 %.
Concentraţiile plasmatice maxime ale etofenamatului (C
max = 0,633 umol/l + 0,232 umol/l)
sunt atinse după 5,67 ore în medie (5,67 + 2,66 ore) după administrarea Rheumon soluţie injectabilă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Până în prezent nu există rapoarte ale unor manifestări toxice la om după administrare acută sau
cronică. Nu există indicaţii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Rezultatele studiilor la animale:
Toleranţa etofenamatului a fost testată prin numeroase studii asupra toxicităţii acute sau cronice la
diverse specii de animale.
Toxicitate acută
DL50 după administrare intravenoasă la şobolan este 140 mg/kg şi după administrare orală este 292
mg/kg.
Toxicitate cronică
Studiile cu administrare zilnică orală cronică la şobolani (7, 27, 100 mg/kg) şi maimuţe (7, 26, 100
mg/kg) după un an la fiecare specie, au o importanţă specială. Doza la care nu s-a obţinut nici un efect
este de 27 mg/kg (şobolani) şi 26 mg/kg (maimuţe) este mai mare cu mult decât doza zilnică
terapeutică la oameni.
Studii de carcinogenitate
Aşa cum s-a demonstrat prin numeroase studii nu există nici o evidenţă a vreunui potenţial
embriotoxic, mutagen sau carcinogen.
Studii de toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Penetrarea barierei placentare de către etofenamat şi anumiţi metaboliţi ai săi, a putut fi demonstrată la
şobolani (administrare orală şi cutanată) şi la iepuri (administrare cutanată). La iepuri au fost
administrate doze de 10, 30,100 mg/kg/zi, până în cea de a 18-a zi de sarcină. După întreruperea
tratamentului, concentraţiile etofenamatului în placentă, uter, fetus, organe şi bilă au scăzut rapid.
7
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Trigliceride cu lanţ mediu
6.2 Incompatibilităţi
Nu sunt cunoscute.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu o fiolă din sticlă incoloră a 2 ml soluţie injectabilă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MEDA MANUFACTURING GmbH
Neurather Ring 1, D-51063 Cologne, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10017/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Decembrie 2006
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
RHEUMON 1 g/2 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
2 ml soluţie injectabilă conţin etofenamat 1 g.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie limpede, uleioasă, de culoare gălbuie, fără particule în suspensie
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este destinat utilizării la adulţi.
Tratamentul simptomatic al durerii severe în:
-artritele cronice, îndeosebi poliartrita reumatoidă;
-spondilita anchilozantă (boala Bechterev) şi alte afecţiuni reumatic- inflamatorii
ale coloanei vertebrale;
-iritaţii provocate de afecţiuni degenerative ale articulaţiilor şi coloanei (artroze
şi spondilartroze);
-tenosinovită, bursită;
-inflamaţii dureroase după leziuni traumatice
Soluţia injectabilă este indicată numai dacă administrarea pe cale orală sau administrarea sub formă de
supozitoare a etofenamatului, nu sunt posibile. Ca regulă, tratamentul trebuie să fie restricţionat la o singură
administrare.
Datorită acţiunii prelungite a substanţei active a Rheumon soluţie injectabilă, acest medicament nu este
recomandat pentru iniţierea tratamentului dacă este necesară o instalare rapidă a efectului terapeutic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Datorită posibilităţii apariţiei unor reacţii anafilactice, pacientul trebuie monitorizat timp de cel puţin o
oră după injecţia cu Rheumon soluţie injectabilă. Trebuie să fie la îndemână materiale pentru
resuscitare. Pacientul trebuie să fie informat asupra scopului acestei măsuri.
O singură injecţie profundă intramusculară a 1000 mg etofenamat (o fiolă Rheumon soluţie injectabilă)
este suficientă. Dacă este necesară continuarea tratamentului, sunt recomandate forme farmaceutice cu
administrare orală sau supozitoare.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai scurte perioade necesare controlării
simptomelor (vezi pct. 4.4.).
2
4.3 Contraindicaţii
-hipersensibilitate la substanţa activă, la acidul acetilsalicilic, la alte anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS)
sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
-antecedente de astm bronşic sau de alte reacţii alergice declanşate la administrarea de etofenamat, acid
acetilsalicilic, alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
-ulcer gastric sau duodenal în evoluţie;
-tratamente cu anticoagulante sau inhibitori ai agregării plachetare;
-tulburări de coagulare (datorită posibilităţii inhibiţiei tranzitorii a agregării plachetare);
-hemoragii gastrointestinale, cerebrovasculare sau orice alte hemoragii active;
-insuficienţă renală severă;
-insuficienţă hepatică severă;
-insuficienţă cardiacă severă;
-copii şi adolescenţi;
-ultimele 4 luni de sarcină (vezi pct. 4.6.).
-în timpul alăptării.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi gastro-intestinale,
prezentate mai jos).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul
cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în
tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente
pentru excluderea unui asemenea risc pentru etofenamat.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică
diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu etofenamat numai după
evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la
pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune
arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat)
Pacienţii cu astm bronşic, afecţiuni respiratorii bronhoconstrictive (obstructive) cronice, febră de fân,
inflamaţii ale mucoasei nazale şi/sau polipi nazali reacţionează mai frecvent decât alţi pacienţi la AINS prin
crize astmatice, edem Quincke sau urticarie. Din acest motiv, Rheumon soluţie injectabilă, trebuie să fie
administrat la asemenea pacienţi în condiţiile existenţei materialelor pentru resuscitare şi sub supraveghere
medicală directă.
Aceste aspecte sunt valabile şi în cazul pacienţilor cu reacţii alergice cutanate, la excipienţi, prurit sau
urticarie în antecedente.
În următoarele cazuri, etofenamatul trebuie utilizat numai după evaluarea corespunzătoare a raportului
risc/beneficiu:
- porfirie;
- pacienţi cu lupus eritematos sistemic (LES) sau colagenoze mixte (boli mixte ale ţesutului conjunctiv);
- în primele 5 luni de sarcină (vezi pct. 4.6 Sarcină şi alăptare);
- în timpul alăptării (vezi pct 4.6 Sarcină şi alăptare).
O supraveghere medicală deosebit de atentă este necesară la:
3
-pacienţii cu tulburări gastro-intestinale, ulcer gastric sau duodenal diagnosticat sau cu inflamaţii intestinale
(colită ulcerativă, boală Crohn) în antecedente;
-pacienţii cu afecţiuni renale sau hepatice;
-imediat după intervenţii chirurgicale majore;
-la pacienţi cu hipertensiune arterială,
-pacienţii vârstnici.
La pacienţii cu tulburări hematologice în antecedente, se recomandă prudenţă.
Etofenamatul poate determina o inhibiţie tranzitorie a agregării plachetare.
Se recomandă prudenţă în cazul administrării asociate de analgezice deoarece poate să apară afectare renală
permanentă crescând riscul apariţiei insuficienţei renale (nefropatie analgezică).
Datorită experienţei clinice insuficiente, Rheumon soluţie injectabilă este contraindicat
copiilor şi adolescenţilor.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele interacţiuni ale Rheumon soluţie injectabilă au fost descrise la administrarea concomitentă a
medicamentelor mai jos menţionate:
-glucocorticoizi sau alte antiinflamatoare nesteroidiene: risc crescut de hemoragii gastrointestinale
-probenecid, sulfinpirazon: întârzierea eliminării etofenamatului
-diuretice şi alte antihipertensive: scăderea efectului diuretic sau antihipertensiv al acestora
-alcoolul: creşterea riscului de hemoragie gastrointestinală
Următoarele interacţiuni au fost descrise după administrarea concomitentă a altor antiinflamatoare
nesteroidiene şi alte medicamente:
-administrarea concomitentă a diferitelor antiinflamatoare nesteroidiene şi a glucocorticoizilor creşte riscul
reacţiilor adverse la nivel gastrointestinal.
-digoxina, fenitoină, preparate cu litiu: posibile creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale acestora.
-inhibitori ACE: scăderea efectului acestora. Utilizarea concomitentă poate duce la creşterea riscului de
afectare a funcţiei renale.
-diureticele ce economisesc potasiul: posibilă instalare a hiperkaliemiei; trebuie controlate valorile
potasiului.
-metotrexatul: administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene în intervalul de 24 de ore înainte sau după
administrarea metotrexatului poate provoca o creştere a nivelurilor metotrexatului în sânge şi poate potenţa
efectele sale toxice.
-ciclosporina: creşterea toxicităţii renale a acesteia.
-în cazuri izolate s-a raportat o influenţare a glicemiei după administrarea antiinflamatoarelor
nesteroidiene, necesitând o ajustare a dozei medicaţiei antidiabetice. Se recomandă ca precauţie să se
controleze nivelul glicemiei în caz de tratament concomitent.
Până în prezent investigaţiile clinice nu au demonstrat interacţiuni între etofenamat şi inhibitorii agregării
plachetare. Totuşi se recomandă un control riguros al agregării plachetare, în cazul tratamentului
concomitent.
Aceste informaţii sunt valabile şi în cazul medicamentelor utilizate cu puţin timp înainte de utilizarea
etofenamat-ului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există suficientă experienţă privind siguranţa administrării în cazul sarcinii. Deoarece influenţa inhibării
sintezei prostaglandinelor asupra sarcinii nu este clarificată, etofenamatul nu trebuie administrat în timpul
primelor 5 luni de sarcină, decât dacă este absolut necesar, după o atentă evaluare de către medic a raportului
risc fetal/beneficiu matern.
4
Diclofenacul sodic este contraindicat în ultimele 4 luni de sarcină. Datorită mecanismului de acţiune pot să
apară inhibarea travaliului, obstrucţia prematură a canalului Botallo, tendinţă hemoragică crescută la mamă şi
copil şi o rată crescută a formării edemelor.
Rheumon soluţie injectabilă nu trebuie să fie utilizat în timpul alăptării deoarece substanţa activă se excretă
în laptele matern.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Chiar atunci când este utilizat aşa cum a fost recomandat, Rheumon soluţie injectabilă poate modifica viteza
de reacţie încât capacitatea de a conduce vehiculele şi de a folosi utilaje, poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse sunt dependente de dozaj şi pot varia de la pacient la pacient; în special, riscul
hemoragiei gastrointestinale (gastrită, eroziuni, ulcere) este dependent de intervalul de dozaj şi de durata utilizării.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, diaree şi microhemoragii gastrointestinale, care în cazuri excepţionale pot
determina anemie.
Ocazional: dispepsie, flatulenţă, spasme abdominale, anorexie ca şi ulcere gastrointestinale (posibil cu
hemoragie şi perforare), iar în cazuri rare, hematemeză, melenă sau diaree sangvinolentă.
Izolat: stomatită, glosită, leziuni esofagiene, dureri la nivelul abdomenului inferior (de exemplu, colită
hemoragică sau agravarea bolii Crohn/colită ulcerativă) şi constipaţie.
Tulburări ale sistemului nervos
Ocazional: cefalee, agitaţie, iritabilitate, oboseală, toropeală, confuzie. În cazuri izolate, tulburări de
percepţie, tulburări ale gustului, tinitus şi, afectarea memoriei, dezorientare, spasme, anxietate, coşmaruri,
tremor, depresie şi alte reacţii psihotice.
Tulburări oculare
Vedere înceţoşată, diplopie.
Tulburări acustice şi vestibulare
Tulburări auditive tranzitorii.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Ocazional: reacţii de hipersensibilitate precum erupţii cutanate tranzitorii şi pruritul iar în cazuri rare,
urticarie sau alopecie.
Izolat: exantem bulos, eczeme, eritem, reacţii de fotosensibilizare, purpură (inclusiv purpură alergică),
forme severe de reacţii dermice (sindrom Stevens-Johnson, sindrom Lyell).
Tulburări renale şi ale căilor genitale
Ocazional leziuni ale ţesutului renal (nefrită interstiţială, necroză papilară), putând fi acompaniate de
insuficienţă renală acută, proteinurie şi/sau hematurie. În cazuri izolate, poate apărea sindrom nefritic.
Funcţia renală trebuie să fie în mod regulat controlată.
Tulburări hepato-biliare
Ocazional, poate apărea o creştere a nivelului transaminazelor serice. În cazuri rare, tulburări hepatice
(hepatită cu sau fără icter, în cazuri izolate cu un caracter fulminant, ocazional fără simptome
prodromice).
Din acest motiv, parametrii hepatici trebuie să fie în mod regulat controlaţi.
Tulburări endocrine
In cazuri izolate, s-a raportat pancreatită.
Tulburări hematologice
5
în cazuri rare, au fost raportate tulburări ale hematopoiezei (anemie, leucopenie, agranulocitoză,
trombocitopenie). Simptomele iniţiale au fost: febră, dureri de gât, ulcere superficiale la nivelul cavităţii
bucale, simptome de tip gripal, oboseală severă, hemoragii nazale şi cutanate.
În timpul unui tratament de lungă durată, trebuie efectuate regulat hemograma şi leucograma. În cazuri
izolate s-a observat anemie hemolitică.
Tulburări cardiace
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială şi
insuficienţa cardiacă.
În cazuri izolate, s-au observat palpitaţii, dureri la nivelul pieptului. Studiile clinice şi datele epidemiologice
sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate
asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic
sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Alte reacţii adverse
Sunt posibile reacţii severe de hipersensibilitate care se pot manifesta sub forma
inflamaţiilor faciale, ale limbii şi laringelui ducând la constricţia căilor respiratorii, cu simptome ca
atacuri astmatice, tahicardie, hipotensiune şi şoc potenţial fatal. Imediat ce apare unul
dintre aceste simptome, ceea ce este posibil după prima administrare, este necesar
tratament medical.
În cazuri izolate s-au raportat vasculită indusă alergic şi pneumonie.
În cazuri speciale la pacienţii cu hipertensiune sau insuficienţă renală, pot apărea
edeme (de exemplu, edeme periferice).
În cazuri izolate, a fost descrisă agravarea inflamaţiilor datorate unor infecţii (de exemplu,
instalarea fasciitei necrozante) concomitent administrării sistemice a anti-
inflamatoarelor nesteroidiene. Acest fenomen poate fi considerat ca fiind în legătură cu
mecanismul de acţiune al antiinflamatoarelor nesteroidiene. Dacă în timpul utilizării
Rheumon soluţie injectabilă apar semne ale unei noi infecţii sau agravarea semnelor unei infecţii
existente, se recomandă ca pacientul să se adreseze imediat medicului. Trebuie verificat dacă
este indicat un tratament anti-infecţios/antibiotic.
După administrare intramusculară pot apărea la locul administrării reacţii adverse locale
(senzaţie de arsură) sau leziuni cutanate ca abcese sterile, acumulări de ţesut adipos sau necroză cutanată
(embolism cutanat indus medicamentos).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului pot fi tulburări ale sistemului nervos central precum cefalee, confuzie,
toropeală, leşin. Pot apărea dureri abdominale, greaţă şi vărsături. De asemenea, hemoragie gastro-
intestinală ca şi tulburări ale funcţiilor hepatice şi renale. Măsurile de tratament se vor decide în funcţie de
gravitatea supradozajului intoxicaţiei.
Nu se cunoaşte un antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente nesteroidiene, antiinflamatoare şi antireumatice, cod ATC:
M01AGN1
6
Etofenamatul este un antiinflamator nesteroidian cu proprietăţi analgezice şi antipiretice. Efectul
antiinflamator, verificat prin studii la animale şi confirmat prin studii clinice la om, se bazează pe un număr
de efecte izolate. Etofenamatul intervine la niveluri diferite ale procesului inflamator: pe lângă inhibarea
sintezei prostaglandinei, au fost stabilite o inhibare a eliberării de histamină, un efect antagonistic asupra
bradichininei şi serotoninei, o inhibare a activităţii complementului şi o inhibare a eliberării de
hialuronidază. Proprietăţile stabilizatoare ale membranei inhibă eliberarea enzimelor proteolitice.
Rezultatul este o inhibare a proceselor inflamatorii exudative şi proliferative; reacţiile anafilactice şi cele
dependente de anticorp sunt diminuate.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Concentraţii plasmatice
Eliberarea etofenamatului din formularea uleioasă a Rheumon soluţie injectabilă este prelungită, încât are
durată mai lungă de acţiune decât în cazul formelor injectabile hidrosolubile.
Cinetica etofenamatului după injectarea cu Rheumon soluţie injectabilă nu depinde de vârstă.
Concentraţiile plasmatice aproape coincid la pacienţii tineri şi la cei vârstnici.
Legarea de proteinele plasmatice
Legarea de proteinele plasmatice este în proporţie de 98 - 99 %.
Metabolizare/eliminare
Etofenamatul se elimină sub forma a numeroşi metaboliţi (hidroxilare, scindare eterică şi esterică) şi a
conjugaţilor prin rinichi (35 %) şi în special prin bilă şi fecale.
Probabil că intervine şi circulaţia
enterohepatică
Biodisponibilitate
Biodisponibilitatea relativă a etofenamatului administrat intramuscular (Rheumon soluţie injectabilă) în
comparaţie cu acidul flufenamic administrat oral (comprimate) este de 91 %.
Concentraţiile plasmatice maxime ale etofenamatului (C
max = 0,633 umol/l + 0,232 umol/l)
sunt atinse după 5,67 ore în medie (5,67 + 2,66 ore) după administrarea Rheumon soluţie injectabilă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Până în prezent nu există rapoarte ale unor manifestări toxice la om după administrare acută sau
cronică. Nu există indicaţii privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
Rezultatele studiilor la animale:
Toleranţa etofenamatului a fost testată prin numeroase studii asupra toxicităţii acute sau cronice la
diverse specii de animale.
Toxicitate acută
DL50 după administrare intravenoasă la şobolan este 140 mg/kg şi după administrare orală este 292
mg/kg.
Toxicitate cronică
Studiile cu administrare zilnică orală cronică la şobolani (7, 27, 100 mg/kg) şi maimuţe (7, 26, 100
mg/kg) după un an la fiecare specie, au o importanţă specială. Doza la care nu s-a obţinut nici un efect
este de 27 mg/kg (şobolani) şi 26 mg/kg (maimuţe) este mai mare cu mult decât doza zilnică
terapeutică la oameni.
Studii de carcinogenitate
Aşa cum s-a demonstrat prin numeroase studii nu există nici o evidenţă a vreunui potenţial
embriotoxic, mutagen sau carcinogen.
Studii de toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Penetrarea barierei placentare de către etofenamat şi anumiţi metaboliţi ai săi, a putut fi demonstrată la
şobolani (administrare orală şi cutanată) şi la iepuri (administrare cutanată). La iepuri au fost
administrate doze de 10, 30,100 mg/kg/zi, până în cea de a 18-a zi de sarcină. După întreruperea
tratamentului, concentraţiile etofenamatului în placentă, uter, fetus, organe şi bilă au scăzut rapid.
7
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Trigliceride cu lanţ mediu
6.2 Incompatibilităţi
Nu sunt cunoscute.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu o fiolă din sticlă incoloră a 2 ml soluţie injectabilă
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MEDA MANUFACTURING GmbH
Neurather Ring 1, D-51063 Cologne, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10017/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Decembrie 2006
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
