CEFUROXIMA ATB 250 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Cefuroximă A tb 250 mg comprimate
Cefuroximă Atb 500 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Cefuroximă Atb 250 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine cefuroximă 250 mg sub formă de cefuroximă axetil.
Cefuroximă Atb 500 mg comprim ate
Fiecare comprimat conţine cefuroximă 500 mg sub formă de cefuroximă axetil.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Cefuroximă Atb 250 mg comprimate
Comprimate în formă de capsulă, de culoare albă până l a apropare albă, inscripţionate cu „A33” pe una din
feţe.
Cefuroximă Atb 500 mg comprimate
Comprimate în formă de capsulă, de culoare albă până la apropare albă, inscripţionate cu „A34” pe una din
feţe .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cefuro xima Atb este indicată la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu vârsta de 3 luni pentru tratamentul
infecţiilor enumerate mai jos (vezi punctul 4.4. şi 4.5.)
- Amigdalite şi faringite streptococice acute
- Sinuzită bacteriană acută
- Otită medie acută
- Exa cerbări acute ale bronşitei cronice
- Cistită
- Pielonefrită
- Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi
- Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile)
Tabelul 1. Adulţi, adolescenţi şi copii (cu greutatea ≥40 kg)
Indicaţie clinică Doze
Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană
acută
250 mg de două ori pe zi
Otită medie acută 500 mg de două ori pe zi
Exacerbări acute ale bronşitei cronice 500 mg de două ori pe zi
Cistită 250 mg de două ori pe zi
Pielonefrită 250 mg de două ori pe zi
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor
moi
250 mg de două ori pe zi
Boala Lyme 500 mg de două ori pe zi , timp de 14 zile (între
10 şi 21 zile)
Tabelul 2. Copii şi adolescenţi (cu greutate < 40 kg)
Indicaţia clinică Doze
Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană
acută
10 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 125 mg de două ori pe zi
Copii cu vârsta de 2 ani şi peste, cu otită medie
sau, când este adecvat, cu infecţii mai severe
15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi
Cistită 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi
Pielonefrită 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi, timp de 10
până la 14 zile
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor
moi
15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi
Boala Lyme 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi, timp de 14
zile (între 10 şi 21 de zile)
Nu există experienţă cu privire la utilizarea Cefuroximă la copii cu vârsta sub 3 luni.
Insuficienţă renală
Siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil nu au fost stabilite la pacienţii cu insuficienţă renală.
Cefuroxima este excretată în principal de către rinichi. La pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă se
recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă. Dializa elimină eficient
cefuroxima.
Dozele de Cefuroxima Atb recomandate la pacienţii cu insuficienţă renal ă:
3
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece cefuroxima este eliminată
în principal pe cale renală, nu este de aşteptat ca prezenţa disfuncţiei hepatice să influenţeze farmacocinetica
cefuroximei.
Mod de administrare:
Administrare orală.
Comprimatele de Cefuroximă Atb trebuie administrate după masă, pentru a asigura absorbţia optimă.
Comprimatele de Cefuroximă Atb nu trebuie sfărâmate şi, de aceea, această formă farmaceutică nu este
potrivită pentru tratamentul pacienţilor care nu pot înghiţi comprimate. La copii se poate utiliza cefuroxim ă
într -o formă farmaceutică adecvată vârstei .
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la punctul 6.1.
- Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
- Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de medicament
antibacterian beta -lactamic (penicili ne, monobactami şi carbapenemi).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Se recomandă precauţie specială la pacienţii care au prezentat reacţii alergice la peniciline sau la alte
antibiotice beta- lactamice, deoarece există risc de sensibilitate încrucişată. Similar celorlalte antibiotice beta-
lactamice, au fost raportate cazuri de reacţii de hipersensibilitate severe, ocazional letale. În cazul apariţiei
reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie întrerupt imediat şi trebuie aplicate
măsurile de urgenţă adecvate.
Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de
hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalospo rine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-lactamic.
Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate non -
severe la alte antibiotice beta- lactamice.
Reacţie Jarisch -Herxheimer
Reacţia Jarisch -Herxheimer a fost observată după tratamentul cu cefuroximă axetil pentru boala Lyme.
Aceasta este rezultatul direct al activităţii bactericide a cefuroximei axetil asupra bacteriei care cauzează
boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi . Pacienţilor trebuie să li ofere asigurări că această reacţie este o
consecinţă frecventă şi, de regulă, auto -limitantă a terapiei cu antibiotice în boala Lyme (vezi punctul 4.8).
Dezvoltarea microorganismelor non -susceptibile la tratament
Similar altor antibiotice, uti lizarea cefuroximei axetil poate determina dezvoltarea excesivă a
microorganismelor de tip Candida. Utilizarea prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor
Clearance-ul creatininei T1/2 (ore) Doza recomandată
≥30 ml/min/1,73 m2 1,4–2,4 nu este necesară ajustarea dozei (doza standard de
125 mg - 500 mg administrată de două ori pe zi)
10- 29 ml/min/1,73 m2 4,6 doza individuală standard administrată la interval
de 24 de ore
<10 ml/min/1,73 m2 16,8 doza individuală standard administrată la interval
de 48 de ore
Pacienţi care efectuează şedinţe de
hemodializă
2 – 4 trebuie administrată o doză individuală standard
suplimentară, la finalul fiecărei şe dinţe de dializă
4
microorganisme non- susceptibile la tratament (de exemplu, enterococi şi Clostridium difficile), fapt care
poate impune întreruperea tratamentului (vezi punctul 4.8).
Cazuri de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei au fost raportate în cazul tratamentului cu
aproape toate substanţele antibacteriene, inclusiv cefuroxima, şi acea sta poate avea grade diferite de
severitate, de la uşoară până la forme care pot pune viaţa în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în vedere la
pacienţii cu diaree apărută în timpul sau după administrarea de cefuroximă (vezi punctul 4.8). Trebuie luată
în considerare întreruperea terapiei cu cefuroximă şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridium
difficile . Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul intestinal (vezi punctul 4.8).
Interferenţa cu investigaţiile diagn ostice
Pozitivarea rezultatelor testului Coombs, asociată utilizării cefuroximei, poate interfera cu testele de
compatibilitate sanguină (vezi punctul 4.8).
Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se utilizeze fie
metoda glucozo -oxidazei, fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor concentraţiei glucozei din
sânge/plasmă la pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicament ele care reduc aciditatea gastrică pot determina reducerea biodisponibilităţii cefuroximei axetil,
comparativ cu perioada de repaus alimentar, şi tind să anuleze efectul de absorbţie postprandială crescută.
Cefuroxima axetil poate avea efecte asupra micr oflorei intestinale, determinând reabsorbţie scăzută a
estrogenului şi eficacitate redusă a contraceptivelor orale combinate.
Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Utilizarea concomitentă a probenecidului
nu este recomanda tă. Administrarea concomitentă a probenecidului determină creşterea semnificativă a
concentraţiei plasmatice maxime, a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp şi a
timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a cefuroximei.
U tilizarea concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte nocive în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară sau fetală, naşterea sau
dezvoltarea postnatală. Cefuroxima Atb trebuie prescrisă la femeile gravide numai dacă beneficiile depăşesc
riscurile.
Alăptarea
Cefuroxima se excretă în cantităţ i mici în laptele uman. Nu se aşteaptă să apară reacţii adverse în cazul
administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi infecţiilor fungice la
nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară întreruperea alăptării din cauza acestor efecte. Trebuie avută
în vedere posibilitatea sensibilizării. Cefuroxima trebuie administrată în timpul alăptării numai după ce
medicul curant evaluează raportul beneficiu/risc.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei axetil asupra fertilităţii la om.
Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au demonstrat efecte
asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaj e
5
Nu s -au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, deoarece acest medicament poate provoca ameţeli, pacienţii trebuie avertizaţi să fie precauţi
atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida, eozinofilia,
cefaleea, ameţelile, tulburările gastro -intestinale şi creşterea tranzitorie a valorilor serice ale enzimelor
hepatice.
Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări, deoarece
pentru majoritatea reacţiilor (de exemplu, cele provenite din studiile controlate placebo) nu sunt disponibile
date adecvate pe ntru calcularea incidenţei. În plus, incidenţa reacţiilor adverse asociate cefuroximei axetil
poate varia în funcţie de indicaţia clinică.
Datele provenite din studiile clinice ample au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse de
la foarte frecvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (cele cu frecvenţă <1/10000)
au fost determinate în principal folosind date provenite din experienţa de după punerea pe piaţă şi se referă
mai degrabă la rata de raportare dec ât la frecvenţa reală. Nu au fost disponibile date din studiile clinice
controlate placebo. În cazul în care incidenţa a fost calculată folosind date provenite din studii clinice,
acestea s- au bazat pe date corelate cu terapia medicamentoasă (evaluate de i nvestigator).
În cadrul fiecărei categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reacţiile adverse asociate tratamentului, indiferent de grad, sunt enumerate în continuare conform bazei de
date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, şi în funcţie de frecvenţă şi de grad de severitate. Următoarea
convenţie a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţei: foarte frecvente ≥ 1/10; frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10,
mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100; rare ≥ 1/ 10000 şi < 1/1000; foarte rare < 1/10000 şi cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe
aparate , sisteme şi
organe
Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă
necunoscută
Infecţii şi infestări dezvoltare excesivă a
microorganismelor de
tipul Candida
dezvoltarea excesivă a
Clostridium dificille
Tulburări
hematologice şi
limfatice
eozinofilie pozitivare a testului
Coombs,
trombocitopenie,
leucopenie (uneori
severă)
anemie hemolitică1
Tulburări ale
sistemului imunitar
febră indusă de
administrarea
medicamentului, boala
serului, anafilaxie,
reacţie Jarisch -
Herxheimer
Tulburări ale
sistemului nervos
cefalee, ameţeli
Tulburări gastro-
intestinale
diaree, greaţă, durere
abdominală
vărsături colită
pseudomembranoasă
Tulburări
hepatobiliare
creştere tranzitorie a
valorilor serice ale
enzimelor hepatice2
icter (predominant
colestatic), hepatită
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
erupţie cutanată
tranzitorie
urticarie, prurit, eritem
polimorf, sindrom
6
subcutanat Stevens-Johnson,
necroliză epidermică
toxică (necroliză
exantematică)
(vezi
Tulburări ale
sistemului imunitar),
angioedem
Descriere a reacţiilor adverse selectate 1Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tend inţa de a fi absorbite la nivelul
suprafeţei membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti -medicament,
determinând pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate
sanguină) şi, în cazuri foarte r are, anemie hemolitică. 2Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, de regulă
reversibile.
Copii şi adolescenţi
Profilul de siguranţă al cefuroximei axetil la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul observat la
adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii di n domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate induce sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă. Simptomele
supradozajului pot apărea în cazul în care nu se reduce adecvat doza la pacienţii cu insuficienţ ă renală (vezi
punctele 4.2 şi 4.4).
Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică : antibiotice pentru administr are sistemică, cefalosporine de generaţia a doua,
codul ATC: J01DC02
M ecanism de acţiune
Cefuroxima axetil este hidrolizată de esteraze la antibioticul activ, cefuroximă. Cefuroxima inhibă sinteza
peretelui bacterian, după legarea de proteinele de legar e a penicilinei (PLP). Astfel se întrerupe biosinteza
peretelui celular (de peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor bacteriene.
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele
mecanisme :
- hidroliza de către beta -lactamaze, incluzând (dar nu limitându -se la) beta- lactamazele cu spectru extins
(BLSE) şi enzimele Amp -C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată stabil la anumite specii
bacteriene aerobe Gram -negativ;
- afinitate redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;
- lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la nivelul proteinelor
de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram -nega tiv;
- pompele bacteriene de eflux.
7
Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate injectabil
să fie rezistente la cefuroximă.
În funcţie de mecanismul de rezistenţă, microorganismele cu rezistenţă do bândită la penicilină pot prezenta
sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.
Valori critice pentru cefuroximă axetil
Valorile critice ale CIM (concentraţia inhibitorie minimă) stabilite de EUCAST (European Committee on
Antimicrobial Susceptibil ity Testing) sunt după cum urmează:
Microorganism Valori critice (mg/l)
S R
Enterobacteriaceae 1, 2 ≤8 >8
Staphylococcus spp Referinţa 3 Referinţa 3
Streptococcus A,B,C şi G Referinţa 4 Referinţa 4
Streptococcus pneumoniae ≤0,25 >0,5
Moraxella catarrhalis ≤0,125 >4
Haemophilus. influenzae ≤0,125 >1
Valori critice nespecifice1 DI5 DI5 1 Valorile critice caracteristice cefalosporinelor pentru Enterobacteriaceae detectează toate
mecanismele de rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC mediată de
plasmide). Unele tulpini care produc beta -lactamaze prezintă sensibilitate sau sensibilitate
intermediară la cefalosporinele de generaţia a treia sau a patra în condiţiile acestor valori critice şi
trebuie raportate conform rezultatelor testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau absenţa unei BLSE nu este
în sine un factor care să influenţeze stabilirea categoriei de sensibilitate.
În numeroase zone,
depistarea şi caracterizarea BLSE este recomandată sau obligatorie pentru a facilita controlul
infecţiilor. 2Doar ITU necomplicate (cistită) (vezi pct. 4.1). 3 Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la meticilină, cu
excepţia ceftazidimei, cefiximului şi ceftibutenului, pe ntru care nu există valori critice şi care nu
trebuie utilizate în cazul infecţiilor stafilococice.
4 Sensibilitatea la antibioticele beta-lactamice a streptococilor beta- hemolitici din gruprile A, B, C şi
G este dedusă pe baza sensibilităţii la penicili nă.
5 Dovezi insuficiente (DI) cu privire la faptul că speciile respective sunt o ţintă adecvată pentru
terapia cu medicamentul respectiv. Se poate raporta o CIM pentru care există comentarii, însă nu şi
clasificare S sau R.
S -sensibil; R -rezistent
Sensibilitatea microorganismelor
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi de timp pentru speciile
selectate şi sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor
infecţii sev ere. După caz, se va solicita opinia experţilor în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei pune
sub semnul întrebării oportunitatea utilizării cefuroximei axetil, cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.
De regulă, cefuroxima este activă in v itro împotriva următoarelor tipuri de microorganisme:
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus (meticilino -sensibil)*
Streptococcus pyogenes
Streptococcus agalactiae
8
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
H aemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Moraxella catarrhalis
Spirochete:
Borrelia burgdorferi
Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Streptococcus pneumoniae
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
Proteus spp. (altele cu excepţia P. vulgaris )
P rovidencia spp.
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium spp.
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
Bacteroides spp.
Microorganisme cu rezistenţă inerentă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Enterococcus faecium
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Acinetobacter spp.
Campylobacter spp.
Morganella morgan ii
Proteus vulgaris
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Bacteroides fragilis
Altele:
Chlamydia spp.
Mycoplas ma spp.
Legionella spp.
*Toate speciile de S. aureus meticilino-rezistente sunt rezistente şi la cefuroximă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, cefuroxima axetil este absorbită din tractul gastrointestinal şi hidroli zată rapid la
nivelul mucoase i intestinale şi sângelui, eliberând cefuroximă în circulaţie. Administrarea imediat după masă
permite absorbţia optimă.
După administrarea de cefuroximă axetil sub formă de comprimate, concentraţiile plasmatice maxime (2,9
μ g/ml pentru o doză de 125 mg, 4,4 μg/ml pentru o doză de 250 mg, 7,7 μg/ml pentru o doză de 500 mg şi
13,6 μg/ml pentru o doză de 1000 mg) se obţin la aproximativ 2,4 ore după administrarea împreună cu
9
alimente. Farmacocinetica cefuroximei este liniară în intervalul de doze terapeutice administrate oral
cuprinse între 125 şi 1000 mg.
Nu s -a produs acumularea cefuroximei după administrarea orală de doze repetate cuprinse între 250 şi 500
mg.
Distribuţie
S -a constatat că legarea de proteine plasmatice se face în proporţie de 33 - 50%, în funcţie de metoda
folosită. După administrarea unei doze unice de cefuroximă axetil 500 mg sub formă de comprimate, la 12
voluntari sănătoşi, volumul de distribuţie observat a fost de 50 l (CV%=28%). Concentraţii ale cefur oximei
mai mari decât valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent întâlnite pot fi
obţinute în ţesuturile de la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, os, lichid pleural, lichid
articular, lichid sinovial, lichid i nterstiţial, bilă, spută şi în umoarea apoasă. Cefuroxima traversează bariera
hematoencefalică în cazul inflamaţiei meningelui.
Metabolizare
Cefuroxima nu este metabolizată.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică este cuprins între 1 şi 1,5 ore. Cefuroxima este excretată prin filtrare
glomerulară şi secreţie tubulară. Clearance- ul renal este cuprins în intervalul 125 - 148 ml/min/1,73m2.
Grupe speciale de pacienţi
Sex
Nu s -au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei.
Vârstnici
Nu este necesară precauţie specială la pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală pentru doze care nu
depăşesc doza maximă uzuală de 1 g pe zi. Pacienţii vârstnici au o probabilitate mai mare de reducere a
funcţiei r enale; de aceea, doza trebuie ajustată în conformitate cu funcţia renală la pacienţii vârstnici (vezi
punctul 4.2).
Copii şi adolescenţi
La sugarii mai mari (vârsta >3 luni), la copii şi adolescenţi, farmacocinetica cefuroximei este similară celei
obser vate la adulţi.
Nu există date provenite din studiile clinice referitoare la administrarea cefuroximei axetil la copii cu vârsta
sub 3 luni.
Insuficienţă renală
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil la pacienţi cu insuficien ţă renală.
Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul celorlalte antibiotice similare, la
pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă (de exemplu, C1 cr
CIM).
10
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -c linice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind
evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere şi dezvoltării. Nu s-au efectuat studii privin d carcinogenitatea; cu toate acestea, dovezile
existente nu indică potenţial carcinogen.
Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine, însă
nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru interferenţa cu
testele paraclinice la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Intragranular:
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Lauril sulfat de sodiu
Dioxid de siliciu coloidal anhid ru
Ulei vegetal hidrogenat
Extragranular
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Ulei vegetal hidrogenat.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în a mbalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC -Al -PA/Al a 10 comprimate.
Cutie cu un blister din PVC -Aclar/Al a 10 comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie come rcializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice SA
Str. Valea Lupului nr.1, 707410 Iaşi,
România.
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
11
6287/2014/01-02
6288/2014/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Martie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Cefuroximă A tb 250 mg comprimate
Cefuroximă Atb 500 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Cefuroximă Atb 250 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine cefuroximă 250 mg sub formă de cefuroximă axetil.
Cefuroximă Atb 500 mg comprim ate
Fiecare comprimat conţine cefuroximă 500 mg sub formă de cefuroximă axetil.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Cefuroximă Atb 250 mg comprimate
Comprimate în formă de capsulă, de culoare albă până l a apropare albă, inscripţionate cu „A33” pe una din
feţe.
Cefuroximă Atb 500 mg comprimate
Comprimate în formă de capsulă, de culoare albă până la apropare albă, inscripţionate cu „A34” pe una din
feţe .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cefuro xima Atb este indicată la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu vârsta de 3 luni pentru tratamentul
infecţiilor enumerate mai jos (vezi punctul 4.4. şi 4.5.)
- Amigdalite şi faringite streptococice acute
- Sinuzită bacteriană acută
- Otită medie acută
- Exa cerbări acute ale bronşitei cronice
- Cistită
- Pielonefrită
- Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi
- Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile)
Tabelul 1. Adulţi, adolescenţi şi copii (cu greutatea ≥40 kg)
Indicaţie clinică Doze
Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană
acută
250 mg de două ori pe zi
Otită medie acută 500 mg de două ori pe zi
Exacerbări acute ale bronşitei cronice 500 mg de două ori pe zi
Cistită 250 mg de două ori pe zi
Pielonefrită 250 mg de două ori pe zi
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor
moi
250 mg de două ori pe zi
Boala Lyme 500 mg de două ori pe zi , timp de 14 zile (între
10 şi 21 zile)
Tabelul 2. Copii şi adolescenţi (cu greutate < 40 kg)
Indicaţia clinică Doze
Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană
acută
10 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 125 mg de două ori pe zi
Copii cu vârsta de 2 ani şi peste, cu otită medie
sau, când este adecvat, cu infecţii mai severe
15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi
Cistită 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi
Pielonefrită 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi, timp de 10
până la 14 zile
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor
moi
15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi
Boala Lyme 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi, timp de 14
zile (între 10 şi 21 de zile)
Nu există experienţă cu privire la utilizarea Cefuroximă la copii cu vârsta sub 3 luni.
Insuficienţă renală
Siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil nu au fost stabilite la pacienţii cu insuficienţă renală.
Cefuroxima este excretată în principal de către rinichi. La pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă se
recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă. Dializa elimină eficient
cefuroxima.
Dozele de Cefuroxima Atb recomandate la pacienţii cu insuficienţă renal ă:
3
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece cefuroxima este eliminată
în principal pe cale renală, nu este de aşteptat ca prezenţa disfuncţiei hepatice să influenţeze farmacocinetica
cefuroximei.
Mod de administrare:
Administrare orală.
Comprimatele de Cefuroximă Atb trebuie administrate după masă, pentru a asigura absorbţia optimă.
Comprimatele de Cefuroximă Atb nu trebuie sfărâmate şi, de aceea, această formă farmaceutică nu este
potrivită pentru tratamentul pacienţilor care nu pot înghiţi comprimate. La copii se poate utiliza cefuroxim ă
într -o formă farmaceutică adecvată vârstei .
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la punctul 6.1.
- Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
- Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de medicament
antibacterian beta -lactamic (penicili ne, monobactami şi carbapenemi).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Se recomandă precauţie specială la pacienţii care au prezentat reacţii alergice la peniciline sau la alte
antibiotice beta- lactamice, deoarece există risc de sensibilitate încrucişată. Similar celorlalte antibiotice beta-
lactamice, au fost raportate cazuri de reacţii de hipersensibilitate severe, ocazional letale. În cazul apariţiei
reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie întrerupt imediat şi trebuie aplicate
măsurile de urgenţă adecvate.
Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de
hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalospo rine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-lactamic.
Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate non -
severe la alte antibiotice beta- lactamice.
Reacţie Jarisch -Herxheimer
Reacţia Jarisch -Herxheimer a fost observată după tratamentul cu cefuroximă axetil pentru boala Lyme.
Aceasta este rezultatul direct al activităţii bactericide a cefuroximei axetil asupra bacteriei care cauzează
boala Lyme, spirocheta Borrelia burgdorferi . Pacienţilor trebuie să li ofere asigurări că această reacţie este o
consecinţă frecventă şi, de regulă, auto -limitantă a terapiei cu antibiotice în boala Lyme (vezi punctul 4.8).
Dezvoltarea microorganismelor non -susceptibile la tratament
Similar altor antibiotice, uti lizarea cefuroximei axetil poate determina dezvoltarea excesivă a
microorganismelor de tip Candida. Utilizarea prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor
Clearance-ul creatininei T1/2 (ore) Doza recomandată
≥30 ml/min/1,73 m2 1,4–2,4 nu este necesară ajustarea dozei (doza standard de
125 mg - 500 mg administrată de două ori pe zi)
10- 29 ml/min/1,73 m2 4,6 doza individuală standard administrată la interval
de 24 de ore
<10 ml/min/1,73 m2 16,8 doza individuală standard administrată la interval
de 48 de ore
Pacienţi care efectuează şedinţe de
hemodializă
2 – 4 trebuie administrată o doză individuală standard
suplimentară, la finalul fiecărei şe dinţe de dializă
4
microorganisme non- susceptibile la tratament (de exemplu, enterococi şi Clostridium difficile), fapt care
poate impune întreruperea tratamentului (vezi punctul 4.8).
Cazuri de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei au fost raportate în cazul tratamentului cu
aproape toate substanţele antibacteriene, inclusiv cefuroxima, şi acea sta poate avea grade diferite de
severitate, de la uşoară până la forme care pot pune viaţa în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în vedere la
pacienţii cu diaree apărută în timpul sau după administrarea de cefuroximă (vezi punctul 4.8). Trebuie luată
în considerare întreruperea terapiei cu cefuroximă şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridium
difficile . Nu trebuie administrate medicamente care inhibă peristaltismul intestinal (vezi punctul 4.8).
Interferenţa cu investigaţiile diagn ostice
Pozitivarea rezultatelor testului Coombs, asociată utilizării cefuroximei, poate interfera cu testele de
compatibilitate sanguină (vezi punctul 4.8).
Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se utilizeze fie
metoda glucozo -oxidazei, fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor concentraţiei glucozei din
sânge/plasmă la pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicament ele care reduc aciditatea gastrică pot determina reducerea biodisponibilităţii cefuroximei axetil,
comparativ cu perioada de repaus alimentar, şi tind să anuleze efectul de absorbţie postprandială crescută.
Cefuroxima axetil poate avea efecte asupra micr oflorei intestinale, determinând reabsorbţie scăzută a
estrogenului şi eficacitate redusă a contraceptivelor orale combinate.
Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Utilizarea concomitentă a probenecidului
nu este recomanda tă. Administrarea concomitentă a probenecidului determină creşterea semnificativă a
concentraţiei plasmatice maxime, a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp şi a
timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a cefuroximei.
U tilizarea concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte nocive în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară sau fetală, naşterea sau
dezvoltarea postnatală. Cefuroxima Atb trebuie prescrisă la femeile gravide numai dacă beneficiile depăşesc
riscurile.
Alăptarea
Cefuroxima se excretă în cantităţ i mici în laptele uman. Nu se aşteaptă să apară reacţii adverse în cazul
administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi infecţiilor fungice la
nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară întreruperea alăptării din cauza acestor efecte. Trebuie avută
în vedere posibilitatea sensibilizării. Cefuroxima trebuie administrată în timpul alăptării numai după ce
medicul curant evaluează raportul beneficiu/risc.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei axetil asupra fertilităţii la om.
Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au demonstrat efecte
asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaj e
5
Nu s -au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, deoarece acest medicament poate provoca ameţeli, pacienţii trebuie avertizaţi să fie precauţi
atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida, eozinofilia,
cefaleea, ameţelile, tulburările gastro -intestinale şi creşterea tranzitorie a valorilor serice ale enzimelor
hepatice.
Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări, deoarece
pentru majoritatea reacţiilor (de exemplu, cele provenite din studiile controlate placebo) nu sunt disponibile
date adecvate pe ntru calcularea incidenţei. În plus, incidenţa reacţiilor adverse asociate cefuroximei axetil
poate varia în funcţie de indicaţia clinică.
Datele provenite din studiile clinice ample au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse de
la foarte frecvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (cele cu frecvenţă <1/10000)
au fost determinate în principal folosind date provenite din experienţa de după punerea pe piaţă şi se referă
mai degrabă la rata de raportare dec ât la frecvenţa reală. Nu au fost disponibile date din studiile clinice
controlate placebo. În cazul în care incidenţa a fost calculată folosind date provenite din studii clinice,
acestea s- au bazat pe date corelate cu terapia medicamentoasă (evaluate de i nvestigator).
În cadrul fiecărei categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reacţiile adverse asociate tratamentului, indiferent de grad, sunt enumerate în continuare conform bazei de
date MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, şi în funcţie de frecvenţă şi de grad de severitate. Următoarea
convenţie a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţei: foarte frecvente ≥ 1/10; frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10,
mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100; rare ≥ 1/ 10000 şi < 1/1000; foarte rare < 1/10000 şi cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe
aparate , sisteme şi
organe
Frecvente Mai puţin frecvente Cu frecvenţă
necunoscută
Infecţii şi infestări dezvoltare excesivă a
microorganismelor de
tipul Candida
dezvoltarea excesivă a
Clostridium dificille
Tulburări
hematologice şi
limfatice
eozinofilie pozitivare a testului
Coombs,
trombocitopenie,
leucopenie (uneori
severă)
anemie hemolitică1
Tulburări ale
sistemului imunitar
febră indusă de
administrarea
medicamentului, boala
serului, anafilaxie,
reacţie Jarisch -
Herxheimer
Tulburări ale
sistemului nervos
cefalee, ameţeli
Tulburări gastro-
intestinale
diaree, greaţă, durere
abdominală
vărsături colită
pseudomembranoasă
Tulburări
hepatobiliare
creştere tranzitorie a
valorilor serice ale
enzimelor hepatice2
icter (predominant
colestatic), hepatită
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
erupţie cutanată
tranzitorie
urticarie, prurit, eritem
polimorf, sindrom
6
subcutanat Stevens-Johnson,
necroliză epidermică
toxică (necroliză
exantematică)
(vezi
Tulburări ale
sistemului imunitar),
angioedem
Descriere a reacţiilor adverse selectate 1Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tend inţa de a fi absorbite la nivelul
suprafeţei membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti -medicament,
determinând pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate
sanguină) şi, în cazuri foarte r are, anemie hemolitică. 2Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, de regulă
reversibile.
Copii şi adolescenţi
Profilul de siguranţă al cefuroximei axetil la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul observat la
adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii di n domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate induce sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă. Simptomele
supradozajului pot apărea în cazul în care nu se reduce adecvat doza la pacienţii cu insuficienţ ă renală (vezi
punctele 4.2 şi 4.4).
Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică : antibiotice pentru administr are sistemică, cefalosporine de generaţia a doua,
codul ATC: J01DC02
M ecanism de acţiune
Cefuroxima axetil este hidrolizată de esteraze la antibioticul activ, cefuroximă. Cefuroxima inhibă sinteza
peretelui bacterian, după legarea de proteinele de legar e a penicilinei (PLP). Astfel se întrerupe biosinteza
peretelui celular (de peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor bacteriene.
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele
mecanisme :
- hidroliza de către beta -lactamaze, incluzând (dar nu limitându -se la) beta- lactamazele cu spectru extins
(BLSE) şi enzimele Amp -C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată stabil la anumite specii
bacteriene aerobe Gram -negativ;
- afinitate redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;
- lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la nivelul proteinelor
de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram -nega tiv;
- pompele bacteriene de eflux.
7
Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate injectabil
să fie rezistente la cefuroximă.
În funcţie de mecanismul de rezistenţă, microorganismele cu rezistenţă do bândită la penicilină pot prezenta
sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.
Valori critice pentru cefuroximă axetil
Valorile critice ale CIM (concentraţia inhibitorie minimă) stabilite de EUCAST (European Committee on
Antimicrobial Susceptibil ity Testing) sunt după cum urmează:
Microorganism Valori critice (mg/l)
S R
Enterobacteriaceae 1, 2 ≤8 >8
Staphylococcus spp Referinţa 3 Referinţa 3
Streptococcus A,B,C şi G Referinţa 4 Referinţa 4
Streptococcus pneumoniae ≤0,25 >0,5
Moraxella catarrhalis ≤0,125 >4
Haemophilus. influenzae ≤0,125 >1
Valori critice nespecifice1 DI5 DI5 1 Valorile critice caracteristice cefalosporinelor pentru Enterobacteriaceae detectează toate
mecanismele de rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC mediată de
plasmide). Unele tulpini care produc beta -lactamaze prezintă sensibilitate sau sensibilitate
intermediară la cefalosporinele de generaţia a treia sau a patra în condiţiile acestor valori critice şi
trebuie raportate conform rezultatelor testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau absenţa unei BLSE nu este
în sine un factor care să influenţeze stabilirea categoriei de sensibilitate.
În numeroase zone,
depistarea şi caracterizarea BLSE este recomandată sau obligatorie pentru a facilita controlul
infecţiilor. 2Doar ITU necomplicate (cistită) (vezi pct. 4.1). 3 Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la meticilină, cu
excepţia ceftazidimei, cefiximului şi ceftibutenului, pe ntru care nu există valori critice şi care nu
trebuie utilizate în cazul infecţiilor stafilococice.
4 Sensibilitatea la antibioticele beta-lactamice a streptococilor beta- hemolitici din gruprile A, B, C şi
G este dedusă pe baza sensibilităţii la penicili nă.
5 Dovezi insuficiente (DI) cu privire la faptul că speciile respective sunt o ţintă adecvată pentru
terapia cu medicamentul respectiv. Se poate raporta o CIM pentru care există comentarii, însă nu şi
clasificare S sau R.
S -sensibil; R -rezistent
Sensibilitatea microorganismelor
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi de timp pentru speciile
selectate şi sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor
infecţii sev ere. După caz, se va solicita opinia experţilor în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei pune
sub semnul întrebării oportunitatea utilizării cefuroximei axetil, cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii.
De regulă, cefuroxima este activă in v itro împotriva următoarelor tipuri de microorganisme:
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus (meticilino -sensibil)*
Streptococcus pyogenes
Streptococcus agalactiae
8
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
H aemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Moraxella catarrhalis
Spirochete:
Borrelia burgdorferi
Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Streptococcus pneumoniae
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
Proteus spp. (altele cu excepţia P. vulgaris )
P rovidencia spp.
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium spp.
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
Bacteroides spp.
Microorganisme cu rezistenţă inerentă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Enterococcus faecium
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Acinetobacter spp.
Campylobacter spp.
Morganella morgan ii
Proteus vulgaris
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Bacteroides fragilis
Altele:
Chlamydia spp.
Mycoplas ma spp.
Legionella spp.
*Toate speciile de S. aureus meticilino-rezistente sunt rezistente şi la cefuroximă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, cefuroxima axetil este absorbită din tractul gastrointestinal şi hidroli zată rapid la
nivelul mucoase i intestinale şi sângelui, eliberând cefuroximă în circulaţie. Administrarea imediat după masă
permite absorbţia optimă.
După administrarea de cefuroximă axetil sub formă de comprimate, concentraţiile plasmatice maxime (2,9
μ g/ml pentru o doză de 125 mg, 4,4 μg/ml pentru o doză de 250 mg, 7,7 μg/ml pentru o doză de 500 mg şi
13,6 μg/ml pentru o doză de 1000 mg) se obţin la aproximativ 2,4 ore după administrarea împreună cu
9
alimente. Farmacocinetica cefuroximei este liniară în intervalul de doze terapeutice administrate oral
cuprinse între 125 şi 1000 mg.
Nu s -a produs acumularea cefuroximei după administrarea orală de doze repetate cuprinse între 250 şi 500
mg.
Distribuţie
S -a constatat că legarea de proteine plasmatice se face în proporţie de 33 - 50%, în funcţie de metoda
folosită. După administrarea unei doze unice de cefuroximă axetil 500 mg sub formă de comprimate, la 12
voluntari sănătoşi, volumul de distribuţie observat a fost de 50 l (CV%=28%). Concentraţii ale cefur oximei
mai mari decât valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent întâlnite pot fi
obţinute în ţesuturile de la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, os, lichid pleural, lichid
articular, lichid sinovial, lichid i nterstiţial, bilă, spută şi în umoarea apoasă. Cefuroxima traversează bariera
hematoencefalică în cazul inflamaţiei meningelui.
Metabolizare
Cefuroxima nu este metabolizată.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică este cuprins între 1 şi 1,5 ore. Cefuroxima este excretată prin filtrare
glomerulară şi secreţie tubulară. Clearance- ul renal este cuprins în intervalul 125 - 148 ml/min/1,73m2.
Grupe speciale de pacienţi
Sex
Nu s -au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei.
Vârstnici
Nu este necesară precauţie specială la pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală pentru doze care nu
depăşesc doza maximă uzuală de 1 g pe zi. Pacienţii vârstnici au o probabilitate mai mare de reducere a
funcţiei r enale; de aceea, doza trebuie ajustată în conformitate cu funcţia renală la pacienţii vârstnici (vezi
punctul 4.2).
Copii şi adolescenţi
La sugarii mai mari (vârsta >3 luni), la copii şi adolescenţi, farmacocinetica cefuroximei este similară celei
obser vate la adulţi.
Nu există date provenite din studiile clinice referitoare la administrarea cefuroximei axetil la copii cu vârsta
sub 3 luni.
Insuficienţă renală
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil la pacienţi cu insuficien ţă renală.
Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul celorlalte antibiotice similare, la
pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă (de exemplu, C1 cr
CIM).
10
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -c linice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind
evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere şi dezvoltării. Nu s-au efectuat studii privin d carcinogenitatea; cu toate acestea, dovezile
existente nu indică potenţial carcinogen.
Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine, însă
nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru interferenţa cu
testele paraclinice la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Intragranular:
Celuloză microcristalină
Croscarmeloză sodică
Lauril sulfat de sodiu
Dioxid de siliciu coloidal anhid ru
Ulei vegetal hidrogenat
Extragranular
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Ulei vegetal hidrogenat.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în a mbalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC -Al -PA/Al a 10 comprimate.
Cutie cu un blister din PVC -Aclar/Al a 10 comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie come rcializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Antibiotice SA
Str. Valea Lupului nr.1, 707410 Iaşi,
România.
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
11
6287/2014/01-02
6288/2014/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Martie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2014
