NOFLAMEN 15 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Noflamen 7,5 mg comprimate
Noflamen 15 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Noflamen 7,5 mg
Fiecare comprimat conţine meloxicam 7,5 mg.
Noflamen 15 mg
Fiecare comprimat conţine meloxicam 15 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Noflamenm 7,5 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine lactoză 14,25 mg (sub fo rmă de lactoză monohidrat).
Noflamen 15 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine lactoză 28,50 mg (sub formă de lactoză monohidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Noflamen 7,5 mg comprimate
Comprima te rotunde, plate, cu margini teşite, de culoare galben pal, aproape fără miros, marcate pe
o faţă cu „E 361” şi pe cealaltă faţă cu o linie mediană.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
Noflamen 15 mg comprimate
Comprimate rotunde, plate, c u margini teşite, de culoare galben pal, aproape fără miros, marcate pe
o faţă cu „E 362” şi pe cealaltă faţă cu o linie mediană.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
• tratament simptomatic de scur tă durată a exacerbărilor de osteoartroză,
2
• tratament simptomatic de lungă durată în poliartrita reumatoidă sau spondilita anchilozantă
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze efi cace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Cantitatea de medicamen t
necesară controlării durerii pacientului şi răspunsul la tratament trebuie reevaluat periodic, mai ales
la pacienţii cu artroză .
Exacerbarea artrozei : 7,5 mg pe zi. Dacă este necesar, doza zilnică poate fi mărită la 15 mg.
Poliartrita reumatoidă: 15 mg pe zi. În funcţie de răspunsul terapeutic, doza poate fi redusă la
7,5 mg pe zi.
Spondilita anchilozantă: 15 mg pe zi. În funcţie de răspunsul te rapeutic doza poate fi redusă la
7,5 mg pe zi.
A NU SE DEPĂŞI DOZA DE 15 MG/ZI.
Categorii speciale de pacienţi
Vârstnici şi pacienţi cu risc crescut de a dezvolta reacţii adverse (vezi pct. 5.2):
Doza zilnică recomandată în tratamentul de lungă durată pentru poliartrita reumatoidă şi spondilita
anchilozantă la vârstnici este de 7,5 mg. Iniţierea tratamentului la pacienţii cu risc crescut de a
dezvolta reacţii adverse trebuie să se facă cu o doză zilnică de 7,5 mg (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală ( vezi pct. 5.2)
La pacienţii dializaţi cu insuficienţă renală severă, doza nu trebuie să depăşească 7,5 mg pe zi. Nu
este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (adică pacienţi
cu clearance al creatininei mai mare d e 25 ml/min). (Pentru pacienţii nedializaţi cu insuficienţă
renală severă vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2)
Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (pentru
pacienţii cu insuficienţă he patică severă vezi pct. 4.3).
Copii şi adolescenţi
Noflamen este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3).
Doza maximă recomandată pentru tratamentul la adolescenţi este de 0,25 mg/kgc.
Mod de administrare
Administra re orală.
Doza zilnică totală trebuie administrată într -o singură priză. Comprimatele trebuie administrate cu
apă sau oricare alt lichid, în timpul mesei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Se poate dezvolta sensibilitate încrucişată la acid acetilsalicilic şi la alte AINS.
Noflamen nu trebuie administrat pacienţilor care au prezentat semne de astm bronşic, polipi nazali,
edem angioneurotic sau urticarie, ca urmare a admi nistrării de acid acetilsalicilic sau alte AINS.
Alte contraindicaţii:
- insuficienţă cardiacă severă,
3
- ulcer gastro -duodenal activ sau antecedente de hemoragie/ulcer gastro -duodenal recurent (două
sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau sângerări),
- perforaţie sau hemoragie gastro -intestinală în antecedente, determinate de terapia anterioară cu
AINS,
- insuficienţă hepatică severă,
- insuficienţă renală severă nedializată,
- copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani
- trimestrul trei de sarcină (vezi pct. 4.6 „Fertilitatea, sarcina şi alăptarea”)
- hemoragie gastro-intestinală , antecedente de hemoragii cerebrovasculare sau alte tulburări
hemoragice.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la mini mum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi
gastro -intestinale, prezentate mai jos).
În cazul unui efect terapeutic nesatisfăcător nu este re comandată depăşirea dozei maxime zilnice şi
trebuie evitată administarea concomitentă a Noflamen cu AINS deoarece acest lucru creşte
toxicitatea în timp ce avantajele privind efectul terapeutic nu au fost dovedite.
Trebuie evitată administrarea concomiten tă a Noflamen cu medicamente AINS (inclusiv inhibitorii
selectivi de ciclooxigenază 2).
Meloxicam nu este recomandat pentru tratamentul durerii acute.
În cazul absenţei efectelor terapeutice după un tratament de câteva zile acesta trebuie reevaluat.
Î naintea tratamentului cu meloxicam trebuie stabilită existenţa esofagitei, gastritei şi/sau ulcerului
gastric în antecedente ca şi vindecarea lor. Trebuie acordată atenţie unei eventuale recurenţe la
pacienţii trataţi cu meloxicam şi care au prezentat în a ntecedente aceste afecţiuni.
Reacţii la nivel gastro-intestinal
Similar altor AINS, în orice moment al tratamentului cu meloxicam s -au raportat hemoragii gastro-
intestinale, ulceraţii sau perforaţii, în cazuri rare letale, cu sau fără simptome de avertiz are sau
antecedente de evenimente gastro -intestinale grave.
Riscul ulceraţiilor, perforaţiilor sau hemoragiilor gastro -intestinale este mai mare cu creşterea dozei
de AINS, la pacienţii cu ulcer în antecedente, în special complicat cu hemoragie sau perfor aţie
(vezi pct. 4.3) şi la vârstnici.
La aceşti pacienţi tratamentul trebuie iniţiat cu cele mai mici doze disponibile. La aceşti pacienţi
trebuie luată în considerare asocierea cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu misoprostol
sau inhibitori ai pompei de protoni), şi, de asemenea, pentru pacienţii la care se administrează
concomitent doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente asemănătoare cu risc crescut
gastro -intestinal (vezi pct. 4.5 şi cele de mai jos).
Pacienţii cu toxicitate ga stro-intestinală în antecedente, în special vârstnicii, trebuie să semnaleze
orice simptom abdominal anormal (în special hemoragia gastro-intestinală) în special la începutul
tratamentului.
Trebuie recomandată prudenţă la pacienţii care urmează un tratam ent concomitent care poate creşte
riscul apariţiei ulceraţiilor sau hemoragiilor, cum sunt corticosteroizii administraţi oral, heparina în
tratament curativ sau în geriatrie, anticoagulante le, cum este warfarina, sau alte medicamente
antiinflamatoare nest eroidiene inclusiv acidul acetilsalicilic în doze cu efect antiinflamator (≥ 1g la
o singură administrare sau ≥ 3 g doză zilnică) (vezi pct. 4.5).
4
Tratamentul cu meloxicam trebuie întrerupt dacă apare ulcer gastro-duodenal sau hemoragie
gastro -intestinal ă.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu tulburări gastro- intestinale în antecedente
(colită ulcerativă , boală Crohn), în aceste situaţii putând fi agravate aceste afecţiuni (vezi pct. 4.8-
Reacţii adverse posibile).
Reacţii la nivel cardiovascular şi cerebrovascular
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au
arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu risc la momentul iniţial şi mai ales la
iniţierea tratamentului cu meloxicam.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea a numitor AINS inclusiv meloxicam
(în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de
apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular
cerebral). Datele existe nte sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru
meloxicam.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală ischemică
cardiacă diagnosticată, boală arterială periferică şi/sau boală cerebrovascul ară trebuie trataţi cu
meloxicam numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea
tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli
cardiovasculare (de exemplu: hipert ensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Reacţii cutanate
- Au fost raportate reacţii cutanate grave, care pot pune viaţa în pericol, sindrom Stevens-
Johnson (SSJ) şi necroliză epidermică toxică (NET) la administrarea de Noflamen
- Pacienţii trebuie avertizaţi despre semnele şi simptomele şi trebuie strict monitorizaţi în
ceea ce priveşte reacţiile cutanate. Riscul cel mai mare de a prezenta SSJ sau NET este în
primele săptămâni de tratrament.
- Tratamentul cu Noflamen trebuie întrerupt dacă a par semne sau simptome de SSJ sau NET
(cum ar fi erupţie cutanată tranzitorie progresivă adeseori cu pustule sau leziuni pe
musoase).
- Diagnosticarea timpurie şi întreruperea imediată a tratamentului oricărui medicament
suspectat a dat cele mai bune rezult ate în tratarea SSJ sau NET. Întreruperea urgentă este
asociată cu un prognostic mai bun.
- Dacă pacientul a prezentat SSJ sau NET la utilizarea Noflamen, tratamentul cu Noflamen
nu trebuie niciodată re -început.
Parametrii funcţiei hepatice şi renale
Simi lar cu majoritatea AINS, în timpul tratamentului cu meloxicam, s -au observat, de asemenea,
ocazional creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor, creşterea concentraţiei plasmatice de
creatinină şi a azotului din uree sau alterări patologice ale alto r parametrii ai funcţiei hepatice
În majoritatea cazurilor, au fost implicate anomalii uşoare şi tranzitorii. Dacă aceste anomalii sunt
semnificative sau persistente, administrarea meloxicam trebuie întreruptă şi monitorizaţi parametrii
respectivi.
5
Insuficienţă a funcţiei renale
AINS inhibând efectul de vasodilataţie al prostaglandinelor renale poate induce o insuficienţă a
funcţiei renale prin reducerea filtrării glomerulare. Această reacţie adversă este dependentă de
doză. Se recomandă monitorizarea atentă a diurezei şi a funcţiei renale la începutul tratamentului
sau la creşterea dozei la pacienţii care prezintă următorii factori de risc:
• vârstnici
• tratament concomitent cu inhibitori ECA, antagonişti ai angiotensinei II, sartani, diuretice
(vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune)
• hipovolemie (indiferent de cauză)
• insuficienţă cardiacă congestivă
• insuficienţă renală
• sindrom nefrotic
• nefropatie lupică
• disfuncţie hepatică severă (albumina serică
25 ml/min) nu este necesară reducerea dozelor.
Sodiu, potasiu şi retenţia de apă
La administrarea de AINS pot apare inducerea retenţiei de sodiu, potasiu şi apă şi interfer enţa cu
efectele natriuretice ale diureticelor. Prin urmare este posibil ca efectul antihipertensiv al
medicamentelor antihipertensive să scadă (vezi pct. 4.5). Ca urmare pot să apară edeme,
insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială sau agravarea acestora. De aceea se recomandă
monitorizare clinică la pacienţii care prezintă risc (vezi pct. 4.2 şi 4.3).
Hiperkaliemia
Hiperkaliemia poate fi favorizată de diabetul zaharat sau tratamentul concomitent cunoscut a
determina creşterea kaliemiei (vezi pct . 4.5). În asemenea situaţii, trebuie efectuată monitorizarea
regulată a valorilor serice ale potasiului.
Alte atenţionări şi precauţii
Reacţiile adverse, deseori, sunt mai greu tolerate de vârstnici, persoane fragile sau slăbite, care,
prin urmare, neces ită o monitorizare atentă. Similar altor AINS, este necesară precauţie specială la
vârstnici, la care funcţia hepatică, renală sau cardiacă sunt frecvent afectate. V ârstnicii au o
frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la administrarea AINS, în special pe rforaţii şi hemoragii
gastro -intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Meloxicam, similar altor AINS, poate masca simptomele unei boli infecţioase subiacente.
Similar oricărui medicament despre care se ştie că inhibă ciclo -oxigenaza/sinteza
prosta glandinelor, administrarea de meloxicam poate să afecteze fertilitatea şi nu se recomandă
femeilor care încearcă să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de
meloxicam la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru
infertilitate.
6
Noflamen 7,5 mg comprimate conţine lactoză 14,25 mg, respectiv Noflamen 15 mg comprimate
conţine lactoză 28,50 mg (sub formă de lactoză monohidrat) pe fiecare comprimat. Pacienţii cu
afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile privind interacţiunile au fost efec tuate numai la adulţi.
Interacţiuni farmacodinamice
- Alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi acid acetilsalicilic ≥3 g/zi :
administrarea concomitentă a câtorva AINS (vezi pct. 4.4) inclusiv acidul acetilsalicilic în doze
pentru efect antiinflamato r (≥1 g /priză sau ≥3 g pe zi) nu este recomandată.
Corticosteroizii (de exemplu glucocorticosteroizii):
Utilizarea concomitentă cu cortocosteroizii necesită precauţii deoarece creşte riscul hemoragiilor şi
ulceraţiilor gastro -intestinale.
Anticoagulant e sau heparina administrate în geriatrie sau pentru tratament curativ: Creşte
considerabil riscul de sângerare, prin inhibarea funcţiei plachetare şi afectarea mucoasei gastro -
intestinale. AINS pot creşte efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă a AINS cu anticoagulante sau heparină administrate în geriatrie sau în
tratament curativ nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
În celelalte cazuri de utilizare a heparinei este necesară precauţie din cauza riscului cr escut de
sângerare.
Este necesară monitorizarea atentă a INR în cazul în care asocierea se dovedeşte imposibil de
evitat.
Trombolitice şi medicamente antiplachetare:
Creşte riscul de sângerare datorită inhibării funcţiei plachetare şi afectarea mucoasei gastro -
intestinale.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS):
Creşte riscul de hemoragie gastro -intestinală.
Diuretice, inhibitori ECA şi antagonişti ai receptorilor angiotensinei II:
AINS pot reduce efectul diureticelor şi a medicamentel or antihipertensive. În cazul unor pacienţi cu
funcţie renală compromisă (pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renală compromisă)
administrarea concomitentă cu inhibitori ECA sau antagonişti ai receptorilor angiotensinei II sau cu
medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate determina o deteriorare a funcţiei renale, inclusiv o
insuficienţă renală acută, care în mod normal este reversibilă. De aceea combinaţia trebuie
administrată cu precauţie, mai ales la pacienţii vârstnici. Pacienţii trebuie hi drataţi adecvat şi
trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent,
şi periodic în timpul tratamentului (vezi şi pct. 4.4).
Alte medicamente antihipertensive (beta -blocante ):
Datorită inhibării prostag landinelor cu efect vasodilatator poate să apară o scădere a efectului
antihipertensiv.
7
Inhibitori ai calcineurinei (de exemplu ciclosporina, tacrolimus):
Nefrotoxicitatea inhibitorilor calcineurinei poate fi crescută de AINS prin efecte mediate de
prostaglandinele renale. Este necesară monitorizarea funcţiei renale pe parcursul tratamentului
asociat. Se recomandă monitorizarea atentă a funcţiei renale mai ales la vârstnici.
Dispozitive intrauterine:
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) duc la scăderea eficacităţii dispozitivelor
intrauterine. Scăderea eficacităţii dispozitivelor intrauterine de către AINS a fost deja raportată dar
necesită confirmări ulterioare.
Intera cţiuni farmacocinetice: acţiunea meloxicamului asupra farmacocineticii altor medicamente:
Litiu:
La administrarea de AINS au fost raportate creşteri ale valorilor litiului în sânge (prin scăderea
excreţiei renale a litiului), valori care pot deveni toxice. Nu este re comandată utilizarea
concomitentă a litiului cu AINS (vezi pct. 4.4). Dacă combinaţia este absolut necesară concentraţia
plasmatică a litiului trebuie atent monitorizată în timpul iniţierii, ajustării şi întreruperii
tratamentului cu meloxicam .
Metotrexat :
AINS pot reduce secreţia tubulară a metotrexatului astfel crescând concentraţia plasmatică a
metotrexatului. De aceea nu se recomandă administrarea concomitentă a AINS la pacienţii care
primesc doze mari de metotrexat (mai mari de 15 mg/să ptămână) (vezi pct. 4.4).
Riscul interacţiunii AINS cu metotrexatul trebuie luat în considerare şi la pacienţii care primesc
doze mai mici de metotrexat, mai ales la cei cu insuficienţă renală. Dacă aceste medicamente sunt
utilizate în asociere, este necesară o monitorizare atentă a hemoleucogramei în sânge şi a funcţiei
renale. Se recomandă precauţie şi în cazul administrării AINS şi metotrexatului la interval de mai
puţin de 3 zile, caz în care concentraţia plasmatică a metotrexatului poate să crească ducând la
creşterea toxicităţii.
Deşi farmacocinetica metotrexatului (15 mg/săptămână) nu a fost semnificativ afectată de
tratamentul concomitent cu meloxicam, trebuie luată în consideraţie o creştere a toxicităţii
hematologice a metotrexatului de către tr atamentul cu medicamente AINS (vezi mai sus), (vezi pct.
4.8).
Interacţiuni farmacocinetice: efectele altor medicamente asupra farmacocineticii meloxicamului
Colestiramina :
Prin întreruperea circulaţiei enterohepatice a meloxicamului colestiramina accelerează eliminarea
meloxicamului astfel încât clearance- ul meloxicamului creşte cu 50% şi timpul de înjumătăţire
scade la 13±3 ore. Această interacţiune are semnificaţie clinică.
Nu au fost observate interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic la ad ministrarea
concomitentă cu antiacide, cimetidină şi digoxină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod nefavorabil sarcina şi/sau dezvoltarea
embriofetală. Date din studiile epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort şi
malformaţii cardiace şi gastroschisis după administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine
la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%
la aproxim ativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în funcţie de doză şi de durata tratamentului.
Administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale a avut drept rezultat creşterea
pierderilor pre - şi post -nidare şi a letalităţii embriofetale. În plus, la animale le care au primit
8
inhibitori ai sintezei de prostaglandine în perioada organogenezei s-a raportat creşterea incidenţei
diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. Nu se recomandă administrarea meloxicamului în
timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină decât dacă este absolut necesar. Dacă se
administrează meloxicam unei femei în perioada fertilă sau în perioada trimestrului unu sau doi de
sarcină, doza trebuie să fie cea mai mică posibil şi durata tratamentului cea mai scurtă posibil.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
fătul la :
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo -hidroamnios;
mama şi nou- născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar la
doze foarte mici;
- inhibarea contracţiilor ut erine ducând la încetinirea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, meloxicam este contraindicat în timpul celui de al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea
Cu toate că nu există experienţă specifică pentru meloxicam, se cunoaşte că AINS trec în la ptele
matern. Prin urmare, nu este recomandată administrarea la femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există studii specifice privind efectele meloxicamului asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje.
Totuşi , luând în considerare profilul farmacodinamic şi reacţiile adverse raportate, meloxicamul nu
afectează sau are o influenţă neglijabilă asupra abilităţilor de a conduce vehicule sau de a folosi
utillaje.
Totuşi, când apar reacţii adverse ca tulburări vizuale sau somnolenţă, vertij sau alte tulburări ale
sistemului nervos central nu se recomandă conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
a) Prezentare generală
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special la doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral )
(vezi pct. 4.4).
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea
arterială şi insuficienţa cardiacă.
Cele mai frecvente reacţii adverse au fost de natură gastro -intestinală. Pot să apară ulcer peptic,
perfo raţie sau hemoragii gastr o-intestinale, uneori cu sfârşit letal , mai ales la vârstnici (vezi pct.
4.4). După administrare au fost raportate greaţă, vă rsături , diaree, flatulenţă, constipa ţie , dispepsie,
dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatite ulce rative, exacerbarea colitei şi boală Crohn
(vezi pct. 4.4 - Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare). Mai puţin frecventă a fost
observată gastrita.
Frecvenţa evenimentelor adverse de mai jos are la bază datele obţinute în 27 studii clinice, c u o
durată a tratamentului de 14 zile. Informaţia are la bază studii clinice care au inclus 15197 pacienţi
trataţi zilnic cu doze orale de 7,5 mg sau 15 mg meloxicam comprimate sau capsule pe o perioadă
de până la un an.
9
Sunt incluse şi reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă a medicamentului .
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţă utilizând următoarea convenţie : foarte
frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10 000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
din datele disponibile).
b) Tabelul reacţiilor adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: Anemie
Rare: perturbarea numărului de celule sanguine (inclusiv numărul
diferenţial al celulelor albe), leucopenie, trombocitopenie
Au fost raportate cazuri foarte rare de agranulocitoză (vezi pct. c)
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii alergice altele de cât reacţiile anafilacti ce sau anafilactoide
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactice, reacţii anafilactoide
Tulburări psihice
Rare: Modificări ale dispoziţiei, coşmaruri
Cu frecvenţă necunoscută: stare confuzională, dezorientare
Tulburări ale sistemului nervos
Frecven te: cefalee
Mai pu ţin frecvente: ameţeli, somnolenţă
Tulburări oculare
Rare: tulburări vizuale inclusiv vedere înceţoşată; conjunctivită
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: vertij
Rare: tinitus
Tulburări cardiace:
Rare: palpitaţii
A fost raportată insuficienţă cardiacă asociată tratamentului cu AINS.
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: creşterea tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4), hiperemie facială
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: precipitarea unei crize de astm bronşic a fost raportată la anumite
persoane în urma administrării de acid acetilsalicilic sau alte AINS
Tulburări gastro- intestinale
Foarte frecvente: dispepsie, greaţă, vărsături, durere abdominală, constipaţie,
flatulenţă, diaree
Mai puţin frecvente: Hemoragie gastro -intestinală ocultă sau evidentă macroscopic,
stomatită, gastrită, eructaţie
Rare: colită, ulcer gastro-duodenal , esofagită
Foarte rare: perforaţie gastro-intestinală
Pot apare, în special la vârstnici, ulcere gastro -duodenale, perforaţie sau sângerare gastro-
intestinală, uneori letale (vezi pct. 4.4).
10
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: modificări ale testelor funcţiei hepatice (creşterea valorilor
transaminazelor sau bilirubinei)
Foarte rare: Hepatită
Afe cţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai păuţin frecvente: edem angioneurotic, prurit, erupţie cutanată tranzitorie
Rare: urticarie şi reacţii adverse cutanate severe (RACS): sindrom
Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET)
Foarte rare: reacţii cutanate veziculoase, eritem polimorf
Cu frecvenţă necunoscută: reacţie de fotosensibilitate
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Mai puţin frecvente: retenţie de sodiu şi apă, hiperkaliemie (vezi pct. 4.4- Atenţionări şi
precauţii speciale pentru utilizare şi pct. 4.5), teste ale funcţiei
renale anormale (creşterea valorilor creatininei şi/sau ureei
plasmatice)
Foarte rare: insuficienţă renală acută mai ales la pacienţii care prezintă factori
de risc (vezi pct. 4.4)
Tulburări generale şi l a nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente : Edem inclusiv edem al membrelor inferioare
c) Informaţii privind reacţiile adverse grave şi/sau frecvente individuale
Au fost raportate cazuri foarte rare de agranulocitoză la pacienţii trataţi cu me loxicam şi alte
medicamente cu potenţial mielotoxic (vezi pct. 4.5)
d) Reacţii adverse care nu au fost relaţionate încă cu acest medicament, dar care sunt în
general acceptate ca fiind atribuite altor medicamente din clasă
Lezarea organică renală ca rezult at al unei insuficienţe renale acute: au fost raportate foarte rare
cazuri de nefrită interstiţială, necroză tubulară, sindrom nefrotic şi necroză papilară (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
Simptomele datorate unui supradozaj cu AINS sunt, în general, lim itate la letargie, somnolenţă,
greaţă, vărsături şi durere epigastrică, care sunt, în general, reversibile în urma unui tratament
suportiv. Poate să apară hemoragia gastro- intestinală. Intoxicaţia severă poate determina
hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută, disfuncţie hepatică, deprimare respiratorie, comă,
convulsii, colaps cardiovascular şi stop cardiac. Reacţii anafilactoide au fost raportate la
administrarea unor doze terapeutice de AINS şi pot apare ca urmare a unui supradozaj.
Ca urmare a supradozajului cu AINS pacienţilor trebuie să li se aplice un tratament simptomatic şi
de susţinere. Aşa cum s -a demonstrat într -un studiu clinic eliminarea meloxicam ului poate fi
accelerată prin administrare orală de 4 g colestiramină de trei ori pe zi .
11
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene- Oxicami, Codul ATC:
M01AC06
Meloxicam este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) din clasa oxicam ilor cu
proprietăţi antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice.
Activitatea antiinflamatoare a meloxicamului a fost demonstrată în modelele experimentale
standard de inflamaţie. Similar altor AINS mecanismul de acţiune nu este cunoscut.
Totuşi există c el puţin un mecanism de acţiune comun (inclusiv meloxicam): inhibarea biosintezei
prostaglandinelor cunoscute ca mediatori ai inflamaţiei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia:
Meloxicamul este bine absorbit din tractul gastro -intestinal, biodisponibilitatea fiind de 89% după
administrare orală (capsule). Comprimatele, suspensia orală şi capsulele sunt bioechivalente.
După administrarea unei doze unice de un comprimat meloxicam, concentraţia plasmatică maximă
a fost atinsă în mai puţin de 2 ore pent ru suspensie şi în mai puţin de 5-6 ore pentru formele orale
solide (capsule şi comprimate). După administrarea de doze multiple concentraţia la starea de
echilibru poate fi atinsă în decurs de 3 până la 5 zile de tratament. Administrarea zilnică în doză
unică duce la concentraţii plasmatice ale medicamentului cu fluctuaţii relativ mici între
concentraţiile maxime şi cele minime (concentraţiile atinse înainte de administrarea dozei
următoare), variind între 0,4 – 1,0 μg/ml pentru doze de 7,5 mg, respectiv î ntre 0,8 – 2,0 μg/ml
pentru doze de 15 mg ( C
min şi Cmax la starea de echilibru). Concentraţia plasmatică maximă la
starea de echilibru a fost atinsă în mai puţin de cinci până la şase ore pentru comprimat, capsul ă şi
respectiv suspensie orală. Absorbţia meloxicamului după administrare orală nu este modificată prin
administrarea concomitentă de alimente.
Distribuţie:
Meloxicamul este foarte puternic legat de proteinele plasmatice, în special de albumină ( 99%)..
Meloxicamul trece bine în lichidul sinovial, a tingând concentraţii cu valori de aproximativ jumătate
din cele plasmatice.
Volumul de distribuţie plasmatică este mic, în medie 11 l. Variaţia interindividuală este de ordinul
a 30 – 40%.
Metabolizare :
Meloxicamul suferă biotransformare hepatică extensiv ă. Au fost identificaţi în urină patru
metaboliţi diferiţi, care sunt toţi inactivi din punct de vedere farmacodinamic.
Principalul metabolit, 5’ -carboximeloxicam (60% din doză), este format prin oxidarea unui
metabolit intermediar, 5’ -hidroximetilmeloxica m, care este excretat, de asemenea, într -o proporţie
mai mică (9% din doză). Studiile in vitro arată că izoenzima CYP 2C9 joacă un rol important în
această cale metabolică, cu o contribuţie minoră din partea izoenzimei CYP 3A4. Activitatea
peroxidazică a e nzimelor este probabil responsabilă pentru alţi doi metaboliţi, care reprezintă 16%,
respectiv 4 % din doza administrată.
Eliminare:
Meloxicamul este excretat predominant sub formă de metaboliţi şi apar în proporţii egale în urină şi
materiile fecale. Mai puţin de 5% din doza zilnică este excretată nemodificată prin materiile fecale,
în timp ce prin urină se excretă numai urme ale compusului părinte .
12
Media timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 20 ore. Valoarea
medie a clearance-ului plasmatic total este de 8 ml/min.
Linearitate/non -linearitate
Meloxicamul prezintă o linearitate farmacocinetică la dozele terapeutice de 7,5 mg respectiv 15 mg
după administrarea pe cale orală sau intramusculară.
Populaţii sepciale
Insufic ienţă hepatică/renală:
Atât insuficienţa hepatică, cât şi insuficienţa renală uşoară sau moderată nu influenţează
farmacocinetica meloxicam ului. În cazul insuficienţei renale terminale creşterea volumului de
distribuţie poate duce la concentraţii mari de m eloxicam liber şi de aceea nu trebuie depăşită doz a
de 7,5 mg (vezi pct. 4,2)
Vârstnici:
Media timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este mai mică la pacienţii vârstnici faţă de
cea raportată la pacienţii mai tineri.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile preclinice, profilul toxicologic al meloxicamului a fost identic cu cel al AINS: au fost
observate la doze mari în timpul administrării cronice la 2 specii de animale, necroză papilară
renală, ulcere şi eroziuni gastro -intestinale.
S tudii asupra funcţiei de reproducere la şobolan au demonstrat o scădere a ovulaţiei şi inhibarea
implantării şi efecte embriotoxice (creşterea resorbţiei) la doze maternotoxice de 1 mg/kg şi mai
mari.
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la şobolan şi iepur e nu au pus în evidenţă o
teratogenitate până la doze de 4 mg/kgc la şobolan şi 80 mg/kgc la iepur e. Nivelul dozelor
administrate a depăşit dozele clinice pentru om (7,5 mg - 15 mg) de 10 până la 5 ori raportat la
mg/kgc (persoane de 75 kg). Au fost descrise efecte fetotoxice la sfârşitul gestaţiei caracteristică
tuturor inhibitorilor sintezei de prostaglandină.
Nu au fost puse în evidenţă efecte mutagene, atât în studiile in vitro cât şi in vivo.
Nu s -a evidenţiat niciun risc carcinogen la şobolan, deşi la şoarece acest risc a apărut la doze cu
mult mai mari decât cele clinice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Povidonă K -25
Citrat de sodiu dihidrat
Crospovidonă tip B
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
13
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original, pentru a fi protejat de u miditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 10 sau 20 comprimate în blister din OPA-Al -PVC/Al
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.
Oric e medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu
reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS PHARMACEUTICALS PLC
Keresztúri út 30 -38, H -1106 Budapesta
Ungaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5260/2012/01 -02
5261/2012/01 -02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Decembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Noflamen 7,5 mg comprimate
Noflamen 15 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Noflamen 7,5 mg
Fiecare comprimat conţine meloxicam 7,5 mg.
Noflamen 15 mg
Fiecare comprimat conţine meloxicam 15 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Noflamenm 7,5 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine lactoză 14,25 mg (sub fo rmă de lactoză monohidrat).
Noflamen 15 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine lactoză 28,50 mg (sub formă de lactoză monohidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Noflamen 7,5 mg comprimate
Comprima te rotunde, plate, cu margini teşite, de culoare galben pal, aproape fără miros, marcate pe
o faţă cu „E 361” şi pe cealaltă faţă cu o linie mediană.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
Noflamen 15 mg comprimate
Comprimate rotunde, plate, c u margini teşite, de culoare galben pal, aproape fără miros, marcate pe
o faţă cu „E 362” şi pe cealaltă faţă cu o linie mediană.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
• tratament simptomatic de scur tă durată a exacerbărilor de osteoartroză,
2
• tratament simptomatic de lungă durată în poliartrita reumatoidă sau spondilita anchilozantă
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze efi cace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Cantitatea de medicamen t
necesară controlării durerii pacientului şi răspunsul la tratament trebuie reevaluat periodic, mai ales
la pacienţii cu artroză .
Exacerbarea artrozei : 7,5 mg pe zi. Dacă este necesar, doza zilnică poate fi mărită la 15 mg.
Poliartrita reumatoidă: 15 mg pe zi. În funcţie de răspunsul terapeutic, doza poate fi redusă la
7,5 mg pe zi.
Spondilita anchilozantă: 15 mg pe zi. În funcţie de răspunsul te rapeutic doza poate fi redusă la
7,5 mg pe zi.
A NU SE DEPĂŞI DOZA DE 15 MG/ZI.
Categorii speciale de pacienţi
Vârstnici şi pacienţi cu risc crescut de a dezvolta reacţii adverse (vezi pct. 5.2):
Doza zilnică recomandată în tratamentul de lungă durată pentru poliartrita reumatoidă şi spondilita
anchilozantă la vârstnici este de 7,5 mg. Iniţierea tratamentului la pacienţii cu risc crescut de a
dezvolta reacţii adverse trebuie să se facă cu o doză zilnică de 7,5 mg (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală ( vezi pct. 5.2)
La pacienţii dializaţi cu insuficienţă renală severă, doza nu trebuie să depăşească 7,5 mg pe zi. Nu
este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (adică pacienţi
cu clearance al creatininei mai mare d e 25 ml/min). (Pentru pacienţii nedializaţi cu insuficienţă
renală severă vezi pct. 4.3).
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2)
Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată (pentru
pacienţii cu insuficienţă he patică severă vezi pct. 4.3).
Copii şi adolescenţi
Noflamen este contraindicat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3).
Doza maximă recomandată pentru tratamentul la adolescenţi este de 0,25 mg/kgc.
Mod de administrare
Administra re orală.
Doza zilnică totală trebuie administrată într -o singură priză. Comprimatele trebuie administrate cu
apă sau oricare alt lichid, în timpul mesei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Se poate dezvolta sensibilitate încrucişată la acid acetilsalicilic şi la alte AINS.
Noflamen nu trebuie administrat pacienţilor care au prezentat semne de astm bronşic, polipi nazali,
edem angioneurotic sau urticarie, ca urmare a admi nistrării de acid acetilsalicilic sau alte AINS.
Alte contraindicaţii:
- insuficienţă cardiacă severă,
3
- ulcer gastro -duodenal activ sau antecedente de hemoragie/ulcer gastro -duodenal recurent (două
sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau sângerări),
- perforaţie sau hemoragie gastro -intestinală în antecedente, determinate de terapia anterioară cu
AINS,
- insuficienţă hepatică severă,
- insuficienţă renală severă nedializată,
- copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani
- trimestrul trei de sarcină (vezi pct. 4.6 „Fertilitatea, sarcina şi alăptarea”)
- hemoragie gastro-intestinală , antecedente de hemoragii cerebrovasculare sau alte tulburări
hemoragice.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la mini mum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi
gastro -intestinale, prezentate mai jos).
În cazul unui efect terapeutic nesatisfăcător nu este re comandată depăşirea dozei maxime zilnice şi
trebuie evitată administarea concomitentă a Noflamen cu AINS deoarece acest lucru creşte
toxicitatea în timp ce avantajele privind efectul terapeutic nu au fost dovedite.
Trebuie evitată administrarea concomiten tă a Noflamen cu medicamente AINS (inclusiv inhibitorii
selectivi de ciclooxigenază 2).
Meloxicam nu este recomandat pentru tratamentul durerii acute.
În cazul absenţei efectelor terapeutice după un tratament de câteva zile acesta trebuie reevaluat.
Î naintea tratamentului cu meloxicam trebuie stabilită existenţa esofagitei, gastritei şi/sau ulcerului
gastric în antecedente ca şi vindecarea lor. Trebuie acordată atenţie unei eventuale recurenţe la
pacienţii trataţi cu meloxicam şi care au prezentat în a ntecedente aceste afecţiuni.
Reacţii la nivel gastro-intestinal
Similar altor AINS, în orice moment al tratamentului cu meloxicam s -au raportat hemoragii gastro-
intestinale, ulceraţii sau perforaţii, în cazuri rare letale, cu sau fără simptome de avertiz are sau
antecedente de evenimente gastro -intestinale grave.
Riscul ulceraţiilor, perforaţiilor sau hemoragiilor gastro -intestinale este mai mare cu creşterea dozei
de AINS, la pacienţii cu ulcer în antecedente, în special complicat cu hemoragie sau perfor aţie
(vezi pct. 4.3) şi la vârstnici.
La aceşti pacienţi tratamentul trebuie iniţiat cu cele mai mici doze disponibile. La aceşti pacienţi
trebuie luată în considerare asocierea cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu misoprostol
sau inhibitori ai pompei de protoni), şi, de asemenea, pentru pacienţii la care se administrează
concomitent doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente asemănătoare cu risc crescut
gastro -intestinal (vezi pct. 4.5 şi cele de mai jos).
Pacienţii cu toxicitate ga stro-intestinală în antecedente, în special vârstnicii, trebuie să semnaleze
orice simptom abdominal anormal (în special hemoragia gastro-intestinală) în special la începutul
tratamentului.
Trebuie recomandată prudenţă la pacienţii care urmează un tratam ent concomitent care poate creşte
riscul apariţiei ulceraţiilor sau hemoragiilor, cum sunt corticosteroizii administraţi oral, heparina în
tratament curativ sau în geriatrie, anticoagulante le, cum este warfarina, sau alte medicamente
antiinflamatoare nest eroidiene inclusiv acidul acetilsalicilic în doze cu efect antiinflamator (≥ 1g la
o singură administrare sau ≥ 3 g doză zilnică) (vezi pct. 4.5).
4
Tratamentul cu meloxicam trebuie întrerupt dacă apare ulcer gastro-duodenal sau hemoragie
gastro -intestinal ă.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu tulburări gastro- intestinale în antecedente
(colită ulcerativă , boală Crohn), în aceste situaţii putând fi agravate aceste afecţiuni (vezi pct. 4.8-
Reacţii adverse posibile).
Reacţii la nivel cardiovascular şi cerebrovascular
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au
arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Se recomandă monitorizarea tensiunii arteriale la pacienţii cu risc la momentul iniţial şi mai ales la
iniţierea tratamentului cu meloxicam.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea a numitor AINS inclusiv meloxicam
(în special în doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de
apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular
cerebral). Datele existe nte sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru
meloxicam.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală ischemică
cardiacă diagnosticată, boală arterială periferică şi/sau boală cerebrovascul ară trebuie trataţi cu
meloxicam numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea
tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli
cardiovasculare (de exemplu: hipert ensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Reacţii cutanate
- Au fost raportate reacţii cutanate grave, care pot pune viaţa în pericol, sindrom Stevens-
Johnson (SSJ) şi necroliză epidermică toxică (NET) la administrarea de Noflamen
- Pacienţii trebuie avertizaţi despre semnele şi simptomele şi trebuie strict monitorizaţi în
ceea ce priveşte reacţiile cutanate. Riscul cel mai mare de a prezenta SSJ sau NET este în
primele săptămâni de tratrament.
- Tratamentul cu Noflamen trebuie întrerupt dacă a par semne sau simptome de SSJ sau NET
(cum ar fi erupţie cutanată tranzitorie progresivă adeseori cu pustule sau leziuni pe
musoase).
- Diagnosticarea timpurie şi întreruperea imediată a tratamentului oricărui medicament
suspectat a dat cele mai bune rezult ate în tratarea SSJ sau NET. Întreruperea urgentă este
asociată cu un prognostic mai bun.
- Dacă pacientul a prezentat SSJ sau NET la utilizarea Noflamen, tratamentul cu Noflamen
nu trebuie niciodată re -început.
Parametrii funcţiei hepatice şi renale
Simi lar cu majoritatea AINS, în timpul tratamentului cu meloxicam, s -au observat, de asemenea,
ocazional creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor, creşterea concentraţiei plasmatice de
creatinină şi a azotului din uree sau alterări patologice ale alto r parametrii ai funcţiei hepatice
În majoritatea cazurilor, au fost implicate anomalii uşoare şi tranzitorii. Dacă aceste anomalii sunt
semnificative sau persistente, administrarea meloxicam trebuie întreruptă şi monitorizaţi parametrii
respectivi.
5
Insuficienţă a funcţiei renale
AINS inhibând efectul de vasodilataţie al prostaglandinelor renale poate induce o insuficienţă a
funcţiei renale prin reducerea filtrării glomerulare. Această reacţie adversă este dependentă de
doză. Se recomandă monitorizarea atentă a diurezei şi a funcţiei renale la începutul tratamentului
sau la creşterea dozei la pacienţii care prezintă următorii factori de risc:
• vârstnici
• tratament concomitent cu inhibitori ECA, antagonişti ai angiotensinei II, sartani, diuretice
(vezi pct. 4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune)
• hipovolemie (indiferent de cauză)
• insuficienţă cardiacă congestivă
• insuficienţă renală
• sindrom nefrotic
• nefropatie lupică
• disfuncţie hepatică severă (albumina serică
25 ml/min) nu este necesară reducerea dozelor.
Sodiu, potasiu şi retenţia de apă
La administrarea de AINS pot apare inducerea retenţiei de sodiu, potasiu şi apă şi interfer enţa cu
efectele natriuretice ale diureticelor. Prin urmare este posibil ca efectul antihipertensiv al
medicamentelor antihipertensive să scadă (vezi pct. 4.5). Ca urmare pot să apară edeme,
insuficienţă cardiacă sau hipertensiune arterială sau agravarea acestora. De aceea se recomandă
monitorizare clinică la pacienţii care prezintă risc (vezi pct. 4.2 şi 4.3).
Hiperkaliemia
Hiperkaliemia poate fi favorizată de diabetul zaharat sau tratamentul concomitent cunoscut a
determina creşterea kaliemiei (vezi pct . 4.5). În asemenea situaţii, trebuie efectuată monitorizarea
regulată a valorilor serice ale potasiului.
Alte atenţionări şi precauţii
Reacţiile adverse, deseori, sunt mai greu tolerate de vârstnici, persoane fragile sau slăbite, care,
prin urmare, neces ită o monitorizare atentă. Similar altor AINS, este necesară precauţie specială la
vârstnici, la care funcţia hepatică, renală sau cardiacă sunt frecvent afectate. V ârstnicii au o
frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la administrarea AINS, în special pe rforaţii şi hemoragii
gastro -intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Meloxicam, similar altor AINS, poate masca simptomele unei boli infecţioase subiacente.
Similar oricărui medicament despre care se ştie că inhibă ciclo -oxigenaza/sinteza
prosta glandinelor, administrarea de meloxicam poate să afecteze fertilitatea şi nu se recomandă
femeilor care încearcă să rămână gravide. Trebuie luată în considerare întreruperea administrării de
meloxicam la femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru
infertilitate.
6
Noflamen 7,5 mg comprimate conţine lactoză 14,25 mg, respectiv Noflamen 15 mg comprimate
conţine lactoză 28,50 mg (sub formă de lactoză monohidrat) pe fiecare comprimat. Pacienţii cu
afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile privind interacţiunile au fost efec tuate numai la adulţi.
Interacţiuni farmacodinamice
- Alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) şi acid acetilsalicilic ≥3 g/zi :
administrarea concomitentă a câtorva AINS (vezi pct. 4.4) inclusiv acidul acetilsalicilic în doze
pentru efect antiinflamato r (≥1 g /priză sau ≥3 g pe zi) nu este recomandată.
Corticosteroizii (de exemplu glucocorticosteroizii):
Utilizarea concomitentă cu cortocosteroizii necesită precauţii deoarece creşte riscul hemoragiilor şi
ulceraţiilor gastro -intestinale.
Anticoagulant e sau heparina administrate în geriatrie sau pentru tratament curativ: Creşte
considerabil riscul de sângerare, prin inhibarea funcţiei plachetare şi afectarea mucoasei gastro -
intestinale. AINS pot creşte efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă a AINS cu anticoagulante sau heparină administrate în geriatrie sau în
tratament curativ nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
În celelalte cazuri de utilizare a heparinei este necesară precauţie din cauza riscului cr escut de
sângerare.
Este necesară monitorizarea atentă a INR în cazul în care asocierea se dovedeşte imposibil de
evitat.
Trombolitice şi medicamente antiplachetare:
Creşte riscul de sângerare datorită inhibării funcţiei plachetare şi afectarea mucoasei gastro -
intestinale.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS):
Creşte riscul de hemoragie gastro -intestinală.
Diuretice, inhibitori ECA şi antagonişti ai receptorilor angiotensinei II:
AINS pot reduce efectul diureticelor şi a medicamentel or antihipertensive. În cazul unor pacienţi cu
funcţie renală compromisă (pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie renală compromisă)
administrarea concomitentă cu inhibitori ECA sau antagonişti ai receptorilor angiotensinei II sau cu
medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate determina o deteriorare a funcţiei renale, inclusiv o
insuficienţă renală acută, care în mod normal este reversibilă. De aceea combinaţia trebuie
administrată cu precauţie, mai ales la pacienţii vârstnici. Pacienţii trebuie hi drataţi adecvat şi
trebuie luată în considerare monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului concomitent,
şi periodic în timpul tratamentului (vezi şi pct. 4.4).
Alte medicamente antihipertensive (beta -blocante ):
Datorită inhibării prostag landinelor cu efect vasodilatator poate să apară o scădere a efectului
antihipertensiv.
7
Inhibitori ai calcineurinei (de exemplu ciclosporina, tacrolimus):
Nefrotoxicitatea inhibitorilor calcineurinei poate fi crescută de AINS prin efecte mediate de
prostaglandinele renale. Este necesară monitorizarea funcţiei renale pe parcursul tratamentului
asociat. Se recomandă monitorizarea atentă a funcţiei renale mai ales la vârstnici.
Dispozitive intrauterine:
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) duc la scăderea eficacităţii dispozitivelor
intrauterine. Scăderea eficacităţii dispozitivelor intrauterine de către AINS a fost deja raportată dar
necesită confirmări ulterioare.
Intera cţiuni farmacocinetice: acţiunea meloxicamului asupra farmacocineticii altor medicamente:
Litiu:
La administrarea de AINS au fost raportate creşteri ale valorilor litiului în sânge (prin scăderea
excreţiei renale a litiului), valori care pot deveni toxice. Nu este re comandată utilizarea
concomitentă a litiului cu AINS (vezi pct. 4.4). Dacă combinaţia este absolut necesară concentraţia
plasmatică a litiului trebuie atent monitorizată în timpul iniţierii, ajustării şi întreruperii
tratamentului cu meloxicam .
Metotrexat :
AINS pot reduce secreţia tubulară a metotrexatului astfel crescând concentraţia plasmatică a
metotrexatului. De aceea nu se recomandă administrarea concomitentă a AINS la pacienţii care
primesc doze mari de metotrexat (mai mari de 15 mg/să ptămână) (vezi pct. 4.4).
Riscul interacţiunii AINS cu metotrexatul trebuie luat în considerare şi la pacienţii care primesc
doze mai mici de metotrexat, mai ales la cei cu insuficienţă renală. Dacă aceste medicamente sunt
utilizate în asociere, este necesară o monitorizare atentă a hemoleucogramei în sânge şi a funcţiei
renale. Se recomandă precauţie şi în cazul administrării AINS şi metotrexatului la interval de mai
puţin de 3 zile, caz în care concentraţia plasmatică a metotrexatului poate să crească ducând la
creşterea toxicităţii.
Deşi farmacocinetica metotrexatului (15 mg/săptămână) nu a fost semnificativ afectată de
tratamentul concomitent cu meloxicam, trebuie luată în consideraţie o creştere a toxicităţii
hematologice a metotrexatului de către tr atamentul cu medicamente AINS (vezi mai sus), (vezi pct.
4.8).
Interacţiuni farmacocinetice: efectele altor medicamente asupra farmacocineticii meloxicamului
Colestiramina :
Prin întreruperea circulaţiei enterohepatice a meloxicamului colestiramina accelerează eliminarea
meloxicamului astfel încât clearance- ul meloxicamului creşte cu 50% şi timpul de înjumătăţire
scade la 13±3 ore. Această interacţiune are semnificaţie clinică.
Nu au fost observate interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic la ad ministrarea
concomitentă cu antiacide, cimetidină şi digoxină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod nefavorabil sarcina şi/sau dezvoltarea
embriofetală. Date din studiile epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort şi
malformaţii cardiace şi gastroschisis după administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine
la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%
la aproxim ativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în funcţie de doză şi de durata tratamentului.
Administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale a avut drept rezultat creşterea
pierderilor pre - şi post -nidare şi a letalităţii embriofetale. În plus, la animale le care au primit
8
inhibitori ai sintezei de prostaglandine în perioada organogenezei s-a raportat creşterea incidenţei
diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare. Nu se recomandă administrarea meloxicamului în
timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină decât dacă este absolut necesar. Dacă se
administrează meloxicam unei femei în perioada fertilă sau în perioada trimestrului unu sau doi de
sarcină, doza trebuie să fie cea mai mică posibil şi durata tratamentului cea mai scurtă posibil.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
fătul la :
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo -hidroamnios;
mama şi nou- născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar la
doze foarte mici;
- inhibarea contracţiilor ut erine ducând la încetinirea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, meloxicam este contraindicat în timpul celui de al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea
Cu toate că nu există experienţă specifică pentru meloxicam, se cunoaşte că AINS trec în la ptele
matern. Prin urmare, nu este recomandată administrarea la femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există studii specifice privind efectele meloxicamului asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje.
Totuşi , luând în considerare profilul farmacodinamic şi reacţiile adverse raportate, meloxicamul nu
afectează sau are o influenţă neglijabilă asupra abilităţilor de a conduce vehicule sau de a folosi
utillaje.
Totuşi, când apar reacţii adverse ca tulburări vizuale sau somnolenţă, vertij sau alte tulburări ale
sistemului nervos central nu se recomandă conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
a) Prezentare generală
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special la doze
mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral )
(vezi pct. 4.4).
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea
arterială şi insuficienţa cardiacă.
Cele mai frecvente reacţii adverse au fost de natură gastro -intestinală. Pot să apară ulcer peptic,
perfo raţie sau hemoragii gastr o-intestinale, uneori cu sfârşit letal , mai ales la vârstnici (vezi pct.
4.4). După administrare au fost raportate greaţă, vă rsături , diaree, flatulenţă, constipa ţie , dispepsie,
dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatite ulce rative, exacerbarea colitei şi boală Crohn
(vezi pct. 4.4 - Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare). Mai puţin frecventă a fost
observată gastrita.
Frecvenţa evenimentelor adverse de mai jos are la bază datele obţinute în 27 studii clinice, c u o
durată a tratamentului de 14 zile. Informaţia are la bază studii clinice care au inclus 15197 pacienţi
trataţi zilnic cu doze orale de 7,5 mg sau 15 mg meloxicam comprimate sau capsule pe o perioadă
de până la un an.
9
Sunt incluse şi reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă a medicamentului .
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţă utilizând următoarea convenţie : foarte
frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10 000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
din datele disponibile).
b) Tabelul reacţiilor adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: Anemie
Rare: perturbarea numărului de celule sanguine (inclusiv numărul
diferenţial al celulelor albe), leucopenie, trombocitopenie
Au fost raportate cazuri foarte rare de agranulocitoză (vezi pct. c)
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii alergice altele de cât reacţiile anafilacti ce sau anafilactoide
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactice, reacţii anafilactoide
Tulburări psihice
Rare: Modificări ale dispoziţiei, coşmaruri
Cu frecvenţă necunoscută: stare confuzională, dezorientare
Tulburări ale sistemului nervos
Frecven te: cefalee
Mai pu ţin frecvente: ameţeli, somnolenţă
Tulburări oculare
Rare: tulburări vizuale inclusiv vedere înceţoşată; conjunctivită
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: vertij
Rare: tinitus
Tulburări cardiace:
Rare: palpitaţii
A fost raportată insuficienţă cardiacă asociată tratamentului cu AINS.
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: creşterea tensiunii arteriale (vezi pct. 4.4), hiperemie facială
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: precipitarea unei crize de astm bronşic a fost raportată la anumite
persoane în urma administrării de acid acetilsalicilic sau alte AINS
Tulburări gastro- intestinale
Foarte frecvente: dispepsie, greaţă, vărsături, durere abdominală, constipaţie,
flatulenţă, diaree
Mai puţin frecvente: Hemoragie gastro -intestinală ocultă sau evidentă macroscopic,
stomatită, gastrită, eructaţie
Rare: colită, ulcer gastro-duodenal , esofagită
Foarte rare: perforaţie gastro-intestinală
Pot apare, în special la vârstnici, ulcere gastro -duodenale, perforaţie sau sângerare gastro-
intestinală, uneori letale (vezi pct. 4.4).
10
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: modificări ale testelor funcţiei hepatice (creşterea valorilor
transaminazelor sau bilirubinei)
Foarte rare: Hepatită
Afe cţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai păuţin frecvente: edem angioneurotic, prurit, erupţie cutanată tranzitorie
Rare: urticarie şi reacţii adverse cutanate severe (RACS): sindrom
Stevens-Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET)
Foarte rare: reacţii cutanate veziculoase, eritem polimorf
Cu frecvenţă necunoscută: reacţie de fotosensibilitate
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Mai puţin frecvente: retenţie de sodiu şi apă, hiperkaliemie (vezi pct. 4.4- Atenţionări şi
precauţii speciale pentru utilizare şi pct. 4.5), teste ale funcţiei
renale anormale (creşterea valorilor creatininei şi/sau ureei
plasmatice)
Foarte rare: insuficienţă renală acută mai ales la pacienţii care prezintă factori
de risc (vezi pct. 4.4)
Tulburări generale şi l a nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente : Edem inclusiv edem al membrelor inferioare
c) Informaţii privind reacţiile adverse grave şi/sau frecvente individuale
Au fost raportate cazuri foarte rare de agranulocitoză la pacienţii trataţi cu me loxicam şi alte
medicamente cu potenţial mielotoxic (vezi pct. 4.5)
d) Reacţii adverse care nu au fost relaţionate încă cu acest medicament, dar care sunt în
general acceptate ca fiind atribuite altor medicamente din clasă
Lezarea organică renală ca rezult at al unei insuficienţe renale acute: au fost raportate foarte rare
cazuri de nefrită interstiţială, necroză tubulară, sindrom nefrotic şi necroză papilară (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
Simptomele datorate unui supradozaj cu AINS sunt, în general, lim itate la letargie, somnolenţă,
greaţă, vărsături şi durere epigastrică, care sunt, în general, reversibile în urma unui tratament
suportiv. Poate să apară hemoragia gastro- intestinală. Intoxicaţia severă poate determina
hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută, disfuncţie hepatică, deprimare respiratorie, comă,
convulsii, colaps cardiovascular şi stop cardiac. Reacţii anafilactoide au fost raportate la
administrarea unor doze terapeutice de AINS şi pot apare ca urmare a unui supradozaj.
Ca urmare a supradozajului cu AINS pacienţilor trebuie să li se aplice un tratament simptomatic şi
de susţinere. Aşa cum s -a demonstrat într -un studiu clinic eliminarea meloxicam ului poate fi
accelerată prin administrare orală de 4 g colestiramină de trei ori pe zi .
11
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene- Oxicami, Codul ATC:
M01AC06
Meloxicam este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) din clasa oxicam ilor cu
proprietăţi antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice.
Activitatea antiinflamatoare a meloxicamului a fost demonstrată în modelele experimentale
standard de inflamaţie. Similar altor AINS mecanismul de acţiune nu este cunoscut.
Totuşi există c el puţin un mecanism de acţiune comun (inclusiv meloxicam): inhibarea biosintezei
prostaglandinelor cunoscute ca mediatori ai inflamaţiei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia:
Meloxicamul este bine absorbit din tractul gastro -intestinal, biodisponibilitatea fiind de 89% după
administrare orală (capsule). Comprimatele, suspensia orală şi capsulele sunt bioechivalente.
După administrarea unei doze unice de un comprimat meloxicam, concentraţia plasmatică maximă
a fost atinsă în mai puţin de 2 ore pent ru suspensie şi în mai puţin de 5-6 ore pentru formele orale
solide (capsule şi comprimate). După administrarea de doze multiple concentraţia la starea de
echilibru poate fi atinsă în decurs de 3 până la 5 zile de tratament. Administrarea zilnică în doză
unică duce la concentraţii plasmatice ale medicamentului cu fluctuaţii relativ mici între
concentraţiile maxime şi cele minime (concentraţiile atinse înainte de administrarea dozei
următoare), variind între 0,4 – 1,0 μg/ml pentru doze de 7,5 mg, respectiv î ntre 0,8 – 2,0 μg/ml
pentru doze de 15 mg ( C
min şi Cmax la starea de echilibru). Concentraţia plasmatică maximă la
starea de echilibru a fost atinsă în mai puţin de cinci până la şase ore pentru comprimat, capsul ă şi
respectiv suspensie orală. Absorbţia meloxicamului după administrare orală nu este modificată prin
administrarea concomitentă de alimente.
Distribuţie:
Meloxicamul este foarte puternic legat de proteinele plasmatice, în special de albumină ( 99%)..
Meloxicamul trece bine în lichidul sinovial, a tingând concentraţii cu valori de aproximativ jumătate
din cele plasmatice.
Volumul de distribuţie plasmatică este mic, în medie 11 l. Variaţia interindividuală este de ordinul
a 30 – 40%.
Metabolizare :
Meloxicamul suferă biotransformare hepatică extensiv ă. Au fost identificaţi în urină patru
metaboliţi diferiţi, care sunt toţi inactivi din punct de vedere farmacodinamic.
Principalul metabolit, 5’ -carboximeloxicam (60% din doză), este format prin oxidarea unui
metabolit intermediar, 5’ -hidroximetilmeloxica m, care este excretat, de asemenea, într -o proporţie
mai mică (9% din doză). Studiile in vitro arată că izoenzima CYP 2C9 joacă un rol important în
această cale metabolică, cu o contribuţie minoră din partea izoenzimei CYP 3A4. Activitatea
peroxidazică a e nzimelor este probabil responsabilă pentru alţi doi metaboliţi, care reprezintă 16%,
respectiv 4 % din doza administrată.
Eliminare:
Meloxicamul este excretat predominant sub formă de metaboliţi şi apar în proporţii egale în urină şi
materiile fecale. Mai puţin de 5% din doza zilnică este excretată nemodificată prin materiile fecale,
în timp ce prin urină se excretă numai urme ale compusului părinte .
12
Media timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 20 ore. Valoarea
medie a clearance-ului plasmatic total este de 8 ml/min.
Linearitate/non -linearitate
Meloxicamul prezintă o linearitate farmacocinetică la dozele terapeutice de 7,5 mg respectiv 15 mg
după administrarea pe cale orală sau intramusculară.
Populaţii sepciale
Insufic ienţă hepatică/renală:
Atât insuficienţa hepatică, cât şi insuficienţa renală uşoară sau moderată nu influenţează
farmacocinetica meloxicam ului. În cazul insuficienţei renale terminale creşterea volumului de
distribuţie poate duce la concentraţii mari de m eloxicam liber şi de aceea nu trebuie depăşită doz a
de 7,5 mg (vezi pct. 4,2)
Vârstnici:
Media timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este mai mică la pacienţii vârstnici faţă de
cea raportată la pacienţii mai tineri.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile preclinice, profilul toxicologic al meloxicamului a fost identic cu cel al AINS: au fost
observate la doze mari în timpul administrării cronice la 2 specii de animale, necroză papilară
renală, ulcere şi eroziuni gastro -intestinale.
S tudii asupra funcţiei de reproducere la şobolan au demonstrat o scădere a ovulaţiei şi inhibarea
implantării şi efecte embriotoxice (creşterea resorbţiei) la doze maternotoxice de 1 mg/kg şi mai
mari.
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la şobolan şi iepur e nu au pus în evidenţă o
teratogenitate până la doze de 4 mg/kgc la şobolan şi 80 mg/kgc la iepur e. Nivelul dozelor
administrate a depăşit dozele clinice pentru om (7,5 mg - 15 mg) de 10 până la 5 ori raportat la
mg/kgc (persoane de 75 kg). Au fost descrise efecte fetotoxice la sfârşitul gestaţiei caracteristică
tuturor inhibitorilor sintezei de prostaglandină.
Nu au fost puse în evidenţă efecte mutagene, atât în studiile in vitro cât şi in vivo.
Nu s -a evidenţiat niciun risc carcinogen la şobolan, deşi la şoarece acest risc a apărut la doze cu
mult mai mari decât cele clinice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Povidonă K -25
Citrat de sodiu dihidrat
Crospovidonă tip B
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
13
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original, pentru a fi protejat de u miditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 10 sau 20 comprimate în blister din OPA-Al -PVC/Al
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală.
Oric e medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu
reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS PHARMACEUTICALS PLC
Keresztúri út 30 -38, H -1106 Budapesta
Ungaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5260/2012/01 -02
5261/2012/01 -02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Decembrie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
