FELODIPIN SANDOZ 5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
FELODIPIN SANDOZ
5 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine felodipină 5 mg.
Excipienți cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 46,25 mg.
Pentru lista tuturor excipienților vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimate cu eliberare prelungită rotunde, biconvexe, de culoare roşu pal până la roşu-gri, marcate cu F5
pe una din fețe, cu diametrul de aproximativ 7 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială.
Angină pectorală.
4.2 Doze și mod de administrare
Comprimatele cu eliberare prelungită trebuie administrate dimineaţa cu o cantitate suficientă de apă. În
scopul de a-și păstra proprietățile de eliberare prelungită, comprimatele nu trebuie divizate, mestecate sau
sfărâmate. Comprimatele pot fi administrate pe stomacul gol sau după o masă uşoară, o alimentaţie bogată în
grăsimi sau carbohidrați trebuie evitată.
Hipertensiune arterială
Doza trebuie ajustată individual. Tratamentul poate fi inițiat cu 5 mg felodipină zilnic. În funcție de
răspunsul pacientului, după caz, doza poate fi crescută la 10 mg felodipină sau poate fi redusă la 2,5 mg
felodipină o dată pe zi. Dacă este necesar, tratamentul poate fi asociat cu un alt agent antihipertensiv. Doza
uzuală de întreţinere este de 5 mg zilnic.
Angină pectorală
Doza trebuie ajustată individual. Tratamentul trebuie inițiat cu 5 mg zilnic și, dacă este necesar, trebuie
crescut până la 10 mg zilnic.
Pacienţi vârstnici
Trebuie luat în considerare că tratamentul va fi inițiat cu cea mai mică doză disponibilă.
2
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu funcție renală afectată.
Insuficienţă hepatică
Pacienții cu insuficiență hepatică pot avea creşteri ale concentraţiilor plasmatice și pot răspunde la doze mici
(vezi pct. 4.4).
Copii și adolescenți
Există experienţă limitată cu privire la utilizarea felodipinei la pacienții hipertensivi copii și adolescenți, vezi
pct. 5.1 și 5.2.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate cunoscută la felodipină sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1
- Sarcină
- Insuficiență cardiacă decompensată
- Infarct miocardic acut
- Angină pectorală instabilă
- Obstrucție valvulară cardiacă semnificativă hemodinamic
- Obstrucție la nivelul căii de ejecție ventriculare
4.4 Atenţionări și precauţii speciale pentru utilizare
Eficacitatea și siguranța felodipinei în tratamentul hipertensiunii arteriale maligne nu au fost studiate.
Felodipina poate să determine hipotensiune arterială semnificativă cu apariția ulterioară a tahicardiei. La
pacienții cu risc, aceasta poate să conducă la apariția ischemiei miocardice.
Felodipina este metabolizată în ficat. În consecinţă, este de aşteptat ca la pacienţii cu funcţie hepatică
semnificativ redusă, nivelul concentraţiei plasmatice şi răspunsul la tratament să fie mai mari (a se vedea pct.
4.2).
Administrarea concomitentă de medicamente care induc sau inhibă puternic enzimele CYP3 A4 au ca
rezultat scăderea, respectiv creşterea concentraţiilor plasmatice de felodipină. Prin urmare astfel de
combinaţii trebuie evitate (vezi pct. 4.5).
Felodipin Sandoz conține lactoză. Pacienţii cu probleme ereditare de intoleranţă la galactoză, deficiență de
lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente și alte forme de interacţiune
Felodipina este metabolizată în ficat de citocromul P450 3A4 (CYP3A4). Administrarea concomitentă de
substanţe care interferă cu sistemul enzimatic CYP3A4 ar putea să influenţeze concentraţiile plasmatice de
felodipină.
Interacțiuni enzimatice
Substanţele care determină inhibarea sau inducția izoenzimei 3A4 a citocromului P450 ar putea să
influențeze concentrația plasmatică de felodipină.
Interacţiuni care duc la creșterea concentrației plasmatice de felodipină
S-a dovedit că inhibitorii enzimei CYP3A4 determină o creştere a concentraţiei plasmatice de felodipină.
Cmax şi ASC a felodipinei au crescut de 8, respectiv de 6 ori atunci când felodipina a fost administrată
concomitent cu itraconazol, puternic inhibitor al CYP3A4. Când felodipina şi eritromicina au fost
administrate concomitent, Cmax şi ASC ale felodipinei au crescut de aproximativ 2,5 ori. Cimetidina a
determinat creşterea Cmax şi ASC ale felodipinei cu aproximativ 55%. Administrarea concomitentă cu
inhibitori puternici ai CYP3A4 trebuie evitată.
3
În cazul unor evenimente adverse semnificative clinic datorate expunerii crescute la felodipină prin asocierea
acesteia cu inhibitori puternici ai CYP3A4, ar trebui să fie luate în considerare ajustarea dozei felodipinei
şi/sau întreruperea tratamentului cu inhihitorul CYP3A4.
Exemple:
• Cimetidina
• Eritromicina
• Itraconazol
• Ketoconazol
• Medicamente anti HIV/inhibitori de protează (de exemplu ritonavir)
• Anumiţi flavonoizi prezenţi în sucul de grepfrut
Felodipina nu trebuie administrată împreună cu sucul de grepfrut.
Interacţiuni care duc la scăderea concentrației plasmatice de felodipină
A fost dovedit că inhibitorii enzimatici ai sistemului citocromului P450 determină scăderea concentraţiilor
plasmatice de felodipină. Când felodipina a fost administrată concomitent cu carbamazepină, fenitoină sau
fenobarbital, asocierea a determinat scăderea Cmax şi ASC a felodipinei cu 82%, respectiv 96%. Trebuie
evitată asocierea cu inductori CYP3A4 puternici.
Dacă apare lipsa eficacităţii felodipinei datorate scăderii expunerii atunci când aceasta este asociată cu
inductori puternici ai CYP3A4, trebuie luată în considerare ajustarea dozei felodipinei și/sau întreruperea
administrării inductorului CYP3A4.
Exemple:
• Fenitoină
• Carbamazepina
• Rifampicină
• Barbiturice
• Efavirenz
• Nevirapină
• Hypericum perforatum (sunătoare)
Interacțiuni suplimentare
Tacrolimus: Felodipina poate să determine creşterea concentraţiei de tacrolimus. Dacă aceste medicamente
sunt asociate, trebuie urmărite valorile concentraţiei serice de tacrolimus şi doza de tacrolimus trebuie
ajustată dacă este cazul.
Ciclosporină: Felodipina nu afectează concentraţiile plasmatice de ciclosporină.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Felodipina nu trebuie administrată în perioada sarcinii. Într-un studiu non-clinic asupra reproducerii au
existat efecte asupra dezvoltării fetale, care sunt considerate a fi datorate acţiunii farmacologice a felodipinei.
Alăptarea
Felodipina a fost detectată în laptele matern şi, din cauza datelor insuficiente privind efectul potenţial asupra
sugarului, tratamentul nu este recomandat în timpul alăptării.
Fertilitatea
Nu există date în ceea ce priveşte efectele felodipinei asupra fertilităţii pacientului. Într-un studiu non-clinic
asupra reproducerii la şobolan (vezi pct. 5.3), au existat efecte asupra dezvoltării fetale, dar niciun efect
asupra fertilităţii la doze apropiate de cele terapeutice.
4
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Felodipina are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Dacă pacienţii care utilizează felodipină suferă de cefalee, greaţă, ameţeli sau oboseală, capacitatea de a
reacţiona poate fi alterată. Se recomandă precauţie mai ales la începerea tratametului.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Felodipina poate să determine înroșirea tegumentelor, cefalee, palpitații, amețeli și fatigabilitate. Cele mai
multe dintre aceste reacții sunt dependente de doză și apar la inițierea tratamentului sau după o creștere a
dozei. Astfel de reacţii adverse sunt de obicei tranzitorii şi se reduc ca intensitate în timp.
Umflarea gleznei poate apărea la pacienţii trataţi cu felodipină, dependent de doză. Acest fenomen este
produs de vasodilataţie precapilară şi nu are legătură cu nicio retenţie de lichide generalizată.
Tumefierea gingivală uşoară a fost raportată la pacienţii cu gingivită/periodontită avansată. Această reacţie
poate fi evitată sau ameliorată printr-o igienă orală corespunzătoare.
Lista tabelară a reacțiilor adverse
Reacţiile adverse listate mai jos au fost raportate în studiile clinice şi în programele de supraveghere după
punerea medicamentului pe piaţă.
Au fost folosite următoarele definiţii pentru raportarea frecvenţei:
Foarte frecvente ≥ 1/10
Frecvente ≥ 1/100 și <1/10
Mai puțin frecvente ≥ 1/1000 și <1/100
Rare ≥ 1/10000 și <1/1000
Foarte rare <1/10000
Clasificare pe aparate, sisteme
și organe Frecvența Reacția adversă
Tulburări ale
sistemului nervos Frecvente
Mai puțin frecvente Cefalee
Amețeli, parestezii
Tulburări cardiace Mai puțin frecvente Tahicardie, palpitații
Tulburări vasculare Frecvente
Mai puțin frecvente
Rare Înroșirea tegumentelor cu
senzație de căldură locală
Hipotensiune arterială
Sincopă
Tulburări gastrointestinale Mai puțin frecvente
Rare
Foarte rare Greață, durere abdominală
Vărsături
Hiperplazie gingivală, gingivită
Tulburări hepatobiliare Foarte rare Creșterea concentrațiilor
plasmatice ale enzimelor
hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Mai puțin frecvente
Rare
Foarte rare Înroșirea tegumentelor, prurit
Urticarie
Reacții de fotosensibilitate,
vasculită leucocitoclastică
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv Rare Artralgii, mialgii
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Foarte rare Polakiurie
Tulburări ale sistemului de
reproducere şi ale sânului Rare Impotență/disfuncție sexuală
5
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Foarte frecvente
Mai puțin frecvente
Foarte rare Edeme periferice
Fatigabilitate
Reacții de hipersensibilitate, de
exemplu angioedem, febră
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele
Supradozajul poate produce vasodilataţie periferică accentuată cu hipotensiune arterială marcată, însoțite,
uneori, de bradicardie.
Tratament
Dacă este nevoie: cărbune activat, lavaj gastric dacă se efectuează la o oră după ingestie.
Dacă apare hipotensiunea arterială severă, trebuie instituit tratamentul simptomatic.
Pacientul trebuie așezat în clinostatism cu picioarele ridicate. Dacă apare bradicardie, trebuie administrată
atropină 0,5-1 mg i.v. La nevoie, volemia trebuie crescută prin perfuzie de glucoză, soluţie salină sau
dextran. Dacă măsurile terapeutice menţionate mai sus nu sunt suficiente, se pot administra simpatomimetice
cu efect predominant alfa 1-adrenergic.
5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Blocanţi de calciu, blocanţi de calciu cu efecte preponderent vasculare,
dihidropiridine derivaţi.
Cod ATC: C08 CA02
Felodipina este un blocant de calciu din clasa dihidropiridinelor. Antagoniştii de calciu interferă cu canalele
de calciu voltaj-dependente, de tip L (slow) din membrana plasmatică a celulelor musculare netede şi
diminuează pătrunderea ionilor de calciu. Rezultatul este vasodilataţia.
Felodipina este un blocant vasoselectiv de calciu: manifestă un efect mai puternic asupra celulelor musculare
netede decât asupra miocardului. Selectivitatea felodipinei se manifestă prin dilatarea arteriolelor, fără efect
asupra venelor.
Felodipina conduce la o scădere a tensiunii arteriale, dependentă de doză, având la bază un mecanism de
vasodilataţie şi, consecutiv, o reducere a rezistenţei vasculare periferice. Felodipina reduce atât tensiunea
sistolică cât şi pe cea diastolică. Efectul hemodinamic al felodipinei este însoţit de o tahicardie reflexă
(mediată de baroreceptori). Tahicardia reflexă este un fenomen neobişnuit pentru acest produs cu eliberare
prelungită, ce apare în special în timpul administrării de durată.
La doze terapeutice, felodipina nu are un efect direct asupra contractilităţii sau conducerii cardiace.
Felodipina reduce rezistenţa vasculară renală. Rata filtrării glomerulare rămâne nemodificată.
Felodipina manifestă un efect slab diuretic/natriuretic şi nu provoacă retenţia de lichide.
Felodipina poate fi administrată ca monoterapie dar şi asociată cu beta-blocante, diuretice şi inhibitori-ACE.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
6
Absorbţie
Felodipina este complet absorbită după administrarea orală. Cu comprimatele cu eliberare prelungită, faza de
absorbţie este prelungită. Într-un interval de 24 de ore, la doze terapeutice de felodipină rezultă aceleaşi
nivele plasmatice ale acesteia. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după 3-5 ore. Starea de echilibru
este atinsă la 3 zile după iniţierea tratamentului. Datorită unui efect excesiv al primului pasaj hepatic, numai
15% din doza administrată este absorbită sistemic.
Distribuţie
Legarea felodipinei de proteinele plasmatice este > 99%. Volumul de distribuţie este de aproximativ 10 l/kg
la starea de echilibru, astfel încât felodipina indică o largă distribuţie tisulară. În timpul tratamentului de
lungă durată nu s-a observat o acumulare semnificativă.
Metabolism
Felodipina este metabolizată hepatic prin CYP3A4. Toţi metaboliţii identificaţi sunt inactivi.
Eliminare
În urină nu a fost detectată substanţă activă netransformată. Timpul de înjumătăţire mediu în faza terminală
este de 25 de ore. Metaboliţii hidrofilici inactivi formaţi prin biotransformare hepatică sunt eliminaţi în
principal pe cale renală (până la aproximativ 70%), în timp ce aproximativ 30% sunt eliminaţi prin fecale.
Clearance-ul plasmatic mediu este de 1100 ml/l şi depinde de fluxul sanguin hepatic.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici au fost măsurate concentraţii plasmatice crescute.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică concentraţia plasmatică poate creşte cu până la 100%.
Insuficienţă renală
Diminuarea funcţiei renale nu afectează farmacocinetica felodipinei deşi o acumulare a metaboliţilor inactivi
apare în insuficienţa renală.
Efectele alimentelor
Conform studiilor efectuate cu comprimatele de felodipină, o alimentaţie bogată în grăsimi afectează
parametrii farmacocinetici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au relevat un pericol deosebit asupra oamenilor, rezultate ce reies din studiile
neconvenţionale de siguranţă farmacologică, toxicitate prin administrarea repetată de doze, genotoxicitate şi
potenţial carcinogenic. În studiile pe animale referitoare la reproducere, au fost observate efecte adverse.
Efectele la şobolani (sarcină prelungită şi travaliu dificil) şi iepuri (dezvoltarea anormală a falangelor distale
datorată unei perfuzii uteroplacentare diminuate) nu au evidenţiat un efect teratogenic direct dar au indicat
efecte secundare efectelor farmacodinamice. La maimuţe, a fost observată o poziţionare anormală a
falangelor. Semnificaţia acestor observaţii la oameni este necunoscută.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Laurilsulfat de sodiu
Hipromeloză
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
7
Film:
Opadry white (OY-L 28900):
Lactoză monohidrat
Hipromeloză
Macrogol 4000
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Oxid roşu de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu sunt necesare condiţii speciale pentru păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Hexal AG
Industriestrasse 25, 83607 Holzkirchen,
Germania.
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9410/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2004
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
FELODIPIN SANDOZ
5 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZITIA CALITATIVĂ SI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine felodipină 5 mg.
Excipienți cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conține lactoză monohidrat 46,25 mg.
Pentru lista tuturor excipienților vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimate cu eliberare prelungită rotunde, biconvexe, de culoare roşu pal până la roşu-gri, marcate cu F5
pe una din fețe, cu diametrul de aproximativ 7 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială.
Angină pectorală.
4.2 Doze și mod de administrare
Comprimatele cu eliberare prelungită trebuie administrate dimineaţa cu o cantitate suficientă de apă. În
scopul de a-și păstra proprietățile de eliberare prelungită, comprimatele nu trebuie divizate, mestecate sau
sfărâmate. Comprimatele pot fi administrate pe stomacul gol sau după o masă uşoară, o alimentaţie bogată în
grăsimi sau carbohidrați trebuie evitată.
Hipertensiune arterială
Doza trebuie ajustată individual. Tratamentul poate fi inițiat cu 5 mg felodipină zilnic. În funcție de
răspunsul pacientului, după caz, doza poate fi crescută la 10 mg felodipină sau poate fi redusă la 2,5 mg
felodipină o dată pe zi. Dacă este necesar, tratamentul poate fi asociat cu un alt agent antihipertensiv. Doza
uzuală de întreţinere este de 5 mg zilnic.
Angină pectorală
Doza trebuie ajustată individual. Tratamentul trebuie inițiat cu 5 mg zilnic și, dacă este necesar, trebuie
crescut până la 10 mg zilnic.
Pacienţi vârstnici
Trebuie luat în considerare că tratamentul va fi inițiat cu cea mai mică doză disponibilă.
2
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu funcție renală afectată.
Insuficienţă hepatică
Pacienții cu insuficiență hepatică pot avea creşteri ale concentraţiilor plasmatice și pot răspunde la doze mici
(vezi pct. 4.4).
Copii și adolescenți
Există experienţă limitată cu privire la utilizarea felodipinei la pacienții hipertensivi copii și adolescenți, vezi
pct. 5.1 și 5.2.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate cunoscută la felodipină sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1
- Sarcină
- Insuficiență cardiacă decompensată
- Infarct miocardic acut
- Angină pectorală instabilă
- Obstrucție valvulară cardiacă semnificativă hemodinamic
- Obstrucție la nivelul căii de ejecție ventriculare
4.4 Atenţionări și precauţii speciale pentru utilizare
Eficacitatea și siguranța felodipinei în tratamentul hipertensiunii arteriale maligne nu au fost studiate.
Felodipina poate să determine hipotensiune arterială semnificativă cu apariția ulterioară a tahicardiei. La
pacienții cu risc, aceasta poate să conducă la apariția ischemiei miocardice.
Felodipina este metabolizată în ficat. În consecinţă, este de aşteptat ca la pacienţii cu funcţie hepatică
semnificativ redusă, nivelul concentraţiei plasmatice şi răspunsul la tratament să fie mai mari (a se vedea pct.
4.2).
Administrarea concomitentă de medicamente care induc sau inhibă puternic enzimele CYP3 A4 au ca
rezultat scăderea, respectiv creşterea concentraţiilor plasmatice de felodipină. Prin urmare astfel de
combinaţii trebuie evitate (vezi pct. 4.5).
Felodipin Sandoz conține lactoză. Pacienţii cu probleme ereditare de intoleranţă la galactoză, deficiență de
lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente și alte forme de interacţiune
Felodipina este metabolizată în ficat de citocromul P450 3A4 (CYP3A4). Administrarea concomitentă de
substanţe care interferă cu sistemul enzimatic CYP3A4 ar putea să influenţeze concentraţiile plasmatice de
felodipină.
Interacțiuni enzimatice
Substanţele care determină inhibarea sau inducția izoenzimei 3A4 a citocromului P450 ar putea să
influențeze concentrația plasmatică de felodipină.
Interacţiuni care duc la creșterea concentrației plasmatice de felodipină
S-a dovedit că inhibitorii enzimei CYP3A4 determină o creştere a concentraţiei plasmatice de felodipină.
Cmax şi ASC a felodipinei au crescut de 8, respectiv de 6 ori atunci când felodipina a fost administrată
concomitent cu itraconazol, puternic inhibitor al CYP3A4. Când felodipina şi eritromicina au fost
administrate concomitent, Cmax şi ASC ale felodipinei au crescut de aproximativ 2,5 ori. Cimetidina a
determinat creşterea Cmax şi ASC ale felodipinei cu aproximativ 55%. Administrarea concomitentă cu
inhibitori puternici ai CYP3A4 trebuie evitată.
3
În cazul unor evenimente adverse semnificative clinic datorate expunerii crescute la felodipină prin asocierea
acesteia cu inhibitori puternici ai CYP3A4, ar trebui să fie luate în considerare ajustarea dozei felodipinei
şi/sau întreruperea tratamentului cu inhihitorul CYP3A4.
Exemple:
• Cimetidina
• Eritromicina
• Itraconazol
• Ketoconazol
• Medicamente anti HIV/inhibitori de protează (de exemplu ritonavir)
• Anumiţi flavonoizi prezenţi în sucul de grepfrut
Felodipina nu trebuie administrată împreună cu sucul de grepfrut.
Interacţiuni care duc la scăderea concentrației plasmatice de felodipină
A fost dovedit că inhibitorii enzimatici ai sistemului citocromului P450 determină scăderea concentraţiilor
plasmatice de felodipină. Când felodipina a fost administrată concomitent cu carbamazepină, fenitoină sau
fenobarbital, asocierea a determinat scăderea Cmax şi ASC a felodipinei cu 82%, respectiv 96%. Trebuie
evitată asocierea cu inductori CYP3A4 puternici.
Dacă apare lipsa eficacităţii felodipinei datorate scăderii expunerii atunci când aceasta este asociată cu
inductori puternici ai CYP3A4, trebuie luată în considerare ajustarea dozei felodipinei și/sau întreruperea
administrării inductorului CYP3A4.
Exemple:
• Fenitoină
• Carbamazepina
• Rifampicină
• Barbiturice
• Efavirenz
• Nevirapină
• Hypericum perforatum (sunătoare)
Interacțiuni suplimentare
Tacrolimus: Felodipina poate să determine creşterea concentraţiei de tacrolimus. Dacă aceste medicamente
sunt asociate, trebuie urmărite valorile concentraţiei serice de tacrolimus şi doza de tacrolimus trebuie
ajustată dacă este cazul.
Ciclosporină: Felodipina nu afectează concentraţiile plasmatice de ciclosporină.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Felodipina nu trebuie administrată în perioada sarcinii. Într-un studiu non-clinic asupra reproducerii au
existat efecte asupra dezvoltării fetale, care sunt considerate a fi datorate acţiunii farmacologice a felodipinei.
Alăptarea
Felodipina a fost detectată în laptele matern şi, din cauza datelor insuficiente privind efectul potenţial asupra
sugarului, tratamentul nu este recomandat în timpul alăptării.
Fertilitatea
Nu există date în ceea ce priveşte efectele felodipinei asupra fertilităţii pacientului. Într-un studiu non-clinic
asupra reproducerii la şobolan (vezi pct. 5.3), au existat efecte asupra dezvoltării fetale, dar niciun efect
asupra fertilităţii la doze apropiate de cele terapeutice.
4
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Felodipina are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Dacă pacienţii care utilizează felodipină suferă de cefalee, greaţă, ameţeli sau oboseală, capacitatea de a
reacţiona poate fi alterată. Se recomandă precauţie mai ales la începerea tratametului.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Felodipina poate să determine înroșirea tegumentelor, cefalee, palpitații, amețeli și fatigabilitate. Cele mai
multe dintre aceste reacții sunt dependente de doză și apar la inițierea tratamentului sau după o creștere a
dozei. Astfel de reacţii adverse sunt de obicei tranzitorii şi se reduc ca intensitate în timp.
Umflarea gleznei poate apărea la pacienţii trataţi cu felodipină, dependent de doză. Acest fenomen este
produs de vasodilataţie precapilară şi nu are legătură cu nicio retenţie de lichide generalizată.
Tumefierea gingivală uşoară a fost raportată la pacienţii cu gingivită/periodontită avansată. Această reacţie
poate fi evitată sau ameliorată printr-o igienă orală corespunzătoare.
Lista tabelară a reacțiilor adverse
Reacţiile adverse listate mai jos au fost raportate în studiile clinice şi în programele de supraveghere după
punerea medicamentului pe piaţă.
Au fost folosite următoarele definiţii pentru raportarea frecvenţei:
Foarte frecvente ≥ 1/10
Frecvente ≥ 1/100 și <1/10
Mai puțin frecvente ≥ 1/1000 și <1/100
Rare ≥ 1/10000 și <1/1000
Foarte rare <1/10000
Clasificare pe aparate, sisteme
și organe Frecvența Reacția adversă
Tulburări ale
sistemului nervos Frecvente
Mai puțin frecvente Cefalee
Amețeli, parestezii
Tulburări cardiace Mai puțin frecvente Tahicardie, palpitații
Tulburări vasculare Frecvente
Mai puțin frecvente
Rare Înroșirea tegumentelor cu
senzație de căldură locală
Hipotensiune arterială
Sincopă
Tulburări gastrointestinale Mai puțin frecvente
Rare
Foarte rare Greață, durere abdominală
Vărsături
Hiperplazie gingivală, gingivită
Tulburări hepatobiliare Foarte rare Creșterea concentrațiilor
plasmatice ale enzimelor
hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Mai puțin frecvente
Rare
Foarte rare Înroșirea tegumentelor, prurit
Urticarie
Reacții de fotosensibilitate,
vasculită leucocitoclastică
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv Rare Artralgii, mialgii
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Foarte rare Polakiurie
Tulburări ale sistemului de
reproducere şi ale sânului Rare Impotență/disfuncție sexuală
5
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Foarte frecvente
Mai puțin frecvente
Foarte rare Edeme periferice
Fatigabilitate
Reacții de hipersensibilitate, de
exemplu angioedem, febră
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele
Supradozajul poate produce vasodilataţie periferică accentuată cu hipotensiune arterială marcată, însoțite,
uneori, de bradicardie.
Tratament
Dacă este nevoie: cărbune activat, lavaj gastric dacă se efectuează la o oră după ingestie.
Dacă apare hipotensiunea arterială severă, trebuie instituit tratamentul simptomatic.
Pacientul trebuie așezat în clinostatism cu picioarele ridicate. Dacă apare bradicardie, trebuie administrată
atropină 0,5-1 mg i.v. La nevoie, volemia trebuie crescută prin perfuzie de glucoză, soluţie salină sau
dextran. Dacă măsurile terapeutice menţionate mai sus nu sunt suficiente, se pot administra simpatomimetice
cu efect predominant alfa 1-adrenergic.
5. PROPRIETĂTI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Blocanţi de calciu, blocanţi de calciu cu efecte preponderent vasculare,
dihidropiridine derivaţi.
Cod ATC: C08 CA02
Felodipina este un blocant de calciu din clasa dihidropiridinelor. Antagoniştii de calciu interferă cu canalele
de calciu voltaj-dependente, de tip L (slow) din membrana plasmatică a celulelor musculare netede şi
diminuează pătrunderea ionilor de calciu. Rezultatul este vasodilataţia.
Felodipina este un blocant vasoselectiv de calciu: manifestă un efect mai puternic asupra celulelor musculare
netede decât asupra miocardului. Selectivitatea felodipinei se manifestă prin dilatarea arteriolelor, fără efect
asupra venelor.
Felodipina conduce la o scădere a tensiunii arteriale, dependentă de doză, având la bază un mecanism de
vasodilataţie şi, consecutiv, o reducere a rezistenţei vasculare periferice. Felodipina reduce atât tensiunea
sistolică cât şi pe cea diastolică. Efectul hemodinamic al felodipinei este însoţit de o tahicardie reflexă
(mediată de baroreceptori). Tahicardia reflexă este un fenomen neobişnuit pentru acest produs cu eliberare
prelungită, ce apare în special în timpul administrării de durată.
La doze terapeutice, felodipina nu are un efect direct asupra contractilităţii sau conducerii cardiace.
Felodipina reduce rezistenţa vasculară renală. Rata filtrării glomerulare rămâne nemodificată.
Felodipina manifestă un efect slab diuretic/natriuretic şi nu provoacă retenţia de lichide.
Felodipina poate fi administrată ca monoterapie dar şi asociată cu beta-blocante, diuretice şi inhibitori-ACE.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
6
Absorbţie
Felodipina este complet absorbită după administrarea orală. Cu comprimatele cu eliberare prelungită, faza de
absorbţie este prelungită. Într-un interval de 24 de ore, la doze terapeutice de felodipină rezultă aceleaşi
nivele plasmatice ale acesteia. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după 3-5 ore. Starea de echilibru
este atinsă la 3 zile după iniţierea tratamentului. Datorită unui efect excesiv al primului pasaj hepatic, numai
15% din doza administrată este absorbită sistemic.
Distribuţie
Legarea felodipinei de proteinele plasmatice este > 99%. Volumul de distribuţie este de aproximativ 10 l/kg
la starea de echilibru, astfel încât felodipina indică o largă distribuţie tisulară. În timpul tratamentului de
lungă durată nu s-a observat o acumulare semnificativă.
Metabolism
Felodipina este metabolizată hepatic prin CYP3A4. Toţi metaboliţii identificaţi sunt inactivi.
Eliminare
În urină nu a fost detectată substanţă activă netransformată. Timpul de înjumătăţire mediu în faza terminală
este de 25 de ore. Metaboliţii hidrofilici inactivi formaţi prin biotransformare hepatică sunt eliminaţi în
principal pe cale renală (până la aproximativ 70%), în timp ce aproximativ 30% sunt eliminaţi prin fecale.
Clearance-ul plasmatic mediu este de 1100 ml/l şi depinde de fluxul sanguin hepatic.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici au fost măsurate concentraţii plasmatice crescute.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică concentraţia plasmatică poate creşte cu până la 100%.
Insuficienţă renală
Diminuarea funcţiei renale nu afectează farmacocinetica felodipinei deşi o acumulare a metaboliţilor inactivi
apare în insuficienţa renală.
Efectele alimentelor
Conform studiilor efectuate cu comprimatele de felodipină, o alimentaţie bogată în grăsimi afectează
parametrii farmacocinetici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au relevat un pericol deosebit asupra oamenilor, rezultate ce reies din studiile
neconvenţionale de siguranţă farmacologică, toxicitate prin administrarea repetată de doze, genotoxicitate şi
potenţial carcinogenic. În studiile pe animale referitoare la reproducere, au fost observate efecte adverse.
Efectele la şobolani (sarcină prelungită şi travaliu dificil) şi iepuri (dezvoltarea anormală a falangelor distale
datorată unei perfuzii uteroplacentare diminuate) nu au evidenţiat un efect teratogenic direct dar au indicat
efecte secundare efectelor farmacodinamice. La maimuţe, a fost observată o poziţionare anormală a
falangelor. Semnificaţia acestor observaţii la oameni este necunoscută.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Laurilsulfat de sodiu
Hipromeloză
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
7
Film:
Opadry white (OY-L 28900):
Lactoză monohidrat
Hipromeloză
Macrogol 4000
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Oxid roşu de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu sunt necesare condiţii speciale pentru păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și alte instrucțiuni de manipulare
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Hexal AG
Industriestrasse 25, 83607 Holzkirchen,
Germania.
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9410/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2004
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Octombrie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
