INDAPAMID STADA 1,5mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Indapamid Stada 1,5 mg comprimate filmate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.
Excipienți cu efect cunoscut:
Excipient: lactoză monohidrat 144,22 mg per comprimat filmat cu eliberare prelungită.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat cu eliberare prelungită.
Comprimate filmate albe până la aproape albe, rotunde, biconvexe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza uzuală este de 1,5 mg (un comprimat) la 24 de ore, de preferinţă dimineaţa.
La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creşte.
Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min), tratamentul este
contraindicat.
Tiazida şi diureticele înrudite sunt pe deplin eficace, numai când funcţia renală este normală sau doar
uşor afectată.
Vârstnici (vezi pct. 4.4):
Nu există modificări semnificative ale farmacocineticii indapamidei la vârstnici. Cu toate acestea, la
vârstnici, creatininemia trebuie ajustată în funcţie de vârstă, greutate şi sex. Pacienţii vârstnici pot fi
trataţi cu Indapamid Stada 1,5 mg, când funcţia renală este normală sau doar uşor afectată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.
Copii şi adolescenţi:
2
Indapamid Stada 1,5 mg nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi, datorită lipsei
datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatul trebuie înghiţit cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un pahar cu apă).
Comprimatul nu trebuie mestecat.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanța activă, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţi
enumerați la pct.6.1.
- Insuficienţă renală severă.
- Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.
- Hipokaliemie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionări speciale
În caz de insuficienţă hepatică, diureticele tiazidice pot determina encefalopatie hepatică, în special în
caz de dezechilibru electrolitic. Dacă aceasta apare, administrarea diureticului trebuie întreruptă
imediat.
Fotosensibilitate
Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilizare la administrarea tiazidelor sau diureticelor
înrudite (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilizare în timpul tratamentului, se recomandă
întreruperea tratamentului. Dacă se consideră necesară reluare tratamentului cu indapamidă, se
recomandă protejarea zonelor expuse la radiaţia solară sau la raze UVA artificiale.
Excipienți:
Indapamid Stada 1,5 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită conţine lactoză. Pacienţii cu
afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Precauţii speciale pentru utilizare
Echilibrul hidro-electrolitic:
- Natremia:
Aceasta trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului şi apoi la intervale regulate. Orice tratament
cu diuretice poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe grave. Scăderea natremiei poate fi
iniţial asimptomatică, prin urmare monitorizarea regulată este esenţială, fiind necesară chiar mai
frecvent la pacienţii vârstnici sau cirotici (vezi pct. 4.8 şi 4.9).
- Kaliemia:
Riscul major al utilizării tiazidelor şi al diureticelor înrudite este depleţia de potasiu însoţită de
hipokaliemie. Riscul debutului hipokaliemiei (< 3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite populaţii cu
risc mare, cum sunt vârstnicii, pacienţii malnutriţi şi/sau trataţi cu mai multe medicamente, pacienţii
cirotici cu edeme şi ascită, pacienţii cu afecţiuni ale arterelor coronariene şi insuficienţă cardiacă. În
aceste situaţii, hipokaliemia măreşte toxicitatea cardiacă a medicamentelor digitalice şi riscul de
aritmie.
Persoanele cu interval QT prelungit prezintă, de asemenea, risc de apariţie a aritmiilor, indiferent dacă
originea acestuia este congenitală sau iatrogenă. Hipokaliemia, ca şi bradicardia, sunt factori
predispozanţi pentru aritmii severe, în special de tipul torsadei vârfurilor potenţial letală.
În toate situaţiile de mai sus este necesară o monitorizare mai frecventă a kaliemiei. Prima măsurare a
kaliemiei trebuie făcută în prima săptămână după începerea tratamentului.
Detectarea hipokaliemiei impune corectarea acesteia.
3
- Calcemia:
Tiazidele şi diureticele înrudite pot diminua excreţia urinară a calciului şi pot determina o creştere
uşoară şi tranzitorie a calcemiei. Crizele de hipercalcemie pot fi provocate de un hiperparatiroidism
anterior nedepistat.
Tratamentul trebuie întrerupt înaintea investigării funcţiei paratiroidiene.
Glicemia:
Monitorizarea glicemiei este importantă la pacienţii cu diabet zaharat, în special în prezenţa
hipokaliemiei.
Acidul uric:
Predispoziţia la atacuri de gută poate creşte la pacienţii cu hiperuricemie.
Funcţia renală şi diureticele:
Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai dacă funcţia renală este normală sau doar
uşor afectată (concentraţia plasmatică a creatininei sub 25 mg/l, adică 220 µmol/l la adulţi). La
vârstnici, creatininemia trebuie ajustată în funcţie de vârstă, greutate şi sex.
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi sodiu indusă de diuretic la începutul tratamentului
determină o reducere a filtrării glomerulare. Aceasta poate duce la o creştere a concentraţiei de uree în
sânge şi a creatininemiei. Această insuficienţă renală tranzitorie nu are consecinţe la persoanele cu o
funcţie renală normală, dar poate agrava insuficienţa renală pre-existentă.
Sportivi:
Sportivii trebuie atenţionaţi, că acest medicament conţine o substanţă activă care poate pozitiva testele
anti-doping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Litiu:
Creştere a concentraţiei plasmatice de litiu cu simptome de supradozaj, ca în cazul unui regim
alimentar fără sodiu (scădere a eliminării urinare a litiului). Cu toate acestea, dacă utilizarea
diureticelor este necesară, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice a litiului şi
ajustarea dozei.
Diuretice:
Administrarea concomitentă de indapamidă cu diuretice care pot determina hipokaliemie (bumetanid,
furosemid, piretanida, tiazide și xipamidă) nu este recomandată.
Asocieri care necesită precauţii la utilizare
Medicamente care pot determina torsada vârfurilor:
- antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă),
- antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă)
- anumite antipsihotice: fenotiazine (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină,
tioridazină, trifluoperazină), benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă), butirofenone
(droperidol, haloperidol)
- altele: bepridil, cisapridă, difemanil, ertromicină IV, halofantrină, mizolastină, pentamidină,
sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină IV.
Risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc).
Se monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înaintea de a indroduce aceste
asocieri. Se recomandă monitorizare clinică, a electroliţilor plasmatici şi ECG.
În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu produc torsada vârfurilor.
4
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze
mari de acid salicilic (
3 g pe zi):
Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei.
Risc de insuficienţă renală acută la pacienţii deshidrataţi (scăderea filtrării glomerulare). Trebuie
hidratat pacientul; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)
Risc de hipotensiune arterială bruscă şi/sau insuficienţă renală acută, atunci când tratamentul cu
inhibitori ai ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu
stenoză a arterei renale).
În cazul hipertensiunii arteriale, atunci când tratamentul anterior cu diuretice a determinat depleţie de
sodiu, este necesar:
- fie să se oprească administrarea diureticului cu 3 zile înaintea începerii tratamentului cu
inhibitori ai E.C.A şi să se reintroducă un diuretic hipokaliemiant dacă este necesar
- fie să se administreze doze iniţiale mici de inhibitori ai ECA şi să se crească treptat doza.
În insuficienţa cardiacă congestivă se începe tratamentul cu o doză foarte mică de inhibitori ai ECA,
eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.
În toate cazurile, se monitorizează funcţia renală (creatininemia) în timpul primelor săptămâni de
tratament cu inhibitori ai ECA.
Alte medicamente care determină hipokaliemie: amfotericină B (i.v.), glucocorticoizi şi
mineralocorticoizi (administrare sistemică), tetracosactidă, laxative stimulante:
Risc crescut de hipokaliemie
(efect aditiv).
Se monitorizează kaliemia şi se corectează dacă este necesar. Aceasta trebuie avută în vedere mai ales
în cazul tratamentului concomitent cu medicamente digitalice. Se vor utiliza laxative non-stimulante.
Baclofen:
Efect antihipertensiv crescut. Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la începutul
tratamentului.
Medicamente digitalice:
Hipokaliemie care predispune la apariţia efectelor toxice ale medicamentelor digitalice.
Monitorizarea kaliemiei şi ECG şi, dacă este necesar, ajustarea tratamentului.
Asocieri care trebuie luate în considerare
Diuretice care economisesc potasiul (amilorid, spironolactonă, triamteren):
Deşi combinaţiile raţionale sunt utile la anumiţi pacienţi, poate apărea totuşi hipokaliemie sau
hiperkaliemie (în special la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat). Kaliemia şi ECG
trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.
Metformină:
Risc crescut de acidoză lactică provocată de metformină, datorită unei posibile insuficienţe renale
asociată cu utilizarea diureticelor şi în special cu a diureticelor de ansă. Nu se va utiliza metformină
când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 µmol/l) la femei.
Substanţe de contrast iodate:
În cazul deshidratării determinate de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în special
când sunt utilizate doze mari de substanţă de contrast iodată.
Înaintea administrării substanţei de contrast iodate, se recomandă rehidratarea pacientului.
Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice:
Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).
5
Calciu (săruri):
Risc de hipercalcemie rezultat din scăderea eliminării urinare a calciului.
Ciclosporină, tacrolimus:
Risc de creştere a creatininemiei fără altă modificare a concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar
şi în absenţa depleţiei hidrice/sodice.
Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică):
Efect antihipertensiv diminuat (retenţie de apă/sodiu determinată de corticosteroizi).
4.6 Fertilitatea,sarcina şi alăptarea
Sarcina
Ca regulă generală, administrarea de diuretice la femei gravide trebuie evitată şi nu trebuie niciodată
utilizată pentru tratarea edemului fiziologic specific sarcinii. Diureticele pot determina ischemie feto-
placentară cu risc de afectare a dezvoltării fătului.
Alăptarea
Alăptarea nu este recomandată (indapamida este excretată în laptele matern).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Indapamida nu afectează vigilența, ci diferite reacţii legate de scăderea tensiunii arteriale pot apărea în
cazuri individuale, în special la începutul tratamentului,
după creșterea dozei sau dacă este asociat cu
un alt medicament antihipertensiv.
Ca urmare, capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacţiilor adverse privind parametrii clinici sau de laborator sunt dependente de doză.
Diureticele înrudite cu tiazidele, inclusiv indapamida, pot determina următoarele reacţii adverse
grupate după frecvenţa apariţiei: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică
Tulburări metabolice și de nutriție
În timpul studiilor clinice, hipokaliemia (kaliemie < 3,4 mmol/l) a apărut la 10% dintre pacienţi şi
kaliemie < 3,2 mmol/l la 4% dintre pacienţi după 4 -6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de
tratament scăderea medie a kaliemiei a fost de 0,23 mmol/l.
Foarte rare: hipercalcemie.
Cu frecvenţă necunoscută:
- Depleţie de potasiu cu hipokaliemie, gravă, în special, la anumite categorii de populaţie cu
grad mare de risc (vezi pct. 4.4).
- Hiponatremie cu hipovolemie responsabilă de deshidratare şi hipotensiune arterială
ortostatică. Pierderea simultană de ioni de clor poate duce la alcaloză metabolică compensatorie
secundară: incidenţa şi severitatea acestei reacţii adverse sunt mici.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: vertij, fatigabilitate, cefalee, parestezie.
Cu frecvență necunoscută:sincopă
6
Tulburări cardiace
Foarte rare: aritmie, hipotensiune arterială
Cu frecvență necunoscută: torsada vârfurilor (potențial letală) (vezi pct 4.4 și 4.5)
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: vărsături.
Rare: greaţă, constipaţie, xerostomie.
Foarte rare: pancreatită.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: valori anormale ale funcţiei hepatice.
Cu frecvenţă necunoscută: posibil debut de encefalopatie hepatică în caz de insuficienţă hepatică (vezi
pct. 4.3 şi 4.4),hepatită.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţii de hipersensibilitate, în cea mai mare parte dermatologice la pacienţii cu predispoziţie la reacţii
alergice şi astmatice:
- Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii maculo-papulare.
- Mai puţin frecvente: purpură.
- Foarte rare: angioedem şi/sau urticarie, necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens Johnson.
Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilizare (vezi pct. 4.4).
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Foarte rare: insuficienţă renală.
Investigaţii diagnostice
Cu frecvență necunoscută:
-Electrocardiograma QT prelungit (vezi pct 4.4 și 4 .5)
-creșterea glicemiei și a acidului uric plasmatic crescut în timpul tratamentului: utilizarea acestor
diuretice, trebuie cântărită foarte atent la pacienții cu diabet zaharat sau gută
-niveluri ridicate ale enzimelor hepatice
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
S-a constatat că indapamida nu este toxică în doze de până la 40 mg, adică de 27 de ori doza
terapeutică recomandată.
Semnele de intoxicaţie acută constau în primul rând în dezechilibrul hidric/electrolitic (hiponatremie,
hipokaliemie). Din punct de vedere clinic, acestea pot fi greaţă, vărsături, hipotensiune arterială,
crampe, vertij, somnolenţă, confuzie, poliurie sau oligurie până la anurie (prin hipovolemie).
Tratament
Măsurile iniţiale implică eliminarea rapidă a substanţei ingerate prin lavaj gastric şi/sau administrarea
de cărbune activat, urmată de reechilibrare hidrică/electrolitică într-un centru specializat.
7
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu efect moderat (exclusiv tiazide), sulfonamide, codul ATC:
C03BA11.
Indapamida este un derivat de sulfonamidă cu inel indolic, înrudită farmacologic cu diureticele
tiazidice şi acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul de diluţie cortical. Creşte
excreţia urinară a sodiului şi clorului şi, într-o măsură mai mică, excreţia potasiului si magneziului,
crescând astfel excreţia urinară si exercitându-şi efectul antihipertensiv.
Studiile de fază II şi III, cu indapamidă administrată în monoterapie, au demonstrat un efect
antihipertensiv cu durata de 24 de ore. Acesta a fost prezent la doze la care efectul diuretic avea o
intensitate mică.
Acţiunea antihipertensivă a indapamidei este legată de o îmbunătăţire a complianţei arteriale şi de o
reducere a rezistenţei arteriolare şi periferice totale.
Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.
După o anumită doză, tiazidele şi diureticele înrudite, au un efect terapeutic în platou, în timp ce
reacţiile adverse continuă să crească. Doza nu trebuie crescută dacă tratamentul este ineficace.
De asemenea, s-a demonstrat că pe termen scurt, mediu şi lung, la pacienţii hipertensivi, indapamida:
- nu interferează cu metabolismul lipidelor: trigliceride, LDL-colesterol şi HDL-colesterol;
- nu interferează cu metabolismul carbohidraţilor, nici chiar în cazul pacienţilor diabetici
hipertensivi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Indapamid Stada 1,5 mg este o formă farmaceutică cu eliberare prelungită bazată pe un sistem de
matrice în care substanţa activă este dispersată într-un suport care permite eliberarea susţinută a
indapamidei.
Absorbţie
Fracţiunea de indapamidă eliberată este rapid şi total absorbită la nivelul tractului gastro-intestinal.
Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbită.
După o doză unică, concentraţia plasmatică maximă se atinge la 12 ore de la ingerare, administrarea
repetată reducând variaţiile valorilor concentraţiilor plasmatice între două doze. Există variabilitate
intra-individuală.
Distribuţie
Legarea indapamidei de proteinele plasmatice se face în proporţie de 70%. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este de 14 - 24 de ore (în medie 18 ore). Starea de echilibru este atinsă după
7 zile. Administrarea repetată nu duce la acumulare.
Metabolizare
Eliminarea este în principal urinară (70% din doză) şi fecală (22%) sub formă de metaboliţi inactivi.
Pacienţi cu grad mare de risc
Parametrii farmacocinetici sunt nemodificaţi la pacienţii cu insuficienţă renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
8
Dozele maxime administrate pe cale orală la diferite specii de animale (de 40 până la 8000 de ori doza
terapeutică) au demonstrat o exacerbare a proprietăţilor diuretice ale indapamidei. Principalele
simptome ale intoxicaţiei în timpul testelor de toxicitate acută cu indapamidă administrată intravenos
sau interperitoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei, adică bradipnee şi
vasodilataţie periferică. Indapamida a avut rezultate negative la testele de mutagenitate şi
carcinogenitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Amidon pregelatinizat
Hipromeloză K 100 MCR
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză 6cP
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Conţinutul ambalajului: Blistere din PVC/Al cu 10, 15, 30, 50, 60, 90, 100 comprimate filmate cu
eliberare prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Stada Arzneimittel AG
Stadastrasse 2-18, 61118 Bad Vilbel, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8594/2016/01-02-03-04-05-06-07
9
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Februarie 2008
Reînnoie – Februarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Indapamid Stada 1,5 mg comprimate filmate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.
Excipienți cu efect cunoscut:
Excipient: lactoză monohidrat 144,22 mg per comprimat filmat cu eliberare prelungită.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat cu eliberare prelungită.
Comprimate filmate albe până la aproape albe, rotunde, biconvexe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza uzuală este de 1,5 mg (un comprimat) la 24 de ore, de preferinţă dimineaţa.
La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul saluretic creşte.
Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min), tratamentul este
contraindicat.
Tiazida şi diureticele înrudite sunt pe deplin eficace, numai când funcţia renală este normală sau doar
uşor afectată.
Vârstnici (vezi pct. 4.4):
Nu există modificări semnificative ale farmacocineticii indapamidei la vârstnici. Cu toate acestea, la
vârstnici, creatininemia trebuie ajustată în funcţie de vârstă, greutate şi sex. Pacienţii vârstnici pot fi
trataţi cu Indapamid Stada 1,5 mg, când funcţia renală este normală sau doar uşor afectată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În caz de insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.
Copii şi adolescenţi:
2
Indapamid Stada 1,5 mg nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi, datorită lipsei
datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatul trebuie înghiţit cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un pahar cu apă).
Comprimatul nu trebuie mestecat.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanța activă, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţi
enumerați la pct.6.1.
- Insuficienţă renală severă.
- Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.
- Hipokaliemie.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionări speciale
În caz de insuficienţă hepatică, diureticele tiazidice pot determina encefalopatie hepatică, în special în
caz de dezechilibru electrolitic. Dacă aceasta apare, administrarea diureticului trebuie întreruptă
imediat.
Fotosensibilitate
Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilizare la administrarea tiazidelor sau diureticelor
înrudite (vezi pct. 4.8). Dacă apar reacţii de fotosensibilizare în timpul tratamentului, se recomandă
întreruperea tratamentului. Dacă se consideră necesară reluare tratamentului cu indapamidă, se
recomandă protejarea zonelor expuse la radiaţia solară sau la raze UVA artificiale.
Excipienți:
Indapamid Stada 1,5 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită conţine lactoză. Pacienţii cu
afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Precauţii speciale pentru utilizare
Echilibrul hidro-electrolitic:
- Natremia:
Aceasta trebuie măsurată înaintea începerii tratamentului şi apoi la intervale regulate. Orice tratament
cu diuretice poate determina hiponatremie, uneori cu consecinţe grave. Scăderea natremiei poate fi
iniţial asimptomatică, prin urmare monitorizarea regulată este esenţială, fiind necesară chiar mai
frecvent la pacienţii vârstnici sau cirotici (vezi pct. 4.8 şi 4.9).
- Kaliemia:
Riscul major al utilizării tiazidelor şi al diureticelor înrudite este depleţia de potasiu însoţită de
hipokaliemie. Riscul debutului hipokaliemiei (< 3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite populaţii cu
risc mare, cum sunt vârstnicii, pacienţii malnutriţi şi/sau trataţi cu mai multe medicamente, pacienţii
cirotici cu edeme şi ascită, pacienţii cu afecţiuni ale arterelor coronariene şi insuficienţă cardiacă. În
aceste situaţii, hipokaliemia măreşte toxicitatea cardiacă a medicamentelor digitalice şi riscul de
aritmie.
Persoanele cu interval QT prelungit prezintă, de asemenea, risc de apariţie a aritmiilor, indiferent dacă
originea acestuia este congenitală sau iatrogenă. Hipokaliemia, ca şi bradicardia, sunt factori
predispozanţi pentru aritmii severe, în special de tipul torsadei vârfurilor potenţial letală.
În toate situaţiile de mai sus este necesară o monitorizare mai frecventă a kaliemiei. Prima măsurare a
kaliemiei trebuie făcută în prima săptămână după începerea tratamentului.
Detectarea hipokaliemiei impune corectarea acesteia.
3
- Calcemia:
Tiazidele şi diureticele înrudite pot diminua excreţia urinară a calciului şi pot determina o creştere
uşoară şi tranzitorie a calcemiei. Crizele de hipercalcemie pot fi provocate de un hiperparatiroidism
anterior nedepistat.
Tratamentul trebuie întrerupt înaintea investigării funcţiei paratiroidiene.
Glicemia:
Monitorizarea glicemiei este importantă la pacienţii cu diabet zaharat, în special în prezenţa
hipokaliemiei.
Acidul uric:
Predispoziţia la atacuri de gută poate creşte la pacienţii cu hiperuricemie.
Funcţia renală şi diureticele:
Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai dacă funcţia renală este normală sau doar
uşor afectată (concentraţia plasmatică a creatininei sub 25 mg/l, adică 220 µmol/l la adulţi). La
vârstnici, creatininemia trebuie ajustată în funcţie de vârstă, greutate şi sex.
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi sodiu indusă de diuretic la începutul tratamentului
determină o reducere a filtrării glomerulare. Aceasta poate duce la o creştere a concentraţiei de uree în
sânge şi a creatininemiei. Această insuficienţă renală tranzitorie nu are consecinţe la persoanele cu o
funcţie renală normală, dar poate agrava insuficienţa renală pre-existentă.
Sportivi:
Sportivii trebuie atenţionaţi, că acest medicament conţine o substanţă activă care poate pozitiva testele
anti-doping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Litiu:
Creştere a concentraţiei plasmatice de litiu cu simptome de supradozaj, ca în cazul unui regim
alimentar fără sodiu (scădere a eliminării urinare a litiului). Cu toate acestea, dacă utilizarea
diureticelor este necesară, se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiei plasmatice a litiului şi
ajustarea dozei.
Diuretice:
Administrarea concomitentă de indapamidă cu diuretice care pot determina hipokaliemie (bumetanid,
furosemid, piretanida, tiazide și xipamidă) nu este recomandată.
Asocieri care necesită precauţii la utilizare
Medicamente care pot determina torsada vârfurilor:
- antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă),
- antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă)
- anumite antipsihotice: fenotiazine (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină,
tioridazină, trifluoperazină), benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă), butirofenone
(droperidol, haloperidol)
- altele: bepridil, cisapridă, difemanil, ertromicină IV, halofantrină, mizolastină, pentamidină,
sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină IV.
Risc crescut de aritmie ventriculară, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor de risc).
Se monitorizează şi se corectează hipokaliemia, dacă este necesar, înaintea de a indroduce aceste
asocieri. Se recomandă monitorizare clinică, a electroliţilor plasmatici şi ECG.
În prezenţa hipokaliemiei, trebuie utilizate medicamente care nu produc torsada vârfurilor.
4
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, doze
mari de acid salicilic (
3 g pe zi):
Posibilă reducere a efectului antihipertensiv al indapamidei.
Risc de insuficienţă renală acută la pacienţii deshidrataţi (scăderea filtrării glomerulare). Trebuie
hidratat pacientul; se monitorizează funcţia renală la începutul tratamentului.
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)
Risc de hipotensiune arterială bruscă şi/sau insuficienţă renală acută, atunci când tratamentul cu
inhibitori ai ECA este iniţiat în prezenţa unei depleţii de sodiu preexistente (în special la pacienţii cu
stenoză a arterei renale).
În cazul hipertensiunii arteriale, atunci când tratamentul anterior cu diuretice a determinat depleţie de
sodiu, este necesar:
- fie să se oprească administrarea diureticului cu 3 zile înaintea începerii tratamentului cu
inhibitori ai E.C.A şi să se reintroducă un diuretic hipokaliemiant dacă este necesar
- fie să se administreze doze iniţiale mici de inhibitori ai ECA şi să se crească treptat doza.
În insuficienţa cardiacă congestivă se începe tratamentul cu o doză foarte mică de inhibitori ai ECA,
eventual după o reducere a dozei diureticului hipokaliemiant asociat.
În toate cazurile, se monitorizează funcţia renală (creatininemia) în timpul primelor săptămâni de
tratament cu inhibitori ai ECA.
Alte medicamente care determină hipokaliemie: amfotericină B (i.v.), glucocorticoizi şi
mineralocorticoizi (administrare sistemică), tetracosactidă, laxative stimulante:
Risc crescut de hipokaliemie
(efect aditiv).
Se monitorizează kaliemia şi se corectează dacă este necesar. Aceasta trebuie avută în vedere mai ales
în cazul tratamentului concomitent cu medicamente digitalice. Se vor utiliza laxative non-stimulante.
Baclofen:
Efect antihipertensiv crescut. Pacientul trebuie hidratat; se monitorizează funcţia renală la începutul
tratamentului.
Medicamente digitalice:
Hipokaliemie care predispune la apariţia efectelor toxice ale medicamentelor digitalice.
Monitorizarea kaliemiei şi ECG şi, dacă este necesar, ajustarea tratamentului.
Asocieri care trebuie luate în considerare
Diuretice care economisesc potasiul (amilorid, spironolactonă, triamteren):
Deşi combinaţiile raţionale sunt utile la anumiţi pacienţi, poate apărea totuşi hipokaliemie sau
hiperkaliemie (în special la pacienţii cu insuficienţă renală sau diabet zaharat). Kaliemia şi ECG
trebuie monitorizate şi, dacă este necesar, tratamentul trebuie reevaluat.
Metformină:
Risc crescut de acidoză lactică provocată de metformină, datorită unei posibile insuficienţe renale
asociată cu utilizarea diureticelor şi în special cu a diureticelor de ansă. Nu se va utiliza metformină
când creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 µmol/l) la femei.
Substanţe de contrast iodate:
În cazul deshidratării determinate de diuretice, creşte riscul de insuficienţă renală acută, în special
când sunt utilizate doze mari de substanţă de contrast iodată.
Înaintea administrării substanţei de contrast iodate, se recomandă rehidratarea pacientului.
Antidepresive asemănătoare imipraminei, neuroleptice:
Efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială ortostatică (efect aditiv).
5
Calciu (săruri):
Risc de hipercalcemie rezultat din scăderea eliminării urinare a calciului.
Ciclosporină, tacrolimus:
Risc de creştere a creatininemiei fără altă modificare a concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar
şi în absenţa depleţiei hidrice/sodice.
Corticosteroizi, tetracosactidă (administrare sistemică):
Efect antihipertensiv diminuat (retenţie de apă/sodiu determinată de corticosteroizi).
4.6 Fertilitatea,sarcina şi alăptarea
Sarcina
Ca regulă generală, administrarea de diuretice la femei gravide trebuie evitată şi nu trebuie niciodată
utilizată pentru tratarea edemului fiziologic specific sarcinii. Diureticele pot determina ischemie feto-
placentară cu risc de afectare a dezvoltării fătului.
Alăptarea
Alăptarea nu este recomandată (indapamida este excretată în laptele matern).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament are o influenţă minoră asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Indapamida nu afectează vigilența, ci diferite reacţii legate de scăderea tensiunii arteriale pot apărea în
cazuri individuale, în special la începutul tratamentului,
după creșterea dozei sau dacă este asociat cu
un alt medicament antihipertensiv.
Ca urmare, capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacţiilor adverse privind parametrii clinici sau de laborator sunt dependente de doză.
Diureticele înrudite cu tiazidele, inclusiv indapamida, pot determina următoarele reacţii adverse
grupate după frecvenţa apariţiei: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică
Tulburări metabolice și de nutriție
În timpul studiilor clinice, hipokaliemia (kaliemie < 3,4 mmol/l) a apărut la 10% dintre pacienţi şi
kaliemie < 3,2 mmol/l la 4% dintre pacienţi după 4 -6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de
tratament scăderea medie a kaliemiei a fost de 0,23 mmol/l.
Foarte rare: hipercalcemie.
Cu frecvenţă necunoscută:
- Depleţie de potasiu cu hipokaliemie, gravă, în special, la anumite categorii de populaţie cu
grad mare de risc (vezi pct. 4.4).
- Hiponatremie cu hipovolemie responsabilă de deshidratare şi hipotensiune arterială
ortostatică. Pierderea simultană de ioni de clor poate duce la alcaloză metabolică compensatorie
secundară: incidenţa şi severitatea acestei reacţii adverse sunt mici.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: vertij, fatigabilitate, cefalee, parestezie.
Cu frecvență necunoscută:sincopă
6
Tulburări cardiace
Foarte rare: aritmie, hipotensiune arterială
Cu frecvență necunoscută: torsada vârfurilor (potențial letală) (vezi pct 4.4 și 4.5)
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: vărsături.
Rare: greaţă, constipaţie, xerostomie.
Foarte rare: pancreatită.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: valori anormale ale funcţiei hepatice.
Cu frecvenţă necunoscută: posibil debut de encefalopatie hepatică în caz de insuficienţă hepatică (vezi
pct. 4.3 şi 4.4),hepatită.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Reacţii de hipersensibilitate, în cea mai mare parte dermatologice la pacienţii cu predispoziţie la reacţii
alergice şi astmatice:
- Frecvente: erupţii cutanate tranzitorii maculo-papulare.
- Mai puţin frecvente: purpură.
- Foarte rare: angioedem şi/sau urticarie, necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens Johnson.
Au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilizare (vezi pct. 4.4).
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Foarte rare: insuficienţă renală.
Investigaţii diagnostice
Cu frecvență necunoscută:
-Electrocardiograma QT prelungit (vezi pct 4.4 și 4 .5)
-creșterea glicemiei și a acidului uric plasmatic crescut în timpul tratamentului: utilizarea acestor
diuretice, trebuie cântărită foarte atent la pacienții cu diabet zaharat sau gută
-niveluri ridicate ale enzimelor hepatice
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
S-a constatat că indapamida nu este toxică în doze de până la 40 mg, adică de 27 de ori doza
terapeutică recomandată.
Semnele de intoxicaţie acută constau în primul rând în dezechilibrul hidric/electrolitic (hiponatremie,
hipokaliemie). Din punct de vedere clinic, acestea pot fi greaţă, vărsături, hipotensiune arterială,
crampe, vertij, somnolenţă, confuzie, poliurie sau oligurie până la anurie (prin hipovolemie).
Tratament
Măsurile iniţiale implică eliminarea rapidă a substanţei ingerate prin lavaj gastric şi/sau administrarea
de cărbune activat, urmată de reechilibrare hidrică/electrolitică într-un centru specializat.
7
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu efect moderat (exclusiv tiazide), sulfonamide, codul ATC:
C03BA11.
Indapamida este un derivat de sulfonamidă cu inel indolic, înrudită farmacologic cu diureticele
tiazidice şi acţionează prin inhibarea reabsorbţiei sodiului în segmentul de diluţie cortical. Creşte
excreţia urinară a sodiului şi clorului şi, într-o măsură mai mică, excreţia potasiului si magneziului,
crescând astfel excreţia urinară si exercitându-şi efectul antihipertensiv.
Studiile de fază II şi III, cu indapamidă administrată în monoterapie, au demonstrat un efect
antihipertensiv cu durata de 24 de ore. Acesta a fost prezent la doze la care efectul diuretic avea o
intensitate mică.
Acţiunea antihipertensivă a indapamidei este legată de o îmbunătăţire a complianţei arteriale şi de o
reducere a rezistenţei arteriolare şi periferice totale.
Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.
După o anumită doză, tiazidele şi diureticele înrudite, au un efect terapeutic în platou, în timp ce
reacţiile adverse continuă să crească. Doza nu trebuie crescută dacă tratamentul este ineficace.
De asemenea, s-a demonstrat că pe termen scurt, mediu şi lung, la pacienţii hipertensivi, indapamida:
- nu interferează cu metabolismul lipidelor: trigliceride, LDL-colesterol şi HDL-colesterol;
- nu interferează cu metabolismul carbohidraţilor, nici chiar în cazul pacienţilor diabetici
hipertensivi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Indapamid Stada 1,5 mg este o formă farmaceutică cu eliberare prelungită bazată pe un sistem de
matrice în care substanţa activă este dispersată într-un suport care permite eliberarea susţinută a
indapamidei.
Absorbţie
Fracţiunea de indapamidă eliberată este rapid şi total absorbită la nivelul tractului gastro-intestinal.
Alimentele cresc uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbită.
După o doză unică, concentraţia plasmatică maximă se atinge la 12 ore de la ingerare, administrarea
repetată reducând variaţiile valorilor concentraţiilor plasmatice între două doze. Există variabilitate
intra-individuală.
Distribuţie
Legarea indapamidei de proteinele plasmatice se face în proporţie de 70%. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este de 14 - 24 de ore (în medie 18 ore). Starea de echilibru este atinsă după
7 zile. Administrarea repetată nu duce la acumulare.
Metabolizare
Eliminarea este în principal urinară (70% din doză) şi fecală (22%) sub formă de metaboliţi inactivi.
Pacienţi cu grad mare de risc
Parametrii farmacocinetici sunt nemodificaţi la pacienţii cu insuficienţă renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
8
Dozele maxime administrate pe cale orală la diferite specii de animale (de 40 până la 8000 de ori doza
terapeutică) au demonstrat o exacerbare a proprietăţilor diuretice ale indapamidei. Principalele
simptome ale intoxicaţiei în timpul testelor de toxicitate acută cu indapamidă administrată intravenos
sau interperitoneal au fost legate de acţiunea farmacologică a indapamidei, adică bradipnee şi
vasodilataţie periferică. Indapamida a avut rezultate negative la testele de mutagenitate şi
carcinogenitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Amidon pregelatinizat
Hipromeloză K 100 MCR
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză 6cP
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Conţinutul ambalajului: Blistere din PVC/Al cu 10, 15, 30, 50, 60, 90, 100 comprimate filmate cu
eliberare prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Stada Arzneimittel AG
Stadastrasse 2-18, 61118 Bad Vilbel, Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8594/2016/01-02-03-04-05-06-07
9
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Februarie 2008
Reînnoie – Februarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
