AZITROMICINA TERAPIA 500 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Azitromicină Terapia 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine azitromicină 500 mg sub fo rmă de azitromicină monohidrat .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
C omprimat filmat
Comprimate filmate de formă ovală, biconvexe , de culoare albă până la aproape albă,
prevăzute pe o faţă cu o linie median ă şi p lane pe cealaltă faţă, ştanţate cu „A“şi cu „6“ de o parte și
de alta a liniei mediane.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Azitromicină Terapia este indicat ă în tratamentul urmă toarelor infecţii cunoscute sau care pot fi
determinate de microorg anisme sensibile (vezi pct 5.1):
- bronşită
- pneumonie dobândită în comunitate
- sinuzită
- faringită/amigdalită (vezi pct. 4.4 privind infecţiile streptococice)
- otită medie
- i nfecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi
- infec ţii genitale necomplicate determinat e de Chlamydia trachomatis
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Azitromicină Terapia se administrează în doză unică zilnică. Ca şi multe alte antibiotice, Azitromicină
Terapia se administrează cu cel puţin o oră înainte de masă sau la două ore după masă.
2
Copii cu greutate corporală peste 45 kg şi adulţi, inclusiv pacienţi vârstnici
Doza totală de azitromicină este de 1 500 mg, care trebuie administrată timp de 3 zile (500 mg o dată
pe zi).
În infecţiile genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis doza este de 1000 mg în
priză unică .
Copii cu greutate corporală sub 45 kg
Comprimatele de Azitromicină Tera pia nu sunt potrivite pentru copiii sub 45 kg. P entru copiii sub 45
kg trebui e utilizată azitromicină sub formă de suspensie. Nu există nici o informaţie pentru copii cu
vârsta mai mică de 6 luni.
C opii cu greutate corporală peste 45 kg
Se recomandă acel eaşi doze ca şi la adulţi.
Vârstnici
Se utilizează la vârstnici aceeași doză ca și la pacienții adulți. Deoarece pacienții vârstnici pot fi
pacienții cu afecțiuni curente pro- aritmogene se recomandă o atenție deosebită din cauza riscului de a
dezvolta ar itmii cardiace și torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (RFG 10 -
80 ml/min). Se recomandă precauţie atunci când azitromicina este administrat ă la pacienţii cu
insuficienţă renală severă (RFG <10 ml/min) (vezi pct. 4.4 şi pct.5.2).
Insuficienţă hepatică
Deoarece azitromicina este metabolizat ă în ficat şi se excretă în bilă, medicamentul nu trebuie
administrat la pacienţii care suferă de boli hepa tice severe. Nu au fost efectuate studii cu privire la
tratamentul acestor pacienţi cu azitromicin ă (ve zi pct. 4.4).
Comprimatele de Azitromicină Terapia sunt numai pentru administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
H ipersensibilit ate cunoscută la azitromicină sau la orice antibiotic macrolid sau ketolid , la eritromicin ă
sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
C a şi în cazul eritromicin ei şi al altor macrolide au fost raportate cazuri r are de reacţii alergice grave
cum sunt edemul angioneurotic şi anafilaxia (rar cu potenţial letal ). Câteva dintre aceste reacţii cu
azitromicină au determinat simptomatologie recurentă, cu necesitatea supravegherii medicale
prelungite şi tratament adecvat.
La pacien ţii cu boli hepatice semnificative, se recomand ă precau ţie la administrarea azitromicinei,
ficatul fiind principala cale de eliminare a azitromicinei. Au fost raportate cazuri de hepatit ă
fulminant ă ce po t duce la insuficienţă hepatică ce poate pune viaţa în pericol, în timpul tratamentului
cu azitromicin ă (vezi pct.4.8) . Unii pacienţi p ot av ea boli hepatice pre -existente sau poa te au luat alte
medicamente hepatotoxice.
Trebuie realizate teste şi investiga ţii ale func ţiei hepatice î n cazurile în care apar semne ş i simptome
ale disfunc ţiei hepatice ca astenia cu debut brusc asociată cu icter, urină închis ă la culoare, tendin ţă la
s â ngerare sau encefalopatie hepatic ă. T rebuie întrerupt tratamentul cu a zitromicină dacă apare
disfuncţi a hepatică.
3
La pacienţii ce primesc derivaţ i de ergot, ergotismul a fost precipitat de administrarea asociată a unor
antibiotice macrolide. Nu sunt date în ceea ce priveş te posibilitatea unei interacţ iuni între deriva ţii de
ergot ş i azitromicin ă. Totuş i, din cauza pos ibilităţii teoretice a ergotismului, azitromicina ş i derivaţii
de ergot nu trebuie administra ţi concomitent.
În tratamentul cu alte macrolide , inclusiv cu azitromicină, s-a observat prelungirea repolarizării
cardiace şi a intervalului QT conferind riscul dezvoltării aritmiilor cardiace şi a torsad ei vârfurilor
(vezi pct. 4.8) . Prin urmare, deoarece următoarele situații pot duce la un risc crescut de aritmii
ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor), care pot duce la stop cardiac, azitromicina trebuie util izată cu
precauție la pacienții cu afecțiuni curente proaritmogene (în special la femei și pacienți vârstnici), cum
sunt pacienții:
• Cu prelungire congenital ă sau documentat ă a intervalului QT
• Cu t ratament curent cu alte substanţe active cunoscute care prel ungesc intervalul QT cum sunt
antiaritmicele de clasa IA (chinidină şi procainamidă) ş i clasa III (dofetilidă, amiodaronă şi
sotalol) , cisaprid ă şi terfenadin ă, medicamente antipsihotice cum este pimozida, antidepresive
cum este citalopram şi fluorochinolonele cum sunt moxifloxacin şi levofloxacin
• Cu tulbur ări electrolitice, în special î n cazurile cu hipopotasemie şi hipomagneziemie
• Cu bradicardie severă relevant ă clinic , aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă sever ă.
Similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a
suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente, inclusiv fungi.
Diareea asociat ă cu Clostridium difficile (DACD) a fost raportat ă la utilizarea aproape a tuturor
medicamentelor antibacteriene, inclusiv azitromicina , şi poate evolua î n gravitate de la diaree u şoar ă la
colita fatală . C. difficile produce toxinele A si B care contribuie la dezvoltarea DACD. Hipertoxina
produs ă de tulpinile de C. difficile determin ă cre şterea morbidit ăţii şi mortalităţ ii, pentru c ă aceste
infec ţii pot fi rezistente la terapia antimicrobiană şi pot necesita colectomie. De aceea DACD trebuie
avut ă î n vedere la to ţi pacien ţii care prezint ă diaree în timpul sau după administrarea orică ror
antibiotice . O anamnez ă atent ă este necesar ă atunci câ nd DACD a fost raportat ă la mai mult de 2 luni
după administrarea medicamentelor antibacterien e. Î ntreruperea tratamentului cu azitromicin ă şi
administrarea unui tratament specific pentru C. difficile trebuie luate în considerare.
Infecţii s treptococice: Penicilina este, de obicei, prima alegere pentru tratamentul
faringite lor/amigdalite lor, datorit ă Streptococcus pyogenes şi, de asemenea, pentru profilaxia febrei
reumatice acut e. Azitromicina este, în general, eficace împotriva Streptococcus în orofaringe, dar nu
sunt disponibile date care s ă demonstreze eficacitatea azitromicinei în prevenirea febrei reumatice
acut e.
Insuficienţă renală
La pacien ţii cu insuficienţă renal ă sever ă (Rata filtratului glomerular <10 ml/min) s -a observat o
creş tere de 33% a expunerii sistemice la azitromicin ă (vezi pct.5.2).
Exacerbarea simptomelor de miastenia gravis sau declan şarea unui sindrom de miastenie au fost
raportate la pacien ţi cu terapie cu azitromicin ă (vezi pct.4.8).
Nu a fost stabilit ă siguranţ a și eficacitatea pentru prevenirea sau tratamentul MA C ( Mycobacterium
avium complex) la copii.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Antiacide : Î ntr -un studiu de farmacocinetică pentru investigarea efectelor administr ării simul tane de
antiacide cu azitromicin ă, n u s -a observat niciun efect asupra biodisponibilităţii global e, deşi
concentraţiile plasmatice maxime au fost reduse cu aproximativ 25%. Pacienţii trataţi atât cu ant iacide
cât şi cu azi tromicină oral, nu trebuie să util izeze ambele medicamente deodată.
4
Cetirizină: L a voluntar i s ă n ăto şi la administrarea unui regim de 5 zile de azitromicin ă concomitent cu
20 mg de cetirizină , nu s-a observat nicio interac ţiune farmacocinetic ă ş i nici modific ări semnificative
ale interval ului QT.
Didanozina (Dideoxinozina ): Administrarea concomitentă a 1200 mg/zi de azitromicină cu 400 mg/zi
de didanozină , la 6 subiec ţi HIV -pozitiv nu a dus la afectarea st ării de echilibru farmacocinetic a
didanozinei comparat ă cu placebo.
Digoxina (subs trat P-gp) : Administrarea concomitentă de antibiotice macrolide, inclusiv eritromicină,
cu substraturi ale P -glicoproteinei, cum ar fi digoxina, duce la niveluri crescute serice ale substrat P -
glicoproteina. Prin urmare, în cazul în care azitromicin a ș i su bstrat P -gp, cum ar fi digoxina sunt
administrate concomitent, trebui e luat ă în considerare posibilitatea concentraț iilor serice crescute ale
substratului (digoxinei).
Zidovudina : 1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut un
efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a
metaboliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut
concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei , metaboliţi activi clinic, în celulele mononucleare
din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi benefică
pacienţilor .
Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu citocromului hepatic P450. Nu s -au observat
interacţiuni medicamentoase farmacocinetice aşa cum s-au observat cu eritromicin a şi alte macrolide.
Induc ţia citocromului hepatic CYP3A4 sau inactivarea prin complexul citocrom -metabolit nu s -a
observat la azitromicin ă.
Deriva ţii de ergot : Datorită posibilit ăţii teoretice a ergotismului, nu se recomandă administrarea
concomitentă a azitromicinei şi a deriva ţilor de ergot (vezi pct. 4.4).
S -au realizat studii farmacocinetice între azitromicin ă ş i urm ătoarele medicamente cunoscute ca având
cale a de metabolizare prin intermediul citocrom CYP3A4.
Atorvastatin : Administrarea concomitentă a atorvastatin (10 mg/zi) şi azitromicină (500 mg/zi) nu
afecteaz ă concentra ţia plasmatic ă a atorvastatinului (inhibarea HMG CoA – reductazei). Totuşi, au
fost ra portate cazuri după punerea pe piață de rabdomioliză la pacienţi cu azitromicină şi cu statine.
Carbamazepina : Într -un studiu farmacocinetic cu voluntari s ănă toşi, nu s -a observat niciun efect
semnificativ al nivelului plasmatic al carbamazepinei sau a metaboli ţilor ei activ i, la pacien ţii ce au
primit azitromicin ă concomit ent.
Cimetidina : Într -un studiu farmacocinetic ce a investigat efectele unei singure doze de cimetidin ă
administrată cu 2 ore inaintea azitromicinei nu s- a observat nicio afectare a farmacocineticii
azitromicinei.
Anticoagulante orale de tip cumarinic : Într -un studiu farmacocinetic de interactiune, azitromicina nu a
afectat efectul anticoagulant a unei doze unice de 15 mg de warfarin ă administrat ă la voluntari
s ă nă toşi. Î n perioada post -marketing s -au primit rapoarte de cre ştere a efectului anticoagulant dup ă
administrarea concomitent ă de azitromicin ă ş i de anticoagulante orale de tip cumarinic. De şi nu s -a
stabilit o rela ţie de cauzalitate, trebuie luat ă î n considerare monitorizarea frecvent ă a timpului de
protrombină atunci când azitromicina este administrat ă la pacien ţi ce primesc concomitent
anticoagulante cumarinice orale.
Ciclosporina : Într -un studiu farmacocinetic cu voluntari s ănă toşi la care s- au administrat oral 500
mg/zi de az itromicină pentru 3 zile şi o singur ă doz ă oral ă de 10 mg/kg de ciclosporină , s-a observat
creş terea concentra ţiei plasmatice maxime de ciclosporin ă si AUC
0- 5 semnificativ crescut ă ( cu 24% şi,
respectiv, 21% ), cu toate acestea nu au fost observate modifică ri semnificative a AUC
0-. În
consecin ţă, coadministrarea acestor medicamente trebuie realizat ă cu precau ţie. Dac ă este necesar ă
5
coadministrarea acestor medicamente se recomandă monitorizarea concentra ţiilor de ciclosporin ă ş i
ajustarea necesar ă a dozelor.
Efavirenz: Administrarea concomitentă a 600 mg azitromicină în doz ă unic ă ş i 400 mg efavirenz zilnic
timp de 7 zile, nu a evidenţiat interacţiuni farmac ocinetice cu relevanţă clinică.
Fluconazol : Administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu afectează
farmococinetica unei singure doze de 800 mg de fluconazol. Expunerea total ă ş i timpul de înjum ătăţ ire
ale azitromicinei nu au fos t afectate de administrarea concomitent ă de fluconazol, cu toate c ă s -a
observat o sc ădere nesemnificativ ă clinic a C
max (18%) a azitromicinei.
Indinavir : Administrarea concomitent ă a 1200 mg azitromicină în doz ă unic ă ş i 800 mg indinavir de 3
ori pe zi t imp de 5 zile, nu a evidenţiat un efect semnificativ statistic a farmacocineticii indinavir.
Metilprednisolon : Într -un studiu farmacocinetic de interac ţiune cu voluntari s ăn ăto şi, azitromicina nu a
avut niciun efect asupra farmacocineticii m etilprednisolonului.
Midazolam : La voluntari s ănă toşi, administrarea concomitent ă a 500 mg azitromicină pe timp de 3
zile, nu a evidenţiat un efect semnificativ clinic a farmacocineticii și farmacodinamicii a 15 mg
midazolam î n doză unic ă.
Nelfinavir : A dministrarea concomitentă a 1200 mg azitromicină şi nelfinavir (750 mg de 3 ori pe zi),
la starea de echilibru a dus la creşterea concentraţiei plasmatice a azitromicinei. Nu s -au observat
efecte adverse semnificative clinic şi nu este necesară ajustarea dozei.
Rifabuti nă: Administrarea concomitentă a rifabutinei cu azitromicina nu afectează concentraţia
plasmatică a niciunuia dintre medicamente.
S -a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii care au primit tratament asociat azitromicină şi
rifabutin ă. Cu toate că neut ropenia a fost raportată în utilizarea rifabutinei, o relaţie cauzală în
tratamentul asociat cu azitromicina nu a fost stabilită (vezi pct.4.8).
Sildenafil: La voluntari s ăn ăto şi, nu s -a observat niciun efect al azitromicinei (500 mg zilnic pentru 3
zile) asupra A SC and C
max a sildenafil sau a principalilor metaboli ţi circulan ţi.
Terfenadină: Î n studiile farmacocinetice efectuate nu s-a observat nicio interacţiune între azitromicin ă
şi terfenadin ă. S -au raportat cazuri rare unde posibilitatea unei astfel de interacţiuni nu poate fi exclusă
în totalitate . C u toate acestea nu a existat nici o dovadă a faptul ui că o astfel de interacţiune ar fi avut
loc.
Teofilina : Nu s-a observat nicio interac ţiune farmacocinetic ă relevant ă clinic atunci c ând azitromicina
si teofilina sun t administrate concomit ent la voluntari s ănă toşi.
Triazolam : La 14 voluntari s ănă toşi, administrarea concomitent ă a 500 mg azitromicin ă î n z iua 1 ş i
250 mg î n ziua 2 cu 0,125 mg triazolam î n ziua 2 nu a avut vreun efect relevant asupra
far macocineticii triazolamului comparativ cu triazolam ş i placebo.
Trimetoprim/sulfametoxazol : Administrarea concomitentă a trimetoprim/sulfametoxazol DS (160
mg/800 mg) timp de 7 zile cu 1200 mg de azitromicin ă î n z iua 7 nu a avut vreun efect relevant asupr a
concentraţ iilor maxime, a expunerii totale sau a excre ţiei urinare a trimetoprim sau sulfametoxazol.
Concentra ţiile serice ale azitromicinei au fost similare celor v ăzute î n alte studii.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvat e privind utilizarea azitromicinei la femeile gravide. S -a dovedit ȋ n studiile de
toxicitate asupra func ției de reproducere la animale că azitromicina traversează placenta, dar nu s- au
6
observat efecte teratogene. Studiile la animale au fost efectuate cu doze de până la concentraţ ii toxice
materne moderate . În aceste studii nu s- a demonstrat afectarea f ătului datorită azitromicinei.
Siguran ța azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce prive ște utilizarea substan ței active în timpul
sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie utilizată în timpul sarcinii, numai dacă beneficiile depă șesc
riscurile.
Alăptarea
S -a raportat că azitromicina trece în laptele matern, dar nu există studii clinice adecvate și bine
controlate la femeile care alăptează care să caract erizeze farmacocinetica excre ție i azitromicinei în
laptele matern uman.
A zitromicina nu trebuie utilizat ă în timpul al ăpt ării numai atunci c ând medicul crede că poten ţialele
beneficii justific ă poten ţialele riscuri ale copilului.
Fertilitatea
În studii le de fertilitate efectuate la ș obolan, s-au observat incidenţe reduse ale sarcin ii după
administrarea de azitromicină. Relevan ța acestei observaț ii la om este necunoscut ă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există nici o dovadă care să sugereze că azitromicina poate avea vre un efect asupra capacităţii unui
pacient de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Azitromicina este bine tolerat ă, cu o inciden ţă scă zută a efectelor adverse.
Reacţi ile adverse prezentate mai jos sunt clasificate pe organe, aparate şi sisteme şi în funcţie de
frecvenţa apariţiei şi au fost raportate în ti mpul studiilor clinice şi/sau după punerea pe piaţă a
medicamentului .
Reacţ iile adverse identificate dup ă punerea pe piaţă a medicamentului sunt incluse cu caractere italice.
Reacţiile adverse sunt definite astfel:
Foarte frecvente (≥1/10) ; frecvente (≥1/100, <1/10); m ai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); r are
(≥1/10000, <1/1000); f oarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în
ordinea descrescătoare a gravităţii.
Reactiile adverse posibil sau probabil cauzate de azitromicin ă în timpul studiilor clinice şi/sau
după punerea pe piaţă a medicamentului:
Infecţii şi infestări
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Candidoz ă, infec ţii vaginale , pneumonie, infecţie fungică,
infecţie bacteriană, faringită, gastroenterită, tulburări respiratorii, rin ită, candidoz ă oral ă
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Colita pseudomembranoas ă
(vezi pct. 4.4)
Tulburări hematologice şi limfatice
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Leucopeni e, neutropeni e, eozinofilie
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Trombocitopenie , anemie
hemolitic ă
Tulbur ări ale sistemului imunitar
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Angioedem, hipersensibilitate
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Reac ţie anafilactic ă (vezi
pct.4.4)
7
Tulburări metabolice şi de nutriţie
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Anorexi e
Tulburări psihice
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Nervozitate , insomnie
Rare (≥1/10000, <1/1000): Agi taţie
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Agresivitate, anxietate, delir,
halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente ( ≥1/100, <1/10): C efalee
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Ame ţeli, somnolen ţă, dis geuzie, paraestezie
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Sincopă, convulsii,
hipoestezie, hiperactivitate psihomotorie , anosmie, ageuz ie , parosmi e, miastenia gravis (vezi pct 4.4)
Tulburări oculare
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): tulburări ale urechii, vertij
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Afectarea auzului inclusiv
s urditate ş i/sau tinnitus
Tulburări cardiace
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Palpita ţii
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Torsada vârfurilor (vezi pct.
4.4) , aritmii (vezi pct. 4.4) incluzând tahicardia ventriculară, prelungirea QT pe electrocardiogramă
(vezi pct. 4.4)
Tulbur ări vasculare
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Bufeuri
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Hipotensiune arterială
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Dispnee, epistaxis
Tulburări gastrointestinale
Foarte frecvente (≥1/10): Diaree
Frecvente ( ≥1/100, <1/10): Vărs ături, durere abdominal ă, grea ţă
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): C onstipatie, flatulenţă, dispepsie , gastrit ă, disfagie, distensie
abdominal, xerostomie, eructaţii, ulceraţii ale gurii, hipersecreţie salivară
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Pancreatit ă, decolorarea
limbii
Tulburări hepatobiliare
R are (≥1/10000, <1/1000): Anomalii ale funcţiei hepatice , icter colestatic
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Insuficient ă hepatică (care
rar po ate duce la cazuri fatale) (vezi pct. 4.4), hepatit ă fulminant ă, necroză hepatic ă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): E rupţii cutanate tranzitorii, prurit, urticarie, dermatite,
xerodermie, hiperhidroză
Rare (≥1/10000, <1/1000): Reacţ ii de fotosensibili ta te
F recvenţă necunosc ută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Sindrom Stevens -Johnson,
necroliză epidermică toxică, eritem polimorf
8
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Osteoartrită, mialgie, dureri de spate, dureri de gât
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Artralgie
Tulburări renale şi ale căilor urinare
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): disurie, dureri renale
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Insuficien ţă renal ă acut ă,
nefrit ă intersti ţial ă
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Metroragie, tulburări testiculare
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): E dem, astenie, stare general ă de rău, f atigabilitate , edem
facial, d ureri toracice, pirexie, durere, edem periferic
Investiga ţii diagnostic e
Frecvente ( ≥1/100, <1/10): Scăderea num ărului de limfocite, cr eşterea num ăru lui de eo zinofile,
scă derea bicarbonatului sangvin, cr eşterea num ărului de bazofile, creş terea num ărului de monocite,
cr eş terea num ărului de neutrofile
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Cre şterea aspartat aminotransferazei, creş terea alanin
aminotrans ferazei, creş terea bilirubinei serice, cre şterea ureei serice, cre şterea creatininei serice,
anomalii ale potasiului seric , creşterea fosfatazei alkaline, cre şterea clorului seric, creşterea glucozei
serice, creşterea num ărului de plachete, scăderea hematocritului, creşterea bicarbonatului sangvin ,
anomalii ale sodiului seric.
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Complicaţii post -procedurale
Reacții adverse posibil sau probabil legate de profilaxia și tratamentul Mycobacterium avium
complex pe baza experien
ței studiilor clinice și după punerea pe piață. Aceste reacții adverse
diferă de cele raportate cu azitromicina cu eliberare imediată sau formulele cu eliberare
prelungită, atât în caracteristici , cât şi în frecven
ță:
Foarte frecvente
(≥1/10)
Frecvente (≥1/100,
<1/10)
Mai puţin frecvente
(≥1/1000, <1/100)
Tulburări metabolice
şi de nutriţie
Anorexie
Tulburări ale
sistemului nervos
Ameţeli
Cefalee
Parestezii
Disgeuzie
Hipoestezie
Tulburări oculare Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi
vestibulare
Surditate Afectarea auzului
Tinnitus
Tulburări cardiace Palpitaţii
Tulburări
gastrointestinale
Diaree
Dureri abdominale
Greaţă
Flatulenţă
Disco nfort abdominal
Scaune moi
Tulburări
hepatobiliare
Hepatită
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii
Prurit
Sindrom Stevens-
Johnson
Reacţii de
9
fotosensibilitate
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Artralgie
Tulburări generale şi
la nivelul locului de
administrare
Fatigabilitate Astenie
Stare generală de rău
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site -ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Reacţiile adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare celor observate la
doze uzuale. Simptomele tipice ale supradozajul ui cu antibiotice macrolide sunt: pierderea reversibilă
a auzului, simptome severe de greaţă, vărsături şi diaree.
În cazul supradozaju lui, se recomandă administrarea de cărbune activat şi tratament simptomatic
general şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide , lincosamide şi streptogramine;
macrolide , codul ATC: J01F A10
Mecanismul de acţiune
Azitromicina este un antibiotic macrolid ic, din grupa azalidelor. Molecula s- a constituit prin adăugarea
unui atom de azot la lanţul lactonic al eritromicinei A. Denumirea chimică a azitromicinei este 9-
dezoxi -9a -aza -9a -metil- 9a-homoeritromicina A. Greutatea moleculară este de 749 D.
Mecanismul acţiunii azitromicinei se bazează pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin le garea
de subu nitatea ribozomală 50 S, împiedicând translocarea peptidelor.
Mecanismul rezistenţei
Rezistenţa la azitromicină poate fi î nnăscută sau dobândită. Există trei mecanisme principale de
rezistenţă bacteriană: alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale
antibioticului.
Există rezistenţă totală încrucişată în cazul:
Steptoco ccus pneumoniae , streptococul beta- hemolitic de grup A , Enteroco ccus f aecalis si
Staphylococ cus aureus, incluzând pe cel meticilino- rezistent (SAMR) la eritromicină, azitromicină şi
alte macrolide şi lincosamide.
Concentraţii critice
Valorile critice ale sensibilităţii la azitromicină recomandate de Comitet ul Naţional al Standardelor
Clinice de Laborator din Statele Unite (CNSCL), sunt:
CNSCL:
- sensibil ≤ 2 mg/l; rezistent ≥ 8 mg/l.
- Haemophilus spp.: sensibil: ≤ 4 mg/l;
- Streptococcus pneumoniae şi Streptococcus pyogenes: sensibil ≤ 0,5 mg/l; rezistent ≥ 2 mg/l
10
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât
sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe.
Dacă este necesar, t rebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de
aşa natură, încât utilitatea medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul
întrebării.
Tabel: Spectrul antibacterian al azitromicinei
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus
(tulpinile sensibile la meticilină)
Streptococcus pneumoniae
(tulpinile sensibile la penicilină)
Streptococcus pyogenes (Grup A)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Legionella pneumophila
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Microorganisme anaerobe
Clostridium perfringens
Fusobacterium spp.
Prevotella spp.
Porphyromonas spp.
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Streptococcus pneumoniae
tulpini parţial rezistente la penicilină
tulpini rezistente la penicilină
Microorganisme rezistente natural
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
Staphylococcus aureus meticilino-rezistent*
Staphylococcus epidermidis meticilino-rezistent*
Microorganisme anaerobe
Grupul Bacteroides fragilis
* Staphylococcus meticilino-rezistent prezintă prevalenţ ă mare pentru rezistenţă achiziţionată la
macrolide şi au fost plasaţi în această categorie pentru că sunt foarte rar sensibili la azitromicină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Biodisponibilitatea la om a azitromicinei administrate pe cale orală es te de aproximativ 37%. Valorile
maxime ale concentraţiilor plasmatice sunt atinse în 2 -3 ore.
Distribuţie
După administrare pe cale orală la om, azitromicina se distribuie rapid în ţesuturi.
Studiile farmacocinetice au raportat concentraţii tisulare al e azitromicinei semnificativ mai mari decât
cele plasmatice (de 50 de ori mai mari decât concentraţiile plasmatice maxime), aceasta sugerând că
medicamentul se leagă puternic în ţesuturi.
11
Legarea de proteinele plasmatice variază în funcţie de concentraţia în plasmă şi variază de la 12% la
0,5 micrograme /ml până la 52% la 0,05 micrograme azitromicină /ml ser. Volumul mediu de distribuţie
la starea de echilibru (VVss) a fost calculat la 31 ,1 l/kg.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare ref lectă timpul de înjumătăţire prin eliminare de la
nivelul ţesuturilor de 2 până la 4 zile.
Aproximativ 12% din doza administrată pe cale intravenoasă este excretată prin urină timp de 3 zile
sub formă nemetabolizată. Concentraţii foarte mari de substanţă activă nemetabolizată a fost
recuperată din bilă, împreună cu 10 metaboliţi, formaţi prin hidroxilarea dezoxaminei şi a lanţurilor
agliconice şi prin clivarea cladinozei conjugate.
Concentraţii deosebit de mari de azitromicină nemodificată au fost găsite în bilă umană . De asemenea,
în bilă, au fost depista ţi zece metaboliţi, care s- au format prin N-şi O -demetilare, hidroxilare a
desosamin ei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea cladinozei conjugate . Compararea rezultatelor
cromatografiei de lichide şi a analizel or microbiologice a arătat că metaboliţii de azitromicin ă nu sunt
microbiologic activ i.
Î n testele pe animale, concentraţii mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. S-a stabilit, de
asemenea, că în timpul fagocitozei activ e concentraţii mai mari de azitromicină sunt eliberate d in
fagocite inactive. La modelele animale, acest lucru duce la eliberarea unor concentraţii mari de
azitromicină la locul infecţie i.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Fosfolipidoza (acumulare intracelulară de fosfolipide) , a fost observată în mai multe ţesuturi (de
exemplu ochi, ganglionii dorsal i, ficat, vezica biliara, rinichi, splina, şi/sau pancreas) de şoareci,
şobolani şi câini care au primit doze multiple de azitromicină.
Fosfolipidoza a fost observată într -o măsur ă similară în ţesuturile de şobolani şi de câini nou-născuţi.
S -a dovedit că e fectul este reversibil după întreruperea tratamentului cu azitromicin ă. E ste
necunoscut ă s emnificaţia acestei constat ări pentru animale şi pentru om.
Carcinogenitatea
N u au fos t efectuate studii pe termen lung la animale pentru a evalua potenţialul carcinogenic,
medicament ul fiind indicat numai pentru tratamentul pe termen scurt şi nu au existat semne indic ative
de activitate ca rcinogenică.
Potenţial mutagenic
Nu a existat nic i o dovada de potenţial de mutaţii genetice şi cromozomiale la modele de testare in
vivo şi in vitro .
Toxicitate pentru reproducere
În studiile pe animale pentru efecte embriotoxice ale substanţei, nu a fost observat niciun efect
teratogen la şoareci şi şobolani. La şobolani, azitromicina în doze de 100 şi 200 mg/kg corp/zi a dus la
întârzierea uşoară a osificării fetale şi la creştere matern ă în greutate. În studii peri -şi postnatale la
şobolani a fost observat un uşor retard în urma tratamentului cu 50 m g/kg corp/zi azitromicină.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Intragranular
Hidroxipropilceluloză
H id rogenofosfat de calciu anhidru
A midon pregelatinizat
12
Celuloză microcristalină (Avicel PH 112)
Laurilsulfat de sodiu
Hidroxid de magn eziu
Stearat de magneziu
Extragranular
Celuloză microcristalină (Avicel PH 112)
C roscarmeloză sodică
Hidroxipropilceluloză (LH 21)
D io xid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză
D ioxid de titan (E 171)
T alc
T riacetat de glicerol.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25° C, în ambalajul original
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC -ACLAR/Al a 3 c omprimate filmate
Cutie cu un blister din PA -Al -PVC/Al a 3 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca,
Ro mânia
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6397/2014/01 -02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Azitromicină Terapia 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine azitromicină 500 mg sub fo rmă de azitromicină monohidrat .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
C omprimat filmat
Comprimate filmate de formă ovală, biconvexe , de culoare albă până la aproape albă,
prevăzute pe o faţă cu o linie median ă şi p lane pe cealaltă faţă, ştanţate cu „A“şi cu „6“ de o parte și
de alta a liniei mediane.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Azitromicină Terapia este indicat ă în tratamentul urmă toarelor infecţii cunoscute sau care pot fi
determinate de microorg anisme sensibile (vezi pct 5.1):
- bronşită
- pneumonie dobândită în comunitate
- sinuzită
- faringită/amigdalită (vezi pct. 4.4 privind infecţiile streptococice)
- otită medie
- i nfecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi
- infec ţii genitale necomplicate determinat e de Chlamydia trachomatis
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Azitromicină Terapia se administrează în doză unică zilnică. Ca şi multe alte antibiotice, Azitromicină
Terapia se administrează cu cel puţin o oră înainte de masă sau la două ore după masă.
2
Copii cu greutate corporală peste 45 kg şi adulţi, inclusiv pacienţi vârstnici
Doza totală de azitromicină este de 1 500 mg, care trebuie administrată timp de 3 zile (500 mg o dată
pe zi).
În infecţiile genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis doza este de 1000 mg în
priză unică .
Copii cu greutate corporală sub 45 kg
Comprimatele de Azitromicină Tera pia nu sunt potrivite pentru copiii sub 45 kg. P entru copiii sub 45
kg trebui e utilizată azitromicină sub formă de suspensie. Nu există nici o informaţie pentru copii cu
vârsta mai mică de 6 luni.
C opii cu greutate corporală peste 45 kg
Se recomandă acel eaşi doze ca şi la adulţi.
Vârstnici
Se utilizează la vârstnici aceeași doză ca și la pacienții adulți. Deoarece pacienții vârstnici pot fi
pacienții cu afecțiuni curente pro- aritmogene se recomandă o atenție deosebită din cauza riscului de a
dezvolta ar itmii cardiace și torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (RFG 10 -
80 ml/min). Se recomandă precauţie atunci când azitromicina este administrat ă la pacienţii cu
insuficienţă renală severă (RFG <10 ml/min) (vezi pct. 4.4 şi pct.5.2).
Insuficienţă hepatică
Deoarece azitromicina este metabolizat ă în ficat şi se excretă în bilă, medicamentul nu trebuie
administrat la pacienţii care suferă de boli hepa tice severe. Nu au fost efectuate studii cu privire la
tratamentul acestor pacienţi cu azitromicin ă (ve zi pct. 4.4).
Comprimatele de Azitromicină Terapia sunt numai pentru administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
H ipersensibilit ate cunoscută la azitromicină sau la orice antibiotic macrolid sau ketolid , la eritromicin ă
sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
C a şi în cazul eritromicin ei şi al altor macrolide au fost raportate cazuri r are de reacţii alergice grave
cum sunt edemul angioneurotic şi anafilaxia (rar cu potenţial letal ). Câteva dintre aceste reacţii cu
azitromicină au determinat simptomatologie recurentă, cu necesitatea supravegherii medicale
prelungite şi tratament adecvat.
La pacien ţii cu boli hepatice semnificative, se recomand ă precau ţie la administrarea azitromicinei,
ficatul fiind principala cale de eliminare a azitromicinei. Au fost raportate cazuri de hepatit ă
fulminant ă ce po t duce la insuficienţă hepatică ce poate pune viaţa în pericol, în timpul tratamentului
cu azitromicin ă (vezi pct.4.8) . Unii pacienţi p ot av ea boli hepatice pre -existente sau poa te au luat alte
medicamente hepatotoxice.
Trebuie realizate teste şi investiga ţii ale func ţiei hepatice î n cazurile în care apar semne ş i simptome
ale disfunc ţiei hepatice ca astenia cu debut brusc asociată cu icter, urină închis ă la culoare, tendin ţă la
s â ngerare sau encefalopatie hepatic ă. T rebuie întrerupt tratamentul cu a zitromicină dacă apare
disfuncţi a hepatică.
3
La pacienţii ce primesc derivaţ i de ergot, ergotismul a fost precipitat de administrarea asociată a unor
antibiotice macrolide. Nu sunt date în ceea ce priveş te posibilitatea unei interacţ iuni între deriva ţii de
ergot ş i azitromicin ă. Totuş i, din cauza pos ibilităţii teoretice a ergotismului, azitromicina ş i derivaţii
de ergot nu trebuie administra ţi concomitent.
În tratamentul cu alte macrolide , inclusiv cu azitromicină, s-a observat prelungirea repolarizării
cardiace şi a intervalului QT conferind riscul dezvoltării aritmiilor cardiace şi a torsad ei vârfurilor
(vezi pct. 4.8) . Prin urmare, deoarece următoarele situații pot duce la un risc crescut de aritmii
ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor), care pot duce la stop cardiac, azitromicina trebuie util izată cu
precauție la pacienții cu afecțiuni curente proaritmogene (în special la femei și pacienți vârstnici), cum
sunt pacienții:
• Cu prelungire congenital ă sau documentat ă a intervalului QT
• Cu t ratament curent cu alte substanţe active cunoscute care prel ungesc intervalul QT cum sunt
antiaritmicele de clasa IA (chinidină şi procainamidă) ş i clasa III (dofetilidă, amiodaronă şi
sotalol) , cisaprid ă şi terfenadin ă, medicamente antipsihotice cum este pimozida, antidepresive
cum este citalopram şi fluorochinolonele cum sunt moxifloxacin şi levofloxacin
• Cu tulbur ări electrolitice, în special î n cazurile cu hipopotasemie şi hipomagneziemie
• Cu bradicardie severă relevant ă clinic , aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă sever ă.
Similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a
suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente, inclusiv fungi.
Diareea asociat ă cu Clostridium difficile (DACD) a fost raportat ă la utilizarea aproape a tuturor
medicamentelor antibacteriene, inclusiv azitromicina , şi poate evolua î n gravitate de la diaree u şoar ă la
colita fatală . C. difficile produce toxinele A si B care contribuie la dezvoltarea DACD. Hipertoxina
produs ă de tulpinile de C. difficile determin ă cre şterea morbidit ăţii şi mortalităţ ii, pentru c ă aceste
infec ţii pot fi rezistente la terapia antimicrobiană şi pot necesita colectomie. De aceea DACD trebuie
avut ă î n vedere la to ţi pacien ţii care prezint ă diaree în timpul sau după administrarea orică ror
antibiotice . O anamnez ă atent ă este necesar ă atunci câ nd DACD a fost raportat ă la mai mult de 2 luni
după administrarea medicamentelor antibacterien e. Î ntreruperea tratamentului cu azitromicin ă şi
administrarea unui tratament specific pentru C. difficile trebuie luate în considerare.
Infecţii s treptococice: Penicilina este, de obicei, prima alegere pentru tratamentul
faringite lor/amigdalite lor, datorit ă Streptococcus pyogenes şi, de asemenea, pentru profilaxia febrei
reumatice acut e. Azitromicina este, în general, eficace împotriva Streptococcus în orofaringe, dar nu
sunt disponibile date care s ă demonstreze eficacitatea azitromicinei în prevenirea febrei reumatice
acut e.
Insuficienţă renală
La pacien ţii cu insuficienţă renal ă sever ă (Rata filtratului glomerular <10 ml/min) s -a observat o
creş tere de 33% a expunerii sistemice la azitromicin ă (vezi pct.5.2).
Exacerbarea simptomelor de miastenia gravis sau declan şarea unui sindrom de miastenie au fost
raportate la pacien ţi cu terapie cu azitromicin ă (vezi pct.4.8).
Nu a fost stabilit ă siguranţ a și eficacitatea pentru prevenirea sau tratamentul MA C ( Mycobacterium
avium complex) la copii.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Antiacide : Î ntr -un studiu de farmacocinetică pentru investigarea efectelor administr ării simul tane de
antiacide cu azitromicin ă, n u s -a observat niciun efect asupra biodisponibilităţii global e, deşi
concentraţiile plasmatice maxime au fost reduse cu aproximativ 25%. Pacienţii trataţi atât cu ant iacide
cât şi cu azi tromicină oral, nu trebuie să util izeze ambele medicamente deodată.
4
Cetirizină: L a voluntar i s ă n ăto şi la administrarea unui regim de 5 zile de azitromicin ă concomitent cu
20 mg de cetirizină , nu s-a observat nicio interac ţiune farmacocinetic ă ş i nici modific ări semnificative
ale interval ului QT.
Didanozina (Dideoxinozina ): Administrarea concomitentă a 1200 mg/zi de azitromicină cu 400 mg/zi
de didanozină , la 6 subiec ţi HIV -pozitiv nu a dus la afectarea st ării de echilibru farmacocinetic a
didanozinei comparat ă cu placebo.
Digoxina (subs trat P-gp) : Administrarea concomitentă de antibiotice macrolide, inclusiv eritromicină,
cu substraturi ale P -glicoproteinei, cum ar fi digoxina, duce la niveluri crescute serice ale substrat P -
glicoproteina. Prin urmare, în cazul în care azitromicin a ș i su bstrat P -gp, cum ar fi digoxina sunt
administrate concomitent, trebui e luat ă în considerare posibilitatea concentraț iilor serice crescute ale
substratului (digoxinei).
Zidovudina : 1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut un
efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a
metaboliţilor săi glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut
concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai zidovudinei , metaboliţi activi clinic, în celulele mononucleare
din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi benefică
pacienţilor .
Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu citocromului hepatic P450. Nu s -au observat
interacţiuni medicamentoase farmacocinetice aşa cum s-au observat cu eritromicin a şi alte macrolide.
Induc ţia citocromului hepatic CYP3A4 sau inactivarea prin complexul citocrom -metabolit nu s -a
observat la azitromicin ă.
Deriva ţii de ergot : Datorită posibilit ăţii teoretice a ergotismului, nu se recomandă administrarea
concomitentă a azitromicinei şi a deriva ţilor de ergot (vezi pct. 4.4).
S -au realizat studii farmacocinetice între azitromicin ă ş i urm ătoarele medicamente cunoscute ca având
cale a de metabolizare prin intermediul citocrom CYP3A4.
Atorvastatin : Administrarea concomitentă a atorvastatin (10 mg/zi) şi azitromicină (500 mg/zi) nu
afecteaz ă concentra ţia plasmatic ă a atorvastatinului (inhibarea HMG CoA – reductazei). Totuşi, au
fost ra portate cazuri după punerea pe piață de rabdomioliză la pacienţi cu azitromicină şi cu statine.
Carbamazepina : Într -un studiu farmacocinetic cu voluntari s ănă toşi, nu s -a observat niciun efect
semnificativ al nivelului plasmatic al carbamazepinei sau a metaboli ţilor ei activ i, la pacien ţii ce au
primit azitromicin ă concomit ent.
Cimetidina : Într -un studiu farmacocinetic ce a investigat efectele unei singure doze de cimetidin ă
administrată cu 2 ore inaintea azitromicinei nu s- a observat nicio afectare a farmacocineticii
azitromicinei.
Anticoagulante orale de tip cumarinic : Într -un studiu farmacocinetic de interactiune, azitromicina nu a
afectat efectul anticoagulant a unei doze unice de 15 mg de warfarin ă administrat ă la voluntari
s ă nă toşi. Î n perioada post -marketing s -au primit rapoarte de cre ştere a efectului anticoagulant dup ă
administrarea concomitent ă de azitromicin ă ş i de anticoagulante orale de tip cumarinic. De şi nu s -a
stabilit o rela ţie de cauzalitate, trebuie luat ă î n considerare monitorizarea frecvent ă a timpului de
protrombină atunci când azitromicina este administrat ă la pacien ţi ce primesc concomitent
anticoagulante cumarinice orale.
Ciclosporina : Într -un studiu farmacocinetic cu voluntari s ănă toşi la care s- au administrat oral 500
mg/zi de az itromicină pentru 3 zile şi o singur ă doz ă oral ă de 10 mg/kg de ciclosporină , s-a observat
creş terea concentra ţiei plasmatice maxime de ciclosporin ă si AUC
0- 5 semnificativ crescut ă ( cu 24% şi,
respectiv, 21% ), cu toate acestea nu au fost observate modifică ri semnificative a AUC
0-. În
consecin ţă, coadministrarea acestor medicamente trebuie realizat ă cu precau ţie. Dac ă este necesar ă
5
coadministrarea acestor medicamente se recomandă monitorizarea concentra ţiilor de ciclosporin ă ş i
ajustarea necesar ă a dozelor.
Efavirenz: Administrarea concomitentă a 600 mg azitromicină în doz ă unic ă ş i 400 mg efavirenz zilnic
timp de 7 zile, nu a evidenţiat interacţiuni farmac ocinetice cu relevanţă clinică.
Fluconazol : Administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină nu afectează
farmococinetica unei singure doze de 800 mg de fluconazol. Expunerea total ă ş i timpul de înjum ătăţ ire
ale azitromicinei nu au fos t afectate de administrarea concomitent ă de fluconazol, cu toate c ă s -a
observat o sc ădere nesemnificativ ă clinic a C
max (18%) a azitromicinei.
Indinavir : Administrarea concomitent ă a 1200 mg azitromicină în doz ă unic ă ş i 800 mg indinavir de 3
ori pe zi t imp de 5 zile, nu a evidenţiat un efect semnificativ statistic a farmacocineticii indinavir.
Metilprednisolon : Într -un studiu farmacocinetic de interac ţiune cu voluntari s ăn ăto şi, azitromicina nu a
avut niciun efect asupra farmacocineticii m etilprednisolonului.
Midazolam : La voluntari s ănă toşi, administrarea concomitent ă a 500 mg azitromicină pe timp de 3
zile, nu a evidenţiat un efect semnificativ clinic a farmacocineticii și farmacodinamicii a 15 mg
midazolam î n doză unic ă.
Nelfinavir : A dministrarea concomitentă a 1200 mg azitromicină şi nelfinavir (750 mg de 3 ori pe zi),
la starea de echilibru a dus la creşterea concentraţiei plasmatice a azitromicinei. Nu s -au observat
efecte adverse semnificative clinic şi nu este necesară ajustarea dozei.
Rifabuti nă: Administrarea concomitentă a rifabutinei cu azitromicina nu afectează concentraţia
plasmatică a niciunuia dintre medicamente.
S -a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii care au primit tratament asociat azitromicină şi
rifabutin ă. Cu toate că neut ropenia a fost raportată în utilizarea rifabutinei, o relaţie cauzală în
tratamentul asociat cu azitromicina nu a fost stabilită (vezi pct.4.8).
Sildenafil: La voluntari s ăn ăto şi, nu s -a observat niciun efect al azitromicinei (500 mg zilnic pentru 3
zile) asupra A SC and C
max a sildenafil sau a principalilor metaboli ţi circulan ţi.
Terfenadină: Î n studiile farmacocinetice efectuate nu s-a observat nicio interacţiune între azitromicin ă
şi terfenadin ă. S -au raportat cazuri rare unde posibilitatea unei astfel de interacţiuni nu poate fi exclusă
în totalitate . C u toate acestea nu a existat nici o dovadă a faptul ui că o astfel de interacţiune ar fi avut
loc.
Teofilina : Nu s-a observat nicio interac ţiune farmacocinetic ă relevant ă clinic atunci c ând azitromicina
si teofilina sun t administrate concomit ent la voluntari s ănă toşi.
Triazolam : La 14 voluntari s ănă toşi, administrarea concomitent ă a 500 mg azitromicin ă î n z iua 1 ş i
250 mg î n ziua 2 cu 0,125 mg triazolam î n ziua 2 nu a avut vreun efect relevant asupra
far macocineticii triazolamului comparativ cu triazolam ş i placebo.
Trimetoprim/sulfametoxazol : Administrarea concomitentă a trimetoprim/sulfametoxazol DS (160
mg/800 mg) timp de 7 zile cu 1200 mg de azitromicin ă î n z iua 7 nu a avut vreun efect relevant asupr a
concentraţ iilor maxime, a expunerii totale sau a excre ţiei urinare a trimetoprim sau sulfametoxazol.
Concentra ţiile serice ale azitromicinei au fost similare celor v ăzute î n alte studii.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvat e privind utilizarea azitromicinei la femeile gravide. S -a dovedit ȋ n studiile de
toxicitate asupra func ției de reproducere la animale că azitromicina traversează placenta, dar nu s- au
6
observat efecte teratogene. Studiile la animale au fost efectuate cu doze de până la concentraţ ii toxice
materne moderate . În aceste studii nu s- a demonstrat afectarea f ătului datorită azitromicinei.
Siguran ța azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce prive ște utilizarea substan ței active în timpul
sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie utilizată în timpul sarcinii, numai dacă beneficiile depă șesc
riscurile.
Alăptarea
S -a raportat că azitromicina trece în laptele matern, dar nu există studii clinice adecvate și bine
controlate la femeile care alăptează care să caract erizeze farmacocinetica excre ție i azitromicinei în
laptele matern uman.
A zitromicina nu trebuie utilizat ă în timpul al ăpt ării numai atunci c ând medicul crede că poten ţialele
beneficii justific ă poten ţialele riscuri ale copilului.
Fertilitatea
În studii le de fertilitate efectuate la ș obolan, s-au observat incidenţe reduse ale sarcin ii după
administrarea de azitromicină. Relevan ța acestei observaț ii la om este necunoscut ă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există nici o dovadă care să sugereze că azitromicina poate avea vre un efect asupra capacităţii unui
pacient de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Azitromicina este bine tolerat ă, cu o inciden ţă scă zută a efectelor adverse.
Reacţi ile adverse prezentate mai jos sunt clasificate pe organe, aparate şi sisteme şi în funcţie de
frecvenţa apariţiei şi au fost raportate în ti mpul studiilor clinice şi/sau după punerea pe piaţă a
medicamentului .
Reacţ iile adverse identificate dup ă punerea pe piaţă a medicamentului sunt incluse cu caractere italice.
Reacţiile adverse sunt definite astfel:
Foarte frecvente (≥1/10) ; frecvente (≥1/100, <1/10); m ai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); r are
(≥1/10000, <1/1000); f oarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în
ordinea descrescătoare a gravităţii.
Reactiile adverse posibil sau probabil cauzate de azitromicin ă în timpul studiilor clinice şi/sau
după punerea pe piaţă a medicamentului:
Infecţii şi infestări
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Candidoz ă, infec ţii vaginale , pneumonie, infecţie fungică,
infecţie bacteriană, faringită, gastroenterită, tulburări respiratorii, rin ită, candidoz ă oral ă
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Colita pseudomembranoas ă
(vezi pct. 4.4)
Tulburări hematologice şi limfatice
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Leucopeni e, neutropeni e, eozinofilie
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Trombocitopenie , anemie
hemolitic ă
Tulbur ări ale sistemului imunitar
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Angioedem, hipersensibilitate
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Reac ţie anafilactic ă (vezi
pct.4.4)
7
Tulburări metabolice şi de nutriţie
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Anorexi e
Tulburări psihice
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Nervozitate , insomnie
Rare (≥1/10000, <1/1000): Agi taţie
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Agresivitate, anxietate, delir,
halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente ( ≥1/100, <1/10): C efalee
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Ame ţeli, somnolen ţă, dis geuzie, paraestezie
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Sincopă, convulsii,
hipoestezie, hiperactivitate psihomotorie , anosmie, ageuz ie , parosmi e, miastenia gravis (vezi pct 4.4)
Tulburări oculare
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): tulburări ale urechii, vertij
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Afectarea auzului inclusiv
s urditate ş i/sau tinnitus
Tulburări cardiace
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Palpita ţii
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Torsada vârfurilor (vezi pct.
4.4) , aritmii (vezi pct. 4.4) incluzând tahicardia ventriculară, prelungirea QT pe electrocardiogramă
(vezi pct. 4.4)
Tulbur ări vasculare
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Bufeuri
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Hipotensiune arterială
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Dispnee, epistaxis
Tulburări gastrointestinale
Foarte frecvente (≥1/10): Diaree
Frecvente ( ≥1/100, <1/10): Vărs ături, durere abdominal ă, grea ţă
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): C onstipatie, flatulenţă, dispepsie , gastrit ă, disfagie, distensie
abdominal, xerostomie, eructaţii, ulceraţii ale gurii, hipersecreţie salivară
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Pancreatit ă, decolorarea
limbii
Tulburări hepatobiliare
R are (≥1/10000, <1/1000): Anomalii ale funcţiei hepatice , icter colestatic
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Insuficient ă hepatică (care
rar po ate duce la cazuri fatale) (vezi pct. 4.4), hepatit ă fulminant ă, necroză hepatic ă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): E rupţii cutanate tranzitorii, prurit, urticarie, dermatite,
xerodermie, hiperhidroză
Rare (≥1/10000, <1/1000): Reacţ ii de fotosensibili ta te
F recvenţă necunosc ută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Sindrom Stevens -Johnson,
necroliză epidermică toxică, eritem polimorf
8
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Osteoartrită, mialgie, dureri de spate, dureri de gât
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Artralgie
Tulburări renale şi ale căilor urinare
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): disurie, dureri renale
F recvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): Insuficien ţă renal ă acut ă,
nefrit ă intersti ţial ă
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Metroragie, tulburări testiculare
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): E dem, astenie, stare general ă de rău, f atigabilitate , edem
facial, d ureri toracice, pirexie, durere, edem periferic
Investiga ţii diagnostic e
Frecvente ( ≥1/100, <1/10): Scăderea num ărului de limfocite, cr eşterea num ăru lui de eo zinofile,
scă derea bicarbonatului sangvin, cr eşterea num ărului de bazofile, creş terea num ărului de monocite,
cr eş terea num ărului de neutrofile
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Cre şterea aspartat aminotransferazei, creş terea alanin
aminotrans ferazei, creş terea bilirubinei serice, cre şterea ureei serice, cre şterea creatininei serice,
anomalii ale potasiului seric , creşterea fosfatazei alkaline, cre şterea clorului seric, creşterea glucozei
serice, creşterea num ărului de plachete, scăderea hematocritului, creşterea bicarbonatului sangvin ,
anomalii ale sodiului seric.
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
M ai puţin frecvente ( ≥1/1000, <1/100): Complicaţii post -procedurale
Reacții adverse posibil sau probabil legate de profilaxia și tratamentul Mycobacterium avium
complex pe baza experien
ței studiilor clinice și după punerea pe piață. Aceste reacții adverse
diferă de cele raportate cu azitromicina cu eliberare imediată sau formulele cu eliberare
prelungită, atât în caracteristici , cât şi în frecven
ță:
Foarte frecvente
(≥1/10)
Frecvente (≥1/100,
<1/10)
Mai puţin frecvente
(≥1/1000, <1/100)
Tulburări metabolice
şi de nutriţie
Anorexie
Tulburări ale
sistemului nervos
Ameţeli
Cefalee
Parestezii
Disgeuzie
Hipoestezie
Tulburări oculare Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi
vestibulare
Surditate Afectarea auzului
Tinnitus
Tulburări cardiace Palpitaţii
Tulburări
gastrointestinale
Diaree
Dureri abdominale
Greaţă
Flatulenţă
Disco nfort abdominal
Scaune moi
Tulburări
hepatobiliare
Hepatită
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii
Prurit
Sindrom Stevens-
Johnson
Reacţii de
9
fotosensibilitate
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Artralgie
Tulburări generale şi
la nivelul locului de
administrare
Fatigabilitate Astenie
Stare generală de rău
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site -ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Reacţiile adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare celor observate la
doze uzuale. Simptomele tipice ale supradozajul ui cu antibiotice macrolide sunt: pierderea reversibilă
a auzului, simptome severe de greaţă, vărsături şi diaree.
În cazul supradozaju lui, se recomandă administrarea de cărbune activat şi tratament simptomatic
general şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide , lincosamide şi streptogramine;
macrolide , codul ATC: J01F A10
Mecanismul de acţiune
Azitromicina este un antibiotic macrolid ic, din grupa azalidelor. Molecula s- a constituit prin adăugarea
unui atom de azot la lanţul lactonic al eritromicinei A. Denumirea chimică a azitromicinei este 9-
dezoxi -9a -aza -9a -metil- 9a-homoeritromicina A. Greutatea moleculară este de 749 D.
Mecanismul acţiunii azitromicinei se bazează pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin le garea
de subu nitatea ribozomală 50 S, împiedicând translocarea peptidelor.
Mecanismul rezistenţei
Rezistenţa la azitromicină poate fi î nnăscută sau dobândită. Există trei mecanisme principale de
rezistenţă bacteriană: alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale
antibioticului.
Există rezistenţă totală încrucişată în cazul:
Steptoco ccus pneumoniae , streptococul beta- hemolitic de grup A , Enteroco ccus f aecalis si
Staphylococ cus aureus, incluzând pe cel meticilino- rezistent (SAMR) la eritromicină, azitromicină şi
alte macrolide şi lincosamide.
Concentraţii critice
Valorile critice ale sensibilităţii la azitromicină recomandate de Comitet ul Naţional al Standardelor
Clinice de Laborator din Statele Unite (CNSCL), sunt:
CNSCL:
- sensibil ≤ 2 mg/l; rezistent ≥ 8 mg/l.
- Haemophilus spp.: sensibil: ≤ 4 mg/l;
- Streptococcus pneumoniae şi Streptococcus pyogenes: sensibil ≤ 0,5 mg/l; rezistent ≥ 2 mg/l
10
Sensibilitate
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât
sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe.
Dacă este necesar, t rebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de
aşa natură, încât utilitatea medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul
întrebării.
Tabel: Spectrul antibacterian al azitromicinei
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus
(tulpinile sensibile la meticilină)
Streptococcus pneumoniae
(tulpinile sensibile la penicilină)
Streptococcus pyogenes (Grup A)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Legionella pneumophila
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Microorganisme anaerobe
Clostridium perfringens
Fusobacterium spp.
Prevotella spp.
Porphyromonas spp.
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Streptococcus pneumoniae
tulpini parţial rezistente la penicilină
tulpini rezistente la penicilină
Microorganisme rezistente natural
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
Staphylococcus aureus meticilino-rezistent*
Staphylococcus epidermidis meticilino-rezistent*
Microorganisme anaerobe
Grupul Bacteroides fragilis
* Staphylococcus meticilino-rezistent prezintă prevalenţ ă mare pentru rezistenţă achiziţionată la
macrolide şi au fost plasaţi în această categorie pentru că sunt foarte rar sensibili la azitromicină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Biodisponibilitatea la om a azitromicinei administrate pe cale orală es te de aproximativ 37%. Valorile
maxime ale concentraţiilor plasmatice sunt atinse în 2 -3 ore.
Distribuţie
După administrare pe cale orală la om, azitromicina se distribuie rapid în ţesuturi.
Studiile farmacocinetice au raportat concentraţii tisulare al e azitromicinei semnificativ mai mari decât
cele plasmatice (de 50 de ori mai mari decât concentraţiile plasmatice maxime), aceasta sugerând că
medicamentul se leagă puternic în ţesuturi.
11
Legarea de proteinele plasmatice variază în funcţie de concentraţia în plasmă şi variază de la 12% la
0,5 micrograme /ml până la 52% la 0,05 micrograme azitromicină /ml ser. Volumul mediu de distribuţie
la starea de echilibru (VVss) a fost calculat la 31 ,1 l/kg.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare ref lectă timpul de înjumătăţire prin eliminare de la
nivelul ţesuturilor de 2 până la 4 zile.
Aproximativ 12% din doza administrată pe cale intravenoasă este excretată prin urină timp de 3 zile
sub formă nemetabolizată. Concentraţii foarte mari de substanţă activă nemetabolizată a fost
recuperată din bilă, împreună cu 10 metaboliţi, formaţi prin hidroxilarea dezoxaminei şi a lanţurilor
agliconice şi prin clivarea cladinozei conjugate.
Concentraţii deosebit de mari de azitromicină nemodificată au fost găsite în bilă umană . De asemenea,
în bilă, au fost depista ţi zece metaboliţi, care s- au format prin N-şi O -demetilare, hidroxilare a
desosamin ei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea cladinozei conjugate . Compararea rezultatelor
cromatografiei de lichide şi a analizel or microbiologice a arătat că metaboliţii de azitromicin ă nu sunt
microbiologic activ i.
Î n testele pe animale, concentraţii mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. S-a stabilit, de
asemenea, că în timpul fagocitozei activ e concentraţii mai mari de azitromicină sunt eliberate d in
fagocite inactive. La modelele animale, acest lucru duce la eliberarea unor concentraţii mari de
azitromicină la locul infecţie i.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Fosfolipidoza (acumulare intracelulară de fosfolipide) , a fost observată în mai multe ţesuturi (de
exemplu ochi, ganglionii dorsal i, ficat, vezica biliara, rinichi, splina, şi/sau pancreas) de şoareci,
şobolani şi câini care au primit doze multiple de azitromicină.
Fosfolipidoza a fost observată într -o măsur ă similară în ţesuturile de şobolani şi de câini nou-născuţi.
S -a dovedit că e fectul este reversibil după întreruperea tratamentului cu azitromicin ă. E ste
necunoscut ă s emnificaţia acestei constat ări pentru animale şi pentru om.
Carcinogenitatea
N u au fos t efectuate studii pe termen lung la animale pentru a evalua potenţialul carcinogenic,
medicament ul fiind indicat numai pentru tratamentul pe termen scurt şi nu au existat semne indic ative
de activitate ca rcinogenică.
Potenţial mutagenic
Nu a existat nic i o dovada de potenţial de mutaţii genetice şi cromozomiale la modele de testare in
vivo şi in vitro .
Toxicitate pentru reproducere
În studiile pe animale pentru efecte embriotoxice ale substanţei, nu a fost observat niciun efect
teratogen la şoareci şi şobolani. La şobolani, azitromicina în doze de 100 şi 200 mg/kg corp/zi a dus la
întârzierea uşoară a osificării fetale şi la creştere matern ă în greutate. În studii peri -şi postnatale la
şobolani a fost observat un uşor retard în urma tratamentului cu 50 m g/kg corp/zi azitromicină.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Intragranular
Hidroxipropilceluloză
H id rogenofosfat de calciu anhidru
A midon pregelatinizat
12
Celuloză microcristalină (Avicel PH 112)
Laurilsulfat de sodiu
Hidroxid de magn eziu
Stearat de magneziu
Extragranular
Celuloză microcristalină (Avicel PH 112)
C roscarmeloză sodică
Hidroxipropilceluloză (LH 21)
D io xid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză
D ioxid de titan (E 171)
T alc
T riacetat de glicerol.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25° C, în ambalajul original
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC -ACLAR/Al a 3 c omprimate filmate
Cutie cu un blister din PA -Al -PVC/Al a 3 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca,
Ro mânia
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6397/2014/01 -02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2014
