SETALOFT 100 mg
Substanta activa: SERTRALINUMClasa ATC: N06AB06Forma farmaceutica: COMPR. FILM.
Prescriptie: PRF
Tip ambalaj: Cutie cu blistere unidoza din PVC-PVDC/Al x 50x1 compr. film.
Producator: ACTAVIS LTD. - MALTA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Setaloft 50 mg comprimate filmate
Setaloft 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Se taloft 50 mg com primate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 50 mg (sub formă de clorhidrat).
Excipient cu efect cunoscut : 79,65 mg lactoză monohidrat per comprimat filmat.
Setaloft 100 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 100 mg (sub formă de clorhidrat).
Excipient cu efect cunoscut: 159,3 mg lactoză monohidrat per comprimat filmat.
Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Setaloft 50 mg comprimate filmate
Comprimate film ate ovale, 10 mm x 5 mm, biconvexe, de culoare albă, cu o linie mediană pe una din
feţe, iar pe cealaltă faţă marcate cu “L”.
Setaloft 100 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, 10 mm, biconvexe, de culoare albă, cu o linie mediană pe una din feţe,
iar pe cealaltă faţă marcate cu “C”.
Comprimat ele pot fi divizat e în două doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sertralina este indicată în tratamentul:
Episoadelor depresive majore. Prevenţia recidivei episoadelor de depresie majoră.
Tulburării de panică, cu sau fără agorafobie.
Tulburării obsesiv -compulsive (TOC) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârst a cuprins ă între 6 şi 17 ani.
Tulburării de anxietate socială.
Stresului post -traumatic (SPT).
2
4.2 Doze şi mod de administ rare
Sertralina trebuie administrată o dată pe zi, dimineaţa sau seara.
Comprimatul de sertralină poate fi administrat cu sau fără alimente.
Iniţierea tratamentului
Depresie şi TOC
Tratamentul cu sertralină trebuie iniţiat la o doză de 50 mg pe zi.
Tul burarea de panică, SPT şi tulburarea de anxietate socială
Tratamentul trebuie început cu 25 mg sertralină pe zi. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50
mg sertralină o dată pe zi. S -a demonstrat că această schemă de tratament reduce incidenţa reacţi ilor
adverse caracteristice iniţierii tratamentului tulburării de panică.
Stabilirea dozei
Depresie, TOC, tulburarea de panică, tulburarea de anxietate socială şi SPT
Pacienţii care nu răspund la tratamenul cu 50 mg sertralină pe zi pot prezenta efecte benefice ca
urmare a creşterii dozei. Modificările de dozaj trebuie efectuate în etape de 50 mg la intervale de cel
puţin o săptămână, până la doza maximă zinică de 200 mg. Modificările de dozaj nu trebuie efectuate
mai frecvent de o dată pe săptămână, avân d în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare de 24 de
ore al sertralinei.
Instalarea efectului terapeutic se poate observa în decurs de 7 zile. Totuşi, de regulă, sunt necesare
perioade mai lungi, mai ales în cazul TOC.
Tratamentul de întreţinere
Î n timpul tratamentului de lungă durată, trebuie administrată doza eficace minimă, cu ajustări
ulterioare, în funcţie de răspunsul terapeutic.
Depresie
Pentru prevenirea recurenţei episoadelor de depresie majoră (EDM) poate fi recomandat tratamentul
de lungă durată. În majoritatea cazurilor, doza recomandată în prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi
cu cea folosită în timpul episoadelor curente. Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă
suficientă de timp de cel puţin 6 luni pentru a se asigur a că nu mai prezintă simptome.
Tulburări de panică şi TOC
Continuarea tratamentului tulburărilor de panică şi al TOC trebuie să fie evaluată cu regularitate,
înt rucât prevenirea recăderii nu a fost demonstrată pentru aceste tulburări.
Pacienţi copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu diagnostic de tulburare obsesiv compulsivă
Pentru vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani: tratamentul se iniţiază cu 50 mg sertralină o dată pe zi.
Pentru vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani: tratamentul se iniţiază cu 25 mg sertralină o dată pe zi. După o
săptămână, doza poate fi crescută la 50 mg sertralină o dată pe zi.
În lipsa unui răspuns satisfăcător, dozele ulterioare pot fi crescute în etape a 50 mg pe o perioadă de
câteva săptămâni, după caz. Doza maximă este de 200 mg sertralină pe zi. Totuşi, atunci când se creşte
doza de la 50 mg sertralină pe zi trebuie avut în vedere faptul că, în general, greutatea copiilor este mai
mică decât cea a adulţilor. Modificările dozei nu trebuie făcute la intervale mai mici de o săpt ămână.
Nu a fost demonstrată eficacitea în tratamentul episoadelor de depresie majoră la copii şi adolescenţi.
Nu sunt disponibile date pentru copiii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct. 4.4).
3
Utilizarea la vârstnici
La vârstnici stabilirea dozei se va face cu atenţie, deoarece la aceştia poate exista un risc mai mare de
apariţie a hiponatremiei (vezi pct. 4.4).
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică
Utilizarea sertralinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale de timp mai mari (vezi pct.
4.4). Sertralina nu trebuie utilizată în cazurile de insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt
disponibile date clinice (vezi pct. 4.4).
Utiliza rea la pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei de sertralină la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Simptome de întrerupere apărute la oprirea utilizării sertralinei
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentulu i. Când se opreşte tratamentul cu sertralină, doza
trebuie scăzută treptat într-o perioadă de cel puţin o săptămână până la două săptămâni, pentru a se
reduce riscul apariţiei simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome
intolerabile ca urmare a scăderii dozei sau după întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în
considerare reluarea utilizării dozei prescrise anterior. Ca urmare, medicul poate continua scăderea
dozei , dar în trepte mai mici .
4.3 Contraindicaţii
Hipersens ibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi .enumeraţi la pct. 6.1.
Tratamentul concomitent cu inhibitori ireversibili de monoaminooxidază (IMAO) este contraindicat
din cauza riscului de sindrom serotoninergic cu simptome cum sunt agitaţ ie, tremor şi hipertermie.
Administrarea sertralinei nu trebuie să fie iniţiată timp de cel puţin 14 zile după întreruperea
tratamentului cu un IMAO ireversibil. Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă cu cel puţin 7
zile înainte de începerea t ratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitent cu pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sindrom serotoninergic (SS) sau Sindrom neuroleptic malign (SNM)
În t impul tratamentului cu ISRS, inclusiv cu sertralină, a fost raportată apariţia unor sindroame care
pot pune viaţa în pericol cum este sindromul serotoninergic (SS) sau sindromul neuroleptic malign
(SNM). Riscul apariţiei SS sau SNM în timpul administrării ISRS este mai mare în cazul tratamentului
concomitent cu medicamente serotoninergice (incluzând triptani), cu medicamente care reduc
metabolizarea serotoninei (incluzând medicamente IMAO), antipsihotice şi alţi antagonişti
dopaminergici. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor care
caracterizează sindroamele SS sau SNM (vezi pct. 4.3 - Contraindicaţii ).
Trecere de la terapia cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), antidepresive sau
antiobsesive
Există o expe rienţă controlată limitată privind momentul optim de trecere de la terapia cu inhibitori
selectivi ai recaptării serotoninei, antidepresive sau antiobsesive, la terapia cu sertralină. Sunt necesare
atenţie şi precauţie când se ia decizia trecerii la tratam entul cu sertralină, în special de la tratamentul
cu medicamente cu acţiune prelungită, cum este fluoxetina.
Alte medicamente serotoninergice, de exemplu triptofan, fenfluramină şi agonişti ai 5-HT
Administrarea concomitentă de sertralină cu alte medicamente care cresc efectul neurotransmisiei
serotoninergice, cum sunt triptofan sau fenfluramină sau agonişti ai 5- HT, sau planta medicinală
sunătoare (Hypericum perforatum ), trebuie făcută cu precauţie sau evitată pe cât posibil, datorită
potenţialului de int eracţiuni farmacodinamice.
4
Activare a maniei sau hipomaniei
Simptome ale maniei/hipomaniei au fost raportate la un procent mic de pacienţi trataţi cu alte
antidepresive şi antiobsesive existente deja pe piaţă, inclusiv sertralină. De aceea, sertralina tre buie
utilizată cu precauţie la pacienţii care prezintă antecedente de manie/hipomanie. Se recomandă
supravegherea atentă de către medic. Utilizarea sertralinei trebuie oprită la orice pacient care intră în
faza de manie.
Schizofrenie
Pot fi agravate simpt omele psihotice la pacienţii schizofrenici.
Crize epileptice
Crizele epileptice pot apărea în cazul tratamentului cu sertralină: sertralina trebuie evitată la pacienţii
cu epilepsie instabilă, iar pacienţii cu epilepsie aflată sub control trebuie monitori zaţi cu atenţie.
Tratamentul cu sertralină trebuie întrerupt la toţi pacienţii la care apar crize epileptice.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto -vătămare şi suicid (evenimente
legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne evidente de remisiune. Dată fiind
posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie atent
monitorizaţi, până la apariţia ameliorării . Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid
se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie sertralină şi care se pot şi ele asocia cu risc
crescut de apariţie a unor eveniment e legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot co- exista cu
tulburări depresive majore şi din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie
să respecte aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de
ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul
tratamentului. Rezultatele unei meta -analize a unor studii clinice placebo controlate , efectuate cu
medicamente antidepresive la pacienţi adulţi cu tulburări psihice, au arătat existenţa unui risc
accentuat de comportament suicidar la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani, în cazul utilizării
medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo.
Terapia medicamentoasă trebuie să fie însoţită de supravegherea atentă a pacienţilor, şi mai ales a
celo r cu risc suicidar accentuat, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după
modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la
necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clin ice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii
cu tentă de suicid precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor
astfel de simptome.
Utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Sertralina nu trebuie uti lizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, exceptând
pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani suferind de tulburări obsesiv compulsive. În studiile
clinice, comportamente legate de suicid (tentativă de suicid şi ideaţie suicida ră ), ostilitate
(predominant agresivă, comportament opozant şi furie) au fost mai frecvent observate la copiii şi
adolescenţii trataţi cu antidepresive decât la cei la care s- a administrat placebo. Cu toate acestea, dacă
decizia de a trata este luată din considerente clinice, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru
apariţia simptomelor suicidare. În plus, nu sunt disponibile date de siguranţă pe perioad ă îndelungată
la copii şi adolescenţi privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea comportam entală şi cognitivă.
Medicii trebuie să supravegheze cu atenţie pacienţii copii şi adolescenţi aflaţi în tratament pe termen
lung pentru identificarea acestor anomalii în dezvoltare.
Sângerare anormală/hemoragie
5
În cazul utilizării ISRS, au fost raportate cazuri de sângerări anormale la nivel cutanat cum sunt
echimozele, purpura şi alte evenimente hemoragice, cum sunt sângerările gastrointestinale şi genitale .
Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi cu ISRS, în special în cazul utilizării concomitente cu
medicamente cunoscute ca afectând funcţia plachetară (de exemplu anticoagulantele, antipsihoticele
atipice şi fenotiazinele, cele mai multe dintre antidepresivele triciclice, acidul acetilsalicilic şi
antiinfl amatoarele nesteroidiene (AINS), precum şi l a pacienţii cu antecedente de tulburări hemoragice
(vezi pct. 4.5) .
Hiponatremia
Hiponatremia poate ap ăre a în urma tratamentului cu ISRS sau INRS, incluzând sertralina. În multe
cazuri, hiponatremia apare ca urmare a unui sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic
(SIADH). Au fost raportate cazuri în care concentraţia plasmatică de sodiu a fost mai mică de 110
mmol/l. Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de a dezvolta hiponatremie în urma tratamentului
cu ISRS şi INRS. De asemenea, paci enţii care utilizează diuretice sau cei cu depleţie volemică de altă
cauză pot prezenta un risc mai mare (vezi Utilizarea la vârstnici). La pacienţii cu hiponatremie
simptomatică, ar trebui luată în considerare oprirea tratamentului cu sertralină şi instituirea de măsuri
medicale adecvate. Semnele şi simptomele hiponatremiei includ cefalee, dificultăţi de concentrare,
deteriorarea memoriei, confuzie, stare de slăbiciune, instabilitate posturală care poate duce la cădere.
Semnele şi simptomele asociate cazurilor acute şi/sau mai severe includ halucinaţii, sincopă, convulsii,
comă, stop respirator şi moarte .
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
La oprirea tratamentului apar simptomele de întrerupere obişnuite , mai ales dacă oprirea se face brusc
(vezi pct. 4.8). În studiile clinice, printre pacienţii trataţi cu sertralină, incidenţa reacţiilor de
întrerupere raportate a fost de 23% la cei care au întrerupt tratamentul cu sertralină, comparativ cu
12% la cei care au continuat să utilizeze tratamentul cu sertralină.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate fi dependent de mai mulţi factori, incluzând durata şi
doza tratamentului, precum şi rata reducerii dozei. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeli,
tulburări senzoriale (incluzând parestezii), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise agitate),
agitaţie şi anxietate, greaţ ă şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome sunt de
intensitate uşoar ă până la moderată ; totuşi, la unii pac ienţi pot fi severe ca intensitate. Simptomele
apar de obicei în primele zile de la întreruperea tratamentului, dar au fost raportate, foarte rar , şi la
pacienţi care au omis din greşeală o doză. În general, aceste simptome sunt auto- limitate şi dispar de
obicei , în decurs de 2 săptămâni, totuşi la unii pacienţi pot fi prelungite (2 – 3 luni sau mai mult). De
aceea, se recomandă ca doza de sertralină, la întreruperea tratamentului, să fie redusă treptat pe o
perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).
Acati zie /agitaţie psihomotorie
Utilizarea sertralinei a fost asociată cu apariţia acatiziei , caracterizată printr -o agitaţie subiectivă
neplăcută sau supărătoare şi prin necesitatea de mişcare deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos
sau de a sta nemişcat. Această stare apare de cele mai multe ori chiar în primele săptămâni de
tratament. La pacienţii la care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.
Insuficienţă hepatică
Sertralina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic. Un studiu farmacocinetic cu
administrare de doze repetate la subiecţi cu ciroză uşoară compensată a arătat prelungirea timpului de
înjumătăţire prin eliminare şi creşterea de aproximativ trei ori a ASC şi C
m ax în comparaţie cu subiecţii
normali. Nu există diferenţe semnificative de legare a proteinelor plasmatice între cele două grupuri.
Sertralina trebuie utilizată cu atenţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice. La pacienţii cu insuficienţă
hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale mai mari de timp. Sertralina nu trebuie
utilizată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă renală
Sertralina este metabolizată în proporţie mare, iar excreţia urinară a medicament ului nemetabolizat
reprezintă o cale minoră de eliminare. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată
6
(clearance-ul creatininei 30 -60 ml/min) sau cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-
ul creatininei 10 -29 ml/min), în urm a administrării de doze repetate, parametrii farmacocinetici
(ASC
0- 24 sau Cmax) nu au prezentat modificări semnificative în comparaţie cu lotul martor. Nu este
necesară ajustarea dozei de sertralină în funcţie de gradul insuficienţei renale.
Utilizarea l a vârstnici
În studiile clinice au fost incluşi peste 700 de pacienţi vârstnici (> 65 de ani). Profilul şi incidenţa
reacţiilor adverse apărute la vârstnici au fost similare cu cele de la pacienţii tineri.
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost totuşi asociaţi, cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă
clinic la pacienţi vârstnici, car e pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers
(vezi Hiponatremia la pct. 4.4).
D iabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate modifica controlul glicemiei , posibil din
cauza ameliorării simptomelor depresive. Se recomandă monitorizarea cu atenţie a glicemiei la
pacienţii care utilizează sertralină şi poate fi necesară ajustarea dozei de insulină şi/sau de antidi abetice
orale administrate concomitent .
Terapia electroconvulsivantă
Nu există studii clinice care să stabilească riscurile sau beneficiile asocierii terapiei
electroconvulsivante cu sertralină.
Suc de grepfrut
Administrarea concomitentă a sertralinei cu sucul de grepfrut nu este recomandată (vezi pct. 4.5) .
Interferenţa cu testele de screening pentru urină
Au fost raportate rezultate fals- pozitive la testele de screening a benzodiazepinelor urinare prin metode
imunologice , la pacienţii aflaţi în tratame nt cu sertralină. Aceasta sunt determinate de lipsa de
specificitate a testelor de screening. Rezultate fals- pozitive la aceste teste pot să apară în zilele
următoare întreruper ii tratamentului cu sertralină. Teste de confirmare, cum ar fi cromatografia de
gaze /spectrometria de masă diferenţiază sertralina de benzodiazepine.
Glaucom cu unghi îngust
ISRS , inclusiv sertralina pot avea efecte asupra mărimii pupilei determinând midriază. Efectul
midriatic potenţează îngustarea unghiului ochiului rezultând o cr eştere a presiunii oculare şi glaucom
cu unghi îngust , în special la pacienţii predispuşi. Astfel sertralina trebuie folosită cu precauţie la
pacienţii cu glaucom cu unghi îngust şi precedente de glaucom.
Medicamente care conţin lactoză
Deoarece comprimat ul filmat conţine excipientul lactoză (vezi pct. 6.1), pacienţii cu afecţiuni ereditare
rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -
galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament .
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Contraindicaţii
Inhibitori de monoaminooxidază
IMAO ireversibili ( neselectivi) (selegilin ă)
Sertralina nu trebuie utilizată în asociere cu IMAO ireversibili (neselectivi), cum este selegilina.
Tratamentu l cu sertralină nu trebuie iniţiat cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un
IMAO ireversibil ( neselectiv). Administrarea sertralinei trebuie întreruptă timp cu cel puţin 7 zile
înainte de începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil ( neselectiv) ( vezi pct. 4.3) .
Inhibitori de MAO – A reversibili, selectivi ( moclobemidă)
7
Din cauza riscului de sindrom serotoninergic, sertralina nu trebuie asociată cu un IMAO reversibil şi
selectiv, cum este moclobemida. După un tratament cu un inhibitor de MAO reversibil, poate urma o
scurtă perioadă de întrerupere de 14 zile, înainte de iniţierea tratamentului cu sertralină. Se recomandă
ca administrarea sertralinei să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un
IMAO reversibil (vezi pct. 4.3).
IMAO reversibili, neselectivi (linezolid)
Antibioticul linezolid este un slab IMAO reversibil şi neselectiv şi nu trebuie administrat la pacienţii
trataţi cu sertralină (vezi pct. 4.3).
S -au raportat reacţii adverse severe la pacienţii la care a fost recent întrerupt tratamentul cu IMAO şi
început cel cu sertralină , sau care au avut întrerupt tratamentul cu sertralină, cu puţin înainte de
iniţierea celui cu IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii, diaforeză, greaţă, vărsături, eritem
facial, ameţeli, hipertermie şi caracteristici asemănătoare sindromului neuroleptic malign, convulsii , şi
deces.
Pimozidă
Într -un studiu folosind o doză unică mică de pimozidă (2 mg ) au fost observate concentraţii plasmatice
crescute de pimozidă cu aproximativ 35%. Aceste concentraţii crescute nu au fost asociate cu nicio
modificare a ECG. Deoarece nu se cunoaşte mecanismul de producere al acestei interacţiuni, datorită
indicelui terapeutic îngust al pimozidei, administrarea concomitentă de se rtralin ă şi pimozidă este
contraindicată ( Vezi pct. 4.3) .
Administrarea concomitentă cu sertralina nu este recomandată pentru:
Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central şi etanol
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi nu a potenţat efectele etanolului,
carbamazepinei, haloperidolului sau fenitoinei asupra performanţei cognitive şi psihomotorii la
subiecţii normali; cu toate acestea, nu se recomandă administrarea concomitentă de sertralină şi etanol.
Alte medicamente sero toninergice
Vezi pct. 4.4.
Se recomandă prudenţă la utilizarea fentanilului în anestezia generală sau în tratamentul durerii
cronice
Se recomandă prudenţă la utilizarea fentanil ului în anestezia generală sau în tratamentul durerii
cronice.
Precauţii sp eciale
Litiu
Într -un studiu clinic controlat cu placebo efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de
sertralină şi litiu nu a modificat semnificativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creştere a
incidenţei tremorului în co mparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacţiune farmacodinamică. În
cazul administrării concomitente de sertralină şi litiu , pacienţii trebuie monitorizaţi corespunzător .
Fenitoină
Într -un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, controlat cu placebo, s-a arătat că administrarea
cronică de sertralină 200 mg pe zi nu determină inhibarea semnificativă clinic a metabolizării
fenitoinei. Totuşi, au fost raportate câteva cazuri de pacienţi în tratament cu sertralină cu expunere
mare la fenitoină; ca urmare, după iniţierea tratamentului cu sertralină se recomandă monitorizarea
concentraţiilor plasmatice de fenitoină în vederea ajustării corespunzătoare a dozelor de fenitoină. În
plus, administrarea concomitentă de fenitoină poate determina scăderea concentraţiei plasmatice de
sertralină. Nu se exclude ca şi alţi inductor ai CYP3A4, de exemplu fenobarbital, carbamazepina,
sunătoarea, rifampicina pot determina scăderea concentraţiei plasmatice de sertralin ă.
8
Triptani
După punerea pe piaţă, rareori au fost raportate cazuri de pacienţi care au prezentat slăbiciune,
hiperreflexibilitate, incoordonare, confuzie, anxietate şi agitaţie după administrarea de sertralină în
asociere cu sumatriptan. Simptome ale sindromului serotoninergic pot apărea şi la administr area altor
medicamente din aceeaşi clasă (triptani). Dacă asocierea de sertralină şi triptani este absolut necesară,
se recomandă supravegherea atentă a pacientului (vezi pct 4.4) .
Warfarină
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi şi warfari nă a avut ca rezultat o creştere mică,
dar semnificativă statistic a timpului de protrombină, care în câteva cazuri rare a dezechilibrat valoarea
INR. Având în vedere acest lucru, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină când
se iniţiază sau se întrerupe tratamentul cu sertralină .
Alte interacţiuni medicamentoase, digoxină, atenolol, cimetidină
Administrarea concomitentă cu cimetidina a determinat o scădere substanţială a clearance- ului de
sertralină. Semnificaţia clinică a acestor modif icări nu este încă cunoscută . Sertralina nu are niciun
efect asupra capacităţii de beta- blocare adrenergică a atenololului. Nu s -a observat niciun fel de
interacţiune la administrarea concomitentă a 200 mg sertralină zilnic cu digoxină .
Medicamente care a fectează funcţia plachetară
Riscul de sângerare poate creşte în cazul administrării concomitente de ISRS, inclusiv sertralină, şi
medicamente care acţionează asupra funcţiei plachetare (cum sunt AINS, acidul acetilsalicilic şi
ticlopidina) sau alte medicam ente care pot creşte riscul sângerărilor (vezi pct. 4.4) .
Medicamente metabolizate de citocromul P450
Sertralina poate acţiona ca un inhibitor uşor -moderat al CYP 2D6. Administrarea cronică de sertralină
50 mg pe zi a arătat o creştere moderată (în medie 23% - 37%) a concentraţiilor plasmatice la starea de
echilibru ale desipraminei (un marker al activităţii izoenzimei CYP 2D6). Interacţiuni clinice relevante
pot să apară cu alte substraturi ale CYP 2D6 cu un indice terapeutic îngust, care includ clasa 1C de
antiaritmice cum sunt propafenona şi flecainida, antidepresivele triciclice şi antipsihoticele tipice, în
special la doze mai mari de sertralină.
Sertralina nu acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4, CYP 2C9, CYP 2C19 şi CYP 1A2 la un nivel
semnificati v clinic. Acest lucru a fost confirmat de studii de interacţiune in-vivo , cu substraturi ale
CYP3A4 (cortizolul endogen, carbamazepina, terfenadina, alprazolamul), cu substratul CYP2C19
diazepam şi substraturile CYP2C9 tolbutamida, fenitoina şi glibenclamida. Studiile in vitro indică
faptul că sertralina are un potenţial mic sau nu are potenţial de a inhiba CYP 1A2.
Într -un studiu clinic încrucişat desfăşurat la opt voluntari japonezi sănătoşi, care au primit zilnic trei
pahare cu suc de grapefrut , concentraţia plasmatică a sertralinei a crescut până la aproximativ 100%.
Interacţiunea cu alţi inhibitori ai CYP3A4 nu a fost stabilită. De aceea, consumul de suc de grepfrut
trebuie evitat în timpul tratamentului cu sertralină (vezi pct. 4.4).
Pe baza studiulu i de interacţie cu sucul de grepfrut, nu poate fi exclus ă posibilitatea ca administrarea
concomitentă a sertralinei cu inhibitori puternici ai CYP3A4, de exemplu inhibitori de proteaze,
ketoconazol, itraconazol, posaconazol, voriconazol, claritromicină, te litromicină şi nefazodonă, să
determine creşterea expunerii la sertralină. Acest lucru este de asemenea valabil pentru inhibitorii
moderaţi ai ai CYP3A4, de exemplu aprepitant, eritromicină, fluconazole, verapamil sau diltiazem. În
timpul tratamentului cu sertralină se recomandă evitarea utilizării de inhibitori puternici ai CYP3A4.
Concentraţiile plasmatice ale sertralinei cresc cu aproximativ 50% în cazul metabolizatorilor
enzimatici lenţi ai CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii enzimatici rapizi (vezi 5.2). Nu poate fi
exclusă interacţiunea cu inhibitorii puternici de CYP2C19, de exemplu omeprazol , lansoprazol,
pentoprazol, rabeprazol, fluoxetină, fluvoxamină.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
9
Sarcină
Nu există studi i adecvate, controlate la femei gravide. Totuşi, cantitatea mare de date nu a evidenţiat
inducerea de către sertralină a malformaţiilor congenitale. Studiile la animale au arătat prezenţa unor
efecte asupra funcţiei de reproducer e, datorate probabil toxici tăţii materne cauzate de acţiunea
farmacodinamică a substanţei şi/ sau acţiunea farmacodinamică directă a substanţei asupra fetusului
(vezi pct. 5.3) .
S -a raportat faptul că utilizarea sertralinei în timpul sarcinii determină simptome asemănătoare
simptom elor de întrerupere, la unii nou- născuţi, ai căror mame au fost tratate cu sertralină. Acest
fenomen a fost observat şi la celelalte antidepresive ISRS. Administrarea sertralinei nu este
recomandată în sarcină, decât dacă starea clinică a mamei este de aşa natură încât beneficiile estimate
depăşesc riscul potenţial pentru mamă.
Dacă utilizarea de către mamă continuă spre sfârșitul sarcinii, în special în al treilea trimestru, nou -
născuţii trebuie ţinuţi sub supraveghere. Următoarele simptome pot apărea la nou- născutul a cărui
mamă a utilizat sertralină spre sfârșitul sarcinii: sindrom de detresă respiratorie, cianoză, apnee,
convulsii, temperatură instabilă, alăptare dificilă , vărsături, hipoglicemie, hipertonie, hipotonie,
hiperreflexie, tremor, agitaţie , iritabilitate, letargie, plâns constant, somnolenţă şi tulburări de somn.
Aceste simptome pot apărea datorită altor efecte serotoninergice sau simptomelor de întrerupere . În
majoritatea cazurilor, complicaţiile apar imediat sau foarte curând (<24 ore) după naştere .
Studiile epidemiologice au sugerat c ă utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul trimestru
de sarcină, poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou- născut (HTPN). Riscul
constatat a fost de aproximativ 5 cazur i la 1000 de sarcini. La nivelul populaţiei generale, HTPN apare
la 1 - 2 cazuri din 1000 de sarcini .
Alăptare a
Datele publicate referitoare la concentraţia sertralinei în laptele matern au arătat că mici cantităţi de
sertralină şi de N -demetilsertralină , metabolitul sertralinei, au fost excretate în lapte. În general,
concentraţiile plasmatice găsite la sugar au fost neglijabile sau nedetectabile, cu excepţi a unui sugar la
care concentraţia plasmatică a atins aproximativ 50% din concentraţia plasmatică maternă (dar fără a
avea un efect notabil asupra sănătăţii acestui sugar). Până la această dată, nu au fost raportate reacţii
adverse asupra sănătăţii sugarilor alăptaţi de mame aflate în tratament cu sertralină, dar riscul nu poate
fi exclus. Administrarea sertralinei mamelor care alăptează nu este recomandată, decât dacă, în urma
deciziei medicului, beneficiile depăşesc riscul potenţial .
Fertilitate
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte ale sertralinei asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).
Rapo rtările privind utilizarea unor ISRS la om au arătat un efect asupra calităţii spermei, care este
reversibil.
Nu a fost observat până în prezent un impact asupra fertilităţii la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Stu diile de farmacologie clinică au arătat că sertralina nu are niciun efect asupra performanţelor
psihomotorii. Cu toate acestea, deoarece medicamentele psihotrope pot afecta capacitatea fizică sau
mentală necesară îndeplinirii unor activităţi potenţial risc ante, cum sunt conducerea vehiculelor sau
folosirea utilajelor, pacientul trebuie avertizat corespunzător.
4.8 Reacţii adverse
Greaţa este cea mai frecventă reacţie adversă. În tratamentul tulburărilor de anxietate socială,
disfuncţia sexuală (eşecul ejaculării) la bărbaţi a apărut la 14% dintre pacienţii trataţi cu sertralină
comparativ cu 0% la cei cu placebo. Aceste reacţii adverse sunt dependente de doză şi sunt deseori
tranzitorii odată cu continu area tratamentului.
10
Profilul reacţiilor adverse cel mai frecvent observate în studii dublu orb controlate cu placebo, la
pacienţii cu TOC, tulburare de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială a fost similar cu cel
observat în studiile clinice la pacienţii cu depresie.
În Tabelul 1, sunt prezentate rea cţiile adverse apărute după punerea pe piaţă (cu frecvenţ ă
necunoscută) şi din studiile clinice controlate cu placebo (la un număr total de 2542 pacienţi în
tratament cu sertralină şi 2145 pacienţi cu placebo) pentru depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi
tulburare de anxietate socială.
Unele din reacţiile adverse prezentate în Tabelul 1 pot scădea în intensitate şi frecvenţă odată cu
continuarea tratamentului şi, în general, nu duc la oprirea tratamentului.
Tabelul 1: reacţii adverse
Frecvenţa reacţi ilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC,
tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială . Analiză globală şi experienţă după punerea
pe piaţă (frecvenţă necunoscută).
Foarte
frecvente
(≥1/10)
Frecvente
(≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte
rare
(<1/10000)
Cu
frecvenţă
necunoscută
Infecţii şi infestări
Faringită Infecţii ale
tractului
respirator
superior, Rinită
Diverticulită,
Gastroenterită, Otită
medie
Tumori benigne, maligne (incluzând chisturi şi polipi)
Neoplasm†
Tulburări hematologice şi limfatice
Limfadenopatie Leucopenie,
Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii
anafilacto
ide,
Reacţii
alergice,
Alergie
Tulburări endocrine
Hiperprolactine
mie,
Hipotiroidism şi
sindrom de
secreţie
inadecvată de
ADH
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Anorexie,
Apetit alimentar
crescut*
Hipercolesterolemie
, Hipoglicem ie
Hiponatremie
Diabet zaharat,
Hiperglicemie
Tulburări psihice
InsomniDepresie*, Halucinaţii*, Tulburări de Paronirie
11
Foarte
frecvente
(≥1/10)
Frecvente
(≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte
rare
(<1/10000)
Cu
frecvenţă
necunoscută
e (19%) Depersonalizare
Coşmaruri,
Anxietate*,
Agitaţie*,
Nervozitate,
Libidou
scăzut*,
Bruxism
Stare euforică*,
Apatie, Gândire
anormală
conversie,
Dependenţă de
medicamente,
Psihoze*,
Agresivitate*,
Paranoia, Ideaţie
suicidară/Comporta
ment suicidar***,
Somnambulism,
Ejaculare prematură
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli
(11%),
Somnol
enţă
(13%),
Cefalee
(21%)*
Parestezie*,
Tremor,
Hipertonie,
Disgeuzie,
Tulburări de
atenţie
Convulsii*,
Contracţii
musculare
involuntare*,
Coordonare
anormală,
Hiperkinezie,
Amnezie,
Hipoestezie*,
Tulburări de
vorbire,
Ameţeli
posturale,
Migrenă*
Comă*,
Coreoatetoză,
Diskinezie,
Hiperestezie,
Tulburări senzoriale
Tulburări de
motilitate
( incluzând
simptome
extrapiramidale
cum sunt
hiperkinezie,
hipertonie ,
bruxism sau
tulburări de
mers),
Sincopă .
De asemenea, au
fost raportate
semne şi
simptome
asociate
si ndromului
serotoninergicîn
unele situaţii
asociate
administrării
concomitente de
medicamente
serotoninergice,
şi anume:
agitaţie,
confuzie,
diaforeză,
diaree, febră,
hipertensiune
arterială,
rigiditate şi
tahicardie.
Acatizie şi
agitaţie
psihomotorie
(vezi pct.
12
Foarte
frecvente
(≥1/10)
Frecvente
(≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte
rare
(<1/10000)
Cu
frecvenţă
necunoscută
4.4).Spasm
cerebrovascular
(inclusiv
vasoconstricţie
cerebrală
reversibilă şi
sindrom call-
fleming)
Tulburări oculare
Tulburări
vizuale
Glaucom, Tulburări
lacrimale, Scotom,
Diplopie, Fotofobie,
Hifemă, Midriază*
Tulburări de
vedere
Pupile ine gale
Tulburări acustice şi vestibulare
Tinitus* Otalgii
Tulburări cardiace
Palpitaţii* Tahicardie Infarct miocardic,
Bradicardie,
Tulburări cardiace
Tulburări vasculare
Bufeuri* Hipertensiune
arterială*,
Eritem facial
Ischemie periferică Sângerări
anormale (cum
sunt epistaxis,
hemoragii
gastro-
intestinale
sau hematurie)
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Căscat* Bronhospasm*,
Dispnee,
Epistaxis
Laringospasm,
Hiperventilaţie,
Hipoventilaţie,
Stridor, Disfonie,
Sughiţ
Boală pulmonară
interstiţială
Tulburări gastro-intestinale
Diaree
(18%),
Greaţă
(24%),
Xerosto
mie
(14%)
Dureri
abdominale*
Vărsături*,
Constipaţie*
Dispepsie,
Flatulenţă
Esofagită,
Disfagie,
Hemoroizi,
Hipersecreţie
salivară,
Tulburări
linguale,
Eructaţie
Melenă,
Hematochezie,
Stomatită, Ulceraţia
limbii, Tulburări
dentare, Glosită,
Ulceraţii ale gurii
Pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Disfuncţie hepatică Afecțiuni
hepatice grave
13
Foarte
frecvente
(≥1/10)
Frecvente
(≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte
rare
(<1/10000)
Cu
frecvenţă
necunoscută
(incluzând
hepatită, icter şi
insuficienţă
hepatică)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii*,
Hiperhidroză
Edem
periorbitar*,
Purpură*,
Alopecie*,
Transpiraţie
rece, Piele
uscată,
Urticarie*
Dermatită,
Dermatită buloasă,
Erupţie cutanată
foliculară, Textură
anormală a părului,
Miros anormal al
pielii
Raportări rare de
reacţii adverse
cutanate severe
(RACS) de
exemplu,
sindrom
Stevens- Johnson
şi necroliză
epidermică,
angio edem,
Edem facial,
Fotosensibilitate ,
Reacţii cutanate,
Prurit
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mialgie Osteoartrită,
Slăbiciune
musculară,
Dureri de spate,
Spasme
musculare
Tulburări osoase
Artralgie,
Crampe
musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Nicturie,
Retenţie
urinară*,
Poliurie,
Polakiurie,
Tulburări de
micţiune
Oligurie,
Incontinenţă
urinară*, Ezitare
urinară
Tulburări ale aparatului genital şi sânului **
Eşecul
ejaculăr
ii
(14%)
Disfuncţie
sexuală,
Disfuncţie
erectilă
Hemoragie
vaginală,
Disfuncţie
sexuală
feminină
Menoragie,
Vulvovaginită
atrofică,
Balanopostită ,
Secreţii genitale,
Priapism*,
Galactoree*
Ginecomastie,
Menstruaţii
neregulate
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Fatigabi
litate
(10%)*
Dureri toracice* Stare generală
de rău*,
Frisoane,
Hernie, Fibroză la
locul injectării,
Toleranţă scăzută la
Edem periferic
14
Foarte
frecvente
(≥1/10)
Frecvente
(≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte
rare
(<1/10000)
Cu
frecvenţă
necunoscută
Febră*,
Astenie*, Sete
medicamente,
Tulburări de mers,
Evenimente
neevaluate
Investigaţii diagnostice
Scădere în
greutate*,
Creşter e în
greutate*
Creşteri ale
concentraţiei alanin
aminotransferazei *
şi aspartat
aminotransferazei*.
Spermă anormală
Rezultate
anormale ale
testelor de
laborator,
Alterări ale
funcţiei
plachetare,
Hipercolesterole
mie
Leziuni şi intoxicaţii
Leziuni
Proceduri medicale şi chirurgicale
Vasodilataţie
procedurală
Dacă evenimentul advers a apărut în depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de
anxietate socială, termenul folosit a fost reclasificat prin termenul folosit în studiile de depresie
† Un caz de neoplasm a fost raportat la un pacient care a fost tratat cu sertralină comparativ cu
niciun caz la grupul placebo.
* aceste reacţii adeverse au apărut, de asemenea, şi în studiile după punerea pe piaţă
** numitorul foloseşte numărul de pacienţi din grupuri mixte: sertralină (1118 bărbaţi, 1424 femei)
placebo (926 bărbaţi , 1219 femei)
Pentru TOC, numai studii de scurtă durată , de 1-12 săptămâni
*** În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu sertralină, s -au raportat cazuri de
ideaţie suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4. 4).
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
Întreruperea tratamentului cu sertralină (mai ales dacă se face brusc) conduce în mod obişnuit la
simptome de întrerupere. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeala, tulburările senzoriale
(incluzând parestezia), tulburări ale somnului (incluzând insomnia şi visele agitate), agitaţia sau
anxietatea, greaţa şi/ sau vărsăturile, tremorul şi cefaleea. În general, aceste evenimente sunt uşoare
până la moderate şi autolimita nte; cu toate acest ea, la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite. De
aceea, atunci când tratamentul nu mai este necesar, se recomandă ca doza de sertralină să fie redusă
treptat (vezi pct. 4.2 şi 4.4) .
Vârstnici
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic
la pacienţi i vârstnici, care pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi
pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
15
În studiile clinice în care au fost incluşi peste 600 de pacienţi copii şi adolescenţi trataţi cu sertralină,
profilul general al reacţiilor adverse a fost similar cu cel din studiile la pacienţii adulţi. Următoarele
reacţii adverse au fost raportate din studiile controlate (n = 281 pacienţi trataţi cu sertralină):
Foar te frecvente (≥1/10) : cefalee (22%), insomnie (21%), diaree (11%) şi greaţă (15%) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) : dureri toracice, manie, febră , vărsături, anorexie, labilitate afectivă, agresivitate,
agitaţie, nervozitate, tulburări de atenţie, ameţeală, hip erkinezie, migrenă, somnolenţă, tremor,
tulburări vizuale, xerostomie, dispepsie, coşmar, fatigabilitate , incontinenţă urinară, erupţii cutanate
tranzitorii, acnee, epistaxis, flatulenţă.
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) : ECG cu interval QT prelungit, tentativă de suicid, convulsii,
tulburări extrapiramidale, parestezii, depresie, halucinaţii, purpură, hiperventilaţie, anemie, alterări ale
funcţiei hepatice, alanin aminotransferază crescută, cistită, herpes simplex, otită externă , otalgii, dureri
oc ulare, midriază, stare generală de rău, hematurie, erupţii cutanate pustuloase, rinită, leziuni , scădere
în greutate, spasme musculare, vise anormale, apatie, albuminurie, polakiurie, poliur ie, mastodinii ,
tulburări menstruale, alopecie, dermatită , afecţiu ni cutanate, miros anormal al pielii, urticarie, bruxism,
eritem facial.
Frecvenţă necunoscută: enurezis
Reac ţii adverse de clasă
Studiile epidemiologice , efectuate în special la pacienţi de 50 de ani sau peste aceasta vârstă, au arătat
un risc crescut de fracturi osoase la pacienţii care au primit ISRS şi ATC. Nu se cunoaşte mecanismul
care conduce la apariţia acestui risc.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autor izarea medicamentului este importantă. A ceasta
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt ruga ți să raporteze orice reacţie adversă suspectată, prin intermediul sistemului
național de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site -ul Agenţi ei Naţional e a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Pe baza datelor existente, sertralina a demonstrat o marjă largă de siguranţă în caz de supradozaj. S -a
raportat admini strarea de supradoze de până la 13,5 g sertralină în monoterapie. S -au raportat decese
în cazul supradozajului sertralinei, îndeosebi în cazul asocierii cu alte medicamente şi/sau alcool etilic.
În consecinţă , orice supradozaj trebuie tratat intensiv .
Si mptome
Simptomele supradozajului constau în efectele mediate de serotonină, cum sunt somnolenţă, tulburări
gastro -intestinale (greaţă şi vărsături), tahicardie, tremor, agitaţie şi ameţeli. Mai puţin frecvent a fost
raportată comă.
Tratament
Nu există nic iun antidot specific pentru sertralină. Dacă este necesar, se asigură permeabilitatea şi
funcţionarea căilor respiratorii, oxigenarea şi ventilaţia adecvată. Cărbunele activat, care poate fi
folosit împreună cu un purgativ, poate fi la fel sau chiar mai ef icace decât lavajul gastric şi trebuie luat
în considerare în tratamenul supradozajului. Inducerea emezei nu este recomandată. Se recomandă
monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale, în paralel cu tratamentul simptomatic general şi de
susţinere. Datorită volumului mare de distribuţie al sertralinei este improbabil ca diureza forţată,
dializa, hemoperfuzia sau exsanguinotransfuzia să ofere vreun beneficiu.
Supradozajul cu sertralină poate determina prelungirea intervalului QT şi, de aceea, monitorizarea
E CG este recomandată în toate cazurile de supradozaj cu sertralină.
16
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), codul ATC: N06AB06.
In vitro, sertralina e ste un inhibitor puternic şi selectiv al captării neuronale de serotonină (5- HT), ceea
ce are ca rezultat potenţarea efectelor 5 -HT la animale. Sertralina are efecte foarte slabe asupra
recaptării neuronale de noradrenalină şi dopamină. La doze clinice, se rtralina blochează captarea de
serotonină în trombocitele umane. La animale este lipsită de activitate stimulantă, sedativă sau
anticolinergică şi nu este cardiotoxică. În studii controlate la voluntari sănătoşi, sertralina nu a produs
sedare şi nu a inter ferat cu performanţa psihomotorie. În concordanţă cu inhibarea selectivă a captării
de 5- HT, sertralina nu creşte activitatea catecolaminergică. Sertralina nu are afinitate pentru receptorii
muscarinici (colinergici), serotoninergici, dopaminergici, adrenergici, histaminergici, GABA -ergici
(acid gama amino butiric) sau benzodiazepinici. Administrarea cronică de sertralină la animale s -a
asociat cu scăderea funcţiei receptorilor cerebrali noradrenergici, aşa cum s- a observat şi la alte
medicamente eficace cl inic în tratamentul depresiei sau obsesiei.
Nu s -a demonstrat că sertralina prezintă potenţial de dependen ţă. Într -un studiu la subiecţi umani,
randomizat, dublu orb, placebo controlat , ce compara potenţialul de apariţie al abuzului la sertralină,
alprazo lam sau d -amfetamină, s -a observat că sertralina nu produce efecte subiective pozitive
indicatoare ale unui potenţial de dependenţă. Pe de altă parte, la subiecţii care au fost trataţi cu
alprazolam şi amfetamină s -a observat o rată a fenomenelor de dependenţă, euforie sau potenţial de
dependenţă semnificativ mai mare decât cea la grupul placebo. Sertralina nu determină nici apariţia
fenomenelor de stimulare şi anxietate, ce sunt asociate administrarii de d-amfetamină, nici a
fenomenelor de sedare şi alterarea funcţiei psihomotorii, ce sunt asociate administrării de alprazolam.
Sertralina nu are acţiune stimulantă asupra maimuţelor Rhesus care sunt dresate să -şi administreze
cocaină şi nici nu poate substitui d- amfetamina sau pentobarbitalul ca stimul discri minativ la
maimuţele Rhesus.
St udii clinice
Tulburări depresive majore
A fost realizat un studiu care a înrolat pacienţi cu depresie trataţi în ambulator cu sertralină 50-200 mg
pe zi şi care au răspuns la tratament la sfârşitul faze iniţiale de tratamen t deschis de 8 săptămâni.
Aceşti pacienţi ( n=295) au fost randomizaţi pentru continuarea tratamentului timp de 44 săptămâni în
cadrul unui studiu dublu- orb cu sertralină 50-200 mg pe zi sau placebo. Rata de recăder e a fost
semnificativ statistic mai mică l a pacienţii trataţi cu sertralină comparativ cu cei care au primit
placebo. Doza medie pentru cei care au terminat tratamentul a fost de 70 mg pe zi. Procentul de
pacienţi care au răspuns la tratament (definit ca fiind acei pacienţi care nu au prezentat re căderi) pentru
grupul cu sertralină şi cel cu placebo a fost de 83,4 %, şi respectiv 60,8%.
Stres post traumatic (SPT)
Date le combinate din 3 studii privind SPT în populaţia generală, au arătat că bărbaţii au o rată de
răspuns mai mică decât femeile. În două dintre aceste studii generale, ratele de răspuns la sertralină
versus placebo la bărbaţi şi femei au fost similare (femei: 57,2% comparativ cu 34,5%; bărbaţi: 53,9%
comparativ cu 38,2%). Numărul de bărbaţi şi de femei din populaţia generală combinată din studii a
fost de 184, respectiv 430, şi de aceea rezultatele la femei sunt mai robuste faţă de cele de la bărbaţi
care au fost asociate cu alte variabile iniţiale (abuzul mai mare de medicaţie, durata mai lungă , surse
de traumă etc) care sunt corelate cu efectul redus.
TOC la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea sertralinei (50 – 200 mg pe zi) au fost evaluate în tratamentul copiilor (cu
vârste cuprinse între 6 şi 12 ani) şi adolescenţilor (13 – 17 ani) fără depresie din ambulatori u cu
tulburare obsesiv compulsivă (TOC). După o săptămâna de introducere într -un singur studiu orb
placebo controla t, pacienţii au fost randomizaţi pentru douăsprezece săptămâni de tratament cu doză
flexibilă fie cu sertralină, fie cu placebo. Pacienţii selectaţi pentru grupul tratat cu sertralină au arătat o
17
îmbunătăţire semnificativ mai mare decât cei din grupul placebo în ceea ce priveşte scorurile
Children`s Yale Brown Obsessive Compulsive Scale CY-BOCS (p = 0,005), NIMH Global Obsessive
Compulsive Scale (p = 0,019), CGI Improvement (p = 0.002). În plus, s -a observat o tendinţă mai
mare de îmbunătăţire în grupul cu sertralină comparativ cu grupul placebo pe scala CGI Severity (p =
0,089). Pentru CY -BOCS, scorurile medii iniţiale şi modificarea faţă de scorurile iniţia le pentru grupul
cu placebo a fost de 22,25 ± 6,15, respectiv - 3,4 ± 0,82, în timp ce pentru grupul cu sertralină, acestea
au fost de 23,36 ± 4,56, respectiv - 6,8 ± 0,87. Într-o analiză ulterioară studiului, cei care au răspuns la
tratament, definiţi ca pa cienţi cu o scădere mai mare de 25% pe scala CY -BOCS (măsură a eficacităţii
principale) de la valoarea iniţială la valoarea finală, au fost 53% din grupul de pacienţi trataţi cu
sertralină comparativ cu 37% din grupul de pacienţi cu placebo (p = 0,03).
Da tele privind siguranţa pe termen lung şi eficacitatea nu sunt disponibile pentru populaţia de copii şi
adolescenţi.
Nu există date disponibile pentru copii cu vârst a sub 6 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Sertralina prezintă o farmacocinet ică proporţională cu doza, în intervalul de dozaj cuprins între 50 şi
200 mg. La om, în urma administrării unei doze orale unice zilnice de 50 până la 200 mg timp de
14 zile, concentraţiile plasmatice maxime ale sertralinei (C
max) sunt atinse la 4,5 până l a 8,4 ore după
administrare. Alimentaţia nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei din comprimatele
filmate.
Distribuţie
Aproximativ 98% din medicamentul aflat în circulaţie este legat de proteinele plasmatice.
Metaboli zare
Sertralina suf eră o metabolizare intensă la primul pasaj hepatic.
Eliminare
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al sertralinei este de aproximativ 26 ore (interval 22- 36 ore).
În concordanţă cu timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, se produce o acumulare
aproximativ dublă până la atingerea concentraţiilor la starea de echilibru , care apare după o săptămână
de administrare a unei doze unice zilnice.
Timpul de înjumătăţire al N -demetilsertralinei este de 62 până la 104 ore. Atât sertralina, cât şi N -
deme tilsertralina sunt metabolizate în proporţie mare la om, iar metaboliţii rezultaţi sunt excretaţi în
fecale şi urină în cantităţi egale. Doar o mică parte (< 0,2%) de sertralină nemetabolizată este excretată
prin urină.
Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi cu TOC
Farmacocinetica sertralinei a fost studiată la 29 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la
32 pacienţi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani. Pacienţilor le -a fost crescută treptat doza
până la 200 mg pe zi în 32 zile, fie li s -a administrat o doză iniţială de 25 mg crescută treptat, fie li s -a
administrat o doză iniţială de 50 mg crescută treptat. Dozaj ele de 25 mg şi de 50 mg a u fost tolerat e în
egală măsură. La atingerea concentraţiei la starea de echilibru pentru doza de 200 mg, concentraţia
plasmatică a sertralinei în grupul de vârstă 6 – 12 ani a fost mai mare cu 35% comparativ cu cel de
vârstă 13 – 17 ani şi cu 21% mai mare decât în grupul adult de referinţă. Nu au existat diferenţ e
semnificative privind clearance- ul între băieţi şi fete. Ca urmare, la copii sunt recomandate o doză de
iniţiere mică şi paşi de creştere a dozei de câte 25 mg, mai ales la cei cu greutate corporală mică. Doza
pentru adolescenţi poate fi aceeaşi ca la ad ulţi.
Adolescenţi şi vârstnici
18
Profilul farmacocinetic la adolescenţi sau persoane vârstnice nu este diferit semnificativ de cel al
adulţilor cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani.
Insuficienţă hepatică
La pacienţi cu afectare hepatică, timpul de înjumătăţire al sertralinei este prelungit şi ASC creşte de
aproximativ trei ori (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală moderat-severă, nu a fost demonstrată o acumulare semnificativă de
sertralină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile la animale, efectuate pe rozătoare şi ne -rozătoare, nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii.
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea sigu ranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogeneza.
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat dovezi de
teratogenitate sau reacţii adverse asupra fertilităţii masculine. Fetotoxicitatea observată se datorează
probabil toxicităţii materne. Supravieţuirea post-natală a puilor şi greutatea corporală au scăzut doar în
primele zile după naştere. S -a demonstrat că mortalitatea post -natală precoce se datorează expunerii in
utero începând din ziua a 15 -a a sarcinii. Întârzierile identificate în dezvoltarea postnatală a puilor din
femele tratate se datorează probabil efectelor asupra femelelor şi, prin urmare, nu sunt relevante pentru
om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Setaloft 50 mg comprimate filmate
Nucleu
L actoză monohidrat
C eluloză microcristalină
P ovidonă K30
C roscarmeloză sodică
S tearat de magneziu
Film ( Opadry White 03H28403) :
H ipromeloză 6
T alc
P ropilenglicol
D ioxid de titan (E 171)
Setaloft 100 mg comprimate filmate
Nucleu
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Povidonă K30
Croscarmeloză sodică
Stearat de magneziu
Film (Opadry White 03H28410) :
19
Hipromeloză 6
Hipromeloză 15
Talc
Propilenglicol
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cut ie cu blistere din PVC/PVCD/Al conţinând: 7, 10, 14, 15, 20, 28, 30, 50, 60, 9 8 sau 100
comprimate filmate.
Cutie cu un singur blister din PVC/PVCD/Al conţinând: 28 x 1, 30 x 1, 50 x 1, 98 x 1 sau 100 x 1
comprimate filmate.
Flaco ane rotunde din PEÎD cu capac din PEJD, prevăzut cu inel de siguranţă , conţinând 100, 250 sau
500 compr imate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaje să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Actavis Group PTC ehf.
Reykjavíkurvegi 76 -78, 220 Hafnarfjörður, Islanda
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6461/ 2014/01 -19
6462/ 2014/01 -19
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizației – Mai 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2014.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Setaloft 50 mg comprimate filmate
Setaloft 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Se taloft 50 mg com primate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 50 mg (sub formă de clorhidrat).
Excipient cu efect cunoscut : 79,65 mg lactoză monohidrat per comprimat filmat.
Setaloft 100 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 100 mg (sub formă de clorhidrat).
Excipient cu efect cunoscut: 159,3 mg lactoză monohidrat per comprimat filmat.
Pentru lista tuturor excipienţilor vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Setaloft 50 mg comprimate filmate
Comprimate film ate ovale, 10 mm x 5 mm, biconvexe, de culoare albă, cu o linie mediană pe una din
feţe, iar pe cealaltă faţă marcate cu “L”.
Setaloft 100 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, 10 mm, biconvexe, de culoare albă, cu o linie mediană pe una din feţe,
iar pe cealaltă faţă marcate cu “C”.
Comprimat ele pot fi divizat e în două doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sertralina este indicată în tratamentul:
Episoadelor depresive majore. Prevenţia recidivei episoadelor de depresie majoră.
Tulburării de panică, cu sau fără agorafobie.
Tulburării obsesiv -compulsive (TOC) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârst a cuprins ă între 6 şi 17 ani.
Tulburării de anxietate socială.
Stresului post -traumatic (SPT).
2
4.2 Doze şi mod de administ rare
Sertralina trebuie administrată o dată pe zi, dimineaţa sau seara.
Comprimatul de sertralină poate fi administrat cu sau fără alimente.
Iniţierea tratamentului
Depresie şi TOC
Tratamentul cu sertralină trebuie iniţiat la o doză de 50 mg pe zi.
Tul burarea de panică, SPT şi tulburarea de anxietate socială
Tratamentul trebuie început cu 25 mg sertralină pe zi. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50
mg sertralină o dată pe zi. S -a demonstrat că această schemă de tratament reduce incidenţa reacţi ilor
adverse caracteristice iniţierii tratamentului tulburării de panică.
Stabilirea dozei
Depresie, TOC, tulburarea de panică, tulburarea de anxietate socială şi SPT
Pacienţii care nu răspund la tratamenul cu 50 mg sertralină pe zi pot prezenta efecte benefice ca
urmare a creşterii dozei. Modificările de dozaj trebuie efectuate în etape de 50 mg la intervale de cel
puţin o săptămână, până la doza maximă zinică de 200 mg. Modificările de dozaj nu trebuie efectuate
mai frecvent de o dată pe săptămână, avân d în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare de 24 de
ore al sertralinei.
Instalarea efectului terapeutic se poate observa în decurs de 7 zile. Totuşi, de regulă, sunt necesare
perioade mai lungi, mai ales în cazul TOC.
Tratamentul de întreţinere
Î n timpul tratamentului de lungă durată, trebuie administrată doza eficace minimă, cu ajustări
ulterioare, în funcţie de răspunsul terapeutic.
Depresie
Pentru prevenirea recurenţei episoadelor de depresie majoră (EDM) poate fi recomandat tratamentul
de lungă durată. În majoritatea cazurilor, doza recomandată în prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi
cu cea folosită în timpul episoadelor curente. Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă
suficientă de timp de cel puţin 6 luni pentru a se asigur a că nu mai prezintă simptome.
Tulburări de panică şi TOC
Continuarea tratamentului tulburărilor de panică şi al TOC trebuie să fie evaluată cu regularitate,
înt rucât prevenirea recăderii nu a fost demonstrată pentru aceste tulburări.
Pacienţi copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu diagnostic de tulburare obsesiv compulsivă
Pentru vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani: tratamentul se iniţiază cu 50 mg sertralină o dată pe zi.
Pentru vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani: tratamentul se iniţiază cu 25 mg sertralină o dată pe zi. După o
săptămână, doza poate fi crescută la 50 mg sertralină o dată pe zi.
În lipsa unui răspuns satisfăcător, dozele ulterioare pot fi crescute în etape a 50 mg pe o perioadă de
câteva săptămâni, după caz. Doza maximă este de 200 mg sertralină pe zi. Totuşi, atunci când se creşte
doza de la 50 mg sertralină pe zi trebuie avut în vedere faptul că, în general, greutatea copiilor este mai
mică decât cea a adulţilor. Modificările dozei nu trebuie făcute la intervale mai mici de o săpt ămână.
Nu a fost demonstrată eficacitea în tratamentul episoadelor de depresie majoră la copii şi adolescenţi.
Nu sunt disponibile date pentru copiii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct. 4.4).
3
Utilizarea la vârstnici
La vârstnici stabilirea dozei se va face cu atenţie, deoarece la aceştia poate exista un risc mai mare de
apariţie a hiponatremiei (vezi pct. 4.4).
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică
Utilizarea sertralinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale de timp mai mari (vezi pct.
4.4). Sertralina nu trebuie utilizată în cazurile de insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt
disponibile date clinice (vezi pct. 4.4).
Utiliza rea la pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei de sertralină la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Simptome de întrerupere apărute la oprirea utilizării sertralinei
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentulu i. Când se opreşte tratamentul cu sertralină, doza
trebuie scăzută treptat într-o perioadă de cel puţin o săptămână până la două săptămâni, pentru a se
reduce riscul apariţiei simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome
intolerabile ca urmare a scăderii dozei sau după întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în
considerare reluarea utilizării dozei prescrise anterior. Ca urmare, medicul poate continua scăderea
dozei , dar în trepte mai mici .
4.3 Contraindicaţii
Hipersens ibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi .enumeraţi la pct. 6.1.
Tratamentul concomitent cu inhibitori ireversibili de monoaminooxidază (IMAO) este contraindicat
din cauza riscului de sindrom serotoninergic cu simptome cum sunt agitaţ ie, tremor şi hipertermie.
Administrarea sertralinei nu trebuie să fie iniţiată timp de cel puţin 14 zile după întreruperea
tratamentului cu un IMAO ireversibil. Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă cu cel puţin 7
zile înainte de începerea t ratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitent cu pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sindrom serotoninergic (SS) sau Sindrom neuroleptic malign (SNM)
În t impul tratamentului cu ISRS, inclusiv cu sertralină, a fost raportată apariţia unor sindroame care
pot pune viaţa în pericol cum este sindromul serotoninergic (SS) sau sindromul neuroleptic malign
(SNM). Riscul apariţiei SS sau SNM în timpul administrării ISRS este mai mare în cazul tratamentului
concomitent cu medicamente serotoninergice (incluzând triptani), cu medicamente care reduc
metabolizarea serotoninei (incluzând medicamente IMAO), antipsihotice şi alţi antagonişti
dopaminergici. Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor care
caracterizează sindroamele SS sau SNM (vezi pct. 4.3 - Contraindicaţii ).
Trecere de la terapia cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), antidepresive sau
antiobsesive
Există o expe rienţă controlată limitată privind momentul optim de trecere de la terapia cu inhibitori
selectivi ai recaptării serotoninei, antidepresive sau antiobsesive, la terapia cu sertralină. Sunt necesare
atenţie şi precauţie când se ia decizia trecerii la tratam entul cu sertralină, în special de la tratamentul
cu medicamente cu acţiune prelungită, cum este fluoxetina.
Alte medicamente serotoninergice, de exemplu triptofan, fenfluramină şi agonişti ai 5-HT
Administrarea concomitentă de sertralină cu alte medicamente care cresc efectul neurotransmisiei
serotoninergice, cum sunt triptofan sau fenfluramină sau agonişti ai 5- HT, sau planta medicinală
sunătoare (Hypericum perforatum ), trebuie făcută cu precauţie sau evitată pe cât posibil, datorită
potenţialului de int eracţiuni farmacodinamice.
4
Activare a maniei sau hipomaniei
Simptome ale maniei/hipomaniei au fost raportate la un procent mic de pacienţi trataţi cu alte
antidepresive şi antiobsesive existente deja pe piaţă, inclusiv sertralină. De aceea, sertralina tre buie
utilizată cu precauţie la pacienţii care prezintă antecedente de manie/hipomanie. Se recomandă
supravegherea atentă de către medic. Utilizarea sertralinei trebuie oprită la orice pacient care intră în
faza de manie.
Schizofrenie
Pot fi agravate simpt omele psihotice la pacienţii schizofrenici.
Crize epileptice
Crizele epileptice pot apărea în cazul tratamentului cu sertralină: sertralina trebuie evitată la pacienţii
cu epilepsie instabilă, iar pacienţii cu epilepsie aflată sub control trebuie monitori zaţi cu atenţie.
Tratamentul cu sertralină trebuie întrerupt la toţi pacienţii la care apar crize epileptice.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto -vătămare şi suicid (evenimente
legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne evidente de remisiune. Dată fiind
posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie atent
monitorizaţi, până la apariţia ameliorării . Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid
se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie sertralină şi care se pot şi ele asocia cu risc
crescut de apariţie a unor eveniment e legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot co- exista cu
tulburări depresive majore şi din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie
să respecte aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de
ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul
tratamentului. Rezultatele unei meta -analize a unor studii clinice placebo controlate , efectuate cu
medicamente antidepresive la pacienţi adulţi cu tulburări psihice, au arătat existenţa unui risc
accentuat de comportament suicidar la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani, în cazul utilizării
medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo.
Terapia medicamentoasă trebuie să fie însoţită de supravegherea atentă a pacienţilor, şi mai ales a
celo r cu risc suicidar accentuat, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după
modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la
necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clin ice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii
cu tentă de suicid precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor
astfel de simptome.
Utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Sertralina nu trebuie uti lizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, exceptând
pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani suferind de tulburări obsesiv compulsive. În studiile
clinice, comportamente legate de suicid (tentativă de suicid şi ideaţie suicida ră ), ostilitate
(predominant agresivă, comportament opozant şi furie) au fost mai frecvent observate la copiii şi
adolescenţii trataţi cu antidepresive decât la cei la care s- a administrat placebo. Cu toate acestea, dacă
decizia de a trata este luată din considerente clinice, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru
apariţia simptomelor suicidare. În plus, nu sunt disponibile date de siguranţă pe perioad ă îndelungată
la copii şi adolescenţi privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea comportam entală şi cognitivă.
Medicii trebuie să supravegheze cu atenţie pacienţii copii şi adolescenţi aflaţi în tratament pe termen
lung pentru identificarea acestor anomalii în dezvoltare.
Sângerare anormală/hemoragie
5
În cazul utilizării ISRS, au fost raportate cazuri de sângerări anormale la nivel cutanat cum sunt
echimozele, purpura şi alte evenimente hemoragice, cum sunt sângerările gastrointestinale şi genitale .
Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi cu ISRS, în special în cazul utilizării concomitente cu
medicamente cunoscute ca afectând funcţia plachetară (de exemplu anticoagulantele, antipsihoticele
atipice şi fenotiazinele, cele mai multe dintre antidepresivele triciclice, acidul acetilsalicilic şi
antiinfl amatoarele nesteroidiene (AINS), precum şi l a pacienţii cu antecedente de tulburări hemoragice
(vezi pct. 4.5) .
Hiponatremia
Hiponatremia poate ap ăre a în urma tratamentului cu ISRS sau INRS, incluzând sertralina. În multe
cazuri, hiponatremia apare ca urmare a unui sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic
(SIADH). Au fost raportate cazuri în care concentraţia plasmatică de sodiu a fost mai mică de 110
mmol/l. Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de a dezvolta hiponatremie în urma tratamentului
cu ISRS şi INRS. De asemenea, paci enţii care utilizează diuretice sau cei cu depleţie volemică de altă
cauză pot prezenta un risc mai mare (vezi Utilizarea la vârstnici). La pacienţii cu hiponatremie
simptomatică, ar trebui luată în considerare oprirea tratamentului cu sertralină şi instituirea de măsuri
medicale adecvate. Semnele şi simptomele hiponatremiei includ cefalee, dificultăţi de concentrare,
deteriorarea memoriei, confuzie, stare de slăbiciune, instabilitate posturală care poate duce la cădere.
Semnele şi simptomele asociate cazurilor acute şi/sau mai severe includ halucinaţii, sincopă, convulsii,
comă, stop respirator şi moarte .
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
La oprirea tratamentului apar simptomele de întrerupere obişnuite , mai ales dacă oprirea se face brusc
(vezi pct. 4.8). În studiile clinice, printre pacienţii trataţi cu sertralină, incidenţa reacţiilor de
întrerupere raportate a fost de 23% la cei care au întrerupt tratamentul cu sertralină, comparativ cu
12% la cei care au continuat să utilizeze tratamentul cu sertralină.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate fi dependent de mai mulţi factori, incluzând durata şi
doza tratamentului, precum şi rata reducerii dozei. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeli,
tulburări senzoriale (incluzând parestezii), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise agitate),
agitaţie şi anxietate, greaţ ă şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome sunt de
intensitate uşoar ă până la moderată ; totuşi, la unii pac ienţi pot fi severe ca intensitate. Simptomele
apar de obicei în primele zile de la întreruperea tratamentului, dar au fost raportate, foarte rar , şi la
pacienţi care au omis din greşeală o doză. În general, aceste simptome sunt auto- limitate şi dispar de
obicei , în decurs de 2 săptămâni, totuşi la unii pacienţi pot fi prelungite (2 – 3 luni sau mai mult). De
aceea, se recomandă ca doza de sertralină, la întreruperea tratamentului, să fie redusă treptat pe o
perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).
Acati zie /agitaţie psihomotorie
Utilizarea sertralinei a fost asociată cu apariţia acatiziei , caracterizată printr -o agitaţie subiectivă
neplăcută sau supărătoare şi prin necesitatea de mişcare deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos
sau de a sta nemişcat. Această stare apare de cele mai multe ori chiar în primele săptămâni de
tratament. La pacienţii la care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.
Insuficienţă hepatică
Sertralina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic. Un studiu farmacocinetic cu
administrare de doze repetate la subiecţi cu ciroză uşoară compensată a arătat prelungirea timpului de
înjumătăţire prin eliminare şi creşterea de aproximativ trei ori a ASC şi C
m ax în comparaţie cu subiecţii
normali. Nu există diferenţe semnificative de legare a proteinelor plasmatice între cele două grupuri.
Sertralina trebuie utilizată cu atenţie la pacienţii cu afecţiuni hepatice. La pacienţii cu insuficienţă
hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale mai mari de timp. Sertralina nu trebuie
utilizată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. 4.2).
Insuficienţă renală
Sertralina este metabolizată în proporţie mare, iar excreţia urinară a medicament ului nemetabolizat
reprezintă o cale minoră de eliminare. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată
6
(clearance-ul creatininei 30 -60 ml/min) sau cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-
ul creatininei 10 -29 ml/min), în urm a administrării de doze repetate, parametrii farmacocinetici
(ASC
0- 24 sau Cmax) nu au prezentat modificări semnificative în comparaţie cu lotul martor. Nu este
necesară ajustarea dozei de sertralină în funcţie de gradul insuficienţei renale.
Utilizarea l a vârstnici
În studiile clinice au fost incluşi peste 700 de pacienţi vârstnici (> 65 de ani). Profilul şi incidenţa
reacţiilor adverse apărute la vârstnici au fost similare cu cele de la pacienţii tineri.
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost totuşi asociaţi, cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă
clinic la pacienţi vârstnici, car e pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers
(vezi Hiponatremia la pct. 4.4).
D iabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate modifica controlul glicemiei , posibil din
cauza ameliorării simptomelor depresive. Se recomandă monitorizarea cu atenţie a glicemiei la
pacienţii care utilizează sertralină şi poate fi necesară ajustarea dozei de insulină şi/sau de antidi abetice
orale administrate concomitent .
Terapia electroconvulsivantă
Nu există studii clinice care să stabilească riscurile sau beneficiile asocierii terapiei
electroconvulsivante cu sertralină.
Suc de grepfrut
Administrarea concomitentă a sertralinei cu sucul de grepfrut nu este recomandată (vezi pct. 4.5) .
Interferenţa cu testele de screening pentru urină
Au fost raportate rezultate fals- pozitive la testele de screening a benzodiazepinelor urinare prin metode
imunologice , la pacienţii aflaţi în tratame nt cu sertralină. Aceasta sunt determinate de lipsa de
specificitate a testelor de screening. Rezultate fals- pozitive la aceste teste pot să apară în zilele
următoare întreruper ii tratamentului cu sertralină. Teste de confirmare, cum ar fi cromatografia de
gaze /spectrometria de masă diferenţiază sertralina de benzodiazepine.
Glaucom cu unghi îngust
ISRS , inclusiv sertralina pot avea efecte asupra mărimii pupilei determinând midriază. Efectul
midriatic potenţează îngustarea unghiului ochiului rezultând o cr eştere a presiunii oculare şi glaucom
cu unghi îngust , în special la pacienţii predispuşi. Astfel sertralina trebuie folosită cu precauţie la
pacienţii cu glaucom cu unghi îngust şi precedente de glaucom.
Medicamente care conţin lactoză
Deoarece comprimat ul filmat conţine excipientul lactoză (vezi pct. 6.1), pacienţii cu afecţiuni ereditare
rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -
galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament .
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Contraindicaţii
Inhibitori de monoaminooxidază
IMAO ireversibili ( neselectivi) (selegilin ă)
Sertralina nu trebuie utilizată în asociere cu IMAO ireversibili (neselectivi), cum este selegilina.
Tratamentu l cu sertralină nu trebuie iniţiat cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un
IMAO ireversibil ( neselectiv). Administrarea sertralinei trebuie întreruptă timp cu cel puţin 7 zile
înainte de începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil ( neselectiv) ( vezi pct. 4.3) .
Inhibitori de MAO – A reversibili, selectivi ( moclobemidă)
7
Din cauza riscului de sindrom serotoninergic, sertralina nu trebuie asociată cu un IMAO reversibil şi
selectiv, cum este moclobemida. După un tratament cu un inhibitor de MAO reversibil, poate urma o
scurtă perioadă de întrerupere de 14 zile, înainte de iniţierea tratamentului cu sertralină. Se recomandă
ca administrarea sertralinei să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un
IMAO reversibil (vezi pct. 4.3).
IMAO reversibili, neselectivi (linezolid)
Antibioticul linezolid este un slab IMAO reversibil şi neselectiv şi nu trebuie administrat la pacienţii
trataţi cu sertralină (vezi pct. 4.3).
S -au raportat reacţii adverse severe la pacienţii la care a fost recent întrerupt tratamentul cu IMAO şi
început cel cu sertralină , sau care au avut întrerupt tratamentul cu sertralină, cu puţin înainte de
iniţierea celui cu IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii, diaforeză, greaţă, vărsături, eritem
facial, ameţeli, hipertermie şi caracteristici asemănătoare sindromului neuroleptic malign, convulsii , şi
deces.
Pimozidă
Într -un studiu folosind o doză unică mică de pimozidă (2 mg ) au fost observate concentraţii plasmatice
crescute de pimozidă cu aproximativ 35%. Aceste concentraţii crescute nu au fost asociate cu nicio
modificare a ECG. Deoarece nu se cunoaşte mecanismul de producere al acestei interacţiuni, datorită
indicelui terapeutic îngust al pimozidei, administrarea concomitentă de se rtralin ă şi pimozidă este
contraindicată ( Vezi pct. 4.3) .
Administrarea concomitentă cu sertralina nu este recomandată pentru:
Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central şi etanol
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi nu a potenţat efectele etanolului,
carbamazepinei, haloperidolului sau fenitoinei asupra performanţei cognitive şi psihomotorii la
subiecţii normali; cu toate acestea, nu se recomandă administrarea concomitentă de sertralină şi etanol.
Alte medicamente sero toninergice
Vezi pct. 4.4.
Se recomandă prudenţă la utilizarea fentanilului în anestezia generală sau în tratamentul durerii
cronice
Se recomandă prudenţă la utilizarea fentanil ului în anestezia generală sau în tratamentul durerii
cronice.
Precauţii sp eciale
Litiu
Într -un studiu clinic controlat cu placebo efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de
sertralină şi litiu nu a modificat semnificativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creştere a
incidenţei tremorului în co mparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacţiune farmacodinamică. În
cazul administrării concomitente de sertralină şi litiu , pacienţii trebuie monitorizaţi corespunzător .
Fenitoină
Într -un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, controlat cu placebo, s-a arătat că administrarea
cronică de sertralină 200 mg pe zi nu determină inhibarea semnificativă clinic a metabolizării
fenitoinei. Totuşi, au fost raportate câteva cazuri de pacienţi în tratament cu sertralină cu expunere
mare la fenitoină; ca urmare, după iniţierea tratamentului cu sertralină se recomandă monitorizarea
concentraţiilor plasmatice de fenitoină în vederea ajustării corespunzătoare a dozelor de fenitoină. În
plus, administrarea concomitentă de fenitoină poate determina scăderea concentraţiei plasmatice de
sertralină. Nu se exclude ca şi alţi inductor ai CYP3A4, de exemplu fenobarbital, carbamazepina,
sunătoarea, rifampicina pot determina scăderea concentraţiei plasmatice de sertralin ă.
8
Triptani
După punerea pe piaţă, rareori au fost raportate cazuri de pacienţi care au prezentat slăbiciune,
hiperreflexibilitate, incoordonare, confuzie, anxietate şi agitaţie după administrarea de sertralină în
asociere cu sumatriptan. Simptome ale sindromului serotoninergic pot apărea şi la administr area altor
medicamente din aceeaşi clasă (triptani). Dacă asocierea de sertralină şi triptani este absolut necesară,
se recomandă supravegherea atentă a pacientului (vezi pct 4.4) .
Warfarină
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi şi warfari nă a avut ca rezultat o creştere mică,
dar semnificativă statistic a timpului de protrombină, care în câteva cazuri rare a dezechilibrat valoarea
INR. Având în vedere acest lucru, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină când
se iniţiază sau se întrerupe tratamentul cu sertralină .
Alte interacţiuni medicamentoase, digoxină, atenolol, cimetidină
Administrarea concomitentă cu cimetidina a determinat o scădere substanţială a clearance- ului de
sertralină. Semnificaţia clinică a acestor modif icări nu este încă cunoscută . Sertralina nu are niciun
efect asupra capacităţii de beta- blocare adrenergică a atenololului. Nu s -a observat niciun fel de
interacţiune la administrarea concomitentă a 200 mg sertralină zilnic cu digoxină .
Medicamente care a fectează funcţia plachetară
Riscul de sângerare poate creşte în cazul administrării concomitente de ISRS, inclusiv sertralină, şi
medicamente care acţionează asupra funcţiei plachetare (cum sunt AINS, acidul acetilsalicilic şi
ticlopidina) sau alte medicam ente care pot creşte riscul sângerărilor (vezi pct. 4.4) .
Medicamente metabolizate de citocromul P450
Sertralina poate acţiona ca un inhibitor uşor -moderat al CYP 2D6. Administrarea cronică de sertralină
50 mg pe zi a arătat o creştere moderată (în medie 23% - 37%) a concentraţiilor plasmatice la starea de
echilibru ale desipraminei (un marker al activităţii izoenzimei CYP 2D6). Interacţiuni clinice relevante
pot să apară cu alte substraturi ale CYP 2D6 cu un indice terapeutic îngust, care includ clasa 1C de
antiaritmice cum sunt propafenona şi flecainida, antidepresivele triciclice şi antipsihoticele tipice, în
special la doze mai mari de sertralină.
Sertralina nu acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4, CYP 2C9, CYP 2C19 şi CYP 1A2 la un nivel
semnificati v clinic. Acest lucru a fost confirmat de studii de interacţiune in-vivo , cu substraturi ale
CYP3A4 (cortizolul endogen, carbamazepina, terfenadina, alprazolamul), cu substratul CYP2C19
diazepam şi substraturile CYP2C9 tolbutamida, fenitoina şi glibenclamida. Studiile in vitro indică
faptul că sertralina are un potenţial mic sau nu are potenţial de a inhiba CYP 1A2.
Într -un studiu clinic încrucişat desfăşurat la opt voluntari japonezi sănătoşi, care au primit zilnic trei
pahare cu suc de grapefrut , concentraţia plasmatică a sertralinei a crescut până la aproximativ 100%.
Interacţiunea cu alţi inhibitori ai CYP3A4 nu a fost stabilită. De aceea, consumul de suc de grepfrut
trebuie evitat în timpul tratamentului cu sertralină (vezi pct. 4.4).
Pe baza studiulu i de interacţie cu sucul de grepfrut, nu poate fi exclus ă posibilitatea ca administrarea
concomitentă a sertralinei cu inhibitori puternici ai CYP3A4, de exemplu inhibitori de proteaze,
ketoconazol, itraconazol, posaconazol, voriconazol, claritromicină, te litromicină şi nefazodonă, să
determine creşterea expunerii la sertralină. Acest lucru este de asemenea valabil pentru inhibitorii
moderaţi ai ai CYP3A4, de exemplu aprepitant, eritromicină, fluconazole, verapamil sau diltiazem. În
timpul tratamentului cu sertralină se recomandă evitarea utilizării de inhibitori puternici ai CYP3A4.
Concentraţiile plasmatice ale sertralinei cresc cu aproximativ 50% în cazul metabolizatorilor
enzimatici lenţi ai CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii enzimatici rapizi (vezi 5.2). Nu poate fi
exclusă interacţiunea cu inhibitorii puternici de CYP2C19, de exemplu omeprazol , lansoprazol,
pentoprazol, rabeprazol, fluoxetină, fluvoxamină.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
9
Sarcină
Nu există studi i adecvate, controlate la femei gravide. Totuşi, cantitatea mare de date nu a evidenţiat
inducerea de către sertralină a malformaţiilor congenitale. Studiile la animale au arătat prezenţa unor
efecte asupra funcţiei de reproducer e, datorate probabil toxici tăţii materne cauzate de acţiunea
farmacodinamică a substanţei şi/ sau acţiunea farmacodinamică directă a substanţei asupra fetusului
(vezi pct. 5.3) .
S -a raportat faptul că utilizarea sertralinei în timpul sarcinii determină simptome asemănătoare
simptom elor de întrerupere, la unii nou- născuţi, ai căror mame au fost tratate cu sertralină. Acest
fenomen a fost observat şi la celelalte antidepresive ISRS. Administrarea sertralinei nu este
recomandată în sarcină, decât dacă starea clinică a mamei este de aşa natură încât beneficiile estimate
depăşesc riscul potenţial pentru mamă.
Dacă utilizarea de către mamă continuă spre sfârșitul sarcinii, în special în al treilea trimestru, nou -
născuţii trebuie ţinuţi sub supraveghere. Următoarele simptome pot apărea la nou- născutul a cărui
mamă a utilizat sertralină spre sfârșitul sarcinii: sindrom de detresă respiratorie, cianoză, apnee,
convulsii, temperatură instabilă, alăptare dificilă , vărsături, hipoglicemie, hipertonie, hipotonie,
hiperreflexie, tremor, agitaţie , iritabilitate, letargie, plâns constant, somnolenţă şi tulburări de somn.
Aceste simptome pot apărea datorită altor efecte serotoninergice sau simptomelor de întrerupere . În
majoritatea cazurilor, complicaţiile apar imediat sau foarte curând (<24 ore) după naştere .
Studiile epidemiologice au sugerat c ă utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul trimestru
de sarcină, poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou- născut (HTPN). Riscul
constatat a fost de aproximativ 5 cazur i la 1000 de sarcini. La nivelul populaţiei generale, HTPN apare
la 1 - 2 cazuri din 1000 de sarcini .
Alăptare a
Datele publicate referitoare la concentraţia sertralinei în laptele matern au arătat că mici cantităţi de
sertralină şi de N -demetilsertralină , metabolitul sertralinei, au fost excretate în lapte. În general,
concentraţiile plasmatice găsite la sugar au fost neglijabile sau nedetectabile, cu excepţi a unui sugar la
care concentraţia plasmatică a atins aproximativ 50% din concentraţia plasmatică maternă (dar fără a
avea un efect notabil asupra sănătăţii acestui sugar). Până la această dată, nu au fost raportate reacţii
adverse asupra sănătăţii sugarilor alăptaţi de mame aflate în tratament cu sertralină, dar riscul nu poate
fi exclus. Administrarea sertralinei mamelor care alăptează nu este recomandată, decât dacă, în urma
deciziei medicului, beneficiile depăşesc riscul potenţial .
Fertilitate
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte ale sertralinei asupra fertilităţii (vezi pct. 5.3).
Rapo rtările privind utilizarea unor ISRS la om au arătat un efect asupra calităţii spermei, care este
reversibil.
Nu a fost observat până în prezent un impact asupra fertilităţii la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Stu diile de farmacologie clinică au arătat că sertralina nu are niciun efect asupra performanţelor
psihomotorii. Cu toate acestea, deoarece medicamentele psihotrope pot afecta capacitatea fizică sau
mentală necesară îndeplinirii unor activităţi potenţial risc ante, cum sunt conducerea vehiculelor sau
folosirea utilajelor, pacientul trebuie avertizat corespunzător.
4.8 Reacţii adverse
Greaţa este cea mai frecventă reacţie adversă. În tratamentul tulburărilor de anxietate socială,
disfuncţia sexuală (eşecul ejaculării) la bărbaţi a apărut la 14% dintre pacienţii trataţi cu sertralină
comparativ cu 0% la cei cu placebo. Aceste reacţii adverse sunt dependente de doză şi sunt deseori
tranzitorii odată cu continu area tratamentului.
10
Profilul reacţiilor adverse cel mai frecvent observate în studii dublu orb controlate cu placebo, la
pacienţii cu TOC, tulburare de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială a fost similar cu cel
observat în studiile clinice la pacienţii cu depresie.
În Tabelul 1, sunt prezentate rea cţiile adverse apărute după punerea pe piaţă (cu frecvenţ ă
necunoscută) şi din studiile clinice controlate cu placebo (la un număr total de 2542 pacienţi în
tratament cu sertralină şi 2145 pacienţi cu placebo) pentru depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi
tulburare de anxietate socială.
Unele din reacţiile adverse prezentate în Tabelul 1 pot scădea în intensitate şi frecvenţă odată cu
continuarea tratamentului şi, în general, nu duc la oprirea tratamentului.
Tabelul 1: reacţii adverse
Frecvenţa reacţi ilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC,
tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială . Analiză globală şi experienţă după punerea
pe piaţă (frecvenţă necunoscută).
Foarte
frecvente
(≥1/10)
Frecvente
(≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte
rare
(<1/10000)
Cu
frecvenţă
necunoscută
Infecţii şi infestări
Faringită Infecţii ale
tractului
respirator
superior, Rinită
Diverticulită,
Gastroenterită, Otită
medie
Tumori benigne, maligne (incluzând chisturi şi polipi)
Neoplasm†
Tulburări hematologice şi limfatice
Limfadenopatie Leucopenie,
Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii
anafilacto
ide,
Reacţii
alergice,
Alergie
Tulburări endocrine
Hiperprolactine
mie,
Hipotiroidism şi
sindrom de
secreţie
inadecvată de
ADH
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Anorexie,
Apetit alimentar
crescut*
Hipercolesterolemie
, Hipoglicem ie
Hiponatremie
Diabet zaharat,
Hiperglicemie
Tulburări psihice
InsomniDepresie*, Halucinaţii*, Tulburări de Paronirie
11
Foarte
frecvente
(≥1/10)
Frecvente
(≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte
rare
(<1/10000)
Cu
frecvenţă
necunoscută
e (19%) Depersonalizare
Coşmaruri,
Anxietate*,
Agitaţie*,
Nervozitate,
Libidou
scăzut*,
Bruxism
Stare euforică*,
Apatie, Gândire
anormală
conversie,
Dependenţă de
medicamente,
Psihoze*,
Agresivitate*,
Paranoia, Ideaţie
suicidară/Comporta
ment suicidar***,
Somnambulism,
Ejaculare prematură
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli
(11%),
Somnol
enţă
(13%),
Cefalee
(21%)*
Parestezie*,
Tremor,
Hipertonie,
Disgeuzie,
Tulburări de
atenţie
Convulsii*,
Contracţii
musculare
involuntare*,
Coordonare
anormală,
Hiperkinezie,
Amnezie,
Hipoestezie*,
Tulburări de
vorbire,
Ameţeli
posturale,
Migrenă*
Comă*,
Coreoatetoză,
Diskinezie,
Hiperestezie,
Tulburări senzoriale
Tulburări de
motilitate
( incluzând
simptome
extrapiramidale
cum sunt
hiperkinezie,
hipertonie ,
bruxism sau
tulburări de
mers),
Sincopă .
De asemenea, au
fost raportate
semne şi
simptome
asociate
si ndromului
serotoninergicîn
unele situaţii
asociate
administrării
concomitente de
medicamente
serotoninergice,
şi anume:
agitaţie,
confuzie,
diaforeză,
diaree, febră,
hipertensiune
arterială,
rigiditate şi
tahicardie.
Acatizie şi
agitaţie
psihomotorie
(vezi pct.
12
Foarte
frecvente
(≥1/10)
Frecvente
(≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte
rare
(<1/10000)
Cu
frecvenţă
necunoscută
4.4).Spasm
cerebrovascular
(inclusiv
vasoconstricţie
cerebrală
reversibilă şi
sindrom call-
fleming)
Tulburări oculare
Tulburări
vizuale
Glaucom, Tulburări
lacrimale, Scotom,
Diplopie, Fotofobie,
Hifemă, Midriază*
Tulburări de
vedere
Pupile ine gale
Tulburări acustice şi vestibulare
Tinitus* Otalgii
Tulburări cardiace
Palpitaţii* Tahicardie Infarct miocardic,
Bradicardie,
Tulburări cardiace
Tulburări vasculare
Bufeuri* Hipertensiune
arterială*,
Eritem facial
Ischemie periferică Sângerări
anormale (cum
sunt epistaxis,
hemoragii
gastro-
intestinale
sau hematurie)
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Căscat* Bronhospasm*,
Dispnee,
Epistaxis
Laringospasm,
Hiperventilaţie,
Hipoventilaţie,
Stridor, Disfonie,
Sughiţ
Boală pulmonară
interstiţială
Tulburări gastro-intestinale
Diaree
(18%),
Greaţă
(24%),
Xerosto
mie
(14%)
Dureri
abdominale*
Vărsături*,
Constipaţie*
Dispepsie,
Flatulenţă
Esofagită,
Disfagie,
Hemoroizi,
Hipersecreţie
salivară,
Tulburări
linguale,
Eructaţie
Melenă,
Hematochezie,
Stomatită, Ulceraţia
limbii, Tulburări
dentare, Glosită,
Ulceraţii ale gurii
Pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Disfuncţie hepatică Afecțiuni
hepatice grave
13
Foarte
frecvente
(≥1/10)
Frecvente
(≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte
rare
(<1/10000)
Cu
frecvenţă
necunoscută
(incluzând
hepatită, icter şi
insuficienţă
hepatică)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii*,
Hiperhidroză
Edem
periorbitar*,
Purpură*,
Alopecie*,
Transpiraţie
rece, Piele
uscată,
Urticarie*
Dermatită,
Dermatită buloasă,
Erupţie cutanată
foliculară, Textură
anormală a părului,
Miros anormal al
pielii
Raportări rare de
reacţii adverse
cutanate severe
(RACS) de
exemplu,
sindrom
Stevens- Johnson
şi necroliză
epidermică,
angio edem,
Edem facial,
Fotosensibilitate ,
Reacţii cutanate,
Prurit
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mialgie Osteoartrită,
Slăbiciune
musculară,
Dureri de spate,
Spasme
musculare
Tulburări osoase
Artralgie,
Crampe
musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Nicturie,
Retenţie
urinară*,
Poliurie,
Polakiurie,
Tulburări de
micţiune
Oligurie,
Incontinenţă
urinară*, Ezitare
urinară
Tulburări ale aparatului genital şi sânului **
Eşecul
ejaculăr
ii
(14%)
Disfuncţie
sexuală,
Disfuncţie
erectilă
Hemoragie
vaginală,
Disfuncţie
sexuală
feminină
Menoragie,
Vulvovaginită
atrofică,
Balanopostită ,
Secreţii genitale,
Priapism*,
Galactoree*
Ginecomastie,
Menstruaţii
neregulate
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Fatigabi
litate
(10%)*
Dureri toracice* Stare generală
de rău*,
Frisoane,
Hernie, Fibroză la
locul injectării,
Toleranţă scăzută la
Edem periferic
14
Foarte
frecvente
(≥1/10)
Frecvente
(≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000)
Foarte
rare
(<1/10000)
Cu
frecvenţă
necunoscută
Febră*,
Astenie*, Sete
medicamente,
Tulburări de mers,
Evenimente
neevaluate
Investigaţii diagnostice
Scădere în
greutate*,
Creşter e în
greutate*
Creşteri ale
concentraţiei alanin
aminotransferazei *
şi aspartat
aminotransferazei*.
Spermă anormală
Rezultate
anormale ale
testelor de
laborator,
Alterări ale
funcţiei
plachetare,
Hipercolesterole
mie
Leziuni şi intoxicaţii
Leziuni
Proceduri medicale şi chirurgicale
Vasodilataţie
procedurală
Dacă evenimentul advers a apărut în depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de
anxietate socială, termenul folosit a fost reclasificat prin termenul folosit în studiile de depresie
† Un caz de neoplasm a fost raportat la un pacient care a fost tratat cu sertralină comparativ cu
niciun caz la grupul placebo.
* aceste reacţii adeverse au apărut, de asemenea, şi în studiile după punerea pe piaţă
** numitorul foloseşte numărul de pacienţi din grupuri mixte: sertralină (1118 bărbaţi, 1424 femei)
placebo (926 bărbaţi , 1219 femei)
Pentru TOC, numai studii de scurtă durată , de 1-12 săptămâni
*** În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu sertralină, s -au raportat cazuri de
ideaţie suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4. 4).
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
Întreruperea tratamentului cu sertralină (mai ales dacă se face brusc) conduce în mod obişnuit la
simptome de întrerupere. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeala, tulburările senzoriale
(incluzând parestezia), tulburări ale somnului (incluzând insomnia şi visele agitate), agitaţia sau
anxietatea, greaţa şi/ sau vărsăturile, tremorul şi cefaleea. În general, aceste evenimente sunt uşoare
până la moderate şi autolimita nte; cu toate acest ea, la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite. De
aceea, atunci când tratamentul nu mai este necesar, se recomandă ca doza de sertralină să fie redusă
treptat (vezi pct. 4.2 şi 4.4) .
Vârstnici
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic
la pacienţi i vârstnici, care pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi
pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
15
În studiile clinice în care au fost incluşi peste 600 de pacienţi copii şi adolescenţi trataţi cu sertralină,
profilul general al reacţiilor adverse a fost similar cu cel din studiile la pacienţii adulţi. Următoarele
reacţii adverse au fost raportate din studiile controlate (n = 281 pacienţi trataţi cu sertralină):
Foar te frecvente (≥1/10) : cefalee (22%), insomnie (21%), diaree (11%) şi greaţă (15%) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) : dureri toracice, manie, febră , vărsături, anorexie, labilitate afectivă, agresivitate,
agitaţie, nervozitate, tulburări de atenţie, ameţeală, hip erkinezie, migrenă, somnolenţă, tremor,
tulburări vizuale, xerostomie, dispepsie, coşmar, fatigabilitate , incontinenţă urinară, erupţii cutanate
tranzitorii, acnee, epistaxis, flatulenţă.
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) : ECG cu interval QT prelungit, tentativă de suicid, convulsii,
tulburări extrapiramidale, parestezii, depresie, halucinaţii, purpură, hiperventilaţie, anemie, alterări ale
funcţiei hepatice, alanin aminotransferază crescută, cistită, herpes simplex, otită externă , otalgii, dureri
oc ulare, midriază, stare generală de rău, hematurie, erupţii cutanate pustuloase, rinită, leziuni , scădere
în greutate, spasme musculare, vise anormale, apatie, albuminurie, polakiurie, poliur ie, mastodinii ,
tulburări menstruale, alopecie, dermatită , afecţiu ni cutanate, miros anormal al pielii, urticarie, bruxism,
eritem facial.
Frecvenţă necunoscută: enurezis
Reac ţii adverse de clasă
Studiile epidemiologice , efectuate în special la pacienţi de 50 de ani sau peste aceasta vârstă, au arătat
un risc crescut de fracturi osoase la pacienţii care au primit ISRS şi ATC. Nu se cunoaşte mecanismul
care conduce la apariţia acestui risc.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autor izarea medicamentului este importantă. A ceasta
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt ruga ți să raporteze orice reacţie adversă suspectată, prin intermediul sistemului
național de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site -ul Agenţi ei Naţional e a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Pe baza datelor existente, sertralina a demonstrat o marjă largă de siguranţă în caz de supradozaj. S -a
raportat admini strarea de supradoze de până la 13,5 g sertralină în monoterapie. S -au raportat decese
în cazul supradozajului sertralinei, îndeosebi în cazul asocierii cu alte medicamente şi/sau alcool etilic.
În consecinţă , orice supradozaj trebuie tratat intensiv .
Si mptome
Simptomele supradozajului constau în efectele mediate de serotonină, cum sunt somnolenţă, tulburări
gastro -intestinale (greaţă şi vărsături), tahicardie, tremor, agitaţie şi ameţeli. Mai puţin frecvent a fost
raportată comă.
Tratament
Nu există nic iun antidot specific pentru sertralină. Dacă este necesar, se asigură permeabilitatea şi
funcţionarea căilor respiratorii, oxigenarea şi ventilaţia adecvată. Cărbunele activat, care poate fi
folosit împreună cu un purgativ, poate fi la fel sau chiar mai ef icace decât lavajul gastric şi trebuie luat
în considerare în tratamenul supradozajului. Inducerea emezei nu este recomandată. Se recomandă
monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale, în paralel cu tratamentul simptomatic general şi de
susţinere. Datorită volumului mare de distribuţie al sertralinei este improbabil ca diureza forţată,
dializa, hemoperfuzia sau exsanguinotransfuzia să ofere vreun beneficiu.
Supradozajul cu sertralină poate determina prelungirea intervalului QT şi, de aceea, monitorizarea
E CG este recomandată în toate cazurile de supradozaj cu sertralină.
16
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), codul ATC: N06AB06.
In vitro, sertralina e ste un inhibitor puternic şi selectiv al captării neuronale de serotonină (5- HT), ceea
ce are ca rezultat potenţarea efectelor 5 -HT la animale. Sertralina are efecte foarte slabe asupra
recaptării neuronale de noradrenalină şi dopamină. La doze clinice, se rtralina blochează captarea de
serotonină în trombocitele umane. La animale este lipsită de activitate stimulantă, sedativă sau
anticolinergică şi nu este cardiotoxică. În studii controlate la voluntari sănătoşi, sertralina nu a produs
sedare şi nu a inter ferat cu performanţa psihomotorie. În concordanţă cu inhibarea selectivă a captării
de 5- HT, sertralina nu creşte activitatea catecolaminergică. Sertralina nu are afinitate pentru receptorii
muscarinici (colinergici), serotoninergici, dopaminergici, adrenergici, histaminergici, GABA -ergici
(acid gama amino butiric) sau benzodiazepinici. Administrarea cronică de sertralină la animale s -a
asociat cu scăderea funcţiei receptorilor cerebrali noradrenergici, aşa cum s- a observat şi la alte
medicamente eficace cl inic în tratamentul depresiei sau obsesiei.
Nu s -a demonstrat că sertralina prezintă potenţial de dependen ţă. Într -un studiu la subiecţi umani,
randomizat, dublu orb, placebo controlat , ce compara potenţialul de apariţie al abuzului la sertralină,
alprazo lam sau d -amfetamină, s -a observat că sertralina nu produce efecte subiective pozitive
indicatoare ale unui potenţial de dependenţă. Pe de altă parte, la subiecţii care au fost trataţi cu
alprazolam şi amfetamină s -a observat o rată a fenomenelor de dependenţă, euforie sau potenţial de
dependenţă semnificativ mai mare decât cea la grupul placebo. Sertralina nu determină nici apariţia
fenomenelor de stimulare şi anxietate, ce sunt asociate administrarii de d-amfetamină, nici a
fenomenelor de sedare şi alterarea funcţiei psihomotorii, ce sunt asociate administrării de alprazolam.
Sertralina nu are acţiune stimulantă asupra maimuţelor Rhesus care sunt dresate să -şi administreze
cocaină şi nici nu poate substitui d- amfetamina sau pentobarbitalul ca stimul discri minativ la
maimuţele Rhesus.
St udii clinice
Tulburări depresive majore
A fost realizat un studiu care a înrolat pacienţi cu depresie trataţi în ambulator cu sertralină 50-200 mg
pe zi şi care au răspuns la tratament la sfârşitul faze iniţiale de tratamen t deschis de 8 săptămâni.
Aceşti pacienţi ( n=295) au fost randomizaţi pentru continuarea tratamentului timp de 44 săptămâni în
cadrul unui studiu dublu- orb cu sertralină 50-200 mg pe zi sau placebo. Rata de recăder e a fost
semnificativ statistic mai mică l a pacienţii trataţi cu sertralină comparativ cu cei care au primit
placebo. Doza medie pentru cei care au terminat tratamentul a fost de 70 mg pe zi. Procentul de
pacienţi care au răspuns la tratament (definit ca fiind acei pacienţi care nu au prezentat re căderi) pentru
grupul cu sertralină şi cel cu placebo a fost de 83,4 %, şi respectiv 60,8%.
Stres post traumatic (SPT)
Date le combinate din 3 studii privind SPT în populaţia generală, au arătat că bărbaţii au o rată de
răspuns mai mică decât femeile. În două dintre aceste studii generale, ratele de răspuns la sertralină
versus placebo la bărbaţi şi femei au fost similare (femei: 57,2% comparativ cu 34,5%; bărbaţi: 53,9%
comparativ cu 38,2%). Numărul de bărbaţi şi de femei din populaţia generală combinată din studii a
fost de 184, respectiv 430, şi de aceea rezultatele la femei sunt mai robuste faţă de cele de la bărbaţi
care au fost asociate cu alte variabile iniţiale (abuzul mai mare de medicaţie, durata mai lungă , surse
de traumă etc) care sunt corelate cu efectul redus.
TOC la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea sertralinei (50 – 200 mg pe zi) au fost evaluate în tratamentul copiilor (cu
vârste cuprinse între 6 şi 12 ani) şi adolescenţilor (13 – 17 ani) fără depresie din ambulatori u cu
tulburare obsesiv compulsivă (TOC). După o săptămâna de introducere într -un singur studiu orb
placebo controla t, pacienţii au fost randomizaţi pentru douăsprezece săptămâni de tratament cu doză
flexibilă fie cu sertralină, fie cu placebo. Pacienţii selectaţi pentru grupul tratat cu sertralină au arătat o
17
îmbunătăţire semnificativ mai mare decât cei din grupul placebo în ceea ce priveşte scorurile
Children`s Yale Brown Obsessive Compulsive Scale CY-BOCS (p = 0,005), NIMH Global Obsessive
Compulsive Scale (p = 0,019), CGI Improvement (p = 0.002). În plus, s -a observat o tendinţă mai
mare de îmbunătăţire în grupul cu sertralină comparativ cu grupul placebo pe scala CGI Severity (p =
0,089). Pentru CY -BOCS, scorurile medii iniţiale şi modificarea faţă de scorurile iniţia le pentru grupul
cu placebo a fost de 22,25 ± 6,15, respectiv - 3,4 ± 0,82, în timp ce pentru grupul cu sertralină, acestea
au fost de 23,36 ± 4,56, respectiv - 6,8 ± 0,87. Într-o analiză ulterioară studiului, cei care au răspuns la
tratament, definiţi ca pa cienţi cu o scădere mai mare de 25% pe scala CY -BOCS (măsură a eficacităţii
principale) de la valoarea iniţială la valoarea finală, au fost 53% din grupul de pacienţi trataţi cu
sertralină comparativ cu 37% din grupul de pacienţi cu placebo (p = 0,03).
Da tele privind siguranţa pe termen lung şi eficacitatea nu sunt disponibile pentru populaţia de copii şi
adolescenţi.
Nu există date disponibile pentru copii cu vârst a sub 6 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Sertralina prezintă o farmacocinet ică proporţională cu doza, în intervalul de dozaj cuprins între 50 şi
200 mg. La om, în urma administrării unei doze orale unice zilnice de 50 până la 200 mg timp de
14 zile, concentraţiile plasmatice maxime ale sertralinei (C
max) sunt atinse la 4,5 până l a 8,4 ore după
administrare. Alimentaţia nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei din comprimatele
filmate.
Distribuţie
Aproximativ 98% din medicamentul aflat în circulaţie este legat de proteinele plasmatice.
Metaboli zare
Sertralina suf eră o metabolizare intensă la primul pasaj hepatic.
Eliminare
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al sertralinei este de aproximativ 26 ore (interval 22- 36 ore).
În concordanţă cu timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, se produce o acumulare
aproximativ dublă până la atingerea concentraţiilor la starea de echilibru , care apare după o săptămână
de administrare a unei doze unice zilnice.
Timpul de înjumătăţire al N -demetilsertralinei este de 62 până la 104 ore. Atât sertralina, cât şi N -
deme tilsertralina sunt metabolizate în proporţie mare la om, iar metaboliţii rezultaţi sunt excretaţi în
fecale şi urină în cantităţi egale. Doar o mică parte (< 0,2%) de sertralină nemetabolizată este excretată
prin urină.
Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi cu TOC
Farmacocinetica sertralinei a fost studiată la 29 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la
32 pacienţi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani. Pacienţilor le -a fost crescută treptat doza
până la 200 mg pe zi în 32 zile, fie li s -a administrat o doză iniţială de 25 mg crescută treptat, fie li s -a
administrat o doză iniţială de 50 mg crescută treptat. Dozaj ele de 25 mg şi de 50 mg a u fost tolerat e în
egală măsură. La atingerea concentraţiei la starea de echilibru pentru doza de 200 mg, concentraţia
plasmatică a sertralinei în grupul de vârstă 6 – 12 ani a fost mai mare cu 35% comparativ cu cel de
vârstă 13 – 17 ani şi cu 21% mai mare decât în grupul adult de referinţă. Nu au existat diferenţ e
semnificative privind clearance- ul între băieţi şi fete. Ca urmare, la copii sunt recomandate o doză de
iniţiere mică şi paşi de creştere a dozei de câte 25 mg, mai ales la cei cu greutate corporală mică. Doza
pentru adolescenţi poate fi aceeaşi ca la ad ulţi.
Adolescenţi şi vârstnici
18
Profilul farmacocinetic la adolescenţi sau persoane vârstnice nu este diferit semnificativ de cel al
adulţilor cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani.
Insuficienţă hepatică
La pacienţi cu afectare hepatică, timpul de înjumătăţire al sertralinei este prelungit şi ASC creşte de
aproximativ trei ori (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală moderat-severă, nu a fost demonstrată o acumulare semnificativă de
sertralină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile la animale, efectuate pe rozătoare şi ne -rozătoare, nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii.
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea sigu ranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogeneza.
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat dovezi de
teratogenitate sau reacţii adverse asupra fertilităţii masculine. Fetotoxicitatea observată se datorează
probabil toxicităţii materne. Supravieţuirea post-natală a puilor şi greutatea corporală au scăzut doar în
primele zile după naştere. S -a demonstrat că mortalitatea post -natală precoce se datorează expunerii in
utero începând din ziua a 15 -a a sarcinii. Întârzierile identificate în dezvoltarea postnatală a puilor din
femele tratate se datorează probabil efectelor asupra femelelor şi, prin urmare, nu sunt relevante pentru
om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Setaloft 50 mg comprimate filmate
Nucleu
L actoză monohidrat
C eluloză microcristalină
P ovidonă K30
C roscarmeloză sodică
S tearat de magneziu
Film ( Opadry White 03H28403) :
H ipromeloză 6
T alc
P ropilenglicol
D ioxid de titan (E 171)
Setaloft 100 mg comprimate filmate
Nucleu
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Povidonă K30
Croscarmeloză sodică
Stearat de magneziu
Film (Opadry White 03H28410) :
19
Hipromeloză 6
Hipromeloză 15
Talc
Propilenglicol
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cut ie cu blistere din PVC/PVCD/Al conţinând: 7, 10, 14, 15, 20, 28, 30, 50, 60, 9 8 sau 100
comprimate filmate.
Cutie cu un singur blister din PVC/PVCD/Al conţinând: 28 x 1, 30 x 1, 50 x 1, 98 x 1 sau 100 x 1
comprimate filmate.
Flaco ane rotunde din PEÎD cu capac din PEJD, prevăzut cu inel de siguranţă , conţinând 100, 250 sau
500 compr imate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaje să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Actavis Group PTC ehf.
Reykjavíkurvegi 76 -78, 220 Hafnarfjörður, Islanda
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6461/ 2014/01 -19
6462/ 2014/01 -19
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizației – Mai 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2014.
