MIRZATEN Q-TAB 45 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Mirzaten Q-Tab 15 mg comprimate orodispersabile
Mirzaten Q-Tab 30 comprimate orodispersabile
Mirzaten Q-Tab 45 comprimate orodispersabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat orodispersabil conţine mirtazapină 15 mg, 30 mg sau 45 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
comprimat orodispersabil a 15 mg:
Un comprimat orodispersabil conţine lactoză 35,62 mg, sorbitol 4,9 - 13,8 mg şi aspartam 1,6 mg.
comprimat orodispersabil a 30 mg:
Un comprimat orodispersabil conţine lactoză 71,25 mg, sorbitol 9,9 - 27,7 mg şi aspartam 3.2 mg.
comprimat orodispersabil a 45 mg:
Un comprimat orodispersabil conţine lactoză 106,87 mg, sorbitol 14,8 - 41,5 mg şi aspartam 4,8 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat orodispersabil.
Comprimate orodispersabile albe, rotunde, biconvexe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Mirzaten Q-Tab este indicat la adulţi pentru tratamentul episoadelor de depresie majoră.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza zilnică eficace este de obicei cuprinsă între 15 şi 45 mg; doza de început este de 15 sau 30 mg.
Mirtazapina începe să-şi exercite efectele în general după 1-2 săptămâni de tratament. Tratamentul cu o
doză adecvată trebuie să producă un răspuns pozitiv în 2-4 săptămâni. În cazul unui răspuns insuficient,
doza poate fi crescută până la nivelul dozei maxime. Dacă nu se obţine un răspuns după alte 2-4
2
săptămâni, tratamentul trebuie oprit.
Pacienţii cu depresie trebuie trataţi o perioadă suficientă de timp, de cel puţin 6 luni, pentru a fi sigur că
nu mai prezintă simptome.
Se recomandă întreruperea gradată a tratamentului cu mirtazapină, pentru a evita simptomele de
întrerupere (vezi pct. 4.4).
Vârstnici
Doza recomandată este aceeaşi ca pentru adulţi. La pacienţii vârstnici o creştere a dozei trebuie făcută sub
o strictă supraveghere pentru a obţine un răspuns sigur şi satisfăcător.
Insuficienţă renală
Clearance-ul mirtazapinei poate fi scăzut la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă
(clearance-ul creatininei < 40 ml/min). Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când se prescrie
Mirzaten Q-Tab la această categorie de pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă hepatică
Clearance-ul mirtazapinei poate fi scăzut la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Acest lucru trebuie luat în
considerare atunci când se prescrie Mirzaten Q-Tab la această categorie de pacienţi, în special cu
insuficienţă hepatică severă, deoarece pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu au fost investigaţi (vezi
pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Mirzaten Q-Tab nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani deoarece eficacitatea nu a
fost demonstrată în două studii clinice de scurtă durată (vezi pct. 5.1) şi ca urmare a problemelor privind
siguranţa (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1).
Mod de administrare
Mirtazapina are un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 20-40 de ore şi de aceea Mirzaten Q-
Tab este adecvat pentru administrare o dată pe zi. Este de preferat să fie administrat într-o singură doză
seara la culcare. De asemenea, Mirzaten Q-Tab poate fi administrat în două prize pe parcursul zilei (o dată
dimineaţa şi o dată seara, doza mai mare trebuie administrată seara).
Comprimatele trebuie administrate oral. Comprimatele se dezintegrează rapid şi pot fi înghiţite fără apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Utilizarea concomitentă a mirtazapinei cu inhibitori de monoaminooxidază (MAO) (vezi pct.4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Copii şi adolescenţi
Mirzaten Q-Tab nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
Comportamente asociate cu suicidul (tentativă de suicid şi ideaţie suicidară) şi ostilitate (predominant
agresivitate, comportament opoziţional şi furie) au fost observate în studii clinice mai frecvent printre
copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. În cazul în
care, bazat pe necesitate clinică, este luată totuşi decizia de tratament, pacientul trebuie să fie atent
monitorizat pentru apariţia simptomelor suicidare. În plus, lipsesc datele de siguranţă pe termen lung
3
pentru copii şi adolescenţi, în ceea ce priveşte creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi
comportamentală.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, autovătămare şi suicid (evenimente legate
de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea
ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi
îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se
poate accentua în primele faze ale recuperării.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.
Rezultatele unei metaanalize a studiilor clinice placebo controlate efectuate cu medicamente antidepresive
la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc crescut de comportament suicidar în cazul medicamentelor
antidepresive comparativ cu placebo la pacienţii cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc crescut, trebuie să fie
însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea
dozelor. Pacienţilor (şi aparținătorilor) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării
oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii suicidară precum şi la
obligaţia de a solicita sfatul medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Cu privire la posibilitatea de suicid, în special la începutul tratamentului, pacientului trebuie să i se pună la
dispoziţie cea mai mică doză eficace de comprimate de Mirzaten Q-Tab, conform ghidurilor de bună
practică, pentru evitarea riscului supradozării.
Deprimarea funcţiei măduvei osoase
În timpul tratamentului cu mirtazapină a fost raportată deprimarea funcţiei măduvei osoase, manifestată
de obicei ca granulocitopenie sau agranulocitoză. Agranulocitoza reversibilă a fost raportată rar în studiile
clinice cu mirtazapină. În perioada de după punerea pe piaţă a mirtazapinei au fost raportate cazuri foarte
rare de agranulocitoză, majoritatea reversibile, dar în unele situaţii letale. Aproape toate cazurile letale au
fost la pacienţii cu vârsta de peste 65 de ani. Medicul trebuie să fie atent la apariţia de simptome cum sunt
febră, dureri în gât, stomatită sau alte semne de infecţie; când apar asemenea simptome, tratamentul
trebuie întrerupt şi trebuie efectuată hemoleucograma.
Icter
Tratamentul trebuie întrerupt dacă apare icterul.
Situaţii care necesită supraveghere
Stabilirea cu prudenţă a dozelor, precum şi monitorizarea atentă şi regulată este necesară la pacienţii cu:
- epilepsie şi sindrom organic cerebral: Deşi experienţa clinică indică faptul că în timpul
tratamentului cu mirtazapină convulsiile epileptice apar rar, similar altor antidepresive, tratamentul
cu mirtazapină trebuie inițiat cu atenţie la pacienţii cu antecedente de convulsii. Tratamentul trebuie
întrerupt la orice pacient la care apar convulsii, sau dacă există o creştere a frecvenţei convulsiilor.
- insuficienţă hepatică: după o doză orală unică de 15 ml mirtazapină, clearance-ul mirtazapinei a fost
scăzut cu aproximativ 35% la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, comparat cu
subiecţii sănătoşi. Concentraţia plasmatică medie a mirtazapinei a fost crescută cu aproximativ
55%.
- insuficienţă renală: după o doză orală unică de 15 mg mirtazapină, clearance-ul mirtazapinei a
scăzut cu aproximativ 30% şi respectiv 50% la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-
ul creatininei < 40 ml/min) şi severă (clearance-ul creatininei < 10 ml/min), comparativ cu subiecţii
4
sănătoşi. Concentraţia plasmatică medie a mirtazapinei a fost crescută cu aproximativ 55% şi,
respectiv 115%. Nu au fost observate diferenţe semnificative la pacienţii cu insuficienţă renală
uşoară (clearance-ul creatininei < 80 ml/min) comparativ cu grupul de control.
- afecţiuni cardiace cum ar fi tulburările de conducere, angina pectorală şi infarctul miocardic recent,
când trebuie luate măsurile de precauţie uzuale şi medicamentele concomitente trebuie administrate
atent.
- tensiune arterială scăzută
- diabet zaharat: La pacienţii cu diabet zaharat antidepresivele pot afecta controlul glicemiei.
Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau a antidiabeticelor orale şi se recomandă o
monitorizare atentă.
Similar altor antidepresive, trebuie luate în considerare următoarele:
- Agravarea simptomelor psihotice poate apărea când antidepresivele sunt administrate la pacienţii cu
schizofrenie sau alte tulburări psihotice; pot fi intensificate gândurile paranoide.
- Când este tratată faza depresivă a tulburării bipolare, aceasta poate trece în faza maniacală.
Pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie trebuie atent monitorizaţi. Mirtazapina trebuie
întreruptă la orice pacient care intră în faza maniacală.
- Deşi Mirzaten Q-Tab nu determină dependenţă, experienţa după punerea pe piaţă arată că
întreruperea bruscă a tratamentului după administrarea de lungă durată poate conduce uneori la
simptome de întrerupere. Majoritatea reacţiilor de întrerupere sunt uşoare şi autolimitate. Printre
diversele simptome de întrerupere raportate, cele mai frecvent raportate sunt ameţeli, agitaţie,
anxietate, cefalee şi greaţă. Deşi acestea au fost raportate ca simptome de întrerupere, se poate
considera că aceste simptome pot fi legate de boala subiacentă. Aşa cum este prezentat la pct. 4.2,
se recomandă întreruperea gradată a tratamentului cu mirtazapină.
- Trebuie avut grijă la pacienţii cu tulburări de micţiune precum hipertrofia de prostată şi la pacienţii
cu glaucom acut cu unghi îngust şi presiune intraoculară crescută (deşi nu sunt anticipate probleme
deoarece Mirzaten Q-Tab posedă doar o foarte slabă activitate anticolinergică).
- Acatizia/agitaţia psihomotorie: utilizarea antidepresivelor s-a asociat cu apariţia acatiziei,
caracterizată printr-o stare de nelinişte percepută subiectiv ca neplăcută sau care produce suferinţă
şi prin nevoia de mişcare însoţită frecvent de incapacitatea de a sta liniştit aşezat sau în picioare.
Aceasta este cel mai probabil să apară în primele săptămâni de tratament. La pacienţii care dezvoltă
aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă.
- În perioada de după punerea pe piaţă a mirtazapinei, au fost raportate cazuri de prelungire a
intervalului QT, torsada vârfurilor, tahicardie ventriculară şi moarte subită. Majoritatea
rapoartelor au apărut în asociere cu supradozajul sau la pacienţi cu alţi factori de risc de
prelungire a intervalului QT, inclusiv la utilizarea medicamentelor care prelungesc intervalului
QT (vezi pct. 4.5 şi 4.9). Se recomandă precauţie la prescrierea Mirzaten Q-Tab la pacienţi cu
afecţiuni cardiace cunoscute sau cu istoric familial de prelungire a intervalului QT, precum şi la
utilizarea concomitentă cu medicamente despre care se capreciază că ar putea prelungi intervalul
QTc.
Hiponatremia
Hiponatremia, probabil datorită unei secreţii inadecvate a hormonului antidiuretic (SIADH), a fost
raportată foarte rar în asociere cu utilizarea de mirtazapină. Este necesară prudenţă la pacienţii cu risc,
cum ar fi pacienţii vârstnici sau pacienţi trataţi concomitent cu medicamente cunoscute că determină
hiponatremie.
Sindrom serotoninergic
Interacţiunea cu substanţele cu acţiune serotoninergică: sindromul serotoninergic poate apărea când
inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt utilizaţi concomitent cu alte substanţe cu acţiune
serotoninergică (vezi pct. 4.5). Simptome ale sindromului serotoninergic pot fi hipertermie, rigiditate,
5
mioclonii, instabilitate vegetativă cu posibile fluctuaţii rapide ale semnelor vitale, modificări ale statusului
mintal care includ confuzie, iritabilitate şi agitaţie extremă cu evoluţie spre delir şi comă. Se recomandă
prudenţă şi o monitorizare clinică atentă atunci când aceste substanţe active sunt combinate cu
mirtazapină. Tratamentul cu mirtazapină trebuie întrerupt dacă apar astfel de evenimente şi iniţiat
tratament de susţinere simptomatic. Din experienţa după punerea pe piaţă se pare că sindromul
serotoninergic apare foarte rar la pacienţii trataţi cu mirtazapină în monoterapie (vezi pct. 4.8).
Vârstnici
Pacienţii vârstnici sunt adesea mai sensibili, în special în ceea ce priveşte reacţiile adverse ale
antidepresivelor. În timpul studiilor clinice cu mirtazapină, reacţiile adverse nu au fost raportate mai
frecvent la pacienţii vârstnici decât la celelalte grupe de vârstă.
Mirzaten Q-Tab conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Mirzaten Q-Tab conţine sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
Mirzaten Q-Tab conţine aspartam, care reprezintă o sursă de fenilalanină. Poate fi nociv pentru
persoanele cu fenilcetonurie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
- Mirtazapina nu trebuie administrată concomitent cu inhibitori MAO sau timp de două săptămâni
după întreruperea terapiei cu inhibitori MAO. Invers, trebuie să treacă aproximativ două săptămâni
înainte ca pacienţii trataţi cu mirtazapină să poată începe tratamentul cu inhibitori MAO (vezi pct.
4.3).
- În plus, similar ISRS, administrarea concomitentă cu alte substanţe serotoninergice (L-triptofan,
triptani, tramadol, linezolid, albastru de metil, ISRS, venlafaxină, litiu şi preparate pe bază de plante
care conţin sunătoare – Hypericum perforatum) poate determina apariţia de efecte asociate
serotoninei (sindrom serotoninergic: vezi pct. 4.4) . Se recomandă prudenţă şi este necesară
monitorizare clinică mai atentă când aceste substanţe sunt prescrise împreună cu mirtazapina.
- Mirtazapina poate amplifica proprietăţile sedative ale benzodiazepinelor şi ale altor sedative (în
special majoritatea antipsihoticelor, antagonişti antihistaminici H
1, opiacee). Este necesară precauţie
când aceste medicamente sunt prescrise în asociere cu mirtazapina.
- Mirtazapina poate amplifica efectul de deprimare a SNC al alcoolului etilic. Prin urmare, pacienţii
trebuie sfătuiţi să evite băuturile alcoolice în timpul tratamentului cu mirtazapină.
- - Mirtazapina administrată în doze de 30 mg o dată pe zi a determinat creşteri mici, dar
semnificative statistic ale raportului normalizat internaţional (INR) la pacienții trataţi cu warfarină.
Deoarece la doze mai mari de mirtazapină nu poate fi exclus un efect mai pronunţat, este
recomandată monitorizarea INR-ului în cazul tratamentului concomitent cu warfarină şi
mirtazapină. .
- Riscul de prelungire a intervalului QT şi/sau aritmii ventriculare (de exemplu, torsada vârfurilor)
poate creşte la utilizarea concomitentă de medicamente care prelungesc intervalul QTc (de
exemplu, unele antipsihotice şi antibiotice).
Interacţiuni farmacocinetice
- Carbamazepina şi fenitoina, inductori ai CYP3A4, cresc clearance-ul mirtazapinei de aproape două
ori, ceea ce determină o scădere de 60% şi, respectiv 45% a concentraţiilor plasmatice medii de
mirtazapină. Când la terapia cu mirtazapină este adăugată carbamazepina sau alt inductor al
metabolizării hepatice (cum este rifampicina), poate fi necesară creşterea dozei de mirtazapină.
6
Dacă este întrerupt tratamentul cu astfel de medicamente, poate fi necesară scăderea dozei de
mirtazapină.
- Administrarea concomitentă a ketoconazolului, inhibitor puternic al CYP3A4, creşte
concentraţia plasmatică maximă şi ASC pentru mirtazapină cu aproximativ 40% şi, respectiv 50%.
- Când se administrează cimetidină (inhibitor slab al CYP1A2, CYP2D6 şi CYP3A4) împreună cu
mirtazapina, concentraţia plasmatică medie de mirtazapină poate creşte cu mai mult de 50%. Este
necesară prudenţă şi poate fi necesară scăderea dozei când se administrează concomitent
mirtazapină cu inhibitori puternici de CYP3A4, inhibitori de protează HIV, antifungice azolice,
eritromicină, cimetidină sau nafazodonă.
- Studiile de interacţiune nu au arătat niciun efect farmacocinetic relevant în tratamentul concomitent
cu mirtazapină şi paroxetină, amitriptilină, risperidonă sau litiu.
Copii şi adolescenţi
Studiile de interacţiune medicamentoasă au fost efectuate numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele limitate ale utilizării mirtazapinei la femeile gravide nu au indicat un risc crescut pentru
malformaţii congenitale. Studiile la animale nu au arătat niciun efect teratogen cu relevanţă clinică, totuşi
s-a observat toxicitate asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3).
Datele epidemiologice au sugerat faptul că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul
trimestru de sarcină, poate creşte riscul de apariţie a hipertensiunii pulmonare persistente la nou-născuţi
(HTPPNN). Deşi nu au fost efectuate studii care să investigheze asocierea HTPPNN cu administrarea
mirtazapinei, acest risc potenţial nu poate fi exclus având în vedere mecanismul de acţiune asemănător
(creşterea concentraţiei de serotonină).
Se recomandă precauţie la prescrierea medicamentlui la gravide. Dacă Mirzaten Q-Tab este utilizat în
perioada gravidităţii sau înainte de naştere, se recomandă monitorizarea postnatală a nou-născutului pentru
posibile simptome de întrerupere.
Alăptarea
Studiile la animale şi datele limitate disponibile la om au arătat că mirtazapina se excretă în laptele matern
în cantităţi foarte mici. Decizia de a continua/ întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe terapia cu
ptării la sân pentru copil şi de beneficiile
terapiei cu Mirzaten Q-Tab pentru femeie.
Fertilitatea
Studiile non-clinice de toxicitate asupra reproducerii la animale nu au evidenţiat nici un efect asupra
fertilității.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Mirzaten Q-Tab are influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Mirzaten Q-Tab poate influenţa concentrarea şi vigilenţa (în special în faza iniţială a
tratamentului).
Pacienţii trebuie să evite activităţile potenţial periculoase, care necesită vigilenţă şi o bună concentrare,
cum sunt conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor, oricând sunt afectaţi.
7
4.8 Reacţii adverse
Pacienţii cu depresie prezintă o serie de simptome care sunt asociate cu afecţiunea în sine. Prin urmare,
uneori este dificil de precizat care dintre simptome sunt rezultatul bolii şi care apar ca urmare a
tratamentului cu Mirzaten Q-Tab.
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate, care apar la mai mult de 5% dintre pacienţii trataţi cu
Mirzaten Q-Tab în studii clinice randomizate placebo controlate (vezi mai jos) sunt somnolenţă, sedare,
xerostomie, creştere ponderală, creşterea apetitului alimentar, ameţeală şi fatigabilitate.
Toate studiile clinice randomizate placebo controlate la pacienţi (incluzând şi alte indicaţii decât
tulburarea depresivă majoră), au fost evaluate pentru reacţii adverse ale Mirzaten Q-Tab. Metaanaliza a
evaluat 20 de studii, cu o durată planificată a tratamentului de până la 12 săptămâni, cu 1501 pacienţi (134
de persoane-ani) la care s-au administrat doze de mirtazapină de până la 60 mg şi 850 de pacienţi (79
persoane-ani) la care s-a administrat placebo. Fazele de extensie ale acestor studii au fost excluse pentru a
menţine compatibilitatea cu placebo.
Tabelul 1 prezintă incidenţa pe categorii a reacţiilor adverse care au apărut în studiile clinice semnificativ
statistic mai frecvent în timpul tratamentului cu Mirzaten Q-Tab faţă de placebo, la care s-au adăugat
reacţiile adverse raportate spontan. Frecvenţele reacţiilor adverse raportate spontan se bazează pe
frecvenţa de raportare a respectivelor evenimente în studiile clinice. Frecvenţele reacţiilor adverse
raportate spontan fără corespondent în studiile clinice randomizate placebo controlate la pacienţi au fost
clasificate ca având „frecvenţă necunoscută”.
Tabel 1. Reacţii adverse ale mirtazapinei
Aparate,
sisteme şi
organe
Foarte
frecvente
(≥ 1/10)
Frecvente
(≥ 1/100 şi <
1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥ 1/1000 şi <
1/100)
Rare
(≥ 1/10000
şi<1/1000)
Cu frecvenţă
necunoscută (care
nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări
hematologice
şi limfatice
- Deprimarea
funcţiei măduvei
osoase
(granulocitopenie,
agranulocitoză,
anemie aplastică,
trombocitopenie)
- Eozinofilie
Tulburări
endocrine
- Secreţie
inadecvată de
hormon
antidiuretic
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
- Creşterea
apetitului
alimentar1
- Creştere
ponderală1
- Hiponatremie
Tulburări
psihice
- Vise
anormale
- Confuzie
- Coşmaruri2
- Manie
- Agitaţie2
- Agresivitate - Ideaţie suicidară6
- Comportament
suicidar6
8
Anxietate2,5
Insomnie3,5
- Halucinaţii
- Agitaţie
psihomotorie
(inclusiv
acatizie,
hiperkinezie)
Tulburări ale
sistemului
nervos
- Somnolenţă 1,4
- Sedare1,4
- Cefalee2
- Letargie1
- Ameţeli
- Tremor
- Parestezie2
- Sindromul
picioarelor
neliniştite
- Sincopă
- Mioclonie - Convulsii
(leziuni)
- Sindrom
serotoninergic
- Parestezie orală
- Dizartrie
Tulburări
vasculare
-
Hipotensiune
arterială
ortostatică
- Hipotensiune
arterială2
Tulburări
gastro-
intestinale
- Xerostomie - Greaţă3
- Diaree2
- Vărsături2
- Constipaţie1
- Hipoestezie
orală
Pancreatită - Edeme la nivelul
gurii -
Hipersalivaţie
Tulburări
hepatobiliare
- Creşteri ale
activităţii
transaminazel
or serice
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
- Exantem2 - Sindrom Steven-
Johnson
- Dermatită
buloasă
- Eritem multiform
- Necroză cutanată
toxică
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
- Artralgie
- Mialgie
- Dorsalgie1
-Rabdomioliză
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
-Retenţie urinară
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de
administrare
- Edeme
periferice1
-
Fatigabilitate
- Somnambulism
- Edeme
generalizate
- Edeme localizate
Investigaţii
diagnostice
Creşterea creatin-
kinazemiei
1 În studiile clinice aceste evenimente au apărut statistic semnificativ mai frecvent în timpul tratamentului
cu Mirzaten Q-Tab faţă de placebo.
2 În studiile clinice aceste evenimente au apărut mai frecvent în timpul tratamentului cu placebo faţă de
Mirzaten Q-Tab, totuşi fără a avea semnificaţie statistică.
9
3 În studiile clinice aceste evenimente au apărut statistic semnificativ mai frecvent în timpul tratamentului
cu placebo faţă de mirtazapină .
4 N.B. reducerea dozei nu determină, în general, reducerea somnolenţei/sedării, dar poate compromite
eficacitatea antidepresivă.
5 În timpul tratamentului cu antidepresive în general, pot să apară sau să se agraveze anxietatea şi
insomnia (care pot fi simptome ale depresiei). A fost raportată apariţia sau agravarea anxietăţii şi
insomniei în timpul tratamentului cu mirtazapină.
6 Au fost raportate cazuri de ideaţie suicidară şi comportament suicidar în timpul terapiei cu mirtazapină
sau imediat după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4).
În investigaţiile diagnostice din studiile clinice a fost observată o creştere temporară a transaminazelor şi
gama-glutamiltransferazelor (totuşi reacţiile adverse asociate nu au fost raportate statistic semnificativ mai
frecvent decât cu placebo).
Copii şi adolescenţi
Următoarele reacții adverse au fost observate frecvent în studii clinice la copii şi adolescenţi: creştere
ponderală, urticarie şi hipertrigliceridemie (vezi de asemenea pct. 5.1).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Experienţa de până acum în ceea ce priveşte supradozajul cu Mirzaten Q-Tab în monoterapie indică faptul
că simptomele sunt de obicei uşoare. Deprimarea sistemului nervos central cu dezorientare şi sedare
prelungită a fost raportată, împreună cu tahicardie şi hiper- sau hipotensiune arterială uşoară. Totuşi există
posibilitatea unor evoluţii mai grave (inclusiv decese) la doze mult mai mari decât doza terapeutică, în
special în cazul unui supradozaj cu mai multe substanţe. În aceste cazuri au fost raportate, de asemenea,
prelungirea intervalului QT și torsada vârfurilor.
Tratament
Cazurile de supradozaj trebuie tratate prin administrarea tratamentului adecvat simptomatic şi de susţinere
a funcţiilor vitale e. Se recomandă monitorizarea ECG. Cărbunele activat sau lavajul gastric trebuie, de
asemenea, luate în considerare.
Copii și adolescenți
Acțiunile corespunzătoare descrise pentru adulți trebuie să fie luate şi la copii şi adolescenţi în caz de
supradozaj.
10
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antidepresive, alte antidepresive, codul ATC: N06AX11
Mecanism de acţiune/efecte farmacodinamice
Mirtazapina este un antagonist-α2 presinaptic cu acţiune centrală, care măreşte neurotransmisia
serotoninergică şi noradrenergică centrală. Creşterea neurotransmisiei serotoninergice este mediată
specific prin receptorii 5-HT1, deoarece receptorii 5-HT2 şi 5-HT3 sunt blocaţi de mirtazapină. Se
presupune că ambii enantiomeri ai mirtazapinei contribuie la activitatea antidepresivă, enantiomerul S(+)
prin blocarea receptorilor α2 şi 5-HT2 şi enantiomerul R(-) prin blocarea receptorilor 5-HT3.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Activitatea antagonistă a mirtazapinei faţă de receptorii histaminici H1 este asociată cu proprietăţile
sedative. Practic nu are activitate anticolinergică şi la doze terapeutice prezintă numai efecte limitate (de
exemplu, hipotensiune arterială ortostatică) asupra aparatului cardiovascular.
Copii şi adolescenţi cu vârsta până în 18 ani
Două studii clinice dublu orb randomizate, placebo controlate la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă
între 7 şi 18 ani cu tulburare depresivă majoră (n-259) în care au fost utilizate doze flexibile în primele 4
săptămâni (15-45 mg mirtazapină) urmate de doze fixe (15, 30 sau 45 mg mirtazapină) timp de alte 4
săptămâni nu au demonstrat diferenţe semnificative între mirtazapină şi placebo în ceea ce priveşte
criteriile de evaluare primar şi toate cele secundare. O creştere ponderală semnificativă (≥7%) a fost
observată la 48,8% dintre subiecţii trataţi cu mirtazapină comparativ cu 5,7% în braţul placebo. Au fost,
de asemenea, observate frecvent urticarie (11,8% faţă de 6,8%) şi hipertrigliceridemie (2,9% faţă de 0%)
au fost de asemenea observate.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală de Mirzaten Q-Tab, substanţa activă mirtazapina este rapid şi bine absorbită
(biodisponibilitatea ≈ 50 %) atingând concentraţia plasmatică maximă după aproximativ două ore.
Ingestia de alimente nu influenţează farmacocinetica mirtazapinei.
Distribuţie
Legarea mirtazapinei de proteinele plasmatice este de aproximativ 85%.
Metabolizare
Căile de metabolizare principale sunt demetilarea şi oxidarea, urmate de conjugare. Datele in vitro
utilizând microzomi hepatici umani indică faptul că enzimele CYP2D6 şi CYP1A2 ale citocromului
P450 sunt implicate în formarea metabolitului 8-hidroxi al mirtazapinei, în timp ce CYP3A4 este
considerată a fi responsabilă pentru formarea metaboliţilor N-dimetil şi N-oxid. Metabolitul dimetil
este activ farmacologic şi pare a avea acelaşi profil farmacocinetic cu compusul de bază.
Eliminare
Mirtazapina este metabolizată în proporţie mare şi eliminată pe cale urinară şi prin materiile fecale în
decurs de câteva zile. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 20-40 de ore;
timpi de înjumătăţire mai mari de până la 65 de ore au fost înregistraţi ocazional, iar timpi de
înjumătăţire mai mici au fost observaţi la bărbaţii tineri. Administrarea dozei unice zilnic este justificată
de timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. Starea de echilibru este atinsă în 3-4 zile, după care
nu mai există acumulare.
11
Linearitate/non-linearitate
În intervalul de dozare recomandat, mirtazapină prezintă o farmacocinetică liniară.
Grupe speciale de pacienți
Clearance-ul mirtazapinei poate să scadă ca rezultat al insuficienţei renale sau hepatice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potenţial
carcinogenic, toxicitatea asupra funcției de reproducere și dezvoltare.
În studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la şobolan şi iepure nu s-au observat efecte
teratogene. La o expunere sistemică de două ori mai mare decât expunerea terapeutică maximă la om, a
existat o creştere a pierderii postimplantare, scăderea greutăţii la naştere a puilor şi reducerea
supravieţuirii puilor în primele trei zile de lactaţie la şobolan.
entru mutaţii genetice, pentru leziuni
cromozomiale şi ale ADN. Tumorile glandei tiroide observate în studiile de carcinogenitate la şobolan şi
neoplasmele hepatocelulare observat în studiile de carcinogenitate la şoarece, sunt considerate a fi
răspunsuri specifice speciei, non-genotoxice, asociate cu tratamentul de lungă durată cu doze mari de
inductori enzimatici hepatici.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Etilceluloză
Manitol (E 421)
Sorbitol (E 420)
Crospovidonă
Dioxid de siliciu coloidal hidratat
Aromă de portocale (care conţine maltodextrină, amidon din porumb modificat)
Aspartam (E 951)
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
12
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere cu secţiuni perforate (OPA/Al/PVC//A1).
Cutii cu 6, 10, 12, 14, 18, 20, 28, 30, 48, 50, 56, 60, 70, 90, 96, 100, 100x1, 180 comprimate orodispersabile.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto, Smarjeska cesta 6, Novo mesto, Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6442/2014/01-18
6443/2014/01-18
6444/2014/01-18
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REINNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizației – Mai 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Mirzaten Q-Tab 15 mg comprimate orodispersabile
Mirzaten Q-Tab 30 comprimate orodispersabile
Mirzaten Q-Tab 45 comprimate orodispersabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat orodispersabil conţine mirtazapină 15 mg, 30 mg sau 45 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
comprimat orodispersabil a 15 mg:
Un comprimat orodispersabil conţine lactoză 35,62 mg, sorbitol 4,9 - 13,8 mg şi aspartam 1,6 mg.
comprimat orodispersabil a 30 mg:
Un comprimat orodispersabil conţine lactoză 71,25 mg, sorbitol 9,9 - 27,7 mg şi aspartam 3.2 mg.
comprimat orodispersabil a 45 mg:
Un comprimat orodispersabil conţine lactoză 106,87 mg, sorbitol 14,8 - 41,5 mg şi aspartam 4,8 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat orodispersabil.
Comprimate orodispersabile albe, rotunde, biconvexe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Mirzaten Q-Tab este indicat la adulţi pentru tratamentul episoadelor de depresie majoră.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza zilnică eficace este de obicei cuprinsă între 15 şi 45 mg; doza de început este de 15 sau 30 mg.
Mirtazapina începe să-şi exercite efectele în general după 1-2 săptămâni de tratament. Tratamentul cu o
doză adecvată trebuie să producă un răspuns pozitiv în 2-4 săptămâni. În cazul unui răspuns insuficient,
doza poate fi crescută până la nivelul dozei maxime. Dacă nu se obţine un răspuns după alte 2-4
2
săptămâni, tratamentul trebuie oprit.
Pacienţii cu depresie trebuie trataţi o perioadă suficientă de timp, de cel puţin 6 luni, pentru a fi sigur că
nu mai prezintă simptome.
Se recomandă întreruperea gradată a tratamentului cu mirtazapină, pentru a evita simptomele de
întrerupere (vezi pct. 4.4).
Vârstnici
Doza recomandată este aceeaşi ca pentru adulţi. La pacienţii vârstnici o creştere a dozei trebuie făcută sub
o strictă supraveghere pentru a obţine un răspuns sigur şi satisfăcător.
Insuficienţă renală
Clearance-ul mirtazapinei poate fi scăzut la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă
(clearance-ul creatininei < 40 ml/min). Acest lucru trebuie luat în considerare atunci când se prescrie
Mirzaten Q-Tab la această categorie de pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă hepatică
Clearance-ul mirtazapinei poate fi scăzut la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Acest lucru trebuie luat în
considerare atunci când se prescrie Mirzaten Q-Tab la această categorie de pacienţi, în special cu
insuficienţă hepatică severă, deoarece pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu au fost investigaţi (vezi
pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Mirzaten Q-Tab nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani deoarece eficacitatea nu a
fost demonstrată în două studii clinice de scurtă durată (vezi pct. 5.1) şi ca urmare a problemelor privind
siguranţa (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1).
Mod de administrare
Mirtazapina are un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 20-40 de ore şi de aceea Mirzaten Q-
Tab este adecvat pentru administrare o dată pe zi. Este de preferat să fie administrat într-o singură doză
seara la culcare. De asemenea, Mirzaten Q-Tab poate fi administrat în două prize pe parcursul zilei (o dată
dimineaţa şi o dată seara, doza mai mare trebuie administrată seara).
Comprimatele trebuie administrate oral. Comprimatele se dezintegrează rapid şi pot fi înghiţite fără apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Utilizarea concomitentă a mirtazapinei cu inhibitori de monoaminooxidază (MAO) (vezi pct.4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Copii şi adolescenţi
Mirzaten Q-Tab nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
Comportamente asociate cu suicidul (tentativă de suicid şi ideaţie suicidară) şi ostilitate (predominant
agresivitate, comportament opoziţional şi furie) au fost observate în studii clinice mai frecvent printre
copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive comparativ cu cei la care s-a administrat placebo. În cazul în
care, bazat pe necesitate clinică, este luată totuşi decizia de tratament, pacientul trebuie să fie atent
monitorizat pentru apariţia simptomelor suicidare. În plus, lipsesc datele de siguranţă pe termen lung
3
pentru copii şi adolescenţi, în ceea ce priveşte creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi
comportamentală.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, autovătămare şi suicid (evenimente legate
de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea
ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi
îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se
poate accentua în primele faze ale recuperării.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.
Rezultatele unei metaanalize a studiilor clinice placebo controlate efectuate cu medicamente antidepresive
la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc crescut de comportament suicidar în cazul medicamentelor
antidepresive comparativ cu placebo la pacienţii cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc crescut, trebuie să fie
însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea
dozelor. Pacienţilor (şi aparținătorilor) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării
oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii suicidară precum şi la
obligaţia de a solicita sfatul medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Cu privire la posibilitatea de suicid, în special la începutul tratamentului, pacientului trebuie să i se pună la
dispoziţie cea mai mică doză eficace de comprimate de Mirzaten Q-Tab, conform ghidurilor de bună
practică, pentru evitarea riscului supradozării.
Deprimarea funcţiei măduvei osoase
În timpul tratamentului cu mirtazapină a fost raportată deprimarea funcţiei măduvei osoase, manifestată
de obicei ca granulocitopenie sau agranulocitoză. Agranulocitoza reversibilă a fost raportată rar în studiile
clinice cu mirtazapină. În perioada de după punerea pe piaţă a mirtazapinei au fost raportate cazuri foarte
rare de agranulocitoză, majoritatea reversibile, dar în unele situaţii letale. Aproape toate cazurile letale au
fost la pacienţii cu vârsta de peste 65 de ani. Medicul trebuie să fie atent la apariţia de simptome cum sunt
febră, dureri în gât, stomatită sau alte semne de infecţie; când apar asemenea simptome, tratamentul
trebuie întrerupt şi trebuie efectuată hemoleucograma.
Icter
Tratamentul trebuie întrerupt dacă apare icterul.
Situaţii care necesită supraveghere
Stabilirea cu prudenţă a dozelor, precum şi monitorizarea atentă şi regulată este necesară la pacienţii cu:
- epilepsie şi sindrom organic cerebral: Deşi experienţa clinică indică faptul că în timpul
tratamentului cu mirtazapină convulsiile epileptice apar rar, similar altor antidepresive, tratamentul
cu mirtazapină trebuie inițiat cu atenţie la pacienţii cu antecedente de convulsii. Tratamentul trebuie
întrerupt la orice pacient la care apar convulsii, sau dacă există o creştere a frecvenţei convulsiilor.
- insuficienţă hepatică: după o doză orală unică de 15 ml mirtazapină, clearance-ul mirtazapinei a fost
scăzut cu aproximativ 35% la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, comparat cu
subiecţii sănătoşi. Concentraţia plasmatică medie a mirtazapinei a fost crescută cu aproximativ
55%.
- insuficienţă renală: după o doză orală unică de 15 mg mirtazapină, clearance-ul mirtazapinei a
scăzut cu aproximativ 30% şi respectiv 50% la pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-
ul creatininei < 40 ml/min) şi severă (clearance-ul creatininei < 10 ml/min), comparativ cu subiecţii
4
sănătoşi. Concentraţia plasmatică medie a mirtazapinei a fost crescută cu aproximativ 55% şi,
respectiv 115%. Nu au fost observate diferenţe semnificative la pacienţii cu insuficienţă renală
uşoară (clearance-ul creatininei < 80 ml/min) comparativ cu grupul de control.
- afecţiuni cardiace cum ar fi tulburările de conducere, angina pectorală şi infarctul miocardic recent,
când trebuie luate măsurile de precauţie uzuale şi medicamentele concomitente trebuie administrate
atent.
- tensiune arterială scăzută
- diabet zaharat: La pacienţii cu diabet zaharat antidepresivele pot afecta controlul glicemiei.
Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau a antidiabeticelor orale şi se recomandă o
monitorizare atentă.
Similar altor antidepresive, trebuie luate în considerare următoarele:
- Agravarea simptomelor psihotice poate apărea când antidepresivele sunt administrate la pacienţii cu
schizofrenie sau alte tulburări psihotice; pot fi intensificate gândurile paranoide.
- Când este tratată faza depresivă a tulburării bipolare, aceasta poate trece în faza maniacală.
Pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie trebuie atent monitorizaţi. Mirtazapina trebuie
întreruptă la orice pacient care intră în faza maniacală.
- Deşi Mirzaten Q-Tab nu determină dependenţă, experienţa după punerea pe piaţă arată că
întreruperea bruscă a tratamentului după administrarea de lungă durată poate conduce uneori la
simptome de întrerupere. Majoritatea reacţiilor de întrerupere sunt uşoare şi autolimitate. Printre
diversele simptome de întrerupere raportate, cele mai frecvent raportate sunt ameţeli, agitaţie,
anxietate, cefalee şi greaţă. Deşi acestea au fost raportate ca simptome de întrerupere, se poate
considera că aceste simptome pot fi legate de boala subiacentă. Aşa cum este prezentat la pct. 4.2,
se recomandă întreruperea gradată a tratamentului cu mirtazapină.
- Trebuie avut grijă la pacienţii cu tulburări de micţiune precum hipertrofia de prostată şi la pacienţii
cu glaucom acut cu unghi îngust şi presiune intraoculară crescută (deşi nu sunt anticipate probleme
deoarece Mirzaten Q-Tab posedă doar o foarte slabă activitate anticolinergică).
- Acatizia/agitaţia psihomotorie: utilizarea antidepresivelor s-a asociat cu apariţia acatiziei,
caracterizată printr-o stare de nelinişte percepută subiectiv ca neplăcută sau care produce suferinţă
şi prin nevoia de mişcare însoţită frecvent de incapacitatea de a sta liniştit aşezat sau în picioare.
Aceasta este cel mai probabil să apară în primele săptămâni de tratament. La pacienţii care dezvoltă
aceste simptome, creşterea dozei poate fi nocivă.
- În perioada de după punerea pe piaţă a mirtazapinei, au fost raportate cazuri de prelungire a
intervalului QT, torsada vârfurilor, tahicardie ventriculară şi moarte subită. Majoritatea
rapoartelor au apărut în asociere cu supradozajul sau la pacienţi cu alţi factori de risc de
prelungire a intervalului QT, inclusiv la utilizarea medicamentelor care prelungesc intervalului
QT (vezi pct. 4.5 şi 4.9). Se recomandă precauţie la prescrierea Mirzaten Q-Tab la pacienţi cu
afecţiuni cardiace cunoscute sau cu istoric familial de prelungire a intervalului QT, precum şi la
utilizarea concomitentă cu medicamente despre care se capreciază că ar putea prelungi intervalul
QTc.
Hiponatremia
Hiponatremia, probabil datorită unei secreţii inadecvate a hormonului antidiuretic (SIADH), a fost
raportată foarte rar în asociere cu utilizarea de mirtazapină. Este necesară prudenţă la pacienţii cu risc,
cum ar fi pacienţii vârstnici sau pacienţi trataţi concomitent cu medicamente cunoscute că determină
hiponatremie.
Sindrom serotoninergic
Interacţiunea cu substanţele cu acţiune serotoninergică: sindromul serotoninergic poate apărea când
inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt utilizaţi concomitent cu alte substanţe cu acţiune
serotoninergică (vezi pct. 4.5). Simptome ale sindromului serotoninergic pot fi hipertermie, rigiditate,
5
mioclonii, instabilitate vegetativă cu posibile fluctuaţii rapide ale semnelor vitale, modificări ale statusului
mintal care includ confuzie, iritabilitate şi agitaţie extremă cu evoluţie spre delir şi comă. Se recomandă
prudenţă şi o monitorizare clinică atentă atunci când aceste substanţe active sunt combinate cu
mirtazapină. Tratamentul cu mirtazapină trebuie întrerupt dacă apar astfel de evenimente şi iniţiat
tratament de susţinere simptomatic. Din experienţa după punerea pe piaţă se pare că sindromul
serotoninergic apare foarte rar la pacienţii trataţi cu mirtazapină în monoterapie (vezi pct. 4.8).
Vârstnici
Pacienţii vârstnici sunt adesea mai sensibili, în special în ceea ce priveşte reacţiile adverse ale
antidepresivelor. În timpul studiilor clinice cu mirtazapină, reacţiile adverse nu au fost raportate mai
frecvent la pacienţii vârstnici decât la celelalte grupe de vârstă.
Mirzaten Q-Tab conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Mirzaten Q-Tab conţine sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
Mirzaten Q-Tab conţine aspartam, care reprezintă o sursă de fenilalanină. Poate fi nociv pentru
persoanele cu fenilcetonurie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacodinamice
- Mirtazapina nu trebuie administrată concomitent cu inhibitori MAO sau timp de două săptămâni
după întreruperea terapiei cu inhibitori MAO. Invers, trebuie să treacă aproximativ două săptămâni
înainte ca pacienţii trataţi cu mirtazapină să poată începe tratamentul cu inhibitori MAO (vezi pct.
4.3).
- În plus, similar ISRS, administrarea concomitentă cu alte substanţe serotoninergice (L-triptofan,
triptani, tramadol, linezolid, albastru de metil, ISRS, venlafaxină, litiu şi preparate pe bază de plante
care conţin sunătoare – Hypericum perforatum) poate determina apariţia de efecte asociate
serotoninei (sindrom serotoninergic: vezi pct. 4.4) . Se recomandă prudenţă şi este necesară
monitorizare clinică mai atentă când aceste substanţe sunt prescrise împreună cu mirtazapina.
- Mirtazapina poate amplifica proprietăţile sedative ale benzodiazepinelor şi ale altor sedative (în
special majoritatea antipsihoticelor, antagonişti antihistaminici H
1, opiacee). Este necesară precauţie
când aceste medicamente sunt prescrise în asociere cu mirtazapina.
- Mirtazapina poate amplifica efectul de deprimare a SNC al alcoolului etilic. Prin urmare, pacienţii
trebuie sfătuiţi să evite băuturile alcoolice în timpul tratamentului cu mirtazapină.
- - Mirtazapina administrată în doze de 30 mg o dată pe zi a determinat creşteri mici, dar
semnificative statistic ale raportului normalizat internaţional (INR) la pacienții trataţi cu warfarină.
Deoarece la doze mai mari de mirtazapină nu poate fi exclus un efect mai pronunţat, este
recomandată monitorizarea INR-ului în cazul tratamentului concomitent cu warfarină şi
mirtazapină. .
- Riscul de prelungire a intervalului QT şi/sau aritmii ventriculare (de exemplu, torsada vârfurilor)
poate creşte la utilizarea concomitentă de medicamente care prelungesc intervalul QTc (de
exemplu, unele antipsihotice şi antibiotice).
Interacţiuni farmacocinetice
- Carbamazepina şi fenitoina, inductori ai CYP3A4, cresc clearance-ul mirtazapinei de aproape două
ori, ceea ce determină o scădere de 60% şi, respectiv 45% a concentraţiilor plasmatice medii de
mirtazapină. Când la terapia cu mirtazapină este adăugată carbamazepina sau alt inductor al
metabolizării hepatice (cum este rifampicina), poate fi necesară creşterea dozei de mirtazapină.
6
Dacă este întrerupt tratamentul cu astfel de medicamente, poate fi necesară scăderea dozei de
mirtazapină.
- Administrarea concomitentă a ketoconazolului, inhibitor puternic al CYP3A4, creşte
concentraţia plasmatică maximă şi ASC pentru mirtazapină cu aproximativ 40% şi, respectiv 50%.
- Când se administrează cimetidină (inhibitor slab al CYP1A2, CYP2D6 şi CYP3A4) împreună cu
mirtazapina, concentraţia plasmatică medie de mirtazapină poate creşte cu mai mult de 50%. Este
necesară prudenţă şi poate fi necesară scăderea dozei când se administrează concomitent
mirtazapină cu inhibitori puternici de CYP3A4, inhibitori de protează HIV, antifungice azolice,
eritromicină, cimetidină sau nafazodonă.
- Studiile de interacţiune nu au arătat niciun efect farmacocinetic relevant în tratamentul concomitent
cu mirtazapină şi paroxetină, amitriptilină, risperidonă sau litiu.
Copii şi adolescenţi
Studiile de interacţiune medicamentoasă au fost efectuate numai la adulţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele limitate ale utilizării mirtazapinei la femeile gravide nu au indicat un risc crescut pentru
malformaţii congenitale. Studiile la animale nu au arătat niciun efect teratogen cu relevanţă clinică, totuşi
s-a observat toxicitate asupra dezvoltării (vezi pct. 5.3).
Datele epidemiologice au sugerat faptul că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul
trimestru de sarcină, poate creşte riscul de apariţie a hipertensiunii pulmonare persistente la nou-născuţi
(HTPPNN). Deşi nu au fost efectuate studii care să investigheze asocierea HTPPNN cu administrarea
mirtazapinei, acest risc potenţial nu poate fi exclus având în vedere mecanismul de acţiune asemănător
(creşterea concentraţiei de serotonină).
Se recomandă precauţie la prescrierea medicamentlui la gravide. Dacă Mirzaten Q-Tab este utilizat în
perioada gravidităţii sau înainte de naştere, se recomandă monitorizarea postnatală a nou-născutului pentru
posibile simptome de întrerupere.
Alăptarea
Studiile la animale şi datele limitate disponibile la om au arătat că mirtazapina se excretă în laptele matern
în cantităţi foarte mici. Decizia de a continua/ întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe terapia cu
ptării la sân pentru copil şi de beneficiile
terapiei cu Mirzaten Q-Tab pentru femeie.
Fertilitatea
Studiile non-clinice de toxicitate asupra reproducerii la animale nu au evidenţiat nici un efect asupra
fertilității.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Mirzaten Q-Tab are influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Mirzaten Q-Tab poate influenţa concentrarea şi vigilenţa (în special în faza iniţială a
tratamentului).
Pacienţii trebuie să evite activităţile potenţial periculoase, care necesită vigilenţă şi o bună concentrare,
cum sunt conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor, oricând sunt afectaţi.
7
4.8 Reacţii adverse
Pacienţii cu depresie prezintă o serie de simptome care sunt asociate cu afecţiunea în sine. Prin urmare,
uneori este dificil de precizat care dintre simptome sunt rezultatul bolii şi care apar ca urmare a
tratamentului cu Mirzaten Q-Tab.
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate, care apar la mai mult de 5% dintre pacienţii trataţi cu
Mirzaten Q-Tab în studii clinice randomizate placebo controlate (vezi mai jos) sunt somnolenţă, sedare,
xerostomie, creştere ponderală, creşterea apetitului alimentar, ameţeală şi fatigabilitate.
Toate studiile clinice randomizate placebo controlate la pacienţi (incluzând şi alte indicaţii decât
tulburarea depresivă majoră), au fost evaluate pentru reacţii adverse ale Mirzaten Q-Tab. Metaanaliza a
evaluat 20 de studii, cu o durată planificată a tratamentului de până la 12 săptămâni, cu 1501 pacienţi (134
de persoane-ani) la care s-au administrat doze de mirtazapină de până la 60 mg şi 850 de pacienţi (79
persoane-ani) la care s-a administrat placebo. Fazele de extensie ale acestor studii au fost excluse pentru a
menţine compatibilitatea cu placebo.
Tabelul 1 prezintă incidenţa pe categorii a reacţiilor adverse care au apărut în studiile clinice semnificativ
statistic mai frecvent în timpul tratamentului cu Mirzaten Q-Tab faţă de placebo, la care s-au adăugat
reacţiile adverse raportate spontan. Frecvenţele reacţiilor adverse raportate spontan se bazează pe
frecvenţa de raportare a respectivelor evenimente în studiile clinice. Frecvenţele reacţiilor adverse
raportate spontan fără corespondent în studiile clinice randomizate placebo controlate la pacienţi au fost
clasificate ca având „frecvenţă necunoscută”.
Tabel 1. Reacţii adverse ale mirtazapinei
Aparate,
sisteme şi
organe
Foarte
frecvente
(≥ 1/10)
Frecvente
(≥ 1/100 şi <
1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥ 1/1000 şi <
1/100)
Rare
(≥ 1/10000
şi<1/1000)
Cu frecvenţă
necunoscută (care
nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări
hematologice
şi limfatice
- Deprimarea
funcţiei măduvei
osoase
(granulocitopenie,
agranulocitoză,
anemie aplastică,
trombocitopenie)
- Eozinofilie
Tulburări
endocrine
- Secreţie
inadecvată de
hormon
antidiuretic
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
- Creşterea
apetitului
alimentar1
- Creştere
ponderală1
- Hiponatremie
Tulburări
psihice
- Vise
anormale
- Confuzie
- Coşmaruri2
- Manie
- Agitaţie2
- Agresivitate - Ideaţie suicidară6
- Comportament
suicidar6
8
Anxietate2,5
Insomnie3,5
- Halucinaţii
- Agitaţie
psihomotorie
(inclusiv
acatizie,
hiperkinezie)
Tulburări ale
sistemului
nervos
- Somnolenţă 1,4
- Sedare1,4
- Cefalee2
- Letargie1
- Ameţeli
- Tremor
- Parestezie2
- Sindromul
picioarelor
neliniştite
- Sincopă
- Mioclonie - Convulsii
(leziuni)
- Sindrom
serotoninergic
- Parestezie orală
- Dizartrie
Tulburări
vasculare
-
Hipotensiune
arterială
ortostatică
- Hipotensiune
arterială2
Tulburări
gastro-
intestinale
- Xerostomie - Greaţă3
- Diaree2
- Vărsături2
- Constipaţie1
- Hipoestezie
orală
Pancreatită - Edeme la nivelul
gurii -
Hipersalivaţie
Tulburări
hepatobiliare
- Creşteri ale
activităţii
transaminazel
or serice
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
- Exantem2 - Sindrom Steven-
Johnson
- Dermatită
buloasă
- Eritem multiform
- Necroză cutanată
toxică
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
- Artralgie
- Mialgie
- Dorsalgie1
-Rabdomioliză
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
-Retenţie urinară
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de
administrare
- Edeme
periferice1
-
Fatigabilitate
- Somnambulism
- Edeme
generalizate
- Edeme localizate
Investigaţii
diagnostice
Creşterea creatin-
kinazemiei
1 În studiile clinice aceste evenimente au apărut statistic semnificativ mai frecvent în timpul tratamentului
cu Mirzaten Q-Tab faţă de placebo.
2 În studiile clinice aceste evenimente au apărut mai frecvent în timpul tratamentului cu placebo faţă de
Mirzaten Q-Tab, totuşi fără a avea semnificaţie statistică.
9
3 În studiile clinice aceste evenimente au apărut statistic semnificativ mai frecvent în timpul tratamentului
cu placebo faţă de mirtazapină .
4 N.B. reducerea dozei nu determină, în general, reducerea somnolenţei/sedării, dar poate compromite
eficacitatea antidepresivă.
5 În timpul tratamentului cu antidepresive în general, pot să apară sau să se agraveze anxietatea şi
insomnia (care pot fi simptome ale depresiei). A fost raportată apariţia sau agravarea anxietăţii şi
insomniei în timpul tratamentului cu mirtazapină.
6 Au fost raportate cazuri de ideaţie suicidară şi comportament suicidar în timpul terapiei cu mirtazapină
sau imediat după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4).
În investigaţiile diagnostice din studiile clinice a fost observată o creştere temporară a transaminazelor şi
gama-glutamiltransferazelor (totuşi reacţiile adverse asociate nu au fost raportate statistic semnificativ mai
frecvent decât cu placebo).
Copii şi adolescenţi
Următoarele reacții adverse au fost observate frecvent în studii clinice la copii şi adolescenţi: creştere
ponderală, urticarie şi hipertrigliceridemie (vezi de asemenea pct. 5.1).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Experienţa de până acum în ceea ce priveşte supradozajul cu Mirzaten Q-Tab în monoterapie indică faptul
că simptomele sunt de obicei uşoare. Deprimarea sistemului nervos central cu dezorientare şi sedare
prelungită a fost raportată, împreună cu tahicardie şi hiper- sau hipotensiune arterială uşoară. Totuşi există
posibilitatea unor evoluţii mai grave (inclusiv decese) la doze mult mai mari decât doza terapeutică, în
special în cazul unui supradozaj cu mai multe substanţe. În aceste cazuri au fost raportate, de asemenea,
prelungirea intervalului QT și torsada vârfurilor.
Tratament
Cazurile de supradozaj trebuie tratate prin administrarea tratamentului adecvat simptomatic şi de susţinere
a funcţiilor vitale e. Se recomandă monitorizarea ECG. Cărbunele activat sau lavajul gastric trebuie, de
asemenea, luate în considerare.
Copii și adolescenți
Acțiunile corespunzătoare descrise pentru adulți trebuie să fie luate şi la copii şi adolescenţi în caz de
supradozaj.
10
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antidepresive, alte antidepresive, codul ATC: N06AX11
Mecanism de acţiune/efecte farmacodinamice
Mirtazapina este un antagonist-α2 presinaptic cu acţiune centrală, care măreşte neurotransmisia
serotoninergică şi noradrenergică centrală. Creşterea neurotransmisiei serotoninergice este mediată
specific prin receptorii 5-HT1, deoarece receptorii 5-HT2 şi 5-HT3 sunt blocaţi de mirtazapină. Se
presupune că ambii enantiomeri ai mirtazapinei contribuie la activitatea antidepresivă, enantiomerul S(+)
prin blocarea receptorilor α2 şi 5-HT2 şi enantiomerul R(-) prin blocarea receptorilor 5-HT3.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Activitatea antagonistă a mirtazapinei faţă de receptorii histaminici H1 este asociată cu proprietăţile
sedative. Practic nu are activitate anticolinergică şi la doze terapeutice prezintă numai efecte limitate (de
exemplu, hipotensiune arterială ortostatică) asupra aparatului cardiovascular.
Copii şi adolescenţi cu vârsta până în 18 ani
Două studii clinice dublu orb randomizate, placebo controlate la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă
între 7 şi 18 ani cu tulburare depresivă majoră (n-259) în care au fost utilizate doze flexibile în primele 4
săptămâni (15-45 mg mirtazapină) urmate de doze fixe (15, 30 sau 45 mg mirtazapină) timp de alte 4
săptămâni nu au demonstrat diferenţe semnificative între mirtazapină şi placebo în ceea ce priveşte
criteriile de evaluare primar şi toate cele secundare. O creştere ponderală semnificativă (≥7%) a fost
observată la 48,8% dintre subiecţii trataţi cu mirtazapină comparativ cu 5,7% în braţul placebo. Au fost,
de asemenea, observate frecvent urticarie (11,8% faţă de 6,8%) şi hipertrigliceridemie (2,9% faţă de 0%)
au fost de asemenea observate.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală de Mirzaten Q-Tab, substanţa activă mirtazapina este rapid şi bine absorbită
(biodisponibilitatea ≈ 50 %) atingând concentraţia plasmatică maximă după aproximativ două ore.
Ingestia de alimente nu influenţează farmacocinetica mirtazapinei.
Distribuţie
Legarea mirtazapinei de proteinele plasmatice este de aproximativ 85%.
Metabolizare
Căile de metabolizare principale sunt demetilarea şi oxidarea, urmate de conjugare. Datele in vitro
utilizând microzomi hepatici umani indică faptul că enzimele CYP2D6 şi CYP1A2 ale citocromului
P450 sunt implicate în formarea metabolitului 8-hidroxi al mirtazapinei, în timp ce CYP3A4 este
considerată a fi responsabilă pentru formarea metaboliţilor N-dimetil şi N-oxid. Metabolitul dimetil
este activ farmacologic şi pare a avea acelaşi profil farmacocinetic cu compusul de bază.
Eliminare
Mirtazapina este metabolizată în proporţie mare şi eliminată pe cale urinară şi prin materiile fecale în
decurs de câteva zile. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 20-40 de ore;
timpi de înjumătăţire mai mari de până la 65 de ore au fost înregistraţi ocazional, iar timpi de
înjumătăţire mai mici au fost observaţi la bărbaţii tineri. Administrarea dozei unice zilnic este justificată
de timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. Starea de echilibru este atinsă în 3-4 zile, după care
nu mai există acumulare.
11
Linearitate/non-linearitate
În intervalul de dozare recomandat, mirtazapină prezintă o farmacocinetică liniară.
Grupe speciale de pacienți
Clearance-ul mirtazapinei poate să scadă ca rezultat al insuficienţei renale sau hepatice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potenţial
carcinogenic, toxicitatea asupra funcției de reproducere și dezvoltare.
În studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la şobolan şi iepure nu s-au observat efecte
teratogene. La o expunere sistemică de două ori mai mare decât expunerea terapeutică maximă la om, a
existat o creştere a pierderii postimplantare, scăderea greutăţii la naştere a puilor şi reducerea
supravieţuirii puilor în primele trei zile de lactaţie la şobolan.
entru mutaţii genetice, pentru leziuni
cromozomiale şi ale ADN. Tumorile glandei tiroide observate în studiile de carcinogenitate la şobolan şi
neoplasmele hepatocelulare observat în studiile de carcinogenitate la şoarece, sunt considerate a fi
răspunsuri specifice speciei, non-genotoxice, asociate cu tratamentul de lungă durată cu doze mari de
inductori enzimatici hepatici.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Etilceluloză
Manitol (E 421)
Sorbitol (E 420)
Crospovidonă
Dioxid de siliciu coloidal hidratat
Aromă de portocale (care conţine maltodextrină, amidon din porumb modificat)
Aspartam (E 951)
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
12
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere cu secţiuni perforate (OPA/Al/PVC//A1).
Cutii cu 6, 10, 12, 14, 18, 20, 28, 30, 48, 50, 56, 60, 70, 90, 96, 100, 100x1, 180 comprimate orodispersabile.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto, Smarjeska cesta 6, Novo mesto, Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6442/2014/01-18
6443/2014/01-18
6444/2014/01-18
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REINNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizației – Mai 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
