HALOPERIDOL LAROPHARM 0,5 mg
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 322/2007/01 Anexa 2
Rezumatul Caracteristicilor Produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Haloperidol Laropharm 0,5 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine haloperidol 0,5 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 61,75 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMIECUTICĂ
Comprimate neacoperite, de culoare albă, cu diametrul de 7 mm, de formă lenticulară şi cu o linie
mediană pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Efect antipsihotic în:
- schizofrenie acută şi cronică; sindrom paranoid; confuzie acută, alcoolism (sindromul
Korsakoff), pentru combaterea delirului şi halucinaţiilor;
- deliruri ipohondriace;
- tulburări de personalitate de tip: paranoid, schizoid, schizotip, antisocial, de graniţă şi altele.
Efect sedativ în:
- manie, demenţă, retardare mentală, alcoolism;
- tulburări de personalitate de tip: compulsiv, paranoid, histrionic şi altele;
- agitaţie, agresivitate, dromomanie;
- tulburări de comportament şi de caracter la copii;
- coree Huntington;
- singultus (sughiţ);
- sindromul Gilles de la Tourette.
Antiemetic în: greaţă şi vărsături de origine variată, îndeosebi atunci când antiemeticele clasice nu sunt
eficace.
Medicaţie adjuvantă pentru tratamentul durerii cronice severe; permite reducerea dozei de analgezice
(mai ales opioide).
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul trebuie individualizat în funcţie de situaţia clinică şi reactivitatea pacientului.
Administrarea se face sub supraveghere medicală. După obţinerea unui răspuns favorabil (de obicei în
2
decurs de 3 săptămâni), doza minimă eficace trebuie stabilită prin scăderea gradată până la cea mai
mică valoare a dozei care produce un răspuns clinic favorabil.
Întreruperea tratamentului trebuie făcută treptat, în special în cazul dozelor mari.
Efect antipsihotic
În fază acută (episoade acute de schizofrenie, delirium tremens, paranoia, stari de confuzie acută,
sindromul Korsakoff, paranoia acută) se preferă administrarea parenterală: 5–10 mg i.v. sau i.m.,
repetate la fiecare oră până când se obţine un control suficient al simptomelor sau până la un
maximum de 60 mg/zi. Dacă este administrat oral, poate fi necesar aproape dublul dozelor de mai sus.
În faza cronică (schizofrenie cronică, alcoolism cronic, tulburări cronice de personalitate): 1–3 mg oral
de trei ori pe zi, poate fi crescut la 10–20 mg de trei ori pe zi, în funcţie de răspuns.
Efect sedativ
În fază acută este necesară administrarea parenterală.
În faza cronică: 0,5 mg de trei ori pe zi pe cale orală, poate fi crescută la 2–3 mg de trei ori pe zi, dacă
este necesar, pentru a obţine un răspuns terapeutic.
În sindromul Gilles de la Tourette pot fi necesare doze de până la 10 mg pe zi.
Analgezic (adjuvant): se administrează 0,5-1 mg de 3 ori pe zi.
Antiemetic: se recomandă 1-5 mg de 2 ori pe zi.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici este necesară administrarea unor doze de aproximativ jumătate din doza
adultului şi creşterea acestora lent, la 2-3 zile, până la obţinerea efectului dorit.
Copii
La copii doza uzuală este de 25-50 µg/kg şi zi, în două prize; la nevoie se poate creşte până la maxim
10 mg/zi.
Haloperidol Laropharm 0,5 mg, comprimate nu se administrează copiilor cu vârsta sub 6 ani. Pentru
aceştia se va administra o formă farmaceutică adecvată vârstei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la haloperidol sau la oricare dintre excipienţii.
Comă.
Deprimare toxică severă a sistemului nervos, provocată de alcool etilic sau de medicamente cu acţiune
deprimantă centrală.
Boala Parkinson.
Leziuni ale ganglionilor bazali.
Agonişti dopaminergici (de exemplu, amantadină, bromocriptină, entacaponă, piribendil, ropinirol,
pramipexol, apomorfină).
Sultopiridă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Au fost raportate cazuri rare de moarte subită la pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice, inclusiv
haloperidol. Pentru că în cursul tratamentului cu haloperidol s-a observat o alungire a intervalului QT,
se recomandă prudenţă la pacienţii aflaţi în stări clinice ce prelungesc intervalul QT (sindromul QT
prelungit, hipokaliemie, medicamente ce alungesc intervalul QT), în special dacă haloperidolul este
administrat parenteral.
Pentru că Haloperidol Laropharm 0,5 mg este metabolizat în ficat, se recomandă prudenţă la pacienţii
cu boli hepatice.
3
S-a raportat că haloperidolul poate declanşa crize epileptice. Se recomandă prudenţă la pacienţii care
suferă de epilepsie sau aflaţi în situaţii care predispun la convulsii (de exemplu, sindrom de abstinenţă
alcoolică sau distrugeri cerebrale).
Tiroxina poate facilita toxicitatea haloperidolului. De aceea, va fi utilizat cu mari precauţii la pacienţii
cu hipertiroidism. Terapia antipsihotică la aceşti pacienţi trebuie întotdeauna însoţită de un tratament
tireostatic adecvat.
De asemenea, haloperidolul trebuie administrat cu prudenţă şi numai după evaluarea raportului risc-
beneficiu când există în antecedente următoarele afecţiuni:
- cardiopatii grave, îndeosebi angină pectorală (risc de hipotensiune arterială tranzitorie şi durere
anginoasă);
- glaucom (poate fi favorizat de efectele anticolinergice);
- afecţiuni respiratorii grave, cum sunt astmul bronşic, emfizemul pulmonar, pneumopatiile acute
(deprimare respiratorie);
- insuficienţă renală (scade excreţia haloperidolului).
În schizofrenie răspunsul la tratamentul antipsihotic poate fi întârziat. După întreruperea tratamentului
cu haloperidol, remisiunea se poate menţine timp de săptămâni sau luni. Pentru evitarea reapariţiei
precoce a simptomelor psihotice este preferabil ca întreruperea tratamentului să se facă gradat.
După întreruperea bruscă a dozelor mari de medicamente antipsihotice s-au semnalat rareori simptome
acute de abstinenţă, care includ greaţă, vărsături şi insomnie. De aceea se recomandă înteruperea
treptată a tratamentului.
În cazul în care coexistă fenomene psihotice şi depresie se recomandă asocierea haloperidolului cu
antidepresive.
Tulburările extrapiramidale pot fi combătute prin antiparkinsoniene anticolinergice. Administrarea
medicaţiei antiparkinsoniene trebuie continuată după întreruperea tratamentului cu haloperidol, dacă
excreţia antiparkinsonianului este mai rapidă decât cea a haloperidolului (pentru a evita simptomele
extrapiramidale).
Medicul trebuie să aibă în vedere posibilitatea creşterii tensiunii intraoculare atunci când haloperidolul
se administrează concomitent cu medicamente anticolinergice, inclusiv medicamente
antiparkinsoniene.
La pacienţii vârstnici sunt necesare doze mai mici şi supravegherea atentă a tratamentului, deoarece
există risc mai mare de hipotensiune arterială ortostatică, manifestări extrapiramidale, diskinezie
tardivă.
Se recomandă evitarea consumului de alcool etilic.
Haloperidol Laropharm 0,5 mg conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
- agonişti dopaminergici (de exemplu, amantadină, bromocriptină, entacaponă, piribendil, ropinirol,
pramipexol, apomorfină);
- sultopirida (risc major de aritmii ventriculare, mai ales torsada vârfurilor).
Asocieri care necesită prudenţă
La fel ca toate neurolepticele, Haloperidol Laropharm 0,5 mg poate accentua deprimarea sistemului
nervos central produsă de alte medicamente deprimante ale SNC, inclusiv alcoolul etilic, hipnoticele,
sedativele şi analgezicele puternice. Un efect potenţat asupra SNC, când este în combinaţie cu
metildopa, a fost de asemenea raportat.
Haloperidol Laropharm 0,5 mg poate afecta efectele antiparkinsoniene ale levodopa.
4
Haloperidol Laropharm 0,5 mg inhibă metabolizarea antidepresivelor triciclicice, şi prin aceasta creşte
concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente. Aceasta poate duce la creşterea toxicităţii
antidepresivelor triciclice (efecte anticolinergice, toxicitate cardiovasculară, scăderea pragului
convulsivant).
În studii de farmacocinetică au fost raportate concentraţii reduse până la moderat crescute de
haloperidol, când haloperidolul a fost administrat concomitent cu medicamentele următoare: chinidină,
buspironă, fluoxetină. Reducerea dozei de haloperidol poate fi necesară.
Când se adaugă la terapia cu Haloperidol Laropharm 0,5 mg tratamente de durată cu medicamente cu
rol de inductor enzimatic, cum sunt carbamazepina, fenobarbitalul, rifampicina, consecinţa este o
reducere semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale haloperidolului. De aceea, în cursul
tratamentului asociat, doza de haloperidol trebuie să fie ajustată, când este necesar. După întreruperea
administrării unor astfel de medicamente, reducerea dozei de Haloperidol Laropharm 0,5 mg poate fi
necesară.
În cazuri rare, următoarele simptome au fost raportate în cursul utilizării concomitente de litiu şi
haloperidol: encefalopatie, simptome extrapiramidale, diskinezie tardivă, sindrom neuroleptic malign,
tulburări cerebrale, sindrom cerebral acut şi comă. Cele mai multe din aceste simptome au fost
reversibile. Rămâne neclar dacă acestea reprezintă o entitate clinică distinctă. Cu toate acestea, se
recomandă ca la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu litiu şi Haloperidol Laropharm 0,5 mg,
administrarea să fie oprită imediat dacă apar astfel de simptome.
S-a raportat antagonizarea efectului fenindionei de către haloperidol.
Haloperidol Laropharm 0,5 mg poate antagoniza efectele α adrenergicelor şi a altor medicamente
simpatomimetice şi reduce efectele hipotensoare ale blocantelor terminaţiilor simpatice cum este
guanetidina.
Nu se recomandă administrarea de antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă),
antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă), anumite neuroleptice (tioridazină,
clorpromazină, levomepromazină, trifluoperazină, sulpiridă, amisulpiridă, triapridă, pimozidă,
droperidol) şi brepridil, cisapridă, difemanil, eritromicina i.v., mizolastină, vincamină i.v., datorită
riscului major de aritmii ventriculare, mai ales torsada vârfurilor.
De asemenea, halofantrina, pentamidina, sparfloxacina, moxifloxacina, au risc major de aritmii
ventriculare, mai ales torsada vârfurilor. Dacă aceste asociaţii nu pot fi evitate se recomandă controlul
prealabil al intervalului QT şi monitorizare ECG continuă şi supraveghere clinică.
Diltiazem, verapamil, beta-blocantele, clonidina, guanfacina, digitalicele, anticolinesterazicele
(donepezil, rivastigmină, tacrină, galantamină, piridostigmină, neostigmină) prezintă risc de
bradicardie şi aritmii ventriculare, mai ales torsada vârfurilor. Dacă această asociere este absolut
necesară, se va face sub supraveghere clinică şi ECG continuă.
Medicamentele hipokaliemiante, cum sunt diureticele hipokaliemiante, laxativele iritante, amfotericină
B i.v., glucocorticoizii, tetracosactidele, au risc major de aritmii ventriculare, mai ales torsada
vârfurilor. Se recomandă corectarea hipokaliemiei înainte de administrarea medicamentelor şi
supravegherea clinică, electrolitică şi ECG continuă.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Studii populaţionale mari nu au arătat o creştere semnificativă a anomaliilor fetale produsă de
haloperidol. Au existat raportări izolate de anomalii congenitale după expunerea fătului la haloperidol,
cele mai multe în asociere cu alte medicamente. Haloperidol Laropharm 0,5 mg trebuie utilizat în
cursul sarcinii numai dacă beneficiul anticipat justifică riscul potenţial pentru făt.
Haloperidol Laropharm 0,5 mg este excretat în laptele matern. Dacă utilizarea de Haloperidol
Laropharm 0,5 mg este considerată esenţială, beneficiile alăptării trebuie să fie evaluate faţă de
riscurile sale potenţiale, deoarece s-au observat simptome extrapiramidale la copiii alăptaţi natural ai
mamelor tratate cu haloperidol.
5
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Haloperidol Laropharm 0,5 mg are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
În limitele dozelor scăzute (1 până la 2 mg zilnic), reacţiile adverse ale haloperidolului au fost rare,
benigne şi tranzitorii. La pacienţii ce au primit doze mai mari, unele reacţiile adverse au fost observate
mai frecvent.
Efectele neurologice sunt cele mai frecvente.
Simptome extrapiramidale
Asemenea tuturor neurolepticelor, pot apărea simptome extrapiramidale, de exemplu tremor, rigiditate,
hipersalivaţie, bradikinezie, acatizie, distonie acută, crize oculogire şi distonie laringeală.
Medicamentele antiparkinsoniene de tipul anticolinergicelor pot fi prescrise după necesităţi, dar nu
trebuie prescrise de rutină ca o măsură preventivă.
Diskinezia tardivă
Reacţie adversă comună tuturor neurolepticelor, diskinezia tardivă poate apărea la unii pacienţi în
tratamentul de lungă durată sau după întreruperea administrării medicamentului.
Sindromul este caracterizat în principal de mişcări involuntare ale limbii, feţei, gurii sau mandibulei.
Manifestările pot fi permanente la unii pacienţi.
Sindromul poate fi mascat când tratamentul este reluat, când doza este mărită sau când se face
substituţia cu un alt medicament antipsihotic. Tratamentul trebuie întrerupt cât mai curând posibil.
Au fost raportate mişcări vermiculare fine ale limbii ca şi semn precoce a diskineziei tardive, şi astfel,
sindromul poate să nu se dezvolte în totalitate dacă tratamentul este oprit la timp.
Sindromul neuroleptic malign
Similar altor medicamente antipsihotice, haloperidolul a fost asociat cu sindromul neuroleptic malign:
un răspuns idiosincrazic caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară generalizată, instabilitate
vegetativă, stare de conştienţă alterată, comă. Semnele de instabilitate vegetativă, labilitatea tensiunii
arteriale şi transpiraţiile pot precede hipertermia, acţionând ca semne precoce. Tratamentul antipsihotic
trebuie întrerupt imediat şi instituite terapia de susţinere adecvată şi monitorizarea atentă.
Alte reacţii adverse asupra SNC
Acestea au fost raportate ocazional şi includ: depresia, sedarea, agitaţia, somnolenţa, insomnia,
cefaleea, starea de confuzie, vertijul, crizele epileptice şi exacerbarea aparentă a simptomelor
psihotice.
Tulburări gastro-intestinale
Au fost raportate greaţa şi vărsăturile, pierderea apetitului alimentar, constipaţia şi dispepsia. Pot
apărea variaţii ale greutăţii corporale.
Tulburări endocrine
Reacţiile hormonale ale medicamentelor neuroleptice antipsihotice includ hiperprolactinemia, care
poate determina galactoree, ginecomastie şi oligomenoree sau amenoree. Au fost raportate cazuri
foarte rare de hipoglicemie sau de sindrom de secreţie inadecvată de ADH. Deteriorarea funcţiei
sexuale a fost raportată ocazional.
Tulburări cardiace
Tahicardia a fost raportată mai puţin frecvent la pacienţi. Alungirea intervalului QT şi/sau aritmii
ventriculare de tipul torsada vârfurilor au fost raportate foarte rar, predominant în cursul administrării
parenterale de haloperidol. De asemenea, au fost raportate rare cazuri de moarte subită. Acestea pot
apărea mai frecvent la doze mari şi la pacienţii cu predispoziţie.
6
Tulburări vasculare
Hipotensiunea arterială a fost raportată mai puţin frecvent la pacienţi.
Tulburări hematologice şi limfatice
Au existat raportări ocazionale de scădere tranzitorie a numărului de celule sanguine. Agranulocitoza
şi trombocitopenia au fost numai rareori raportate, şi atunci de obicei în asociaţie cu altă medicaţie.
Tulburări hepatobiliare
S-au raportat cazuri izolate de disfuncţie hepatică sau de hepatită, cel mai adesea colestatică.
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţiile de hipersensibilizare, cum sunt erupţii cutanate, urticaria sau reacţii anafilactice sunt
excepţionale.
Reacţii de fotosensibilitate cutanată au fost raportate foarte rar.
Alte reacţii adverse raportate ocazional sunt: vedere înceţoşată, gură uscată, retenţie urinară,
hiperhidroză, priaprism, disfuncţie erectilă, edeme periferice, salivaţie sau transpiraţie excesivă,
pirozis, tulburări de termoreglare.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Manifestările reprezintă o exagerare a efectelor farmacologice cunoscute şi a reacţiilor adverse. Cele
mai importante sunt: tulburări extrapiramidale severe (rigiditate musculară, tremor), sedare,
hipotensiune arterială, mai rar hipertensiune arterială. Se pot produce aritmii ventriculare, asociate
eventual cu prelungirea intervalului QT.
În cazuri extreme, pacientul intră în comă cu deprimare respiratorie şi hipotensiune arterială, stare de
şoc, colaps.
Tratament
Nu există antidot specific pentru haloperidol. În general, tratamentul este de susţinere a funcţiilor
vitale. Se recomandă, de asemenea, lavaj gastric, provocarea de vărsături (cu excepţia pacienţilor
obnubilaţi, în comă sau în timpul acceselor convulsive) şi administrarea de cărbune activat.
La pacienţii comatoşi, degajarea căilor respiratorii trebuie asigurată prin intubaţie orofaringeană sau
endotraheală. Deprimarea respiratorie poate necesita respiraţie artificială.
Trebuie monitorizate semnele vitale şi electrocardiograma, iar monitorizarea trebuie continuată până
când electrocardiograma se normalizează. Pentru aritmiile severe se indică măsuri antiaritmice
adecvate.
Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator pot fi contracarate prin perfuzie intravenoasă de plasmă
sau concentrat de albumină şi dopamină sau noradrenalină. Administrarea adrenalinei nu este indicată,
deoarece poate provoca hipotensiune arterială severă în prezenţa haloperidolului.
În caz de tulburări extrapiramidale severe se administrează parenteral antiparkinsoniene (de exemplu,
benzatropină metansulfonat 1-2 mg intramuscular sau intravenos).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: psiholeptice, antipsihotice, derivaţi de butirofenonă, codul ATC:
N05AD01.
Haloperidolul este un antipsihotic activ cu potenţă mare. Efectul sedativ este moderat, tulburările
motorii sunt relativ frecvente şi intense. Efectele vegetativolitice sunt minore. Este un antiemetic activ.
Acţiunile farmacodinamice sunt atribuite în principal blocării receptorilor dopaminergici de la nivelul
sistemului limbic, nigrostriatului şi hipotalamusului.
7
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Concentraţiile plasmatice maxime ale haloperidolului se realizează în 2-6 ore de la administrarea
orală. Biodisponibilitatea după administrarea orală este de circa 60%. Răspunsul terapeutic se obţine la
concentraţii plasmatice de haloperidol între 4 μg/l şi 20-25 μg/l. Haloperidolul se legă de proteinele
plasmatice în proporţie de 92%. La starea de echilibru volumul aparent de distribuţie (Vd) este de 7,9
2,5 l/kg. Haloperidol traversează uşor bariera hematoencefalică. Epurarea se face prin metabolizare, cu
formare de metaboliţi inactivi. Timpul de înjumătăţire mediu prin eliminare este de 24 ore (12-38 ore).
Excreţia se face prin scaun (60%) şi urină (40%). Aproximativ 1% din doza administrată se excretă
sub formă nemodificată prin urină.
S-a observat o variabilitate interindividuală mare, dar o variabilitate individuală mică a concentraţiilor
plasmatice şi a majorităţii parametrilor farmacocinetici ai haloperidolului. Ca şi în cazul altor
medicamente care sunt metabolizate în ficat, această variabilitate poate fi explicată parţial prin
activitatea căii metabolice de oxidare/reducere reversibile din ficat. Alte căi metabolice includ N-
dezalchilarea oxidativă şi glucuronoconjugarea.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Vezi pct 4.6.
6. PROPRIETĂŢI FARMIECUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat 200 mesh
Celuloză microcristalină
Lactoză monohidrat super tab spray dried
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Talc
Dioxid de siliciu coloidal
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
8
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Laropharm S.R.L.,
Şoseaua Alexandriei nr. 145 A, Bragadiru,
judeţul Ilfov, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
322/2007/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare: Noiembrie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2007
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 322/2007/01 Anexa 2
Rezumatul Caracteristicilor Produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Haloperidol Laropharm 0,5 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine haloperidol 0,5 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 61,75 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMIECUTICĂ
Comprimate neacoperite, de culoare albă, cu diametrul de 7 mm, de formă lenticulară şi cu o linie
mediană pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Efect antipsihotic în:
- schizofrenie acută şi cronică; sindrom paranoid; confuzie acută, alcoolism (sindromul
Korsakoff), pentru combaterea delirului şi halucinaţiilor;
- deliruri ipohondriace;
- tulburări de personalitate de tip: paranoid, schizoid, schizotip, antisocial, de graniţă şi altele.
Efect sedativ în:
- manie, demenţă, retardare mentală, alcoolism;
- tulburări de personalitate de tip: compulsiv, paranoid, histrionic şi altele;
- agitaţie, agresivitate, dromomanie;
- tulburări de comportament şi de caracter la copii;
- coree Huntington;
- singultus (sughiţ);
- sindromul Gilles de la Tourette.
Antiemetic în: greaţă şi vărsături de origine variată, îndeosebi atunci când antiemeticele clasice nu sunt
eficace.
Medicaţie adjuvantă pentru tratamentul durerii cronice severe; permite reducerea dozei de analgezice
(mai ales opioide).
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul trebuie individualizat în funcţie de situaţia clinică şi reactivitatea pacientului.
Administrarea se face sub supraveghere medicală. După obţinerea unui răspuns favorabil (de obicei în
2
decurs de 3 săptămâni), doza minimă eficace trebuie stabilită prin scăderea gradată până la cea mai
mică valoare a dozei care produce un răspuns clinic favorabil.
Întreruperea tratamentului trebuie făcută treptat, în special în cazul dozelor mari.
Efect antipsihotic
În fază acută (episoade acute de schizofrenie, delirium tremens, paranoia, stari de confuzie acută,
sindromul Korsakoff, paranoia acută) se preferă administrarea parenterală: 5–10 mg i.v. sau i.m.,
repetate la fiecare oră până când se obţine un control suficient al simptomelor sau până la un
maximum de 60 mg/zi. Dacă este administrat oral, poate fi necesar aproape dublul dozelor de mai sus.
În faza cronică (schizofrenie cronică, alcoolism cronic, tulburări cronice de personalitate): 1–3 mg oral
de trei ori pe zi, poate fi crescut la 10–20 mg de trei ori pe zi, în funcţie de răspuns.
Efect sedativ
În fază acută este necesară administrarea parenterală.
În faza cronică: 0,5 mg de trei ori pe zi pe cale orală, poate fi crescută la 2–3 mg de trei ori pe zi, dacă
este necesar, pentru a obţine un răspuns terapeutic.
În sindromul Gilles de la Tourette pot fi necesare doze de până la 10 mg pe zi.
Analgezic (adjuvant): se administrează 0,5-1 mg de 3 ori pe zi.
Antiemetic: se recomandă 1-5 mg de 2 ori pe zi.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici este necesară administrarea unor doze de aproximativ jumătate din doza
adultului şi creşterea acestora lent, la 2-3 zile, până la obţinerea efectului dorit.
Copii
La copii doza uzuală este de 25-50 µg/kg şi zi, în două prize; la nevoie se poate creşte până la maxim
10 mg/zi.
Haloperidol Laropharm 0,5 mg, comprimate nu se administrează copiilor cu vârsta sub 6 ani. Pentru
aceştia se va administra o formă farmaceutică adecvată vârstei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la haloperidol sau la oricare dintre excipienţii.
Comă.
Deprimare toxică severă a sistemului nervos, provocată de alcool etilic sau de medicamente cu acţiune
deprimantă centrală.
Boala Parkinson.
Leziuni ale ganglionilor bazali.
Agonişti dopaminergici (de exemplu, amantadină, bromocriptină, entacaponă, piribendil, ropinirol,
pramipexol, apomorfină).
Sultopiridă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Au fost raportate cazuri rare de moarte subită la pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice, inclusiv
haloperidol. Pentru că în cursul tratamentului cu haloperidol s-a observat o alungire a intervalului QT,
se recomandă prudenţă la pacienţii aflaţi în stări clinice ce prelungesc intervalul QT (sindromul QT
prelungit, hipokaliemie, medicamente ce alungesc intervalul QT), în special dacă haloperidolul este
administrat parenteral.
Pentru că Haloperidol Laropharm 0,5 mg este metabolizat în ficat, se recomandă prudenţă la pacienţii
cu boli hepatice.
3
S-a raportat că haloperidolul poate declanşa crize epileptice. Se recomandă prudenţă la pacienţii care
suferă de epilepsie sau aflaţi în situaţii care predispun la convulsii (de exemplu, sindrom de abstinenţă
alcoolică sau distrugeri cerebrale).
Tiroxina poate facilita toxicitatea haloperidolului. De aceea, va fi utilizat cu mari precauţii la pacienţii
cu hipertiroidism. Terapia antipsihotică la aceşti pacienţi trebuie întotdeauna însoţită de un tratament
tireostatic adecvat.
De asemenea, haloperidolul trebuie administrat cu prudenţă şi numai după evaluarea raportului risc-
beneficiu când există în antecedente următoarele afecţiuni:
- cardiopatii grave, îndeosebi angină pectorală (risc de hipotensiune arterială tranzitorie şi durere
anginoasă);
- glaucom (poate fi favorizat de efectele anticolinergice);
- afecţiuni respiratorii grave, cum sunt astmul bronşic, emfizemul pulmonar, pneumopatiile acute
(deprimare respiratorie);
- insuficienţă renală (scade excreţia haloperidolului).
În schizofrenie răspunsul la tratamentul antipsihotic poate fi întârziat. După întreruperea tratamentului
cu haloperidol, remisiunea se poate menţine timp de săptămâni sau luni. Pentru evitarea reapariţiei
precoce a simptomelor psihotice este preferabil ca întreruperea tratamentului să se facă gradat.
După întreruperea bruscă a dozelor mari de medicamente antipsihotice s-au semnalat rareori simptome
acute de abstinenţă, care includ greaţă, vărsături şi insomnie. De aceea se recomandă înteruperea
treptată a tratamentului.
În cazul în care coexistă fenomene psihotice şi depresie se recomandă asocierea haloperidolului cu
antidepresive.
Tulburările extrapiramidale pot fi combătute prin antiparkinsoniene anticolinergice. Administrarea
medicaţiei antiparkinsoniene trebuie continuată după întreruperea tratamentului cu haloperidol, dacă
excreţia antiparkinsonianului este mai rapidă decât cea a haloperidolului (pentru a evita simptomele
extrapiramidale).
Medicul trebuie să aibă în vedere posibilitatea creşterii tensiunii intraoculare atunci când haloperidolul
se administrează concomitent cu medicamente anticolinergice, inclusiv medicamente
antiparkinsoniene.
La pacienţii vârstnici sunt necesare doze mai mici şi supravegherea atentă a tratamentului, deoarece
există risc mai mare de hipotensiune arterială ortostatică, manifestări extrapiramidale, diskinezie
tardivă.
Se recomandă evitarea consumului de alcool etilic.
Haloperidol Laropharm 0,5 mg conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
- agonişti dopaminergici (de exemplu, amantadină, bromocriptină, entacaponă, piribendil, ropinirol,
pramipexol, apomorfină);
- sultopirida (risc major de aritmii ventriculare, mai ales torsada vârfurilor).
Asocieri care necesită prudenţă
La fel ca toate neurolepticele, Haloperidol Laropharm 0,5 mg poate accentua deprimarea sistemului
nervos central produsă de alte medicamente deprimante ale SNC, inclusiv alcoolul etilic, hipnoticele,
sedativele şi analgezicele puternice. Un efect potenţat asupra SNC, când este în combinaţie cu
metildopa, a fost de asemenea raportat.
Haloperidol Laropharm 0,5 mg poate afecta efectele antiparkinsoniene ale levodopa.
4
Haloperidol Laropharm 0,5 mg inhibă metabolizarea antidepresivelor triciclicice, şi prin aceasta creşte
concentraţiile plasmatice ale acestor medicamente. Aceasta poate duce la creşterea toxicităţii
antidepresivelor triciclice (efecte anticolinergice, toxicitate cardiovasculară, scăderea pragului
convulsivant).
În studii de farmacocinetică au fost raportate concentraţii reduse până la moderat crescute de
haloperidol, când haloperidolul a fost administrat concomitent cu medicamentele următoare: chinidină,
buspironă, fluoxetină. Reducerea dozei de haloperidol poate fi necesară.
Când se adaugă la terapia cu Haloperidol Laropharm 0,5 mg tratamente de durată cu medicamente cu
rol de inductor enzimatic, cum sunt carbamazepina, fenobarbitalul, rifampicina, consecinţa este o
reducere semnificativă a concentraţiilor plasmatice ale haloperidolului. De aceea, în cursul
tratamentului asociat, doza de haloperidol trebuie să fie ajustată, când este necesar. După întreruperea
administrării unor astfel de medicamente, reducerea dozei de Haloperidol Laropharm 0,5 mg poate fi
necesară.
În cazuri rare, următoarele simptome au fost raportate în cursul utilizării concomitente de litiu şi
haloperidol: encefalopatie, simptome extrapiramidale, diskinezie tardivă, sindrom neuroleptic malign,
tulburări cerebrale, sindrom cerebral acut şi comă. Cele mai multe din aceste simptome au fost
reversibile. Rămâne neclar dacă acestea reprezintă o entitate clinică distinctă. Cu toate acestea, se
recomandă ca la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu litiu şi Haloperidol Laropharm 0,5 mg,
administrarea să fie oprită imediat dacă apar astfel de simptome.
S-a raportat antagonizarea efectului fenindionei de către haloperidol.
Haloperidol Laropharm 0,5 mg poate antagoniza efectele α adrenergicelor şi a altor medicamente
simpatomimetice şi reduce efectele hipotensoare ale blocantelor terminaţiilor simpatice cum este
guanetidina.
Nu se recomandă administrarea de antiaritmice din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă),
antiaritmice din clasa III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă), anumite neuroleptice (tioridazină,
clorpromazină, levomepromazină, trifluoperazină, sulpiridă, amisulpiridă, triapridă, pimozidă,
droperidol) şi brepridil, cisapridă, difemanil, eritromicina i.v., mizolastină, vincamină i.v., datorită
riscului major de aritmii ventriculare, mai ales torsada vârfurilor.
De asemenea, halofantrina, pentamidina, sparfloxacina, moxifloxacina, au risc major de aritmii
ventriculare, mai ales torsada vârfurilor. Dacă aceste asociaţii nu pot fi evitate se recomandă controlul
prealabil al intervalului QT şi monitorizare ECG continuă şi supraveghere clinică.
Diltiazem, verapamil, beta-blocantele, clonidina, guanfacina, digitalicele, anticolinesterazicele
(donepezil, rivastigmină, tacrină, galantamină, piridostigmină, neostigmină) prezintă risc de
bradicardie şi aritmii ventriculare, mai ales torsada vârfurilor. Dacă această asociere este absolut
necesară, se va face sub supraveghere clinică şi ECG continuă.
Medicamentele hipokaliemiante, cum sunt diureticele hipokaliemiante, laxativele iritante, amfotericină
B i.v., glucocorticoizii, tetracosactidele, au risc major de aritmii ventriculare, mai ales torsada
vârfurilor. Se recomandă corectarea hipokaliemiei înainte de administrarea medicamentelor şi
supravegherea clinică, electrolitică şi ECG continuă.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Studii populaţionale mari nu au arătat o creştere semnificativă a anomaliilor fetale produsă de
haloperidol. Au existat raportări izolate de anomalii congenitale după expunerea fătului la haloperidol,
cele mai multe în asociere cu alte medicamente. Haloperidol Laropharm 0,5 mg trebuie utilizat în
cursul sarcinii numai dacă beneficiul anticipat justifică riscul potenţial pentru făt.
Haloperidol Laropharm 0,5 mg este excretat în laptele matern. Dacă utilizarea de Haloperidol
Laropharm 0,5 mg este considerată esenţială, beneficiile alăptării trebuie să fie evaluate faţă de
riscurile sale potenţiale, deoarece s-au observat simptome extrapiramidale la copiii alăptaţi natural ai
mamelor tratate cu haloperidol.
5
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Haloperidol Laropharm 0,5 mg are influenţă majoră asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
În limitele dozelor scăzute (1 până la 2 mg zilnic), reacţiile adverse ale haloperidolului au fost rare,
benigne şi tranzitorii. La pacienţii ce au primit doze mai mari, unele reacţiile adverse au fost observate
mai frecvent.
Efectele neurologice sunt cele mai frecvente.
Simptome extrapiramidale
Asemenea tuturor neurolepticelor, pot apărea simptome extrapiramidale, de exemplu tremor, rigiditate,
hipersalivaţie, bradikinezie, acatizie, distonie acută, crize oculogire şi distonie laringeală.
Medicamentele antiparkinsoniene de tipul anticolinergicelor pot fi prescrise după necesităţi, dar nu
trebuie prescrise de rutină ca o măsură preventivă.
Diskinezia tardivă
Reacţie adversă comună tuturor neurolepticelor, diskinezia tardivă poate apărea la unii pacienţi în
tratamentul de lungă durată sau după întreruperea administrării medicamentului.
Sindromul este caracterizat în principal de mişcări involuntare ale limbii, feţei, gurii sau mandibulei.
Manifestările pot fi permanente la unii pacienţi.
Sindromul poate fi mascat când tratamentul este reluat, când doza este mărită sau când se face
substituţia cu un alt medicament antipsihotic. Tratamentul trebuie întrerupt cât mai curând posibil.
Au fost raportate mişcări vermiculare fine ale limbii ca şi semn precoce a diskineziei tardive, şi astfel,
sindromul poate să nu se dezvolte în totalitate dacă tratamentul este oprit la timp.
Sindromul neuroleptic malign
Similar altor medicamente antipsihotice, haloperidolul a fost asociat cu sindromul neuroleptic malign:
un răspuns idiosincrazic caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară generalizată, instabilitate
vegetativă, stare de conştienţă alterată, comă. Semnele de instabilitate vegetativă, labilitatea tensiunii
arteriale şi transpiraţiile pot precede hipertermia, acţionând ca semne precoce. Tratamentul antipsihotic
trebuie întrerupt imediat şi instituite terapia de susţinere adecvată şi monitorizarea atentă.
Alte reacţii adverse asupra SNC
Acestea au fost raportate ocazional şi includ: depresia, sedarea, agitaţia, somnolenţa, insomnia,
cefaleea, starea de confuzie, vertijul, crizele epileptice şi exacerbarea aparentă a simptomelor
psihotice.
Tulburări gastro-intestinale
Au fost raportate greaţa şi vărsăturile, pierderea apetitului alimentar, constipaţia şi dispepsia. Pot
apărea variaţii ale greutăţii corporale.
Tulburări endocrine
Reacţiile hormonale ale medicamentelor neuroleptice antipsihotice includ hiperprolactinemia, care
poate determina galactoree, ginecomastie şi oligomenoree sau amenoree. Au fost raportate cazuri
foarte rare de hipoglicemie sau de sindrom de secreţie inadecvată de ADH. Deteriorarea funcţiei
sexuale a fost raportată ocazional.
Tulburări cardiace
Tahicardia a fost raportată mai puţin frecvent la pacienţi. Alungirea intervalului QT şi/sau aritmii
ventriculare de tipul torsada vârfurilor au fost raportate foarte rar, predominant în cursul administrării
parenterale de haloperidol. De asemenea, au fost raportate rare cazuri de moarte subită. Acestea pot
apărea mai frecvent la doze mari şi la pacienţii cu predispoziţie.
6
Tulburări vasculare
Hipotensiunea arterială a fost raportată mai puţin frecvent la pacienţi.
Tulburări hematologice şi limfatice
Au existat raportări ocazionale de scădere tranzitorie a numărului de celule sanguine. Agranulocitoza
şi trombocitopenia au fost numai rareori raportate, şi atunci de obicei în asociaţie cu altă medicaţie.
Tulburări hepatobiliare
S-au raportat cazuri izolate de disfuncţie hepatică sau de hepatită, cel mai adesea colestatică.
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţiile de hipersensibilizare, cum sunt erupţii cutanate, urticaria sau reacţii anafilactice sunt
excepţionale.
Reacţii de fotosensibilitate cutanată au fost raportate foarte rar.
Alte reacţii adverse raportate ocazional sunt: vedere înceţoşată, gură uscată, retenţie urinară,
hiperhidroză, priaprism, disfuncţie erectilă, edeme periferice, salivaţie sau transpiraţie excesivă,
pirozis, tulburări de termoreglare.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Manifestările reprezintă o exagerare a efectelor farmacologice cunoscute şi a reacţiilor adverse. Cele
mai importante sunt: tulburări extrapiramidale severe (rigiditate musculară, tremor), sedare,
hipotensiune arterială, mai rar hipertensiune arterială. Se pot produce aritmii ventriculare, asociate
eventual cu prelungirea intervalului QT.
În cazuri extreme, pacientul intră în comă cu deprimare respiratorie şi hipotensiune arterială, stare de
şoc, colaps.
Tratament
Nu există antidot specific pentru haloperidol. În general, tratamentul este de susţinere a funcţiilor
vitale. Se recomandă, de asemenea, lavaj gastric, provocarea de vărsături (cu excepţia pacienţilor
obnubilaţi, în comă sau în timpul acceselor convulsive) şi administrarea de cărbune activat.
La pacienţii comatoşi, degajarea căilor respiratorii trebuie asigurată prin intubaţie orofaringeană sau
endotraheală. Deprimarea respiratorie poate necesita respiraţie artificială.
Trebuie monitorizate semnele vitale şi electrocardiograma, iar monitorizarea trebuie continuată până
când electrocardiograma se normalizează. Pentru aritmiile severe se indică măsuri antiaritmice
adecvate.
Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator pot fi contracarate prin perfuzie intravenoasă de plasmă
sau concentrat de albumină şi dopamină sau noradrenalină. Administrarea adrenalinei nu este indicată,
deoarece poate provoca hipotensiune arterială severă în prezenţa haloperidolului.
În caz de tulburări extrapiramidale severe se administrează parenteral antiparkinsoniene (de exemplu,
benzatropină metansulfonat 1-2 mg intramuscular sau intravenos).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: psiholeptice, antipsihotice, derivaţi de butirofenonă, codul ATC:
N05AD01.
Haloperidolul este un antipsihotic activ cu potenţă mare. Efectul sedativ este moderat, tulburările
motorii sunt relativ frecvente şi intense. Efectele vegetativolitice sunt minore. Este un antiemetic activ.
Acţiunile farmacodinamice sunt atribuite în principal blocării receptorilor dopaminergici de la nivelul
sistemului limbic, nigrostriatului şi hipotalamusului.
7
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Concentraţiile plasmatice maxime ale haloperidolului se realizează în 2-6 ore de la administrarea
orală. Biodisponibilitatea după administrarea orală este de circa 60%. Răspunsul terapeutic se obţine la
concentraţii plasmatice de haloperidol între 4 μg/l şi 20-25 μg/l. Haloperidolul se legă de proteinele
plasmatice în proporţie de 92%. La starea de echilibru volumul aparent de distribuţie (Vd) este de 7,9
2,5 l/kg. Haloperidol traversează uşor bariera hematoencefalică. Epurarea se face prin metabolizare, cu
formare de metaboliţi inactivi. Timpul de înjumătăţire mediu prin eliminare este de 24 ore (12-38 ore).
Excreţia se face prin scaun (60%) şi urină (40%). Aproximativ 1% din doza administrată se excretă
sub formă nemodificată prin urină.
S-a observat o variabilitate interindividuală mare, dar o variabilitate individuală mică a concentraţiilor
plasmatice şi a majorităţii parametrilor farmacocinetici ai haloperidolului. Ca şi în cazul altor
medicamente care sunt metabolizate în ficat, această variabilitate poate fi explicată parţial prin
activitatea căii metabolice de oxidare/reducere reversibile din ficat. Alte căi metabolice includ N-
dezalchilarea oxidativă şi glucuronoconjugarea.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Vezi pct 4.6.
6. PROPRIETĂŢI FARMIECUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat 200 mesh
Celuloză microcristalină
Lactoză monohidrat super tab spray dried
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Talc
Dioxid de siliciu coloidal
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
8
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Laropharm S.R.L.,
Şoseaua Alexandriei nr. 145 A, Bragadiru,
judeţul Ilfov, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
322/2007/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare: Noiembrie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2007
