AMLODIPINE MEDOCHEMIE 5 mg
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 4086/2011/01 Anexa 2
NR. 4087/2011/01 Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amlodipine Medochemie 5 mg comprimate
Amlodipine Medochemie 10 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Amlodipine Medochemie 5 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină).
Amlodipine Medochemie 10 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Amlodipine Medochemie 5 mg comprimate
Comprimate rotunde, de culoare albă, cu diametrul de aproximativ 8 mm.
Amlodipine Medochemie 10 mg comprimate
Comprimate rotunde, de culoare albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe şi cu diametrul de
aproximativ 10,5 mm.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
Angină pectorală cronică stabilă şi angină pectorală vasospastică.
4.2. Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală.
Comprimatele trebuie administrate cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un pahar cu apă) cu
sau fără alimente. Adminstrarea simultană de grapefruit sau suc de grapefruit nu are influenţă asupra
efectului amlodipinei.
Adulţi
Doza iniţială pentru tratamentul hipertensiunii arteriale şi anginei pectorale este de 5 mg o dată pe zi.
Dacă efectul terapeutic dorit nu poate fi obţinut în decurs de 2-4 săptămâni, această doză poate fi
crescută la o doză maximă de 10 mg zilnic (administrată ca doză unică) în funcţie de răspunsul
individual al pacientului. Amlodipina poate fi utilizată în monoterapie sau în asociere cu alte
medicamente antianginoase la pacienţii cu angină pectorală.
2
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Amlodipina nu este recomandată copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, deoarece datele
privind siguranţa şi eficacitatea sunt insuficiente.
Vârstnici
La vârstnici sunt recomandate schemele terapeutice uzuale, totuşi, creşterea dozei trebuie să se facă cu
precauţie (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă renală
Sunt recomandate schemele terapeutice uzuale (vezi pct. 5.2). Amlodipina nu este dializabilă.
Amlodipina trebuie administrată cu precauţie pacienţilor care efectuează şedinţe de dializă.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu a fost stabilit o schemă terapeutică la pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin urmare amlodipina
trebuie administrată cu precauţie (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Amlodipina este contraindicată la pacienţii cu:
hipersensibilitate la amlodipină, derivaţi de dihidropiridină sau la oricare dintre excipienţi;
hipotensiune arterială severă;
şoc, inclusiv şoc cardiogen;
insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic, după infarct miocardic acut;
obstrucţie la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică de grad
mare);
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Siguranţa şi eficacitatea utilizării amlodipinei în tratamentul crizelor hipertensive nu au fost stabilite.
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu precauţie. Într-un studiu de lungă durată, controlat
placebo, efectuat la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (NYHA clasa III-IV), incidenţa raportată a
edemului pulmonar a fost mai mare la grupul de pacienţi trataţi cu amlodipină decât la grupul la care
s-a administrat placebo, dar acest lucru nu a fost asociat cu agravarea insuficienţei cardiace (vezi pct.
5.1).
Utilizare la pacienţii cu insuficienţă hepatică
Timpul de înjumatăţire plasmatică prin eliminare al amlodipinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică
este prelungit; nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze. Prin urmare, amlodipina trebuie
administrată cu precauţie la aceşti pacienţi.
Utilizare la pacienţii vârstnici
La vârstnici, creşterea dozei trebuie să se facă cu precauţie (vezi pct. 5.2).
Utilizare la copii şi adolescenţi
Amlodipina nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi, din cauza datelor insuficiente
privind siguranţa şi eficacitatea.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Amlodipina poate fi utilizată la aceşti pacienţi, în doze uzuale. Modificările concentraţiilor plasmatice
ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale.
Amlodipina nu este dializabilă.
3
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei
Inhibitori ai CYP3A4: în cazul utilizării concomitente cu inhibitori ai CYP3A4, eritromicină la
pacienţii tineri şi diltiazem la pacienţii vârstnici , concentraţiile plasmatice ale amlodipinei au crescut
cu 22%, respectiv 50%. Cu toate acestea, relevanţa clinică a acestei constatări este incertă. Nu poate fi
exclus faptul că inhibitorii puternici ai CYP3A4 (de exemplu, ketoconazolul, itraconazolul,
ritonavirul) pot creşte concentraţia plasmatică a amlodipinei într-o masură mai mare decât diltiazemul.
Trebuie luate precauţii la asocierea amlodipinei cu inhibitorii CYP3A4. Cu toate acestea, nu au fost
raportate niciun fel de evenimente adverse care pot fi atribuite unei astfel de interacţiuni.
Inductori ai CYP3A4: administrarea concomitentă a inductorilor CYP3A4 (de exemplu, rifampicină,
sunătoare) poate duce la concentraţii plasmatice reduse ale amlodipinei. Trebuie luate precauţii la
asocierea amlodipinei cu inductorii CYP3A4.
În studiile de interacţiune clinică, sucul de grapefruit, cimetidina, medicamentele care conţin aluminiu
sau magneziu (antacide) şi sildenafilul nu au influenţat farmacocinetica amlodipinei.
Efecte ale amlodipinei asupra altor medicamente
Amlodipina creşte efectul altor medicamente antihipertensive, cum sunt medicamentele blocante ale
receptorilor beta-adrenergici, inhibitorii ECA, alfa-1 blocantele şi diureticele.
În studiile clinice referitoare la interacţiuni, amlodipina nu a influenţat farmacocinetica atorvastatinei,
digoxinei, alcoolului etilic, warfarinei sau ciclosporinei.
Nu există niciun efect al amlodipinei asupra testelor de laborator.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date corespunzătoare legate de utilizarea amodipinei la gravide.
Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au demonstrat
toxicitatea amlodipinei, observându-se doar prelungirea parturiţiei şi a travaliului la şobolani, în cazul
administrării de doze de 50 de ori mai mari decât doza maximă recomandată la om.
Utilizarea în timpul sarcinii este recomandată numai atunci când nu există alternative mai sigure şi
atunci când beneficiul terapeutic este superior riscului potenţial al tratamentulu pentru mamă şi făt.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă amlodipina este eliminată în laptele matern.
O decizie de a continua / întrerupe alăptarea sau de a continua / întrerupe tratamentul cu amlodipină
trebuie luată ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi de beneficiul tratamentului cu
amlodipină pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Amlodipina are o influenţă uşoară sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. La pacienţii care prezintă ameţeli, cefalee, fatigabilitate sau greaţă, abilitatea de a reacţiona
poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (>
1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi <
1/1000), foarte rare (< 1/10.000).
4
Clasificare
MedDRA
Aparate
sisteme şi
organe
Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Foarte rare Leucopenie, trombocitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Foarte rare Reacţii alergice
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Foarte rare Hiperglicemie
Tulburări
psihice
Mai puţin
frecvente
Insomnie, tulburări ale dispoziţiei
Tulburări ale
sistemului
nervos
Frecvente Somnolenţă, ameţeli, cefalee
Mai puţin
frecvente
Tremor, tulburări ale gustului, sincopă, hipoestezie, parestezie
Foarte rare Hipertonie, neuropatie periferică
Tulburări
oculare
Mai puţin
frecvente
Tulburări de vedere
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Mai puţin
frecvente
Tinitus
Tulburări
cardiace
Frecvente Palpitaţii
Foarte rare Infarct miocardic, aritmie (inclusiv bradicardie, tahicardie
ventriculară şi fibrilaţie atrială)
Tulburări
vasculare
Frecvente Eritem facial
Mai puţin
frecvente
Hipotensiune arterială
Foarte rare Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Mai puţin
frecvente
Dispnee, rinită
Foarte rare Tuse
Tulburări
gastro-
intestinale
Frecvente Dureri abdominale, greaţă
Mai puţin
frecvente
Vărsături, dispepsie (inclusiv gastrită), tulburări de tranzit
intestinal, xerostomie
Foarte rare Pancreatită, gastrită, hiperplazie gingivală
Tulburări
hepato-biliare
Foarte rare Hepatită, icter, creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice
(în principal, în corelaţie cu colestaza)
5
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Mai puţin
frecvente
Alopecie, purpură, modificări ale culorii pielii, transpiraţii
abundente, prurit, erupţie cutanată tranzitorie
Foarte rare Angioedem, eritem polimorf, urticarie
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Mai puţin
frecvente
Artralgie, mialgie, crampe musculare, dureri la nivelul spatelui
Tulburări
reno-urinare
Mai puţin
frecvente
Tulburări de micţiune, nicturie, creştere a frecvenţei micţiunilor
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului
Mai puţin
frecvente
Impotenţă, ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Frecvente Edem, fatigabilitate
Mai puţin
frecvente
Dureri toracice, astenie, dureri, stare generală de
rău
Investigaţii
diagnostice
Mai puţin
frecvente
Creştere în greutate, scădere în greutate
4.9 Supradozaj
La om, experienţa supradozajului intenţionat este limitată.
Simptome
Datele disponibile sugerează că supradozajul masiv (>100 mg) poate duce la vasodilataţie periferică
excesivă, cu hipotensiune arterială sistemică ulterioară marcată şi posibil prelungită.
Tratament
Hipotensiunea arterială semnificativă clinic determinată de supradozajul cu amlodipină necesită suport
cardiovascular activ, inclusiv monitorizarea frecventă a funcţiilor cardiacă şi respiratorie, poziţionarea
pacientului în decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate, monitorizarea volumului circulator şi
diurezei.
Administrarea unui medicament vasoconstrictor poate fi utilă pentru restabilirea tonusului vascular şi a
tensiunii arteriale, cu condiţia să nu existe nicio contraindicaţie pentru utilizarea acestuia.
Administrarea intravenoasă de gluconat de calciu poate fi benefică pentru inversarea efectelor blocării
canalelor de calciu. Lavajul gastric poate fi util în unele cazuri. La voluntarii sănătoşi, utilizarea
cărbunelui activat în decurs de 2 ore după ingestia a 10 mg de amlodipină determinat reducerea vitezei
de absorbţiei a amlodipinei. Deoarece amlodipina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice,
nu este probabil ca dializa să fie eficace.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi de dihidroxipiridină, codul ATC: C08CA01.
6
Amlodipina este un inhibitor al influxului de ioni de calciu (blocant al canalelor lente de calciu sau
antagonist al ionilor de calciu) care inhibă influxul transmembranar de ioni de calciu la nivelul
musculaturii netede cardiace şi vasculare.
Mecanismul de acţiune de reducere a tensiunii arteriale al amlodipinei este determinat de efectul
relaxant direct asupra musculaturii netede vasculare. Mecanismul exact prin care amlodipina îşi
exercită efectul antianginos nu este în întregime elucidat, dar amlodipina scade durerea de etiologie
ischemică prin următoarele două acţiuni:
1. Amlodipina dilată arteriolele periferice, scăzând astfel rezistenţa periferică sistemică
(postsarcina). Deoarece alura ventriculară rămâne constantă, scăderea postsarcinii determină
scăderea consumului de energie şi necesarului de oxigen la nivelul miocardului.
2. De asemenea, mecanismul acţiunii amlodipinei implică, probabil, dilatarea arterelor coronariene
principale şi a arteriolelor coronariene, atât în zonele miocardice indemne, cât şi în zonele cu
ischemie. Această vasodilataţie creşte aportul de oxigen la nivel miocardic la pacienţii cu spasm
coronarian (angină pectorală Prinzmetal sau angină pectorală variantă).
La pacienţii cu hipertensiune arterială, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică determină
scăderea semnificativă clinic a tensiunii arteriale în clinostatism şi ortostatism, pe parcursul a 24 de
ore. Datorită instalării lente a acţiunii, administrarea amlodipinei nu determină hipotensiune arterială
acută.
La pacienţii cu angină pectorală, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică creşte durata totală a
efortului fizic, durata de timp până la apariţia episodului de durere anginoasă, timpul până la apariţia
unei subdenivelări de 1 mm a segmentului ST şi scade atât frecvenţa episoadelor de durere anginoasă,
cât şi necesarul de nitroglicerină.
Administrarea amlodipinei nu a fost asociată cu reacţii adverse metabolice sau modificări ale
concentaţiilor plasmatice ale lipidelor; ca urmare, amlodipina poate fi utilizată la pacienţi cu astm
bronşic, diabet zaharat şi gută.
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă
Studiile hemodinamice şi testele clinice bazate pe proba de efort efectuate la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă clasa II-IV NYHA au arătat că amlodipina nu a dus la deteriorare clinică, aşa cum a fost
măsurat prin toleranţa la efort, fracţia de ejecţie a ventriculului stâng şi simptomatologia clinică.
Un studiu controlat placebo (PRAISE), proiectat să evalueze pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasa
III-IV NYHA trataţi cu digoxină, diuretice şi inhibitori ai enzimei de conversie (ECA) a arătat că
amlodipina nu a dus la o creştere a riscului mortalităţii sau a riscului combinat compus din mortalitate
şi morbiditate la pacienţii cu cu insuficienţă cardiacă.
Într-un studiu de urmărire a rezultatelor pe termen lung, controlat placebo (PRAISE-2) administrarea
de amlodipină la pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasă NYHA III-IV, fără simptome clinice sau
constatări obiective sugestive de boală ischemică preexistentă, trataţi cu doze stabile de inhibitori ai
ECA, digitalice şi diuretice, nu a avut niciun efect asupra mortalităţii totale sau cardiovasculare. La
aceeaşi categorie de pacienţi, administrarea de amlodipină a fost asociată cu creşterea numărului de
raportări de edem pulmonar, în pofida faptului că nu s-au evidenţiat diferenţe semnificative cu privire
la incidenţa agravării insuficienţei cardiace, comparativ cu placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie/Distribuţie
După administrarea orală de doze terapeutice, amlodipina este lent absorbită. Absorbţia amlodipinei
nu este influenţată de ingerarea concomitentă de alimente. Biodisponibilitatea absolută a substanţei
active nemodificate este estimată la 64-80%. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse la 6-12 ore
de la administrare. Volumul de distribuţie este de aproximativ 21 l/kg. pKa al amlodipinei este 8,6.
Studiile in vitro au arătat că aproximativ 97,5% din doza de amlodipină se leagă de proteinele
plasmatice.
7
Metabolizare/Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 35-50 ore. Concentraţiile
plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după 7-8 zile de administrare consecutivă. Amlodipina
este extensiv metabolizată în metaboliţi inactivi. Aproximativ 60% din doza administrată este
excretată în urină, din care 10% ca amlodipină nemodificată.
Vârstnici
Timpul până la atingerea concentraţiilor plasmatice maxime este similar la vârstnici şi la pacienţii mai
tineri. La vârstnici, clearance-ul tinde să scadă, ducând la creşteri ale ariei de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. La
pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, creşterile ASC şi timpului de înjumătăţire plasmatică au
fost cele aşteptate pentru grupul de vârstă studiat (vezi pct. 4.4)
Pacienţi cu insuficienţă renală
Amlodipina este extensiv metabolizată în metaboliţi inactivi. 10% din substanţa administrată este
excretată nemodificată în urină. Modificările concentraţiei plasmatice de amlodipină nu sunt corelate
cu gradul de insuficienţă renală. Prin urmare, se recomandă doza uzuală. Amlodipina nu este
dializabilă.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amlodipinei este prelungit la pacienţii cu
insuficienţă hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitate,
carcinogenitate. În studiile efectuate la animale referitoare la toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere, la şobolanii cărora li s-au administrat doze mari au fost observate
întârziere a datei naşterii, travaliu dificil şi supravieţuire redusă a fetuşilor şi puilor.
6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Hidrogenofosfat de calciu anhidru
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale de păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Amlodipine Medochemie 5 mg: cutie cu 3 blistere din PVC-PE-PVdC/Al a câte 10 comprimate.
Amlodipine Medochemie 10 mg: cutie cu 3 blistere din PVC-PE-PVdC/Al a câte 10 comprimate
8
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Medochemie Ltd.,
1-10 Constantinoupoleos, 3011-Limassol, Cipru
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4086/2011/01
4087/2011/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Decembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2011
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 4086/2011/01 Anexa 2
NR. 4087/2011/01 Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Amlodipine Medochemie 5 mg comprimate
Amlodipine Medochemie 10 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Amlodipine Medochemie 5 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină).
Amlodipine Medochemie 10 mg comprimate
Fiecare comprimat conţine amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Amlodipine Medochemie 5 mg comprimate
Comprimate rotunde, de culoare albă, cu diametrul de aproximativ 8 mm.
Amlodipine Medochemie 10 mg comprimate
Comprimate rotunde, de culoare albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe şi cu diametrul de
aproximativ 10,5 mm.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
Angină pectorală cronică stabilă şi angină pectorală vasospastică.
4.2. Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală.
Comprimatele trebuie administrate cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un pahar cu apă) cu
sau fără alimente. Adminstrarea simultană de grapefruit sau suc de grapefruit nu are influenţă asupra
efectului amlodipinei.
Adulţi
Doza iniţială pentru tratamentul hipertensiunii arteriale şi anginei pectorale este de 5 mg o dată pe zi.
Dacă efectul terapeutic dorit nu poate fi obţinut în decurs de 2-4 săptămâni, această doză poate fi
crescută la o doză maximă de 10 mg zilnic (administrată ca doză unică) în funcţie de răspunsul
individual al pacientului. Amlodipina poate fi utilizată în monoterapie sau în asociere cu alte
medicamente antianginoase la pacienţii cu angină pectorală.
2
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Amlodipina nu este recomandată copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, deoarece datele
privind siguranţa şi eficacitatea sunt insuficiente.
Vârstnici
La vârstnici sunt recomandate schemele terapeutice uzuale, totuşi, creşterea dozei trebuie să se facă cu
precauţie (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă renală
Sunt recomandate schemele terapeutice uzuale (vezi pct. 5.2). Amlodipina nu este dializabilă.
Amlodipina trebuie administrată cu precauţie pacienţilor care efectuează şedinţe de dializă.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Nu a fost stabilit o schemă terapeutică la pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin urmare amlodipina
trebuie administrată cu precauţie (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Amlodipina este contraindicată la pacienţii cu:
hipersensibilitate la amlodipină, derivaţi de dihidropiridină sau la oricare dintre excipienţi;
hipotensiune arterială severă;
şoc, inclusiv şoc cardiogen;
insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic, după infarct miocardic acut;
obstrucţie la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică de grad
mare);
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Siguranţa şi eficacitatea utilizării amlodipinei în tratamentul crizelor hipertensive nu au fost stabilite.
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă trebuie trataţi cu precauţie. Într-un studiu de lungă durată, controlat
placebo, efectuat la pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă (NYHA clasa III-IV), incidenţa raportată a
edemului pulmonar a fost mai mare la grupul de pacienţi trataţi cu amlodipină decât la grupul la care
s-a administrat placebo, dar acest lucru nu a fost asociat cu agravarea insuficienţei cardiace (vezi pct.
5.1).
Utilizare la pacienţii cu insuficienţă hepatică
Timpul de înjumatăţire plasmatică prin eliminare al amlodipinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică
este prelungit; nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze. Prin urmare, amlodipina trebuie
administrată cu precauţie la aceşti pacienţi.
Utilizare la pacienţii vârstnici
La vârstnici, creşterea dozei trebuie să se facă cu precauţie (vezi pct. 5.2).
Utilizare la copii şi adolescenţi
Amlodipina nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi, din cauza datelor insuficiente
privind siguranţa şi eficacitatea.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Amlodipina poate fi utilizată la aceşti pacienţi, în doze uzuale. Modificările concentraţiilor plasmatice
ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei renale.
Amlodipina nu este dializabilă.
3
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei
Inhibitori ai CYP3A4: în cazul utilizării concomitente cu inhibitori ai CYP3A4, eritromicină la
pacienţii tineri şi diltiazem la pacienţii vârstnici , concentraţiile plasmatice ale amlodipinei au crescut
cu 22%, respectiv 50%. Cu toate acestea, relevanţa clinică a acestei constatări este incertă. Nu poate fi
exclus faptul că inhibitorii puternici ai CYP3A4 (de exemplu, ketoconazolul, itraconazolul,
ritonavirul) pot creşte concentraţia plasmatică a amlodipinei într-o masură mai mare decât diltiazemul.
Trebuie luate precauţii la asocierea amlodipinei cu inhibitorii CYP3A4. Cu toate acestea, nu au fost
raportate niciun fel de evenimente adverse care pot fi atribuite unei astfel de interacţiuni.
Inductori ai CYP3A4: administrarea concomitentă a inductorilor CYP3A4 (de exemplu, rifampicină,
sunătoare) poate duce la concentraţii plasmatice reduse ale amlodipinei. Trebuie luate precauţii la
asocierea amlodipinei cu inductorii CYP3A4.
În studiile de interacţiune clinică, sucul de grapefruit, cimetidina, medicamentele care conţin aluminiu
sau magneziu (antacide) şi sildenafilul nu au influenţat farmacocinetica amlodipinei.
Efecte ale amlodipinei asupra altor medicamente
Amlodipina creşte efectul altor medicamente antihipertensive, cum sunt medicamentele blocante ale
receptorilor beta-adrenergici, inhibitorii ECA, alfa-1 blocantele şi diureticele.
În studiile clinice referitoare la interacţiuni, amlodipina nu a influenţat farmacocinetica atorvastatinei,
digoxinei, alcoolului etilic, warfarinei sau ciclosporinei.
Nu există niciun efect al amlodipinei asupra testelor de laborator.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date corespunzătoare legate de utilizarea amodipinei la gravide.
Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au demonstrat
toxicitatea amlodipinei, observându-se doar prelungirea parturiţiei şi a travaliului la şobolani, în cazul
administrării de doze de 50 de ori mai mari decât doza maximă recomandată la om.
Utilizarea în timpul sarcinii este recomandată numai atunci când nu există alternative mai sigure şi
atunci când beneficiul terapeutic este superior riscului potenţial al tratamentulu pentru mamă şi făt.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă amlodipina este eliminată în laptele matern.
O decizie de a continua / întrerupe alăptarea sau de a continua / întrerupe tratamentul cu amlodipină
trebuie luată ţinând cont de beneficiul alăptării pentru copil şi de beneficiul tratamentului cu
amlodipină pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Amlodipina are o influenţă uşoară sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. La pacienţii care prezintă ameţeli, cefalee, fatigabilitate sau greaţă, abilitatea de a reacţiona
poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (>
1/10), frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100), rare (≥ 1/10000 şi <
1/1000), foarte rare (< 1/10.000).
4
Clasificare
MedDRA
Aparate
sisteme şi
organe
Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Foarte rare Leucopenie, trombocitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Foarte rare Reacţii alergice
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Foarte rare Hiperglicemie
Tulburări
psihice
Mai puţin
frecvente
Insomnie, tulburări ale dispoziţiei
Tulburări ale
sistemului
nervos
Frecvente Somnolenţă, ameţeli, cefalee
Mai puţin
frecvente
Tremor, tulburări ale gustului, sincopă, hipoestezie, parestezie
Foarte rare Hipertonie, neuropatie periferică
Tulburări
oculare
Mai puţin
frecvente
Tulburări de vedere
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Mai puţin
frecvente
Tinitus
Tulburări
cardiace
Frecvente Palpitaţii
Foarte rare Infarct miocardic, aritmie (inclusiv bradicardie, tahicardie
ventriculară şi fibrilaţie atrială)
Tulburări
vasculare
Frecvente Eritem facial
Mai puţin
frecvente
Hipotensiune arterială
Foarte rare Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Mai puţin
frecvente
Dispnee, rinită
Foarte rare Tuse
Tulburări
gastro-
intestinale
Frecvente Dureri abdominale, greaţă
Mai puţin
frecvente
Vărsături, dispepsie (inclusiv gastrită), tulburări de tranzit
intestinal, xerostomie
Foarte rare Pancreatită, gastrită, hiperplazie gingivală
Tulburări
hepato-biliare
Foarte rare Hepatită, icter, creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice
(în principal, în corelaţie cu colestaza)
5
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Mai puţin
frecvente
Alopecie, purpură, modificări ale culorii pielii, transpiraţii
abundente, prurit, erupţie cutanată tranzitorie
Foarte rare Angioedem, eritem polimorf, urticarie
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Mai puţin
frecvente
Artralgie, mialgie, crampe musculare, dureri la nivelul spatelui
Tulburări
reno-urinare
Mai puţin
frecvente
Tulburări de micţiune, nicturie, creştere a frecvenţei micţiunilor
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului
Mai puţin
frecvente
Impotenţă, ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Frecvente Edem, fatigabilitate
Mai puţin
frecvente
Dureri toracice, astenie, dureri, stare generală de
rău
Investigaţii
diagnostice
Mai puţin
frecvente
Creştere în greutate, scădere în greutate
4.9 Supradozaj
La om, experienţa supradozajului intenţionat este limitată.
Simptome
Datele disponibile sugerează că supradozajul masiv (>100 mg) poate duce la vasodilataţie periferică
excesivă, cu hipotensiune arterială sistemică ulterioară marcată şi posibil prelungită.
Tratament
Hipotensiunea arterială semnificativă clinic determinată de supradozajul cu amlodipină necesită suport
cardiovascular activ, inclusiv monitorizarea frecventă a funcţiilor cardiacă şi respiratorie, poziţionarea
pacientului în decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate, monitorizarea volumului circulator şi
diurezei.
Administrarea unui medicament vasoconstrictor poate fi utilă pentru restabilirea tonusului vascular şi a
tensiunii arteriale, cu condiţia să nu existe nicio contraindicaţie pentru utilizarea acestuia.
Administrarea intravenoasă de gluconat de calciu poate fi benefică pentru inversarea efectelor blocării
canalelor de calciu. Lavajul gastric poate fi util în unele cazuri. La voluntarii sănătoşi, utilizarea
cărbunelui activat în decurs de 2 ore după ingestia a 10 mg de amlodipină determinat reducerea vitezei
de absorbţiei a amlodipinei. Deoarece amlodipina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice,
nu este probabil ca dializa să fie eficace.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi de dihidroxipiridină, codul ATC: C08CA01.
6
Amlodipina este un inhibitor al influxului de ioni de calciu (blocant al canalelor lente de calciu sau
antagonist al ionilor de calciu) care inhibă influxul transmembranar de ioni de calciu la nivelul
musculaturii netede cardiace şi vasculare.
Mecanismul de acţiune de reducere a tensiunii arteriale al amlodipinei este determinat de efectul
relaxant direct asupra musculaturii netede vasculare. Mecanismul exact prin care amlodipina îşi
exercită efectul antianginos nu este în întregime elucidat, dar amlodipina scade durerea de etiologie
ischemică prin următoarele două acţiuni:
1. Amlodipina dilată arteriolele periferice, scăzând astfel rezistenţa periferică sistemică
(postsarcina). Deoarece alura ventriculară rămâne constantă, scăderea postsarcinii determină
scăderea consumului de energie şi necesarului de oxigen la nivelul miocardului.
2. De asemenea, mecanismul acţiunii amlodipinei implică, probabil, dilatarea arterelor coronariene
principale şi a arteriolelor coronariene, atât în zonele miocardice indemne, cât şi în zonele cu
ischemie. Această vasodilataţie creşte aportul de oxigen la nivel miocardic la pacienţii cu spasm
coronarian (angină pectorală Prinzmetal sau angină pectorală variantă).
La pacienţii cu hipertensiune arterială, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică determină
scăderea semnificativă clinic a tensiunii arteriale în clinostatism şi ortostatism, pe parcursul a 24 de
ore. Datorită instalării lente a acţiunii, administrarea amlodipinei nu determină hipotensiune arterială
acută.
La pacienţii cu angină pectorală, administrarea amlodipinei în doză unică zilnică creşte durata totală a
efortului fizic, durata de timp până la apariţia episodului de durere anginoasă, timpul până la apariţia
unei subdenivelări de 1 mm a segmentului ST şi scade atât frecvenţa episoadelor de durere anginoasă,
cât şi necesarul de nitroglicerină.
Administrarea amlodipinei nu a fost asociată cu reacţii adverse metabolice sau modificări ale
concentaţiilor plasmatice ale lipidelor; ca urmare, amlodipina poate fi utilizată la pacienţi cu astm
bronşic, diabet zaharat şi gută.
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă
Studiile hemodinamice şi testele clinice bazate pe proba de efort efectuate la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă clasa II-IV NYHA au arătat că amlodipina nu a dus la deteriorare clinică, aşa cum a fost
măsurat prin toleranţa la efort, fracţia de ejecţie a ventriculului stâng şi simptomatologia clinică.
Un studiu controlat placebo (PRAISE), proiectat să evalueze pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasa
III-IV NYHA trataţi cu digoxină, diuretice şi inhibitori ai enzimei de conversie (ECA) a arătat că
amlodipina nu a dus la o creştere a riscului mortalităţii sau a riscului combinat compus din mortalitate
şi morbiditate la pacienţii cu cu insuficienţă cardiacă.
Într-un studiu de urmărire a rezultatelor pe termen lung, controlat placebo (PRAISE-2) administrarea
de amlodipină la pacienţii cu insuficienţă cardiacă clasă NYHA III-IV, fără simptome clinice sau
constatări obiective sugestive de boală ischemică preexistentă, trataţi cu doze stabile de inhibitori ai
ECA, digitalice şi diuretice, nu a avut niciun efect asupra mortalităţii totale sau cardiovasculare. La
aceeaşi categorie de pacienţi, administrarea de amlodipină a fost asociată cu creşterea numărului de
raportări de edem pulmonar, în pofida faptului că nu s-au evidenţiat diferenţe semnificative cu privire
la incidenţa agravării insuficienţei cardiace, comparativ cu placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie/Distribuţie
După administrarea orală de doze terapeutice, amlodipina este lent absorbită. Absorbţia amlodipinei
nu este influenţată de ingerarea concomitentă de alimente. Biodisponibilitatea absolută a substanţei
active nemodificate este estimată la 64-80%. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse la 6-12 ore
de la administrare. Volumul de distribuţie este de aproximativ 21 l/kg. pKa al amlodipinei este 8,6.
Studiile in vitro au arătat că aproximativ 97,5% din doza de amlodipină se leagă de proteinele
plasmatice.
7
Metabolizare/Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 35-50 ore. Concentraţiile
plasmatice la starea de echilibru sunt atinse după 7-8 zile de administrare consecutivă. Amlodipina
este extensiv metabolizată în metaboliţi inactivi. Aproximativ 60% din doza administrată este
excretată în urină, din care 10% ca amlodipină nemodificată.
Vârstnici
Timpul până la atingerea concentraţiilor plasmatice maxime este similar la vârstnici şi la pacienţii mai
tineri. La vârstnici, clearance-ul tinde să scadă, ducând la creşteri ale ariei de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp (ASC) şi ale timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. La
pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, creşterile ASC şi timpului de înjumătăţire plasmatică au
fost cele aşteptate pentru grupul de vârstă studiat (vezi pct. 4.4)
Pacienţi cu insuficienţă renală
Amlodipina este extensiv metabolizată în metaboliţi inactivi. 10% din substanţa administrată este
excretată nemodificată în urină. Modificările concentraţiei plasmatice de amlodipină nu sunt corelate
cu gradul de insuficienţă renală. Prin urmare, se recomandă doza uzuală. Amlodipina nu este
dializabilă.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al amlodipinei este prelungit la pacienţii cu
insuficienţă hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitate,
carcinogenitate. În studiile efectuate la animale referitoare la toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere, la şobolanii cărora li s-au administrat doze mari au fost observate
întârziere a datei naşterii, travaliu dificil şi supravieţuire redusă a fetuşilor şi puilor.
6 PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Hidrogenofosfat de calciu anhidru
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale de păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Amlodipine Medochemie 5 mg: cutie cu 3 blistere din PVC-PE-PVdC/Al a câte 10 comprimate.
Amlodipine Medochemie 10 mg: cutie cu 3 blistere din PVC-PE-PVdC/Al a câte 10 comprimate
8
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Medochemie Ltd.,
1-10 Constantinoupoleos, 3011-Limassol, Cipru
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4086/2011/01
4087/2011/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Decembrie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2011
