OMEPRAZOL SLAVIA 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeprazol Slavia 20 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 20 mg.
Excipient cu efect cunoscut: sucroză (zahăr) 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente
Capsule gelatinoase tari, nr. 2, cu capac de culoare albastru-opac şi corp de culoare verde opac, care conţin
microgranule sferice de culoare alb mat până la alb-crem, acoperite cu un film polimeric.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeprazolul este indicat pentru:
Adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale;
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale;
Tratamentul ulcerelor gastrice;
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice;
În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul
peptic;
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS;
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu
risc crescut;
Tratamentul esofagitei de reflux;
Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată;
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian;
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison.
Copii şi adolescenţi
2
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux;
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
În combinaţie cu antibiotice, în tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea
pacienţilor vindecarea apare în 2 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul
iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni.
La pacienţii cu ulcer duodenal şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar
vindecarea se obţine de obicei în 4 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Pentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau atunci când eradicarea H.
pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La unii pacienţi, o doză
zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută la 40 mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4
săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în
următoarele 4 săptămâni. La pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg
omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 8 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recăderilor la pacienţi cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza recomandată este de
20 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg omeprazol o dată pe
zi.
Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la
medicamente şi trebuie efectuată în conformitate cu tiparele de rezistenţă locale, regionale şi naţionale şi cu
ghidurile de tratament.
20 mg omeprazol, 1000 mg amoxicilină şi 500 mg claritromicină, fiecare de două ori pe zi, timp de
1 săptămână sau
20 mg omeprazol, 250 mg claritromicină (alternativ 500 mg) şi 400 mg metronidazol (sau 500 mg
sau 500 mg tinidazol), fiecare de două ori pe zi timp de 1 săptămână sau
40 mg omeprazol o dată pe zi, 500 mg amoxicilină şi 400 mg metronidazol (sau 500 mg sau
tinidazol 500 mg), ultimele două de câte trei ori pe zi, timp de 1 săptamână.
După fiecare regim de tratament, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS
Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS, doza recomandată este de 20 mg
omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea a
pare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au
vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de tratament.
3
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS la pacienţii cu risc crescut
Pentru prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate cu AINS la pacienţii cu risc crescut
(vârsta > 60 ani, istoric de ulcere gastrice şi duodenale, istoric de hemoragie digestivă superioară), doza
recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4
săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei
după încă 4 săptămâni de tratament.
La pacienţii cu esofagită de reflux severă se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea este de
obicei obţinută în 8 săptămâni.
Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată, doza recomandată este de
10 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20 – 40 mg omeprazol o dată pe
zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10 mg pe zi şi de
aceea trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozei.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi, se
recomandă investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie continuat
atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg omeprazol zilnic.
Toţi pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi eficient şi peste 90%
dintre pacienţi au fost menţinuţi pe doze de 20 - 120 mg omeprazol pe zi. Atunci când doza depăşeşte 80 mg
pe zi, aceasta trebuie divizată şi administrată în două prize zilnice.
Doze la copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doze
≥1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută
până la 20 mg o dată pe zi
≥2 ani >20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută
până la 40 mg o dată pe zi
Esofagita de reflux
Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Durata tratamentului este de 2 – 4 săptămâni. Dacă controlul simptomelor nu a fost obţinut după 2-4
săptămâni, pacientul necesită investigaţii suplimentare.
4
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementările oficiale naţionale,
regionale şi locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori până
la 14 zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Greutate Doze
15 – 30 kg În asociere cu două antibiotice: 10 mg omeprazol, amoxicilină 25 mg/kg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1
săptămână
31 – 40 kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, amoxicilină 750 mg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1
săptămână
> 40 kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, amoxicilină 1 g şi
claritromicină 500 mg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1
săptămână
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică poate fi suficientă o doză zilnică de 10 - 20 mg omeprazol (vezi pct.
5.2).
Vârstnici (>65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă administrarea capsulelor de Omeprazol Slavia dimineaţă, preferabil fără alimente, înghiţite
întregi cu jumătate de pahar de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienții cu dificultăți de înghițire și pentru copii care pot bea sau înghiți alimente semisolide
Pacienții pot desface capsula și înghiți conținutul cu jumătate de pahar de apă sau după amestecarea
conținutului într-un lichid ușor acid, de exemplu suc de fructe sau compot de mere, sau în apă plată.
Pacienții pot fi atenționați că dispersia trebuie luată imediat (sau în următoarele 30 de minute) și întotdeauna
agitată înainte de a fi băută și urmată de clătirea cu jumătate de pahar de apă.
NU UTILIZAȚI lapte sau apă carbogazoasă. Microgranulele cu înveliș enteric nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul gastric,
trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.
5
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi pct. 4.5).
Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi evitată, se
recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), împreună cu creşterea dozei de
atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu ar trebui depăşită doza de 20 mg omeprazol.
Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B
12 (ciancobalamină), din
cauza hipo- sau aclorhidiei. Aceasta ar trebui luată în considerare în cazul tratamentului de lungă durată, la
pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă a vitaminei B
12..
Omeprazolul este un inhibitor al CYP
2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol, trebuie
luate în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP
2C19. A fost observată
o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanţa clinică a acestei interacţiuni nu este
clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului trebuie descurajată.
Lupus eritematos cutanat subacut
Omeprazol Slavia, ca și alti inhibitori ai pompei de protoni poate determina apariția unor cazuri foarte rare
de lupus eritematos cutanat subacut (LECS).
Dacă apar leziuni, mai ales în zonele pielii expuse la soare și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul
trebuie să se adreseze imediat medicului care ia în considerare oprirea administrării Omeprazol Slavia.
Apariția LECS după tratament anterior cu un inhibitor al pompei de protoni poate crește riscul de LECS în
cazul utilizării altor inhibitori ai pompei de protoni.
Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament de lungă durată, deşi acesta nu este recomandat.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii gastro-
intestinale cu germeni ca Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor de lungă durată, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de 1 an,
pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Omeprazol Slavia conține zahăr. Pacienții cu afecțiuni ereditare de intoleranță la fructoză, sindrom de
malabsorbție la glucoză-galactoză sau insuficiență a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Interferența cu testele de laborator
Un nivel crescut de cromogranină A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumori neuroendocrine.
Pentru a evita această interferență, tratamentul cu Omeprazol Slavia trebuie oprit cu cel puțin 5 zile înainte
de determinările CgA ( vezi pct 5.1).
Dacă valorile CgA și cele ale gastrinei nu s-au normalizat după măsurarea inițială, măsurătorile trebuie
repetate la 14 zile după întreruperea tratamentului cu inhibitor al pompei de protoni.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii intragastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente cu
omeprazol.
6
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu
aproximativ 40%, iar expunerea medie la matabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu aproximativ
75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP
2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la
voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la 400
mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă de
omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la
scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg
o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la creşterea cu
10% a biodisponibilităţii digoxinei. Rareori, s-a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate acestea, este necesară
precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea tratamentului
cu digoxină trebuie luată în considerare.
Clopidogrel
Într-un studiu clinic încrucişat, clopidogrel (în doză de încărcare de 300 mg urmată de 75 mg/zi) singur şi în
asociere cu omeprazol (80 mg administrate concomitent cu clopidogrel) au fost administrate timp de 5 zile.
Expunerea la metabolitul activ al clopidogrelului a fost redusă cu 46% (Ziua 1) şi 42% (Ziua 5) când
clopidogrelul şi omeprazolul au fost administrate împreună. Media inhibării agregării plachetare (IAP) a fost
redusă cu 47% (24 ore) şi 30% (Ziua 5) când clopidogrelul şi omeprazolul au fost administrate împreună.
Într-un alt studiu s-a observat că administrarea clopidogrelului şi omeprazolului la diferite perioade de timp
nu a împiedicat interacţiunea lor care este probabil determinată de efectul inhibitor al omeprazolului asupra
CYP
2C19. Din studiile clinice şi cele observaţionale au fost raportate date contradictorii cu privire la
implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni FC/FD în sensul apariţiei unor evenimente cardiovasculare
majore.
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi astfel eficacitatea
clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP
2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP
2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul.
Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot de către CYP
2C19, poate
fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple de astfel de medicamente sunt
R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a determinat
creşterea C
max şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi
activi cu 29% şi, respectiv, 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după iniţierea
tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară monitorizarea şi o altă
ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
7
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a dus la creşterea concentraţiilor
plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii infectaţi
cu HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a
funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP
2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP
2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute că inhibă
CYP
2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea concentraţiilor
plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului. Tratamentul concomitent cu
voriconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de
omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, în general nu este necesară ajustarea dozei
de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă
hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul de lungă durată.
Inductori ai CYP
2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare a CYP
2C19 sau CYP3A4 sau ambele (cum ar fi rifampicina şi
sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea ratei de
metabolizare a omeprazolului.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică faptul
că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-născutului.
Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Omeprazolul se secretă în lapte, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în cazul
utilizării dozelor terapeutice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Omeprazol Slavia să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Pacienţii nu trebuie să
conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie,
diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe.
Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente
(≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000),
necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: agranulocitoză, pancitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar
8
Rare: reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi reacţie/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: hiponatremie
Foarte rare: hipomagneziemie
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: insomnia
Rare: agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Mai puţin frecvente: ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: tulburări ale gustului.
Tulburări oculare
Rare: vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături
Rare: xerostomie, stomatită şi candidoză gastro-intestinală.
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: creşterea enzimelor hepatice
Rare: hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu boală hepatică preexistentă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: dermatită, prurit, erupţie cutanată, urticarie
Rare: alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET).
Frecvență necunoscută: lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4)
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv
Rare: artralgii şi mialgii
Foarte rare: slăbiciune musculară.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: nefrită interstiţială.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: ginecomastie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: stare de rău, edeme periferice
Rare: hipersudoraţie.
Copii
9
Siguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu afecţiuni legate de
hiperaciditate. Există date limitate privind siguranţa utilizării pe termen lung provenind de la 46 de copii
care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui studiu clinic pentru esofagita erozivă
severă, până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în general acelaşi ca pentru adulţi, atât în ceea ce
priveşte tratamentul de scurtă durată, cât şi cel de lungă durată. Nu există date pe termen lung privind
efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În literatură,
sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze unice care au atins
2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au raportat greaţă,
vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri unice, s-au raportat şi apatie, depresie şi
confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe severe. Rata de eliminare nu s-a modificat (cinetică
de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburări de hiperaciditate, medicamente pentru ulcerul
peptic şi boala de reflux gastro-esofagian, inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01.
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă printr-un mecanism de
acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală.
Are acţiune rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării o
dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale unde inhibă enzima ATP-aza H
+-K- pompa de protoni. Acest
efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi oferă o
inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale, cât şi a celei stimulate, indiferent de stimul.
În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, gastrina creşte ca reacţie la reducerea secreţiei acide.
De asemenea, CgA creşte datorită reducerii secreţiei gastrice acide. Valorile mari de CgA pot interfera cu
investigaţiile pentru tumori neuroendocrine.
În literatura de specialitate se indică faptul că tratamentul cu inhibitorii pompei de protoni trebuie oprit cu cel
puţin 5 zile şi cel mult 2 săptămâni înainte de măsurarea CgA. Această măsură este necesară pentru a permite
nivelelor de CgA, care pot fi fals crescute în urma tratamentului cu PPI, să revină în intervalul de referinţă.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei acide.
10
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficientă a secreţiei acide gastrice
diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o scădere medie
cu cel puţin 80 % a acidităţii intragastrice pe 24 ore este menţinută la pacienţii cu ulcer duodenal, cu o
scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu pentagastrină de circa 70%, la 24 de ore după
administrare.
Administrarea orală de 20 mg omeprazol menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de 17 ore
din perioada de 24 de ore, la pacienţii cu ulcer duodenal.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de doză de
reducere/ normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux gastroesofagian.
Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a
omeprazolului şi nu cu concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra Helicobacter pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este un
factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai apariţiei
bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se asociază cu un risc
crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisiune pe
termen lung a ulcerelor peptice.
Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu toate acestea,
ele ar putea fi luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută interzice utilizarea oricărei
combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare
gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide, sunt
benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte numărul de
bacterii în stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente
ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii gastrointestinal cu bacterii
precum Salmonella şi Campylobacter.
Utilizarea la copii
Într-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu esofagită de reflux severă,
administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în 90% dintre
cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic simplu-orb, au fost trataţi copii cu
vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată clinic, cu doze de 0,5; 1,0
sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni
de tratament, indiferent de doză.
Eradicarea H. pylori la copii
Un studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că omeprazol în asociere cu două
antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur în tratamentul infecţiei cu H. pylori la copii
cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31 pacienţi) în cazul asocierii
omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32 pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină
+ claritromicină. Totuşi, nu a fost demonstrat beneficiul clinic privind simptomele dispeptice. Acest studiu
nu a prezentat nici o informaţie pentru copiii cu vârsta sub 4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
11
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se
administrează oral sub formă de granule cu înveliş gastrorezistent, în capsule sau comprimate. Absorbţia
omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ 1-2 ore de la
administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este completă de obicei în 3-6 ore.
Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea. Disponibilitatea sistemică
(biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ 40%. După administrări
repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă de
proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP
2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă izoformă specifică,
CYP
3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a omeprazolului
pentru CYP
2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice intermedicamentoase cu alte
substraturi ale CYP
2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are
potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP
3A4. În plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor
asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă CYP
2C19
funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori lenţi. La astfel de persoane, metabolizarea
omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP
3A4. După administrarea repetată o dată pe zi a 20
mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii lenţi comparativ cu subiecţii
care prezintă o enzimă CYP
2C19 funcţională (metabolizatori extensivi). De asemenea, media concentraţiilor
plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au nicio importanţă pentru stabilirea
dozei de omeprazol.
Excreţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după administrare
unică, cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări, omeprazolul se elimină complet din
plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi. Aproximativ 80% din doza
de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale, în principal prin secreţie biliară.
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce la o
corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză este
datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate probabil de
inhibarea a enzimei CYP
2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit
niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea ASC. Nu s-
a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este nemodificată
la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
Vârstnici:
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
Copii:
12
În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentraţiile plasmatice au fost
similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scăzut datorită
capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omperazol, au fost observate hiperplazia
celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul hipergastrinemiei
susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după tratamentul cu antagonişti
ai receptorului H
2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie parţială. De accea, aceste
modificări nu sunt efectul direct al vreunui medicament în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Manitol (E 421)
Amidon
Sucroză (zahăr)
Dextrină
Laurilsulfat de sodiu
Fosfat disodic anhidru
Carbonat de sodiu anhidru
Carbonat de calciu
Hipromeloză 15 cPs
Copolimer de acid metacrilic tip C
Dietilftalat
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Învelişul capsulei:
Capac
Dioxid de titan (E171)
Albastru strălucitor FCF (E133)
Eritrozină (E 127)
Gelatină.
Corp
Dioxid de titan (E171)
Galben de chinolină (E104)
Verde S (E 142)
Gelatină.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
13
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule gastrorezistente.
Cutie cu 3 blistere din Al/Al a câte 10 capsule gastrorezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Slavia Pharm S.R.L.
B-dul Theodor Pallady nr. 44C,
Sector 3, București,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9078/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Aprilie 2007
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeprazol Slavia 20 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 20 mg.
Excipient cu efect cunoscut: sucroză (zahăr) 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente
Capsule gelatinoase tari, nr. 2, cu capac de culoare albastru-opac şi corp de culoare verde opac, care conţin
microgranule sferice de culoare alb mat până la alb-crem, acoperite cu un film polimeric.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeprazolul este indicat pentru:
Adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale;
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale;
Tratamentul ulcerelor gastrice;
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice;
În combinaţie cu antibiotice adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul
peptic;
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS;
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu
risc crescut;
Tratamentul esofagitei de reflux;
Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată;
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian;
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison.
Copii şi adolescenţi
2
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux;
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
În combinaţie cu antibiotice, în tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea
pacienţilor vindecarea apare în 2 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul
iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni.
La pacienţii cu ulcer duodenal şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar
vindecarea se obţine de obicei în 4 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Pentru prevenirea recăderii ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau atunci când eradicarea H.
pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La unii pacienţi, o doză
zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută la 40 mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4
săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în
următoarele 4 săptămâni. La pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg
omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de obicei în 8 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recăderilor la pacienţi cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza recomandată este de
20 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg omeprazol o dată pe
zi.
Eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la
medicamente şi trebuie efectuată în conformitate cu tiparele de rezistenţă locale, regionale şi naţionale şi cu
ghidurile de tratament.
20 mg omeprazol, 1000 mg amoxicilină şi 500 mg claritromicină, fiecare de două ori pe zi, timp de
1 săptămână sau
20 mg omeprazol, 250 mg claritromicină (alternativ 500 mg) şi 400 mg metronidazol (sau 500 mg
sau 500 mg tinidazol), fiecare de două ori pe zi timp de 1 săptămână sau
40 mg omeprazol o dată pe zi, 500 mg amoxicilină şi 400 mg metronidazol (sau 500 mg sau
tinidazol 500 mg), ultimele două de câte trei ori pe zi, timp de 1 săptamână.
După fiecare regim de tratament, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate fi repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS
Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS, doza recomandată este de 20 mg
omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea a
pare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au
vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de tratament.
3
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu AINS la pacienţii cu risc crescut
Pentru prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice sau duodenale asociate cu AINS la pacienţii cu risc crescut
(vârsta > 60 ani, istoric de ulcere gastrice şi duodenale, istoric de hemoragie digestivă superioară), doza
recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4
săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei
după încă 4 săptămâni de tratament.
La pacienţii cu esofagită de reflux severă se recomandă 40 mg omeprazol o dată pe zi, iar vindecarea este de
obicei obţinută în 8 săptămâni.
Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată, doza recomandată este de
10 mg omeprazol o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20 – 40 mg omeprazol o dată pe
zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10 mg pe zi şi de
aceea trebuie luată în considerare ajustarea individuală a dozei.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi, se
recomandă investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
La pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie continuat
atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg omeprazol zilnic.
Toţi pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi eficient şi peste 90%
dintre pacienţi au fost menţinuţi pe doze de 20 - 120 mg omeprazol pe zi. Atunci când doza depăşeşte 80 mg
pe zi, aceasta trebuie divizată şi administrată în două prize zilnice.
Doze la copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doze
≥1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută
până la 20 mg o dată pe zi
≥2 ani >20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută
până la 40 mg o dată pe zi
Esofagita de reflux
Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Durata tratamentului este de 2 – 4 săptămâni. Dacă controlul simptomelor nu a fost obţinut după 2-4
săptămâni, pacientul necesită investigaţii suplimentare.
4
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementările oficiale naţionale,
regionale şi locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar uneori până
la 14 zile) şi utilizarea corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Greutate Doze
15 – 30 kg În asociere cu două antibiotice: 10 mg omeprazol, amoxicilină 25 mg/kg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1
săptămână
31 – 40 kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, amoxicilină 750 mg şi
claritromicină 7,5 mg/kg, administrate împreună de două ori pe zi, timp 1
săptămână
> 40 kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg omeprazol, amoxicilină 1 g şi
claritromicină 500 mg, administrate împreună de două ori pe zi, timp de 1
săptămână
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică poate fi suficientă o doză zilnică de 10 - 20 mg omeprazol (vezi pct.
5.2).
Vârstnici (>65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă administrarea capsulelor de Omeprazol Slavia dimineaţă, preferabil fără alimente, înghiţite
întregi cu jumătate de pahar de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienții cu dificultăți de înghițire și pentru copii care pot bea sau înghiți alimente semisolide
Pacienții pot desface capsula și înghiți conținutul cu jumătate de pahar de apă sau după amestecarea
conținutului într-un lichid ușor acid, de exemplu suc de fructe sau compot de mere, sau în apă plată.
Pacienții pot fi atenționați că dispersia trebuie luată imediat (sau în următoarele 30 de minute) și întotdeauna
agitată înainte de a fi băută și urmată de clătirea cu jumătate de pahar de apă.
NU UTILIZAȚI lapte sau apă carbogazoasă. Microgranulele cu înveliș enteric nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este prezent ulcerul gastric,
trebuie excluse afecţiunile maligne, deoarece tratamentul poate ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.
5
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni (vezi pct. 4.5).
Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni nu poate fi evitată, se
recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), împreună cu creşterea dozei de
atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; nu ar trebui depăşită doza de 20 mg omeprazol.
Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B
12 (ciancobalamină), din
cauza hipo- sau aclorhidiei. Aceasta ar trebui luată în considerare în cazul tratamentului de lungă durată, la
pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie redusă a vitaminei B
12..
Omeprazolul este un inhibitor al CYP
2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu omeprazol, trebuie
luate în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP
2C19. A fost observată
o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Importanţa clinică a acestei interacţiuni nu este
clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului trebuie descurajată.
Lupus eritematos cutanat subacut
Omeprazol Slavia, ca și alti inhibitori ai pompei de protoni poate determina apariția unor cazuri foarte rare
de lupus eritematos cutanat subacut (LECS).
Dacă apar leziuni, mai ales în zonele pielii expuse la soare și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul
trebuie să se adreseze imediat medicului care ia în considerare oprirea administrării Omeprazol Slavia.
Apariția LECS după tratament anterior cu un inhibitor al pompei de protoni poate crește riscul de LECS în
cazul utilizării altor inhibitori ai pompei de protoni.
Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament de lungă durată, deşi acesta nu este recomandat.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii gastro-
intestinale cu germeni ca Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor de lungă durată, mai ales când perioada de tratament depăşeşte durata de 1 an,
pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Omeprazol Slavia conține zahăr. Pacienții cu afecțiuni ereditare de intoleranță la fructoză, sindrom de
malabsorbție la glucoză-galactoză sau insuficiență a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Interferența cu testele de laborator
Un nivel crescut de cromogranină A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumori neuroendocrine.
Pentru a evita această interferență, tratamentul cu Omeprazol Slavia trebuie oprit cu cel puțin 5 zile înainte
de determinările CgA ( vezi pct 5.1).
Dacă valorile CgA și cele ale gastrinei nu s-au normalizat după măsurarea inițială, măsurătorile trebuie
repetate la 14 zile după întreruperea tratamentului cu inhibitor al pompei de protoni.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii intragastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente cu
omeprazol.
6
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir cu
aproximativ 40%, iar expunerea medie la matabolitul activ farmacologic M8 a fost redusă cu aproximativ
75-90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP
2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg la
voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de atazanavir la 400
mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir. Administrarea concomitentă de
omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la
scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, comparativ cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg
o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la creşterea cu
10% a biodisponibilităţii digoxinei. Rareori, s-a raportat toxicitatea digoxinei. Cu toate acestea, este necesară
precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici. Monitorizarea tratamentului
cu digoxină trebuie luată în considerare.
Clopidogrel
Într-un studiu clinic încrucişat, clopidogrel (în doză de încărcare de 300 mg urmată de 75 mg/zi) singur şi în
asociere cu omeprazol (80 mg administrate concomitent cu clopidogrel) au fost administrate timp de 5 zile.
Expunerea la metabolitul activ al clopidogrelului a fost redusă cu 46% (Ziua 1) şi 42% (Ziua 5) când
clopidogrelul şi omeprazolul au fost administrate împreună. Media inhibării agregării plachetare (IAP) a fost
redusă cu 47% (24 ore) şi 30% (Ziua 5) când clopidogrelul şi omeprazolul au fost administrate împreună.
Într-un alt studiu s-a observat că administrarea clopidogrelului şi omeprazolului la diferite perioade de timp
nu a împiedicat interacţiunea lor care este probabil determinată de efectul inhibitor al omeprazolului asupra
CYP
2C19. Din studiile clinice şi cele observaţionale au fost raportate date contradictorii cu privire la
implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni FC/FD în sensul apariţiei unor evenimente cardiovasculare
majore.
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi astfel eficacitatea
clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP
2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP
2C19, principala enzimă care metabolizează omeprazolul.
Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot de către CYP
2C19, poate
fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. Exemple de astfel de medicamente sunt
R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a determinat
creşterea C
max şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi
activi cu 29% şi, respectiv, 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după iniţierea
tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară monitorizarea şi o altă
ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
7
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol cu saquinavir/ritonavir a dus la creşterea concentraţiilor
plasmatice cu aproximativ 70% în cazul saquinavirului, asociată cu o bună tolerabilitate la pacienţii infectaţi
cu HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a
funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP
2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP
2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute că inhibă
CYP
2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina şi voriconazolul) pot duce la creşterea concentraţiilor
plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului. Tratamentul concomitent cu
voriconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de
omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, în general nu este necesară ajustarea dozei
de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă
hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul de lungă durată.
Inductori ai CYP
2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare a CYP
2C19 sau CYP3A4 sau ambele (cum ar fi rifampicina şi
sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin creşterea ratei de
metabolizare a omeprazolului.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică faptul
că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/nou-născutului.
Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Omeprazolul se secretă în lapte, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra copilului în cazul
utilizării dozelor terapeutice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Omeprazol Slavia să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Pacienţii nu trebuie să
conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale, constipaţie,
diaree, flatulenţă şi greaţă/vărsături.
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe.
Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente
(≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000),
necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: agranulocitoză, pancitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar
8
Rare: reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi reacţie/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: hiponatremie
Foarte rare: hipomagneziemie
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: insomnia
Rare: agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Mai puţin frecvente: ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: tulburări ale gustului.
Tulburări oculare
Rare: vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături
Rare: xerostomie, stomatită şi candidoză gastro-intestinală.
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: creşterea enzimelor hepatice
Rare: hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu boală hepatică preexistentă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: dermatită, prurit, erupţie cutanată, urticarie
Rare: alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (NET).
Frecvență necunoscută: lupus eritematos cutanat subacut (vezi pct. 4.4)
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv
Rare: artralgii şi mialgii
Foarte rare: slăbiciune musculară.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: nefrită interstiţială.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: ginecomastie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: stare de rău, edeme periferice
Rare: hipersudoraţie.
Copii
9
Siguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu afecţiuni legate de
hiperaciditate. Există date limitate privind siguranţa utilizării pe termen lung provenind de la 46 de copii
care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui studiu clinic pentru esofagita erozivă
severă, până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în general acelaşi ca pentru adulţi, atât în ceea ce
priveşte tratamentul de scurtă durată, cât şi cel de lungă durată. Nu există date pe termen lung privind
efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În literatură,
sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze unice care au atins
2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au raportat greaţă,
vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri unice, s-au raportat şi apatie, depresie şi
confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe severe. Rata de eliminare nu s-a modificat (cinetică
de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburări de hiperaciditate, medicamente pentru ulcerul
peptic şi boala de reflux gastro-esofagian, inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01.
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă printr-un mecanism de
acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală.
Are acţiune rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul administrării o
dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale unde inhibă enzima ATP-aza H
+-K- pompa de protoni. Acest
efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi oferă o
inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale, cât şi a celei stimulate, indiferent de stimul.
În timpul tratamentului cu medicamente antisecretorii, gastrina creşte ca reacţie la reducerea secreţiei acide.
De asemenea, CgA creşte datorită reducerii secreţiei gastrice acide. Valorile mari de CgA pot interfera cu
investigaţiile pentru tumori neuroendocrine.
În literatura de specialitate se indică faptul că tratamentul cu inhibitorii pompei de protoni trebuie oprit cu cel
puţin 5 zile şi cel mult 2 săptămâni înainte de măsurarea CgA. Această măsură este necesară pentru a permite
nivelelor de CgA, care pot fi fals crescute în urma tratamentului cu PPI, să revină în intervalul de referinţă.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei acide.
10
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficientă a secreţiei acide gastrice
diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o scădere medie
cu cel puţin 80 % a acidităţii intragastrice pe 24 ore este menţinută la pacienţii cu ulcer duodenal, cu o
scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu pentagastrină de circa 70%, la 24 de ore după
administrare.
Administrarea orală de 20 mg omeprazol menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de 17 ore
din perioada de 24 de ore, la pacienţii cu ulcer duodenal.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de doză de
reducere/ normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux gastroesofagian.
Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a
omeprazolului şi nu cu concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra Helicobacter pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este un
factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai apariţiei
bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se asociază cu un risc
crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisiune pe
termen lung a ulcerelor peptice.
Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu toate acestea,
ele ar putea fi luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută interzice utilizarea oricărei
combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor glandulare
gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a secreţiei acide, sunt
benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte numărul de
bacterii în stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente
ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii gastrointestinal cu bacterii
precum Salmonella şi Campylobacter.
Utilizarea la copii
Într-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu esofagită de reflux severă,
administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în 90% dintre
cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic simplu-orb, au fost trataţi copii cu
vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată clinic, cu doze de 0,5; 1,0
sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni
de tratament, indiferent de doză.
Eradicarea H. pylori la copii
Un studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că omeprazol în asociere cu două
antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur în tratamentul infecţiei cu H. pylori la copii
cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31 pacienţi) în cazul asocierii
omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32 pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină
+ claritromicină. Totuşi, nu a fost demonstrat beneficiul clinic privind simptomele dispeptice. Acest studiu
nu a prezentat nici o informaţie pentru copiii cu vârsta sub 4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
11
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se
administrează oral sub formă de granule cu înveliş gastrorezistent, în capsule sau comprimate. Absorbţia
omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ 1-2 ore de la
administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este completă de obicei în 3-6 ore.
Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea. Disponibilitatea sistemică
(biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ 40%. După administrări
repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă de
proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP
2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă izoformă specifică,
CYP
3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a omeprazolului
pentru CYP
2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice intermedicamentoase cu alte
substraturi ale CYP
2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are
potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP
3A4. În plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor
asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă CYP
2C19
funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori lenţi. La astfel de persoane, metabolizarea
omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP
3A4. După administrarea repetată o dată pe zi a 20
mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii lenţi comparativ cu subiecţii
care prezintă o enzimă CYP
2C19 funcţională (metabolizatori extensivi). De asemenea, media concentraţiilor
plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu au nicio importanţă pentru stabilirea
dozei de omeprazol.
Excreţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după administrare
unică, cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări, omeprazolul se elimină complet din
plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi. Aproximativ 80% din doza
de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale, în principal prin secreţie biliară.
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce la o
corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză este
datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate probabil de
inhibarea a enzimei CYP
2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu sulfonă). Nu s-a găsit
niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea ASC. Nu s-
a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este nemodificată
la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
Vârstnici:
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
Copii:
12
În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentraţiile plasmatice au fost
similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scăzut datorită
capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omperazol, au fost observate hiperplazia
celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul hipergastrinemiei
susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după tratamentul cu antagonişti
ai receptorului H
2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie parţială. De accea, aceste
modificări nu sunt efectul direct al vreunui medicament în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Manitol (E 421)
Amidon
Sucroză (zahăr)
Dextrină
Laurilsulfat de sodiu
Fosfat disodic anhidru
Carbonat de sodiu anhidru
Carbonat de calciu
Hipromeloză 15 cPs
Copolimer de acid metacrilic tip C
Dietilftalat
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Învelişul capsulei:
Capac
Dioxid de titan (E171)
Albastru strălucitor FCF (E133)
Eritrozină (E 127)
Gelatină.
Corp
Dioxid de titan (E171)
Galben de chinolină (E104)
Verde S (E 142)
Gelatină.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
13
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule gastrorezistente.
Cutie cu 3 blistere din Al/Al a câte 10 capsule gastrorezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Slavia Pharm S.R.L.
B-dul Theodor Pallady nr. 44C,
Sector 3, București,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9078/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Aprilie 2007
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
