EMESET 4 mg/2 ml
Substanta activa: ONDANSETRONUMClasa ATC: A04AA01Forma farmaceutica: SOL. INJ./PERF.
Prescriptie: PRF
Tip ambalaj: Cutie cu 5 fiole din sticla incolora tip I, prevazute cu inel de rupere de culoare albastra x 2ml sol. inj./perf.
Producator: IMEDICA S.A. - ROMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Emeset 4 mg/2 ml soluție injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O fiolă (2 ml) soluţie injectabilă/ perfuzabilă conţine ondansetron 4 mg sub formă de ondansetron clorhidrat
dihidrat.
Un ml soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ondansetron 2 mg sub formă de ondansetron clorhidrat dihidrat.
Excipient cu efect cunoscut: sodiu
Pentru lista tuturor excipie nţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Soluţie limpede, incoloră
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul greţurilor şi vărsăturilor produse de chimioterapie şi radioterapie.
Prevenirea şi tratamen tul greţurilor şi vărsăturilor postoperatorii.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Chimioterapie şi radioterapie
Potenţialul emetogen al tratamentului cancerului variază în funcţie de dozele şi de combinaţia de
chimioterapie sau radioterapie utilizate. Doza de ondansetron variază între 8-32 mg ondansetron pe zi.
Chimioterapie şi radioterapie emetogenă: Ondansetronul se poate administra, de asemenea, pe cale rectală,
orală (comprimate şi sirop), parenterală (intramuscular şi intravenos).
Doza recomanda tă pentru administrare intravenoasă este de 8 mg ondansetron imediat înainte de tratamentul
chimioterapic sau radioterapic, urmată de 8 mg ondansetron după 12 ore.
Pentru prevenirea emezei întârziate sau prelungite după primele 24 ore, tratamentul cu onda nsetron
administrat pe cale orală sau rectală trebuie continuat timp de până la 5 zile, în doză de 8 mg ondansetron de
două ori pe zi.
2
Copii
Doza recomandată de Emeset este de 5 mg ondansetron/m
2 care se administrează în doză unică intravenoasă
imediat înainte de începerea chimioterapiei, urmată după 12 ore de administrarea orală a 4 mg ondansetron;
se administrează în continuare 4 mg ondansetron de 2 ori pe zi pe tot parcursul curei şi încă 5 zile după
terminarea acesteia.
Chimioterapie intens emetogenă
Adulţi
Doza iniţială recomandată este de 8 mg ondansetron, administrată intravenos lent imediat înaintea şedinţei
de chimioterapie sau oral cu 1 -2 ore înainte urmată după 12 ore de 8 mg ondansetron, administrat oral.
Pentru profilaxia emezei tardive sau prelungite, după primele 24 de ore, se administrează în continuare 8 mg
ondansetron de 2 ori pe zi, oral sau rectal timp de până la 5 zile după o cură de chimioterapie.
Pentru majoritatea pacienţilor trataţi cu doze mari de chimioterapie cu potenţial emetogen, de exemplu doze
mari de cisplatină, ondansetronul s -a dovedit eficace dacă s -a administrat după una dintre schemele
următoare:
- doza unică de 8 mg ondansetron administrată intravenos lent imediat înainte de chimioterapie;
- o doză de 8 mg ondansetron adm inistrată intravenos lent imediat înainte de începerea chimioterapiei
urm ată de alte 2 doze de 8 mg ondansetron la interval de 4 ore sau de perfuzarea continuă a 1 mg
ondansetron/oră timp de 24 ore;
- o doză unică de 16 mg ondansetron, diluată în 50- 100 ml soluţie salină izotonă sau altă soluţie
compatibilă (vezi pct. 6.2) şi administrată în perfuzie cu durata de minim 15 minute imediat înainte de
începerea chimioterapiei.
O doză unică mai mare de 16 mg nu trebuie administrată datorită dependenţei de doză a riscului de
prelungire a intervalului QT.
Copii
Emeset poate fi administrat în doză unică intravenoasă de 5 mg ondansetron/m
2 imediat înainte de începerea
chimioterapiei, urmată după 12 ore de administrarea orală a 4 mg ondansetron; se administrează în
co ntinuare 4 mg ondansetron de 2 ori pe zi pe tot parcursul curei şi încă 5 zile după terminarea acesteia.
Greaţă şi vărsături postoperatorii
Adulţi
Pentru profilaxia greţurilor şi vărsăturilor postoperatorii, ondansetronul se poate administra după una din
următoarele scheme:
- oral o doză de 8 mg ondansetron cu o oră înainte de anestezie, urmată de încă 2 doze la interval de 8 ore;
- intravenos lent o doză unică de 4 mg ondansetron o dată cu inducerea anesteziei.
Pentru tratamentul greţurilor şi vărsăturilor po stoperatorii deja instalate, se recomandă administrarea unei
doze unice de 4 mg ondansetron, intravenos lent.
Copii peste 2 ani
Pentru profilaxia vărsăturilor postoperatorii la copii, doza recomandată este de 0,1 mg ondansetron/kg în
administrare intraven oasă lentă până la maxim de 4 mg imediat înainte sau după inducerea anesteziei.
Pentru tratamentul vărsăturilor postoperatorii la copii, doza recomandată este de 0,1 mg ondansetron/kg în
administrare intravenoasă lentă până la maxim de 4 mg.
Vârstnici
Eme set este bine tolerat de pacienţii peste 65 ani, nefiind necesare ajustări ale dozei şi frecvenţei sau
modificări ale căii de administrare.
Pacienţii cu insuficienţă renală
Nu sunt necesare modificări ale dozei zilnice, frecvenţa administrării sau căii de administrare.
3
Pacie nţii cu insuficienţă hepatică
Clearance- ul Emeset este redus semnificativ şi timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit semnificativ
la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă. La aceşti pacienţi, nu trebuie depăşită doza zilnică
de 8 mg ondansetron.
Mod de administrare
Injectabil
Instrucţiuni de utilizare
Compatibilităţi cu alte fluide intravenoase
Emeset ar trebui amestecat numai cu acele soluţii perfuzabile recomandate :
o perfuzie cu clorură de sodiu BP 0.9% w /v;
o perfuzie cu glucoză BP 5% w /v;
o perfuzie cu manitol BP 10% w /v;
o perfuzie cu soluţie Ringer
o perfuzie cu clorură de potasiu 0.3% w /v şi clorură de sodiu 0.9% w /v BP;
o perfuzie cu clorură de potasiu 0.3% w /v şi glucoză 5% w/v BP.
Pentru păstrarea bunelor p ractici farmaceutice diluţiile cu Emeset în fluide intravenoase ar trebui preparate în
momentul infuziei sau păstrate între 2- 8ºC pentru maxim 24 h înaintea administrării.
Studiile de compatibilitate au fost întreprinse în pungi de perfuzie din policlorur ă de vinil şi în seturi de
administrare din policlorură de vinil. Se consideră că stabilitatea adecvată ar fi obţinută prin utilizarea
pungilor de perfuzie din polietilenă sau a buteliilor din sticlă de tipul I. Diluţiile de Emeset în clorură de
sodiu 0.9% w/v sau în glucoză 5% w /v au demonstrat a fi stabile în seringi din polipropilen ă. Se consideră că
injecţia cu Emeset diluată cu alte fluide infuzabile compatibile ar fi stabilă în seringi din polipropilenă .
Compatibilitate cu alte medicamente: Emeset poate fi administrat prin infu zie intravenoasă la 1 mg/h,
utilizând o pungă de perfuzie sau o pompă de seringă. Următoarele medicamente pot fi administrate prin
porţiunea Y a setului de administrare Emeset pentru concentraţii de ondansetron de 16 până la 160 µg/ml (de
ex. 8 mg /500 ml şi respectiv 8 mg/50 ml);
Cisplatin ă: Concentraţii de până la 0,48 mg /ml (de ex. 240 mg în 500 ml) administrate de la 1 la 8 ore.
5- Fluorouracil : Concentraţii de până la 0,8 mg /ml (de ex. 2.4 g în 3 litri sau 400 mg în 500 ml ) administrate
la o rată de cel puţin 20 ml pe oră (500 ml î n 24 ore). Concentraţii mai mari de 5-fluorouracil pot cauza
precipitarea ondansetronului. Infuzia cu 5- fluorouracil poate conţine până la 0,045%w/v clorur ă de magneziu
pe lângă alţi excipienţi com patibili.
Carboplatin: Concentraţii în intervalul 0,18 mg /ml până la 9,9 mg/ml (de ex. 90 mg în 500 ml până la 990
mg în 100 ml), administrate de la peste 10 minute la 1 oră.
Etoposid : Concentraţii în intervalul 0,14 mg /ml până la 0.25 mg/ml (de ex. 72 mg în 500 ml până la 250 mg
în 1 litru), administrate de la peste 30 minute la 1 oră.
Ceftazidin : Doze în intervalul 250 mg până la 2000 mg, reconstituite cu Apă pentru injecţii BP urmând
recomandările fabricantului (de ex. 2,5 ml pentru 250 mg şi 10 ml pentru 2 g ceftazidin) şi administrate ca
injecţie intravenoasă în bolus de peste aproximativ 5 minute.
Ciclofosfamid : Doze în intervalul 100 mg până la 1 g, reconstituite cu Apă pentru injecţii BP, 5 ml pentru
100 mg ciclofosfamid, după cum recomandă fabricantul şi administrate ca injecţie intravenoasă în bolus de
peste aproximativ 5 minute.
4
Doxorubicin: Doze în intervalul 10 -100 ml, reconstituite cu Apă pentru injecţii BP, 5 ml pentru 10 mg
doxorubicin, după cum recomandă fabricantul şi administrate ca injecţie intravenoasă în bolus de peste
aproximativ 5 minute.
Dexametazon ă: Dexametazon ă fosfat de sodiu 20 mg poate fi administrată ca injecţie intravenoasă lentă de
peste 2 -5 minute prin porţiunea Y a unui set de perfuzie care transmite 8 sau 16 mg onda nsetron diluat în 50-
100 ml fluid perfuzabil compatibil timp de peste aproximativ 15 minute. Compatibilitatea dintre
dexametazonă fosfat de sodiu şi ondansetron a demonstrat că susţine administrarea acestor medicamente prin
acelaşi set de administrare obţi nându-se concentraţii între 32 µg – 2,5 mg /ml pentru dexametazonă fosfat de
sodiu şi 8 µg – 1 mg /ml pentru ondansetron.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ondansetron sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi pre cauţii speciale pentru utilizare
Ondansetronul poate favoriza un sindrom oclusiv; se recomandă monitorizarea tranzitului intestinal.
Există un risc de reacţii de hipersensibilitate încrucişată cu alţi antagonişti 5 -HT
3.
Este necesar un bilanţ cardiovascu lar dacă apar dureri toracice, sincopă sau tulburări de ritm cardiac.
Este necesară prudenţă în insuficienţa hepatică severă.
În caz de regim desodat sau hiposodat trebuie să se ţină cont de conţinutul în sodiu al medicamentului.
Vârstnici
Emeset este bin e tolerat de pacienţii peste 65 ani, nefiind necesare ajustări ale dozei şi frecvenţei sau
modificări ale căii de administrare.
Pacienţii cu insuficienţă renală
Nu sunt necesare modificări ale dozei zilnice, frecvenţ ei administrării sau căii de administrare.
Pacie nţii cu insuficienţă hepatică
Clearance- ul Emeset este redus semnificativ şi timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit semnificativ
la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă. La aceşti pacienţi, nu trebuie depăşită doza zil nică
de 8 mg ondansetron.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu există date privind inducerea sau inhibarea de către ondansetron a metabolitului altor medicamente care
se administrează, de regulă, concomitent. Studii speci fice au demonstrat că ondansetronul nu prezintă
interacţiuni farmacocinetice cu alcoolul etilic, temazepamul, furosemida, tramadolul şi propofolul.
Ondansetronul este metabolizat la nivel hepatic de următoarele izoenzime ale citocromului P450: CYP3A4,
CYP 2D6 şi CYP1A2. Datorită numărului mare de izoenzime capabile să metabolizeze ondansetronul,
inhibarea sau activitatea redusă a uneia dintre izoenzime (de exemplu, în caz de deficit genetic al CYP2D6)
este, de regulă, compensată de alte proteine şi va deter mina modificarea mică sau nesemnificativă a
clearance- ului total sau a dozei de ondansetron.
Fenitoină, carbamazepină şi rifampicină
La pacienţii trataţi cu inductori puternici ai CYP3A4 (cum sunt fenitoina, carbamazepina şi rifampicina)
eliminarea ondansetronului a crescut, iar concentraţia plasmatică a scăzut.
Tramadol
Date provenite din studii restrânse indică faptul că ondansetronul poate reduce efectul analgezic al
tramadolului.
5
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Studiile la animale nu au pus în evidenţă un efect teratogen al ondansetronului. Totuşi, există studii adecvate
şi bine controlate privind efectele la femeia însăr cinată. Deoarece studiile efectuate la animale nu sunt
întotdeauna predictive pentru răspunsul la om, nu este recomandată administrarea ondansetronului în timpul
sarcinii.
Studiile non- clinice au demonstrat că ondansetronul este excretat în laptele animal elor. Ca urmare, se
recomandă ca mamele tratate cu ondansetron să întrerupă alăptarea în timpul administrării medicamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În testele phihomotorii, ondansetronul nu a afectat performanţa psihică, nici nu a determinat sedare.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Următoarele frecvenţe sunt estimate pentru dozele standard de ondansetron recomandate conform indicaţiei
şi formulei.
Tul burări ale sistemului imunitar
Rare : Reacţii alergice imediate, uneori severe, incluzând şoc anafilactic.
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente Dureri de cap.
Mai puţin frecvente Convulsii, dereglări motorii incluzând reacţii extrapiramidale precum reacţii
distonice, crize oculogire şi dischinezie
(1).
Rare Ameţeli în timpul administrării intravenoase, care în majoritatea cazurilor sunt prevenite prin
lungirea perioadei de infuzare.
Tulburări oculare
Rare Tulburări vizuale tranzitorii (de exemplu vedere înceţoşată) în timpul administrării
intravenoase.
Foarte rare Orbire trecătoare în mare parte în timpul administrării intravenoase.
(2).
Tulburări cardiace
Rare Aritmii, dureri în piept cu sau fără denivelări ale segmentului ST, bradicar die.
Mai puţin frecvente Prelungirea intervalului QT (incluzând Torsade de Pointes).
Tulburări vasculare
Frecvente Senzaţie de căldură sau înroşirea feţei.
Mai puţin frecvente Hipotensiune.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frec vente Sughiţ.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Constipaţie.
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente Creşteri asimptomatice ale testelor funcţiei hepatice
(3).
6
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente Reacţii în zona locului de administrare a injecţiei intravenoase.
(1) Observate fără dovezi definitive de sechele clinice persistente.
(2) Majoritatea cazurilor raportate de orbire au fost rezolvate în 20 de minute. Cei mai mulţi pacienţi au
primit agenţi chimioterapici, care au inclus cisplatina. Unele cazuri de orbire tranzitorie au fost raportate ca
fiind de origine corticală.
(3) Aceste evenimente au fost observate frecvent la pacienţii cărora li se administrează tratament
chimioterapic cu cisplatină.
Copii şi adoles cenţi
Profilul reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi a fost comparabil cu cel observat la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există o experienţă limitată privind supradozajul cu ondansteron; puţini pacienţi au primit supradoze de
ondans etron. Manifestările raportate au inclus tulburări de vedere, constipaţie gravă, hipotensiune arterială şi
episoade vasovagale cu bloc AV de grad II, tranzitor. În toate cazurile, manifestările au dispărut complet. Nu
există un antidot specific pentru onda nsetron, astfel încât în cazul unor suspiciuni de supradozaj, trebuie
administrată terapie simptomatică şi de susţinere a funcţiilor vitale, în funcţie de situaţie.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiemetice, antagonişti ai receptorilor serotoninergici 5 -HT
3,
c odul ATC: A04A A01.
Ondansetronul este un antagonist potent, înalt selectiv, al receptorilor 5- HT
3.
M ecanismul precis de acţiune pentru controlul greţurilor şi vărsăturilor nu este cunoscut.
Medicamentele chimioterapice şi radioterapia pot determina eliberarea de 5 -HT
3 în intestinul subţire iniţiind
un reflux de vărsătură prin activarea aferentelor vagale prin intermediul receptorilor 5- HT
3. Ondansetronul
blochează iniţierea acestui reflex. A ctivarea aferentelor vagale poate, de asemenea, elibera 5 -HT în area
postrema, localizată în peretele inferior al ventriculului IV şi poate, de asemenea, induce emeza printr -un
mecanism central. Astfel, efectul ondansetronului în tratamentul greţurilor şi vărsăturilor induse de
chimioterapie citotoxică sau radioterapie este probabil datorat antagonistului receptorilor 5- HT
3 ai neuronilor
localizaţi atât în sistemul nervos central, cât şi în cel periferic. Mecanismul de acţiune în greţurile şi
vărsăturile po stoperatorii nu este cunoscut – poate fi un mecanism comun cu cel al greţurilor şi vărsăturilor
induse de citotoxice.
Ondansetronul nu modifică prolactinemia.
Rolul ondansetronului în emeza indusă de opiacee nu a fost încă stabilit.
Efectul ondansetronu lui asupra intervalului QT a fost evaluat într -un studiu dublu- orb, aleatoriu, controlat
placebo şi pozitiv (moxifloxacin), încrucişat cu 58 adulţi sănătoşi, bărbaţi şi femei. Dozele de ondansetron au
inclus 8 mg şi 32 mg infuzate intravenos timp de peste 15 minute. La cea mai mare doză testată de 32 mg,
diferenţa medie maximă (limita superioară de 90% IÎ ) în QT faţă de placebo după aplicare corecţiei de bază
7
a fost de 19,6 (21,5) msec. La cea mai mică doză testată de 8 mg, diferenţa medie maximă (limita s uperioară
de 90% IÎ ) în QT faţă de placebo după aplicare corecţiei de bază a fost de 5,8 (7,8) msec. În acest studiu nu
s -au efectuat măsurători mai mari de 480 msec şi nici o prelungire a intervalului QT nu a depăşit 60 msec.
Nu s -au observat schimbări r elevante în măsurarea electrocardiografică a intervalelor PR sau QRS.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Concentraţiile plasmatice de ondansetron nu sunt corelate consecvent cu eficacitatea antiemetică la pacienţii
cărora li s -a administrat ondansteron pent ru controlul vărsăturilor indusă de tratamentul cu cisplatină.
După administrarea intramusculară a 4 g de ondansetron, timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice
maxime este de 0,38h iar C
max a fost de 31,9 µg/ml.
După administrarea intravenoasă: la sfârşitul perfuziei C
max obţinut ca urmare a administrării unei singure
doze de 8 mg (durata perfuziei de peste 5 minute) este de 80 µg/ml. Dacă durata perfuziei este mai mare de
30 minute, C
max creşte la 96 -136 µg/ml. În urma administrării intravenoase a unei doze de 4 mg, Cmax şi Tmax
au fost de 42,9 µg/ml, respectiv 0,08h.
Într -un studiu, concentraţia plasmatică maximă de ondansetron (C
max) obţinută ca urmare a administrării unei
singure doze de 0,15 mg/kg la subiecţii sănătoşi variază de la 102 la 170 µg/ml. La pacienţii vârstnici (peste
75 de ani) C
max a fost mai mare de 170 µg/ml, în timp ce pacienţii cu vârste cuprinse între 61 şi 74 de ani au
atins un C
max de 106 µg/ml, iar pacienţii cu vârste cuprinse între 19- 40 de ani au avut un Cmax de 102 µg/ml.
Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp:
- după administrare intravenoasă – 156 la 226 µg/ml/h;
- după administrare intramusculară, 161 µg/ml/h.
Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de 70% -76%.
Se distribuie puţin în lichidul cefalorahidian; ca urmare a administrării unei doze orale de 16 mg la fiecare
12h, concentraţiile în lichidul cefalorahidian sunt cu 15% mai mici decât concentraţiile plasmatice.
Ondansetronul se distribuie în eritrocite.
Volumul de distribuţie e ste de 2,2-2,5 l/kg.
La femei, volumul aparent de distribuţie şi clearance -ul sistemic sunt mai mici decât la bărbaţi; de aceea,
concentraţiile plasmatice au valori mai mari în cazul administrării de ondansetron la femei decât la bărbaţi.
Volumul aparent de distribuţie nu este semnificativ modificat la pacienţii cu disfuncţii hepatice.
Ondansetronul este metabolizat extensiv la om în ficat, eliminarea urinară sub formă nemodificată fiind de
aproximativ 5% după administrarea ondansetronului marcat radioacti v. Principala cale metabolică este
hidroxilarea inelului indol, urmată de glucurono – sau sulfoconjugare.
Deşi unii metaboliţi neconjugaţi au activitate farmacologică, aceştia nu realizează concentraţii plasmatice
semnificative, astfel încât să nu contribu ie la activitatea biologică a ondansetronului.
Eliminarea se face pe cale renală: 44%/ -60%. Clearance -ul renal este de 0,262- 0,381 l.h/kg. La pacienţii cu
vârste peste 75 ani s- a observat o scădere uşoară a clearance -ului; astfel, la aceşti pacienţi clear ance-ul este
de 0,262 l/kg. Această scădere uşoară a clearance- ului nu are efect asupra siguranţei şi eficacităţii.
În cazul administrării intravenoase şi intramusculare de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de
aproximativ 4h. Timpul de înjumătă ţire plasmatică prin eliminare creşte cu vârsta.
Timpul de înjumătăţire plasmatică creşte semnificativ odată cu scăderea funcţiei hepatice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
V ezi pct. 4.6.
8
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid ci tric anhidru
C itrat de sodiu
C lorură de sodiu
A pă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Emeset nu trebuie administrat în aceeaşi seringă sau pungă de perfuzie împreună cu oricare alt medicament.
Injecţia cu ondansetron ar trebui amestecată numai cu acele soluţii perfuzabile recomandate.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră de tip I, prevăzute cu inel de rupere de culoare albastră a câte 2 ml soluţie
perfuzabilă/ injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conform itate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Cipla UK Ltd.,
The Old Post House, Heath Road, Surrey, Weybridge – KT13 8TS, Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7646/20 15/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Emeset 4 mg/2 ml soluție injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O fiolă (2 ml) soluţie injectabilă/ perfuzabilă conţine ondansetron 4 mg sub formă de ondansetron clorhidrat
dihidrat.
Un ml soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ondansetron 2 mg sub formă de ondansetron clorhidrat dihidrat.
Excipient cu efect cunoscut: sodiu
Pentru lista tuturor excipie nţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Soluţie limpede, incoloră
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul greţurilor şi vărsăturilor produse de chimioterapie şi radioterapie.
Prevenirea şi tratamen tul greţurilor şi vărsăturilor postoperatorii.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Chimioterapie şi radioterapie
Potenţialul emetogen al tratamentului cancerului variază în funcţie de dozele şi de combinaţia de
chimioterapie sau radioterapie utilizate. Doza de ondansetron variază între 8-32 mg ondansetron pe zi.
Chimioterapie şi radioterapie emetogenă: Ondansetronul se poate administra, de asemenea, pe cale rectală,
orală (comprimate şi sirop), parenterală (intramuscular şi intravenos).
Doza recomanda tă pentru administrare intravenoasă este de 8 mg ondansetron imediat înainte de tratamentul
chimioterapic sau radioterapic, urmată de 8 mg ondansetron după 12 ore.
Pentru prevenirea emezei întârziate sau prelungite după primele 24 ore, tratamentul cu onda nsetron
administrat pe cale orală sau rectală trebuie continuat timp de până la 5 zile, în doză de 8 mg ondansetron de
două ori pe zi.
2
Copii
Doza recomandată de Emeset este de 5 mg ondansetron/m
2 care se administrează în doză unică intravenoasă
imediat înainte de începerea chimioterapiei, urmată după 12 ore de administrarea orală a 4 mg ondansetron;
se administrează în continuare 4 mg ondansetron de 2 ori pe zi pe tot parcursul curei şi încă 5 zile după
terminarea acesteia.
Chimioterapie intens emetogenă
Adulţi
Doza iniţială recomandată este de 8 mg ondansetron, administrată intravenos lent imediat înaintea şedinţei
de chimioterapie sau oral cu 1 -2 ore înainte urmată după 12 ore de 8 mg ondansetron, administrat oral.
Pentru profilaxia emezei tardive sau prelungite, după primele 24 de ore, se administrează în continuare 8 mg
ondansetron de 2 ori pe zi, oral sau rectal timp de până la 5 zile după o cură de chimioterapie.
Pentru majoritatea pacienţilor trataţi cu doze mari de chimioterapie cu potenţial emetogen, de exemplu doze
mari de cisplatină, ondansetronul s -a dovedit eficace dacă s -a administrat după una dintre schemele
următoare:
- doza unică de 8 mg ondansetron administrată intravenos lent imediat înainte de chimioterapie;
- o doză de 8 mg ondansetron adm inistrată intravenos lent imediat înainte de începerea chimioterapiei
urm ată de alte 2 doze de 8 mg ondansetron la interval de 4 ore sau de perfuzarea continuă a 1 mg
ondansetron/oră timp de 24 ore;
- o doză unică de 16 mg ondansetron, diluată în 50- 100 ml soluţie salină izotonă sau altă soluţie
compatibilă (vezi pct. 6.2) şi administrată în perfuzie cu durata de minim 15 minute imediat înainte de
începerea chimioterapiei.
O doză unică mai mare de 16 mg nu trebuie administrată datorită dependenţei de doză a riscului de
prelungire a intervalului QT.
Copii
Emeset poate fi administrat în doză unică intravenoasă de 5 mg ondansetron/m
2 imediat înainte de începerea
chimioterapiei, urmată după 12 ore de administrarea orală a 4 mg ondansetron; se administrează în
co ntinuare 4 mg ondansetron de 2 ori pe zi pe tot parcursul curei şi încă 5 zile după terminarea acesteia.
Greaţă şi vărsături postoperatorii
Adulţi
Pentru profilaxia greţurilor şi vărsăturilor postoperatorii, ondansetronul se poate administra după una din
următoarele scheme:
- oral o doză de 8 mg ondansetron cu o oră înainte de anestezie, urmată de încă 2 doze la interval de 8 ore;
- intravenos lent o doză unică de 4 mg ondansetron o dată cu inducerea anesteziei.
Pentru tratamentul greţurilor şi vărsăturilor po stoperatorii deja instalate, se recomandă administrarea unei
doze unice de 4 mg ondansetron, intravenos lent.
Copii peste 2 ani
Pentru profilaxia vărsăturilor postoperatorii la copii, doza recomandată este de 0,1 mg ondansetron/kg în
administrare intraven oasă lentă până la maxim de 4 mg imediat înainte sau după inducerea anesteziei.
Pentru tratamentul vărsăturilor postoperatorii la copii, doza recomandată este de 0,1 mg ondansetron/kg în
administrare intravenoasă lentă până la maxim de 4 mg.
Vârstnici
Eme set este bine tolerat de pacienţii peste 65 ani, nefiind necesare ajustări ale dozei şi frecvenţei sau
modificări ale căii de administrare.
Pacienţii cu insuficienţă renală
Nu sunt necesare modificări ale dozei zilnice, frecvenţa administrării sau căii de administrare.
3
Pacie nţii cu insuficienţă hepatică
Clearance- ul Emeset este redus semnificativ şi timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit semnificativ
la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă. La aceşti pacienţi, nu trebuie depăşită doza zilnică
de 8 mg ondansetron.
Mod de administrare
Injectabil
Instrucţiuni de utilizare
Compatibilităţi cu alte fluide intravenoase
Emeset ar trebui amestecat numai cu acele soluţii perfuzabile recomandate :
o perfuzie cu clorură de sodiu BP 0.9% w /v;
o perfuzie cu glucoză BP 5% w /v;
o perfuzie cu manitol BP 10% w /v;
o perfuzie cu soluţie Ringer
o perfuzie cu clorură de potasiu 0.3% w /v şi clorură de sodiu 0.9% w /v BP;
o perfuzie cu clorură de potasiu 0.3% w /v şi glucoză 5% w/v BP.
Pentru păstrarea bunelor p ractici farmaceutice diluţiile cu Emeset în fluide intravenoase ar trebui preparate în
momentul infuziei sau păstrate între 2- 8ºC pentru maxim 24 h înaintea administrării.
Studiile de compatibilitate au fost întreprinse în pungi de perfuzie din policlorur ă de vinil şi în seturi de
administrare din policlorură de vinil. Se consideră că stabilitatea adecvată ar fi obţinută prin utilizarea
pungilor de perfuzie din polietilenă sau a buteliilor din sticlă de tipul I. Diluţiile de Emeset în clorură de
sodiu 0.9% w/v sau în glucoză 5% w /v au demonstrat a fi stabile în seringi din polipropilen ă. Se consideră că
injecţia cu Emeset diluată cu alte fluide infuzabile compatibile ar fi stabilă în seringi din polipropilenă .
Compatibilitate cu alte medicamente: Emeset poate fi administrat prin infu zie intravenoasă la 1 mg/h,
utilizând o pungă de perfuzie sau o pompă de seringă. Următoarele medicamente pot fi administrate prin
porţiunea Y a setului de administrare Emeset pentru concentraţii de ondansetron de 16 până la 160 µg/ml (de
ex. 8 mg /500 ml şi respectiv 8 mg/50 ml);
Cisplatin ă: Concentraţii de până la 0,48 mg /ml (de ex. 240 mg în 500 ml) administrate de la 1 la 8 ore.
5- Fluorouracil : Concentraţii de până la 0,8 mg /ml (de ex. 2.4 g în 3 litri sau 400 mg în 500 ml ) administrate
la o rată de cel puţin 20 ml pe oră (500 ml î n 24 ore). Concentraţii mai mari de 5-fluorouracil pot cauza
precipitarea ondansetronului. Infuzia cu 5- fluorouracil poate conţine până la 0,045%w/v clorur ă de magneziu
pe lângă alţi excipienţi com patibili.
Carboplatin: Concentraţii în intervalul 0,18 mg /ml până la 9,9 mg/ml (de ex. 90 mg în 500 ml până la 990
mg în 100 ml), administrate de la peste 10 minute la 1 oră.
Etoposid : Concentraţii în intervalul 0,14 mg /ml până la 0.25 mg/ml (de ex. 72 mg în 500 ml până la 250 mg
în 1 litru), administrate de la peste 30 minute la 1 oră.
Ceftazidin : Doze în intervalul 250 mg până la 2000 mg, reconstituite cu Apă pentru injecţii BP urmând
recomandările fabricantului (de ex. 2,5 ml pentru 250 mg şi 10 ml pentru 2 g ceftazidin) şi administrate ca
injecţie intravenoasă în bolus de peste aproximativ 5 minute.
Ciclofosfamid : Doze în intervalul 100 mg până la 1 g, reconstituite cu Apă pentru injecţii BP, 5 ml pentru
100 mg ciclofosfamid, după cum recomandă fabricantul şi administrate ca injecţie intravenoasă în bolus de
peste aproximativ 5 minute.
4
Doxorubicin: Doze în intervalul 10 -100 ml, reconstituite cu Apă pentru injecţii BP, 5 ml pentru 10 mg
doxorubicin, după cum recomandă fabricantul şi administrate ca injecţie intravenoasă în bolus de peste
aproximativ 5 minute.
Dexametazon ă: Dexametazon ă fosfat de sodiu 20 mg poate fi administrată ca injecţie intravenoasă lentă de
peste 2 -5 minute prin porţiunea Y a unui set de perfuzie care transmite 8 sau 16 mg onda nsetron diluat în 50-
100 ml fluid perfuzabil compatibil timp de peste aproximativ 15 minute. Compatibilitatea dintre
dexametazonă fosfat de sodiu şi ondansetron a demonstrat că susţine administrarea acestor medicamente prin
acelaşi set de administrare obţi nându-se concentraţii între 32 µg – 2,5 mg /ml pentru dexametazonă fosfat de
sodiu şi 8 µg – 1 mg /ml pentru ondansetron.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ondansetron sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi pre cauţii speciale pentru utilizare
Ondansetronul poate favoriza un sindrom oclusiv; se recomandă monitorizarea tranzitului intestinal.
Există un risc de reacţii de hipersensibilitate încrucişată cu alţi antagonişti 5 -HT
3.
Este necesar un bilanţ cardiovascu lar dacă apar dureri toracice, sincopă sau tulburări de ritm cardiac.
Este necesară prudenţă în insuficienţa hepatică severă.
În caz de regim desodat sau hiposodat trebuie să se ţină cont de conţinutul în sodiu al medicamentului.
Vârstnici
Emeset este bin e tolerat de pacienţii peste 65 ani, nefiind necesare ajustări ale dozei şi frecvenţei sau
modificări ale căii de administrare.
Pacienţii cu insuficienţă renală
Nu sunt necesare modificări ale dozei zilnice, frecvenţ ei administrării sau căii de administrare.
Pacie nţii cu insuficienţă hepatică
Clearance- ul Emeset este redus semnificativ şi timpul de înjumătăţire plasmatică este prelungit semnificativ
la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată sau severă. La aceşti pacienţi, nu trebuie depăşită doza zil nică
de 8 mg ondansetron.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu există date privind inducerea sau inhibarea de către ondansetron a metabolitului altor medicamente care
se administrează, de regulă, concomitent. Studii speci fice au demonstrat că ondansetronul nu prezintă
interacţiuni farmacocinetice cu alcoolul etilic, temazepamul, furosemida, tramadolul şi propofolul.
Ondansetronul este metabolizat la nivel hepatic de următoarele izoenzime ale citocromului P450: CYP3A4,
CYP 2D6 şi CYP1A2. Datorită numărului mare de izoenzime capabile să metabolizeze ondansetronul,
inhibarea sau activitatea redusă a uneia dintre izoenzime (de exemplu, în caz de deficit genetic al CYP2D6)
este, de regulă, compensată de alte proteine şi va deter mina modificarea mică sau nesemnificativă a
clearance- ului total sau a dozei de ondansetron.
Fenitoină, carbamazepină şi rifampicină
La pacienţii trataţi cu inductori puternici ai CYP3A4 (cum sunt fenitoina, carbamazepina şi rifampicina)
eliminarea ondansetronului a crescut, iar concentraţia plasmatică a scăzut.
Tramadol
Date provenite din studii restrânse indică faptul că ondansetronul poate reduce efectul analgezic al
tramadolului.
5
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Studiile la animale nu au pus în evidenţă un efect teratogen al ondansetronului. Totuşi, există studii adecvate
şi bine controlate privind efectele la femeia însăr cinată. Deoarece studiile efectuate la animale nu sunt
întotdeauna predictive pentru răspunsul la om, nu este recomandată administrarea ondansetronului în timpul
sarcinii.
Studiile non- clinice au demonstrat că ondansetronul este excretat în laptele animal elor. Ca urmare, se
recomandă ca mamele tratate cu ondansetron să întrerupă alăptarea în timpul administrării medicamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În testele phihomotorii, ondansetronul nu a afectat performanţa psihică, nici nu a determinat sedare.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Următoarele frecvenţe sunt estimate pentru dozele standard de ondansetron recomandate conform indicaţiei
şi formulei.
Tul burări ale sistemului imunitar
Rare : Reacţii alergice imediate, uneori severe, incluzând şoc anafilactic.
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente Dureri de cap.
Mai puţin frecvente Convulsii, dereglări motorii incluzând reacţii extrapiramidale precum reacţii
distonice, crize oculogire şi dischinezie
(1).
Rare Ameţeli în timpul administrării intravenoase, care în majoritatea cazurilor sunt prevenite prin
lungirea perioadei de infuzare.
Tulburări oculare
Rare Tulburări vizuale tranzitorii (de exemplu vedere înceţoşată) în timpul administrării
intravenoase.
Foarte rare Orbire trecătoare în mare parte în timpul administrării intravenoase.
(2).
Tulburări cardiace
Rare Aritmii, dureri în piept cu sau fără denivelări ale segmentului ST, bradicar die.
Mai puţin frecvente Prelungirea intervalului QT (incluzând Torsade de Pointes).
Tulburări vasculare
Frecvente Senzaţie de căldură sau înroşirea feţei.
Mai puţin frecvente Hipotensiune.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frec vente Sughiţ.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Constipaţie.
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente Creşteri asimptomatice ale testelor funcţiei hepatice
(3).
6
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente Reacţii în zona locului de administrare a injecţiei intravenoase.
(1) Observate fără dovezi definitive de sechele clinice persistente.
(2) Majoritatea cazurilor raportate de orbire au fost rezolvate în 20 de minute. Cei mai mulţi pacienţi au
primit agenţi chimioterapici, care au inclus cisplatina. Unele cazuri de orbire tranzitorie au fost raportate ca
fiind de origine corticală.
(3) Aceste evenimente au fost observate frecvent la pacienţii cărora li se administrează tratament
chimioterapic cu cisplatină.
Copii şi adoles cenţi
Profilul reacţiilor adverse la copii şi adolescenţi a fost comparabil cu cel observat la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există o experienţă limitată privind supradozajul cu ondansteron; puţini pacienţi au primit supradoze de
ondans etron. Manifestările raportate au inclus tulburări de vedere, constipaţie gravă, hipotensiune arterială şi
episoade vasovagale cu bloc AV de grad II, tranzitor. În toate cazurile, manifestările au dispărut complet. Nu
există un antidot specific pentru onda nsetron, astfel încât în cazul unor suspiciuni de supradozaj, trebuie
administrată terapie simptomatică şi de susţinere a funcţiilor vitale, în funcţie de situaţie.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiemetice, antagonişti ai receptorilor serotoninergici 5 -HT
3,
c odul ATC: A04A A01.
Ondansetronul este un antagonist potent, înalt selectiv, al receptorilor 5- HT
3.
M ecanismul precis de acţiune pentru controlul greţurilor şi vărsăturilor nu este cunoscut.
Medicamentele chimioterapice şi radioterapia pot determina eliberarea de 5 -HT
3 în intestinul subţire iniţiind
un reflux de vărsătură prin activarea aferentelor vagale prin intermediul receptorilor 5- HT
3. Ondansetronul
blochează iniţierea acestui reflex. A ctivarea aferentelor vagale poate, de asemenea, elibera 5 -HT în area
postrema, localizată în peretele inferior al ventriculului IV şi poate, de asemenea, induce emeza printr -un
mecanism central. Astfel, efectul ondansetronului în tratamentul greţurilor şi vărsăturilor induse de
chimioterapie citotoxică sau radioterapie este probabil datorat antagonistului receptorilor 5- HT
3 ai neuronilor
localizaţi atât în sistemul nervos central, cât şi în cel periferic. Mecanismul de acţiune în greţurile şi
vărsăturile po stoperatorii nu este cunoscut – poate fi un mecanism comun cu cel al greţurilor şi vărsăturilor
induse de citotoxice.
Ondansetronul nu modifică prolactinemia.
Rolul ondansetronului în emeza indusă de opiacee nu a fost încă stabilit.
Efectul ondansetronu lui asupra intervalului QT a fost evaluat într -un studiu dublu- orb, aleatoriu, controlat
placebo şi pozitiv (moxifloxacin), încrucişat cu 58 adulţi sănătoşi, bărbaţi şi femei. Dozele de ondansetron au
inclus 8 mg şi 32 mg infuzate intravenos timp de peste 15 minute. La cea mai mare doză testată de 32 mg,
diferenţa medie maximă (limita superioară de 90% IÎ ) în QT faţă de placebo după aplicare corecţiei de bază
7
a fost de 19,6 (21,5) msec. La cea mai mică doză testată de 8 mg, diferenţa medie maximă (limita s uperioară
de 90% IÎ ) în QT faţă de placebo după aplicare corecţiei de bază a fost de 5,8 (7,8) msec. În acest studiu nu
s -au efectuat măsurători mai mari de 480 msec şi nici o prelungire a intervalului QT nu a depăşit 60 msec.
Nu s -au observat schimbări r elevante în măsurarea electrocardiografică a intervalelor PR sau QRS.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Concentraţiile plasmatice de ondansetron nu sunt corelate consecvent cu eficacitatea antiemetică la pacienţii
cărora li s -a administrat ondansteron pent ru controlul vărsăturilor indusă de tratamentul cu cisplatină.
După administrarea intramusculară a 4 g de ondansetron, timpul până la atingerea concentraţiei plasmatice
maxime este de 0,38h iar C
max a fost de 31,9 µg/ml.
După administrarea intravenoasă: la sfârşitul perfuziei C
max obţinut ca urmare a administrării unei singure
doze de 8 mg (durata perfuziei de peste 5 minute) este de 80 µg/ml. Dacă durata perfuziei este mai mare de
30 minute, C
max creşte la 96 -136 µg/ml. În urma administrării intravenoase a unei doze de 4 mg, Cmax şi Tmax
au fost de 42,9 µg/ml, respectiv 0,08h.
Într -un studiu, concentraţia plasmatică maximă de ondansetron (C
max) obţinută ca urmare a administrării unei
singure doze de 0,15 mg/kg la subiecţii sănătoşi variază de la 102 la 170 µg/ml. La pacienţii vârstnici (peste
75 de ani) C
max a fost mai mare de 170 µg/ml, în timp ce pacienţii cu vârste cuprinse între 61 şi 74 de ani au
atins un C
max de 106 µg/ml, iar pacienţii cu vârste cuprinse între 19- 40 de ani au avut un Cmax de 102 µg/ml.
Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp:
- după administrare intravenoasă – 156 la 226 µg/ml/h;
- după administrare intramusculară, 161 µg/ml/h.
Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de 70% -76%.
Se distribuie puţin în lichidul cefalorahidian; ca urmare a administrării unei doze orale de 16 mg la fiecare
12h, concentraţiile în lichidul cefalorahidian sunt cu 15% mai mici decât concentraţiile plasmatice.
Ondansetronul se distribuie în eritrocite.
Volumul de distribuţie e ste de 2,2-2,5 l/kg.
La femei, volumul aparent de distribuţie şi clearance -ul sistemic sunt mai mici decât la bărbaţi; de aceea,
concentraţiile plasmatice au valori mai mari în cazul administrării de ondansetron la femei decât la bărbaţi.
Volumul aparent de distribuţie nu este semnificativ modificat la pacienţii cu disfuncţii hepatice.
Ondansetronul este metabolizat extensiv la om în ficat, eliminarea urinară sub formă nemodificată fiind de
aproximativ 5% după administrarea ondansetronului marcat radioacti v. Principala cale metabolică este
hidroxilarea inelului indol, urmată de glucurono – sau sulfoconjugare.
Deşi unii metaboliţi neconjugaţi au activitate farmacologică, aceştia nu realizează concentraţii plasmatice
semnificative, astfel încât să nu contribu ie la activitatea biologică a ondansetronului.
Eliminarea se face pe cale renală: 44%/ -60%. Clearance -ul renal este de 0,262- 0,381 l.h/kg. La pacienţii cu
vârste peste 75 ani s- a observat o scădere uşoară a clearance -ului; astfel, la aceşti pacienţi clear ance-ul este
de 0,262 l/kg. Această scădere uşoară a clearance- ului nu are efect asupra siguranţei şi eficacităţii.
În cazul administrării intravenoase şi intramusculare de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de
aproximativ 4h. Timpul de înjumătă ţire plasmatică prin eliminare creşte cu vârsta.
Timpul de înjumătăţire plasmatică creşte semnificativ odată cu scăderea funcţiei hepatice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
V ezi pct. 4.6.
8
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Acid ci tric anhidru
C itrat de sodiu
C lorură de sodiu
A pă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Emeset nu trebuie administrat în aceeaşi seringă sau pungă de perfuzie împreună cu oricare alt medicament.
Injecţia cu ondansetron ar trebui amestecată numai cu acele soluţii perfuzabile recomandate.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă incoloră de tip I, prevăzute cu inel de rupere de culoare albastră a câte 2 ml soluţie
perfuzabilă/ injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conform itate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Cipla UK Ltd.,
The Old Post House, Heath Road, Surrey, Weybridge – KT13 8TS, Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7646/20 15/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
