SARIDON
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Saridon 250 mg/ 150 mg/ 50 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine: paracetamol 250 mg, propifenazonă 150 mg, cafeină 50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate rotunde, biplane, de culoare albă, cu margini teşite pe ambele feţe, marcate cu “Saridon” pe una
din feţe şi cu o linie mediană pe cealaltă faţă (nu are rol de divizare în două doze egale), cu diametrul de 13
mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerii de intensitate uşoară până la moderată, de exemplu, cefalee, dureri
dentare, dureri în gât, dureri menstruale, dureri musculare şi articulare, dureri de spate, dureri minore din
artrită.
Tratamentul simptomatic al durerii şi febrei asociate cu răceala şi gripa.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi și adolescenți peste 16 ani: 1-2 comprimate la 8 ore.
Adolescenţi între 12-16 ani: 1 comprimat la 8 ore.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie administrate cu o cantitate suficientă de lichid.
Pacienţii ce utilizează analgezice ce pot fi obţinute fără prescripţie medicală trebuie să nu le utilizeze mai
mult de 1 săptamână sau în doze mai mari decât cele recomandate, doar dacă acest lucru nu a fost
recomandat de către un medic.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficiență hepatică severă (Child-Pugh > 9)
2
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Datorită hepatotoxicităţii paracetamol, acest medicament nu trebuie să fie luat în doze mai mari sau
mai mult timp decât este recomandat.
Folosind mai mult decât dozele recomandate, se poate ajunge la sechele hepatice severe, cum ar fi
ciroza hepatică. Supradozajul acut sau cronic poate duce la hepatotoxicitate severă, ocazional, cu
rezultat letal (vezi pct 4.9).
Pacienții care suferă de boli hepatice sau infecții care afectează ficatul, cum ar fi hepatită virală,
trebuie să consulte medicul înainte de a lua paracetamol. Pentru acești pacienți cu boală hepatică
pre-existentă, pot fi necesare determinări ale funcțiilor hepatice la intervale regulate, în cazul
administrarii dozelor mari sau a terapiei pe termen lung,
Pacienții cu insuficiență hepatică (Child-Pugh <9) trebuie să utilizeze paracetamol cu precauție.
Se poate produce o creștere a alanin aminotransferazei serice (ALT) în timpul administrării de doze
mari de paracetamol.
Consumul de alcool moderat și administrarea concomitentă de paracetamol conduce probabil la un
risc crescut de toxicitate hepatică.
Pacienții care suferă de boli renale trebuie să consulte medicul înainte de a lua paracetamol, deoarece
este necesară ajustarea dozelor. În caz de insuficiență renală (clearance-ul renal al creatininei <10 ml
/ min), medicul trebuie să evalueze în mod critic raportul beneficiu/risc în ceea ce priveşte utilizarea
paracetamol. Dozarea trebuie să se fie reglată și monitorizată continuu.
Utilizarea pentru o perioadă îndelungată de paracetamol, în special asocierea paracetamol cu alte
analgezice, poate duce la leziuni renale permanente și la riscul de insuficiență renală (nefropatia
analgezică).
Utilizarea îndelungată a unor doze mari poate duce la insuficienţă hepatică şi renală. Condițiile care
cresc stresul oxidativ hepatic şi scad rezerva de glutation hepatic, cum ar fi o varietate de
medicamente administrate concomitent, alcoolism, sepsis sau diabet zaharat, pot plasa pacientul la
un risc crescut de hepatotoxicitate la paracetamol la doze terapeutice.
Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții cutanate grave. În cazul înroșirii pielii, apariţiei
erupțiilor cutanate, a veziculelor sau a descuamării pielii, se întrerupe administrarea de paracetamol
(vezi pct. 4.8).
Utilizarea paracetamol de către pacienții care suferă de sindromul Gilbert poate duce la
hiperbilirubinemie mai pronunțată și la apariția simptomelor clinice ale acesteia, cum ar fi icter.
Astfel, acești pacienți ar trebui să utilizeze paracetamol cu p
recauție.
Administrarea concomitentă cu alte medicamente ce conțin paracetamol trebuie evitată.
Se recomandă întreruperea administrării dacă apar noi simptome sau durerea şi/sau febra nu cedează
în termen de 3 - 5 zile.
Nu este necesară ajustarea dozelor pentru pacienţii vârstnici.
Pacienții cu deficit ereditar de glucoză-6-fosfat-dehidrogenază trebuie să consulte un medic înainte
de a lua paracetamol (risc de anemie hemolitică).
Medicamentul conţine aspartam şi trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu fenilcetonurie.
3
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Paracetamol
Administrarea
concomitentă de
paracetamol şi Efect posibil:
Inductori ai enzimelor
hepatice sau medicamente
cu potenţial hepatotoxic Utilizarea concomitentă a medicamentelor care determină inducție
enzimatică hepatică, de exemplu, anumite hipnotice și antiepilepticele
(glutetimidă, fenobarbital, fenitoină, carbamazepină etc.) sau rifampicină,
poate duce la afecțiuni hepatice, chiar şi după administrarea de doze mici de
paracetamol, doze care ar putea fi considerate ca fiind inofensive. În cazul
consumului excesiv de alcool, administrarea de paracetamol, chiar și în doze
terapeutice, poate avea ca rezultat apariția leziunilor hepatice.
Cloramfenicol Paracetamolul poate creşte riscul unor concentraţii crescute de cloramfenicol
în plasmă. Nu se recomandă utilizarea concomitentă.
Zidovudină Paracetamolul poate creşte tendinţa de apariţie a neutropeniei, prin urmare
trebuie efectuată monitorizarea hematologică. Nu se recomandă utilizarea
concomitentă decât dacă este monitorizată de medic.
Probenecid Scade clearance-ul paracetamolului, astfel încât dozele de paracetamol
trebuie scăzute când acesta este utilizat concomitent cu probenecid. Nu se
recomandă utilizarea concomitentă.
Warfarină şi alte
antivitamine K Paracetamol (sau metaboliții săi) interferă cu enzimele implicate în sinteza
factorului de coagulare dependent de vitamina K. Interacțiunile între
paracetamol și warfarină sau derivați de cumarină pot conduce la un INR
(International Normalized Ratio) crescut și la creșterea riscului de sângerare.
Prin urmare, pacienții tratați cu anticoagulante orale nu ar trebui sa ia
paracetamol pentru perioade lungi de timp fără supraveghere medicală.
Propantelină sau alte
substanţe care duc la
încetinirea procesului de
golire gastrică Utilizarea concomitentă a medicamentelor care conduc la golirea gastrică
întârziată, de exemplu după utilizarea de propantelină, poate duce la
absorbția lentă de paracetamol și, astfel, la o întârziere în debutul acțiunii.
Metoclopramidă sau alte
medicamente care duc la
accelerarea procesului de
golire gastrică Utilizarea concomitentă a medicamentelor care conduc la golirea gastrică
accelerată, de exemplu după utilizarea metoclopramidă, poate duce la
absorbția mai rapidă de paracetamol și, astfel, la o accelerare în debutul
acțiunii
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile din studiile epidemiologice privind utilizarea terapeutică a paracetamol și posibilele
reacții adverse în ceea ce privește sarcina sau dezvoltarea fetală/neonatală continuă să sprijine un raport
beneficiu/risc pozitiv. Nu a fost raportată creşterea riscului de malformații. Se poate administra paracetamol
în timpul sarcinii, dar numai sub strictă supraveghere medicală.
În timpul sarcinii, nu se recomandă administrarea de paracetamol pe o perioadă de timp prelungită, în doze
mai mari sau în combinație cu alte medicamente, deoarece nu a fost confirmată utilizarea sigură în astfel de
condiții.
Alăptarea
Paracetamol trece în laptele matern în cantități mici. Chiar dacă, până în prezent, nu au fost obsevate reacții
adverse, paracetamol trebuie să fie utilizat în timpul alăptării numai după recomandarea medicului..
Fertilitatea
Există dovezi limitate că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza de prostaglandine pot duce la
afectarea fertilității feminine printr-un efect asupra ovulației, care este reversibil după întreruperea
4
tratamentului. Deoarece se crede că paracetamol inhibă sinteza prostaglandinelor este posibil ca acesta să
poată afecta fertilitatea, cu toate că acest lucru nu a fost demonstrat.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Unii pacienți pot prezenta amețeli sau somnolență în timpul utilizării de paracetamol. Se recomandă prudență
în cazul desfășurării activităților care necesită vigilență.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacții adverse au fost raportate:
Tulburări hematologice şi limfatice
Modificări ale area numărului de celule sanguine, inclusiv trombocitopenie, purpură trombocitopenică,
leucopenie și pancitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacții alergice, reacții anafilactice și șoc anafilactic.
Tulburări gastro-intestinale
Greață, vărsături, disconfort gastric, diaree și dureri abdominale.
Tulburări ale sistemului nervos
Amețeli, somnolență.
Tulburări respiratorii toracice şi mediastinale
Bronhospasm și astm, inclusiv sindromul de astm analgezic.
Tulburări hepatobiliare
Insuficiență hepatică, hepatită, insuficiență hepatică dependentă de doză, necroză hepatică (inclusiv cu
evoluție letală). Utilizarea cronică neaprobată poate duce la fibroza hepatică, ciroză inclusiv cu evoluție
letală (vezi pct. 4.4 și 4.9.)
Tulburări renale și ale căilor urinare
Afecţiuni renale în special în caz de supradozaj.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții cutanate grave.
Erupții cutanate, prurit, urticarie, edem alergic și angioedem, pustuloză exantematică acută generalizată,
erupție fixă datorată medicamentului, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson și necroliză toxică
epidermică (inclusiv cu evoluție letală).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, contactați medicul sau cel mai apropiat spital. Intervenţia medicală promptă este
critică atât pentru adulţi ca şi pentru copii chiar dacă nu sunt semne/simptome aparente.
Toxicitatea acută
Cel mai important efect de intoxicație acută este hepatotoxicitatea:
5
leziuni hepatocelulare determinate de legarea reactivă a metaboliților de paracetamol la proteinele celulelor
hepatice. În doze terapeutice, acești metaboliți sunt legați de glutation. În caz de supradozaj masiv,
aprovizionare ficatului cu SH-donatori (care promovează formarea de glutation) este epuizată, se acumulează
metaboliți toxici și se produce necroza celulelor hepatice, cu afectarea consecutivă a funcției hepatice,
progresând până la comă hepatică. Leziunile renale, ca rezultat al necrozei tubulare renale, au fost descrise în
mod independent.
Pragul de supradozaj poate fi redus la pacienții care iau anumite medicamente sau consumă alcool etilic sau
sunt grav subnutriți.
Toxicitatea cronică
Toxicitatea cronică include diverse deficiențe hepatice (vezi simptome de intoxicare). Datele în ceea ce
privește toxicitatea cronică și, în particular, nefrotoxicitatea la paracetamol sunt controversate. O atenție
deosebită trebuie acordată unei posibile influențe asupra numărului de celule sanguine periferice după
aportul cronic.
Simptomatologie
Debutul intoxicației acute se caracterizează prin: greață, vărsături, dureri abdominale, transpirații și stare de
rău generală. Starea pacientului se poate îmbunătăți în timp de 24 până la 48 ore, cu toate că simptomele pot
să nu dispară complet.
Dimensiunea ficatului crește rapid, transaminazele și bilirubina sunt crescute, timpul de protrombină devine
patologic, diureza scade, se poate dezvolta azotemie ușoară.
În cazul supradozajului acut și/sau cronic, se pot dezvolta, de asemenea, hipokaliemie și acidoză metabolică
(inclusiv acidoză lactică).
Manifestări clinice frecvente după 3 până la 5 zile sunt: icter, febră, fetor hepaticus (un miros specific
respirației la persoanele cu boli hepatice severe), diateză hemoragică, hipoglicemie și insuficiență hepatică.
Insuficiența hepatică poate progresa în toate stadiile de encefalopatie hepatică, edem cerebral și deces.
Insuficiența renală acută cu necroză tubulară acută, sugerată de durerea lombară puternică, hematurie și
proteinurie, se poate dezvolta chiar și în absența unor leziuni hepatice severe.
Abordare terapeutică
Trebuie inițiată, în general, terapia intensivă medicamentoasă, cu monitorizarea atentă a semnelor vitale, a
rezultatelor de laborator şi a statusului circulator. Dacă se suspectează deja intoxicația cu paracetamol, se
administrează intravenos grupul de SH-donatori (de exemplu, metionină, cisteamină sau N-acetilcisteină),
care este util în termen de 10 ore de la ingestie, deoarece conjugarea metaboliților reactivi ajută la
detoxifierea lor normală. N-acetilcisteina poate oferi un anumit grad de protecție de până la 48 de ore de la
ingestie. Lavajul gastric este util în primele 6 ore. Hemodializa și hemoperfuzia ajută la eliminarea
substanței. Se recomandă controlul concentrației plasmatice de paracetamol.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: analgezice antipiretice, anilide, combinaţii
Cod ATC: N02B E51
Paracetamol, un derivat de para-aminofenol, este analgezic și are proprietăți antipiretice și activitatea
antiinflamatorie slabă.
Mecanismul de acțiune analgezic nu a fost stabilit pe deplin. Paracetamol poate acționa în principal prin
inhibarea sintezei de prostaglandine la nivelul sistemului nervos central (SNC) și, într-o mai mică măsură,
printr-o acțiune periferică, blocând generarea impulsului de durere. Acțiunea periferică poate fi, de
6
asemenea, datorată inhibării sintezei de prostaglandine sau a acțiunilor altor substanțe care sensibilizează
receptorii durerii la stimulul mecanic sau chimic.
Paracetamol produce, probabil, antipyresis acționând central, pe centrul de reglare a căldurii din hipotalamus
pentru a produce vasodilatație periferică ducând la creșterea fluxului sanguin prin piele, transpirație, și
pierdere de căldură. Acțiunea centrală poate implica inhibarea prostaglandinelor de sinteză în hipotalamus.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Paracetamol este absorbit rapid și complet după administrarea orală.
Concentrațiile plasmatice maxime sunt atinse după 0,5-1,5 ore, în funcție de formulare.
Timpul de înjumătățire plasmatică după administrare orală este de 1,5 -2,5 ore.
Legarea paracetamol de proteinele plasmatice este scăzută.
Peste 80% din paracetamol este eliminat în decurs de 24 de ore. Eliminarea este întârziată la pacienții cu
insuficiență renală sau insuficiență hepatică.
După transformare enzimatică hepatică, paracetamol este eliminat exclusiv pe cale renală, în principal sub
formă de acid glucuronic și conjugați de acid sulfuric. Doar aproximativ 1-3% este eliminat sub forma unei
substanțe de bază libere.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută
După administrarea orală, paracetamol este puțin toxic pentru șobolanii adulți și cobai.
Toxicitatea este considerabil mai mare la șoareci și șobolanii nou-născuți; probabil, la șoareci, din cauza unui
alte metabolizări a substanței și probabil, la șobolanii nou-născuți, din cauza imaturității sistemului enzimatic
hepatic.
La câini și pisici, administrarea de doze mai mari a dus la vărsături, făcând astfel imposibilă determinarea
LD50 pentru aceste specii.
Toxicitatea cronică
În urma administrării de doze toxice, animalele testate au prezentat creștere mai lentă în greutate, diureză mai
frecventă, acidurie, deshidratare și sensibilitate crescută la infecții.
S-au observat, în timpul autopsiei, o creștere plethora a organelor abdominale, iritația mucoasei intestinale și,
la animale masculi, atrofie testiculară cu inhibarea spermatogenezei.
Într-un studiu de 100 zile, organele țintă toxicologice au fost ficatul de șobolan și rinichii. Pentru oameni,
factorul de siguranță a fost de aproximativ 7 în raport cu doza zilnică și, pentru animale, a fost 43 în raport cu
o singură doză, pentru o durată de tratament de cel mult 10 zile.
Potențial mutagen și tumorigen
La șobolan, după administrarea de doze cu risc hepatotoxic, s-a observat un potențial de genotoxicitate, care
a fost explicat ca şi consecință indirectă a hepatotoxicității/mielotoxicității, nu ca o afectare directă a ADN.
De aceea, poate fi acceptată o doză prag. Într-un studiu de 2 ani la șobolani masculi, nu a existat nici o
dovadă a activității carcinogenice a paracetamol, în conditiile în care aceștia au primit diete cu conținut de
până la 6.000 ppm. La șobolani femele, au existat unele dovezi de activitate carcinogenică, bazate pe
creșterea incidenței leucemiei cu celule mononucleare.
Toxicitatea pentru reproducere
După utilizarea la om, nu a fost demonstrată creşterea riscului de embriotoxicitate sau teratogenitate
Paracetamol, administrat în mod frecvent în timpul sarcinii, nu a demonstrat efecte negative asupra evoluției
sarcinii sau asupra fătului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
7
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Hipromeloză 3 Cp
Formaldehid-cazeină
Amidon din porumb
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Nu se cunosc.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BAYER S.R.L.
Şos. Pipera, Nr. 42, Etajele 1, 16, 17
Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9813/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Saridon 250 mg/ 150 mg/ 50 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine: paracetamol 250 mg, propifenazonă 150 mg, cafeină 50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate rotunde, biplane, de culoare albă, cu margini teşite pe ambele feţe, marcate cu “Saridon” pe una
din feţe şi cu o linie mediană pe cealaltă faţă (nu are rol de divizare în două doze egale), cu diametrul de 13
mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerii de intensitate uşoară până la moderată, de exemplu, cefalee, dureri
dentare, dureri în gât, dureri menstruale, dureri musculare şi articulare, dureri de spate, dureri minore din
artrită.
Tratamentul simptomatic al durerii şi febrei asociate cu răceala şi gripa.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi și adolescenți peste 16 ani: 1-2 comprimate la 8 ore.
Adolescenţi între 12-16 ani: 1 comprimat la 8 ore.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie administrate cu o cantitate suficientă de lichid.
Pacienţii ce utilizează analgezice ce pot fi obţinute fără prescripţie medicală trebuie să nu le utilizeze mai
mult de 1 săptamână sau în doze mai mari decât cele recomandate, doar dacă acest lucru nu a fost
recomandat de către un medic.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficiență hepatică severă (Child-Pugh > 9)
2
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Datorită hepatotoxicităţii paracetamol, acest medicament nu trebuie să fie luat în doze mai mari sau
mai mult timp decât este recomandat.
Folosind mai mult decât dozele recomandate, se poate ajunge la sechele hepatice severe, cum ar fi
ciroza hepatică. Supradozajul acut sau cronic poate duce la hepatotoxicitate severă, ocazional, cu
rezultat letal (vezi pct 4.9).
Pacienții care suferă de boli hepatice sau infecții care afectează ficatul, cum ar fi hepatită virală,
trebuie să consulte medicul înainte de a lua paracetamol. Pentru acești pacienți cu boală hepatică
pre-existentă, pot fi necesare determinări ale funcțiilor hepatice la intervale regulate, în cazul
administrarii dozelor mari sau a terapiei pe termen lung,
Pacienții cu insuficiență hepatică (Child-Pugh <9) trebuie să utilizeze paracetamol cu precauție.
Se poate produce o creștere a alanin aminotransferazei serice (ALT) în timpul administrării de doze
mari de paracetamol.
Consumul de alcool moderat și administrarea concomitentă de paracetamol conduce probabil la un
risc crescut de toxicitate hepatică.
Pacienții care suferă de boli renale trebuie să consulte medicul înainte de a lua paracetamol, deoarece
este necesară ajustarea dozelor. În caz de insuficiență renală (clearance-ul renal al creatininei <10 ml
/ min), medicul trebuie să evalueze în mod critic raportul beneficiu/risc în ceea ce priveşte utilizarea
paracetamol. Dozarea trebuie să se fie reglată și monitorizată continuu.
Utilizarea pentru o perioadă îndelungată de paracetamol, în special asocierea paracetamol cu alte
analgezice, poate duce la leziuni renale permanente și la riscul de insuficiență renală (nefropatia
analgezică).
Utilizarea îndelungată a unor doze mari poate duce la insuficienţă hepatică şi renală. Condițiile care
cresc stresul oxidativ hepatic şi scad rezerva de glutation hepatic, cum ar fi o varietate de
medicamente administrate concomitent, alcoolism, sepsis sau diabet zaharat, pot plasa pacientul la
un risc crescut de hepatotoxicitate la paracetamol la doze terapeutice.
Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții cutanate grave. În cazul înroșirii pielii, apariţiei
erupțiilor cutanate, a veziculelor sau a descuamării pielii, se întrerupe administrarea de paracetamol
(vezi pct. 4.8).
Utilizarea paracetamol de către pacienții care suferă de sindromul Gilbert poate duce la
hiperbilirubinemie mai pronunțată și la apariția simptomelor clinice ale acesteia, cum ar fi icter.
Astfel, acești pacienți ar trebui să utilizeze paracetamol cu p
recauție.
Administrarea concomitentă cu alte medicamente ce conțin paracetamol trebuie evitată.
Se recomandă întreruperea administrării dacă apar noi simptome sau durerea şi/sau febra nu cedează
în termen de 3 - 5 zile.
Nu este necesară ajustarea dozelor pentru pacienţii vârstnici.
Pacienții cu deficit ereditar de glucoză-6-fosfat-dehidrogenază trebuie să consulte un medic înainte
de a lua paracetamol (risc de anemie hemolitică).
Medicamentul conţine aspartam şi trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu fenilcetonurie.
3
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Paracetamol
Administrarea
concomitentă de
paracetamol şi Efect posibil:
Inductori ai enzimelor
hepatice sau medicamente
cu potenţial hepatotoxic Utilizarea concomitentă a medicamentelor care determină inducție
enzimatică hepatică, de exemplu, anumite hipnotice și antiepilepticele
(glutetimidă, fenobarbital, fenitoină, carbamazepină etc.) sau rifampicină,
poate duce la afecțiuni hepatice, chiar şi după administrarea de doze mici de
paracetamol, doze care ar putea fi considerate ca fiind inofensive. În cazul
consumului excesiv de alcool, administrarea de paracetamol, chiar și în doze
terapeutice, poate avea ca rezultat apariția leziunilor hepatice.
Cloramfenicol Paracetamolul poate creşte riscul unor concentraţii crescute de cloramfenicol
în plasmă. Nu se recomandă utilizarea concomitentă.
Zidovudină Paracetamolul poate creşte tendinţa de apariţie a neutropeniei, prin urmare
trebuie efectuată monitorizarea hematologică. Nu se recomandă utilizarea
concomitentă decât dacă este monitorizată de medic.
Probenecid Scade clearance-ul paracetamolului, astfel încât dozele de paracetamol
trebuie scăzute când acesta este utilizat concomitent cu probenecid. Nu se
recomandă utilizarea concomitentă.
Warfarină şi alte
antivitamine K Paracetamol (sau metaboliții săi) interferă cu enzimele implicate în sinteza
factorului de coagulare dependent de vitamina K. Interacțiunile între
paracetamol și warfarină sau derivați de cumarină pot conduce la un INR
(International Normalized Ratio) crescut și la creșterea riscului de sângerare.
Prin urmare, pacienții tratați cu anticoagulante orale nu ar trebui sa ia
paracetamol pentru perioade lungi de timp fără supraveghere medicală.
Propantelină sau alte
substanţe care duc la
încetinirea procesului de
golire gastrică Utilizarea concomitentă a medicamentelor care conduc la golirea gastrică
întârziată, de exemplu după utilizarea de propantelină, poate duce la
absorbția lentă de paracetamol și, astfel, la o întârziere în debutul acțiunii.
Metoclopramidă sau alte
medicamente care duc la
accelerarea procesului de
golire gastrică Utilizarea concomitentă a medicamentelor care conduc la golirea gastrică
accelerată, de exemplu după utilizarea metoclopramidă, poate duce la
absorbția mai rapidă de paracetamol și, astfel, la o accelerare în debutul
acțiunii
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile din studiile epidemiologice privind utilizarea terapeutică a paracetamol și posibilele
reacții adverse în ceea ce privește sarcina sau dezvoltarea fetală/neonatală continuă să sprijine un raport
beneficiu/risc pozitiv. Nu a fost raportată creşterea riscului de malformații. Se poate administra paracetamol
în timpul sarcinii, dar numai sub strictă supraveghere medicală.
În timpul sarcinii, nu se recomandă administrarea de paracetamol pe o perioadă de timp prelungită, în doze
mai mari sau în combinație cu alte medicamente, deoarece nu a fost confirmată utilizarea sigură în astfel de
condiții.
Alăptarea
Paracetamol trece în laptele matern în cantități mici. Chiar dacă, până în prezent, nu au fost obsevate reacții
adverse, paracetamol trebuie să fie utilizat în timpul alăptării numai după recomandarea medicului..
Fertilitatea
Există dovezi limitate că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza de prostaglandine pot duce la
afectarea fertilității feminine printr-un efect asupra ovulației, care este reversibil după întreruperea
4
tratamentului. Deoarece se crede că paracetamol inhibă sinteza prostaglandinelor este posibil ca acesta să
poată afecta fertilitatea, cu toate că acest lucru nu a fost demonstrat.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Unii pacienți pot prezenta amețeli sau somnolență în timpul utilizării de paracetamol. Se recomandă prudență
în cazul desfășurării activităților care necesită vigilență.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacții adverse au fost raportate:
Tulburări hematologice şi limfatice
Modificări ale area numărului de celule sanguine, inclusiv trombocitopenie, purpură trombocitopenică,
leucopenie și pancitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacții alergice, reacții anafilactice și șoc anafilactic.
Tulburări gastro-intestinale
Greață, vărsături, disconfort gastric, diaree și dureri abdominale.
Tulburări ale sistemului nervos
Amețeli, somnolență.
Tulburări respiratorii toracice şi mediastinale
Bronhospasm și astm, inclusiv sindromul de astm analgezic.
Tulburări hepatobiliare
Insuficiență hepatică, hepatită, insuficiență hepatică dependentă de doză, necroză hepatică (inclusiv cu
evoluție letală). Utilizarea cronică neaprobată poate duce la fibroza hepatică, ciroză inclusiv cu evoluție
letală (vezi pct. 4.4 și 4.9.)
Tulburări renale și ale căilor urinare
Afecţiuni renale în special în caz de supradozaj.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții cutanate grave.
Erupții cutanate, prurit, urticarie, edem alergic și angioedem, pustuloză exantematică acută generalizată,
erupție fixă datorată medicamentului, eritem multiform, sindrom Stevens-Johnson și necroliză toxică
epidermică (inclusiv cu evoluție letală).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, contactați medicul sau cel mai apropiat spital. Intervenţia medicală promptă este
critică atât pentru adulţi ca şi pentru copii chiar dacă nu sunt semne/simptome aparente.
Toxicitatea acută
Cel mai important efect de intoxicație acută este hepatotoxicitatea:
5
leziuni hepatocelulare determinate de legarea reactivă a metaboliților de paracetamol la proteinele celulelor
hepatice. În doze terapeutice, acești metaboliți sunt legați de glutation. În caz de supradozaj masiv,
aprovizionare ficatului cu SH-donatori (care promovează formarea de glutation) este epuizată, se acumulează
metaboliți toxici și se produce necroza celulelor hepatice, cu afectarea consecutivă a funcției hepatice,
progresând până la comă hepatică. Leziunile renale, ca rezultat al necrozei tubulare renale, au fost descrise în
mod independent.
Pragul de supradozaj poate fi redus la pacienții care iau anumite medicamente sau consumă alcool etilic sau
sunt grav subnutriți.
Toxicitatea cronică
Toxicitatea cronică include diverse deficiențe hepatice (vezi simptome de intoxicare). Datele în ceea ce
privește toxicitatea cronică și, în particular, nefrotoxicitatea la paracetamol sunt controversate. O atenție
deosebită trebuie acordată unei posibile influențe asupra numărului de celule sanguine periferice după
aportul cronic.
Simptomatologie
Debutul intoxicației acute se caracterizează prin: greață, vărsături, dureri abdominale, transpirații și stare de
rău generală. Starea pacientului se poate îmbunătăți în timp de 24 până la 48 ore, cu toate că simptomele pot
să nu dispară complet.
Dimensiunea ficatului crește rapid, transaminazele și bilirubina sunt crescute, timpul de protrombină devine
patologic, diureza scade, se poate dezvolta azotemie ușoară.
În cazul supradozajului acut și/sau cronic, se pot dezvolta, de asemenea, hipokaliemie și acidoză metabolică
(inclusiv acidoză lactică).
Manifestări clinice frecvente după 3 până la 5 zile sunt: icter, febră, fetor hepaticus (un miros specific
respirației la persoanele cu boli hepatice severe), diateză hemoragică, hipoglicemie și insuficiență hepatică.
Insuficiența hepatică poate progresa în toate stadiile de encefalopatie hepatică, edem cerebral și deces.
Insuficiența renală acută cu necroză tubulară acută, sugerată de durerea lombară puternică, hematurie și
proteinurie, se poate dezvolta chiar și în absența unor leziuni hepatice severe.
Abordare terapeutică
Trebuie inițiată, în general, terapia intensivă medicamentoasă, cu monitorizarea atentă a semnelor vitale, a
rezultatelor de laborator şi a statusului circulator. Dacă se suspectează deja intoxicația cu paracetamol, se
administrează intravenos grupul de SH-donatori (de exemplu, metionină, cisteamină sau N-acetilcisteină),
care este util în termen de 10 ore de la ingestie, deoarece conjugarea metaboliților reactivi ajută la
detoxifierea lor normală. N-acetilcisteina poate oferi un anumit grad de protecție de până la 48 de ore de la
ingestie. Lavajul gastric este util în primele 6 ore. Hemodializa și hemoperfuzia ajută la eliminarea
substanței. Se recomandă controlul concentrației plasmatice de paracetamol.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: analgezice antipiretice, anilide, combinaţii
Cod ATC: N02B E51
Paracetamol, un derivat de para-aminofenol, este analgezic și are proprietăți antipiretice și activitatea
antiinflamatorie slabă.
Mecanismul de acțiune analgezic nu a fost stabilit pe deplin. Paracetamol poate acționa în principal prin
inhibarea sintezei de prostaglandine la nivelul sistemului nervos central (SNC) și, într-o mai mică măsură,
printr-o acțiune periferică, blocând generarea impulsului de durere. Acțiunea periferică poate fi, de
6
asemenea, datorată inhibării sintezei de prostaglandine sau a acțiunilor altor substanțe care sensibilizează
receptorii durerii la stimulul mecanic sau chimic.
Paracetamol produce, probabil, antipyresis acționând central, pe centrul de reglare a căldurii din hipotalamus
pentru a produce vasodilatație periferică ducând la creșterea fluxului sanguin prin piele, transpirație, și
pierdere de căldură. Acțiunea centrală poate implica inhibarea prostaglandinelor de sinteză în hipotalamus.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Paracetamol este absorbit rapid și complet după administrarea orală.
Concentrațiile plasmatice maxime sunt atinse după 0,5-1,5 ore, în funcție de formulare.
Timpul de înjumătățire plasmatică după administrare orală este de 1,5 -2,5 ore.
Legarea paracetamol de proteinele plasmatice este scăzută.
Peste 80% din paracetamol este eliminat în decurs de 24 de ore. Eliminarea este întârziată la pacienții cu
insuficiență renală sau insuficiență hepatică.
După transformare enzimatică hepatică, paracetamol este eliminat exclusiv pe cale renală, în principal sub
formă de acid glucuronic și conjugați de acid sulfuric. Doar aproximativ 1-3% este eliminat sub forma unei
substanțe de bază libere.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută
După administrarea orală, paracetamol este puțin toxic pentru șobolanii adulți și cobai.
Toxicitatea este considerabil mai mare la șoareci și șobolanii nou-născuți; probabil, la șoareci, din cauza unui
alte metabolizări a substanței și probabil, la șobolanii nou-născuți, din cauza imaturității sistemului enzimatic
hepatic.
La câini și pisici, administrarea de doze mai mari a dus la vărsături, făcând astfel imposibilă determinarea
LD50 pentru aceste specii.
Toxicitatea cronică
În urma administrării de doze toxice, animalele testate au prezentat creștere mai lentă în greutate, diureză mai
frecventă, acidurie, deshidratare și sensibilitate crescută la infecții.
S-au observat, în timpul autopsiei, o creștere plethora a organelor abdominale, iritația mucoasei intestinale și,
la animale masculi, atrofie testiculară cu inhibarea spermatogenezei.
Într-un studiu de 100 zile, organele țintă toxicologice au fost ficatul de șobolan și rinichii. Pentru oameni,
factorul de siguranță a fost de aproximativ 7 în raport cu doza zilnică și, pentru animale, a fost 43 în raport cu
o singură doză, pentru o durată de tratament de cel mult 10 zile.
Potențial mutagen și tumorigen
La șobolan, după administrarea de doze cu risc hepatotoxic, s-a observat un potențial de genotoxicitate, care
a fost explicat ca şi consecință indirectă a hepatotoxicității/mielotoxicității, nu ca o afectare directă a ADN.
De aceea, poate fi acceptată o doză prag. Într-un studiu de 2 ani la șobolani masculi, nu a existat nici o
dovadă a activității carcinogenice a paracetamol, în conditiile în care aceștia au primit diete cu conținut de
până la 6.000 ppm. La șobolani femele, au existat unele dovezi de activitate carcinogenică, bazate pe
creșterea incidenței leucemiei cu celule mononucleare.
Toxicitatea pentru reproducere
După utilizarea la om, nu a fost demonstrată creşterea riscului de embriotoxicitate sau teratogenitate
Paracetamol, administrat în mod frecvent în timpul sarcinii, nu a demonstrat efecte negative asupra evoluției
sarcinii sau asupra fătului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
7
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Hipromeloză 3 Cp
Formaldehid-cazeină
Amidon din porumb
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Nu se cunosc.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BAYER S.R.L.
Şos. Pipera, Nr. 42, Etajele 1, 16, 17
Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9813/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
