CLINDAMYCIN 300 mg/2 ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CLINDAMYCIN 300 mg/2 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
2 ml soluție injectabilă (o fiolă) conțin clindamicină 300 mg, sub formă de fosfat de clindamicină.
Excipienți cu efect cunoscut: alcool benzilic, sodiu.
Pentru lista tuturor excipienților vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Solutie injectabilă intramusculară, intravenoasă.
Soluție limpede, incoloră până la slab gălbui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Terapia infecțiilor cauzate de bacterii anaerobe sensibile şi bacterii aerobe Gram-pozitiv, în special cele
determinate de tulpini bactericide de streptococi microaerofili, stafilococi şi pneumococi, cum sunt:
- infecţii ale tractului respirator superior: amigdalite, faringite, sinuzite, otite medii, scarlatina;
- infecţii ale tractului respirator inferior: bronşite, pneumonii, empiem şi abces pulmonar;
- infecţii ale pielii şi fanerelor: acnee, furuncul, celulită, impetigo, abcese, erizipel şi paronichie
(panariţiu);
- infecţii osteo-articulare: osteomielită şi artrită septică;
- infecţii genitale, incluzând endometrită, infecţii vaginale, abcese tubo-ovariene, salpingită şi boli
inflamatorii pelvine (în asociere cu un antibiotic cu acţiune asupra germenilor gram negativ);
- infecţii intra-abdominale - peritonită şi abcese abdominale (în asociere cu un antibiotic cu acţiune asupra
germenilor Gram negativ);
- septicemie si endocardită: eficacitatea clindamicinei în terapia cazurilor selectionate de endocardită este
demonstrată, dacă efectul bactericid al clindamicinei faţă de agentul etiologic a fost corespunzător testat in
vitro;
- infecţii dentare: abces periodontal şi periodontită.
Se recomandă testarea sensibilităţii pacientului la clindamicină, înainte de începerea tratamentului.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele și modul de administrare vor fi stabilite în funcție de severitatea infecției, starea pacientului și
sensibilitatea agentului etiologic.
Recomandări generale:
Dozele de fosfat de clindamicină recomandate (administrare intramusculară sau intravenoasă):
2
Severitatea infecţiei Adulţi (mg pe zi) Copii*(mg/kg şi zi) Nr de prize
severă 1200-1800 20 2 - 4
foarte severă 2400-2700 25 - 40 2 - 4
*) copii cu vârsta peste o lună
Doza poate fi crescută în infecţii severe sau cu risc letal, în special când au fost suspicionate sau detectate în
organism Bacteroides fragilis, tulpini de Peptococcus sau tulpini de Clostridium cum sunt Clostridium
perfringens. La adulţi, dozele mai mari de până la 2400 mg clindamicină pe zi se administrează intravenos.
Doza zilnică maximă este de 4800 mg clindamicină (fosfat).
Nu se recomandă administrarea intramusculară a unei doze mai mari de 600 mg clindamicină.
Alternativ, prima doză de clindamicină se poate administra în perfuzie de scurtă durată, în decurs de 10
minute sau mai mult, apoi sub formă de perfuzie prelungită, după cum urmează:
Menţinerea concentraţiei
plasmatice de clindamicină Rata perfuziei de scurtă durată Rata perfuziei
de întreţinere
peste 4 μ/ml 10 mg/min în decurs de 30 min 0,75 mg/min
peste 5 μ/ml 15 mg/min în decurs de 30 min 1,00 mg/min
peste 6 μ/ml 20 mg/min în decurs de 30 min 1,25 mg/min
Recomandări speciale:
- copii sub o lună: 15 - 20 mg clindamicină/kg şi zi, administrată i.v., in 3 - 4 prize egale. La prematurii cu
greutate mică poate fi necesară reducerea dozelor.
- infecţii ginecologice (BIP): 900 mg clindamicină administrată i.v. la fiecare 8 ore, în asociere cu un
antibiotic cu spectru asupra germenilor Gram-negativ, aerobi, de exemplu: gentamicina. După maxim 4 zile
şi minim 48 ore, se poate trece la administrarea orală - 450 mg clindamicină la 6 ore, timp de 10 - 14 zile.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, lincomicină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea antibioticelor poate determina dezvoltarea de tulpini bacteriene rezistente și/sau fungi. În cazul
apariției unei suprainfecții în timpul tratamentului cu clindamicină, trebuie instituită de urgență o terapie
specifică.
Soluţia parenterală conţine alcool benzilic. La prematuri, s-a raportat asocierea dintre administrarea
alcoolului benzilic şi apariţia gasping sindrom-ului, cu evoluţie letală.
În cazul aparitiei unui episod diareic persistent in timpul tratamentului cu clindamicină, administrarea
medicamentului trebuie întreruptă datorită posibilităţii apariţiei colitei pseudomembranoase care necesită un
tratament specific. Aceasta poate să apară chiar la mai multe săptămâni de la întreruperea tratamentului.
Diareea poate fi severă și trebuie tratată cu un antibiotic activ pentru Clostridium difficile, care este
producător de toxine. De asemenea, este contraindicată administrarea de inhibitori ai peristaltismului
intestinal.
Se recomandă prudență la pacienții cu antecedente de boli gastro-intestinale, în special colită și la pacienții
cu afecțiuni renale sau hepatice.
La acești pacienți se recomandă monitorizarea concentratiei plasmatice a clindamicinei in timpul
tratamentului cu doze maxime, deoarece aceşti pacienţi prezintă o creştere a concentraţiilor plasmatice şi o
prelungire a timpului de injumătăţire plasmatică prin eliminare. Tratamentele de lungă durată trebuie
efectuate sub stricta monitorizare a hemoleucogramei, enzimelor hepatice şi a funcţiei renale.
Deoarece clindamicina nu difuzează în lichidul cefalorahidian în cantităţi suficiente, medicamentul nu este
recomandat în tratamentul meningitelor.
Se recomandă prudenţă în cazul administrării clindamicinei la pacienţii cu teren atopic cu antecedente de
astm bronşic sau alte alergii.
Fosfatul de clindamicină nu se administrează nediluat intravenos in bolus, ci perfuzat în cel puţin 10 - 60
minute.
3
Clindamicyn conține alcool benzilic. Nu trebuie administrat la prematuri sau nou-născuți. Poate provoca
reacții toxice și alergice la sugari și copii sub 3 ani.
Clindamycin conține sodiu, sub 1 mmol/doză, adică practic ”nu conține sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Alte antibiotice
In vitro, s-a demonstrat antagonism între clindamicină și eritromicină.
In vitro, în cazul administrării concomitente de clindamicină, efectul aminoglicozidelor este scăzut. Acest
efect nu poate fi confirmat in vivo.
Curarizante
Deoarece clindamicina potențează efectul curarizantelor, antibioticul administrat în perfuzie trebuie
administrat fie înainte, fie după administrarea curarelor. Se recomandă supravegherea gradului curarizării la
sfârşitul anesteziei.
Ciclosporina
Scăderea concentrației plasmatice a imunosupresorului cu risc de scădere a activității imunosupresoare. Se
recomandă monitorizarea concentrației plasmatice a ciclosporinei și, dacă este considerată necesară,
creșterea dozei.
In timpul tratamentului cu antibiotice (în special fluorochinolone, macrolide, cicline, cotrimoxazol şi anumite
cefalosporine) la pacienţii care sunt prezenţi factorii de risc (infecţii sau inflamatii severe, vârsta înaintată şi
starea generală gravă) poate să apară un dezechilibru al INR-ului.
Antagonişti ai vitaminei K
La pacienţii trataţi cu clindamicină în combinaţie cu un antagonist al vitaminei k (de exemplu warfarina,
acenocumarol şi fluindionă), a fost raportată creşterea testelor de coagulare (PT/INR) şi/sau de sângerare.
Prin urmare, testele de coagulare trebuie monitorizate frecvent la pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei
K.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Studiile asupra reproducerii efectuate la animale nu au evidenţiat riscuri pentru făt, dar, până în prezent, nu
există studii adecvate şi controlate efectuate la gravide.
De aceea, clindamicina trebuie administrată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile materne justifică
riscurile potenţiale pentru făt.
Clindamicina se excretă în laptele matern în concentraţii cuprinse între 0,7 - 3,8 μg/ml; în funcţie de
importanţa tratamentului pentru mamă se recomandă, fie întreruperea alăptării, fie întreruperea administrării
produsului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Clindamicina nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Tulburări gastro-intestinale:
Epigastralgii, dureri abdominale, greaţă, vărsături, diaree persistentă şi esofagită în cazul administrării orale
(aproximativ 8%). În cazul administrării intravenoase poate apare "gust metalic".
Ca şi în cazul altor antibiotice, tratamentul cu clindamicină se asociază cu cazuri grave, potenţial letale de
colită pseudomembranoasă. Această colită asociată tratamentului cu antibiotice este determinată de toxine
produse de către Clostridium difficile. Aspectul clinic este de diaree apoasă ușoară până la diaree persistentă
severă, leucocitoză, febră, crampe abdominale severe, care pot fi asociate cu eliminare de sânge şi mucus.
Evoluţia se poate face către peritonită, şoc şi megacolon toxic.
4
Diagnosticul de colită determinată de tratamentul cu antibiotice se face uzual pe recunoaşterea semnelor
clinice şi este confirmată prin aspectul endoscopic de colită pseudomembranoasă. De asemenea, prezenţa
bolii poate fi confirmată prin culturi din materiile fecale pentru Clostridium difficile, pe medii selective şi
analiza toxinelor de Clostridium difficile din materiile fecale.
Colita asociată antibioterapiei apare în cursul administrării sau în primele două - trei săptămâni după
tratament. Afecţiunea evoluează mai sever la pacienţii vârstnici sau taraţi. Administrarea clindamicinei
trebuie întreruptă în cazul apariţiei semnelor de colită. Se recomandă administrarea de colestiramină (4 g de
3 ori pe zi) şi răşini de colestiramină (5 g de 3 ori pe zi) deoarece aceste substanţe leagă toxina in vitro.
În cazul apariţiei colitei severe se recomandă reechilibrare hidro-electrolitică şi substituţie proteică adecvată.
Studiile efectuate indică toxina sau toxinele produse de clostridii (in special Clostridium difficile) ca agent
etiologic direct în producerea colitelor post-antibioterapie. De asemenea, aceste studii indică faptul că aceste
clostridii toxigenice sunt de obicei sensibile in vitro la vancomicină. Administrarea orală a 125 - 500 mg
vancomicina, de 4 ori pe zi, timp de 7 - 10 zile determină dispariţia rapidă a toxinei din probele de materii
fecale şi ameliorarea semnificativă clinic a diareei. Rareori, colita poate reapare după întreruperea
tratamentului cu vancomicină. In vitro, vancomicina este legată prin intermediul colestiraminei sau raşinilor
de colestiramină. În cazul administrării concomitente de rașini și vancomicină se recomandă administrarea
celor doua medicamente la ore diferite.
Ca o alternativă, se poate administra bacitracina, 25000 unitati de 4 ori pe zi, oral, timp de 7 - 10 zile.
Tulburări ale sistemului imunitar:
Rash, eruptii maculopapuloase şi urticarie au fost observate în timpul tratamentului cu clindamicină. La
pacienţii alergici la penicilină au fost raportate prurit, urticarie, edem Quincke şi soc anafilactic.
Cea mai frecventă reacţie adversă raportată a fost erupţia cutanată morbiliformă, generalizată, uşoară până la
moderată.
În rare cazuri, au fost raportate eritem polimorf sau manifestări asemănătoare sindromului Stevens-Johnson
sau Lyell asociate terapiei cu clindamicină.
Tulburări hepatobiliare
In timpul tratamentului cu clindamicină s-a raportat apariţia icterului şi a modificărilor testelor funcţionale
hepatice (bilirubina, ASAT, fosfataza alcalină).
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat:
Prurit, rash, eruptii cutanate, urticarie, vaginită şi rare cazuri de dermatită exfoliativă sau buloasă.
Tulburări hematologice și limfatice:
Neutropenie (leucopenie) tranzitorie, eozinofilie, agranulocitoză şi trombocitopenie. Nu s-a stabilit o relaţie
cauzală directă între administrarea de clindamicină şi oricare dintre reacţiile adverse sus menţionate.
Tulbură
ri vasculare:
Rar, în cazul administrării intravenoase rapide a fost raportată apariţia hipotensiunii arteriale şi stop cardiac.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare:
În cazul administrării intramusculare au fost raportate: durere, iritație locală sau formare de abcese.
În cazul administrării intravenoase au fost raportate cazuri de tromboflebită.
Aceste reactii adverse pot fi evitate prin administrarea intramusculară profundă și prin folosirea unui cateter
corespunzator.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului national de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
5
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj la om. În caz de supradozaj se recomandă tratament simptomatic şi
de susţinere; hemodializa şi dializa peritoneală nu sunt eficace pentru eliminarea clindamicinei din organism.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide și streptogramine,
lincosamide.
Cod ATC: J01FF01
Clindamicina (7-cloro-7-dezoxi-lincomicina) este un antibiotic derivat al lincomicinei obţinut din
Streptomyces lincolnensis.
Clindamicina se leaga de subunitatea 50S a ribozomului bacterian şi inhibă sinteza proteinelor. Acţiunea este
predominant bacteriostatică, dar poate fi şi bactericidă în funcţie de concentraţia şi sensibilitatea agentului
etiologic.
Desi fosfatul şi ester palmitatul sunt inactive in vitro, ele sunt usor hidrolizate in vivo formând baza activă a
clindamicinei.
Spectrul de activitate in vitro al clindamicinei include germeni sensibili aerobi Gram-pozitiv, bacterii
sensibile anaerobe Gram-pozitiv şi Gram-negativ şi tulpini sensibile de Chlamydia trachomatis. În general,
germenii aerobi Gram-negativ nu sunt sensibili la clindamicină.
Germeni sensibili CMI
90 (
g/ml)
Actinomyces spp. 0,03 – 25
Bacteroides spp. 0,02 – 2
Bacteroides fragilis 0,1 – 3,1
Bacteroides melaningenicus 0,1 – 0,2
Bifidobakterium eriksonii 0,03 – 0,1
Chlamydia trachomatis 0,25 – 4,0
Clostridium perfringens 0,1 – 3,1
Corynebacterium-diphteriae
0,5
Erysiopelothrix rhusiopathiae 0,006 – 0,012
Eubacterium spp. 0,1 – 0,8
Eubacterium alactolyticum 0,1
Eubacterium lentum 0,1 – 0.8
Fusobacterium spp. 0,1 – 1,6
Gardnerella vaginalis 0,06
Mycoplasma hominis 0,01 – 0,4
Peptococcus 0,1 – 6,2
Peptostreptococcus 0,1 – 1,6
Propionibacterium acnes 0,03 – 0,5
Staphylococcus aureus (methicillin-susceptible) 0,03 – 0,12
Staphylococcus epidermidis < 0,2 - >50
Streptococcus pyogenes (grup A) 0,02 – 0,4
Streptococcus agalactiae (grup B) 0,2 – 0,4
Streptococcus (group D, cu exceptia Enterococcus)
0,01 – 0,09
Streptococcus pneumoniae 0,01 – 0,06
Streptococcus viridans 0,01 – 0,06
Veillonella 0,03 – 0,12
Germeni moderat sensibili CMI
90 (
g/ml)
Campylobacter fetus 0,02 - > 100
Clostridium spp. 0,1 – 12,5
Flavobacterium spp. 0,5 – 8
Haemophilus spp. 0,02 – 50
6
Haemophilus influenza 0,39 – 12,5
Lactobacillus spp.
0,24 - > 4,4
Legionella pneumophilia < 4,0 – 16
Mycoplasma pneumoniae 0,5 – 6
Neisseria genorrhoeae 0,03 – 4
Nocardia spp. 0,8 – 25
Yersinia enterocolitica 4,0
Germeni rezistenti CMI
90 (
g/ml)
Acinobacter calcoaceticus 25 – 400
Citrobacter spp. > 6,2
Eikenella corodens 32 - > 128
Enterobacter spp. 100 - > 400
Escherichia coli 6,2
Klebsiella pneumoniae 50 - > 400
Moraxella spp. 100 - > 200
Neisseria meningitidis 8 – 46
Proteus spp. 50 - > 200
Proteus merabilis > 6,2
Providencia spp. > 6,2
Providencia stuartii > 400
Pseudomonas aeruginosa > 400
Serratia spp. > 6,2
Streptococcus faecalis (Enterococcus) 0,4 - > 100
Ureaplasma urealyticum 6,2 – 50
Vibrio alginolyticus 8 – 32
Vibrio parahemolyticus 8 – 32
Efectuarea testelor de sensibilitate este recomandată în cazul infecţiilor cauzate de germeni moderat sensibili,
în scopul excluderii unei posibile rezistenţe.
Sensibilitatea la clindamicină poate fi determinată pe baza procedeelor standardizate.
Criteriile de sensibilitate:
Sensibilitate Diametru (mm)
Disk-test (2
g) test de diluţie
CMI
90 (g/ml)
sensibili: > 21 < 0.5
moderat sensibili: 15 – 20 1 – 2
resistenţi: < 14 > 4
Rezultatele de laborator ale testelor standardizate de difuziune pe disc şi diluţie vor fi interpretate după
urmatoarele criterii: germenii moderat sensibili sunt sensibili la doze mari sau dacă infecţia se limitează la
ţesuturile sau fluidele organismului în care se ating concentraţii mari de antibiotic.
Dezvoltarea rezistenţei la clindamicină poate fi naturală sau dobândită. S-a demonstrat că există rezistenţă
incrucişată între clindamicină şi lincomicină. De asemenea, a fost demonstrat antagonismul între
clindamicină, macrolide şi cloramfenicol.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Concentraţia plasmatică maximă de 9 μg/ml se atinge în 1 - 3 ore de la administrarea i.m. a 600 mg
clindamicină. Concentraţia plasmatică maximă la sfârşitul perfuziei este de 7 μg/ml respectiv 10 μg/ml după
administrarea i.v. a 300 mg în decurs de 10 minute, respectiv 600 mg în decurs de 20 minute. Tabelul 1
prezintă media concentraţiilor plasmatice maxime după administrarea de fosfat de clindamicină.
Concentrația plasmatică a clindamicinei poate fi menţinută la valori mai mari decât concentraţia inhibitorie
minimă in vitro pentru majoritatea germenilor sensibili, prin administrarea de fosfat de clindamicină la
fiecare 8 - 12 ore pentru adulți și la fiecare 6 - 8 ore pentru copii sau prin perfuzie intravenoasă. Concentrația
plasmatică de echilibru este atinsă după a treia doză administrată.
7
Tabelul 1 :
Doza adulţi (la starea de
echilibru) Clindamicină (μg/ml) Fosfat de clindamicinăc (μg/ml)
300 mg i.v. în 10 minute la
fiecare 8 ore 7 15
600 mg i.v. în 20 minute la
fiecare 8 ore 10 23
900 mg i.v. în 30 minute la
fiecare 12 ore 11 29
1200 mg i.v. în 45 minute
la fiecare 12 ore 14 49
300 mg i.m.la fiecare 8 ore 6 3
600 mg i.m. la fiecare 12
ore 9 3
Doza copii (doza iniţială)* Clindamicină (μg/ml) Fosfat de clindamicină (μg/ml)
5 - 7 mg/kg i.v. în decurs de
o ora 10
3 - 6 mg/kg i.m. 4
5 - 7 mg/kg i.m. 8
*)sursa acestor date a fost reprezentată de un grup de pacienţi care au urmat tratament antiinfecţios.
Distribuţie:
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 40 - 90%. Clindamicina difuzează uşor în majoritatea
ţesuturilor şi fluidelor organismului. Volumul de distribuție este de 43 - 74 litri. În tesutul osos este obţinută
o concentraţie plasmatică de ±40% (20 - 75%); în laptele matern este de 50 - 100%, în lichidul sinovial 50%,
în sputa 30 - 75%, iar în lichidul peritoneal 50 - 90%.
Clindamicina nu difuzează în lichidul cefalorahidian nici chiar în cazul meningitelor. Clindamicina
traversează bariera feto - placentară.
Metabolizare:
Clindamicina este metabolizată la nivel hepatic rezultând diferiti metaboliţi cu acţiune antibacteriană variată,
cum sunt N-dimetil clindamicina (farmacologic mult mai activ decât clindamicina) şi sulfoxid de
clindamicină (mai putin activ decât clindamicina).
Eliminare:
Timpul mediu de injumătăţire plasmatică al clindamicinei este de 1,5 - 3,5 ore. Aproximativ 10 - 20% din
doza administrată oral se excretă prin urină sub formă nemetabolizată, şi 4% prin materiile fecale. Restul se
excretă sub formă de metaboliți inactivi biologic. Excreţia prin secreţia biliară faţă de cea prin materiile
fecale este de 0,9.
Cinetica în situaţii clinice speciale:
La pacienţii cu alterarea severă a funcţiei renale şi hepatice, timpul de înjumătăţire plasmatică este mai lung.
În cazul în care afecţiunile hepatice sau renale sunt uşoare, schema de tratament nu necesită modificări. Nu
se produce acumulare.
5.3 Date preclinice de siguranță
Fosfatul de clindamicină este inactiv biologic. In vivo el este rapid transformat prin hidrolizare în
clindamicină, activă. De aceea, datele toxicologice sunt considerate relevante pentru fosfatul de
clindamicină.
Clindamicina administrată oral la câine a fost bine tolerată.
Studiile asupra toxicităţii după administrare orală, efectuate la sobolani Spartan Sprague-Dawley şi câini
Beagle, timp de un an, la doze de 30, 100 si 300 mg/kg şi zi (3 g/zi la câine), au demonstrat buna toleranţă a
clindamicinei hidroclorid.
Nu au fost semnalate diferențe semnificative din punct de vedere patologic între grupul animalelor tratate cu
clindamicină hidroclorid față de grupul de control. Șobolanii care au primit clindamicină hidroclorid 600
mg/kg şi zi timp de 6 luni, au tolerat bine medicamentul; totuși, câinii care au primit doze similare au
prezentat vărsături, inapetență și scădere semnificativă în greutate.
8
Studiile asupra fertilității efectuate la șobolani tratați oral cu doze de până la 300 mg/kg și zi (de 31 ori doza
la om raportată la suprafața corporală) nu au relevat efecte asupra fertilităţii.
Studiile asupra reproducerii efectuate la sobolan și șoarece la care s-au administrat oral şi parenteral doze de
clindamicină de până la 600 mg/kg și zi (de 2,4 respectiv 1,2 ori doza maxima la om raportată la suprafaţa
corporală) nu au relevat afectări ale fătului datorate clindamicinei. La o singură specie de șoarece a fost
semnalat palatoschizis la feții animalelor tratate; deoarece această modificare nu a fost semnalată şi la alte
specii de soarece sau la alte rase de animale, este considerată a fi un efect de specie.
Testele standard de genotoxicitate includ testul micronucleilor la şobolan şi testul Ames. Ambele teste au
fost negative: clindamicina nu are potențial mutagen.
Nu au fost efectuate studii pe termen lung la animale pentru evaluarea potențialului carcinogen al
clindamicinei.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Alcool benzilic, edetat disodic, hidroxid de sodiu soluție 10%, apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilități
Următoarele medicamente sunt incompatibile chimic cu fosfatul de clindamicină: ampicilina, fenitoina
sodică, barbiturice, aminofilina, gluconatul de calciu și sulfatul de magneziu.
Fosfatul de clindamicină este compatibil din punct de vedere fizic şi chimic cu soluţie glucoză 5% şi NaCl
0,9% conţinând următoarele antibiotice în concentraţii terapeutice uzuale: amikacin, aztreonam, cefamandol
naftate, cefazolina, cefotaxima, cefoxitina, ceftazidima, gentamicina, netilmicina, penicilina, piperacilină și
tobramicina și stabil maxim 24 ore la temperaturi între 15 - 25°C.
Clindamicina în concentraţie de 6,9 sau 12 mg/ml este stabilă în glucoză 5%, NaCl 0,9%, sau soluție Ringer
lactat, la temperaturi între 15 - 25°C, maxim 16 zile, la frigider (4°C) maxim 32 zile şi congelată (- 10°C)
maxim 8 săptămâni.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
oC, în ambalajul original.
6.5 Natura și continutul ambalajului
Cutie cu 2 suporturi termoformate a câte 5 fiole din sticlă incoloră a câte 2 ml soluţie injectabilă.
6.6 Instrucțiuni privind pregatirea produsului medicamentos în vederea administrării și manipularea
sa
Concentrația de clindamicină în soluția perfuzabilă nu trebuie să depășească 18 mg/ml, iar rata de perfuzare
nu trebuie să depăşească 30 mg/min. Uzual se folosesc următoarele rate de perfuzie:
Doza Soluţia perfuzabilă Timp
300 mg 50 ml 10 minute
600 mg 50 ml 20 minute
900 mg 100 ml 30 minute
1200 mg 100 ml 40 minute
Nu se recomandă administrarea a mai mult de 1200 mg în timpul unei singure ore de perfuzie.
9
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
STADA HEMOFARM S.R.L.
Calea Torontalului, Km 6
Timişoara, Judeţul Timiş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8969/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Mai 2004
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CLINDAMYCIN 300 mg/2 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
2 ml soluție injectabilă (o fiolă) conțin clindamicină 300 mg, sub formă de fosfat de clindamicină.
Excipienți cu efect cunoscut: alcool benzilic, sodiu.
Pentru lista tuturor excipienților vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Solutie injectabilă intramusculară, intravenoasă.
Soluție limpede, incoloră până la slab gălbui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Terapia infecțiilor cauzate de bacterii anaerobe sensibile şi bacterii aerobe Gram-pozitiv, în special cele
determinate de tulpini bactericide de streptococi microaerofili, stafilococi şi pneumococi, cum sunt:
- infecţii ale tractului respirator superior: amigdalite, faringite, sinuzite, otite medii, scarlatina;
- infecţii ale tractului respirator inferior: bronşite, pneumonii, empiem şi abces pulmonar;
- infecţii ale pielii şi fanerelor: acnee, furuncul, celulită, impetigo, abcese, erizipel şi paronichie
(panariţiu);
- infecţii osteo-articulare: osteomielită şi artrită septică;
- infecţii genitale, incluzând endometrită, infecţii vaginale, abcese tubo-ovariene, salpingită şi boli
inflamatorii pelvine (în asociere cu un antibiotic cu acţiune asupra germenilor gram negativ);
- infecţii intra-abdominale - peritonită şi abcese abdominale (în asociere cu un antibiotic cu acţiune asupra
germenilor Gram negativ);
- septicemie si endocardită: eficacitatea clindamicinei în terapia cazurilor selectionate de endocardită este
demonstrată, dacă efectul bactericid al clindamicinei faţă de agentul etiologic a fost corespunzător testat in
vitro;
- infecţii dentare: abces periodontal şi periodontită.
Se recomandă testarea sensibilităţii pacientului la clindamicină, înainte de începerea tratamentului.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele și modul de administrare vor fi stabilite în funcție de severitatea infecției, starea pacientului și
sensibilitatea agentului etiologic.
Recomandări generale:
Dozele de fosfat de clindamicină recomandate (administrare intramusculară sau intravenoasă):
2
Severitatea infecţiei Adulţi (mg pe zi) Copii*(mg/kg şi zi) Nr de prize
severă 1200-1800 20 2 - 4
foarte severă 2400-2700 25 - 40 2 - 4
*) copii cu vârsta peste o lună
Doza poate fi crescută în infecţii severe sau cu risc letal, în special când au fost suspicionate sau detectate în
organism Bacteroides fragilis, tulpini de Peptococcus sau tulpini de Clostridium cum sunt Clostridium
perfringens. La adulţi, dozele mai mari de până la 2400 mg clindamicină pe zi se administrează intravenos.
Doza zilnică maximă este de 4800 mg clindamicină (fosfat).
Nu se recomandă administrarea intramusculară a unei doze mai mari de 600 mg clindamicină.
Alternativ, prima doză de clindamicină se poate administra în perfuzie de scurtă durată, în decurs de 10
minute sau mai mult, apoi sub formă de perfuzie prelungită, după cum urmează:
Menţinerea concentraţiei
plasmatice de clindamicină Rata perfuziei de scurtă durată Rata perfuziei
de întreţinere
peste 4 μ/ml 10 mg/min în decurs de 30 min 0,75 mg/min
peste 5 μ/ml 15 mg/min în decurs de 30 min 1,00 mg/min
peste 6 μ/ml 20 mg/min în decurs de 30 min 1,25 mg/min
Recomandări speciale:
- copii sub o lună: 15 - 20 mg clindamicină/kg şi zi, administrată i.v., in 3 - 4 prize egale. La prematurii cu
greutate mică poate fi necesară reducerea dozelor.
- infecţii ginecologice (BIP): 900 mg clindamicină administrată i.v. la fiecare 8 ore, în asociere cu un
antibiotic cu spectru asupra germenilor Gram-negativ, aerobi, de exemplu: gentamicina. După maxim 4 zile
şi minim 48 ore, se poate trece la administrarea orală - 450 mg clindamicină la 6 ore, timp de 10 - 14 zile.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, lincomicină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea antibioticelor poate determina dezvoltarea de tulpini bacteriene rezistente și/sau fungi. În cazul
apariției unei suprainfecții în timpul tratamentului cu clindamicină, trebuie instituită de urgență o terapie
specifică.
Soluţia parenterală conţine alcool benzilic. La prematuri, s-a raportat asocierea dintre administrarea
alcoolului benzilic şi apariţia gasping sindrom-ului, cu evoluţie letală.
În cazul aparitiei unui episod diareic persistent in timpul tratamentului cu clindamicină, administrarea
medicamentului trebuie întreruptă datorită posibilităţii apariţiei colitei pseudomembranoase care necesită un
tratament specific. Aceasta poate să apară chiar la mai multe săptămâni de la întreruperea tratamentului.
Diareea poate fi severă și trebuie tratată cu un antibiotic activ pentru Clostridium difficile, care este
producător de toxine. De asemenea, este contraindicată administrarea de inhibitori ai peristaltismului
intestinal.
Se recomandă prudență la pacienții cu antecedente de boli gastro-intestinale, în special colită și la pacienții
cu afecțiuni renale sau hepatice.
La acești pacienți se recomandă monitorizarea concentratiei plasmatice a clindamicinei in timpul
tratamentului cu doze maxime, deoarece aceşti pacienţi prezintă o creştere a concentraţiilor plasmatice şi o
prelungire a timpului de injumătăţire plasmatică prin eliminare. Tratamentele de lungă durată trebuie
efectuate sub stricta monitorizare a hemoleucogramei, enzimelor hepatice şi a funcţiei renale.
Deoarece clindamicina nu difuzează în lichidul cefalorahidian în cantităţi suficiente, medicamentul nu este
recomandat în tratamentul meningitelor.
Se recomandă prudenţă în cazul administrării clindamicinei la pacienţii cu teren atopic cu antecedente de
astm bronşic sau alte alergii.
Fosfatul de clindamicină nu se administrează nediluat intravenos in bolus, ci perfuzat în cel puţin 10 - 60
minute.
3
Clindamicyn conține alcool benzilic. Nu trebuie administrat la prematuri sau nou-născuți. Poate provoca
reacții toxice și alergice la sugari și copii sub 3 ani.
Clindamycin conține sodiu, sub 1 mmol/doză, adică practic ”nu conține sodiu”.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Alte antibiotice
In vitro, s-a demonstrat antagonism între clindamicină și eritromicină.
In vitro, în cazul administrării concomitente de clindamicină, efectul aminoglicozidelor este scăzut. Acest
efect nu poate fi confirmat in vivo.
Curarizante
Deoarece clindamicina potențează efectul curarizantelor, antibioticul administrat în perfuzie trebuie
administrat fie înainte, fie după administrarea curarelor. Se recomandă supravegherea gradului curarizării la
sfârşitul anesteziei.
Ciclosporina
Scăderea concentrației plasmatice a imunosupresorului cu risc de scădere a activității imunosupresoare. Se
recomandă monitorizarea concentrației plasmatice a ciclosporinei și, dacă este considerată necesară,
creșterea dozei.
In timpul tratamentului cu antibiotice (în special fluorochinolone, macrolide, cicline, cotrimoxazol şi anumite
cefalosporine) la pacienţii care sunt prezenţi factorii de risc (infecţii sau inflamatii severe, vârsta înaintată şi
starea generală gravă) poate să apară un dezechilibru al INR-ului.
Antagonişti ai vitaminei K
La pacienţii trataţi cu clindamicină în combinaţie cu un antagonist al vitaminei k (de exemplu warfarina,
acenocumarol şi fluindionă), a fost raportată creşterea testelor de coagulare (PT/INR) şi/sau de sângerare.
Prin urmare, testele de coagulare trebuie monitorizate frecvent la pacienţii trataţi cu antagonişti ai vitaminei
K.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Studiile asupra reproducerii efectuate la animale nu au evidenţiat riscuri pentru făt, dar, până în prezent, nu
există studii adecvate şi controlate efectuate la gravide.
De aceea, clindamicina trebuie administrată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile materne justifică
riscurile potenţiale pentru făt.
Clindamicina se excretă în laptele matern în concentraţii cuprinse între 0,7 - 3,8 μg/ml; în funcţie de
importanţa tratamentului pentru mamă se recomandă, fie întreruperea alăptării, fie întreruperea administrării
produsului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Clindamicina nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Tulburări gastro-intestinale:
Epigastralgii, dureri abdominale, greaţă, vărsături, diaree persistentă şi esofagită în cazul administrării orale
(aproximativ 8%). În cazul administrării intravenoase poate apare "gust metalic".
Ca şi în cazul altor antibiotice, tratamentul cu clindamicină se asociază cu cazuri grave, potenţial letale de
colită pseudomembranoasă. Această colită asociată tratamentului cu antibiotice este determinată de toxine
produse de către Clostridium difficile. Aspectul clinic este de diaree apoasă ușoară până la diaree persistentă
severă, leucocitoză, febră, crampe abdominale severe, care pot fi asociate cu eliminare de sânge şi mucus.
Evoluţia se poate face către peritonită, şoc şi megacolon toxic.
4
Diagnosticul de colită determinată de tratamentul cu antibiotice se face uzual pe recunoaşterea semnelor
clinice şi este confirmată prin aspectul endoscopic de colită pseudomembranoasă. De asemenea, prezenţa
bolii poate fi confirmată prin culturi din materiile fecale pentru Clostridium difficile, pe medii selective şi
analiza toxinelor de Clostridium difficile din materiile fecale.
Colita asociată antibioterapiei apare în cursul administrării sau în primele două - trei săptămâni după
tratament. Afecţiunea evoluează mai sever la pacienţii vârstnici sau taraţi. Administrarea clindamicinei
trebuie întreruptă în cazul apariţiei semnelor de colită. Se recomandă administrarea de colestiramină (4 g de
3 ori pe zi) şi răşini de colestiramină (5 g de 3 ori pe zi) deoarece aceste substanţe leagă toxina in vitro.
În cazul apariţiei colitei severe se recomandă reechilibrare hidro-electrolitică şi substituţie proteică adecvată.
Studiile efectuate indică toxina sau toxinele produse de clostridii (in special Clostridium difficile) ca agent
etiologic direct în producerea colitelor post-antibioterapie. De asemenea, aceste studii indică faptul că aceste
clostridii toxigenice sunt de obicei sensibile in vitro la vancomicină. Administrarea orală a 125 - 500 mg
vancomicina, de 4 ori pe zi, timp de 7 - 10 zile determină dispariţia rapidă a toxinei din probele de materii
fecale şi ameliorarea semnificativă clinic a diareei. Rareori, colita poate reapare după întreruperea
tratamentului cu vancomicină. In vitro, vancomicina este legată prin intermediul colestiraminei sau raşinilor
de colestiramină. În cazul administrării concomitente de rașini și vancomicină se recomandă administrarea
celor doua medicamente la ore diferite.
Ca o alternativă, se poate administra bacitracina, 25000 unitati de 4 ori pe zi, oral, timp de 7 - 10 zile.
Tulburări ale sistemului imunitar:
Rash, eruptii maculopapuloase şi urticarie au fost observate în timpul tratamentului cu clindamicină. La
pacienţii alergici la penicilină au fost raportate prurit, urticarie, edem Quincke şi soc anafilactic.
Cea mai frecventă reacţie adversă raportată a fost erupţia cutanată morbiliformă, generalizată, uşoară până la
moderată.
În rare cazuri, au fost raportate eritem polimorf sau manifestări asemănătoare sindromului Stevens-Johnson
sau Lyell asociate terapiei cu clindamicină.
Tulburări hepatobiliare
In timpul tratamentului cu clindamicină s-a raportat apariţia icterului şi a modificărilor testelor funcţionale
hepatice (bilirubina, ASAT, fosfataza alcalină).
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat:
Prurit, rash, eruptii cutanate, urticarie, vaginită şi rare cazuri de dermatită exfoliativă sau buloasă.
Tulburări hematologice și limfatice:
Neutropenie (leucopenie) tranzitorie, eozinofilie, agranulocitoză şi trombocitopenie. Nu s-a stabilit o relaţie
cauzală directă între administrarea de clindamicină şi oricare dintre reacţiile adverse sus menţionate.
Tulbură
ri vasculare:
Rar, în cazul administrării intravenoase rapide a fost raportată apariţia hipotensiunii arteriale şi stop cardiac.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare:
În cazul administrării intramusculare au fost raportate: durere, iritație locală sau formare de abcese.
În cazul administrării intravenoase au fost raportate cazuri de tromboflebită.
Aceste reactii adverse pot fi evitate prin administrarea intramusculară profundă și prin folosirea unui cateter
corespunzator.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului national de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
5
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj la om. În caz de supradozaj se recomandă tratament simptomatic şi
de susţinere; hemodializa şi dializa peritoneală nu sunt eficace pentru eliminarea clindamicinei din organism.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide și streptogramine,
lincosamide.
Cod ATC: J01FF01
Clindamicina (7-cloro-7-dezoxi-lincomicina) este un antibiotic derivat al lincomicinei obţinut din
Streptomyces lincolnensis.
Clindamicina se leaga de subunitatea 50S a ribozomului bacterian şi inhibă sinteza proteinelor. Acţiunea este
predominant bacteriostatică, dar poate fi şi bactericidă în funcţie de concentraţia şi sensibilitatea agentului
etiologic.
Desi fosfatul şi ester palmitatul sunt inactive in vitro, ele sunt usor hidrolizate in vivo formând baza activă a
clindamicinei.
Spectrul de activitate in vitro al clindamicinei include germeni sensibili aerobi Gram-pozitiv, bacterii
sensibile anaerobe Gram-pozitiv şi Gram-negativ şi tulpini sensibile de Chlamydia trachomatis. În general,
germenii aerobi Gram-negativ nu sunt sensibili la clindamicină.
Germeni sensibili CMI
90 (
g/ml)
Actinomyces spp. 0,03 – 25
Bacteroides spp. 0,02 – 2
Bacteroides fragilis 0,1 – 3,1
Bacteroides melaningenicus 0,1 – 0,2
Bifidobakterium eriksonii 0,03 – 0,1
Chlamydia trachomatis 0,25 – 4,0
Clostridium perfringens 0,1 – 3,1
Corynebacterium-diphteriae
0,5
Erysiopelothrix rhusiopathiae 0,006 – 0,012
Eubacterium spp. 0,1 – 0,8
Eubacterium alactolyticum 0,1
Eubacterium lentum 0,1 – 0.8
Fusobacterium spp. 0,1 – 1,6
Gardnerella vaginalis 0,06
Mycoplasma hominis 0,01 – 0,4
Peptococcus 0,1 – 6,2
Peptostreptococcus 0,1 – 1,6
Propionibacterium acnes 0,03 – 0,5
Staphylococcus aureus (methicillin-susceptible) 0,03 – 0,12
Staphylococcus epidermidis < 0,2 - >50
Streptococcus pyogenes (grup A) 0,02 – 0,4
Streptococcus agalactiae (grup B) 0,2 – 0,4
Streptococcus (group D, cu exceptia Enterococcus)
0,01 – 0,09
Streptococcus pneumoniae 0,01 – 0,06
Streptococcus viridans 0,01 – 0,06
Veillonella 0,03 – 0,12
Germeni moderat sensibili CMI
90 (
g/ml)
Campylobacter fetus 0,02 - > 100
Clostridium spp. 0,1 – 12,5
Flavobacterium spp. 0,5 – 8
Haemophilus spp. 0,02 – 50
6
Haemophilus influenza 0,39 – 12,5
Lactobacillus spp.
0,24 - > 4,4
Legionella pneumophilia < 4,0 – 16
Mycoplasma pneumoniae 0,5 – 6
Neisseria genorrhoeae 0,03 – 4
Nocardia spp. 0,8 – 25
Yersinia enterocolitica 4,0
Germeni rezistenti CMI
90 (
g/ml)
Acinobacter calcoaceticus 25 – 400
Citrobacter spp. > 6,2
Eikenella corodens 32 - > 128
Enterobacter spp. 100 - > 400
Escherichia coli 6,2
Klebsiella pneumoniae 50 - > 400
Moraxella spp. 100 - > 200
Neisseria meningitidis 8 – 46
Proteus spp. 50 - > 200
Proteus merabilis > 6,2
Providencia spp. > 6,2
Providencia stuartii > 400
Pseudomonas aeruginosa > 400
Serratia spp. > 6,2
Streptococcus faecalis (Enterococcus) 0,4 - > 100
Ureaplasma urealyticum 6,2 – 50
Vibrio alginolyticus 8 – 32
Vibrio parahemolyticus 8 – 32
Efectuarea testelor de sensibilitate este recomandată în cazul infecţiilor cauzate de germeni moderat sensibili,
în scopul excluderii unei posibile rezistenţe.
Sensibilitatea la clindamicină poate fi determinată pe baza procedeelor standardizate.
Criteriile de sensibilitate:
Sensibilitate Diametru (mm)
Disk-test (2
g) test de diluţie
CMI
90 (g/ml)
sensibili: > 21 < 0.5
moderat sensibili: 15 – 20 1 – 2
resistenţi: < 14 > 4
Rezultatele de laborator ale testelor standardizate de difuziune pe disc şi diluţie vor fi interpretate după
urmatoarele criterii: germenii moderat sensibili sunt sensibili la doze mari sau dacă infecţia se limitează la
ţesuturile sau fluidele organismului în care se ating concentraţii mari de antibiotic.
Dezvoltarea rezistenţei la clindamicină poate fi naturală sau dobândită. S-a demonstrat că există rezistenţă
incrucişată între clindamicină şi lincomicină. De asemenea, a fost demonstrat antagonismul între
clindamicină, macrolide şi cloramfenicol.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Concentraţia plasmatică maximă de 9 μg/ml se atinge în 1 - 3 ore de la administrarea i.m. a 600 mg
clindamicină. Concentraţia plasmatică maximă la sfârşitul perfuziei este de 7 μg/ml respectiv 10 μg/ml după
administrarea i.v. a 300 mg în decurs de 10 minute, respectiv 600 mg în decurs de 20 minute. Tabelul 1
prezintă media concentraţiilor plasmatice maxime după administrarea de fosfat de clindamicină.
Concentrația plasmatică a clindamicinei poate fi menţinută la valori mai mari decât concentraţia inhibitorie
minimă in vitro pentru majoritatea germenilor sensibili, prin administrarea de fosfat de clindamicină la
fiecare 8 - 12 ore pentru adulți și la fiecare 6 - 8 ore pentru copii sau prin perfuzie intravenoasă. Concentrația
plasmatică de echilibru este atinsă după a treia doză administrată.
7
Tabelul 1 :
Doza adulţi (la starea de
echilibru) Clindamicină (μg/ml) Fosfat de clindamicinăc (μg/ml)
300 mg i.v. în 10 minute la
fiecare 8 ore 7 15
600 mg i.v. în 20 minute la
fiecare 8 ore 10 23
900 mg i.v. în 30 minute la
fiecare 12 ore 11 29
1200 mg i.v. în 45 minute
la fiecare 12 ore 14 49
300 mg i.m.la fiecare 8 ore 6 3
600 mg i.m. la fiecare 12
ore 9 3
Doza copii (doza iniţială)* Clindamicină (μg/ml) Fosfat de clindamicină (μg/ml)
5 - 7 mg/kg i.v. în decurs de
o ora 10
3 - 6 mg/kg i.m. 4
5 - 7 mg/kg i.m. 8
*)sursa acestor date a fost reprezentată de un grup de pacienţi care au urmat tratament antiinfecţios.
Distribuţie:
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 40 - 90%. Clindamicina difuzează uşor în majoritatea
ţesuturilor şi fluidelor organismului. Volumul de distribuție este de 43 - 74 litri. În tesutul osos este obţinută
o concentraţie plasmatică de ±40% (20 - 75%); în laptele matern este de 50 - 100%, în lichidul sinovial 50%,
în sputa 30 - 75%, iar în lichidul peritoneal 50 - 90%.
Clindamicina nu difuzează în lichidul cefalorahidian nici chiar în cazul meningitelor. Clindamicina
traversează bariera feto - placentară.
Metabolizare:
Clindamicina este metabolizată la nivel hepatic rezultând diferiti metaboliţi cu acţiune antibacteriană variată,
cum sunt N-dimetil clindamicina (farmacologic mult mai activ decât clindamicina) şi sulfoxid de
clindamicină (mai putin activ decât clindamicina).
Eliminare:
Timpul mediu de injumătăţire plasmatică al clindamicinei este de 1,5 - 3,5 ore. Aproximativ 10 - 20% din
doza administrată oral se excretă prin urină sub formă nemetabolizată, şi 4% prin materiile fecale. Restul se
excretă sub formă de metaboliți inactivi biologic. Excreţia prin secreţia biliară faţă de cea prin materiile
fecale este de 0,9.
Cinetica în situaţii clinice speciale:
La pacienţii cu alterarea severă a funcţiei renale şi hepatice, timpul de înjumătăţire plasmatică este mai lung.
În cazul în care afecţiunile hepatice sau renale sunt uşoare, schema de tratament nu necesită modificări. Nu
se produce acumulare.
5.3 Date preclinice de siguranță
Fosfatul de clindamicină este inactiv biologic. In vivo el este rapid transformat prin hidrolizare în
clindamicină, activă. De aceea, datele toxicologice sunt considerate relevante pentru fosfatul de
clindamicină.
Clindamicina administrată oral la câine a fost bine tolerată.
Studiile asupra toxicităţii după administrare orală, efectuate la sobolani Spartan Sprague-Dawley şi câini
Beagle, timp de un an, la doze de 30, 100 si 300 mg/kg şi zi (3 g/zi la câine), au demonstrat buna toleranţă a
clindamicinei hidroclorid.
Nu au fost semnalate diferențe semnificative din punct de vedere patologic între grupul animalelor tratate cu
clindamicină hidroclorid față de grupul de control. Șobolanii care au primit clindamicină hidroclorid 600
mg/kg şi zi timp de 6 luni, au tolerat bine medicamentul; totuși, câinii care au primit doze similare au
prezentat vărsături, inapetență și scădere semnificativă în greutate.
8
Studiile asupra fertilității efectuate la șobolani tratați oral cu doze de până la 300 mg/kg și zi (de 31 ori doza
la om raportată la suprafața corporală) nu au relevat efecte asupra fertilităţii.
Studiile asupra reproducerii efectuate la sobolan și șoarece la care s-au administrat oral şi parenteral doze de
clindamicină de până la 600 mg/kg și zi (de 2,4 respectiv 1,2 ori doza maxima la om raportată la suprafaţa
corporală) nu au relevat afectări ale fătului datorate clindamicinei. La o singură specie de șoarece a fost
semnalat palatoschizis la feții animalelor tratate; deoarece această modificare nu a fost semnalată şi la alte
specii de soarece sau la alte rase de animale, este considerată a fi un efect de specie.
Testele standard de genotoxicitate includ testul micronucleilor la şobolan şi testul Ames. Ambele teste au
fost negative: clindamicina nu are potențial mutagen.
Nu au fost efectuate studii pe termen lung la animale pentru evaluarea potențialului carcinogen al
clindamicinei.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Alcool benzilic, edetat disodic, hidroxid de sodiu soluție 10%, apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilități
Următoarele medicamente sunt incompatibile chimic cu fosfatul de clindamicină: ampicilina, fenitoina
sodică, barbiturice, aminofilina, gluconatul de calciu și sulfatul de magneziu.
Fosfatul de clindamicină este compatibil din punct de vedere fizic şi chimic cu soluţie glucoză 5% şi NaCl
0,9% conţinând următoarele antibiotice în concentraţii terapeutice uzuale: amikacin, aztreonam, cefamandol
naftate, cefazolina, cefotaxima, cefoxitina, ceftazidima, gentamicina, netilmicina, penicilina, piperacilină și
tobramicina și stabil maxim 24 ore la temperaturi între 15 - 25°C.
Clindamicina în concentraţie de 6,9 sau 12 mg/ml este stabilă în glucoză 5%, NaCl 0,9%, sau soluție Ringer
lactat, la temperaturi între 15 - 25°C, maxim 16 zile, la frigider (4°C) maxim 32 zile şi congelată (- 10°C)
maxim 8 săptămâni.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
oC, în ambalajul original.
6.5 Natura și continutul ambalajului
Cutie cu 2 suporturi termoformate a câte 5 fiole din sticlă incoloră a câte 2 ml soluţie injectabilă.
6.6 Instrucțiuni privind pregatirea produsului medicamentos în vederea administrării și manipularea
sa
Concentrația de clindamicină în soluția perfuzabilă nu trebuie să depășească 18 mg/ml, iar rata de perfuzare
nu trebuie să depăşească 30 mg/min. Uzual se folosesc următoarele rate de perfuzie:
Doza Soluţia perfuzabilă Timp
300 mg 50 ml 10 minute
600 mg 50 ml 20 minute
900 mg 100 ml 30 minute
1200 mg 100 ml 40 minute
Nu se recomandă administrarea a mai mult de 1200 mg în timpul unei singure ore de perfuzie.
9
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
STADA HEMOFARM S.R.L.
Calea Torontalului, Km 6
Timişoara, Judeţul Timiş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8969/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Mai 2004
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
