SERLIFT 50 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
SERLIFT 50 mg comprimate filmate
SERLIFT 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Serlift 50 mg
Un comprimat filmat conţine sertralină 50 mg, sub formă de clorhidrat de sertralină.
Serlift 100 mg
Un comprimat filmat conţine sertralină 100 mg, sub formă de clorhidrat de sertralină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Serlift 50 mg comprimate filmate
Comprimate filmate în formă de capsulă, de culoare alba până la aproape albă, marcate cu ‘50’ pe o față și cu
o linie mediană pe cealaltă față.
Serlift 100 mg comprimate filmate
Comprimate filmate în formă de capsulă, de culoare alba până la aproape albă, marcate cu ‘100’ pe o față și
cu o linie mediană pe cealaltă față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sertralina este indicată în tratamentul:
Episoadelor depresive majore. Prevenţia recidivei episoadelor de depresie majoră.
Tulburării de panică, cu sau fără agorafobie.
Tulburării obsesiv-compulsive (TOC) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani.
Tulburării de anxietate socială.
Stresului post-traumatic (SPT).
4.2 Doze şi mod de administrare
Sertralina trebuie administrată o dată pe zi, dimineaţa sau seara.
Comprimatele de sertralină pot fi administrate cu sau fără alimente.
2
Iniţierea tratamentului
Depresie şi TOC
Tratamentul cu sertralină trebuie iniţiat la doză de 50 mg pe zi.
Tulburarea de panică, SPT şi tulburarea de anxietate socială
Tratamentul trebuie început cu 25 mg sertralină pe zi. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50 mg
sertralină odată pe zi. S-a demonstrat că această schemă de tratament reduce incidenţa reacţiilor adverse
caracteristice iniţierii tratamentului tulburării de panică.
Stabilirea dozei
Depresie, TOC, tulburarea de panică, tulburarea de anxietate socială şi SPT
Pacienţii care nu răspund la tratamentul cu 50 mg sertralină pe zi pot prezenta efecte benefice ca urmare a
creşterii dozei. Modificările de dozaj trebuie efectuate în etape de 50 mg la intervale de cel puţin o
săptămână, până la doza maximă zilnică de 200 mg. Modificările de dozaj nu trebuie efectuate mai frecvent
de o dată pe săptămână, având în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare de 24 de ore al sertralinei.
Instalarea efectului terapeutic se poate observa în decurs de 7 zile. Totuşi, de regulă, sunt necesare perioade
mai lungi, mai ales în cazul TOC.
Tratamentul de întreţinere
În timpul tratamentului de lungă durată, trebuie administrată doza eficace minimă, cu ajustări ulterioare, în
funcţie de răspunsul terapeutic.
Depresie
Pentru prevenirea recurenţei episoadelor de depresie majoră (EDM) poate fi recomandat tratamentul de lungă
durată. În majoritatea cazurilor, doza recomandată în prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi cu cea folosită
în timpul episoadele curente. Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă suficientă de timp de cel
puţin 6 luni pentru a se asigura că nu mai prezintă simptome.
Tulburări de panică şi TOC
Continuarea tratamentului tulburărilor de panică şi al TOC trebuie să fie evaluată cu regularitate, întrucât
prevenirea recăderii nu a fost demonstrată pentru aceste tulburări.
Pacienţi copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu diagnostic de tulburare obsesiv compulsivă
Pentru vârste cuprinse între 13 şi 17 ani: tratamentul se iniţiază cu 50 mg pe zi.
Pentru vârste cuprinse între 6 şi 12 ani: tratamentul se iniţiază cu 25 mg sertralină pe zi. Doza poate fi
crescută la 50 mg sertralină pe zi după o săptămână.
În lipsa unui răspuns satisfăcător, dozele ulterioare pot fi crescute în etape a 50 mg pe o perioadă de câteva
săptămâni, după caz. Doza maximă este de 200 mg sertralină pe zi. Totuşi, atunci când se creşte doza de la
50 mg sertralină pe zi trebuie avut în vedere faptul că, în general, greutatea copiilor este mai mică decât cea a
adulţilor. Modificările dozei nu trebuie făcute la intervale mai mici de o săptămână.
Nu a fost demonstrată eficacitatea în tratamentul episoadelor de depresie majoră la copii şi adolescenţi.
Nu sunt disponibile date pentru copii cu vârsta sub 6 ani (vezi de asemenea pct 4.4).
Utilizarea la vârstnici
La vârstnici stabilirea dozei se va face cu atenţie, întrucât la vârstnici poate exista un risc mai mare de
apariţie a hiponatremiei (vezi pct. 4.4).
3
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică
Utilizarea setralinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale de timp mai mari (vezi pct. 4.4).
Sertralina nu trebuie utilizată în caz de insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt disponibile date clinice
privind utilizarea (vezi pct. 4.4).
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei de sertralină la pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Simptome de întrerupere apărute la oprirea utilizării sertralinei
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Când se opreşte tratamentul cu sertralină, doza trebuie
redusă treptat într-o perioadă de cel puţin o săptămână până la două săptămâni, pentru a se reduce riscul
apariţiei simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome intolerabile ca urmare a
scăderii dozei sau după întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în considerare reluarea utilizării dozei
prescrise anterior. Ca urmare, medicul poate continua reducerea dozei dar în etape mai mici.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tratamentul concomitent cu inhibitori ireversibil de monoaminooxidază (IMAO) este contraindicat din cauza
riscului de sindrom serotoninergic cu simptome cum sunt agitaţie, tremor şi hipertermie. Administrarea
sertralinei nu trebuie să fie iniţiată timp de cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO
ireversibil. Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea
tratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitent cu pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sindrom serotoninergic (SS) sau Sindrom neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu ISRS, inclusiv cu sertralină, a fost raportată apariţia unor sindroame care pot pune
viaţa în pericol cum este sindromul serotoninergic (SS) sau sindromul neuroleptic malign (SNM). Riscul
apariţiei SS sau SNM în timpul administrării ISRS este mai mare în cazul tratamentului
concomitent cu medicamente serotoninergice (incluzând alte antidepresive serotoninergice, triptani), cu
medicamente care reduc metabolizarea serotoninei (incluzând medicamente IMAO de exemplu albastru de
metilen), antipsihotice şi alţi antagonişti dopaminergici si medicamente opioide. Pacienţii trebuie
monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor care caracterizează sindroamele SS sau SNM (vezi pct.
4.3).
Trecerea de la terapia cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), antidepresive sau antiobsesive
Există o experienţă controlată limitată privind momentul optim de trecere de la terapia cu inhibitori selectivi
ai recaptării serotoninei, antidepresive sau antiobsesive, la terapia cu sertralină. Sunt necesare atenţie şi
precauţie când se ia decizia trecerii la tratamentul cu sertralină, în special de la tratamentul cu medicamente
cu acţiune prelungită, cum este fluoxetina.
Alte medicamente serotoninergice, de exemplu triptofan, fenfluramină
şi agonişti ai 5-HT
Administrarea concomitentă de sertralină cu alte medicamente care cresc efectul neurotransmisiei
serotoninergice, cum sunt triptofan sau fenfluramină sau agonişti ai 5-HT, sau planta medicinală sunătoarea
(Hypericum perforatum), trebuie făcută cu precauţie sau evitată pe cât posibil, datorită potenţialului de
interacţiuni farmacodinamice.
Prelungirea intervalului QT/torsada vârfurilor (TV)
Au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT și torsada vârfurilor (TV) în timpul utilizării
sertralinei după punerea pe piață. Majoritatea rapoartelor au aparut la pacienti cu alti factori de risc pentru
prelungirea QT/TP. Prin urmare, sertralina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu factori de risc pentru
prelungirea QT.
4
Activarea maniei sau hipomaniei
Simptomele maniei/hipomaniei au fost raportate la un procent mic de pacienţi trataţi cu alte antidepresive şi
antiobsesive existente deja pe piaţă, inclusiv sertralină. De aceea, sertralina trebuie utilizată cu precauţie la
pacienţii care prezintă istoric de manie/hipomanie. Se recomandă supravegherea atentă de către medic.
Utilizarea sertralinei trebuie oprită la orice pacient care intră în faza de manie.
Schizofrenia
Pot fi agravate episoadele psihotice la pacienţii schizofrenici.
Crize epileptice
Crizele epileptice pot apărea în cazul tratamentului cu sertralină: sertralina trebuie evitată la pacienţii cu
epilepsie instabilă, iar pacienţii cu epilepsie aflată sub control trebuie monitorizaţi cu atenţie. Tratamentul cu
sertralină trebuie întrerupt la toţi pacienţii la care apar crize epileptice.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate de
suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca
situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape,
până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în
primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie sertralină şi care se pot şi ele asocia cu risc crescut de
apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot co-exista cu tulburări depresive
majore şi din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte aceleaşi
precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.
Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente
antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în cazul
medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să fie
însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea
dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea
monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid
precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Sertralina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, exceptând
pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani suferind de tulburări obsesiv compulsive. În studiile clinice,
comportamente legate de suicid (tentativă de suicid şi ideaţie suicidală), ostilitate (predominant agresivă,
comportament opozant şi furie) au fost mai frecvent observate la copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive
decât la cei la care s-a administrat placebo.
Cu toate acestea, dacă decizia de a trata este luată din considerente clinice, pacientul trebuie monitorizat cu
atenţie pentru apariţia simptomelor suicidare. În plus, sunt disponibile doar dovezi clinice limitate privind
date de siguranţă pe perioada îndelungată la copii şi adolescen
ţi privind efectele asupra creşterii, maturizării
sexuale şi a dezvoltării comportamentale şi cognitivă. Câteva cazuri de creștere şi pubertate întârziată au fost
raportate după punerea pe piață. Relevanța clinică și cauzalitatea sunt încă neclare (vezi pct 5.3). Medicii
trebuie să supravegheze cu atenţie pacienţii copii şi adolescenţi în tratament pe termen lung pentru
identificarea acestor anomalii în dezvoltare.
Sângerare anormală/hemoragie
În cazul utilizării ISRS, au fost raportate cazuri de sângerări anormale la nivel cutanat (echimozele şi
purpura) şi alte evenimente hemoragice cum sunt sângerările gastrointestinale sau ginecologice inclusiv
5
hemoragii fatale. Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi cu ISRS, în special în cazul utilizării
concomitente cu medicamente cunoscute ca afectând funcţia plachetară (de exemplu anticoagulantele,
antipsihoticele atipice şi fenotiazinele, cele mai multe dintre antidepresivele triciclice, acidul acetilsalicilic şi
antiiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), precum şi la pacienţii cu antecedente de tulburări hemoragice (vezi
pct. 4.5).
Hiponatremia
Hiponatremia poate apare în urma tratamentului cu ISRS sau INRS, incluzând sertralina. În multe cazuri,
hiponatremia apare ca urmare a unui sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH). Au
fost raportate cazuri în care concentraţia plasmatică de sodiu a fost mai mică de 110 mmol/l.
Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de a dezvolta hiponatremie în urma tratamentului cu ISRS şi
INRS. De asemenea, pacienţii care utilizează diuretice sau cei cu depleţie de volum de altă cauză pot
prezenta un risc mai mare (vezi Utilizarea la vârstnici). La pacienţii cu hiponatremie simptomatică, trebuie
luată în considerare oprirea tratamentului cu sertralină şi instituirea de măsuri medicale adecvate. Semnele şi
simptomele hiponatremiei includ cefalee, dificultăţi de concentrare, deteriorarea memoriei, confuzie, stare de
slăbiciune, instabilitate posturală care poate duce la cădere. Semnele şi simptomele asociate cu cazuri acute
şi/ sau mai severe includ halucinaţii, sincopă, convulsii, comă, stop respirator şi moarte.
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
La oprirea tratamentului apar simptomele de întrerupere obişnuite, mai ales dacă oprirea se face brusc (vezi
pct. 4.8). În studiile clinice, printre pacienţii trataţi cu sertralină, incidenţa reacţiilor de întrerupere raportate a
fost de 23% la cei care au întrerupt tratamentul cu sertralină, comparativ cu 12% la cei care au continuat să
utilizeze tratamentul cu sertralină.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate fi dependent de mai mulţi factori, incluzând durata şi doza
tratamentului, precum şi rata reducerii dozei. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeală, tulburări
senzoriale (incluzând parestezii), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise agitate), agitaţie şi
anxietate, greaţa şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome sunt uşoare până la moderate;
totuşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate. Simptomele apar de obicei în primele zile de la
întreruperea tratamentului, dar au fost raportate, foarte rar, şi la pacienţi care au omis din greşeală o doză. În
general, aceste simptome sunt auto-limitate şi dispar de obicei în decurs de 2 săptămâni, totuşi la unii
pacienţi pot fi prelungite (2 – 3 luni sau mai mult). De aceea, este recomandabil ca doza de sertralină, la
întreruperea tratamentului, să fie redusă treptat pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de
necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).
Acatisie/agitaţie psihomotorie
Utilizarea sertralinei a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată printr-o agitaţie subiectivă neplăcută
sau neliniște stresantă şi prin necesitatea de mişcare deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos sau de a sta
nemişcat. Această stare apare de cele mai multe ori chiar în primele săptămâni de tratament. La pacienţii la
care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.
Insuficienţă hepatică
Sertralina este metabolizată în proporţie mare în ficat. Un studiu farmacocinetic cu administrare de doze
repetate la subiecţi cu ciroză uşoară compensată a arătat prelungirea timpului de înjumătăţire prin eliminare
şi creşterea de aproximativ trei ori a ASC şi C
max în comparaţie cu subiecţii normali. Nu există diferenţe
semnificative de legare a proteinelor plasmatice între cele două grupuri. Sertralina trebuie utilizată cu atenţie
la pacienţii cu afecţiuni hepatice. La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau
la intervale mai mari de timp. Sertralina nu trebuie utilizată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi
pct. 4.2).
Insuficienţă renală
Sertralina este metabolizată în proporţie mare, iar excreţia prin urină a medicamentului nemetabolizat
reprezintă o cale minoră de eliminare. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-
ul creatininei 30-60 ml/min) sau cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei 10-
29 ml/min), în urma administrării de doze repetate, parametrii farmacocinetici (ASC
0-24 sau Cmax) nu au
6
prezentat modificări semnificative în comparaţie cu lotul martor. Nu este necesară ajustarea dozei de
sertralină în funcţie de gradul insuficienţei renale.
Utilizarea la vârstnici
În studiile clinice au fost incluşi peste 700 de pacienţi vârstnici (> 65 de ani). Profilul şi incidenţa reacţiilor
adverse apărute la vârstnici au fost similare cu cele de la pacienţii mai tineri.
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost totuşi asociaţi, cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic
la pacienţi vârstnici, ce pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi
Hiponatremia la pct. 4.4).
Pacienţii cu diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate modifica controlul glicemic.
Poate fi necesară ajustarea dozei de insulină şi/sau de antidiabetice orale administrate concomitent.
Terapia electroconvulsivantă
Nu există studii clinice care să stabilească riscurile sau beneficiile asocierii terapiei electroconvulsivante cu
sertralină.
Sucul de grapefruit
Nu este recomandată administrarea concomitentă de sertralină cu suc de grepfrut (vezi pct. 4.5).
Interferen
ța cu testele de screening pentru urină
La pacienții tratați cu sertralină au fost raportate rezultate fals pozitive ale testelor immunoassay de
screening de urină pentru benzodiazepine. Acest lucru se datorează lipsei de specificitate a testelor de
screening. Rezultate fals-pozitive ale testelor se pot aştepta timp de mai multe zile după întreruperea
tratamentului cu sertralină. Testele de confirmare, cum ar fi cromatografia de gaze/spectrometrie de masă,
vor distinge sertralina de benzodiazepine.
Glaucom cu unghi închis
ISRS, inclusiv sertralina, pot avea un efect asupra dimensiunilor pupilei determinând midriază. Acest efect
midriatic are potențialul de a reduce unghiul ochiului ducând la creşterea presiunii intraoculare şi la glaucom
cu unghi închis, în special la pacienții cu predispoziţie. Prin urmare, sertralina trebuie utilizată cu precauţie la
pacienții cu glaucom cu unghi închis sau istoric de glaucom.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Contraindicaţii
Inhibitori de monoaminooxidază
IMAO ireversibili (de exemplu selegilina)
Sertralina nu trebuie să fie utilizată în asociere cu IMAO ireversibili, cum este selegilina. Tratamentul cu
sertralină nu trebuie să fie iniţiat cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil.
Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă timp de cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului
cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.3).
Inhibitori MAO – A reversibili, selectivi (moclobemida)
Din cauza riscului de sindrom serotoninergic, sertralina nu trebuie asociată cu un IMAO reversibil şi selectiv,
cum este moclobemida. După un tratament cu un inhibitor de MAO reversibil, poate fi utilizată o scurtă
perioadă de întrerupere de 14 zile, înainte de iniţierea tratamentului cu sertralină. Se recomandă ca
administrarea sertralinei să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO
reversibil (vezi pct. 4.3).
IMAO reversibili, non-selectivi (linezolid)
Antibioticul linezolid este un slab IMAO reversibil şi non-selectiv şi nu trebuie administrat la pacienţii trataţi
cu sertralină (vezi pct. 4.3).
7
S-au raportat reacţii adverse severe la pacienţii la care a fost recent întrerupt tratamentul cu IMAO (de
exemplu albastru de metilen) şi început cel cu sertralină, sau care au avut întrerupt tratamentul cu sertralină,
cu puţin înainte de iniţierea celui cu IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii, diaforeză, greaţă,
vărsături, eritem facial, ameţeli, hipertermie şi caracteristici asemănătoare cu sindromul neuroleptic malign,
convulsii, şi deces.
Pimozidă
Într-un studiu folosind o doză unică mică de pimozidă (2 mg), administrată concomitent cu sertralina, au fost
observate concentraţii plasmatice crescute de pimozidă cu aproximativ 35%. Aceste concentraţii crescute nu
au fost asociate cu nici o modificare a ECG. Deoarece nu se cunoaşte mecanismul de producere al acestei
interacţiuni, datorită indicelui terapeutic îngust al pimozidei, administrarea concomitentă de setralină şi
pimozidă este contraindicată (a se vedea pct. 4.3).
Administrarea concomitentă cu sertralina nu este recomandată
Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central şi alcool etilic
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi nu a potenţat efectele alcoolului etilic,
carbamazepinei, haloperidolului sau fenitoinei asupra performanţei cognitive şi psihomotorii la subiecţii
sănătoși; cu toate acestea, nu se recomandă administrarea concomitentă de sertralină şi alcool etilic.
Alte medicamente serotoninergice
Vezi pct. 4.4.
Se recomandă, de asemenea, prudenţă la administrarea concomitentă a sertralinei cu fentanil (utilizat în
anestezie generală sau în tratamentul durerii cronice), cu alte medicamente serotoninergice (inclusiv alte
antidepresive serotoninergice, triptani) si cu alte medicamente opioide.
Precauţii speciale
Medicamente care prelungesc intervalului QT
Riscul de prelungire a intervalului QT și/sau aritmii ventriculare (de exemplu TV) poate fi crescut în cazul
utilizării concomitente a altor medicamente care prelungesc intervalul QT (de exemplu, unele antipsihotice și
antibiotice) (vezi pct 4.4).
Litiu
Într-un studiu clinic controlat cu placebo efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de
sertralină şi litiu nu a modificat semnificativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creştere a
incidenţei tremorului în comparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacţiune farmacodinamică. Se
recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor la care se administrează concomitent sertralină şi litiu.
Fenitoină
Într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, controlat cu placebo, s-a arătat că administrarea cronică de
sertralină 200 mg pe zi nu determină inhibarea semnificativă clinic a metabolizării fenitoinei. Totuşi, au fost
raportate câteva cazuri de pacienţi în tratament cu sertralină cu expunere mare la fenitoină; ca urmare, după
iniţierea tratamentului cu sertralină se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în
vederea ajustării corespunzătoare a dozelor de fenitoină. În plus, administrarea concomitentă de fenitoină
poate determina scăderea concentraţiei plasmatice de sertralină. Nu poate fi exclus faptul că alţi inductori ai
CYP3A4 de exemplu fenobarbital, carbamazepină, sunătoare, rifampicină pot determina o reducere a
concentraţiilor plasmatice de sertralină.
Triptani
După punerea pe piaţă, rareori au fost raportate cazuri de pacienţi care au prezentat slăbiciune,
hiperreflexibilitate, incoordonare, confuzie, anxietate şi agitaţie după administrarea de sertralină în asociere
cu sumatriptan. Simptome ale sindromului serotoninergic pot apărea şi la administrarea altor medicamente
din aceeaşi clasă (triptani). Dacă asocierea de sertralină şi triptani este absolut necesară, se recomandă
supravegherea atentă a pacientului (vezi pct 4.4).
8
Warfarină
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi şi warfarină a avut ca rezultat o creştere mică, dar
semnificativă statistic a timpului de protrombină, care în câteva cazuri rare a dezechilibrat valoarea INR.
Având în vedere acest lucru, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină când se iniţiază
sau se întrerupe tratamentul cu sertralină.
Alte interacţiuni medicamentoase, digoxină, atenolol, cimetidină
Administrarea concomitentă cu cimetidina a determinat o scădere substanţială a clearance-ului de sertralină.
Semnificaţia clinică a acestor modificări nu este încă cunoscută. Sertralina nu are nici un efect asupra
capacităţii de beta-blocare adrenergică a atenololului. Nu s-a observat nici un fel de interacţiune la
administrarea concomitentă a 200 mg sertralină zilnic cu digoxină.
Medicamente care afectează funcţia plachetară
La administrarea concomitentă de ISRS, inclusiv sertralină, şi medicamente cu acţiune asupra funcţiei
plachetare (cum sunt AINS, acidul acetilsalicilic şi ticlopidina) sau alte medicamente care pot creşte riscul
sângerărilor, poate creşte riscul sângerării (vezi pct. 4.4).
Medicamente metabolizate de citocromul P450
Sertralina poate acţiona ca un inhibitor uşor-moderat al CYP 2D6. Administrarea cronică de sertralină 50 mg
pe zi a arătat o creştere moderată (în medie 23% - 37%) a concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru ale
desipraminei (un marker al activităţii izoenzimei CYP 2D6). Interacţiuni clinice relevante pot să apară cu
alte substraturi ale CYP 2D6 cu un indice terapeutic îngust, care includ clasa 1C de antiaritmice cum sunt
propafenona şi flecainida, antidepresivele triciclice şi antipsihoticele tipice, în special la doze mai mari de
sertralină.
Sertralina nu acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4, CYP 2C9, CYP 2C19 şi CYP 1A2 la un nivel
semnificativ clinic. Acest lucru a fost confirmat de studii de interacţiune in-vivo, cu substraturi ale CYP3A4
(cortizolul endogen, carbamazepina, terfenadina, alprazolamul), cu substratul CYP2C19 diazepam şi
substraturile CYP2C9 tolbutamida, fenitoina şi glibenclamidă. Studiile in vitro indică faptul că sertralina are
un potenţial mic sau nu are potenţial de a inhiba CYP 1A2.
Aportul de trei pahare de suc de grapefruit pe zi a crescut nivelurile plasmatice de sertralină cu aproximativ
100% într-un studiu la opt voluntari sănătoşi japonezi. Prin urmare, consumul de suc de grapefruit trebuie
evitat în timpul tratamentului cu sertralină (vezi pct. 4.4).
Bazat pe un studiu de interacțiune cu suc de grapefruit, nu se poate exclude faptul că administrarea
concomitentă de sertralină şi inhibitori puternici ai CYP3A4, de exemplu inhibitori de protează, ketoconazol,
itraconazol, posaconazol, voriconazol, claritromicină, telitromicină şi nefazodonă, ar duce la creşteri şi mai
mari ale expunerii la sertralină. Acest lucru se referă, de asemenea, şi la inhibitori moderați ai CYP3A4, de
exemplu aprepitant, eritromicină, fluconazol, verapamil şi dilt
iazem. Aportul de inhibitori puternici ai
CYP3A4 trebuie evitat în timpul tratamentului cu sertralină.
Nivelurile plasmatice de sertralină sunt crescute cu aproximativ 50% la metabolizatorii slabi CYP2C19,
comparativ cu metabolizatorii puternici (vezi pct. 5.2). Interacţiunea cu inhibitori puternici ai CYP2C19 de
exemplu omeprazol, lansoprazol, pantoprazol, rabeprazol, fluoxetină, fluvoxamină nu poate fi exclusă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există studii adecvate, controlate la femei gravide. Totuşi, cantitatea mare de date nu a evidenţiat
inducerea de către sertralină a malformaţiilor congenitale. Studiile la animale au arătat prezenţa unor efecte
asupra reproducerii, datorate probabil toxicităţii materne cauzate de acţiunea farmacodinamică a substanţei
şi/sau acţiunea farmacodinamică directă a substanţei asupra fetusului (vezi pct. 5.3).
S-a raportat faptul că utilizarea sertralinei în timpul sarcinii determină simptome asemănătoare simptomelor
de întrerupere, la unii nou-născuţi, ale căror mame au fost tratate cu sertralină. Acest fenomen a fost observat
9
şi la celelalte antidepresive ISRS. Administrarea sertralinei nu este recomandată în sarcină, numai dacă
starea clinică a mamei este de aşa natură încât beneficiile estimate depăşesc riscul potenţial.
Dacă utilizarea de către mamă continuă în ultimele stadii de sarcină, în special în al treilea trimestru, nou-
născuţii trebuie ţinuţi sub supraveghere. Următoarele simptome pot apărea la nou-născutul a cărui mamă a
utilizat sertralină în ultimele stadii de sarcină: sindrom de detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii,
temperatură instabilă, alăptare dificilă, vărsături, hipoglicemie, hipertonie, hipotonie, hiperreflexie, tremor,
apăsare nervoasă, iritabilitate, letargie, plâns constant, somnolenţă şi tulburări de somn. Aceste simptome pot
apărea datorită altor efecte serotoninergice sau simptomelor de întrerupere. Complicaţiile apar imediat sau
foarte curând (<24 ore) după naştere, în majoritatea cazurilor.
Datele epidemiologice au sugerat faptul că utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) în
sarcină, în special în ultima parte a acesteia, poate creşte riscul de apariţie a hipertensiunii arteriale
pulmonare persistente la nou-născut (HAPPN). Riscul constatat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de
sarcini. În populaţia generală, apar 1 - 2 cazuri de HAPPN la 1000 sarcini.
Alăptarea
Datele publicate referitoare la concentraţia sertralinei în lapte au arătat că mici cantităţi de sertralină şi de N-
demetilsertralină, metabolitul sertralinei, au fost excretate în lapte. În general, concentraţiile plasmatice ale
sugarului au fost neglijabile sau nedetectabile, cu o singură excepţie a unui sugar la care concentraţia
plasmatică a atins aproximativ 50% din concentraţia plasmatică maternă (dar fără a avea un efect notabil
asupra sănătăţii sugarului). Până la această dată, nu au fost raportate reacţii adverse asupra sănătăţii sugarilor
alăptaţi de mame aflate în tratament cu sertralină, dar riscul nu poate fi exclus. Administrarea sertralinei
mamelor care alăptează nu este recomandată, numai dacă, în urma deciziei medicului, beneficiile depăşesc
riscul potenţial.
Fertilitatea
Datele obţinute de la animale nu au demonstrat niciun efect al sertralinei asupra parametrilor fertilităţii (vezi
pct. 5.3). Rapoartele de caz la subiecţi umani, cu unele ISRS, au arătat un efect reversibil asupra calităţii
spermei. Până în prezent nu a fost observat impactul asupra fertilităţii umane.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Studiile clinice farmacologice au arătat că sertralina nu are nici un efect asupra performanţelor psihomotorii.
Totuşi, deoarece medicamentele psihotrope pot diminua capacitatea fizică sau mentală necesară îndeplinirii
unor activităţi potenţial riscante, cum sunt conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor, pacientul trebuie
avertizat în consecinţă.
4.8 Reacţii adverse
Greaţa este reacţia adversă cel mai frecvent întâlnită. În tratamentul tulburărilor de anxietate socială,
disfuncţia sexuală (eşecul ejaculării) la bărbaţi a fost întâlnit la 14% din pacienţii trataţi cu sertralină
comparativ cu 0% la cei cu placebo. Aceste reacţii adverse sunt dependente de doză şi sunt tranzitorii
adeseori pe parcursul continuării tratamentului.
Profilul reacţiilor adverse cel mai frecvent observate în studii dublu-orb controlate cu placebo, la pacienţii cu
TOC, tulburare de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială a fost similar cu cel observat în studiile
clinice la pacienţii cu depresie.
În Tabelul 1, sunt prezentate reacţiile adverse apărute după punerea pe pia
ţă (frecvenţa necunoscută) şi din
studiile clinice controlate cu placebo (la un număr total de 2542 pacienţi în tratament cu sertralină şi 2145
pacienţi cu placebo) pentru depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială.
Unele din reacţiile adverse prezentate în Tabelul 1 pot scădea în intensitate şi frecvenţă odată cu continuarea
tratamentului şi, în general, nu duc la oprirea tratamentului.
Tabelul 1: Reacţii adverse
10
Frecvenţa reacţiilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC, tulburări de
panică, SPT şi tulburare de anxietate socială. Analiză globală şi experienţă după punerea pe piaţă (frecvenţă
necunoscută).
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) Foarte
rare
(<1/10000
) Cu frecvenţă
necunoscută
Infecţii şi infestări
Faringită Infecţii ale
tractului respirator
superior,
Rinită
Diverticulită,
Gastroenterită,
Otită medie
Tumori benigne, maligne (incluzând chisturi şi polipi)
Neoplasm†
Tulburări hematologice şi limfatice
Limfadenopatie
Leucopenie,
Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Hipersensibilitate Reacţii anafilactoide
Alergie
Tulburări endocrine
Hipotiroidism
Hiperprolactinemie,
şi sindrom de
secreţie inadecvată
de ADH
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Apetit alimentar
scăzut,
Apetit alimentar
crescut* Diabet zaharat,
Hipercolesterolemie,
Hipoglicemie Hiponatremie
Hiperglicemie
Tulburări psihice
Insomnie
(19%) Depresie*,
Depersonalizare,
Coşmaruri,
Anxietate*,
Agitaţie*,
Nervozitate,
Libidou scăzut*, Halucinaţii*,
Agresivitate*
Stare euforică*,
Apatie,
Gândire anormală,
Tulburări de conversie,
Dependenţă de
medicamente,
Psihoze*, Paranoia,
Ideaţie/comportament
suicidar***,
Somnambulism,
Paronirie
11
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) Foarte
rare
(<1/10000
) Cu frecvenţă
necunoscută
Bruxism Ejaculare prematură
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli
(11%),
Somnolenţă
(13%),
Cefalee
(21%)* Parestezie*,
Tremor,
Hipertonie,
Disgeuzie,
Tulburări de
atenţie
Convulsii*,
Contracţii
musculare
involuntare*,
Coordonare
anormală,
Hiperkinezie,
Amnezie,
Hipoestezie*,
Tulburări de
vorbire,
Ameţeli posturale,
Sincopă,
Migrenă* Comă*,
Coreoatetoză,
Diskinezie,
Hiperestezie, Tulburări
senzoriale
Tulburări de
motilitate (incluzând
simptome
extrapiramidale cum
sunt hiperkinezie,
hipertonie,
distonie,
bruxism sau
tulburări de mers).
De asemenea, au
fost raportate semne
şi simptome
asociate sindromului
serotoninergic sau
sindromului
neuroleptic malign:
în unele situaţii
asociate
administrării
concomitente de
medicamente
serotoninergice, şi
anume: agitaţie,
confuzie, diaforeză,
diaree, febră,
hipertensiune
arterială, rigiditate şi
tahicardie.
Acatisie şi agitaţie
psihomotorie (vezi
pct. 4.4).
Spasm
cerebrovascular
(inclusiv sindromul
de vasoconstricţie
cerebrală reversibilă
şi sindromul Call-
Fleming).
Tulburări oculare
Tulburări vizuale Midriază*
Glaucom,
Tulburări lacrimale,
Scotom, Tulburări de vedere
Pupile inegale
12
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) Foarte
rare
(<1/10000
) Cu frecvenţă
necunoscută
Diplopie,
Fotofobie,
Hifema
Tulburări acustice şi vestibulare
Tinitus* Dureri în ureche
Tulburări cardiace
Palpitaţii* Tahicardie Infarct miocardic,
Bradicardie,
Tulburări cardiace Prelungirea
intervalului QT,
torsada vârfurilor
Tulburări vasculare
Bufeu * Hipertensiune
arterială*,
Eritem facial Ischemie periferică
Hematurie Sângerări anormale
(cum sunt hemoragii
gastro-intestinale)
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Căscat* Bronhospasm*,
Dispnee, EpistaxisLaringospasm,
Hiperventilaţie,
Hipoventilaţie,
Stridor,
Disfonie,
Sughiţ Boală pulmonară
interstiţială
Tulburări gastro-intestinale
Diaree
(18%),
Greaţă
(24%),
Xerostomie
(14%) Dureri
abdominale*
Vărsături*,
Constipaţie*
Dispepsie,
Flatulenţă Esofagită,
Disfagie,
Hemoroizi,
Hipersecreţie
salivară, Tulburări
linguale, EructaţieMelenă, Hematochezie,
Stomatită,
Ulceraţia limbii,
Tulburări dentare,
Glosită,
Ulceraţii ale gurii Pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Disfuncţie hepatică Evenimente
hepatice grave
(incluzând hepatită,
icter şi insuficienţă
hepatică)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii*,
Hiperhidroză Edem periorbitar*,
Edem facial,
Purpură*,
Alopecie*,
Transpiraţie rece,
Piele uscată,
Urticarie*, Dermatită,
Dermatită buloasă,
Erupţie cutanată
foliculară,
Textură anormală a
părului,
Miros anormal al pielii Rapoarte rare de
reacţii adverse
cutanate severe
(RACS) de
exemplu, sindrom
Stevens-Johnson şi
necroliză
13
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) Foarte
rare
(<1/10000
) Cu frecvenţă
necunoscută
Prurit epidermică,
Edem
angioneurotic,
Fotosensibilitate,
Reacţii cutanate
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Artralgie, Mialgie Osteoartrită,
Slăbiciune
musculară, Dureri
de spate, Spasme
musculare Tulburări osoase
Crampe musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Nicturie,
Retenţie urinară*,
Poliurie,
Polakiurie,
Tulburări de
micţiune,
Incontinenţă
urinară* Oligurie,
Ezitare urinară
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului **
Eşecul
ejaculării
(14%) Disfuncţie
erectilă Hemoragie
vaginală,
Disfuncţie
sexuală,
Disfuncţie sexuală
feminină,
Menstruaţii
neregulate Menoragie,
Vulvovaginită atrofică,
Balanopostită,
Secreţii genitale,
Priapism*, Galactoree* Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Oboseală
(10%)* Dureri toracice*,
Stare generală de
rău
Edem periferic,
Frisoane, Pirexie*,
Astenie*,
Sete Hernie,
Toleranţă scăzută la
medicamente,
Tulburări de mers
Investigaţii diagnostice
Creşteri ale
concentraţiei
alanin
aminotransferazei
* şi aspartat
aminotransferazei
*,
Scăderi în
greutate*, Creşteri
în greutate* Spermă anormală,
Creşterea
colesterolemiei
Rezultate anormale
ale testelor de
laborator,
Alterări ale funcţiei
plachetare
14
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) Foarte
rare
(<1/10000
) Cu frecvenţă
necunoscută
Leziuni şi intoxicaţii
Leziuni
Proceduri medicale şi chirurgicale
Vasodilataţie
procedurală
Dacă evenimentul advers a apărut în depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială,
termenul folosit a fost reclasificat prin termenul folosit în studiile de depresie.
† Un caz de neoplasm a fost raportat la un pacient care a fost tratat cu sertralină comparativ cu niciun caz la
grupul placebo.
* aceste reacţii adverse au apărut, de asemenea, şi în experiența după punerea pe piaţă
** numitorul foloseşte numărul de pacienţi din grupuri mixte: sertralină (1118 bărbaţi, 1424 femei) placebo (926
bărbaţi, 1219 femei)
Pentru TOC, numai studii pe perioadă scurtă, de 1-12 săptămâni
*** În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu sertralină, s-au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4. 4)
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
Întreruperea tratamentului cu sertralină (mai ales dacă se face brusc) conduce în mod obişnuit la simptome
de întrerupere. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeala, tulburările senzoriale (incluzând parestezia),
tulburări ale somnului (incluzând insomnia şi visele agitate), agitaţia sau anxietatea, greaţa şi/sau vărsăturile,
tremorul şi cefaleea. În general, aceste evenimente sunt uşoare până la moderate şi autolimitate; cu toate
acestea, la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite. De aceea, este recomandabil ca atunci când
tratamentul nu mai este necesar, doza de sertralină să fie redusă treptat (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Populaţia vârstnică
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic la
pacienţi vârstnici, ce pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
În studiile clinice în care au fost incluşi peste 600 de pacienţi copii şi adolescenţi trataţi cu sertralină, profilul
general al reacţiilor adverse a fost similar cu cel din studiile la pacienţi adulţi. Următoarele reacţii adverse au
fost raportate din studiile controlate (n = 281 pacienţi trataţi cu sertralină):
Foarte frecvente (≥1/10): cefalee (22%), insomnie (21%), diaree (11%) şi greaţă (15%)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10): dureri toracice, manie, pirexie, vărsături, anorexie, labilitate afectivă,
agresivitate, agitaţie, nervozitate, tulburări de atenţie, ameţeală, hiperkinezie, migrenă, somnolenţă, tremor,
tulburări vizuale, xerostomie, dispepsie, coşmar, oboseală, incontinenţă urinară, erupţii cutanate tranzitorii,
acnee, epistaxis, flatulenţă.
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100): ECG cu interval QT prelungit, tentativă de suicid, convulsii,
tulburări extrapiramidale, parestezii, depresie, halucinaţii, purpură, hiperventilaţie, anemie, alterări ale
funcţiei hepatice, alanin aminotransferază crescută, cistită, herpes simplex, otită externă, otalgii, dureri
oculare, midriază, stare generală de rău, hematurie, erupţii cutanate pustuloase, rinită, leziuni, greutate
scăzută, spasme musculare, vise anormale, apatie, albuminurie, polakiurie, poliurie, dureri ale sânului,
tulburări menstruale, alopecie, dermatită, modificări cutanate, miros anormal al pielii, urticarie, bruxism,
eritem facial.
15
Frecvenţă necunoscută: enurezis.
Efect de clasă
Studiile epidemiologice efectuate în principal la pacienţi cu vârsta de 50 ani şi peste, arată un risc crescut de
fracturi osoase la pacienţii trataţi cu inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei (ISRS) şi antidepresivele
triciclice (ATC). Mecanismul de producere a acestora nu este cunoscut.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Sertralina are o marjă largă de siguranță în funcție de grupa de pacienţi şi/sau de medicația concomitentă.
S-au raportat decese în cazul supradozajului sertralinei, singure sau în combinație cu alte medicamente şi/sau
alcool. În consecinţă, orice supradozaj trebuie tratat intensiv.
Simptomatologie
Simptomele supradozajului constau în efectele mediate de serotonină, cum sunt somnolenţă, tulburări gastro-
intestinale (greaţă şi vărsături), tahicardie, tremor, agitaţie şi ameţeli. Mai puţin frecvent a fost raportată
coma.
Tratament
Nu există nici un antidot specific pentru sertralină. Dacă este necesar, se asigură permeabilitatea şi
funcţionarea căilor respiratorii, oxigenarea şi ventilaţia adecvată. Cărbunele activat, care poate fi folosit
împreună cu un purgativ, poate fi la fel sau chiar mai eficace decât lavajul gastric şi trebuie luat în
considerare în tratamentul supradozajului. Inducerea emezei nu este recomandată. Se recomandă
monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale, în paralel cu tratamentul simptomatic general şi de susţinere.
Datorită volumului mare de distribuţie al sertralinei este improbabil ca diureza forţată, dializa, hemoperfuzia
sau exsanguinotransfuzia să ofere vreun beneficiu.
Supradozajul cu sertralină poate prelungi intervalul QT şi este recomandată monitorizarea ECG în toate
cazurile de supradozaj cu sertralină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), codul ATC: N06AB06.
In vitro, sertralina este un inhibitor puternic şi selectiv al captării neuronale de serotonină (5-HT), ceea ce are
ca rezultat potenţarea efectelor 5-HT la animale. Sertralina are efecte foarte slabe asupra recaptării neuronale
de noradrenalină şi dopamină. La doze clinice, sertralina blochează captarea de serotonină în trombocitele
umane. La animale este lipsită de activitate stimulantă, sedativă sau anticolinergică şi nu este cardiotoxică. În
studii controlate la voluntari sănătoşi, sertralina nu a produs sedare şi nu a interferat cu performanţa
psihomotorie. În concordanţă cu inhibarea selectivă a captării de 5-HT, sertralina nu creşte activitatea
catecolaminergică. Sertralina nu are afinitate pentru receptorii muscarinici (colinergici), serotoninergici,
dopaminergici, adrenergici, histaminergici, GABA-ergici (acid gama amino butiric) sau benzodiazepinici.
Administrarea cronică de sertralină la animale s-a asociat cu scăderea funcţiei receptorilor cerebrali
noradrenergici, aşa cum s-a observat şi la alte medicamente eficace clinic în tratamentul depresiei sau
obsesiei.
16
Nu s-a demonstrat că sertralina prezintă potenţial de dependenţă. Într-un studiu la subiecţi umani,
randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, ce compara potenţialul de apariţie al abuzului la sertralină,
alprazolam sau d-amfetamină, s-a observat că sertralina nu produce efecte subiective pozitive indicatoare ale
unui potenţial de dependenţă. Pe de altă parte, la subiecţii care au fost trataţi cu alprazolam şi d-
amfetamină s-a observat o rată a fenomenelor de dependenţă, euforie sau potenţial de dependenţă
semnificativ mai mare decât cea la grupul placebo. Sertralina nu determină nici apariţia fenomenelor de
stimulare şi anxietate, ce sunt asociate administrarii de d-amfetamină, nici a fenomenelor de sedare şi
alterarea funcţiei psihomotorii, ce sunt asociate administrării de alprazolam. Sertralina nu are acţiune
stimulantă asupra maimuţelor Rhesus care sunt dresate să-şi administreze cocaină şi nici nu poate substitui d-
amfetamina sau pentobarbitalul ca stimul discriminativ la maimuţele Rhesus.
Date din studiile clinice
Tulburări depresive majore
Un studiu cu sertralină 50-200 mg pe zi a înrolat pacienţi cu depresie trataţi în ambulator şi care au prezentat
un răspuns terapeutic la sfârşitul unei faze iniţiale de tratament deschis de 8 săptămâni. Aceşti pacienţi
(N=295) au fost randomizaţi pentru continuarea tratamentului timp de 44 săptămâni în cadrul unui studiu
dublu-orb cu sertralină 50-200 mg pe zi sau placebo. Rata de recăderi a fost statistic semnificativ mai mică la
pacienţii trataţi cu sertralină, decât în cazul grupului cu placebo. Doza medie pentru cei care au terminat
tratamentul a fost de 70 mg pe zi. Procentul de pacienţi care au răspuns la tratament (definit ca fiind acei
pacienţi care nu au prezentat recăderi) pentru grupul cu sertralină şi cel cu placebo a fost de 83,4%, şi
respectiv 60,8%.
Stres post traumatic (SPT)
Date combinate din 3 studii privind SPT în populaţia generală, au arătat că bărbaţii au o rată de răspuns mai
mică decât femeile. În două dintre aceste studii generale, ratele de răspuns la sertralină versus placebo la
bărbaţi şi femei au fost similare (femei: 57,2% comparativ cu 34,5%; bărbaţi: 53,9% comparativ cu 38,2%).
Numărul de bărbaţi şi de femei din populaţia generală sumată din studii a fost de 184, respectiv 430, şi de
aceea rezultatele la femei sunt mai robuste, cele de la bărbaţi au fost asociate cu alte variabile iniţiale (abuzul
mai mare de medicaţie, durata mai lungă, surse de traumă etc) care sunt corelate cu efectul redus.
TOC la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea sertralinei (50 – 200 mg pe zi) au fost evaluate în tratamentele copiilor (cu vârste
cuprinse între 6 şi 12 ani) şi adolescenţilor (13 – 17 ani) nedepresivi ambulatori cu tulburare obsesiv
compulsivă (TOC). După o săptămâna de introducere într-un studiu singur-orb placebo, pacienţii au fost
randomizaţi la douăsprezece săptămâni de tratament cu doză flexibilă fie cu sertralină, fie cu placebo. Copiii
(6-12 ani) au primit iniţial o doză de 25 mg. Pacienţii selectaţi pentru grupul tratat cu sertralină au arătat o
îmbunătăţire semnificativ mai mare decât cei din grupul placebo în ceea ce priveşte scorurile Children`s Yale
Brown Obsessive Compulsive Scale CY-BOCS (p = 0,005), NIMH Global Obsessive Compulsive Scale (p =
0,019), CGI Improvement (p = 0.002). În plus, s-a observat o tendinţă mai mare de îmbunătăţire în grupul cu
sertralină comparativ cu grupul placebo pe scala CGI Severity (p = 0,089). Pentru CY-BOCS, scorurile
medii iniţiale şi modificarea faţă de scorurile iniţiale pentru grupul cu placebo a fost de 22,25 ± 6,15,
respectiv -3,4 ± 0,82, în timp ce pentru grupul cu sertralină, acestea au fost de 23,36 ± 4,56, respectiv -6,8 ±
0,87. Într-o analiză ulterioară studiului, cei care au răspuns la tratament, definiţi ca pacienţi cu o scădere mai
mare de 25% pe scala CY-BOCS (măsură a eficacităţii principale) de la valoarea iniţială la valoarea finală,
au fost 53% din grupul de pacienţi trataţi cu sertralină comparativ cu 37% din grupul de pacienţi cu placebo
(p = 0,03).
Datele privind siguranţa pe termen lung şi eficacitatea nu sunt disponibile pentru populaţia de copii şi
adolescenţi.
Nu există date disponibile pentru copii cu vârste sub 6 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
17
Sertralina prezintă o farmacocinetică proporţională cu doza, în intervalul de dozaj cuprins între 50 şi 200 mg.
La bărbaţi, în urma administrării unei doze orale unice zilnice de 50 până la 200 mg timp de 14 zile,
concentraţiile plasmatice maxime ale sertralinei (C
max) sunt atinse la 4,5 până la 8,4 ore după administrare.
Alimentaţia nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei din comprimatele filmate.
Distribuţia
Aproximativ 98% din medicamentul aflat în circulaţie este legat de proteinele plasmatice.
Metabolizarea
Sertralina suferă o metabolizare intensă la primul pasaj hepatic.
Pe baza datelor clinice şi a datelor in vitro, se poate concluziona că sertralina este metabolizată prin multiple
căi inclusiv CYP3A4, CYP2C19 (vezi pct. 4.5) şi CYP2B6. In-vitro sertralina şi demetilsertralina,
metabolitul său, sunt de asemenea, substrate ale glicoproteinei p.
Eliminarea
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al sertralinei este de aproximativ 26 ore (interval 22-36 ore). În
concordanţă cu timpul de înjumătăţire prin eliminare, se produce o acumulare aproximativ dublă până la
atingerea concentraţiei constante, care apare după o săptămână de administrare a unei doze unice zilnice.
Timpul de înjumătăţire al N-demetilsertralinei este de 62 până la 104 ore. Atât sertralina, cât şi N-
demetilsertralina sunt metabolizate în proporţie mare la om, iar metaboliţii rezultaţi sunt excretaţi în fecale şi
urină în cantităţi egale. Doar o mică parte ( 0,2%) de sertralină nemetabolizată este excretată prin urină.
Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi
Pacienţi copii şi adolescenţi cu TOC
Farmacocinetica sertralinei a fost studiată la 29 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la 32
pacienţi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani. Pacienţilor le-a fost crescută treptat doza până la
200 mg pe zi în 32 zile, fie li s-a administrat o doză iniţială de 25 mg crescută treptat, fie li s-a administrat o
doză iniţială de 50 mg crescută treptat. Dozajul de 25 mg şi cel de 50 mg a fost tolerat în egală măsură. La
atingerea concentraţiei constante pentru doza de 200 mg, concentraţia plasmatică a sertralinei la grupul de
vârstă 6 – 12 ani a fost mai mare cu 35% comparativ cu cel de vârstă 13 – 17 ani şi cu 21% mai mare decât la
grupul adult de referinţă. Nu au existat diferenţe semnificative privind clearance-ul între băieţi şi fete. Ca
urmare, la copii sunt recomandate o doză de iniţiere mică şi paşi de titrare de 25 mg, mai ales la cei cu
greutate corporală mică. Doza pentru adolescenţi poate fi aceeaşi ca la adulţi.
Adolescenţi şi vârstnici
Profilul farmacocinetic la adolescenţi sau persoane vârstnice nu este diferit semnificativ de cel al adulţilor cu
vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani.
Insuficienţă hepatică
La pacienţi cu afectare hepatică, timpul de înjumătăţire al sertralinei este prelungit şi ASC creşte de
aproximativ trei ori (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală moderat-severă, nu a fost demonstrată o acumulare semnificativă de
sertralină.
Farmacogenetică
Nivelurile plasmatice de sertralină au fost cu aproximativ 50% mai mari la metabolizatorii slabi ai CYP2C19
faţă de metabolizatorii puternici. Nu este clară semnificaţia clinică, iar la pacienţi stabilirea dozei trebuie să
fie realizată pe baza răspunsului clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
18
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogenitatea.
Studiile de toxicitate asupra reproducerii la animale au arătat că nu este nicio dovadă de teratogenitate sau
reacţii adverse asupra fertilităţii masculine. Fetotoxicitatea observată se datorează probabil toxicităţii
materne. Supravieţuirea post-natală a puilor şi greutatea corporală au scăzut doar în primele zile după
naştere. S-a demonstrat că mortalitatea post-natală iniţială se datorează expunerii in-utero începând din ziua a
15-a a sarcinii. Întârzierile identificate în dezvoltarea post-natală a puilor din femele tratate se datorează
probabil efectelor asupra femelelor şi, prin urmare, nu sunt relevante pentru om.
Datele obţinute de la animale de la rozătoare şi ne-rozătoare nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii.
Studii pe animale tinere
A fost efectuat un studiu de toxicologie la șobolani tineri în care sertralina a fost administrată oral postnatal
la șobolani masculi și femele, zilele 21- 56 (la doze de 10, 40, sau 80 mg/kg/zi), cu o fază de recuperare fără
doză până la ziua 196 postnatal. Întârzieri ale maturizării sexuale au avut loc la masculi și femele la diferite
doze (masculi la 80 mg/kg și femele la ≥10 mg/kg), dar în ciuda acestui fapt nu au existat efecte legate de
sertralină asupra rezultatelor finale care au fost evaluate privind reproducerea de sex masculin sau feminin.
În plus, ȋn zilele 21-56 postnatal au fost observate şi deshidratare, cromorinoree și reducerea creşterii medii a
greutății corporale. Toate efectele mai sus menționate atribuite administrării sertralinei s-au inversat la un
moment dat în timpul fazei de recuperare fără doză a studiului. Relevanța clinică a acestor efecte observate la
șobolanii la care s-a administrat sertralina nu a fost stabilită.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină PH 101 și PH 102
Hidrogenfosfat de calciu dihidrat
Amidon glicolat de sodiu (tip A)
Hidroxipropilceluloză
Stearat de magneziu
Film
Opadry OY-S-58910 White
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 14 comprimate filmate.
19
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Serlift 50 mg
8403/2015/01
Serlift 100 mg
8404/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Aprilie 2003
Reînnoire – Noiembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
SERLIFT 50 mg comprimate filmate
SERLIFT 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Serlift 50 mg
Un comprimat filmat conţine sertralină 50 mg, sub formă de clorhidrat de sertralină.
Serlift 100 mg
Un comprimat filmat conţine sertralină 100 mg, sub formă de clorhidrat de sertralină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Serlift 50 mg comprimate filmate
Comprimate filmate în formă de capsulă, de culoare alba până la aproape albă, marcate cu ‘50’ pe o față și cu
o linie mediană pe cealaltă față.
Serlift 100 mg comprimate filmate
Comprimate filmate în formă de capsulă, de culoare alba până la aproape albă, marcate cu ‘100’ pe o față și
cu o linie mediană pe cealaltă față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sertralina este indicată în tratamentul:
Episoadelor depresive majore. Prevenţia recidivei episoadelor de depresie majoră.
Tulburării de panică, cu sau fără agorafobie.
Tulburării obsesiv-compulsive (TOC) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani.
Tulburării de anxietate socială.
Stresului post-traumatic (SPT).
4.2 Doze şi mod de administrare
Sertralina trebuie administrată o dată pe zi, dimineaţa sau seara.
Comprimatele de sertralină pot fi administrate cu sau fără alimente.
2
Iniţierea tratamentului
Depresie şi TOC
Tratamentul cu sertralină trebuie iniţiat la doză de 50 mg pe zi.
Tulburarea de panică, SPT şi tulburarea de anxietate socială
Tratamentul trebuie început cu 25 mg sertralină pe zi. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50 mg
sertralină odată pe zi. S-a demonstrat că această schemă de tratament reduce incidenţa reacţiilor adverse
caracteristice iniţierii tratamentului tulburării de panică.
Stabilirea dozei
Depresie, TOC, tulburarea de panică, tulburarea de anxietate socială şi SPT
Pacienţii care nu răspund la tratamentul cu 50 mg sertralină pe zi pot prezenta efecte benefice ca urmare a
creşterii dozei. Modificările de dozaj trebuie efectuate în etape de 50 mg la intervale de cel puţin o
săptămână, până la doza maximă zilnică de 200 mg. Modificările de dozaj nu trebuie efectuate mai frecvent
de o dată pe săptămână, având în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare de 24 de ore al sertralinei.
Instalarea efectului terapeutic se poate observa în decurs de 7 zile. Totuşi, de regulă, sunt necesare perioade
mai lungi, mai ales în cazul TOC.
Tratamentul de întreţinere
În timpul tratamentului de lungă durată, trebuie administrată doza eficace minimă, cu ajustări ulterioare, în
funcţie de răspunsul terapeutic.
Depresie
Pentru prevenirea recurenţei episoadelor de depresie majoră (EDM) poate fi recomandat tratamentul de lungă
durată. În majoritatea cazurilor, doza recomandată în prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi cu cea folosită
în timpul episoadele curente. Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă suficientă de timp de cel
puţin 6 luni pentru a se asigura că nu mai prezintă simptome.
Tulburări de panică şi TOC
Continuarea tratamentului tulburărilor de panică şi al TOC trebuie să fie evaluată cu regularitate, întrucât
prevenirea recăderii nu a fost demonstrată pentru aceste tulburări.
Pacienţi copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu diagnostic de tulburare obsesiv compulsivă
Pentru vârste cuprinse între 13 şi 17 ani: tratamentul se iniţiază cu 50 mg pe zi.
Pentru vârste cuprinse între 6 şi 12 ani: tratamentul se iniţiază cu 25 mg sertralină pe zi. Doza poate fi
crescută la 50 mg sertralină pe zi după o săptămână.
În lipsa unui răspuns satisfăcător, dozele ulterioare pot fi crescute în etape a 50 mg pe o perioadă de câteva
săptămâni, după caz. Doza maximă este de 200 mg sertralină pe zi. Totuşi, atunci când se creşte doza de la
50 mg sertralină pe zi trebuie avut în vedere faptul că, în general, greutatea copiilor este mai mică decât cea a
adulţilor. Modificările dozei nu trebuie făcute la intervale mai mici de o săptămână.
Nu a fost demonstrată eficacitatea în tratamentul episoadelor de depresie majoră la copii şi adolescenţi.
Nu sunt disponibile date pentru copii cu vârsta sub 6 ani (vezi de asemenea pct 4.4).
Utilizarea la vârstnici
La vârstnici stabilirea dozei se va face cu atenţie, întrucât la vârstnici poate exista un risc mai mare de
apariţie a hiponatremiei (vezi pct. 4.4).
3
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică
Utilizarea setralinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale de timp mai mari (vezi pct. 4.4).
Sertralina nu trebuie utilizată în caz de insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt disponibile date clinice
privind utilizarea (vezi pct. 4.4).
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei de sertralină la pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Simptome de întrerupere apărute la oprirea utilizării sertralinei
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Când se opreşte tratamentul cu sertralină, doza trebuie
redusă treptat într-o perioadă de cel puţin o săptămână până la două săptămâni, pentru a se reduce riscul
apariţiei simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome intolerabile ca urmare a
scăderii dozei sau după întreruperea tratamentului, atunci poate fi luată în considerare reluarea utilizării dozei
prescrise anterior. Ca urmare, medicul poate continua reducerea dozei dar în etape mai mici.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tratamentul concomitent cu inhibitori ireversibil de monoaminooxidază (IMAO) este contraindicat din cauza
riscului de sindrom serotoninergic cu simptome cum sunt agitaţie, tremor şi hipertermie. Administrarea
sertralinei nu trebuie să fie iniţiată timp de cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO
ireversibil. Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea
tratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitent cu pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sindrom serotoninergic (SS) sau Sindrom neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu ISRS, inclusiv cu sertralină, a fost raportată apariţia unor sindroame care pot pune
viaţa în pericol cum este sindromul serotoninergic (SS) sau sindromul neuroleptic malign (SNM). Riscul
apariţiei SS sau SNM în timpul administrării ISRS este mai mare în cazul tratamentului
concomitent cu medicamente serotoninergice (incluzând alte antidepresive serotoninergice, triptani), cu
medicamente care reduc metabolizarea serotoninei (incluzând medicamente IMAO de exemplu albastru de
metilen), antipsihotice şi alţi antagonişti dopaminergici si medicamente opioide. Pacienţii trebuie
monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor care caracterizează sindroamele SS sau SNM (vezi pct.
4.3).
Trecerea de la terapia cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), antidepresive sau antiobsesive
Există o experienţă controlată limitată privind momentul optim de trecere de la terapia cu inhibitori selectivi
ai recaptării serotoninei, antidepresive sau antiobsesive, la terapia cu sertralină. Sunt necesare atenţie şi
precauţie când se ia decizia trecerii la tratamentul cu sertralină, în special de la tratamentul cu medicamente
cu acţiune prelungită, cum este fluoxetina.
Alte medicamente serotoninergice, de exemplu triptofan, fenfluramină
şi agonişti ai 5-HT
Administrarea concomitentă de sertralină cu alte medicamente care cresc efectul neurotransmisiei
serotoninergice, cum sunt triptofan sau fenfluramină sau agonişti ai 5-HT, sau planta medicinală sunătoarea
(Hypericum perforatum), trebuie făcută cu precauţie sau evitată pe cât posibil, datorită potenţialului de
interacţiuni farmacodinamice.
Prelungirea intervalului QT/torsada vârfurilor (TV)
Au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT și torsada vârfurilor (TV) în timpul utilizării
sertralinei după punerea pe piață. Majoritatea rapoartelor au aparut la pacienti cu alti factori de risc pentru
prelungirea QT/TP. Prin urmare, sertralina trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu factori de risc pentru
prelungirea QT.
4
Activarea maniei sau hipomaniei
Simptomele maniei/hipomaniei au fost raportate la un procent mic de pacienţi trataţi cu alte antidepresive şi
antiobsesive existente deja pe piaţă, inclusiv sertralină. De aceea, sertralina trebuie utilizată cu precauţie la
pacienţii care prezintă istoric de manie/hipomanie. Se recomandă supravegherea atentă de către medic.
Utilizarea sertralinei trebuie oprită la orice pacient care intră în faza de manie.
Schizofrenia
Pot fi agravate episoadele psihotice la pacienţii schizofrenici.
Crize epileptice
Crizele epileptice pot apărea în cazul tratamentului cu sertralină: sertralina trebuie evitată la pacienţii cu
epilepsie instabilă, iar pacienţii cu epilepsie aflată sub control trebuie monitorizaţi cu atenţie. Tratamentul cu
sertralină trebuie întrerupt la toţi pacienţii la care apar crize epileptice.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente legate de
suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca
situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape,
până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în
primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie sertralină şi care se pot şi ele asocia cu risc crescut de
apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot co-exista cu tulburări depresive
majore şi din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte aceleaşi
precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul tratamentului.
Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente
antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în cazul
medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să fie
însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după modificarea
dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea
monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid
precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Sertralina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, exceptând
pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani suferind de tulburări obsesiv compulsive. În studiile clinice,
comportamente legate de suicid (tentativă de suicid şi ideaţie suicidală), ostilitate (predominant agresivă,
comportament opozant şi furie) au fost mai frecvent observate la copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive
decât la cei la care s-a administrat placebo.
Cu toate acestea, dacă decizia de a trata este luată din considerente clinice, pacientul trebuie monitorizat cu
atenţie pentru apariţia simptomelor suicidare. În plus, sunt disponibile doar dovezi clinice limitate privind
date de siguranţă pe perioada îndelungată la copii şi adolescen
ţi privind efectele asupra creşterii, maturizării
sexuale şi a dezvoltării comportamentale şi cognitivă. Câteva cazuri de creștere şi pubertate întârziată au fost
raportate după punerea pe piață. Relevanța clinică și cauzalitatea sunt încă neclare (vezi pct 5.3). Medicii
trebuie să supravegheze cu atenţie pacienţii copii şi adolescenţi în tratament pe termen lung pentru
identificarea acestor anomalii în dezvoltare.
Sângerare anormală/hemoragie
În cazul utilizării ISRS, au fost raportate cazuri de sângerări anormale la nivel cutanat (echimozele şi
purpura) şi alte evenimente hemoragice cum sunt sângerările gastrointestinale sau ginecologice inclusiv
5
hemoragii fatale. Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi cu ISRS, în special în cazul utilizării
concomitente cu medicamente cunoscute ca afectând funcţia plachetară (de exemplu anticoagulantele,
antipsihoticele atipice şi fenotiazinele, cele mai multe dintre antidepresivele triciclice, acidul acetilsalicilic şi
antiiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), precum şi la pacienţii cu antecedente de tulburări hemoragice (vezi
pct. 4.5).
Hiponatremia
Hiponatremia poate apare în urma tratamentului cu ISRS sau INRS, incluzând sertralina. În multe cazuri,
hiponatremia apare ca urmare a unui sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH). Au
fost raportate cazuri în care concentraţia plasmatică de sodiu a fost mai mică de 110 mmol/l.
Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de a dezvolta hiponatremie în urma tratamentului cu ISRS şi
INRS. De asemenea, pacienţii care utilizează diuretice sau cei cu depleţie de volum de altă cauză pot
prezenta un risc mai mare (vezi Utilizarea la vârstnici). La pacienţii cu hiponatremie simptomatică, trebuie
luată în considerare oprirea tratamentului cu sertralină şi instituirea de măsuri medicale adecvate. Semnele şi
simptomele hiponatremiei includ cefalee, dificultăţi de concentrare, deteriorarea memoriei, confuzie, stare de
slăbiciune, instabilitate posturală care poate duce la cădere. Semnele şi simptomele asociate cu cazuri acute
şi/ sau mai severe includ halucinaţii, sincopă, convulsii, comă, stop respirator şi moarte.
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
La oprirea tratamentului apar simptomele de întrerupere obişnuite, mai ales dacă oprirea se face brusc (vezi
pct. 4.8). În studiile clinice, printre pacienţii trataţi cu sertralină, incidenţa reacţiilor de întrerupere raportate a
fost de 23% la cei care au întrerupt tratamentul cu sertralină, comparativ cu 12% la cei care au continuat să
utilizeze tratamentul cu sertralină.
Riscul apariţiei simptomelor de întrerupere poate fi dependent de mai mulţi factori, incluzând durata şi doza
tratamentului, precum şi rata reducerii dozei. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeală, tulburări
senzoriale (incluzând parestezii), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise agitate), agitaţie şi
anxietate, greaţa şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome sunt uşoare până la moderate;
totuşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate. Simptomele apar de obicei în primele zile de la
întreruperea tratamentului, dar au fost raportate, foarte rar, şi la pacienţi care au omis din greşeală o doză. În
general, aceste simptome sunt auto-limitate şi dispar de obicei în decurs de 2 săptămâni, totuşi la unii
pacienţi pot fi prelungite (2 – 3 luni sau mai mult). De aceea, este recomandabil ca doza de sertralină, la
întreruperea tratamentului, să fie redusă treptat pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de
necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).
Acatisie/agitaţie psihomotorie
Utilizarea sertralinei a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată printr-o agitaţie subiectivă neplăcută
sau neliniște stresantă şi prin necesitatea de mişcare deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos sau de a sta
nemişcat. Această stare apare de cele mai multe ori chiar în primele săptămâni de tratament. La pacienţii la
care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.
Insuficienţă hepatică
Sertralina este metabolizată în proporţie mare în ficat. Un studiu farmacocinetic cu administrare de doze
repetate la subiecţi cu ciroză uşoară compensată a arătat prelungirea timpului de înjumătăţire prin eliminare
şi creşterea de aproximativ trei ori a ASC şi C
max în comparaţie cu subiecţii normali. Nu există diferenţe
semnificative de legare a proteinelor plasmatice între cele două grupuri. Sertralina trebuie utilizată cu atenţie
la pacienţii cu afecţiuni hepatice. La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau
la intervale mai mari de timp. Sertralina nu trebuie utilizată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi
pct. 4.2).
Insuficienţă renală
Sertralina este metabolizată în proporţie mare, iar excreţia prin urină a medicamentului nemetabolizat
reprezintă o cale minoră de eliminare. La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-
ul creatininei 30-60 ml/min) sau cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei 10-
29 ml/min), în urma administrării de doze repetate, parametrii farmacocinetici (ASC
0-24 sau Cmax) nu au
6
prezentat modificări semnificative în comparaţie cu lotul martor. Nu este necesară ajustarea dozei de
sertralină în funcţie de gradul insuficienţei renale.
Utilizarea la vârstnici
În studiile clinice au fost incluşi peste 700 de pacienţi vârstnici (> 65 de ani). Profilul şi incidenţa reacţiilor
adverse apărute la vârstnici au fost similare cu cele de la pacienţii mai tineri.
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost totuşi asociaţi, cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic
la pacienţi vârstnici, ce pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi
Hiponatremia la pct. 4.4).
Pacienţii cu diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate modifica controlul glicemic.
Poate fi necesară ajustarea dozei de insulină şi/sau de antidiabetice orale administrate concomitent.
Terapia electroconvulsivantă
Nu există studii clinice care să stabilească riscurile sau beneficiile asocierii terapiei electroconvulsivante cu
sertralină.
Sucul de grapefruit
Nu este recomandată administrarea concomitentă de sertralină cu suc de grepfrut (vezi pct. 4.5).
Interferen
ța cu testele de screening pentru urină
La pacienții tratați cu sertralină au fost raportate rezultate fals pozitive ale testelor immunoassay de
screening de urină pentru benzodiazepine. Acest lucru se datorează lipsei de specificitate a testelor de
screening. Rezultate fals-pozitive ale testelor se pot aştepta timp de mai multe zile după întreruperea
tratamentului cu sertralină. Testele de confirmare, cum ar fi cromatografia de gaze/spectrometrie de masă,
vor distinge sertralina de benzodiazepine.
Glaucom cu unghi închis
ISRS, inclusiv sertralina, pot avea un efect asupra dimensiunilor pupilei determinând midriază. Acest efect
midriatic are potențialul de a reduce unghiul ochiului ducând la creşterea presiunii intraoculare şi la glaucom
cu unghi închis, în special la pacienții cu predispoziţie. Prin urmare, sertralina trebuie utilizată cu precauţie la
pacienții cu glaucom cu unghi închis sau istoric de glaucom.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Contraindicaţii
Inhibitori de monoaminooxidază
IMAO ireversibili (de exemplu selegilina)
Sertralina nu trebuie să fie utilizată în asociere cu IMAO ireversibili, cum este selegilina. Tratamentul cu
sertralină nu trebuie să fie iniţiat cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil.
Administrarea sertralinei trebuie să fie întreruptă timp de cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului
cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.3).
Inhibitori MAO – A reversibili, selectivi (moclobemida)
Din cauza riscului de sindrom serotoninergic, sertralina nu trebuie asociată cu un IMAO reversibil şi selectiv,
cum este moclobemida. După un tratament cu un inhibitor de MAO reversibil, poate fi utilizată o scurtă
perioadă de întrerupere de 14 zile, înainte de iniţierea tratamentului cu sertralină. Se recomandă ca
administrarea sertralinei să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO
reversibil (vezi pct. 4.3).
IMAO reversibili, non-selectivi (linezolid)
Antibioticul linezolid este un slab IMAO reversibil şi non-selectiv şi nu trebuie administrat la pacienţii trataţi
cu sertralină (vezi pct. 4.3).
7
S-au raportat reacţii adverse severe la pacienţii la care a fost recent întrerupt tratamentul cu IMAO (de
exemplu albastru de metilen) şi început cel cu sertralină, sau care au avut întrerupt tratamentul cu sertralină,
cu puţin înainte de iniţierea celui cu IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii, diaforeză, greaţă,
vărsături, eritem facial, ameţeli, hipertermie şi caracteristici asemănătoare cu sindromul neuroleptic malign,
convulsii, şi deces.
Pimozidă
Într-un studiu folosind o doză unică mică de pimozidă (2 mg), administrată concomitent cu sertralina, au fost
observate concentraţii plasmatice crescute de pimozidă cu aproximativ 35%. Aceste concentraţii crescute nu
au fost asociate cu nici o modificare a ECG. Deoarece nu se cunoaşte mecanismul de producere al acestei
interacţiuni, datorită indicelui terapeutic îngust al pimozidei, administrarea concomitentă de setralină şi
pimozidă este contraindicată (a se vedea pct. 4.3).
Administrarea concomitentă cu sertralina nu este recomandată
Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central şi alcool etilic
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi nu a potenţat efectele alcoolului etilic,
carbamazepinei, haloperidolului sau fenitoinei asupra performanţei cognitive şi psihomotorii la subiecţii
sănătoși; cu toate acestea, nu se recomandă administrarea concomitentă de sertralină şi alcool etilic.
Alte medicamente serotoninergice
Vezi pct. 4.4.
Se recomandă, de asemenea, prudenţă la administrarea concomitentă a sertralinei cu fentanil (utilizat în
anestezie generală sau în tratamentul durerii cronice), cu alte medicamente serotoninergice (inclusiv alte
antidepresive serotoninergice, triptani) si cu alte medicamente opioide.
Precauţii speciale
Medicamente care prelungesc intervalului QT
Riscul de prelungire a intervalului QT și/sau aritmii ventriculare (de exemplu TV) poate fi crescut în cazul
utilizării concomitente a altor medicamente care prelungesc intervalul QT (de exemplu, unele antipsihotice și
antibiotice) (vezi pct 4.4).
Litiu
Într-un studiu clinic controlat cu placebo efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de
sertralină şi litiu nu a modificat semnificativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creştere a
incidenţei tremorului în comparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacţiune farmacodinamică. Se
recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor la care se administrează concomitent sertralină şi litiu.
Fenitoină
Într-un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, controlat cu placebo, s-a arătat că administrarea cronică de
sertralină 200 mg pe zi nu determină inhibarea semnificativă clinic a metabolizării fenitoinei. Totuşi, au fost
raportate câteva cazuri de pacienţi în tratament cu sertralină cu expunere mare la fenitoină; ca urmare, după
iniţierea tratamentului cu sertralină se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în
vederea ajustării corespunzătoare a dozelor de fenitoină. În plus, administrarea concomitentă de fenitoină
poate determina scăderea concentraţiei plasmatice de sertralină. Nu poate fi exclus faptul că alţi inductori ai
CYP3A4 de exemplu fenobarbital, carbamazepină, sunătoare, rifampicină pot determina o reducere a
concentraţiilor plasmatice de sertralină.
Triptani
După punerea pe piaţă, rareori au fost raportate cazuri de pacienţi care au prezentat slăbiciune,
hiperreflexibilitate, incoordonare, confuzie, anxietate şi agitaţie după administrarea de sertralină în asociere
cu sumatriptan. Simptome ale sindromului serotoninergic pot apărea şi la administrarea altor medicamente
din aceeaşi clasă (triptani). Dacă asocierea de sertralină şi triptani este absolut necesară, se recomandă
supravegherea atentă a pacientului (vezi pct 4.4).
8
Warfarină
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi şi warfarină a avut ca rezultat o creştere mică, dar
semnificativă statistic a timpului de protrombină, care în câteva cazuri rare a dezechilibrat valoarea INR.
Având în vedere acest lucru, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină când se iniţiază
sau se întrerupe tratamentul cu sertralină.
Alte interacţiuni medicamentoase, digoxină, atenolol, cimetidină
Administrarea concomitentă cu cimetidina a determinat o scădere substanţială a clearance-ului de sertralină.
Semnificaţia clinică a acestor modificări nu este încă cunoscută. Sertralina nu are nici un efect asupra
capacităţii de beta-blocare adrenergică a atenololului. Nu s-a observat nici un fel de interacţiune la
administrarea concomitentă a 200 mg sertralină zilnic cu digoxină.
Medicamente care afectează funcţia plachetară
La administrarea concomitentă de ISRS, inclusiv sertralină, şi medicamente cu acţiune asupra funcţiei
plachetare (cum sunt AINS, acidul acetilsalicilic şi ticlopidina) sau alte medicamente care pot creşte riscul
sângerărilor, poate creşte riscul sângerării (vezi pct. 4.4).
Medicamente metabolizate de citocromul P450
Sertralina poate acţiona ca un inhibitor uşor-moderat al CYP 2D6. Administrarea cronică de sertralină 50 mg
pe zi a arătat o creştere moderată (în medie 23% - 37%) a concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru ale
desipraminei (un marker al activităţii izoenzimei CYP 2D6). Interacţiuni clinice relevante pot să apară cu
alte substraturi ale CYP 2D6 cu un indice terapeutic îngust, care includ clasa 1C de antiaritmice cum sunt
propafenona şi flecainida, antidepresivele triciclice şi antipsihoticele tipice, în special la doze mai mari de
sertralină.
Sertralina nu acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4, CYP 2C9, CYP 2C19 şi CYP 1A2 la un nivel
semnificativ clinic. Acest lucru a fost confirmat de studii de interacţiune in-vivo, cu substraturi ale CYP3A4
(cortizolul endogen, carbamazepina, terfenadina, alprazolamul), cu substratul CYP2C19 diazepam şi
substraturile CYP2C9 tolbutamida, fenitoina şi glibenclamidă. Studiile in vitro indică faptul că sertralina are
un potenţial mic sau nu are potenţial de a inhiba CYP 1A2.
Aportul de trei pahare de suc de grapefruit pe zi a crescut nivelurile plasmatice de sertralină cu aproximativ
100% într-un studiu la opt voluntari sănătoşi japonezi. Prin urmare, consumul de suc de grapefruit trebuie
evitat în timpul tratamentului cu sertralină (vezi pct. 4.4).
Bazat pe un studiu de interacțiune cu suc de grapefruit, nu se poate exclude faptul că administrarea
concomitentă de sertralină şi inhibitori puternici ai CYP3A4, de exemplu inhibitori de protează, ketoconazol,
itraconazol, posaconazol, voriconazol, claritromicină, telitromicină şi nefazodonă, ar duce la creşteri şi mai
mari ale expunerii la sertralină. Acest lucru se referă, de asemenea, şi la inhibitori moderați ai CYP3A4, de
exemplu aprepitant, eritromicină, fluconazol, verapamil şi dilt
iazem. Aportul de inhibitori puternici ai
CYP3A4 trebuie evitat în timpul tratamentului cu sertralină.
Nivelurile plasmatice de sertralină sunt crescute cu aproximativ 50% la metabolizatorii slabi CYP2C19,
comparativ cu metabolizatorii puternici (vezi pct. 5.2). Interacţiunea cu inhibitori puternici ai CYP2C19 de
exemplu omeprazol, lansoprazol, pantoprazol, rabeprazol, fluoxetină, fluvoxamină nu poate fi exclusă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există studii adecvate, controlate la femei gravide. Totuşi, cantitatea mare de date nu a evidenţiat
inducerea de către sertralină a malformaţiilor congenitale. Studiile la animale au arătat prezenţa unor efecte
asupra reproducerii, datorate probabil toxicităţii materne cauzate de acţiunea farmacodinamică a substanţei
şi/sau acţiunea farmacodinamică directă a substanţei asupra fetusului (vezi pct. 5.3).
S-a raportat faptul că utilizarea sertralinei în timpul sarcinii determină simptome asemănătoare simptomelor
de întrerupere, la unii nou-născuţi, ale căror mame au fost tratate cu sertralină. Acest fenomen a fost observat
9
şi la celelalte antidepresive ISRS. Administrarea sertralinei nu este recomandată în sarcină, numai dacă
starea clinică a mamei este de aşa natură încât beneficiile estimate depăşesc riscul potenţial.
Dacă utilizarea de către mamă continuă în ultimele stadii de sarcină, în special în al treilea trimestru, nou-
născuţii trebuie ţinuţi sub supraveghere. Următoarele simptome pot apărea la nou-născutul a cărui mamă a
utilizat sertralină în ultimele stadii de sarcină: sindrom de detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii,
temperatură instabilă, alăptare dificilă, vărsături, hipoglicemie, hipertonie, hipotonie, hiperreflexie, tremor,
apăsare nervoasă, iritabilitate, letargie, plâns constant, somnolenţă şi tulburări de somn. Aceste simptome pot
apărea datorită altor efecte serotoninergice sau simptomelor de întrerupere. Complicaţiile apar imediat sau
foarte curând (<24 ore) după naştere, în majoritatea cazurilor.
Datele epidemiologice au sugerat faptul că utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) în
sarcină, în special în ultima parte a acesteia, poate creşte riscul de apariţie a hipertensiunii arteriale
pulmonare persistente la nou-născut (HAPPN). Riscul constatat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de
sarcini. În populaţia generală, apar 1 - 2 cazuri de HAPPN la 1000 sarcini.
Alăptarea
Datele publicate referitoare la concentraţia sertralinei în lapte au arătat că mici cantităţi de sertralină şi de N-
demetilsertralină, metabolitul sertralinei, au fost excretate în lapte. În general, concentraţiile plasmatice ale
sugarului au fost neglijabile sau nedetectabile, cu o singură excepţie a unui sugar la care concentraţia
plasmatică a atins aproximativ 50% din concentraţia plasmatică maternă (dar fără a avea un efect notabil
asupra sănătăţii sugarului). Până la această dată, nu au fost raportate reacţii adverse asupra sănătăţii sugarilor
alăptaţi de mame aflate în tratament cu sertralină, dar riscul nu poate fi exclus. Administrarea sertralinei
mamelor care alăptează nu este recomandată, numai dacă, în urma deciziei medicului, beneficiile depăşesc
riscul potenţial.
Fertilitatea
Datele obţinute de la animale nu au demonstrat niciun efect al sertralinei asupra parametrilor fertilităţii (vezi
pct. 5.3). Rapoartele de caz la subiecţi umani, cu unele ISRS, au arătat un efect reversibil asupra calităţii
spermei. Până în prezent nu a fost observat impactul asupra fertilităţii umane.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Studiile clinice farmacologice au arătat că sertralina nu are nici un efect asupra performanţelor psihomotorii.
Totuşi, deoarece medicamentele psihotrope pot diminua capacitatea fizică sau mentală necesară îndeplinirii
unor activităţi potenţial riscante, cum sunt conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor, pacientul trebuie
avertizat în consecinţă.
4.8 Reacţii adverse
Greaţa este reacţia adversă cel mai frecvent întâlnită. În tratamentul tulburărilor de anxietate socială,
disfuncţia sexuală (eşecul ejaculării) la bărbaţi a fost întâlnit la 14% din pacienţii trataţi cu sertralină
comparativ cu 0% la cei cu placebo. Aceste reacţii adverse sunt dependente de doză şi sunt tranzitorii
adeseori pe parcursul continuării tratamentului.
Profilul reacţiilor adverse cel mai frecvent observate în studii dublu-orb controlate cu placebo, la pacienţii cu
TOC, tulburare de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială a fost similar cu cel observat în studiile
clinice la pacienţii cu depresie.
În Tabelul 1, sunt prezentate reacţiile adverse apărute după punerea pe pia
ţă (frecvenţa necunoscută) şi din
studiile clinice controlate cu placebo (la un număr total de 2542 pacienţi în tratament cu sertralină şi 2145
pacienţi cu placebo) pentru depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială.
Unele din reacţiile adverse prezentate în Tabelul 1 pot scădea în intensitate şi frecvenţă odată cu continuarea
tratamentului şi, în general, nu duc la oprirea tratamentului.
Tabelul 1: Reacţii adverse
10
Frecvenţa reacţiilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC, tulburări de
panică, SPT şi tulburare de anxietate socială. Analiză globală şi experienţă după punerea pe piaţă (frecvenţă
necunoscută).
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) Foarte
rare
(<1/10000
) Cu frecvenţă
necunoscută
Infecţii şi infestări
Faringită Infecţii ale
tractului respirator
superior,
Rinită
Diverticulită,
Gastroenterită,
Otită medie
Tumori benigne, maligne (incluzând chisturi şi polipi)
Neoplasm†
Tulburări hematologice şi limfatice
Limfadenopatie
Leucopenie,
Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Hipersensibilitate Reacţii anafilactoide
Alergie
Tulburări endocrine
Hipotiroidism
Hiperprolactinemie,
şi sindrom de
secreţie inadecvată
de ADH
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Apetit alimentar
scăzut,
Apetit alimentar
crescut* Diabet zaharat,
Hipercolesterolemie,
Hipoglicemie Hiponatremie
Hiperglicemie
Tulburări psihice
Insomnie
(19%) Depresie*,
Depersonalizare,
Coşmaruri,
Anxietate*,
Agitaţie*,
Nervozitate,
Libidou scăzut*, Halucinaţii*,
Agresivitate*
Stare euforică*,
Apatie,
Gândire anormală,
Tulburări de conversie,
Dependenţă de
medicamente,
Psihoze*, Paranoia,
Ideaţie/comportament
suicidar***,
Somnambulism,
Paronirie
11
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) Foarte
rare
(<1/10000
) Cu frecvenţă
necunoscută
Bruxism Ejaculare prematură
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli
(11%),
Somnolenţă
(13%),
Cefalee
(21%)* Parestezie*,
Tremor,
Hipertonie,
Disgeuzie,
Tulburări de
atenţie
Convulsii*,
Contracţii
musculare
involuntare*,
Coordonare
anormală,
Hiperkinezie,
Amnezie,
Hipoestezie*,
Tulburări de
vorbire,
Ameţeli posturale,
Sincopă,
Migrenă* Comă*,
Coreoatetoză,
Diskinezie,
Hiperestezie, Tulburări
senzoriale
Tulburări de
motilitate (incluzând
simptome
extrapiramidale cum
sunt hiperkinezie,
hipertonie,
distonie,
bruxism sau
tulburări de mers).
De asemenea, au
fost raportate semne
şi simptome
asociate sindromului
serotoninergic sau
sindromului
neuroleptic malign:
în unele situaţii
asociate
administrării
concomitente de
medicamente
serotoninergice, şi
anume: agitaţie,
confuzie, diaforeză,
diaree, febră,
hipertensiune
arterială, rigiditate şi
tahicardie.
Acatisie şi agitaţie
psihomotorie (vezi
pct. 4.4).
Spasm
cerebrovascular
(inclusiv sindromul
de vasoconstricţie
cerebrală reversibilă
şi sindromul Call-
Fleming).
Tulburări oculare
Tulburări vizuale Midriază*
Glaucom,
Tulburări lacrimale,
Scotom, Tulburări de vedere
Pupile inegale
12
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) Foarte
rare
(<1/10000
) Cu frecvenţă
necunoscută
Diplopie,
Fotofobie,
Hifema
Tulburări acustice şi vestibulare
Tinitus* Dureri în ureche
Tulburări cardiace
Palpitaţii* Tahicardie Infarct miocardic,
Bradicardie,
Tulburări cardiace Prelungirea
intervalului QT,
torsada vârfurilor
Tulburări vasculare
Bufeu * Hipertensiune
arterială*,
Eritem facial Ischemie periferică
Hematurie Sângerări anormale
(cum sunt hemoragii
gastro-intestinale)
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Căscat* Bronhospasm*,
Dispnee, EpistaxisLaringospasm,
Hiperventilaţie,
Hipoventilaţie,
Stridor,
Disfonie,
Sughiţ Boală pulmonară
interstiţială
Tulburări gastro-intestinale
Diaree
(18%),
Greaţă
(24%),
Xerostomie
(14%) Dureri
abdominale*
Vărsături*,
Constipaţie*
Dispepsie,
Flatulenţă Esofagită,
Disfagie,
Hemoroizi,
Hipersecreţie
salivară, Tulburări
linguale, EructaţieMelenă, Hematochezie,
Stomatită,
Ulceraţia limbii,
Tulburări dentare,
Glosită,
Ulceraţii ale gurii Pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Disfuncţie hepatică Evenimente
hepatice grave
(incluzând hepatită,
icter şi insuficienţă
hepatică)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii*,
Hiperhidroză Edem periorbitar*,
Edem facial,
Purpură*,
Alopecie*,
Transpiraţie rece,
Piele uscată,
Urticarie*, Dermatită,
Dermatită buloasă,
Erupţie cutanată
foliculară,
Textură anormală a
părului,
Miros anormal al pielii Rapoarte rare de
reacţii adverse
cutanate severe
(RACS) de
exemplu, sindrom
Stevens-Johnson şi
necroliză
13
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) Foarte
rare
(<1/10000
) Cu frecvenţă
necunoscută
Prurit epidermică,
Edem
angioneurotic,
Fotosensibilitate,
Reacţii cutanate
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Artralgie, Mialgie Osteoartrită,
Slăbiciune
musculară, Dureri
de spate, Spasme
musculare Tulburări osoase
Crampe musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Nicturie,
Retenţie urinară*,
Poliurie,
Polakiurie,
Tulburări de
micţiune,
Incontinenţă
urinară* Oligurie,
Ezitare urinară
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului **
Eşecul
ejaculării
(14%) Disfuncţie
erectilă Hemoragie
vaginală,
Disfuncţie
sexuală,
Disfuncţie sexuală
feminină,
Menstruaţii
neregulate Menoragie,
Vulvovaginită atrofică,
Balanopostită,
Secreţii genitale,
Priapism*, Galactoree* Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Oboseală
(10%)* Dureri toracice*,
Stare generală de
rău
Edem periferic,
Frisoane, Pirexie*,
Astenie*,
Sete Hernie,
Toleranţă scăzută la
medicamente,
Tulburări de mers
Investigaţii diagnostice
Creşteri ale
concentraţiei
alanin
aminotransferazei
* şi aspartat
aminotransferazei
*,
Scăderi în
greutate*, Creşteri
în greutate* Spermă anormală,
Creşterea
colesterolemiei
Rezultate anormale
ale testelor de
laborator,
Alterări ale funcţiei
plachetare
14
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) Foarte
rare
(<1/10000
) Cu frecvenţă
necunoscută
Leziuni şi intoxicaţii
Leziuni
Proceduri medicale şi chirurgicale
Vasodilataţie
procedurală
Dacă evenimentul advers a apărut în depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială,
termenul folosit a fost reclasificat prin termenul folosit în studiile de depresie.
† Un caz de neoplasm a fost raportat la un pacient care a fost tratat cu sertralină comparativ cu niciun caz la
grupul placebo.
* aceste reacţii adverse au apărut, de asemenea, şi în experiența după punerea pe piaţă
** numitorul foloseşte numărul de pacienţi din grupuri mixte: sertralină (1118 bărbaţi, 1424 femei) placebo (926
bărbaţi, 1219 femei)
Pentru TOC, numai studii pe perioadă scurtă, de 1-12 săptămâni
*** În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu sertralină, s-au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4. 4)
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
Întreruperea tratamentului cu sertralină (mai ales dacă se face brusc) conduce în mod obişnuit la simptome
de întrerupere. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeala, tulburările senzoriale (incluzând parestezia),
tulburări ale somnului (incluzând insomnia şi visele agitate), agitaţia sau anxietatea, greaţa şi/sau vărsăturile,
tremorul şi cefaleea. În general, aceste evenimente sunt uşoare până la moderate şi autolimitate; cu toate
acestea, la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite. De aceea, este recomandabil ca atunci când
tratamentul nu mai este necesar, doza de sertralină să fie redusă treptat (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Populaţia vârstnică
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic la
pacienţi vârstnici, ce pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
În studiile clinice în care au fost incluşi peste 600 de pacienţi copii şi adolescenţi trataţi cu sertralină, profilul
general al reacţiilor adverse a fost similar cu cel din studiile la pacienţi adulţi. Următoarele reacţii adverse au
fost raportate din studiile controlate (n = 281 pacienţi trataţi cu sertralină):
Foarte frecvente (≥1/10): cefalee (22%), insomnie (21%), diaree (11%) şi greaţă (15%)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10): dureri toracice, manie, pirexie, vărsături, anorexie, labilitate afectivă,
agresivitate, agitaţie, nervozitate, tulburări de atenţie, ameţeală, hiperkinezie, migrenă, somnolenţă, tremor,
tulburări vizuale, xerostomie, dispepsie, coşmar, oboseală, incontinenţă urinară, erupţii cutanate tranzitorii,
acnee, epistaxis, flatulenţă.
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100): ECG cu interval QT prelungit, tentativă de suicid, convulsii,
tulburări extrapiramidale, parestezii, depresie, halucinaţii, purpură, hiperventilaţie, anemie, alterări ale
funcţiei hepatice, alanin aminotransferază crescută, cistită, herpes simplex, otită externă, otalgii, dureri
oculare, midriază, stare generală de rău, hematurie, erupţii cutanate pustuloase, rinită, leziuni, greutate
scăzută, spasme musculare, vise anormale, apatie, albuminurie, polakiurie, poliurie, dureri ale sânului,
tulburări menstruale, alopecie, dermatită, modificări cutanate, miros anormal al pielii, urticarie, bruxism,
eritem facial.
15
Frecvenţă necunoscută: enurezis.
Efect de clasă
Studiile epidemiologice efectuate în principal la pacienţi cu vârsta de 50 ani şi peste, arată un risc crescut de
fracturi osoase la pacienţii trataţi cu inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei (ISRS) şi antidepresivele
triciclice (ATC). Mecanismul de producere a acestora nu este cunoscut.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Toxicitate
Sertralina are o marjă largă de siguranță în funcție de grupa de pacienţi şi/sau de medicația concomitentă.
S-au raportat decese în cazul supradozajului sertralinei, singure sau în combinație cu alte medicamente şi/sau
alcool. În consecinţă, orice supradozaj trebuie tratat intensiv.
Simptomatologie
Simptomele supradozajului constau în efectele mediate de serotonină, cum sunt somnolenţă, tulburări gastro-
intestinale (greaţă şi vărsături), tahicardie, tremor, agitaţie şi ameţeli. Mai puţin frecvent a fost raportată
coma.
Tratament
Nu există nici un antidot specific pentru sertralină. Dacă este necesar, se asigură permeabilitatea şi
funcţionarea căilor respiratorii, oxigenarea şi ventilaţia adecvată. Cărbunele activat, care poate fi folosit
împreună cu un purgativ, poate fi la fel sau chiar mai eficace decât lavajul gastric şi trebuie luat în
considerare în tratamentul supradozajului. Inducerea emezei nu este recomandată. Se recomandă
monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale, în paralel cu tratamentul simptomatic general şi de susţinere.
Datorită volumului mare de distribuţie al sertralinei este improbabil ca diureza forţată, dializa, hemoperfuzia
sau exsanguinotransfuzia să ofere vreun beneficiu.
Supradozajul cu sertralină poate prelungi intervalul QT şi este recomandată monitorizarea ECG în toate
cazurile de supradozaj cu sertralină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), codul ATC: N06AB06.
In vitro, sertralina este un inhibitor puternic şi selectiv al captării neuronale de serotonină (5-HT), ceea ce are
ca rezultat potenţarea efectelor 5-HT la animale. Sertralina are efecte foarte slabe asupra recaptării neuronale
de noradrenalină şi dopamină. La doze clinice, sertralina blochează captarea de serotonină în trombocitele
umane. La animale este lipsită de activitate stimulantă, sedativă sau anticolinergică şi nu este cardiotoxică. În
studii controlate la voluntari sănătoşi, sertralina nu a produs sedare şi nu a interferat cu performanţa
psihomotorie. În concordanţă cu inhibarea selectivă a captării de 5-HT, sertralina nu creşte activitatea
catecolaminergică. Sertralina nu are afinitate pentru receptorii muscarinici (colinergici), serotoninergici,
dopaminergici, adrenergici, histaminergici, GABA-ergici (acid gama amino butiric) sau benzodiazepinici.
Administrarea cronică de sertralină la animale s-a asociat cu scăderea funcţiei receptorilor cerebrali
noradrenergici, aşa cum s-a observat şi la alte medicamente eficace clinic în tratamentul depresiei sau
obsesiei.
16
Nu s-a demonstrat că sertralina prezintă potenţial de dependenţă. Într-un studiu la subiecţi umani,
randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, ce compara potenţialul de apariţie al abuzului la sertralină,
alprazolam sau d-amfetamină, s-a observat că sertralina nu produce efecte subiective pozitive indicatoare ale
unui potenţial de dependenţă. Pe de altă parte, la subiecţii care au fost trataţi cu alprazolam şi d-
amfetamină s-a observat o rată a fenomenelor de dependenţă, euforie sau potenţial de dependenţă
semnificativ mai mare decât cea la grupul placebo. Sertralina nu determină nici apariţia fenomenelor de
stimulare şi anxietate, ce sunt asociate administrarii de d-amfetamină, nici a fenomenelor de sedare şi
alterarea funcţiei psihomotorii, ce sunt asociate administrării de alprazolam. Sertralina nu are acţiune
stimulantă asupra maimuţelor Rhesus care sunt dresate să-şi administreze cocaină şi nici nu poate substitui d-
amfetamina sau pentobarbitalul ca stimul discriminativ la maimuţele Rhesus.
Date din studiile clinice
Tulburări depresive majore
Un studiu cu sertralină 50-200 mg pe zi a înrolat pacienţi cu depresie trataţi în ambulator şi care au prezentat
un răspuns terapeutic la sfârşitul unei faze iniţiale de tratament deschis de 8 săptămâni. Aceşti pacienţi
(N=295) au fost randomizaţi pentru continuarea tratamentului timp de 44 săptămâni în cadrul unui studiu
dublu-orb cu sertralină 50-200 mg pe zi sau placebo. Rata de recăderi a fost statistic semnificativ mai mică la
pacienţii trataţi cu sertralină, decât în cazul grupului cu placebo. Doza medie pentru cei care au terminat
tratamentul a fost de 70 mg pe zi. Procentul de pacienţi care au răspuns la tratament (definit ca fiind acei
pacienţi care nu au prezentat recăderi) pentru grupul cu sertralină şi cel cu placebo a fost de 83,4%, şi
respectiv 60,8%.
Stres post traumatic (SPT)
Date combinate din 3 studii privind SPT în populaţia generală, au arătat că bărbaţii au o rată de răspuns mai
mică decât femeile. În două dintre aceste studii generale, ratele de răspuns la sertralină versus placebo la
bărbaţi şi femei au fost similare (femei: 57,2% comparativ cu 34,5%; bărbaţi: 53,9% comparativ cu 38,2%).
Numărul de bărbaţi şi de femei din populaţia generală sumată din studii a fost de 184, respectiv 430, şi de
aceea rezultatele la femei sunt mai robuste, cele de la bărbaţi au fost asociate cu alte variabile iniţiale (abuzul
mai mare de medicaţie, durata mai lungă, surse de traumă etc) care sunt corelate cu efectul redus.
TOC la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea sertralinei (50 – 200 mg pe zi) au fost evaluate în tratamentele copiilor (cu vârste
cuprinse între 6 şi 12 ani) şi adolescenţilor (13 – 17 ani) nedepresivi ambulatori cu tulburare obsesiv
compulsivă (TOC). După o săptămâna de introducere într-un studiu singur-orb placebo, pacienţii au fost
randomizaţi la douăsprezece săptămâni de tratament cu doză flexibilă fie cu sertralină, fie cu placebo. Copiii
(6-12 ani) au primit iniţial o doză de 25 mg. Pacienţii selectaţi pentru grupul tratat cu sertralină au arătat o
îmbunătăţire semnificativ mai mare decât cei din grupul placebo în ceea ce priveşte scorurile Children`s Yale
Brown Obsessive Compulsive Scale CY-BOCS (p = 0,005), NIMH Global Obsessive Compulsive Scale (p =
0,019), CGI Improvement (p = 0.002). În plus, s-a observat o tendinţă mai mare de îmbunătăţire în grupul cu
sertralină comparativ cu grupul placebo pe scala CGI Severity (p = 0,089). Pentru CY-BOCS, scorurile
medii iniţiale şi modificarea faţă de scorurile iniţiale pentru grupul cu placebo a fost de 22,25 ± 6,15,
respectiv -3,4 ± 0,82, în timp ce pentru grupul cu sertralină, acestea au fost de 23,36 ± 4,56, respectiv -6,8 ±
0,87. Într-o analiză ulterioară studiului, cei care au răspuns la tratament, definiţi ca pacienţi cu o scădere mai
mare de 25% pe scala CY-BOCS (măsură a eficacităţii principale) de la valoarea iniţială la valoarea finală,
au fost 53% din grupul de pacienţi trataţi cu sertralină comparativ cu 37% din grupul de pacienţi cu placebo
(p = 0,03).
Datele privind siguranţa pe termen lung şi eficacitatea nu sunt disponibile pentru populaţia de copii şi
adolescenţi.
Nu există date disponibile pentru copii cu vârste sub 6 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
17
Sertralina prezintă o farmacocinetică proporţională cu doza, în intervalul de dozaj cuprins între 50 şi 200 mg.
La bărbaţi, în urma administrării unei doze orale unice zilnice de 50 până la 200 mg timp de 14 zile,
concentraţiile plasmatice maxime ale sertralinei (C
max) sunt atinse la 4,5 până la 8,4 ore după administrare.
Alimentaţia nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei din comprimatele filmate.
Distribuţia
Aproximativ 98% din medicamentul aflat în circulaţie este legat de proteinele plasmatice.
Metabolizarea
Sertralina suferă o metabolizare intensă la primul pasaj hepatic.
Pe baza datelor clinice şi a datelor in vitro, se poate concluziona că sertralina este metabolizată prin multiple
căi inclusiv CYP3A4, CYP2C19 (vezi pct. 4.5) şi CYP2B6. In-vitro sertralina şi demetilsertralina,
metabolitul său, sunt de asemenea, substrate ale glicoproteinei p.
Eliminarea
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al sertralinei este de aproximativ 26 ore (interval 22-36 ore). În
concordanţă cu timpul de înjumătăţire prin eliminare, se produce o acumulare aproximativ dublă până la
atingerea concentraţiei constante, care apare după o săptămână de administrare a unei doze unice zilnice.
Timpul de înjumătăţire al N-demetilsertralinei este de 62 până la 104 ore. Atât sertralina, cât şi N-
demetilsertralina sunt metabolizate în proporţie mare la om, iar metaboliţii rezultaţi sunt excretaţi în fecale şi
urină în cantităţi egale. Doar o mică parte ( 0,2%) de sertralină nemetabolizată este excretată prin urină.
Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi
Pacienţi copii şi adolescenţi cu TOC
Farmacocinetica sertralinei a fost studiată la 29 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la 32
pacienţi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani. Pacienţilor le-a fost crescută treptat doza până la
200 mg pe zi în 32 zile, fie li s-a administrat o doză iniţială de 25 mg crescută treptat, fie li s-a administrat o
doză iniţială de 50 mg crescută treptat. Dozajul de 25 mg şi cel de 50 mg a fost tolerat în egală măsură. La
atingerea concentraţiei constante pentru doza de 200 mg, concentraţia plasmatică a sertralinei la grupul de
vârstă 6 – 12 ani a fost mai mare cu 35% comparativ cu cel de vârstă 13 – 17 ani şi cu 21% mai mare decât la
grupul adult de referinţă. Nu au existat diferenţe semnificative privind clearance-ul între băieţi şi fete. Ca
urmare, la copii sunt recomandate o doză de iniţiere mică şi paşi de titrare de 25 mg, mai ales la cei cu
greutate corporală mică. Doza pentru adolescenţi poate fi aceeaşi ca la adulţi.
Adolescenţi şi vârstnici
Profilul farmacocinetic la adolescenţi sau persoane vârstnice nu este diferit semnificativ de cel al adulţilor cu
vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani.
Insuficienţă hepatică
La pacienţi cu afectare hepatică, timpul de înjumătăţire al sertralinei este prelungit şi ASC creşte de
aproximativ trei ori (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală moderat-severă, nu a fost demonstrată o acumulare semnificativă de
sertralină.
Farmacogenetică
Nivelurile plasmatice de sertralină au fost cu aproximativ 50% mai mari la metabolizatorii slabi ai CYP2C19
faţă de metabolizatorii puternici. Nu este clară semnificaţia clinică, iar la pacienţi stabilirea dozei trebuie să
fie realizată pe baza răspunsului clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
18
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogenitatea.
Studiile de toxicitate asupra reproducerii la animale au arătat că nu este nicio dovadă de teratogenitate sau
reacţii adverse asupra fertilităţii masculine. Fetotoxicitatea observată se datorează probabil toxicităţii
materne. Supravieţuirea post-natală a puilor şi greutatea corporală au scăzut doar în primele zile după
naştere. S-a demonstrat că mortalitatea post-natală iniţială se datorează expunerii in-utero începând din ziua a
15-a a sarcinii. Întârzierile identificate în dezvoltarea post-natală a puilor din femele tratate se datorează
probabil efectelor asupra femelelor şi, prin urmare, nu sunt relevante pentru om.
Datele obţinute de la animale de la rozătoare şi ne-rozătoare nu au evidenţiat efecte asupra fertilităţii.
Studii pe animale tinere
A fost efectuat un studiu de toxicologie la șobolani tineri în care sertralina a fost administrată oral postnatal
la șobolani masculi și femele, zilele 21- 56 (la doze de 10, 40, sau 80 mg/kg/zi), cu o fază de recuperare fără
doză până la ziua 196 postnatal. Întârzieri ale maturizării sexuale au avut loc la masculi și femele la diferite
doze (masculi la 80 mg/kg și femele la ≥10 mg/kg), dar în ciuda acestui fapt nu au existat efecte legate de
sertralină asupra rezultatelor finale care au fost evaluate privind reproducerea de sex masculin sau feminin.
În plus, ȋn zilele 21-56 postnatal au fost observate şi deshidratare, cromorinoree și reducerea creşterii medii a
greutății corporale. Toate efectele mai sus menționate atribuite administrării sertralinei s-au inversat la un
moment dat în timpul fazei de recuperare fără doză a studiului. Relevanța clinică a acestor efecte observate la
șobolanii la care s-a administrat sertralina nu a fost stabilită.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină PH 101 și PH 102
Hidrogenfosfat de calciu dihidrat
Amidon glicolat de sodiu (tip A)
Hidroxipropilceluloză
Stearat de magneziu
Film
Opadry OY-S-58910 White
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 14 comprimate filmate.
19
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Serlift 50 mg
8403/2015/01
Serlift 100 mg
8404/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Aprilie 2003
Reînnoire – Noiembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
