CIPROCIN 500 mg
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
Ciprocin 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
Fiecare comprimat filmat conţine ciprofloxacină 500 mg sub formă de clorhidrat de ciprofloxacină
582,0 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Comprimat filmat
Ciprocin 500 mg sunt comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ciprocin 500 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii
necomplicate şi complicate, incluzând infecţii severe provocate de microorganisme sensibile la
ciprofloxacină (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită
informaţiilor disponibile cu privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Adulţi
• Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ (vezi pct. 4.4):
▪ exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice,
▪ infecţii bronhopulmonare la pacienţii cu fibroza chistică sau în bronşiectazie,
â–ª pneumonie.
• Otită medie cronică purulentă.
• Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram-
negativ.
• Infecţii ale tractului urinar.
• Uretrită gonococică şi cervicită.
• Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
• Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se cunoaşte că
sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale
despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste
microbiologice.
2
• Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
• Infecţii intra-abdominale.
• Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negativ.
• Otită externă malignă.
• Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
• Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
• Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici.
• Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
 •Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză
chistică
• Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau
infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea
corporală la copii şi adolescenţi.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor r medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la
pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor
medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Adulţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv potenţialul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Infecţii ale tractului respirator inferior=50M=mg de două ori pe zi
până la 750=mg de două
ori pe zi=
T=până la==14 zile=
=
Infecţii ale tractului
respirator superior =
Exacerbare sinuzitei=
cronice =
50M=mg de două ori=pe zi
până la 750=mg de două
ori pe zi=
T=până la=14 zile=
Otită medie cronică
purulentă=
50M=mg de două ori pe zi
până la 750=mg de două
ori pe zi=
T=până la==14 zile=
Otită externă malignă==75M=mg de două ori pe zi =28=zile până la 3=luni=
Infecţii ale tractului=
urinar==
Cistită necomplicată=25M=mg de două ori pe zi
până la 500=mg de două
ori pe zi =
P=zile=
La femeile în preJmenopauză poate fi utilizată o doză unică de
500 mg==
Cistită complicată=
Pielonefrită
50M=mg de două ori pe zi=T=zile=
3
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv potenţialul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
necomplicată
Pielonefrită complicată 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
cel puţin 10 zile; poate fi
continuat mai mult de 21 zile în
unele circumstanţe specifice
(cum sunt abcesele)
Prostatită 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
2 – 4 săptămâni (acută) până la
4 – 6 săptămâni (cronică)
Infecţii ale tractului
genital
Uretrită gonococică şi
cervicită
500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Orhiepididimită şi boală
inflamatorie pelvină
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
cel puţin 14 zile
Infecţii ale tractului
gastro-intestinal ÅŸi
infecţii intra-
abdominale
Diaree determinată de
bacterii patogene,
incluzând Shigella spp
cu excepţia Shigella
dysenteriae de tip I ÅŸi
tratamentul empiric în
diareea călătorilor
500 mg de două ori pe zi 1 zi
Diaree determinată de
Shigella dysenteriae de
tip I
500 mg de două ori pe zi 5 zile
Diaree determinată de
Vibrio cholerae
500 mg de două ori pe zi 3 zile
Febră tifoidă 500 mg de două ori pe zi 7 zile
Infecţii intra-abdominale
datorate bacteriilor
Gram-negativ
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
5 până la 14 zile
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
7 până la 14 zile
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
maximum 3 luni
Infecţii sau profilaxia infecţiilor la pacienţii
neutropenici
Ciprofloxacina trebuie administrată în asociere
cu un alt antibiotic/alte antibiotice conform
recomandărilor oficiale
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
Tratamentul trebuie continuat pe
toată durata neutropeniei
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de
Neisseria meningitidis
500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Antrax: profilaxia după expunerea pe cale
inhalatorie ÅŸi tratamentul curativ pentru
persoanele apte să primească tratament pe cale
orală, când este clinic recomandat.
Administrarea medicamentului trebuie iniţiată
cât mai curând posibil după expunerea
suspectată sau confirmată.
500 mg de două ori pe zi 60 zile de la confirmarea
expunerii la bacilul antraxului
4
Copii şi adolescenţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului (inclusiv
potenţialul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Fibroza chistică =20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză=
10=până la==14 zile=
Infecţii complicate
ale tractului urinar ÅŸi
pielonefrită =
10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 mg/kg de două ori
pe zi cu un maxim de 750 mg per doză=
10=până la==21 zile=
Antrax: profilaxia
după expunerea pe
cale inhalatorie ÅŸi
tratamentul curativ
pentru persoanele
apte să primească
tratament pe cale
orală, când este
clinic recomandat.
Administrarea
medicamentului
trebuie iniţiată cât
mai curând posibil
după expunerea
suspectată sau
confirmată.=
10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de două ori
pe zi cu un maxim de 500 mg per doză=
60=zile de la confirmarea=
expunerii la bacilul=
antraxului=
Alte infecţii severe=20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză=
=
În funcţie de tipul
infecţiilor=
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul
creatininei.
Insuficienţă renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de întreţinere recomandate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală:
Clearance-ul creatininei
[ml/min/ 1,73m²]
Creatinina sericã
[µmol/l]
Doza oralã
[mg]
> 60 < 124 Vezi dozajul uzual.
30 –=60==12Q=J=16U=25M=–=50M=mg la fiecare 12=ore=
=16V=25M=–=50M=mg la fiecare 24=ore=
Pacienţi cu hemodializă =>=16V=25M=–=50M=mg la fiecare 24=ore
(după dializă) =
Pacienţi cu dializă peritoneală=>=16V=25M=–=50M=mg la fiecare 24=ore=
=
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Dozajul la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiat.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără
alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid.
5
Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt)
sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu)
(vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu
nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de
ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct.
6.1).
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe
Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi
datorate microorganismelor Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina
trebuie administrată în asociere cu cu alte medicamente antibacteriene adecvaţe.
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii
scăzute.
Infecţii ale tractului genital
Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la
fluorochinolone. Ciprofloxacina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene
adecvate, numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost
exclusă . Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.
Infecţii intra-abdominale
Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post-operatorii sunt
limitate.
Diareea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină
a microorganismelor patogene din ţările vizitate.
Infecţii musculo-scheletale
Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.
Antrax prin inhalare
Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele
limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau
naţionale cu privire la tratamentul antraxului.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.
Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii
(ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de
vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată
pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o
6
perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%.
Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct
de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a
raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile
înconjurătoare.
Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Există experienţe mai
limitate cu privire la tratamentul copiilor cu vârste între 1 şi 5 ani; în consecinţă se recomandă
prudenţă în tratamentul acestor copii.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi
utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu
recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi
utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea
ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost
evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul
utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,
ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.
Aparatul musculo-scheletic
În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea
tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea
microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la
aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard
sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
În cazul administrării ciprofloxacinei, în primele 48 ore de tratament pot apărea tendinită şi ruptura
tendoanelor (în special tendonul lui Achile), uneori bilaterală. Riscul tendinopatiei poate fi crescut la
pacienţii vârstnici sau la pacienţii trataţi concomitent cu corticosterozi (vezi pct. 4.8).
La orice semn de tendinită (de exemplu tumefacţii dureroase, inflamaţie), tratamentul cu
ciprofloxacină trebuie întrerupt. Se recomandă menţinerea membrului afectat în repaus.
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis (vezi pct. 4.8).
Fotosensibilitate
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la
radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Sistemul nervos central
Chinolonele sunt cunoscute că pot declanşa crize convulsive sau pot scădea pragul convulsivant.
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la
convulsii. Dacă apar convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După
prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot
evolua către un comportament în care bolnavul îşi poate pune viaţa în pericol. În aceste cazuri,
administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Cazurile de polineuropatie (caracterizate prin simptome neurologice cum ar fi: durere, senzaţie de
arsură, tulburări senzoriale sau hipotonie musculară izolată sau asociată) au fost raportate la pacienţii
7
trataţi cu ciprofloxacină. Ciprofloxacina trebuie întreruptă la pacienţii care prezintă simptome de
neuropatie, incluzînd durere, senzaţie de arsură, furnicături, senzaţie de amorţeală şi/sau hipotonie
musculară, pentru prevenirea evoluţiei către afecţiuni ireversibile (vezi pct. 4.8.).
Tulburări cardiace
Deoarece ciprofloxacina este asociată cu cazuri de alungire a intervalului QT (vezi pct. 4.8.),
tratamentul pacienţilor cu risc de aritmie de tipul torsada vârfurilor trebuie efectuat cu precauţie.
Aparatul gastro-intestinal
Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva
săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate
pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat
(vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat
tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.
Sistemul hepatobiliar
În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă
hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror
semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau
sensibilitate abdominală).
Deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenază
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au
fost rapotate reacţii hemolitice. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte
potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a hemolizei.
Rezistenţă
Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacină, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi
observată în timpul tratamentului cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini bacteriene
rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, infecţiilor nozocomiale
şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a
medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină,
clozapină, ropinirol, tizanidină). Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină este
contraindicată. Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate concomitent cu ciprofloxacina,
semnele clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent şi poate fi necesară
determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei) (vezi pct. 4.5).
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina
negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Formarea de complexe prin chelare
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi
polivalenţi, inclusiv suplimente minerale (de exemplu calciu, magneziu, aluminiu, fer), chelatori
8
polimerici ai fosfatului (de exemplu sevelamer), sucralfat sau antiacide ÅŸi medicamente puternic
tamponatate (de exemplu comprimate de didanozină) care conţin magneziu, aluminiu sau calciu, scad
absorbţia ciprofloxacinei. Prin urmare, ciprofloxacina trebuie administrată fie cu 1 - 2 ore înainte, fie
la cel puţin 4 ore după aceste medicamente. Această restricţie nu este valabilă în cazul antiacidelor
care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H2.
Alimente ÅŸi produse lactate
Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afectează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate
acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau numai de băuturi cu
supliment de minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) ÅŸi
ciprofloxacină, deoarece absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.
Probenecid
Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid
şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Efectele ale ciprofloxacinei asupra altor medicamente:
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3). Într-un studiu clinic la
subiecţi sănătoşi, s-a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei (creşterea Cmax de 7 ori, cu
limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori) când aceasta a fost
administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a tizanidinei este asociată
cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.
Metotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a
riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct.
4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a
concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori
pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a
teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării
concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).
Fenitoină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea
concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale
fenitoinei.
Anticoagulante orale
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi warfarină poate amplifica efectele anticoagulante ale
warfarinei. Creşterea activităţii anticoagulantelor orale a fost raportată la un număr mare de pacienţi
care au utilizat antibiotice, inclusiv fluorochinolone. Factorii de risc pot varia în funcţie de starea
9
infecţioasă, vârsta şi starea generală a pacientului şi este dificil să se evalueze dacă modificarea INR-
ului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat) este determinată de infecţie sau
de terapia antibiotică. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi după întreruperea
administrării concomitente de ciprofloxacină şi anticoagulante orale.
Ropinirol
Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un
inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creÅŸterea Cmax ÅŸi ASC ale ropinirolului
cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi
ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu
ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Clozapină
După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile
serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă
monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea
administrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa
malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la
animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin
urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur
sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare,
ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare,
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.
Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a Ciprocin
500 mg (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă.
Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a
ciprofloxacinei.
Clasificarea pe
aparate, sisteme
ÅŸi organe=
Frecvente:=
>1/100 ÅŸi
1/1000 ÅŸi <
1/10M=
Rare:=
> 1/10000 ÅŸi <=
1/1000=
Foarte rare:=
< 1/1000M=
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi=
estimată din=
datele=
disponibile)=
=
10
Infecţii şi
infestări
Suprainfecţii
micotice
Colită asociată cu
antibioticul
(potenţial letală în
cazuri foarte rare)
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
hematologice ÅŸi
limfatice
Eozinofilie Leucopenie
Anemie
Neutropenie
Leucocitoză
Trombocitopenie
Trombocitemie
Anemie
hemolitică
Agranulocitoză
Pancitopenie (cu
risc letal)
Aplazie
medulară (cu
risc letal)
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii alergice
Edem
alergic/edem
angioneurotic
Reacţii
anafilactice ÅŸoc
anafilactic (cu
risc letal) (vezi
pct. 4.4)
Reacţie de tip
boala serului
Tulburări
metabolice ÅŸi de
nutriţie
Anorexie Hiperglicemie
Tulburări
psihice
Hiperactivitate /
agitaţie
psihomotorie
Confuzie ÅŸi
dezorientare
Reacţie de
anxietate
Vise anormale
Depresie
Halucinaţii
Reacţii
psihotice (vezi
pct. 4.4)
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee
Ameţeli
Tulburări ale
somnului
Tulburări ale
sensibilităţii
gustative
(disgeuzie)
Parestezie ÅŸi
disestezie
Hipoestezie
Tremor
Convulsii (vezi
pct. 4.4)
Vertij
Migrenă
Tulburări de
coordonare
Tulburări de
mers
Tulburări
olfactive
Hiperestezie
Hipertensiune
intracraniană
Neuropatie
periferică
(vezi pct.
4.4)
Tulburări
oculare
Tulburări vizuale Tulburări ale
percepţiei
culorilor
Tulburări
acustice ÅŸi
vestibulare
Tinitus (zgomote
în urechi)
Pierderea auzului /
Tulburări de auz
Tulburări
cardiace
Tahicardie Aritmie
ventriculară,
Alungirea
intervalului
QT, torsada
vârfurilor*
Tulburări
vasculare
Vasodilataţie
Hipotensiune
arterială
Vasculită
11
Sincopă
Tulburări
respiratorii,
toracice ÅŸi
mediastinale
Dispnee (inclusiv
stare astmatică)
Tulburări gastroJ
intestinale=
Greaţă =
Diaree=
sărsături==
Dureri=gastroJ
intestinale ÅŸi
abdominale=
Dispepsie
Flatulenţă=
=Pancreatită==
======
Tulburări=
hepatobiliare=
=CreÅŸteri ale
transaminazelor
CreÅŸteri ale
bilirubinei=
Insuficienţă
hepatică=
Icter colestatic=
Hepatită =
Necroză
hepatică (în
cazuri foarte
rare cu evoluţie
către
insuficienţă
hepatică cu risc
letal) (vezi pct.
4.4)=
=
Afecţiuni=
cutanate=ÅŸi ale
Å£esutului=
subcutanat=
=Erupţii cutanate=
Prurit=
Urticarie=
Reacţii de
fotosensibilitate
(vezi pct. 4.4F=
PeteÅŸii =
Eritem=
polimorf==
Eritem nodos=
Sindrom
StevensJJohnson
(care poate avea=
risc=
letal)=
Necroliză
epidermică
toxică (care
poate avea=risc=
letal)=
=
Tulburări=
musculoJ
scheletice=ÅŸi=ale
Å£esutului=
conjunctiv==
=Dureri musculoJ
scheletale (dureri=
la nivelul=
extremităţilor,
dorsalgii, dureri
toracice) =
Artralgie=
Mialgie=
Artrită=
CreÅŸterea=
tonusului=
muscular=ÅŸi=
crampe=
Astenie
musculară
Tendinită=
Ruptură de
tendoane (în=
special a
tendonului lui=
Achile) (vezi=
pct. 4.4F=
Exacerbarea
simptomelor
miasteniei=
gravis (vezi=
pct. 4.4F=
=
Tulburări renale
şi ale căilor=
=Disfuncţie=
renală=
Insuficienţă renală
Hematurie
==
12
urinare Cristalurie (vezi
pct. 4.4)
Nefrită tubulo-
interstiţială
Tulburări
generale ÅŸi la
nivelul locului
de
administrare
Astenie
Febră
Edem
Transpiraţii
(hiperhidroză)
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La
copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un
supradozaj de 16 g determină insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive,
halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi
hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.
În afara măsurilor de urgenţă de rutină, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului
urinar, şi acidificarea urinii dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi.
Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
5. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune:
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a
ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a
topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului
bacterian.
Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (Cmax) şi concentraţia
Investigaţii
diagnostice
CreÅŸterea
fosfatazei=
alcaline serice=
Valori anormale
ale protrombinei=
CreÅŸterea
amilazei serice=
*Aceste evenimente au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost
observate predominant la pacienţii=cu factori de risc suplimentari privind alungirea
intervalului QT (vezi pct. 4.4).=
13
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen, respectiv de relaţia
dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de rezistenţă:
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de
legare al ADN-girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi
alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general
mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din
clasa terapeutică.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot
avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de
transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent
observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt
barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) ÅŸi mecanismele de eflux pot afecta
sensibilitatea la ciprofloxacină.
S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene:
Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă
de tulpinile rezistente:
Recomandări EUCAST
Microorganisme Sensibile Rezistente
Enterobacterii S  0,5 mg/l R  1 mg/l
Pseudomonas S  0,5 mg/l R  1 mg/l
Acinetobacter S  1 mg/l R  1 mg/l
Staphylococcus spp.1 S  1 mg/l R  1 mg/l
Haemophilus influenzae ÅŸi =
Moraxella catarrhalis
S  0,5 mg/l R  0,5 mg/l
Neisseria gonorrhoeae S  0,03 mg/l R  0,06 mg/l
Neisseria meningitides S  0,03 mg/l R  0,06 mg/l
Concentraţii ţintă nelegate de speciile
microbieneG=
S  0,5 mg/l R  1 mg/l
1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu
doze mari.
* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza
datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie
utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu
şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;
este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie
tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică
faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot
solicita recomandările unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct. 4.4)
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitive
Bacillus anthracis (1)
14
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilius influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp.*
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII INCONSTANT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. (2)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia+*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae*
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acnes
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enteroccus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
15
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice
aprobate + Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
(1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea
sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul
antibiotic început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat
până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea
recomandată la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele
experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de
tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi,
este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să
consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul
antraxului.
(2): Vezi pct. 4.4
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de
comprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului
subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 – 2 ore.
Dozele unice de 100 – 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (Cmax) dependente de doză,
cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1000 mg.
Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 – 80%.
S-a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria
de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după
administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 minute, la
fiecare 12 ore..
Distribuţie
Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în
cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 –
3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid
epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical
indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii
totale care depăşesc concentraţiile plasmatice.
Metabolizare
Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel:
dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi
formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai
mică decât compusul parental.
Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în
măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu
funcţie renală normală este de aproximativ 4-7 ore.
16
Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare orală
Urină Materii fecale
Ciprofloxacină=44,7=25,0=
Metaboliţi (M1 - M4) 11,3 7,5
Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg şi oră şi clearance-ul general total este cuprins
între 480 – 600 ml/kg şi oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie
tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
ciprofloxacinei este prelungit până la aproximativ 12 ore.
Clearance-ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei trans-intestinale active, dar
şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în
concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într-un studiu efectuat la copii, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a
observat o creştere nesemnificativă a Cmax şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori pe
zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, Cmax a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după o
perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru
copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interval: 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi
16,5 mg*h/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale
variază de la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante
din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uÅŸor efect
fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect
a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară:
Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul
articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă,
specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la
animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri
Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două
săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.
17
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb,
Celuloză microcristalină,
Benzoat de sodiu,
Talc purificat,
Stearat de magneziu,
Dioxid de siliciu coloidal,
Film
Hipromeloză2910,
Macrogol 20000,
Dioxid de titan (E 171).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/PVC-PVDC a 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
E.I.P.I.Co MED S.R.L.
B-dul Unirii Nr. 6, Bloc 8C, Scara 1, Etaj 3, Ap. 9,
Sector 4, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4277/2004/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZÄ‚RI SAU A REÃŽNNOIRII AUTORIZAÅ¢IEI
Reînnoirea autorizăriie-Martie 2004
18
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2009
1. DENUMIREA COMERCIALÄ‚ A MEDICAMENTULUI
Ciprocin 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIÅ¢IA CALITATIVÄ‚ ÅžI CANTITATIVÄ‚
Fiecare comprimat filmat conţine ciprofloxacină 500 mg sub formă de clorhidrat de ciprofloxacină
582,0 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICÄ‚
Comprimat filmat
Ciprocin 500 mg sunt comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ciprocin 500 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii
necomplicate şi complicate, incluzând infecţii severe provocate de microorganisme sensibile la
ciprofloxacină (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită
informaţiilor disponibile cu privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Adulţi
• Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ (vezi pct. 4.4):
▪ exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice,
▪ infecţii bronhopulmonare la pacienţii cu fibroza chistică sau în bronşiectazie,
â–ª pneumonie.
• Otită medie cronică purulentă.
• Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram-
negativ.
• Infecţii ale tractului urinar.
• Uretrită gonococică şi cervicită.
• Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
• Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se cunoaşte că
sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale
despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste
microbiologice.
2
• Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
• Infecţii intra-abdominale.
• Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negativ.
• Otită externă malignă.
• Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
• Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
• Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici.
• Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
 •Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză
chistică
• Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau
infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
4.2 Doze ÅŸi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea
corporală la copii şi adolescenţi.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor r medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la
pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor
medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Adulţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv potenţialul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Infecţii ale tractului respirator inferior=50M=mg de două ori pe zi
până la 750=mg de două
ori pe zi=
T=până la==14 zile=
=
Infecţii ale tractului
respirator superior =
Exacerbare sinuzitei=
cronice =
50M=mg de două ori=pe zi
până la 750=mg de două
ori pe zi=
T=până la=14 zile=
Otită medie cronică
purulentă=
50M=mg de două ori pe zi
până la 750=mg de două
ori pe zi=
T=până la==14 zile=
Otită externă malignă==75M=mg de două ori pe zi =28=zile până la 3=luni=
Infecţii ale tractului=
urinar==
Cistită necomplicată=25M=mg de două ori pe zi
până la 500=mg de două
ori pe zi =
P=zile=
La femeile în preJmenopauză poate fi utilizată o doză unică de
500 mg==
Cistită complicată=
Pielonefrită
50M=mg de două ori pe zi=T=zile=
3
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv potenţialul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
necomplicată
Pielonefrită complicată 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
cel puţin 10 zile; poate fi
continuat mai mult de 21 zile în
unele circumstanţe specifice
(cum sunt abcesele)
Prostatită 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
2 – 4 săptămâni (acută) până la
4 – 6 săptămâni (cronică)
Infecţii ale tractului
genital
Uretrită gonococică şi
cervicită
500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Orhiepididimită şi boală
inflamatorie pelvină
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
cel puţin 14 zile
Infecţii ale tractului
gastro-intestinal ÅŸi
infecţii intra-
abdominale
Diaree determinată de
bacterii patogene,
incluzând Shigella spp
cu excepţia Shigella
dysenteriae de tip I ÅŸi
tratamentul empiric în
diareea călătorilor
500 mg de două ori pe zi 1 zi
Diaree determinată de
Shigella dysenteriae de
tip I
500 mg de două ori pe zi 5 zile
Diaree determinată de
Vibrio cholerae
500 mg de două ori pe zi 3 zile
Febră tifoidă 500 mg de două ori pe zi 7 zile
Infecţii intra-abdominale
datorate bacteriilor
Gram-negativ
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
5 până la 14 zile
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
7 până la 14 zile
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
maximum 3 luni
Infecţii sau profilaxia infecţiilor la pacienţii
neutropenici
Ciprofloxacina trebuie administrată în asociere
cu un alt antibiotic/alte antibiotice conform
recomandărilor oficiale
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
Tratamentul trebuie continuat pe
toată durata neutropeniei
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de
Neisseria meningitidis
500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Antrax: profilaxia după expunerea pe cale
inhalatorie ÅŸi tratamentul curativ pentru
persoanele apte să primească tratament pe cale
orală, când este clinic recomandat.
Administrarea medicamentului trebuie iniţiată
cât mai curând posibil după expunerea
suspectată sau confirmată.
500 mg de două ori pe zi 60 zile de la confirmarea
expunerii la bacilul antraxului
4
Copii şi adolescenţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului (inclusiv
potenţialul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Fibroza chistică =20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză=
10=până la==14 zile=
Infecţii complicate
ale tractului urinar ÅŸi
pielonefrită =
10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 mg/kg de două ori
pe zi cu un maxim de 750 mg per doză=
10=până la==21 zile=
Antrax: profilaxia
după expunerea pe
cale inhalatorie ÅŸi
tratamentul curativ
pentru persoanele
apte să primească
tratament pe cale
orală, când este
clinic recomandat.
Administrarea
medicamentului
trebuie iniţiată cât
mai curând posibil
după expunerea
suspectată sau
confirmată.=
10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de două ori
pe zi cu un maxim de 500 mg per doză=
60=zile de la confirmarea=
expunerii la bacilul=
antraxului=
Alte infecţii severe=20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză=
=
În funcţie de tipul
infecţiilor=
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul
creatininei.
Insuficienţă renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de întreţinere recomandate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală:
Clearance-ul creatininei
[ml/min/ 1,73m²]
Creatinina sericã
[µmol/l]
Doza oralã
[mg]
> 60 < 124 Vezi dozajul uzual.
30 –=60==12Q=J=16U=25M=–=50M=mg la fiecare 12=ore=
=16V=25M=–=50M=mg la fiecare 24=ore=
Pacienţi cu hemodializă =>=16V=25M=–=50M=mg la fiecare 24=ore
(după dializă) =
Pacienţi cu dializă peritoneală=>=16V=25M=–=50M=mg la fiecare 24=ore=
=
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Dozajul la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiat.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără
alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid.
5
Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt)
sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu)
(vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu
nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de
ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct.
6.1).
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe
Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi
datorate microorganismelor Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina
trebuie administrată în asociere cu cu alte medicamente antibacteriene adecvaţe.
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii
scăzute.
Infecţii ale tractului genital
Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la
fluorochinolone. Ciprofloxacina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene
adecvate, numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost
exclusă . Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.
Infecţii intra-abdominale
Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post-operatorii sunt
limitate.
Diareea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină
a microorganismelor patogene din ţările vizitate.
Infecţii musculo-scheletale
Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.
Antrax prin inhalare
Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele
limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau
naţionale cu privire la tratamentul antraxului.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.
Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii
(ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de
vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată
pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o
6
perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%.
Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct
de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a
raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile
înconjurătoare.
Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Există experienţe mai
limitate cu privire la tratamentul copiilor cu vârste între 1 şi 5 ani; în consecinţă se recomandă
prudenţă în tratamentul acestor copii.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi
utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu
recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi
utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea
ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost
evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul
utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,
ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.
Aparatul musculo-scheletic
În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea
tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea
microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la
aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard
sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
În cazul administrării ciprofloxacinei, în primele 48 ore de tratament pot apărea tendinită şi ruptura
tendoanelor (în special tendonul lui Achile), uneori bilaterală. Riscul tendinopatiei poate fi crescut la
pacienţii vârstnici sau la pacienţii trataţi concomitent cu corticosterozi (vezi pct. 4.8).
La orice semn de tendinită (de exemplu tumefacţii dureroase, inflamaţie), tratamentul cu
ciprofloxacină trebuie întrerupt. Se recomandă menţinerea membrului afectat în repaus.
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis (vezi pct. 4.8).
Fotosensibilitate
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la
radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Sistemul nervos central
Chinolonele sunt cunoscute că pot declanşa crize convulsive sau pot scădea pragul convulsivant.
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la
convulsii. Dacă apar convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După
prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot
evolua către un comportament în care bolnavul îşi poate pune viaţa în pericol. În aceste cazuri,
administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Cazurile de polineuropatie (caracterizate prin simptome neurologice cum ar fi: durere, senzaţie de
arsură, tulburări senzoriale sau hipotonie musculară izolată sau asociată) au fost raportate la pacienţii
7
trataţi cu ciprofloxacină. Ciprofloxacina trebuie întreruptă la pacienţii care prezintă simptome de
neuropatie, incluzînd durere, senzaţie de arsură, furnicături, senzaţie de amorţeală şi/sau hipotonie
musculară, pentru prevenirea evoluţiei către afecţiuni ireversibile (vezi pct. 4.8.).
Tulburări cardiace
Deoarece ciprofloxacina este asociată cu cazuri de alungire a intervalului QT (vezi pct. 4.8.),
tratamentul pacienţilor cu risc de aritmie de tipul torsada vârfurilor trebuie efectuat cu precauţie.
Aparatul gastro-intestinal
Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva
săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate
pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat
(vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat
tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.
Sistemul hepatobiliar
În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă
hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror
semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau
sensibilitate abdominală).
Deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenază
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au
fost rapotate reacţii hemolitice. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte
potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a hemolizei.
Rezistenţă
Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacină, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi
observată în timpul tratamentului cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini bacteriene
rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, infecţiilor nozocomiale
şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a
medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină,
clozapină, ropinirol, tizanidină). Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină este
contraindicată. Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate concomitent cu ciprofloxacina,
semnele clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent şi poate fi necesară
determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei) (vezi pct. 4.5).
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina
negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Formarea de complexe prin chelare
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi
polivalenţi, inclusiv suplimente minerale (de exemplu calciu, magneziu, aluminiu, fer), chelatori
8
polimerici ai fosfatului (de exemplu sevelamer), sucralfat sau antiacide ÅŸi medicamente puternic
tamponatate (de exemplu comprimate de didanozină) care conţin magneziu, aluminiu sau calciu, scad
absorbţia ciprofloxacinei. Prin urmare, ciprofloxacina trebuie administrată fie cu 1 - 2 ore înainte, fie
la cel puţin 4 ore după aceste medicamente. Această restricţie nu este valabilă în cazul antiacidelor
care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H2.
Alimente ÅŸi produse lactate
Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afectează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate
acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau numai de băuturi cu
supliment de minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) ÅŸi
ciprofloxacină, deoarece absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.
Probenecid
Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid
şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Efectele ale ciprofloxacinei asupra altor medicamente:
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3). Într-un studiu clinic la
subiecţi sănătoşi, s-a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei (creşterea Cmax de 7 ori, cu
limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori) când aceasta a fost
administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a tizanidinei este asociată
cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.
Metotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a
riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi pct.
4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a
concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori
pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a
teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării
concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).
Fenitoină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea
concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale
fenitoinei.
Anticoagulante orale
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi warfarină poate amplifica efectele anticoagulante ale
warfarinei. Creşterea activităţii anticoagulantelor orale a fost raportată la un număr mare de pacienţi
care au utilizat antibiotice, inclusiv fluorochinolone. Factorii de risc pot varia în funcţie de starea
9
infecţioasă, vârsta şi starea generală a pacientului şi este dificil să se evalueze dacă modificarea INR-
ului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat) este determinată de infecţie sau
de terapia antibiotică. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi după întreruperea
administrării concomitente de ciprofloxacină şi anticoagulante orale.
Ropinirol
Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un
inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creÅŸterea Cmax ÅŸi ASC ale ropinirolului
cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi
ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu
ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Clozapină
După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile
serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă
monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea
administrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa
malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la
animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin
urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur
sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare,
ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare,
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.
Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a Ciprocin
500 mg (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă.
Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a
ciprofloxacinei.
Clasificarea pe
aparate, sisteme
ÅŸi organe=
Frecvente:=
>1/100 ÅŸi
1/1000 ÅŸi <
1/10M=
Rare:=
> 1/10000 ÅŸi <=
1/1000=
Foarte rare:=
< 1/1000M=
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi=
estimată din=
datele=
disponibile)=
=
10
Infecţii şi
infestări
Suprainfecţii
micotice
Colită asociată cu
antibioticul
(potenţial letală în
cazuri foarte rare)
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
hematologice ÅŸi
limfatice
Eozinofilie Leucopenie
Anemie
Neutropenie
Leucocitoză
Trombocitopenie
Trombocitemie
Anemie
hemolitică
Agranulocitoză
Pancitopenie (cu
risc letal)
Aplazie
medulară (cu
risc letal)
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii alergice
Edem
alergic/edem
angioneurotic
Reacţii
anafilactice ÅŸoc
anafilactic (cu
risc letal) (vezi
pct. 4.4)
Reacţie de tip
boala serului
Tulburări
metabolice ÅŸi de
nutriţie
Anorexie Hiperglicemie
Tulburări
psihice
Hiperactivitate /
agitaţie
psihomotorie
Confuzie ÅŸi
dezorientare
Reacţie de
anxietate
Vise anormale
Depresie
Halucinaţii
Reacţii
psihotice (vezi
pct. 4.4)
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee
Ameţeli
Tulburări ale
somnului
Tulburări ale
sensibilităţii
gustative
(disgeuzie)
Parestezie ÅŸi
disestezie
Hipoestezie
Tremor
Convulsii (vezi
pct. 4.4)
Vertij
Migrenă
Tulburări de
coordonare
Tulburări de
mers
Tulburări
olfactive
Hiperestezie
Hipertensiune
intracraniană
Neuropatie
periferică
(vezi pct.
4.4)
Tulburări
oculare
Tulburări vizuale Tulburări ale
percepţiei
culorilor
Tulburări
acustice ÅŸi
vestibulare
Tinitus (zgomote
în urechi)
Pierderea auzului /
Tulburări de auz
Tulburări
cardiace
Tahicardie Aritmie
ventriculară,
Alungirea
intervalului
QT, torsada
vârfurilor*
Tulburări
vasculare
Vasodilataţie
Hipotensiune
arterială
Vasculită
11
Sincopă
Tulburări
respiratorii,
toracice ÅŸi
mediastinale
Dispnee (inclusiv
stare astmatică)
Tulburări gastroJ
intestinale=
Greaţă =
Diaree=
sărsături==
Dureri=gastroJ
intestinale ÅŸi
abdominale=
Dispepsie
Flatulenţă=
=Pancreatită==
======
Tulburări=
hepatobiliare=
=CreÅŸteri ale
transaminazelor
CreÅŸteri ale
bilirubinei=
Insuficienţă
hepatică=
Icter colestatic=
Hepatită =
Necroză
hepatică (în
cazuri foarte
rare cu evoluţie
către
insuficienţă
hepatică cu risc
letal) (vezi pct.
4.4)=
=
Afecţiuni=
cutanate=ÅŸi ale
Å£esutului=
subcutanat=
=Erupţii cutanate=
Prurit=
Urticarie=
Reacţii de
fotosensibilitate
(vezi pct. 4.4F=
PeteÅŸii =
Eritem=
polimorf==
Eritem nodos=
Sindrom
StevensJJohnson
(care poate avea=
risc=
letal)=
Necroliză
epidermică
toxică (care
poate avea=risc=
letal)=
=
Tulburări=
musculoJ
scheletice=ÅŸi=ale
Å£esutului=
conjunctiv==
=Dureri musculoJ
scheletale (dureri=
la nivelul=
extremităţilor,
dorsalgii, dureri
toracice) =
Artralgie=
Mialgie=
Artrită=
CreÅŸterea=
tonusului=
muscular=ÅŸi=
crampe=
Astenie
musculară
Tendinită=
Ruptură de
tendoane (în=
special a
tendonului lui=
Achile) (vezi=
pct. 4.4F=
Exacerbarea
simptomelor
miasteniei=
gravis (vezi=
pct. 4.4F=
=
Tulburări renale
şi ale căilor=
=Disfuncţie=
renală=
Insuficienţă renală
Hematurie
==
12
urinare Cristalurie (vezi
pct. 4.4)
Nefrită tubulo-
interstiţială
Tulburări
generale ÅŸi la
nivelul locului
de
administrare
Astenie
Febră
Edem
Transpiraţii
(hiperhidroză)
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La
copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un
supradozaj de 16 g determină insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive,
halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi
hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.
În afara măsurilor de urgenţă de rutină, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului
urinar, şi acidificarea urinii dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi.
Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
5. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune:
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a
ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a
topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului
bacterian.
Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (Cmax) şi concentraţia
Investigaţii
diagnostice
CreÅŸterea
fosfatazei=
alcaline serice=
Valori anormale
ale protrombinei=
CreÅŸterea
amilazei serice=
*Aceste evenimente au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost
observate predominant la pacienţii=cu factori de risc suplimentari privind alungirea
intervalului QT (vezi pct. 4.4).=
13
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen, respectiv de relaţia
dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de rezistenţă:
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de
legare al ADN-girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi
alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general
mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din
clasa terapeutică.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot
avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de
transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent
observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt
barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) ÅŸi mecanismele de eflux pot afecta
sensibilitatea la ciprofloxacină.
S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene:
Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă
de tulpinile rezistente:
Recomandări EUCAST
Microorganisme Sensibile Rezistente
Enterobacterii S  0,5 mg/l R  1 mg/l
Pseudomonas S  0,5 mg/l R  1 mg/l
Acinetobacter S  1 mg/l R  1 mg/l
Staphylococcus spp.1 S  1 mg/l R  1 mg/l
Haemophilus influenzae ÅŸi =
Moraxella catarrhalis
S  0,5 mg/l R  0,5 mg/l
Neisseria gonorrhoeae S  0,03 mg/l R  0,06 mg/l
Neisseria meningitides S  0,03 mg/l R  0,06 mg/l
Concentraţii ţintă nelegate de speciile
microbieneG=
S  0,5 mg/l R  1 mg/l
1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu
doze mari.
* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza
datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie
utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu
şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;
este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie
tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică
faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot
solicita recomandările unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct. 4.4)
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitive
Bacillus anthracis (1)
14
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilius influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp.*
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII INCONSTANT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. (2)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia+*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae*
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acnes
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enteroccus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
15
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice
aprobate + Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
(1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea
sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul
antibiotic început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat
până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea
recomandată la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele
experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de
tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi,
este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să
consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul
antraxului.
(2): Vezi pct. 4.4
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de
comprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului
subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 – 2 ore.
Dozele unice de 100 – 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (Cmax) dependente de doză,
cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1000 mg.
Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 – 80%.
S-a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria
de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după
administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 minute, la
fiecare 12 ore..
Distribuţie
Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în
cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 –
3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid
epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical
indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii
totale care depăşesc concentraţiile plasmatice.
Metabolizare
Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel:
dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi
formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai
mică decât compusul parental.
Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în
măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu
funcţie renală normală este de aproximativ 4-7 ore.
16
Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare orală
Urină Materii fecale
Ciprofloxacină=44,7=25,0=
Metaboliţi (M1 - M4) 11,3 7,5
Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg şi oră şi clearance-ul general total este cuprins
între 480 – 600 ml/kg şi oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie
tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
ciprofloxacinei este prelungit până la aproximativ 12 ore.
Clearance-ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei trans-intestinale active, dar
şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în
concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într-un studiu efectuat la copii, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a
observat o creştere nesemnificativă a Cmax şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori pe
zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, Cmax a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după o
perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru
copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interval: 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi
16,5 mg*h/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale
variază de la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante
din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uÅŸor efect
fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect
a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară:
Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul
articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă,
specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la
animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri
Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două
săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.
17
6. PROPRIETÄ‚Å¢I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb,
Celuloză microcristalină,
Benzoat de sodiu,
Talc purificat,
Stearat de magneziu,
Dioxid de siliciu coloidal,
Film
Hipromeloză2910,
Macrogol 20000,
Dioxid de titan (E 171).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/PVC-PVDC a 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
E.I.P.I.Co MED S.R.L.
B-dul Unirii Nr. 6, Bloc 8C, Scara 1, Etaj 3, Ap. 9,
Sector 4, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4277/2004/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZÄ‚RI SAU A REÃŽNNOIRII AUTORIZAÅ¢IEI
Reînnoirea autorizăriie-Martie 2004
18
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2009
