SERDOLECT 16 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Serdolect 4 mg comprimate filmate
Serdolect 16 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Serdolect 4 mg
Un comprimat filmat conţine sertindol 4 mg.
Excipient cu efect cunoscut: : lactoză : 60.78 mg
Serdolect 16 mg
Un comprimat filmat conţine sertindol 16 mg.
Excipient cu efect cunoscut: : lactoză : 95.08 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
Serdolect 4 mg
Comprimate filmate ovale, biconvexe, galbene, marcate cu ”S4”
Serdolect 16 mg
Comprimate filmate ovale, biconvexe, trandafirii, marcate cu ”S16”
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sertindol este indicat în tratamentul schizofreniei.
Ţinând cont de riscul cardiovascular, s ertindol trebuie utilizat numai la pacienţii care nu tolerează
cel puţin unul dintre celelalte antipsihotice.
Sertindol nu trebuie utilizat în situaţii de urgenţă, pentru ameliorarea rapidă a simptomelor la
pacienţii cu tulburări acute.
4.2 Doze şi mod d e administrare
Sertindol se administrează pe cale orală, o dată pe zi cu sau fără alimente. La pacienţii la care este
necesară sedarea poate fi administrată concomitent o benzodiazepină.
Notă: Monitorizarea prin ECG este necesară înainte şi în cursul tratamentului cu sertindol; vezi
pct. 4.4. Studiile clinice au evidenţiat faptul că sertindolul prelungeşte intervalul QT mai mult
decât alte antipsihotice. Sertindol trebuie de aceea utilizat numai la pacienţii care nu tolerează cel
2
puţin unul din celelalte antipsihotice. Medicii care prescriu medicamentul trebuie să respecte în
totalitate măsurile cerute de siguranţa administrării medicamentului: vezi pct. 4.3. şi 4.4.
Ajustarea dozei
Toţi pacienţii trebuie să înceapă tratamentul cu sertindol 4 mg/zi. Doza trebuie crescută cu câte 4
mg la fiecare 4 -5 zile până ce se atinge doza optimă de întreţinere, care poate fi între 12 şi 20 mg.
Datorită activităţii de blocare a receptorilor α
1 exercitată de sertindol, pot să apară simptome de
hipotensiune arterială pos turală în cursul perioadei iniţiale de ajustare a dozelor. O doză de început
de 8 mg sau o creştere rapidă duce la creşterea riscului de hipotensiune arterială posturală.
Întreţinere
În funcţie de răspunsul individual, doza poate fi crescută până la 20 mg /zi. Numai în cazuri
excepţionale poate fi luată în considerare doza maximă de 24 mg, având în vedere că studiile clinice
nu au demonstrat o îmbunătăţire semnificativă a eficacităţii la doze peste 20 mg iar prelungirea
intervalului QT poate creşte la dozel e aflate la limita superioară a intervalului recomandat de dozaj.
Tensiunea arterială a pacientului trebuie monitorizată în cursul ajustării dozelor şi în perioada de
început a administrării dozelor de întreţinere.
Vârstnici
Un studiu de farmacocinetică a evidenţiat faptul că nu există diferenţe între subiecţii tineri şi cei
vârstnici. Totuşi, există numai date limitate provenite din studiile clinice privind pacienţii cu vârsta
peste 65 ani. Tratamentul trebuie iniţiat numai după o examinare a aparatului cardiovascular.
Creşterea lentă şi menţinerea unor doze mai mici pot fi măsuri corespunzătoare pentru pacienţii
vârstnici (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Serdolect nu este recomandat pentru utilizare la copii datorită datelor insuficiente privind siguranţa
şi eficacitatea.
Insuficienţă renală
Sertindol poate fi administrat pacienţilor cu insuficienţă renală în dozele uzual recomandate (vezi
pct. 4.3). Farmacocinetica sertindolului nu este influenţată de hemodializă.
Insuficien ţă hepatică
Pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată necesită o creştere mai lentă a dozelor şi
doze de întreţinere mai reduse.
Stabilirea dozei de sertindol la pacienţii la care tratamentul a fost întrerupt
Când se reîncepe tratamentul la pacienţii care au avut un interval de mai puţin de o săptămână fără
sertindol, reajustarea dozei nu este necesară şi poate fi reintrodusă doza de întreţinere anterioară. În
celelalte cazuri trebuie respectată schema de ajustare recomandată pentru iniţierea tratamentului.
Înainte de readministrarea sertindol trebuie făcut un examen ECG.
Trecerea de la alte antipsihotice
Tratamentul cu sertindol poate fi început în concordanţă cu schema de ajustare recomandată,
concomitent cu renunţarea la alte antipsihotice orale. Pentru pacienţii trataţi cu antipsihotice de tip
depot, sertindol se începe în momentul planificat pentru următoarea injecţie depot.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la
sertindol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 .
Sertindol este contraindicat pacienţilor cu hipokaliemie cunoscută, necorectată şi celor cu
hipomagneziemie cunoscută, necorectată.
3
Sertindol este contraindicat pacienţilor cu antecedente de afecţiuni cardiovasculare semnificative
clinic, insuficienţă car diacă congestivă, hipertrofie cardiacă, aritmie sau bradicardie (<50 bătăi pe
minut).
Mai mult, tratamentul cu sertindol nu trebuie început la pacienţii cu sindrom congenital de interval
QT prelungit sau cu antecedentente heredo -colaterale pentru această afecţiune sau la pacienţii cu
interval QT prelungit dobândit (QTc peste 450 msec la bărbaţi şi 470 msec la femei).
Sertindol este contraindicat pacienţilor care primesc medicamente cunoscute că prelungesc
semnificativ intervalului QT.
Clasele relevante i nclud :
- antiaritmice din clasa Ia şi IIIa (de exemplu chinidină, amiodaronă, sotalol, dofetilidă)
- unele antipsihotice (de exemplu tioridazină)
- unele antibiotice macrolide (de exemplu eritromicină)
- unele antihistaminice (de exemplu terfenadină, aste mizol)
- unele antibiotice chinolone (de exemplu gatifloxacină, moxi floxacină)
Lista menţionată nu este exhaustivă şi sunt de asemenea contraindicate şi alte medicamente
cunoscute că prelungesc semnificativ intervalul QT (de exemplu cisapridă, litiu).
Es te contraindicată administrarea concomitentă de sertindol cu medicamente cunoscute ca
inhibitoare potente a izoenzimelor 3A ale citocromului P450 (vezi pct. 4.5). Clasele relevante
includ :
- tratamentul sistemic cu antifungice de tip azol (de exemplu ket oconazol, itraconazol)
- unele macrolide (de exemplu eritromicină, claritromicină)
- inhibitori de protează HIV (de exemplu indinavir)
- unele blocante ale canalelor de calciu (de exemplu diltiazem, verapamil)
Lista de mai sus nu este exhaustivă şi alte m edicamente cunoscute ca inhibitoare potente ale
enzimelor CYP3A (de exemplu cimetidina) sunt de asemenea contraindicate.
Sertindol este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
A parat cardiovascular
Studiile clinice au evidenţiat faptul că sertindol prelungeşte intervalul QT la valori mai mari decât
alte antipsihotice. Media prelungirii intervalului QT este mai mare la dozele din partea superioară a
intervalului de doze recomandat (20 şi 24 mg). Prelungirea intervalului QTc la unele medicamente
este asociată cu posibilitatea de a produce aritmie de tip torsada vârfurilor (TdV) (o tahicardie
ventriculară polimorfă cu potenţial letal) şi moarte subită.
Totuşi, datele clinice şi non- clinice nu sunt suficiente pentru a confirma dacă sertindol este mai
aritmogen decât alte antipsihotice. De aceea sertindol trebuie utilizat numai la pacienţii care nu
tolerează cel puţin un alt antipsihotic.
Medicul care prescrie medicamentul trebuie să respecte în totalitate măsurile de siguranţă
necesare.
Monitorizarea prin ECG:
- Monitorizarea prin ECG este obligatorie înainte şi în cursul tratamentului cu sertindol.
- Sertindol este contraindicat dacă se remarcă la examinarea iniţială un interval QTc mai
mare de 450 msec la bărbaţi şi 470 msec la femei.
- Monitorizarea ECG trebuie efectuată înainte de începerea tratamentului, după atingerea
stării de echilibru după aproximativ 3 săptămâni sau când se ajunge la doza de 16 mg şi din nou
după 3 luni de tratament.
4
- În cursul tratamentului de întreţinere este necesară efectuarea ECG la fiecare 3 luni.
- În cursul tratamentului de întreţinere, trebuie efectuată ECG înainte şi după fiecare
creştere a dozelor.
- Se recomadă efectuarea unei ECG după adăugarea sau creşterea dozelor unei medicaţii
care poate creşte concentraţia de sertindol (vezi pct. 4.5).
- Dacă în cursul tratamentului se remarcă un interval QTc mai mare de 500 msec,
tratamentul cu sertin dol trebuie întrerupt.
- În cazul pacienţilor cu simptome cum sunt palpitaţii, convulsii sau sincopă, care pot indica
apariţia aritmiilor, medicul trebuie să iniţieze urgent evaluarea pacientului, incluzînd o ECG.
- Este ideal ca monitoriza rea prin ECG să fie efectuată dimineaţa şi este de preferat
utilizarea formulei Bazett sau Fridericia pentu calcularea intervalului QTc.
Riscul prelungirii intervalului QT este crescut la pacienţii care primesc concomitent tratament cu
medicamente care prelungesc intervalul QTc sau medicamente care inhibă metabolizarea
sertindolului (vezi pct. 4.3.).
Concentraţia serică bazală de potasiu şi magneziu trebuie măsurată înainte de începerea
tratamentului cu sertindol la pacienţii cu risc crescut de tulburări semnificative ale electroliţilor.
Concentraţia redusă de potasiu şi magneziu trebuie să fie corectată înainte de începerea
tratamentului. Este recomandată monitorizarea potasiului seric la pacienţii care au vărsături, diaree,
tratament cu diuretice care elimină potasiu sau alte tulburări ale electroliţilor.
Datorită activităţii α
1-blocante exercitată de sertindol, în cursul perioadei de creştere a dozelor pot
să apară simptome de hipotensiune arterială posturală.
Medicamentele antipsihotice pot inhiba e fectele agoniştilor dopaminergici. Sertindol trebuie utilizat
cu precauţie la pacienţii cu boală Parkinson.
Anumite ISRS, cum sunt fluoxetina şi paroxetina (inhibitori puternici ai CYP2D6), pot creşte
concentraţia plasmatică de sertindol de până la 2- 3 ori. De aceea sertindol trebuie utilizat cu aceste
medicamente numai cu atenţie deosebită şi numai dacă beneficiul a şteptat depăşeşte riscul potenţial.
Este necesară menţinerea unor doze mai mici de sertindol şi o atentă monitorizare ECG înainte şi
după oric e ajustare a dozelor acestui medicament (vezi pct. 4.5).
Sertindol trebuie utilizat cu atenţie la pacienţii cunoscuţi cu activitate redusă a CYP2D6 (vezi pct.
4.5.).
În cursul tratamentului cu sertindol s -au raportat, în cazuri foarte rare, hiperglicemie sau
exacerbarea diabetului zaharat preexistent. Este recomandabilă monitorizarea clinică
corespunzătoare a pacienţilor cu diabet zaharat şi a pacienţilor cu factori de risc pentru dezvoltarea
diabetului zaharat.
Cresterea mortalităţii la pacienţii vârstn ici cu dementă
Date din două studii observaţionale arată că pacienţii vârstnici cu dementă care sunt trataţi cu
antipsihotice prezintă un risc uşor crescut de deces comparativ cu cei care nu sunt tratati cu
antipsihotice. Nu sunt date suficiente pentru a prezenta o estimare fermă şi precisă a gradului de risc
şi cauzele creşterii riscului sunt necunoscute.
Serdolect nu este aprobat pentru a trata tulbur ări de comportament din demenţă şi nu este
recomandat pacienţilor în vârstă cu demenţă.
Riscul de accidente cerebrovasculare
În cursul unor studii clinice randomizate controlate cu placebo, s -a remarcat o creştere de
aproximativ 3 ori a riscului evenimentelor adverse cerebrovasculare la populaţia cu demenţă tratată
cu unele antipsihotice atipice. Mecanismul care stă la baza acestui risc crescut este necunoscut. Nu
5
poate fi exclusă o creştere a riscului în cazul altor antipsihotice sau altor populaţii de pacienţi.
Serdolect trebuie utilizat cu atenţie la pacienţii cu factori de risc pentru accidente cerebrova sculare.
Având în vedere riscul crescut de boli cardiovasculare la pacienţii în vârstă, Serdolect trebuie să fie
utilizat numai la pacienţii sub 65 ani. Tratamentul trebuie iniţiat numai după o examinare a
aparatului cardiovascular.
Tromboembolism venos
Cazuri de tromboembolism venos au fost raportate la administrarea de medicamente antipsihotice.
Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice adesea prezintă un risc dobândit pentru tromboembolism
venos, toţi factorii posibili pentru riscul de tromboembolism venos trebuie identificaţi înainte şi în
timpul tratamentului cu sertindol şi trebuiesc luate măsuri preventive.
Insuficienţă hepatică
Pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară până la moderată trebuie urmăriţi îndeaproape. Se
recomandă o creştere mai lent ă a dozelor şi utilizarea unor doze de întreţinere mai mici.
Dischinezie tardivă
Se consideră că dischinezia tardivă este datorată hipersensibilizării receptorilor dopaminergici în
ganglionii bazali ca un rezultat al blocării receptorilor prin antipsihot ice. În studiile clinice cu
sertindol s -a remarcat o incidenţă mai mică (comparativ cu placebo) a simptomelor extrapiramidale.
Totuşi, tratamentul pe termen lung cu antipsihotice (în special la doze mari) este asociat cu riscul de
dischinezie tardivă. Dacă apar semne de dischinezie tardivă, trebuie luată în considerare reducerea
dozelor sau întreruperea administrării medicamentului.
Convulsii
Sertindol trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii care au avut convulsii în antecedente.
Sindrom neuroleptic mal ign
Un complex de simptome potenţial letal uneori numit sindrom neuroleptic malign (SNM) a fost
raportat ca fiind asociat medicamentelor antipsihotice. Abordarea terapeutică a SNM trebuie să
includă întreruperea imediată a antipsihoticelor.
Întreruperea t ratamentului
După întreruperea bruscă a tratamentului cu antipsihotice au fost descrise simptome de
discontinuitate incluzând greaţă, vărsături, transpiraţii şi insomnie. Poate de asemenea să apară
recurenţa simptomelor psihotice şi s -a raportat apariţia unor tulburări motorii manifestate prin
mişcări involuntare (cum ar fi acatizia, distonia şi dischinezia). De aceea, este recomandată
întreruperea treptată a tratamentului.
Excipienţi
Comprimatele filmate conţin lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă
la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie
să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Prelungirea intervalului QT asociată tratamentului cu sertindol poate fi exacerbată de administrarea
concomitentă a altor medicamente cunoscute pentru prelungirea semnificativă a intervalului QT.
Administrarea concomitentă a unor astfel de medicamente este de aceea contraindicată (v ezi pct
4.3.). O asemenea interacţiune poate să apară de exemplu între chinidină şi sertindol. În plus faţă de
efectele asupra prelungirii intervalului QT (vezi pct 4.3.), chinidina inhibă semnificativ CYP2D6.
Sertindol este intens metabolizat de izoenzimele CYP2D6 şi CYP3A din sistemul citocromului
P450. CYP2D6 este polimorf în populaţie şi amândouă izoenzimele pot fi inhibate de o varietate de
psihotrope şi alte medicamente (vezi pct. 4.4.).
6
CYP2D6
Concentraţia plasmatică de sertindol creşte de până la 2-3 ori la pacienţii care utilizează
concomitent fluoxetină sau paroxetină (inhibitori puternici ai CYP2D6), de aceea sertindol trebuie
utilizat cu extremă atenţie în cazul asocierii cu aceştia sau alte inhibitoare de CYP2D6. Înainte şi
după ajustarea doz elor poate fi necesară utilizarea unor doze de întreţinere mai mici şi
monitorizarea atentă prin ECG (vezi pct 4.4.).
CYP3A
S -a remarcat o creştere minoră (<25%) a concentraţiei plasmatice de sertindol în cazul asocierii cu
antibiotice macrolide (de exemp lu eritromicină, un inhibitor al CYP3A) sau cu blocante ale
canalelor de calciu (diltiazem, verapamil). Totuşi, consecinţele pot fi mai mari la cei care
metabolizează slab la nivelul CYP2D6 (deoarece eliminarea sertindolului atât la nivelul CYP2D6
cât şi C YP3A va fi afectată). Având în vedere faptul că nu este posibilă identificarea de rutină a
pacienţilor care au activitate redusă de metabolizare prin CYP2D6, administrarea concomitentă de
inhibitori CYP3A şi sertindol este contraindicată, deoarece aceasta poate duce la creşterea
semnificativă a concentraţiei de sertindol (vezi pct 4.3.).
Metabolizarea sertindolului poate fi crescută semnificativ de medicamente inductoare ale
izoenzimelor CYP, cum sunt în mod special rifampicina, carbamazepina, fenitoina ş i fenobarbitalul,
care pot reduce concentraţia plasmatică de sertindol de 2 până la 3 ori. Reducerea eficacităţii
antipsihotice la pacienţii care primesc aceste medicamente sau alte medicamente inductoare poate
necesita creşterea dozelor de sertindol la va lori din zona superioară a intervalului de dozaj
recomandat.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitate
Administrarea orală de sertindol a arătat o afectare a fertilită ţii masculine la şoareci ş i şobolani la doza
maximă recomandata clinic prin expunerea sistemică similar sau mai pu ţin decât se anticipase la oameni.
Afectarea fertilită ţii masculine a fost reversibilă, a fost datorată antagonismului adrenoreceptor α¹. Urma şii
ş obolanilor femele tr ataţi cu sertindol au arătat de asemenea reducerea împerechierii şi a fertilităţii (vezi pct.
5.3)
La oameni, au fost raportate reacţii adverse precum hiperprolactinemie, galactoree sau pot apărea disfunc ţii
de erecţ ie, tulburări de ejaculare şi absen ţa ejaculării. Aceste reac ţii adverse pot avea un impact negativ
asupra func ţiei sexuale ş i fertilităţii femeii şi bărbatului.
Dacă apar semnificativ clinic cazuri precum hiperprolactinemie, galactoree sau disfuncţii de erecţ ie
reducerea dozei sau întreruperea tratamentului trebuie să fie luată în considerare.
Efectele sunt reversibile după întrerupere.
Sarcina
Siguranţa administrării de sertindol în cursul sarcinii nu a fost stabilită.
Sertindol nu a fost teratogen în studiile efectuate la animale. Un studiu peri/postnatal la şobolan a
evidenţiat o reducere a fertilităţii la descendenţi la doze aflate în intervalul valorilor dozelor
terapeutice la om ( vezi pct 5.3).
În consecinţă, sertindol nu trebuie utilizat în cursul sarcinii.
La nou născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică (inclusiv Serdolect) în tri mestrul al III-lea de
sarcină, pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere,
care pot varia ca severitate şi durată după naştere. S -au raportat simptome precum agitaţie,
hipertonie musculară, hipotonie muscula ră, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de
alimentaţie. În consecinţă, nou născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
7
Alăptare
Nu au fost efectuate studii la mame care alăptează, totuşi, se aşteaptă ca sertindol să fie excretat în
lap tele matern.
Dacă tratamentul cu sertindol este considerat necesar, trebuie luată în considerare întreruperea
alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Sertindol nu are efect sedativ, totuşi pacienţii trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule şi să nu
folosească utilaje până nu -şi vor cunoaşte reactivitatea individuală în cursul tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
În studiile clinice, evenimentele adverse cu o incidenţă mai mare de 1% asociate cu utilizarea d e
sertindol şi diferite semnificativ faţă de placebo au fost (prezentate în ordinea descrescătoare a
frecvenţei): rinită/congestie nazală, tulburări de ejaculare (reducerea volumului ejaculat), ameţeli,
gură uscată, hipotensiune arterială posturală, creşte re ponderală, edeme periferice, dispnee,
parestezii şi prelungirea intervalului QT (vezi pct 4.4).
Simptome extrapiramidale (SE)
Incidenţa evenimentelor adverse de tip SE raportate la pacienţii trataţi cu sertindol a fost similară cu
cea de la pacienţii trataţi cu placebo. În plus, în studiile clinice controlate cu placebo, procentul de
pacienţi trataţi cu sertindol care au necesitat medicaţie contra SE nu a fost diferit faţă de cel al
pacienţilor trataţi cu placebo.
Unele reacţii adverse apar la început ul tratamentului şi dispar pe măsura continuării tratamentului,
de exemplu hipotensiunea arterială posturală.
Tabelul de mai jos menţionează reacţiile adverse prezentate conform clasificării pe aparate, sisteme
şi organe şi frecvenţă:
Foarte frecvente ( ≥ 1/10);frecvente ( ≥ 1/100, < 1/10); mai puţin frecvente ( ≥ 1/1,000, < 1/100);
rare ( ≥ 1/10,000, < 1/1,000); foarte rare ( ≤ 1/10,000); frecvenţă necunoscută (nu se poate evalua din
datele disponibile).
Clasificarea pe
aparate, sisteme
Frecvenţa Reacţii adverse
Tulburări endocrine Mai puţin frecvente Hiperprolactinemia
Tulburări de metabolism şi
nutriţie
Frecvente Creşterea în greutate
Mai puţin frecvente Hiperglicemie
Tulburări la nivelul sistemului
nervos
Frecvente Ameţeli, parestezii
Mai puţin frecvente
Sincopă, convulsii, tulburări de
mişcare (în special diskinezie
tardivă, a se vedea pct. 4.4)
Rare În asociere cu sertindolul au fost
raportate cazuri de Sindrom
neuroleptic malign (SNM) ( a
se vedea pct 4.4)
Tulburări cardiace Frecvente Edem periferic
Prelungirea intervalului QT (a
se vedea pct. 4.4)
Mai puţin frecvente Torsada vârfurilor (a se vedea
pct 4.4)
8
Tulburări vasculare Frecvente Hipotensiune posturală (a se
vedea 4.4)
Necunoscută Cazuri de tromboembolism
venos inclusiv cazuri de
tromboembolism pulmonar ş i
tromboză venoasă profundă au
fost raportate la medicamentele
antipsihotice.
Tuburări ale aparatului
respirator, torace şi mediastin
Foarte frecvente
Rinită/congestie nazală
Frecvente Dispnee
Tulburări gastrointestinale Frecvente Gură uscată
Condiţii în legătură cu
sarcina, perioada puerperală
şi perinatală
Necunoscută Sindrom de întrerupere la nou
născut (vezi pct. 4.6)
Tulburări la nivelul
aparatului reproducător şi sân
Foarte frecvente Incapacitate de ejaculare
Frecvente
Tulburări de ejaculare
Disfuncţii erectile
Mai puţin frecvente Galactoree
Investigaţii diagnostice Frecvente Prezenţa hematiilor în urină,
prezenţa leucocitelor în urină.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţi e adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Experienţa privind supradozajul acut cu sertindol este limitată. Au fost raportate cazuri letale.
Totuşi, pacienţii care au luat doze de până la 840 mg şi -au revenit fără sechele. Semnele şi
simptomele raportate după supradozaj au fost somnolenţă, tulburăr i de vorbire, tahicardie,
hipotensiune arterială şi prelungirea tranzitorie a intervalului QTc. Au fost observate cazuri de
torsada vârfurilor, frecvent în cazul asocierii cu alte medicamente cunoscute că pot induce torsada
vârfurilor.
Tratament
În caz de supradozaj acut, trebuie asigurată menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii şi a unei
oxigenări adecvate.
Trebuie instituită imediat monitorizarea ECG şi a semnelor vitale. Dacă intervalul QT c este
prelungit, se recomandă ca pacientul să fie monitorizat până ce intervalul QTc se normalizează.
Trebuie luat în considerare un timp de înjumătăţire plasmatică al sertindolului de 2 până la 4 zile.
Trebuie stabilit accesul intravenos şi trebuie luată în considerare administrarea de cărbune activat
împreună cu laxative. Trebuie luată în considerare posibilitatea de a fi implicate mai multe
medicamente.
Nu există un antidot specific pentru sertindol şi acesta nu este dializabil, de aceea trebuie instituite
măsuri de susţinere a funcţiilor vitale. Hipotensi unea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate
cu măsuri corespunzătoare cum ar fi administrarea de lichide pe cale intravenoasă. Dacă sunt
9
utilizate simpatomimetice pentru susţinerea sistemului vascular, adrenalina şi dopamina trebuie
utilizate cu atenţie, deoarece β -stimularea asociată cu acţiunea blocantă α
1 a sertindolului pot să
agraveze hipotensiunea arterială.
Dacă este administrată terapie antiaritmică, medicamente cum sunt chinidina, disopiramida şi
procainamida prezintă un potenţial hazard prin efectul de prelungire al intervalului QT care poate fi
aditiv celui al sertindolului.
În cazurile cu simptome extrapiramidale severe, trebuie administrată medicaţie anticolinergică.
Trebuie instituită supraveghere medicală atentă şi continuată monit orizarea pacienţilor până la
recuperarea acestora.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antipsihotice. Derivaţi de indol codul ATC: N05AE03
Se consideră că profilul neurofarmacologic al sertindolului c a medicament antipsihotic, provine
din efectul său inhibitor selectiv asupra neuronilor dopaminergici din zona mezolimbică şi din
efectele de echilibrare exercitate prin inhibarea receptorilor centrali dopaminergici D
2 şi
serotoninergici 5HT
2 ca şi a rec eptorilor α1- adrenergici.
În studiile farmacologice efectuate la animale, sertindol a inhibat spontan neuronii dopaminergici
activi la nivelul zonei mezolimbice ventrale din aria tegmentală ventrală (ATV) cu o selectivitate
mai mare de aproximativ 100 d e ori comparativ cu neuronii dopaminergici din substanţa neagră
pars compacta. Se crede că inhibarea neuronilor din substanţa neagră pars compacta este implicată
în reacţiile adverse motorii de tip extrapiramidal asociate cu multe medicamente antipsihotice .
Medicamentele antipsihotice sunt cunoscute pentru creşterea concentraţiei de prolactină serică prin
blocarea receptorilor dopaminergici . Concentraţiile de prolactină la pacienţii în tratament cu
sertindol rămân în limite normale, atât în studiile pe ter men scurt cât şi în tratamentul de lungă
durată (un an).
În utilizarea post marketing de sertindol au fost raportate cazuri de hiperprolactinemia ş i
prolactină
Sertindolul nu afectează receptorii muscarinici şi histaminici H
1. Aceasta este confirmată de absenţa
efectelor anticolinergice şi sedative în relaţie cu aceşti receptori.
Mai multe informaţii din studii clinice
Studiul SCoP a fost un studiu multina ţional condus ca un studiu simplu în condi ţile utilizării normale
sertindol comparativ risperidona c u toate cauzele de mortalitate, siguran ţa cardică şi sinucidere.
Studiul a fost proiectat randomizat, par ţial orb, cu două grupuri paralele : sertindol (n= 4930) şi risperidona
(n=4928) cu o perioadă de tratament de 4 ani.
Toate cauzele mortalităţ ii au fost similare pentru atât pentru sertindol cât şi pentru risperidonă.
Cauzele mor ţilor au fost diferite intre cele doaua grupuri. Cauza principală a mor ţii la pacien ţii trata ţi cu
sertindol a fost cardiacă, cu un grad ridicat de mortalitate cardiacă mai mare decât grupul cu risperidonă. Un
risk mai mic de încercări de sucid au fost văzute la pacienţ ii trataţi cu sertindol, de şi riscul a fost sinucideri
nu a fost semnificativ intre cele două grupuri.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Sertindolul se elimină prin metabolizare hepatică, cu o medie a timpului de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare de aprox 3 zile. Clearance- ul sertindolului descreşte în cazul dozelor multiple la o
medie de aprox 14 l/h (femeile au un clearance mai mic cu aproximativ 20% decât băr baţii, deşi
10
clearance-ul corectat în funcţie de greutate este comparabil). De aceea, în cazul dozelor multiple
acumularea este mai mare decât cea predictibilă pentru o doză unică, prin creşterea
biodisponibilităţii sistemice. Totuşi, la starea de echilibr u, clearance-ul este independent de doză şi
concentraţia plasmatică este proporţională cu doza. Există o variabilitate moderată între subiecţi în
ceeace priveşte farmacocinetica sertindolului, datorată polimorfismului la nivelul citocromului P450
2D6 (CYP2 D6). Pacienţii cu deficienţă a acestei enzime hepatice au un clearance pentru sertindol
de ½ până la 1/3 din cel al persoanelor care metabolizează intens la nivel CYP2D6. De aceea aceste
persoane care metabolizează puţin (până la 10% din populaţie) vor ave a concentraţia plasmatică de
2- 3 ori mai mare decât cele normale. Concentraţia de sertindol nu este predictivă pentru efectul
terapeutic la un pacient anume; în consecinţă, individualizarea dozelor este cel mai bine realizată pe
baza evaluării clinice a ef ectului terapeutic şi a toleranţei la medicament.
Absorbţie
Sertindol este bine absorbit cu un tmax de aproximativ 10 ore după administrare pe cale orală.
Diferitele mărimi ale dozelor sunt bioechivalente. Alimentele şi antiacidele care conţin aluminiu -
m agneziu nu au efect semnificativ asupra vitezei şi gradului de absorbţie al sertindolului.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (Vβ/F) al sertindolului după administrarea de doze multiple este de
aproximativ 20 l/kg. Sertindol se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 99,5%, în special de
albumină şi de α
1 –glicoproteina acidă. La pacienţii trataţi cu dozele recomandate, 90% din
concentraţia măsurată este sub 140 ng/ml ( ~ 320 nmol/l). Sertindol penetrează în hematii cu o rată
de 1,0 sânge/pla smă. Sertindol traversează rapid bariera hematoencefalică şi pe cea placentară.
Metabolizare
Au fost identificaţi în plasma umană doi metaboliţi: dehidrosertindol (prin oxidarea inelului
imidazolidinonic ) şi norsertindol (prin N -dealchilare ). La starea de echilibru concentraţia de
dehidrosertindol şi norsertindol este de 80% şi respectiv 40% din cea a sertindol nemodificat.
Activitatea sertindol este în principal datorată medicamentului nemodificat şi se pare că metaboliţii
nu ar avea efecte farmacologice semnificative la om.
Excreţie
Sertindol şi metaboliţii acestuia sunt eliminaţi foarte lent, cu o recuperare totală a 50- 60% din
dozele radiomarcate la 14 zile după administrarea pe cale orală . Aproximativ 4% din doză se
excretă prin urină sub formă nemodificată plus metaboliţi, iar din cantitatea excretată prin urină mai
puţin de 1% reprezintă formă nemodificată . Excreţia prin materiile fecale este calea principală de
excreţie şi însumează restul de medicament nemodificat şi metaboliţi.
5.3 Date preclini ce de siguranţă
În studiile la animale s -a observat prelungirea intervalului QT pe ECG, posibil prin inhibarea
curentului repolarizant de la nivelul canalelor de potasiu (I
Kr, HERG). Totuşi, s -a evidenţiat pentru
sertindol absenţa fenomenului de postdepol arizare precoce la nivelul fibrelor Purkinje din cordul de
iepure şi de câine. Postdepolarizarea precoce este considerată factorul esenţial în declanşarea
torsadei vârfurilor. Sertindol nu induce aritmii ventriculare tip torsada vârfurilor în model
experim ental pe cord de iepure cu ablaţia nodului atrio- ventricular, chiar în cazul inducerii unei
hipokaliemii (1,5 mmol) şi bradicardii severe. Totuşi, extrapolarea constatărilor de la animale la om
în ceea ce priveşte prelungirea intervalului QT şi a aritmiei trebuie realizată cu precauţie având în
vedere că pot exista diferenţe semnificative între specii.
Toxicitatea acută a sertindolului este redusă. În studiile de toxicitate cronică după administrare de
doze repetate efectuate la şobolan şi câine (expunere de 3 -5 ori mai mare decât cea clinică), au fost
observate câteva efecte. Aceste efecte sunt concordante cu proprietăţile farmacologice ale
medicamentului.
11
Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat efecte
teratogene.
Întru -un studiu peri/post -natal creş terea mortalită ţii puilor, reducerea creş terii ponderale şi
întârzierea dezvoltării puilor a fost observată la doze care erau asociate cu efecte maternale şi similare sau
mai mici decat doza maximă recomandată cli nic de 0,2 mg/kg/zi . Împerecherea şi fertilitatea puilor proveniţi
de la mame tratate cu sertindol era redusă.
Împerecherea şi fertilitatea au fost afectate la masculii adulţi de şobolan la doze de 0,14 mg/kg şi zi
şi peste. Afectarea fertilităţii adulţilor, care a fost reversibilă a fost descrisă la profilul farmacologic
al sertindolului.
Sertindol nu a fost toxic în cadrul unor baterii de teste in vivo şi in vitro în cursul studiilor de
genotoxicitate. Studiile privind carcinogenitatea efectuate la şobolan şi şoarece nu au indicat
dezvoltarea unor tumori relevante pentru utilizarea clinică a sertindolului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb
L act oză monohidrat
Hidroxipropilceluloz ă 200-600 mPa.s
Celuloză mic rocristalină
Croscarmeloză sodică
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză 6 mPa.s
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 400 şi:
4 mg: oxid galben de fer (E 172)
16 mg: oxid roşu de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Serdolect 4 mg
Cutie cu 3 blistere din PVC -PVDC/ Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu un flacon de polietilenă de înaltă densitate de culoare albă, cu capacitatea de 60 ml, 100ml, sau
180ml, închis cu capac cu filet din polipropilenă de culoare albă, prevăzut cu sistem de închidere securizat
pentru copii şi sigiliu; flaconul conţine 100 comprimate f ilmate
Serdolect 16 mg,
Cutie cu 2 blistere din PVC -PVDC/ Al a câte 14 comprimate filmate
12
Cutie cu un flacon de polietilenă de înaltă densitate de culoare albă, cu capacitatea de 60 ml, 100ml, sau
180ml, închis cu capac cu filet din polipropilenă de culoare albă, prevăzut cu sistem de închidere securizat
pentru copii şi sigiliu; flaconul conţine 100 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale la eliminare .
Orice medic ament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conform itate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
H. Lundbeck A/S
Ottiliavej 9, 2500 Valby, Copenhaga,
Danemarca
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7720/2015/01- 02
7721/2015/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : Decembrie 2006
Reînnoire autorizație – Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Serdolect 4 mg comprimate filmate
Serdolect 16 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Serdolect 4 mg
Un comprimat filmat conţine sertindol 4 mg.
Excipient cu efect cunoscut: : lactoză : 60.78 mg
Serdolect 16 mg
Un comprimat filmat conţine sertindol 16 mg.
Excipient cu efect cunoscut: : lactoză : 95.08 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
Serdolect 4 mg
Comprimate filmate ovale, biconvexe, galbene, marcate cu ”S4”
Serdolect 16 mg
Comprimate filmate ovale, biconvexe, trandafirii, marcate cu ”S16”
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sertindol este indicat în tratamentul schizofreniei.
Ţinând cont de riscul cardiovascular, s ertindol trebuie utilizat numai la pacienţii care nu tolerează
cel puţin unul dintre celelalte antipsihotice.
Sertindol nu trebuie utilizat în situaţii de urgenţă, pentru ameliorarea rapidă a simptomelor la
pacienţii cu tulburări acute.
4.2 Doze şi mod d e administrare
Sertindol se administrează pe cale orală, o dată pe zi cu sau fără alimente. La pacienţii la care este
necesară sedarea poate fi administrată concomitent o benzodiazepină.
Notă: Monitorizarea prin ECG este necesară înainte şi în cursul tratamentului cu sertindol; vezi
pct. 4.4. Studiile clinice au evidenţiat faptul că sertindolul prelungeşte intervalul QT mai mult
decât alte antipsihotice. Sertindol trebuie de aceea utilizat numai la pacienţii care nu tolerează cel
2
puţin unul din celelalte antipsihotice. Medicii care prescriu medicamentul trebuie să respecte în
totalitate măsurile cerute de siguranţa administrării medicamentului: vezi pct. 4.3. şi 4.4.
Ajustarea dozei
Toţi pacienţii trebuie să înceapă tratamentul cu sertindol 4 mg/zi. Doza trebuie crescută cu câte 4
mg la fiecare 4 -5 zile până ce se atinge doza optimă de întreţinere, care poate fi între 12 şi 20 mg.
Datorită activităţii de blocare a receptorilor α
1 exercitată de sertindol, pot să apară simptome de
hipotensiune arterială pos turală în cursul perioadei iniţiale de ajustare a dozelor. O doză de început
de 8 mg sau o creştere rapidă duce la creşterea riscului de hipotensiune arterială posturală.
Întreţinere
În funcţie de răspunsul individual, doza poate fi crescută până la 20 mg /zi. Numai în cazuri
excepţionale poate fi luată în considerare doza maximă de 24 mg, având în vedere că studiile clinice
nu au demonstrat o îmbunătăţire semnificativă a eficacităţii la doze peste 20 mg iar prelungirea
intervalului QT poate creşte la dozel e aflate la limita superioară a intervalului recomandat de dozaj.
Tensiunea arterială a pacientului trebuie monitorizată în cursul ajustării dozelor şi în perioada de
început a administrării dozelor de întreţinere.
Vârstnici
Un studiu de farmacocinetică a evidenţiat faptul că nu există diferenţe între subiecţii tineri şi cei
vârstnici. Totuşi, există numai date limitate provenite din studiile clinice privind pacienţii cu vârsta
peste 65 ani. Tratamentul trebuie iniţiat numai după o examinare a aparatului cardiovascular.
Creşterea lentă şi menţinerea unor doze mai mici pot fi măsuri corespunzătoare pentru pacienţii
vârstnici (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Serdolect nu este recomandat pentru utilizare la copii datorită datelor insuficiente privind siguranţa
şi eficacitatea.
Insuficienţă renală
Sertindol poate fi administrat pacienţilor cu insuficienţă renală în dozele uzual recomandate (vezi
pct. 4.3). Farmacocinetica sertindolului nu este influenţată de hemodializă.
Insuficien ţă hepatică
Pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată necesită o creştere mai lentă a dozelor şi
doze de întreţinere mai reduse.
Stabilirea dozei de sertindol la pacienţii la care tratamentul a fost întrerupt
Când se reîncepe tratamentul la pacienţii care au avut un interval de mai puţin de o săptămână fără
sertindol, reajustarea dozei nu este necesară şi poate fi reintrodusă doza de întreţinere anterioară. În
celelalte cazuri trebuie respectată schema de ajustare recomandată pentru iniţierea tratamentului.
Înainte de readministrarea sertindol trebuie făcut un examen ECG.
Trecerea de la alte antipsihotice
Tratamentul cu sertindol poate fi început în concordanţă cu schema de ajustare recomandată,
concomitent cu renunţarea la alte antipsihotice orale. Pentru pacienţii trataţi cu antipsihotice de tip
depot, sertindol se începe în momentul planificat pentru următoarea injecţie depot.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la
sertindol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 .
Sertindol este contraindicat pacienţilor cu hipokaliemie cunoscută, necorectată şi celor cu
hipomagneziemie cunoscută, necorectată.
3
Sertindol este contraindicat pacienţilor cu antecedente de afecţiuni cardiovasculare semnificative
clinic, insuficienţă car diacă congestivă, hipertrofie cardiacă, aritmie sau bradicardie (<50 bătăi pe
minut).
Mai mult, tratamentul cu sertindol nu trebuie început la pacienţii cu sindrom congenital de interval
QT prelungit sau cu antecedentente heredo -colaterale pentru această afecţiune sau la pacienţii cu
interval QT prelungit dobândit (QTc peste 450 msec la bărbaţi şi 470 msec la femei).
Sertindol este contraindicat pacienţilor care primesc medicamente cunoscute că prelungesc
semnificativ intervalului QT.
Clasele relevante i nclud :
- antiaritmice din clasa Ia şi IIIa (de exemplu chinidină, amiodaronă, sotalol, dofetilidă)
- unele antipsihotice (de exemplu tioridazină)
- unele antibiotice macrolide (de exemplu eritromicină)
- unele antihistaminice (de exemplu terfenadină, aste mizol)
- unele antibiotice chinolone (de exemplu gatifloxacină, moxi floxacină)
Lista menţionată nu este exhaustivă şi sunt de asemenea contraindicate şi alte medicamente
cunoscute că prelungesc semnificativ intervalul QT (de exemplu cisapridă, litiu).
Es te contraindicată administrarea concomitentă de sertindol cu medicamente cunoscute ca
inhibitoare potente a izoenzimelor 3A ale citocromului P450 (vezi pct. 4.5). Clasele relevante
includ :
- tratamentul sistemic cu antifungice de tip azol (de exemplu ket oconazol, itraconazol)
- unele macrolide (de exemplu eritromicină, claritromicină)
- inhibitori de protează HIV (de exemplu indinavir)
- unele blocante ale canalelor de calciu (de exemplu diltiazem, verapamil)
Lista de mai sus nu este exhaustivă şi alte m edicamente cunoscute ca inhibitoare potente ale
enzimelor CYP3A (de exemplu cimetidina) sunt de asemenea contraindicate.
Sertindol este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
A parat cardiovascular
Studiile clinice au evidenţiat faptul că sertindol prelungeşte intervalul QT la valori mai mari decât
alte antipsihotice. Media prelungirii intervalului QT este mai mare la dozele din partea superioară a
intervalului de doze recomandat (20 şi 24 mg). Prelungirea intervalului QTc la unele medicamente
este asociată cu posibilitatea de a produce aritmie de tip torsada vârfurilor (TdV) (o tahicardie
ventriculară polimorfă cu potenţial letal) şi moarte subită.
Totuşi, datele clinice şi non- clinice nu sunt suficiente pentru a confirma dacă sertindol este mai
aritmogen decât alte antipsihotice. De aceea sertindol trebuie utilizat numai la pacienţii care nu
tolerează cel puţin un alt antipsihotic.
Medicul care prescrie medicamentul trebuie să respecte în totalitate măsurile de siguranţă
necesare.
Monitorizarea prin ECG:
- Monitorizarea prin ECG este obligatorie înainte şi în cursul tratamentului cu sertindol.
- Sertindol este contraindicat dacă se remarcă la examinarea iniţială un interval QTc mai
mare de 450 msec la bărbaţi şi 470 msec la femei.
- Monitorizarea ECG trebuie efectuată înainte de începerea tratamentului, după atingerea
stării de echilibru după aproximativ 3 săptămâni sau când se ajunge la doza de 16 mg şi din nou
după 3 luni de tratament.
4
- În cursul tratamentului de întreţinere este necesară efectuarea ECG la fiecare 3 luni.
- În cursul tratamentului de întreţinere, trebuie efectuată ECG înainte şi după fiecare
creştere a dozelor.
- Se recomadă efectuarea unei ECG după adăugarea sau creşterea dozelor unei medicaţii
care poate creşte concentraţia de sertindol (vezi pct. 4.5).
- Dacă în cursul tratamentului se remarcă un interval QTc mai mare de 500 msec,
tratamentul cu sertin dol trebuie întrerupt.
- În cazul pacienţilor cu simptome cum sunt palpitaţii, convulsii sau sincopă, care pot indica
apariţia aritmiilor, medicul trebuie să iniţieze urgent evaluarea pacientului, incluzînd o ECG.
- Este ideal ca monitoriza rea prin ECG să fie efectuată dimineaţa şi este de preferat
utilizarea formulei Bazett sau Fridericia pentu calcularea intervalului QTc.
Riscul prelungirii intervalului QT este crescut la pacienţii care primesc concomitent tratament cu
medicamente care prelungesc intervalul QTc sau medicamente care inhibă metabolizarea
sertindolului (vezi pct. 4.3.).
Concentraţia serică bazală de potasiu şi magneziu trebuie măsurată înainte de începerea
tratamentului cu sertindol la pacienţii cu risc crescut de tulburări semnificative ale electroliţilor.
Concentraţia redusă de potasiu şi magneziu trebuie să fie corectată înainte de începerea
tratamentului. Este recomandată monitorizarea potasiului seric la pacienţii care au vărsături, diaree,
tratament cu diuretice care elimină potasiu sau alte tulburări ale electroliţilor.
Datorită activităţii α
1-blocante exercitată de sertindol, în cursul perioadei de creştere a dozelor pot
să apară simptome de hipotensiune arterială posturală.
Medicamentele antipsihotice pot inhiba e fectele agoniştilor dopaminergici. Sertindol trebuie utilizat
cu precauţie la pacienţii cu boală Parkinson.
Anumite ISRS, cum sunt fluoxetina şi paroxetina (inhibitori puternici ai CYP2D6), pot creşte
concentraţia plasmatică de sertindol de până la 2- 3 ori. De aceea sertindol trebuie utilizat cu aceste
medicamente numai cu atenţie deosebită şi numai dacă beneficiul a şteptat depăşeşte riscul potenţial.
Este necesară menţinerea unor doze mai mici de sertindol şi o atentă monitorizare ECG înainte şi
după oric e ajustare a dozelor acestui medicament (vezi pct. 4.5).
Sertindol trebuie utilizat cu atenţie la pacienţii cunoscuţi cu activitate redusă a CYP2D6 (vezi pct.
4.5.).
În cursul tratamentului cu sertindol s -au raportat, în cazuri foarte rare, hiperglicemie sau
exacerbarea diabetului zaharat preexistent. Este recomandabilă monitorizarea clinică
corespunzătoare a pacienţilor cu diabet zaharat şi a pacienţilor cu factori de risc pentru dezvoltarea
diabetului zaharat.
Cresterea mortalităţii la pacienţii vârstn ici cu dementă
Date din două studii observaţionale arată că pacienţii vârstnici cu dementă care sunt trataţi cu
antipsihotice prezintă un risc uşor crescut de deces comparativ cu cei care nu sunt tratati cu
antipsihotice. Nu sunt date suficiente pentru a prezenta o estimare fermă şi precisă a gradului de risc
şi cauzele creşterii riscului sunt necunoscute.
Serdolect nu este aprobat pentru a trata tulbur ări de comportament din demenţă şi nu este
recomandat pacienţilor în vârstă cu demenţă.
Riscul de accidente cerebrovasculare
În cursul unor studii clinice randomizate controlate cu placebo, s -a remarcat o creştere de
aproximativ 3 ori a riscului evenimentelor adverse cerebrovasculare la populaţia cu demenţă tratată
cu unele antipsihotice atipice. Mecanismul care stă la baza acestui risc crescut este necunoscut. Nu
5
poate fi exclusă o creştere a riscului în cazul altor antipsihotice sau altor populaţii de pacienţi.
Serdolect trebuie utilizat cu atenţie la pacienţii cu factori de risc pentru accidente cerebrova sculare.
Având în vedere riscul crescut de boli cardiovasculare la pacienţii în vârstă, Serdolect trebuie să fie
utilizat numai la pacienţii sub 65 ani. Tratamentul trebuie iniţiat numai după o examinare a
aparatului cardiovascular.
Tromboembolism venos
Cazuri de tromboembolism venos au fost raportate la administrarea de medicamente antipsihotice.
Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice adesea prezintă un risc dobândit pentru tromboembolism
venos, toţi factorii posibili pentru riscul de tromboembolism venos trebuie identificaţi înainte şi în
timpul tratamentului cu sertindol şi trebuiesc luate măsuri preventive.
Insuficienţă hepatică
Pacienţii cu disfuncţie hepatică uşoară până la moderată trebuie urmăriţi îndeaproape. Se
recomandă o creştere mai lent ă a dozelor şi utilizarea unor doze de întreţinere mai mici.
Dischinezie tardivă
Se consideră că dischinezia tardivă este datorată hipersensibilizării receptorilor dopaminergici în
ganglionii bazali ca un rezultat al blocării receptorilor prin antipsihot ice. În studiile clinice cu
sertindol s -a remarcat o incidenţă mai mică (comparativ cu placebo) a simptomelor extrapiramidale.
Totuşi, tratamentul pe termen lung cu antipsihotice (în special la doze mari) este asociat cu riscul de
dischinezie tardivă. Dacă apar semne de dischinezie tardivă, trebuie luată în considerare reducerea
dozelor sau întreruperea administrării medicamentului.
Convulsii
Sertindol trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii care au avut convulsii în antecedente.
Sindrom neuroleptic mal ign
Un complex de simptome potenţial letal uneori numit sindrom neuroleptic malign (SNM) a fost
raportat ca fiind asociat medicamentelor antipsihotice. Abordarea terapeutică a SNM trebuie să
includă întreruperea imediată a antipsihoticelor.
Întreruperea t ratamentului
După întreruperea bruscă a tratamentului cu antipsihotice au fost descrise simptome de
discontinuitate incluzând greaţă, vărsături, transpiraţii şi insomnie. Poate de asemenea să apară
recurenţa simptomelor psihotice şi s -a raportat apariţia unor tulburări motorii manifestate prin
mişcări involuntare (cum ar fi acatizia, distonia şi dischinezia). De aceea, este recomandată
întreruperea treptată a tratamentului.
Excipienţi
Comprimatele filmate conţin lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă
la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie
să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Prelungirea intervalului QT asociată tratamentului cu sertindol poate fi exacerbată de administrarea
concomitentă a altor medicamente cunoscute pentru prelungirea semnificativă a intervalului QT.
Administrarea concomitentă a unor astfel de medicamente este de aceea contraindicată (v ezi pct
4.3.). O asemenea interacţiune poate să apară de exemplu între chinidină şi sertindol. În plus faţă de
efectele asupra prelungirii intervalului QT (vezi pct 4.3.), chinidina inhibă semnificativ CYP2D6.
Sertindol este intens metabolizat de izoenzimele CYP2D6 şi CYP3A din sistemul citocromului
P450. CYP2D6 este polimorf în populaţie şi amândouă izoenzimele pot fi inhibate de o varietate de
psihotrope şi alte medicamente (vezi pct. 4.4.).
6
CYP2D6
Concentraţia plasmatică de sertindol creşte de până la 2-3 ori la pacienţii care utilizează
concomitent fluoxetină sau paroxetină (inhibitori puternici ai CYP2D6), de aceea sertindol trebuie
utilizat cu extremă atenţie în cazul asocierii cu aceştia sau alte inhibitoare de CYP2D6. Înainte şi
după ajustarea doz elor poate fi necesară utilizarea unor doze de întreţinere mai mici şi
monitorizarea atentă prin ECG (vezi pct 4.4.).
CYP3A
S -a remarcat o creştere minoră (<25%) a concentraţiei plasmatice de sertindol în cazul asocierii cu
antibiotice macrolide (de exemp lu eritromicină, un inhibitor al CYP3A) sau cu blocante ale
canalelor de calciu (diltiazem, verapamil). Totuşi, consecinţele pot fi mai mari la cei care
metabolizează slab la nivelul CYP2D6 (deoarece eliminarea sertindolului atât la nivelul CYP2D6
cât şi C YP3A va fi afectată). Având în vedere faptul că nu este posibilă identificarea de rutină a
pacienţilor care au activitate redusă de metabolizare prin CYP2D6, administrarea concomitentă de
inhibitori CYP3A şi sertindol este contraindicată, deoarece aceasta poate duce la creşterea
semnificativă a concentraţiei de sertindol (vezi pct 4.3.).
Metabolizarea sertindolului poate fi crescută semnificativ de medicamente inductoare ale
izoenzimelor CYP, cum sunt în mod special rifampicina, carbamazepina, fenitoina ş i fenobarbitalul,
care pot reduce concentraţia plasmatică de sertindol de 2 până la 3 ori. Reducerea eficacităţii
antipsihotice la pacienţii care primesc aceste medicamente sau alte medicamente inductoare poate
necesita creşterea dozelor de sertindol la va lori din zona superioară a intervalului de dozaj
recomandat.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitate
Administrarea orală de sertindol a arătat o afectare a fertilită ţii masculine la şoareci ş i şobolani la doza
maximă recomandata clinic prin expunerea sistemică similar sau mai pu ţin decât se anticipase la oameni.
Afectarea fertilită ţii masculine a fost reversibilă, a fost datorată antagonismului adrenoreceptor α¹. Urma şii
ş obolanilor femele tr ataţi cu sertindol au arătat de asemenea reducerea împerechierii şi a fertilităţii (vezi pct.
5.3)
La oameni, au fost raportate reacţii adverse precum hiperprolactinemie, galactoree sau pot apărea disfunc ţii
de erecţ ie, tulburări de ejaculare şi absen ţa ejaculării. Aceste reac ţii adverse pot avea un impact negativ
asupra func ţiei sexuale ş i fertilităţii femeii şi bărbatului.
Dacă apar semnificativ clinic cazuri precum hiperprolactinemie, galactoree sau disfuncţii de erecţ ie
reducerea dozei sau întreruperea tratamentului trebuie să fie luată în considerare.
Efectele sunt reversibile după întrerupere.
Sarcina
Siguranţa administrării de sertindol în cursul sarcinii nu a fost stabilită.
Sertindol nu a fost teratogen în studiile efectuate la animale. Un studiu peri/postnatal la şobolan a
evidenţiat o reducere a fertilităţii la descendenţi la doze aflate în intervalul valorilor dozelor
terapeutice la om ( vezi pct 5.3).
În consecinţă, sertindol nu trebuie utilizat în cursul sarcinii.
La nou născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică (inclusiv Serdolect) în tri mestrul al III-lea de
sarcină, pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere,
care pot varia ca severitate şi durată după naştere. S -au raportat simptome precum agitaţie,
hipertonie musculară, hipotonie muscula ră, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de
alimentaţie. În consecinţă, nou născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
7
Alăptare
Nu au fost efectuate studii la mame care alăptează, totuşi, se aşteaptă ca sertindol să fie excretat în
lap tele matern.
Dacă tratamentul cu sertindol este considerat necesar, trebuie luată în considerare întreruperea
alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Sertindol nu are efect sedativ, totuşi pacienţii trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule şi să nu
folosească utilaje până nu -şi vor cunoaşte reactivitatea individuală în cursul tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
În studiile clinice, evenimentele adverse cu o incidenţă mai mare de 1% asociate cu utilizarea d e
sertindol şi diferite semnificativ faţă de placebo au fost (prezentate în ordinea descrescătoare a
frecvenţei): rinită/congestie nazală, tulburări de ejaculare (reducerea volumului ejaculat), ameţeli,
gură uscată, hipotensiune arterială posturală, creşte re ponderală, edeme periferice, dispnee,
parestezii şi prelungirea intervalului QT (vezi pct 4.4).
Simptome extrapiramidale (SE)
Incidenţa evenimentelor adverse de tip SE raportate la pacienţii trataţi cu sertindol a fost similară cu
cea de la pacienţii trataţi cu placebo. În plus, în studiile clinice controlate cu placebo, procentul de
pacienţi trataţi cu sertindol care au necesitat medicaţie contra SE nu a fost diferit faţă de cel al
pacienţilor trataţi cu placebo.
Unele reacţii adverse apar la început ul tratamentului şi dispar pe măsura continuării tratamentului,
de exemplu hipotensiunea arterială posturală.
Tabelul de mai jos menţionează reacţiile adverse prezentate conform clasificării pe aparate, sisteme
şi organe şi frecvenţă:
Foarte frecvente ( ≥ 1/10);frecvente ( ≥ 1/100, < 1/10); mai puţin frecvente ( ≥ 1/1,000, < 1/100);
rare ( ≥ 1/10,000, < 1/1,000); foarte rare ( ≤ 1/10,000); frecvenţă necunoscută (nu se poate evalua din
datele disponibile).
Clasificarea pe
aparate, sisteme
Frecvenţa Reacţii adverse
Tulburări endocrine Mai puţin frecvente Hiperprolactinemia
Tulburări de metabolism şi
nutriţie
Frecvente Creşterea în greutate
Mai puţin frecvente Hiperglicemie
Tulburări la nivelul sistemului
nervos
Frecvente Ameţeli, parestezii
Mai puţin frecvente
Sincopă, convulsii, tulburări de
mişcare (în special diskinezie
tardivă, a se vedea pct. 4.4)
Rare În asociere cu sertindolul au fost
raportate cazuri de Sindrom
neuroleptic malign (SNM) ( a
se vedea pct 4.4)
Tulburări cardiace Frecvente Edem periferic
Prelungirea intervalului QT (a
se vedea pct. 4.4)
Mai puţin frecvente Torsada vârfurilor (a se vedea
pct 4.4)
8
Tulburări vasculare Frecvente Hipotensiune posturală (a se
vedea 4.4)
Necunoscută Cazuri de tromboembolism
venos inclusiv cazuri de
tromboembolism pulmonar ş i
tromboză venoasă profundă au
fost raportate la medicamentele
antipsihotice.
Tuburări ale aparatului
respirator, torace şi mediastin
Foarte frecvente
Rinită/congestie nazală
Frecvente Dispnee
Tulburări gastrointestinale Frecvente Gură uscată
Condiţii în legătură cu
sarcina, perioada puerperală
şi perinatală
Necunoscută Sindrom de întrerupere la nou
născut (vezi pct. 4.6)
Tulburări la nivelul
aparatului reproducător şi sân
Foarte frecvente Incapacitate de ejaculare
Frecvente
Tulburări de ejaculare
Disfuncţii erectile
Mai puţin frecvente Galactoree
Investigaţii diagnostice Frecvente Prezenţa hematiilor în urină,
prezenţa leucocitelor în urină.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţi e adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Experienţa privind supradozajul acut cu sertindol este limitată. Au fost raportate cazuri letale.
Totuşi, pacienţii care au luat doze de până la 840 mg şi -au revenit fără sechele. Semnele şi
simptomele raportate după supradozaj au fost somnolenţă, tulburăr i de vorbire, tahicardie,
hipotensiune arterială şi prelungirea tranzitorie a intervalului QTc. Au fost observate cazuri de
torsada vârfurilor, frecvent în cazul asocierii cu alte medicamente cunoscute că pot induce torsada
vârfurilor.
Tratament
În caz de supradozaj acut, trebuie asigurată menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii şi a unei
oxigenări adecvate.
Trebuie instituită imediat monitorizarea ECG şi a semnelor vitale. Dacă intervalul QT c este
prelungit, se recomandă ca pacientul să fie monitorizat până ce intervalul QTc se normalizează.
Trebuie luat în considerare un timp de înjumătăţire plasmatică al sertindolului de 2 până la 4 zile.
Trebuie stabilit accesul intravenos şi trebuie luată în considerare administrarea de cărbune activat
împreună cu laxative. Trebuie luată în considerare posibilitatea de a fi implicate mai multe
medicamente.
Nu există un antidot specific pentru sertindol şi acesta nu este dializabil, de aceea trebuie instituite
măsuri de susţinere a funcţiilor vitale. Hipotensi unea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate
cu măsuri corespunzătoare cum ar fi administrarea de lichide pe cale intravenoasă. Dacă sunt
9
utilizate simpatomimetice pentru susţinerea sistemului vascular, adrenalina şi dopamina trebuie
utilizate cu atenţie, deoarece β -stimularea asociată cu acţiunea blocantă α
1 a sertindolului pot să
agraveze hipotensiunea arterială.
Dacă este administrată terapie antiaritmică, medicamente cum sunt chinidina, disopiramida şi
procainamida prezintă un potenţial hazard prin efectul de prelungire al intervalului QT care poate fi
aditiv celui al sertindolului.
În cazurile cu simptome extrapiramidale severe, trebuie administrată medicaţie anticolinergică.
Trebuie instituită supraveghere medicală atentă şi continuată monit orizarea pacienţilor până la
recuperarea acestora.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antipsihotice. Derivaţi de indol codul ATC: N05AE03
Se consideră că profilul neurofarmacologic al sertindolului c a medicament antipsihotic, provine
din efectul său inhibitor selectiv asupra neuronilor dopaminergici din zona mezolimbică şi din
efectele de echilibrare exercitate prin inhibarea receptorilor centrali dopaminergici D
2 şi
serotoninergici 5HT
2 ca şi a rec eptorilor α1- adrenergici.
În studiile farmacologice efectuate la animale, sertindol a inhibat spontan neuronii dopaminergici
activi la nivelul zonei mezolimbice ventrale din aria tegmentală ventrală (ATV) cu o selectivitate
mai mare de aproximativ 100 d e ori comparativ cu neuronii dopaminergici din substanţa neagră
pars compacta. Se crede că inhibarea neuronilor din substanţa neagră pars compacta este implicată
în reacţiile adverse motorii de tip extrapiramidal asociate cu multe medicamente antipsihotice .
Medicamentele antipsihotice sunt cunoscute pentru creşterea concentraţiei de prolactină serică prin
blocarea receptorilor dopaminergici . Concentraţiile de prolactină la pacienţii în tratament cu
sertindol rămân în limite normale, atât în studiile pe ter men scurt cât şi în tratamentul de lungă
durată (un an).
În utilizarea post marketing de sertindol au fost raportate cazuri de hiperprolactinemia ş i
prolactină
Sertindolul nu afectează receptorii muscarinici şi histaminici H
1. Aceasta este confirmată de absenţa
efectelor anticolinergice şi sedative în relaţie cu aceşti receptori.
Mai multe informaţii din studii clinice
Studiul SCoP a fost un studiu multina ţional condus ca un studiu simplu în condi ţile utilizării normale
sertindol comparativ risperidona c u toate cauzele de mortalitate, siguran ţa cardică şi sinucidere.
Studiul a fost proiectat randomizat, par ţial orb, cu două grupuri paralele : sertindol (n= 4930) şi risperidona
(n=4928) cu o perioadă de tratament de 4 ani.
Toate cauzele mortalităţ ii au fost similare pentru atât pentru sertindol cât şi pentru risperidonă.
Cauzele mor ţilor au fost diferite intre cele doaua grupuri. Cauza principală a mor ţii la pacien ţii trata ţi cu
sertindol a fost cardiacă, cu un grad ridicat de mortalitate cardiacă mai mare decât grupul cu risperidonă. Un
risk mai mic de încercări de sucid au fost văzute la pacienţ ii trataţi cu sertindol, de şi riscul a fost sinucideri
nu a fost semnificativ intre cele două grupuri.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Sertindolul se elimină prin metabolizare hepatică, cu o medie a timpului de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare de aprox 3 zile. Clearance- ul sertindolului descreşte în cazul dozelor multiple la o
medie de aprox 14 l/h (femeile au un clearance mai mic cu aproximativ 20% decât băr baţii, deşi
10
clearance-ul corectat în funcţie de greutate este comparabil). De aceea, în cazul dozelor multiple
acumularea este mai mare decât cea predictibilă pentru o doză unică, prin creşterea
biodisponibilităţii sistemice. Totuşi, la starea de echilibr u, clearance-ul este independent de doză şi
concentraţia plasmatică este proporţională cu doza. Există o variabilitate moderată între subiecţi în
ceeace priveşte farmacocinetica sertindolului, datorată polimorfismului la nivelul citocromului P450
2D6 (CYP2 D6). Pacienţii cu deficienţă a acestei enzime hepatice au un clearance pentru sertindol
de ½ până la 1/3 din cel al persoanelor care metabolizează intens la nivel CYP2D6. De aceea aceste
persoane care metabolizează puţin (până la 10% din populaţie) vor ave a concentraţia plasmatică de
2- 3 ori mai mare decât cele normale. Concentraţia de sertindol nu este predictivă pentru efectul
terapeutic la un pacient anume; în consecinţă, individualizarea dozelor este cel mai bine realizată pe
baza evaluării clinice a ef ectului terapeutic şi a toleranţei la medicament.
Absorbţie
Sertindol este bine absorbit cu un tmax de aproximativ 10 ore după administrare pe cale orală.
Diferitele mărimi ale dozelor sunt bioechivalente. Alimentele şi antiacidele care conţin aluminiu -
m agneziu nu au efect semnificativ asupra vitezei şi gradului de absorbţie al sertindolului.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie (Vβ/F) al sertindolului după administrarea de doze multiple este de
aproximativ 20 l/kg. Sertindol se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 99,5%, în special de
albumină şi de α
1 –glicoproteina acidă. La pacienţii trataţi cu dozele recomandate, 90% din
concentraţia măsurată este sub 140 ng/ml ( ~ 320 nmol/l). Sertindol penetrează în hematii cu o rată
de 1,0 sânge/pla smă. Sertindol traversează rapid bariera hematoencefalică şi pe cea placentară.
Metabolizare
Au fost identificaţi în plasma umană doi metaboliţi: dehidrosertindol (prin oxidarea inelului
imidazolidinonic ) şi norsertindol (prin N -dealchilare ). La starea de echilibru concentraţia de
dehidrosertindol şi norsertindol este de 80% şi respectiv 40% din cea a sertindol nemodificat.
Activitatea sertindol este în principal datorată medicamentului nemodificat şi se pare că metaboliţii
nu ar avea efecte farmacologice semnificative la om.
Excreţie
Sertindol şi metaboliţii acestuia sunt eliminaţi foarte lent, cu o recuperare totală a 50- 60% din
dozele radiomarcate la 14 zile după administrarea pe cale orală . Aproximativ 4% din doză se
excretă prin urină sub formă nemodificată plus metaboliţi, iar din cantitatea excretată prin urină mai
puţin de 1% reprezintă formă nemodificată . Excreţia prin materiile fecale este calea principală de
excreţie şi însumează restul de medicament nemodificat şi metaboliţi.
5.3 Date preclini ce de siguranţă
În studiile la animale s -a observat prelungirea intervalului QT pe ECG, posibil prin inhibarea
curentului repolarizant de la nivelul canalelor de potasiu (I
Kr, HERG). Totuşi, s -a evidenţiat pentru
sertindol absenţa fenomenului de postdepol arizare precoce la nivelul fibrelor Purkinje din cordul de
iepure şi de câine. Postdepolarizarea precoce este considerată factorul esenţial în declanşarea
torsadei vârfurilor. Sertindol nu induce aritmii ventriculare tip torsada vârfurilor în model
experim ental pe cord de iepure cu ablaţia nodului atrio- ventricular, chiar în cazul inducerii unei
hipokaliemii (1,5 mmol) şi bradicardii severe. Totuşi, extrapolarea constatărilor de la animale la om
în ceea ce priveşte prelungirea intervalului QT şi a aritmiei trebuie realizată cu precauţie având în
vedere că pot exista diferenţe semnificative între specii.
Toxicitatea acută a sertindolului este redusă. În studiile de toxicitate cronică după administrare de
doze repetate efectuate la şobolan şi câine (expunere de 3 -5 ori mai mare decât cea clinică), au fost
observate câteva efecte. Aceste efecte sunt concordante cu proprietăţile farmacologice ale
medicamentului.
11
Studiile privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere la animale nu au evidenţiat efecte
teratogene.
Întru -un studiu peri/post -natal creş terea mortalită ţii puilor, reducerea creş terii ponderale şi
întârzierea dezvoltării puilor a fost observată la doze care erau asociate cu efecte maternale şi similare sau
mai mici decat doza maximă recomandată cli nic de 0,2 mg/kg/zi . Împerecherea şi fertilitatea puilor proveniţi
de la mame tratate cu sertindol era redusă.
Împerecherea şi fertilitatea au fost afectate la masculii adulţi de şobolan la doze de 0,14 mg/kg şi zi
şi peste. Afectarea fertilităţii adulţilor, care a fost reversibilă a fost descrisă la profilul farmacologic
al sertindolului.
Sertindol nu a fost toxic în cadrul unor baterii de teste in vivo şi in vitro în cursul studiilor de
genotoxicitate. Studiile privind carcinogenitatea efectuate la şobolan şi şoarece nu au indicat
dezvoltarea unor tumori relevante pentru utilizarea clinică a sertindolului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Amidon de porumb
L act oză monohidrat
Hidroxipropilceluloz ă 200-600 mPa.s
Celuloză mic rocristalină
Croscarmeloză sodică
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză 6 mPa.s
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 400 şi:
4 mg: oxid galben de fer (E 172)
16 mg: oxid roşu de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Serdolect 4 mg
Cutie cu 3 blistere din PVC -PVDC/ Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu un flacon de polietilenă de înaltă densitate de culoare albă, cu capacitatea de 60 ml, 100ml, sau
180ml, închis cu capac cu filet din polipropilenă de culoare albă, prevăzut cu sistem de închidere securizat
pentru copii şi sigiliu; flaconul conţine 100 comprimate f ilmate
Serdolect 16 mg,
Cutie cu 2 blistere din PVC -PVDC/ Al a câte 14 comprimate filmate
12
Cutie cu un flacon de polietilenă de înaltă densitate de culoare albă, cu capacitatea de 60 ml, 100ml, sau
180ml, închis cu capac cu filet din polipropilenă de culoare albă, prevăzut cu sistem de închidere securizat
pentru copii şi sigiliu; flaconul conţine 100 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale la eliminare .
Orice medic ament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conform itate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
H. Lundbeck A/S
Ottiliavej 9, 2500 Valby, Copenhaga,
Danemarca
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7720/2015/01- 02
7721/2015/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : Decembrie 2006
Reînnoire autorizație – Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
