LEGALON 70
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.7691/2015/01-02 -03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMI REA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Legalon 70 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine extract uscat de fructe de armurariu 86,5 mg – 93,3 mg echivalent la silimarină
70 mg, calculată ca silibinină 54,1 mg .
Pentru lista tuturo r excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule nr. 1, de culoare brună, care conţin o pulbere galbenă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Leziuni toxice ale ficatului: ca tratament adjuvant pentru pacienţii care suferă de boli inflamatorii cronice
ale ficatului sau de ciroză hepatică.
Acest medicament nu este adecvat în tratarea cazurilor de intoxicare acută.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dacă nu se prescrie altfel, doza recomandată este de 2 capsule de 3 ori pe zi, echivalentul a 420 mg de
silimarină pe zi.
Mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite întregi şi fără a fi mestecate, cu suficient lichid .
Durata tratamentului va fi stabilită de către medic .
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi prec auţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu acest medicament nu substituie abstinenţa de la factorii care cauzează leziuni ale ficatului
( de exemplu alcoolul). În cazul apariţiei icterului (nuanţă de galben deschis sau închis a pielii, a albului
ochilor) , pacientul trebuie să se adreseze medicului.
Nu există suficiente date privind utilizarea acestui medicament la copii. De aceea, nu trebuie administrat
la copii cu vârsta sub 12 ani .
2
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu sunt cunoscute .
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există suficiente date referitoare la administrarea Legalon 70 la femeile gravide sau care alăptează.
De aceea, în aceste cazuri Legalon 70 nu trebuie administrat .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu sunt cunoscute .
4.8 Reacţii adverse
Ca orice medicament, Legalon 70 poate avea reacţii adverse.
Pentru evaluarea r eacţiilor adverse, frecvenţa acestora a fost notată în felul următor:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
În cazuri rare au fost observate tulburări gastro- intestinale, cum sunt uşoare efecte laxative. Foarte rar p ot
apărea reacţii de hipersensibilitate, cum sunt erupţii cutanate sau dispnee .
Raportarea reacţiilor adverse su spectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze ori ce reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Până în prezent nu s -au semnalat semne şi simptome de supradozaj. Reacţiile adverse descrise mai sus
pot fi amplificate.
Nu se cunoaşte un antidot specific. Dacă este necesar, se recomandă măsuri simptomatice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
G rupa farmacoterapeutică: hepatoprotector cu acțiune lipotropă, codul ATC: A05BA03.
Eficacitatea antitoxică a silimarinei a fost demonstrată în experiment e la animale în numeroase tipuri de
leziuni ale ficatului, ca de exemplu prin otrăvirea cu ciuperca Amanita phalloides (buretele viperei) prin
toxina secretată de acesta α -amanitina, cu latinide, tetraclorură de carbon, D -galactozamină, tioacetamidă
şi cu ranavirusul hepatotoxic FV3.
Efectul terapeutic al silimarinei se bazeaz ă pe mai multe localizări ale mecanismelor de acţiune:
3
Datorită gradului ridicat de absorbţie, silimarina are o activitate antiperoxidativă. Procesul patofiziologic
al peroxidării lipidelor care este responsabil pentru distrugerea membranelor celulare, este întrerupt sau
prevenit. Mai mult decât atât, în celulele ficatului care au suferit deja leziuni, silimarina stimulează
sinteza proteică şi normalizează metabolismul fosfolipidic. Rezultatul total este că membrana celulară
este stabilizată şi pierderea de constituenţi distruşi ( de exemplu transaminaze) din celulele ficatului este
limitată sau prevenită.
Silimarina limitează pătrunderea în celule a anumitor su bstanţe hepatotoxice.
Creşterea sintezei proteice cauzată de silimarină, se realizează prin polimeraza RNA I, o enzimă situată
în nucleu. Acesta duce la creşterea ribozomilor RNA şi structura şi funcţionarea proteinelor (enzimelor)
sunt astfel sintetizate în cantităţi mai mari. Rezultatul este o creştere a capacităţii de refacere şi de
regenerare a ficatului .
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Componentul major al silimarinei este silibina. Studiile clinice arată că după absorbţia acesteia din
tractul diges tiv este excretată predominant biliar (> 80 % din doza absorbită).
A fost demonstrat că la nivel biliar, silibina sub for mă de metaboliţi, glucorono- şi sulfo- conjugaţi, este
absorbită după deconjugare şi intră în circuitul enterohepatic, aşa cum a fost arătat în experimentele la
animal. Se elimină predominant biliar . Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2,2 ore , iar timpul de
înjumătăţire prin elimin are este de 6,3 ore.
Atunci cînd Legalon este administrat în doze terapeutice (140 mg silimarină de 3 ori pe zi), concentraţia
de silimarină din bilă este aceeaşi atât după administrarea repetată a dozei, cât şi după administrarea unei
singure doze. Rezultatele arată că silibina nu se acumulează.
După administrarea repetată a silimarinei în doze de 140 mg de 3 ori pe zi, eliminarea biliară atinge o
valoare constantă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Silimarina are un grad de toxicitate scăzut, deci ea poate fi administrată în dozele recomandate, fără
riscuri, pe o perioadă lungă de timp.
Toxicitate a cută
După administrare orală unică la şobolan şi şoarece, silimarina s -a dovedit a fi practic netoxică, iar
DL
50 poate fi considerată > 2000 mg/kg.
Toxicitate cronică
În cadrul studiilor efectuate pe o perioadă mai mare de 12 luni, s -au administrat oral l a şobolan şi la
câine doze maxime de respectiv 2500 sau 1200 mg silimarină/kg. Atât în cazul analizelor de laborator,
cât şi în cazul studiilor anatomopatologice, nu s -au înregistrat efecte toxice.
Teratogenitate
Studiile aspura fertilităţii la şobolan şi iepure, alături de studii ale toxi cităţii pre-, peri -, post -natale , nu
au arătat efecte adverse in nici una din perioade (doza maximă testată: 2500 mg/kg). În mod special,
nu s -a demonstrat potenţialul teratogen ale silimarinei.
Mutagenitate
Studiile in vitro şi in vivo nu au demonstrat efecte mutagene ale silimarinei.
Carcinogenitate
Studiile adecvate in vivo la rozătoare nu au fost încă efectuate .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
4
6.1 Lista excipienţilor
Polisorbat 80
Povidonă
Manitol
A midon glicolat de sodiu (tip A)
Stearat de magneziu
Oxid roşu de fer (E 172)
Oxid negru de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Laurilsulfat de sodiu
G elatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare .
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
Cutie cu 6 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
Cutie cu 10 blistere din PVC/A l a câte 10 capsule
6.6 Precauţii s peciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Madaus GmbH
51101 Köln
Germania
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7691/20 15/01-02 -03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUT ORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.7691/2015/01-02 -03 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMI REA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Legalon 70 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine extract uscat de fructe de armurariu 86,5 mg – 93,3 mg echivalent la silimarină
70 mg, calculată ca silibinină 54,1 mg .
Pentru lista tuturo r excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule nr. 1, de culoare brună, care conţin o pulbere galbenă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Leziuni toxice ale ficatului: ca tratament adjuvant pentru pacienţii care suferă de boli inflamatorii cronice
ale ficatului sau de ciroză hepatică.
Acest medicament nu este adecvat în tratarea cazurilor de intoxicare acută.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dacă nu se prescrie altfel, doza recomandată este de 2 capsule de 3 ori pe zi, echivalentul a 420 mg de
silimarină pe zi.
Mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite întregi şi fără a fi mestecate, cu suficient lichid .
Durata tratamentului va fi stabilită de către medic .
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi prec auţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu acest medicament nu substituie abstinenţa de la factorii care cauzează leziuni ale ficatului
( de exemplu alcoolul). În cazul apariţiei icterului (nuanţă de galben deschis sau închis a pielii, a albului
ochilor) , pacientul trebuie să se adreseze medicului.
Nu există suficiente date privind utilizarea acestui medicament la copii. De aceea, nu trebuie administrat
la copii cu vârsta sub 12 ani .
2
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu sunt cunoscute .
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există suficiente date referitoare la administrarea Legalon 70 la femeile gravide sau care alăptează.
De aceea, în aceste cazuri Legalon 70 nu trebuie administrat .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu sunt cunoscute .
4.8 Reacţii adverse
Ca orice medicament, Legalon 70 poate avea reacţii adverse.
Pentru evaluarea r eacţiilor adverse, frecvenţa acestora a fost notată în felul următor:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
În cazuri rare au fost observate tulburări gastro- intestinale, cum sunt uşoare efecte laxative. Foarte rar p ot
apărea reacţii de hipersensibilitate, cum sunt erupţii cutanate sau dispnee .
Raportarea reacţiilor adverse su spectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze ori ce reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Până în prezent nu s -au semnalat semne şi simptome de supradozaj. Reacţiile adverse descrise mai sus
pot fi amplificate.
Nu se cunoaşte un antidot specific. Dacă este necesar, se recomandă măsuri simptomatice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
G rupa farmacoterapeutică: hepatoprotector cu acțiune lipotropă, codul ATC: A05BA03.
Eficacitatea antitoxică a silimarinei a fost demonstrată în experiment e la animale în numeroase tipuri de
leziuni ale ficatului, ca de exemplu prin otrăvirea cu ciuperca Amanita phalloides (buretele viperei) prin
toxina secretată de acesta α -amanitina, cu latinide, tetraclorură de carbon, D -galactozamină, tioacetamidă
şi cu ranavirusul hepatotoxic FV3.
Efectul terapeutic al silimarinei se bazeaz ă pe mai multe localizări ale mecanismelor de acţiune:
3
Datorită gradului ridicat de absorbţie, silimarina are o activitate antiperoxidativă. Procesul patofiziologic
al peroxidării lipidelor care este responsabil pentru distrugerea membranelor celulare, este întrerupt sau
prevenit. Mai mult decât atât, în celulele ficatului care au suferit deja leziuni, silimarina stimulează
sinteza proteică şi normalizează metabolismul fosfolipidic. Rezultatul total este că membrana celulară
este stabilizată şi pierderea de constituenţi distruşi ( de exemplu transaminaze) din celulele ficatului este
limitată sau prevenită.
Silimarina limitează pătrunderea în celule a anumitor su bstanţe hepatotoxice.
Creşterea sintezei proteice cauzată de silimarină, se realizează prin polimeraza RNA I, o enzimă situată
în nucleu. Acesta duce la creşterea ribozomilor RNA şi structura şi funcţionarea proteinelor (enzimelor)
sunt astfel sintetizate în cantităţi mai mari. Rezultatul este o creştere a capacităţii de refacere şi de
regenerare a ficatului .
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Componentul major al silimarinei este silibina. Studiile clinice arată că după absorbţia acesteia din
tractul diges tiv este excretată predominant biliar (> 80 % din doza absorbită).
A fost demonstrat că la nivel biliar, silibina sub for mă de metaboliţi, glucorono- şi sulfo- conjugaţi, este
absorbită după deconjugare şi intră în circuitul enterohepatic, aşa cum a fost arătat în experimentele la
animal. Se elimină predominant biliar . Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2,2 ore , iar timpul de
înjumătăţire prin elimin are este de 6,3 ore.
Atunci cînd Legalon este administrat în doze terapeutice (140 mg silimarină de 3 ori pe zi), concentraţia
de silimarină din bilă este aceeaşi atât după administrarea repetată a dozei, cât şi după administrarea unei
singure doze. Rezultatele arată că silibina nu se acumulează.
După administrarea repetată a silimarinei în doze de 140 mg de 3 ori pe zi, eliminarea biliară atinge o
valoare constantă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Silimarina are un grad de toxicitate scăzut, deci ea poate fi administrată în dozele recomandate, fără
riscuri, pe o perioadă lungă de timp.
Toxicitate a cută
După administrare orală unică la şobolan şi şoarece, silimarina s -a dovedit a fi practic netoxică, iar
DL
50 poate fi considerată > 2000 mg/kg.
Toxicitate cronică
În cadrul studiilor efectuate pe o perioadă mai mare de 12 luni, s -au administrat oral l a şobolan şi la
câine doze maxime de respectiv 2500 sau 1200 mg silimarină/kg. Atât în cazul analizelor de laborator,
cât şi în cazul studiilor anatomopatologice, nu s -au înregistrat efecte toxice.
Teratogenitate
Studiile aspura fertilităţii la şobolan şi iepure, alături de studii ale toxi cităţii pre-, peri -, post -natale , nu
au arătat efecte adverse in nici una din perioade (doza maximă testată: 2500 mg/kg). În mod special,
nu s -a demonstrat potenţialul teratogen ale silimarinei.
Mutagenitate
Studiile in vitro şi in vivo nu au demonstrat efecte mutagene ale silimarinei.
Carcinogenitate
Studiile adecvate in vivo la rozătoare nu au fost încă efectuate .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
4
6.1 Lista excipienţilor
Polisorbat 80
Povidonă
Manitol
A midon glicolat de sodiu (tip A)
Stearat de magneziu
Oxid roşu de fer (E 172)
Oxid negru de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Laurilsulfat de sodiu
G elatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare .
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
Cutie cu 6 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule
Cutie cu 10 blistere din PVC/A l a câte 10 capsule
6.6 Precauţii s peciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Madaus GmbH
51101 Köln
Germania
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7691/20 15/01-02 -03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUT ORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
