LOPEDIUM 2 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
LOPEDIUM 2 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Capsule gelatinoase tari nr. 3, având corpul cenuşiu-opac şi capul verde-închis-opac, ce conţin o pulbere
omogenă de culoare albă sau aproape albă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Pentru tratamentul simptomatic al diareei dacă nu este disponibil tratamentul cauzei.
Administrarea pe termen lung necesită supraveghere medicală.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Când se începe tratamentul, adulţii trebuie să ia 2 capsule de Lopedium, corespunzător la 4 mg clorhidrat de
loperamidă în diareea acută şi 1 capsulă de Lopedium, corespunzător la 2 mg clorhidrat de loperamidă după
fiecare scaun neformat.
Nu trebuie depăşită o doză zilnică de 8 capsule Lopedium, corespunzător la 16 mg clorhidrat de loperamidă.
Adulţii trebuie să ia 2 capsule Lopedium zilnic, corespunzător la 4 mg clorhidrat de loperamidă în cazul
diareei cronice.
Copiii cu vârsta peste 8 ani iau 1 capsulă Lopedium în diaree acută când se începe tratamentul şi apoi 1
capsulă Lopedium, corespunzător la 2 mg clorhidrat de loperamidă după fiecare scaun neformat.
Nu trebuie depăşită o doză zilnică de 4 capsule Lopedium, corespunzător la 8 mg clorhidrat de loperamidă.
În cazul diareei cronice, se administrează 1 capsulă Lopedium zilnic, corespunzător la 2 mg clorhidrat de
loperamidă.
2
Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 8 ani sunt disponibile alte forme farmaceutice, de exemplu
Lopedium soluţie (datorită conţinutului crescut în substanţa activă, Lopedium nu este adecvat pentru acest
grup de vârstă).
Modul şi durata administrării
Capsulele se administrează fără a fi mestecate cu o cantitate de lichid.
Dacă nu apare o ameliorare clinică în 48 ore după iniţierea tratamentului în diareea acută, Lopedium trebuie
întrerupt.
Lopedium nu trebuie utilizat mai mult de 4 săptămâni fără supraveghere medicală.
În prezenţa diareei, trebuie acordată atenţiei substituţiei fluidelor şi electroliţilor ca şi cea mai importantă
măsură terapeutică, în special la copii.
4.3 Contraindicaţii
- Lopedium este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la
oricare dintre excipienţi.
- Lopedium nu trebuie administrat la copiii cu vârsta sub 12 ani
Lopedium nu trebuie utilizat ca tratament de primă intenție
la pacienții cu dizenterie acută caracterizată prin scaun cu sânge și febră înaltă
la pacienții cu colită ulcerativă acută
la pacienții cu enterocolită bacteriană determinată de organisme agresive care includ Salmonella,
Shigella și Campylobacter
la pacienții cu colită pseudomembranoasă asociată cu utilizarea antibioticelor cu spectru larg.
Loperamida nu trebuie utilizată în cazul în care trebuie evitată inhibarea peristaltismului datorită riscului
posibil pentru sechele semnificative incluzând ileus, megacolon și megacolon toxic. Tratamentul cu
loperamidă trebuie întrerupt în cazul în care apar constipație, distensie abdominală sau ileus.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul diareei cu loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată
etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este adecvat.
La pacienții cu diaree, în special la copii, poate apare deshidratare. În aceste cazuri rehidratarea
hidroelectrolitică este măsura cea mai importantă.
În cazul diareei acute, dacă nu se observă nicio ameliorare în 48 ore de la începerea tratamentului, trebuie
întreruptă administrarea loperamidei şi pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze unui medic.
În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu loperamidă pentru diaree, terapia trebuie întreruptă la primele semne
de distensie abdominală. La pacienţii bolnavi de SIDA trataţi cu clorhidrat de loperamidă s-au raportat cazuri
izolate de de colită infecţioasă şi megacolon toxic, produs de agenţi patogeni bacterieni şi virali.
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu afectare hepatică, loperamida trebuie
utilizată cu precauţie la asemenea pacienţi datorită unei metabolizări reduse la primul pasaj. Acest
medicament trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu insuficiență hepatică deoarece poate avea loc
supradozare care poate duce la toxicitate a SNC.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficient
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Sfat pentru diabetici
3
O capsulă conţine 0,01 unităţi carbohidraţi.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Datele preclinice arată că loperamida este substrat pentru glicoproteina P. Administrarea concomitentă a
loperamidei (16 mg în doză unică) cu chinidina sau ritonavirul, care sunt ambele inhibitori ai glicoproteinei
P, determină o creştere de 2-3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă.
Nu se cunoaște importanța clinică a acestei interacțiuni farmacocinetice cu inhibitori ai glicoproteinei P
atunci când loperamida este administrată în dozele recomandate.
Administrarea concomitentă de loperamidă (4 mg în doză unică) și itraconazol, un inhibitor al CYP3A4 și al
glicoproteinei P, a determinat o creștere de 3-4 ori a concentrației plasmatice de loperamidă. În același
studiu, asocierea cu gemfibrozil, un inhibitor al CYP2C8, a determinat o creștere de aproximativ 2 ori a
concentrației plasmatice de loperamidă. Nivelul concentrației plasmatice maxime de loperamidă a crescut de
4 ori la asocierea itraconazolului cu gemfibrozilul, iar expunerea plasmatică totală a fost de 13 ori mai mare.
Aceste creșteri nu au fost asociate cu manifestări la nivelul sistemului nervos central (SNC), așa cum arată
testele psihomotorii (de exemplu somnolența subiectivă și testul Digit Symbol Substitution).
Administrarea concomitentă de loperamidă (16 mg în doză unică) și ketoconazol, un inhibitor al CYP3A4 și
glicoproteinei P, a determina o creștere de 5 ori a concentrațiilor plasmatice de loperamidă. Această creștere
nu a fost asociată cu amplificarea efectelor farmacodinamice, măsurată prin pupilometrie.
Asocierea cu desmopresină administrată oral a determinat o creștere de 3 ori a concentrațiilor plasmatice ale
acesteia, probabil datorită unei motilități gastro-intestinale încetinite.
Este de așteptat faptul că medicamentele cu efecte farmacologice similare să crească efectul loperamidei și
că medicamentele care accelerează tranzitul gastro-intestinal să scadă efectul acesteia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu se recomandă administrarea acestui medicament pe parcursul sarcinii. Femeile gravide sau care alăptează
trebuie să se adreseze medicului pentru recomandarea tratamentului adecvat.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament determină uneori somnolență ușară și tranzitorie sau vertij, putând influența negativ
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Adulți și copii cu vârsta ≥12 ani
Siguranța loperamidei a fost evaluată la 3076 adulți și copii cu vârsta ≥12 ani care au participat la 31 studii
clinice controlate și necontrolate cu administrare de loperamidă pentru tratamentul diareei. Dintre acestea, 26
de studii au fost efectuate pentru diareea acută (N=2755) și 5 studii pentru diareea cronică (N=321).
Cele mai frecvente reacții adverse raportate (incidența ≥1%) în studiile clinice cu loperamidă în diareea acută
au fost: constipație (2,7%), flatulență (1,7%), cefalee (1,2%) și greață (1,1%). În studiile clinice pentru
diareea cronică, cele mai frecvente reacții adverse (incidența ≥1%) au fost: flatulență (2,8%), constipație
(2,2%), greață (1,2%) și amețeli (1,2%).
Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse raportate în urma utilizării de loperamidă în ambele studii clinice (în
diareea acută sau cronică sau ambele) sau după punerea pe piață.
Datele din Tabelul B reprezintă rezultatele efectuate la 3076 adulți și copii cu vârsta ≥12 ani care au
participat la 31 studii clinice controlate și necontrolate cu administrare de loperamidă pentru tratamentul
4
diareei. Dintre acestea, 26 de studii au fost efectuate pentru diareea acută (N=2755) și 5 studii pentru diareea
cronică (N=321). Pentru categoriile de frecvență prezentate în Tabelul B se utilizează următoarea convenție:
foarte frecvente (1/10); frecvente (1/100 și <1/10); mai puțin frecvente (1/1000 și <1/100); rare
(1/10000 și <1/1000); și foarte rare (<1/10000).
Tabelul B: Frecvența reacțiilor adverse raportate în urma utilizării de loperamidă în studiile clinice
efectuate la adulți și copii cu vârsta ≥12 ani
Aparate, organe și sisteme Indicație
Diaree acută
(N=2755) Diaree cronică
(N=321)
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee Frecvente Mai puțin
frecvente
Amețeli Mai puțin
frecvente Frecvente
Tulburări gastro-intestinale
Constipație, greață, flatulență
Frecvente Frecvente
Durere abdominală, discomfort abdominal, xerostomie Mai puțin
frecvente Mai puțin
frecvente
Durere a abdomenului superior, vărsături Mai puțin
frecvente
Dispepsie
Mai puțin
frecvente
Distensie abdominală
Rare
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Erupții cutanate tranzitorii Mai puțin
frecvente
Reacțiile adverse raportate după punerea pe piață
Procesul de a determina reacțiile adverse raportate după punerea pe piață pentru loperamidă nu s-a diferențiat
între diareea cronică și acută sau între adulți și copii; prin urmare, reacțiile adverse enumerate mai jos
reprezintă indicațiile și subiecții asociați. Reacțiile adverse identificate pentru loperamidă după punerea pe
piață sunt enumerate mai jos în funcție de aparate, organe și sisteme și MedDRA (Dicționar Medical pentru
Activități de reglementare) TP (termen preferat)
Tulburări ale sistemului imunitar: Reacții de hipersensibilitate, reacții anafilactice (inclusiv șoc anafilactic)
și reacții anafilactoide.
Tulburări ale sistemului nervos: Somnolență, pierderea conștienței, stupoare, scăderea stării de conștiență,
hipertonie și dificultate de coordonare.
Tulburări oculare: Mioză
Tulburări gastro-intestinale: Ileus (inclusiv ileus paralitic), megacolon (inclusiv megacolon toxic) și
glosodinie.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: Erupții buloase (inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză
epidermică toxică și eritem polimorf), angioedem, urticarie și prurit.
Tulburări renale și urinare: Retenție urinară.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare: Fatigabilitate
5
Copii și adolescenți
Siguranța loperamidei a fost evaluată la 607 pacienți cu vârsta cuprinsă între 10 zile și 13 ani care au
participat la 13 studii clinice controlate și necontrolate pentru tratamentul diareei acute. În general, profilul
reacțiilor adverse la acest grup de pacienți a fost similar cu cel observat în studiile clinice cu loperamidă la
adulți și copii cu vârsta mai mare de 12 ani.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ ca urmare a disfuncției hepatice) pot să apară deprimare a
SNC (stupoare, dificultate de coordonare, somnolență, mioză, hipertonie musculară și deprimare
respiratorie), retenție urinară și ileus. Copiii pot fi mai sensibili la efectele SNC comparativ cu adulții.
Tratament
Dacă apar simptome ale supradozajului poate fi administrată naloxona ca antidot. Deoarece durata de acțiune
a loperamidei este mai mare decât cea a naloxonei (1 până la 3 ore), poate fi indicat un tratament repetat cu
naloxonă. Prin urmare, pacientul trebuie monitorizat cu atenție timp de cel puțin 48 de ore pentru a detecta
posibila deprimare a SNC.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antipropulsive, cod ATC: A07DA03
Loperamida este un derivat sintetic de piperidină care conţine atât structura haloperidol, cât şi cea
difenoxilat. Creşte tonusul intestinal, previne peristaltica propulsivă şi reduce frecvenţa evacuării în caz de
diaree.
Loperamida este un agonist al receptorilor opioizi periferici
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Lopermida suferă un prim pasaj metabolic, de aceea biodisponibilitatea loperamidei administrate oral este
foarte joasă. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după aproximativ 3-5 ore.
În general loperamida traversează bariera hematoencefalică la adulţi numai în mică măsură.
O treime din loperamidă este excretată sub formă nemodificată, şi aproximativ 2 treimi este excretată ca
metaboliţi prin fecale.
Mai puţin de 2% din substanţa activă este eliminată nemodificată prin rinichi. Timpul de înjumătăţire
plasmatic este de 7-15 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută
6
Studiile toxicităţii acute cu Lopedium nu evidenţiază efecte toxice specifice.
Toxicitatea cronică
Studiile cu Lopedium nu evidenţiază efecte toxice specifice.
Potenţail mutagen şi tumorigen
Loperamida a fost insuficient studiată pentru efectele mutagene. Testele efectuate până acum au fost
negative.
Nu sunt disponibile studii pe termen lung efectuate la animale cu privire la potenţialul tumorigen.
Toxicitatea reproducerii
În studiile experimentale efectuate la animal, nu au fost observate efecte relevante din punct de vedere
toxicologic asupra fertilităţii, letalităţii embrionare când s-au administrat doze non toxice la mamă. Nu au
fost găsite dovezi ale efectelor teratogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Talc
Stearat de magneziu
Gelatină
Oxid negru de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Albastru patentat (E 131)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din folie PP/Al cu 10 capsule
Cutie cu un blister din folie PP/Al cu 6 capsule
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Hexal AG,
Industriestrassse 25, D 83607, Holzkirchen, Germania
7
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9656/2017/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
LOPEDIUM 2 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine clorhidrat de loperamidă 2 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Capsule gelatinoase tari nr. 3, având corpul cenuşiu-opac şi capul verde-închis-opac, ce conţin o pulbere
omogenă de culoare albă sau aproape albă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Pentru tratamentul simptomatic al diareei dacă nu este disponibil tratamentul cauzei.
Administrarea pe termen lung necesită supraveghere medicală.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Când se începe tratamentul, adulţii trebuie să ia 2 capsule de Lopedium, corespunzător la 4 mg clorhidrat de
loperamidă în diareea acută şi 1 capsulă de Lopedium, corespunzător la 2 mg clorhidrat de loperamidă după
fiecare scaun neformat.
Nu trebuie depăşită o doză zilnică de 8 capsule Lopedium, corespunzător la 16 mg clorhidrat de loperamidă.
Adulţii trebuie să ia 2 capsule Lopedium zilnic, corespunzător la 4 mg clorhidrat de loperamidă în cazul
diareei cronice.
Copiii cu vârsta peste 8 ani iau 1 capsulă Lopedium în diaree acută când se începe tratamentul şi apoi 1
capsulă Lopedium, corespunzător la 2 mg clorhidrat de loperamidă după fiecare scaun neformat.
Nu trebuie depăşită o doză zilnică de 4 capsule Lopedium, corespunzător la 8 mg clorhidrat de loperamidă.
În cazul diareei cronice, se administrează 1 capsulă Lopedium zilnic, corespunzător la 2 mg clorhidrat de
loperamidă.
2
Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 8 ani sunt disponibile alte forme farmaceutice, de exemplu
Lopedium soluţie (datorită conţinutului crescut în substanţa activă, Lopedium nu este adecvat pentru acest
grup de vârstă).
Modul şi durata administrării
Capsulele se administrează fără a fi mestecate cu o cantitate de lichid.
Dacă nu apare o ameliorare clinică în 48 ore după iniţierea tratamentului în diareea acută, Lopedium trebuie
întrerupt.
Lopedium nu trebuie utilizat mai mult de 4 săptămâni fără supraveghere medicală.
În prezenţa diareei, trebuie acordată atenţiei substituţiei fluidelor şi electroliţilor ca şi cea mai importantă
măsură terapeutică, în special la copii.
4.3 Contraindicaţii
- Lopedium este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la
oricare dintre excipienţi.
- Lopedium nu trebuie administrat la copiii cu vârsta sub 12 ani
Lopedium nu trebuie utilizat ca tratament de primă intenție
la pacienții cu dizenterie acută caracterizată prin scaun cu sânge și febră înaltă
la pacienții cu colită ulcerativă acută
la pacienții cu enterocolită bacteriană determinată de organisme agresive care includ Salmonella,
Shigella și Campylobacter
la pacienții cu colită pseudomembranoasă asociată cu utilizarea antibioticelor cu spectru larg.
Loperamida nu trebuie utilizată în cazul în care trebuie evitată inhibarea peristaltismului datorită riscului
posibil pentru sechele semnificative incluzând ileus, megacolon și megacolon toxic. Tratamentul cu
loperamidă trebuie întrerupt în cazul în care apar constipație, distensie abdominală sau ileus.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul diareei cu loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată
etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este adecvat.
La pacienții cu diaree, în special la copii, poate apare deshidratare. În aceste cazuri rehidratarea
hidroelectrolitică este măsura cea mai importantă.
În cazul diareei acute, dacă nu se observă nicio ameliorare în 48 ore de la începerea tratamentului, trebuie
întreruptă administrarea loperamidei şi pacienții trebuie sfătuiți să se adreseze unui medic.
În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu loperamidă pentru diaree, terapia trebuie întreruptă la primele semne
de distensie abdominală. La pacienţii bolnavi de SIDA trataţi cu clorhidrat de loperamidă s-au raportat cazuri
izolate de de colită infecţioasă şi megacolon toxic, produs de agenţi patogeni bacterieni şi virali.
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu afectare hepatică, loperamida trebuie
utilizată cu precauţie la asemenea pacienţi datorită unei metabolizări reduse la primul pasaj. Acest
medicament trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu insuficiență hepatică deoarece poate avea loc
supradozare care poate duce la toxicitate a SNC.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficient
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Sfat pentru diabetici
3
O capsulă conţine 0,01 unităţi carbohidraţi.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Datele preclinice arată că loperamida este substrat pentru glicoproteina P. Administrarea concomitentă a
loperamidei (16 mg în doză unică) cu chinidina sau ritonavirul, care sunt ambele inhibitori ai glicoproteinei
P, determină o creştere de 2-3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă.
Nu se cunoaște importanța clinică a acestei interacțiuni farmacocinetice cu inhibitori ai glicoproteinei P
atunci când loperamida este administrată în dozele recomandate.
Administrarea concomitentă de loperamidă (4 mg în doză unică) și itraconazol, un inhibitor al CYP3A4 și al
glicoproteinei P, a determinat o creștere de 3-4 ori a concentrației plasmatice de loperamidă. În același
studiu, asocierea cu gemfibrozil, un inhibitor al CYP2C8, a determinat o creștere de aproximativ 2 ori a
concentrației plasmatice de loperamidă. Nivelul concentrației plasmatice maxime de loperamidă a crescut de
4 ori la asocierea itraconazolului cu gemfibrozilul, iar expunerea plasmatică totală a fost de 13 ori mai mare.
Aceste creșteri nu au fost asociate cu manifestări la nivelul sistemului nervos central (SNC), așa cum arată
testele psihomotorii (de exemplu somnolența subiectivă și testul Digit Symbol Substitution).
Administrarea concomitentă de loperamidă (16 mg în doză unică) și ketoconazol, un inhibitor al CYP3A4 și
glicoproteinei P, a determina o creștere de 5 ori a concentrațiilor plasmatice de loperamidă. Această creștere
nu a fost asociată cu amplificarea efectelor farmacodinamice, măsurată prin pupilometrie.
Asocierea cu desmopresină administrată oral a determinat o creștere de 3 ori a concentrațiilor plasmatice ale
acesteia, probabil datorită unei motilități gastro-intestinale încetinite.
Este de așteptat faptul că medicamentele cu efecte farmacologice similare să crească efectul loperamidei și
că medicamentele care accelerează tranzitul gastro-intestinal să scadă efectul acesteia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu se recomandă administrarea acestui medicament pe parcursul sarcinii. Femeile gravide sau care alăptează
trebuie să se adreseze medicului pentru recomandarea tratamentului adecvat.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament determină uneori somnolență ușară și tranzitorie sau vertij, putând influența negativ
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Adulți și copii cu vârsta ≥12 ani
Siguranța loperamidei a fost evaluată la 3076 adulți și copii cu vârsta ≥12 ani care au participat la 31 studii
clinice controlate și necontrolate cu administrare de loperamidă pentru tratamentul diareei. Dintre acestea, 26
de studii au fost efectuate pentru diareea acută (N=2755) și 5 studii pentru diareea cronică (N=321).
Cele mai frecvente reacții adverse raportate (incidența ≥1%) în studiile clinice cu loperamidă în diareea acută
au fost: constipație (2,7%), flatulență (1,7%), cefalee (1,2%) și greață (1,1%). În studiile clinice pentru
diareea cronică, cele mai frecvente reacții adverse (incidența ≥1%) au fost: flatulență (2,8%), constipație
(2,2%), greață (1,2%) și amețeli (1,2%).
Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse raportate în urma utilizării de loperamidă în ambele studii clinice (în
diareea acută sau cronică sau ambele) sau după punerea pe piață.
Datele din Tabelul B reprezintă rezultatele efectuate la 3076 adulți și copii cu vârsta ≥12 ani care au
participat la 31 studii clinice controlate și necontrolate cu administrare de loperamidă pentru tratamentul
4
diareei. Dintre acestea, 26 de studii au fost efectuate pentru diareea acută (N=2755) și 5 studii pentru diareea
cronică (N=321). Pentru categoriile de frecvență prezentate în Tabelul B se utilizează următoarea convenție:
foarte frecvente (1/10); frecvente (1/100 și <1/10); mai puțin frecvente (1/1000 și <1/100); rare
(1/10000 și <1/1000); și foarte rare (<1/10000).
Tabelul B: Frecvența reacțiilor adverse raportate în urma utilizării de loperamidă în studiile clinice
efectuate la adulți și copii cu vârsta ≥12 ani
Aparate, organe și sisteme Indicație
Diaree acută
(N=2755) Diaree cronică
(N=321)
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee Frecvente Mai puțin
frecvente
Amețeli Mai puțin
frecvente Frecvente
Tulburări gastro-intestinale
Constipație, greață, flatulență
Frecvente Frecvente
Durere abdominală, discomfort abdominal, xerostomie Mai puțin
frecvente Mai puțin
frecvente
Durere a abdomenului superior, vărsături Mai puțin
frecvente
Dispepsie
Mai puțin
frecvente
Distensie abdominală
Rare
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Erupții cutanate tranzitorii Mai puțin
frecvente
Reacțiile adverse raportate după punerea pe piață
Procesul de a determina reacțiile adverse raportate după punerea pe piață pentru loperamidă nu s-a diferențiat
între diareea cronică și acută sau între adulți și copii; prin urmare, reacțiile adverse enumerate mai jos
reprezintă indicațiile și subiecții asociați. Reacțiile adverse identificate pentru loperamidă după punerea pe
piață sunt enumerate mai jos în funcție de aparate, organe și sisteme și MedDRA (Dicționar Medical pentru
Activități de reglementare) TP (termen preferat)
Tulburări ale sistemului imunitar: Reacții de hipersensibilitate, reacții anafilactice (inclusiv șoc anafilactic)
și reacții anafilactoide.
Tulburări ale sistemului nervos: Somnolență, pierderea conștienței, stupoare, scăderea stării de conștiență,
hipertonie și dificultate de coordonare.
Tulburări oculare: Mioză
Tulburări gastro-intestinale: Ileus (inclusiv ileus paralitic), megacolon (inclusiv megacolon toxic) și
glosodinie.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: Erupții buloase (inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză
epidermică toxică și eritem polimorf), angioedem, urticarie și prurit.
Tulburări renale și urinare: Retenție urinară.
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare: Fatigabilitate
5
Copii și adolescenți
Siguranța loperamidei a fost evaluată la 607 pacienți cu vârsta cuprinsă între 10 zile și 13 ani care au
participat la 13 studii clinice controlate și necontrolate pentru tratamentul diareei acute. În general, profilul
reacțiilor adverse la acest grup de pacienți a fost similar cu cel observat în studiile clinice cu loperamidă la
adulți și copii cu vârsta mai mare de 12 ani.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ ca urmare a disfuncției hepatice) pot să apară deprimare a
SNC (stupoare, dificultate de coordonare, somnolență, mioză, hipertonie musculară și deprimare
respiratorie), retenție urinară și ileus. Copiii pot fi mai sensibili la efectele SNC comparativ cu adulții.
Tratament
Dacă apar simptome ale supradozajului poate fi administrată naloxona ca antidot. Deoarece durata de acțiune
a loperamidei este mai mare decât cea a naloxonei (1 până la 3 ore), poate fi indicat un tratament repetat cu
naloxonă. Prin urmare, pacientul trebuie monitorizat cu atenție timp de cel puțin 48 de ore pentru a detecta
posibila deprimare a SNC.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antipropulsive, cod ATC: A07DA03
Loperamida este un derivat sintetic de piperidină care conţine atât structura haloperidol, cât şi cea
difenoxilat. Creşte tonusul intestinal, previne peristaltica propulsivă şi reduce frecvenţa evacuării în caz de
diaree.
Loperamida este un agonist al receptorilor opioizi periferici
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Lopermida suferă un prim pasaj metabolic, de aceea biodisponibilitatea loperamidei administrate oral este
foarte joasă. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după aproximativ 3-5 ore.
În general loperamida traversează bariera hematoencefalică la adulţi numai în mică măsură.
O treime din loperamidă este excretată sub formă nemodificată, şi aproximativ 2 treimi este excretată ca
metaboliţi prin fecale.
Mai puţin de 2% din substanţa activă este eliminată nemodificată prin rinichi. Timpul de înjumătăţire
plasmatic este de 7-15 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută
6
Studiile toxicităţii acute cu Lopedium nu evidenţiază efecte toxice specifice.
Toxicitatea cronică
Studiile cu Lopedium nu evidenţiază efecte toxice specifice.
Potenţail mutagen şi tumorigen
Loperamida a fost insuficient studiată pentru efectele mutagene. Testele efectuate până acum au fost
negative.
Nu sunt disponibile studii pe termen lung efectuate la animale cu privire la potenţialul tumorigen.
Toxicitatea reproducerii
În studiile experimentale efectuate la animal, nu au fost observate efecte relevante din punct de vedere
toxicologic asupra fertilităţii, letalităţii embrionare când s-au administrat doze non toxice la mamă. Nu au
fost găsite dovezi ale efectelor teratogene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Talc
Stearat de magneziu
Gelatină
Oxid negru de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Albastru patentat (E 131)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din folie PP/Al cu 10 capsule
Cutie cu un blister din folie PP/Al cu 6 capsule
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Hexal AG,
Industriestrassse 25, D 83607, Holzkirchen, Germania
7
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9656/2017/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
