RISPERIDONE TEVA 3 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
RISPERIDONE TEVA 1 mg comprimate filmate
RISPERIDONE TEVA 2 mg comprimate filmate
RISPERIDONE TEVA 3 mg comprimate filmate
RISPERIDONE TEVA 4 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
RISPERIDONE TEVA 1 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 1 mg.
RISPERIDONE TEVA 2 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 2 mg.
RISPERIDONE TEVA 3 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 3 mg.
RISPERIDONE TEVA 4 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 4 mg.
Excpient cu efect cunoscut:-RISPERIDONE TEVA 1 mg lactoză monohidrat 162,2 mg per comprimat
-RISPERIDONE TEVA 2 mg lactoză monohidrat 161,2 mg per comprimat
-RISPERIDONE TEVA 3 mg lactoză monohidrat 241,8 mg per comprimat
-RISPERIDONE TEVA 4 mg lactoză monohidrat 322,4 mg per comprimat
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
RISPERIDONE TEVA 1 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, de culoare albă, uşor convexe, ştanţate pe ambele feţe cu linie mediană, iar
pe una dintre feţe cu RIS deasupra liniei mediane şi cu 1 sub linia mediană.
RISPERIDONE TEVA 2 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, de culoare maro deschis, uşor convexe, ştanţate pe ambele feţe cu linie
mediană, iar pe una dintre feţe cu RIS deasupra liniei mediane şi cu 2 sub linia mediană.
RISPERIDONE TEVA 3 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, de culoare galbenă, uşor convexe, ştanţate pe ambele feţe cu linie
mediană, iar pe una dintre feţe cu RIS deasupra liniei mediane şi cu 3 sub linia mediană.
RISPERIDONE TEVA 4 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, de culoare verde deschis, uşor convexe, ştanţate pe ambele feţe cu linie
mediană, iar pe una dintre feţe cu RIS deasupra liniei mediane şi cu 4 sub linia mediană
2
Comprimatele filmate pot fi divizate în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
RISPERIDONE TEVA este indicat în tratamentul schizofreniei
RISPERIDONE TEVA este indicat în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe
asociate tulburărilor bipolare.
RISPERIDONE TEVA este indicat pentru tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) a stărilor
agresive persistente la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă care nu răspund la
abordările non-farmacologice şi unde există risc de autovătămare sau de ostilitate la adresa celorlalţi.
RISPERIDONE TEVA este indicat pentru tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) a stărilor
agresive persistente la copii cu vârsta de 5 ani şi adolescenţi cu tulburări de comportament cu nivel
intelectual scăzut sau retardare mentală diagnosticată conform criteriilor DSM-IV, a căror agresivitate
sau comportamente distructive necesită tratament farmacologic. Tratamentul farmacologic trebuie să fie
parte a unui program de tratament care include asistenţă psihologică şi educaţională. Risperidona se
recomandă a fi prescrisă de un medic specialist în neurologie pediatrică şi psihiatrie pediatrică sau de
către un medic cu experienţă în tratamentul tulburărilor de comportament la copii şi adolescenţi
4.2 Doze şi mod de administrare
Schizofrenie:
Doze
Adulţi
RISPERIDONE TEVA poate fi administrat de 1-2 ori pe zi.
Doza iniţială este de 2 mg risperidonă pe zi, administrată oral. În ziua a doua doza poate fi crescută la 4
mg risperidonă. Ulterior doza poate fi menţinută neschimbată sau va fi individualizată, dacă se
consideră necesar. Majoritatea pacienţilor răspund optim la doze zilnice între 4 şi 6 mg risperidonă. La
unii pacienţi este posibil să fie necesară o fază mai îndelungată de stabilire a dozei optime, precum şi o
doză de atac, respectiv de întreţinere, mai mici.
Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu s-au dovedit a fi superioare ca eficacitate în comparaţie cu dozele
mai mici şi pot determina simptome extrapiramidale. Deoarece siguranţa în cazul unor doze mai mari de
16 mg pe zi nu a fost evaluată, nu trebuie utilizate doze peste acest nivel.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi. Această doză poate fi ajustată
individual prin creşteri de câte 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi până la o doză de 1-2 mg risperidonă de
2 ori pe zi.
Copii şi adolescenţi
Risperidona nu este recomandată pentru tratamentul schizofreniei la copii cu vârsta sub 18 ani datorită
lipsei datelor privind eficacitatea.
Mania asociată tulburărilor bipolare:
Doze
Adulţi
3
Doza iniţială recomandată este de 2 mg risperidonă, o dată pe zi. Ajustarea dozei, dacă este necesar, se
face individual prin creşteri de 1 mg pe zi, la interval de cel puţin o zi. Risperidona poate fi administrată
în doze cuprinse între 1-6 mg pe zi funcţie de eficacitatea şi tolerabilitatea fiecărui pacient. Doze zilnice
mai mari de 6 mg nu au fost studiate la pacienţii cu episoade maniacale.
Ca şi în cazul altor tratamente simptomatice continuarea tratamentului cu RISPERIDONE TEVA trebuie
evaluată şi continuarea tratamentului justificată periodic.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi. Această doză poate fi ajustată
individual prin creşteri de câte 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi până la o doză de 1-2 mg risperidonă de
2 ori pe zi. Deoarece experienţa clinică la vârstnici este limitată se recomandă precauţie.
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă utilizarea risperidonei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu manie bipolară,
datorită lipsei datelor privind eficacitatea.
Comportament agresiv persistent la pacienţii cu demenţă moderată –severă de tip Alzheimer
Doze
Se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză de 0,25 mg risperidonă de 2 ori pe zi.
Această doză poate fi ajustată individual prin creşteri de câte 0,25 mg risperidonă de 2 ori pe zi, la
intervale de 2 zile.
Pentru majoritatea pacienţilor doza optimă este de 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi. Totuşi, unii pacienţi
pot necesita doze de până la 1 mg risperidonă de 2 ori pe zi.
RISPERIDONE TEVA nu trebuie administrat mai mult de 6 săptămâni la pacienţii cu stări de
agresivitate persistente diagnosticaţi cu demenţă Alzheimer. În timpul tratamentului pacienţii trebuie
evaluaţi frecvent şi periodic şi de asemenea trebuie evaluată necesitatea continuării tratamentului.
Tulburări de comportament
Doze
Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5-18 ani
Pentru subiecţii cu o greutate ≥50 kg se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză unică de 0,5 mg
risperidonă pe zi. Ajustarea dozei, dacă este necesar, se face individual prin creşteri de 0,5 mg pe zi, la
interval de 2 zile. Doza optimă pentru majoritatea pacienţilor este de 1 mg pe zi. La unii pacienţi este
suficientă o doză de 0,5 mg pe zi în timp ce alţii necesită o doză de până la 1,5 mg pe zi. Pentru subiecţii
cu o greutate <50 kg se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză de o,25 mg risperidonă pe zi .
Ajustarea dozei, dacă este necesar, se face individual prin creşteri de 0,25 mg mg pe zi, la interval de 2
zile. Doza optimă pentru majoritatea pacienţilor este de 0,5 mg pe zi. La unii pacienţi este suficientă o
doză de 0,25 mg pe zi în timp ce alţii necesită o doză de până la 0,75 mg pe zi.
Ca şi în cazul altor tratamente simptomatice continuarea tratamentului cu RISPERIDONE TEVA trebuie
evaluată şi justificată periodic.
RISPERIDONE TEVA nu este recomandat pentru tratamentul copiilor cu vârsta sub 5 ani deoarece nu
există o experienţă clinică la această categorie de pacienţi.
Insuficienţă renală şi hepatică
Doze
La pacienţii cu insuficienţă renală capacitatea de eliminare a fracţiei cu acţiune antipsihotică este mai
scăzută decât la cei sănătoşi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică concentraţia plasmatică a fracţiunii
libere a risperidonei este crescută.
4
La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, indiferent de indicaţia terapeutică, dozele iniţiale şi de
întreţinere trebuie înjumătăţite, iar titrarea dozelor trebuie să se facă mai lent.
RISPERIDONE TEVA trebuie administrat cu precauţie la această grupă de pacienţi.
Modul de administrare
RISPERIDONE TEVA se administrează oral. Alimentele nu influenţează absorbţia RISPERIDONE
TEVA.
Întreruperea tratamentului se recomandă să se facă treptat. După întreruperea bruscă a dozelor mari de
medicamente antipsihotice, s-au semnalat rareori simptome acute de abstinenţă, care includ greaţă,
vărsături, transpiraţii şi insomnie (vezi pct. 4.8). S-au raportat de asemenea recurenţe ale simptomelor
psihotice şi tulburări involuntare de motilitate (cum ar fi akatizia, distonie şi diskinezie).
Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare
Când se consideră necesar din punct de vedere medical, este recomandată întreruperea treptată a
tratamentului anterior, pe măsură ce se iniţiază tratamentul cu RISPERIDONE TEVA.
De asemenea, când se consideră necesar din punct de vedere medical, trecerea de la un antipsihotic de
depozit la terapia cu RISPERIDONE TEVA trebuie făcută înlocuind următoarea injectare programată.
Trebuie reevaluată periodic necesitatea continuării medicaţiei antiparkinsoniene existente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
S-au raportat cazuri de tromboembolism venos (TEV) în timpul utilizării medicamentelor antipsihotice.
Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru TEV, trebuie
identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV înainte şi în timpul tratamentului cu risperidonă şi
trebuie luate măsurile de profilaxie.
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Mortalitate totală
La pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice, inclusiv risperidonă, s-a observat în
urma unei meta-analize a 17 studii clinice efectuate, o creştere a mortalităţii, prin creşterea
evenimentelor cerebro-vasculare. În studiile placebo controlate cu risperidonă incidenţa mortalităţii la
această categorie de pacienţi a fost de 4% comparativ cu lotul placebo unde valoarea a fost de 3,1%.
Rata de supravieţuire (interval de confidenţă 95%) a fost de 1,21 (0,7, 2,1). Vârsta medie a pacienţilor
care au decedat a fost de 86 ani (67-100).
Co-administrarea cu furosemid
În cadrul studiilor placebo controlate la pacienţii vârstnici cu demenţă s-a observat o incidenţă crescută
a mortalităţii în cazul asocierii risperidonei cu furosemid (7,3%, vârsta medie de 89 de ani, rata 75-97)
faţă de grupul tratat numai cu risperidonă (3,1%, vârsta medie 84 de ani, rata 70-96) sau numai cu
furosemid (4,1%, vârsta medie 80 de ani, rata 67-90). Creşeterea incidenţei mortalităţii la pacienţii
trataţi cu furosemid şi risperidonă a fost observată în cadrul a două din cele patru studii clinice efectuate.
Co-administrarea risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice administrate în doze mici)
nu a fost asociată cu evenimente similare.
5
Mecanismul fizio-patologic al acestor evenimente nu a putut fi explicat. Cu toate acestea administrarea
trebuie făcută cu precauţie funcţie de balanţa risc/beneficii, sau este recomandată luarea în considerare a
co-administrării cu alte diuretice decât furosemidul.
În cazul tratamentului combinat cu alte diuretice incidenţa mortalităţii nu a fost crescută. Indiferent de
tratament deshidratarea este un factor de risc pentru mortalitate la pacienţii vârstnici cu demenţă şi
trebuie evitată.
Evenimente cerebro-vasculare (ECV)
În cadrul studiilor clinice placebo controlate la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu risperidonă
incidenţa ECV a fost semnificativ mai crescută (aprox de 3 ori mai mare) cum ar fi accidentul cerebral
vascular ischemic (inclusiv cu sfârşit letal) şi atac ischemic tranzitor faţă de grupul placebo (media de
vârstă 85 de ani, rata 73-97). Datele cumulate din cadrul a şase studii clinice placebo controlate cu
pacienţi în principal vârstnici (cu vârsta >65 de ani) cu demenţă au pus în evidenţă faptul că ECV (grave
sau mai puţin grave) au fost în proporţie de 3,3% (33/1009) la pacienţii trataţi cu risperidonă şi 1,2%
(8/712) la cei trataţi cu placebo. Rata de supravieţuire (în interval de incidenţă 95%) a fost 2,96 (1,34,
7,50). Mecanismul creşterii incidenţei acestui risc nu este cunoscut. Creşterea riscului nu poate fi
exclusă nici pentru alte antipsihotice sau la alte categorii de pacienţi.
RISPERIDONE TEVA trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu factori de risc pentru accident
cerebral vascular.
Riscul ECV a fost semnificativ crescut la pacienţii cu demenţă mixtă sau de tip vascular faţă de cei cu
demenţă Alzheimer. De aceea pacienţii cu demenţă de altă natură decât demenţa Alzheimer nu trebuie
trataţi cu risperidonă.
Medicii trebuie să evalueze balanţa risc/beneficiu în cazul utilizării risperidonei la pacienţii vârstnici cu
demenţă, luând în calcul riscul previzibil de accident vascular cerebral pentru fiecare pacient în parte.
Pacienţii/aparţinătorii trebuie să raporteze imediat dacă apar semne sau simptome al unui potenţial ECV
cum ar fi oboseală neaşteptată sau senzaţie de amorţeală a feţei, braţelor sau picioarelor, sau tulburări de
vorbire sau vedere. Trebuie luată în considerare imediat orice opţiune de tratament inclusiv întreruperea
administrării risperidonei.
RISPERIDONE TEVA trebuie administrat pe o perioadă cât mai scurtă de timp pentru tratamentul
stărilor de agresiune persistentă cu demenţă Alzheimer moderată-severă asociat cu abordări de tratament
non-farmacologic care însă nu au avut rezultatele scontate sau nu au fost eficiente şi în situaţia unui risc
potenţial de autovătămare sau agresiune la adresa celorlalţi. Pacienţii trebuie reevaluaţi periodic, ca şi
necesitatea continuării tratamentului.
Hipotensiune ortostatică
Datorită activităţii alfa-blocante a risperidonei poate să apară hipotensiune ortostatică, în special în
perioada iniţială de stabilire a dozei. Hipotensiune clinic semnificativă a fost observată după punerea pe
piaţă şi în cazul co-administrării cu un tratament antihipertensiv.
RISPERIDONE TEVA trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare
cunoscute (cum ar fi insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, tulburări de conducere, deshidratare,
hipovolemie sau boală cerebro-vasculară), iar ajustarea dozelor se face treptat (vezi pct. 4.2). În cazul
apariţiei hipotensiunii trebuie luată în considerare reducerea dozei de risperidonă.
Diskinezie tardivă/simptome extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu efecte antagoniste la nivelul receptorilor dopaminergici au fost asociate cu inducerea
diskineziei tardive, caracterizată prin mişcări ritmice involuntare, predominant ale limbii şi/sau ale feţei.
S-a raportat că apariţia simptomelor extrapiramidale este un fa
ctor de risc pentru diskinezia tardivă.
Dacă apar semne şi simptome ale diskineziei tardive, trebuie luată în considerare întreruperea întregii
medicaţii antipsihotice.
6
Sindromul neuroleptic malign (SNM)
Apariţia sindromului neuroleptic malign, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate
posturală, confuzie şi nivele crescute ale creatin fosfokinazei a fost raportată în timpul tratamentului
antipsihotic. În plus pot să apară şi alte simptome cum ar fi mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă
renală acută. În acest caz trebuie întrerupt orice tratament antipsihotic inclusiv cu RISPERIDONE
TEVA.
Boala Parkinson şi demenţa cu corpi Lewy
Medicul trebuie să evalueze balanţa beneficiu/risc atunci când prescrie un tratament antipsihotic,
inclusiv cu RISPERIDONE TEVA la pacienţii cu boală Parkinson sau demenţă cu corpi Lewy (DCL).
Este posibilă o agravare a bolii Parkinson. Ambele afecţiuni pot fi factori de risc pentru declanşarea
SNM datorită sensibilităţii crescute faţă de tratamentul antipsihotic, aceşti pacienţi fiind excluşi din
cadrul studiilor clinice. Simptomele creşterii sensibilităţii la tratamentul cu antipsihotice includ
confuzie, obnubilare, instabilitate posturală cu prăbuşiri frecvente, adăugate peste simptomele
extrapiramidale.
Hiperglicemia
Hiperglicemia sau exacerbarea unui diabet manifest s-au raportat în foarte rare cazuri în timpul
tratamentului cu risperidonă. În cazul pacienţilor cu diabet zaharat sau care prezintă factori de risc
pentru dezvoltarea unui diabet este recomandată monitorizarea clinică.
Hiperprolactinemia
Studiile pe culturi de celule sugerează că proliferarea celulelor tumorale mamare la om poate fi
stimulată de prolactină. Deşi nu este clară şi demonstrată de studii clinice şi epidemiologice asocierea cu
administrarea antipsihoticelor trebuie să se facă cu precauţie la pacienţii cu istoric medical relevant.
RISPERIDONE TEVA trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu hiperprolactinemie pre-existentă
sau la cei cu tumori prolactin-dependente.
Prelungirea intervalului QT
Prelungurea intervalului QT a fost rar raportată în studiile post-marketing. Ca şi în cazul altor
antipsihotice administrarea risperidonei trebuie să se facă cu precauţie la pacienţii care au în antecedente
boli cradiovasculare cu prelungirea intervalului QT, bradicardie sau dezechilibre ale balanţei
electrolitice (hipokaliemie, hipomagneziemeie) deoarece poate creşte riscul efectelor aritmogene sau
asocierea risperidonei cu medicamente care prelungesc intervalul QT.
Convulsii
Utilizarea RISPERIDONE TEVA la pacienţii care au prezentat convulsii în antecedente trebuie să se facă
cu precauţie cunoscut fiind faptul că neurolepticele scad pragul convulsivant.
Priapism
Datorită efectelor de blocare alfa adrenergică RISPERIDONE TEVA poate provoca priapism.
Reglarea temperaturii corpului
Medicamentele antipsihotice pot determina afectarea termoreglării corporale. Se recomandă precauţie în
momentul prescrierii de RISPERIDONE TEVA mai ales în cazul pacienţilor care pot prezenta condiţii
favorabile unei creşteri a temperaturii corporale cum ar fi exerciţii fizice intense, expunerea la căldură,
tratament concomitent cu medicamente anticolinergice, sau în ca
zul unei deshidratări.
7
Copii şi adolescenţi
Înainte de a prescrie risperidona la copii sau adolescenţi care prezintă tulburări de comportament aceştia
trebuie atent evaluaţi din punct de vedere al cauzelor fizice şi sociale care pot determina comportament
agresiv, cauze cum ar fi durerea sau solicitări neadecvate ale mediului înconjurător.
Efectul sedativ al risperidonei trebuie atent monitorizat la această grupă de pacienţi deoarece poate
afecta abilităţile de învăţare. Schimbarea momentului de administrare a risperidonei poate determina
creşterea impactului de sedare asupra capacităţii de atenţie a copiilor sau adolescenţilor.
Risperidona poate determina importante creşteri în greutate şi al indexului de masă corporală (BMI).
Se recomandă măsurarea greutăţii înainte de începerea tratamentului, dar şi monitorizarea frecventă a
acesteia. Schimbările survenite în înălţime în cadrul studiilor extinse de lungă durată au fost mai puţin
relevante şi adecvate vârstei. Efectul risperidonei în cadrul tratamentelor de lungă durată asupra
dezvoltării sexuale şi greutăţii corporale nu a fost studiat îndeajuns.
Datorită efectelor potenţiale asupra creşterii şi dezvoltării sexuale din cauza unei hiperprolactinemii
prelungite la copii şi adolescenţi este necesară evaluarea clinică regulată a statusului endocrinologic care
să includă măsurarea greutăţii corporale, înălţimii, dezvoltarea sexuală, monitorizarea ciclului menstrual
şi alte efecte potenţiale datorate prolactinei.
În timpul tratamentului cu risperidonă este necesară o examinare regulată a simptomelor extrapiramidale
ca şi a altor tulburări de motilitate.
Pentru modul de administrare specific recomandat pentru copii şi adolescenţi vezi pct. 4.2.
Excipienţi
Deoarece conţine lactoză pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză (Lapp) sau
sindrom de malabsorbţie la glucoză – galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ca şi pentru alte antipsihotice este recomandată precauţie atunci când se prescrie risperiodna împreună
cu
- medicamente care prelungesc intervalul QT cum ar fi antiaritmicele (chinidina, disopiramida,
procainamida), antiaritmice din clasa III (amiodarona, sotalol), antidepresive triciclice
(amitriptilina), antidepresive tetraciclice (maprotilina), unele antihistaminice, alte antipsihotice,
unele antimalarice (chinine şi meflochine),
- medicamente care produc dezechilibru electrolitic (hipokaliemie, hipomagneziemie),
- medicamente care produc bradicardie
- medicamente care inhibă metabolizarea hepatică a risperidonei
Această listă nu este exhaustivă.
Potenţialul de a influenţa acţiunea altor medicamente
Risperidona trebuie utilizată cu precauţie în combinaţie cu alte medicamente care acţionează la nivel
central, cele care au în compoziţie alcool, opiacee şi benzodia
zepine din cauza creşterii riscului de
sedare.
Risperidona poate antagoniza efectul levodopa şi a altor agonişti dopaminergici. Dacă această
combinaţie este absolut necesară, mai ales în faza finală a bolii Parkinson, trebuie prescrisă cea mai
mică doză posibilă pentru ambele tratamente.
În studiile post-marketing s-a observat apariţia hipotensiunii clinic semnificativă la asocierea
risperidonei cu antihipertensive.
8
Ripseridona nu pare a influenţa clinic semnificativ farmacocinetica litiului, valproatului, digoxinei sau
topiramatului.
Potenţialul altor medicamente de a influenţa RISPERIDONE TEVA
Carbamazepina scade concentraţia plasmatică a fracţiunii active antipsihotice a risperidonei. Efecte
similare s-au observat şi în cazul rifampicinei, fenitoinei şi fenobarbitalului care sunt inductori ai
enzimei hepatice CYP 3A4 ca şi a P-glicoproteinei. În momentul iniţierii sau întreruperii tratamentului
cu carbamazepină sau alţi inductori enzimatici CYP 3A4/P-glucoproteină (P-eg) medicul trebuie să re-
evalueze dozele de RISPERIDONE TEVA.
Fluoxetina şi paroxetina, inhibitori ai CYP 2D6 cresc concentraţiile plasmatice ale risperidonei, mai
puţin pe cele ale fracţiunii antipsihotice active. Atunci când se iniţiază sau se întrerupe asocierea cu
fluoxetină sau paroxetină, medicul trebuie să reevalueze doza de RISPERIDONE TEVA. Este de aşteptat
ca şi alţi inhibitori CYP 2D6 cum ar fi chinidina să influenţeze concentraţia plasmatică a risperidonei
prin acelaşi mecanism. Atunci când se iniţiază sau se întrerupe asocierea cu fluoxetină sau paroxetină,
medicul trebuie să reevalueze doza de RISPERIDONE TEVA.
Verapamilul care este un inhibitor CYP 3A4 şi P-eg, creşte concentraţia plasmatică a risperidonei.
Galantamina şi donepezilul, nu au demonstrat un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii
risperidonei şi fracţiunii antipsihotice active.
Fenotiazinele, antidepresivele triciclice şi unele beta-blocante pot creşte concentraţiile plasmatice de
risperidonă, dar nu şi pe cele ale fracţiunii libere active. Amitriptilina nu afectează farmacocinetica
risperidonei sau a fracţiunii antipsihotice active. Cimetidina şi ranitidina cresc biodisponibilitatea
risperidonei, dar numai puţin pe cele ale fracţiunii libere active. Eritromicina, un inhibitor al CYP 3A4,
nu modifică farmacocinetica risperidonei şi a fracţiunii antipsihotice active.
Combinarea psihostimulantelor (metilfenidatul) cu risperidona la copii şi adolescenţi nu au modificat
farmacocinetica sau eficacitatea risperidonei.
Pentru atenţionări speciale referitoare la mortalitatea crescută în rândul pacienţilor vârstnici cu demenţă
trataţi concomitent cu furosemid, vezi pct.4.4.
Nu este recomandată administrarea concomitentă de RISPERIDONE TEVA cu paliperidona, aceasta
fiind metabolitul activ al risperidonei deoarece combinarea lor poate conduce la efecte aditive
antipsihotice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea risperidonei la femeile gravide. Datele din studiile post-
marketing au pus în evidenţă la nou-născuţi simptome extrapiramidale reversibile în cazul administrării
risperidonei în ultimul trimestru de sarcină. În consecinţă nou-născuţii trebuie monitorizaţi. În studiile
pe animale risperidona nu a prezentat proprietăţi teratogene, dar au fost puse în evidenţă alte tipuri de
toxicitate (vezi pct. 5.3).
Siguranţa folosirii medicamentului RISPERIDONE TEVA în timpul sarcinii nu a fost determinată la om.
Ca urmare, în timpul sarcinii RISPERIDONE TEVA trebuie folosit numai dacă beneficiile terapeutice
depăşesc riscurile potenţiale. Dacă este necesară întreruperea tratamentului cu risperidonă în timpul
sarcinii aceasta nu trebuie făcută brusc.
Nou născuţii expuşi la medicamente antipsihotice (inclusiv risperidona) în timpul celui de-al treilea
trimestru de sarcină au risc de reacţii adverse, incluzând simptome extrapiramidale şi/sau de întrerupere,
care pot varia după naştere din punct de vedere al severităţii si duratei, S-au raportat cazuri de agitaţie,
hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, insuficienţă respiratorie sau tulburări de alimentaţie. Prin
urmare, nou-născuţii trebuiesc monitorizaţi cu atenţie.
9
Alăptarea
În studii la animale s-a dovedit că risperidona şi 9-hidroxi-risperidona se excretă în lapte. De asemenea,
la om, s-a demonstrat că risperidona şi 9-hidroxi-risperidona se excretă în laptele matern. De aceea,
avantajele alăptării trebuie evaluate faţă de riscurile asupra copilului în cazul tratamentului cu
risperidonă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Poate avea efecte minore sau moderate asupra capacităţii de a conduce vehicule din cauza acţiunii
asupra sistemului nervos central şi reacţiilor asupra văzului (vezi pct. 4.8). Pacienţii vor fi sfătuiţi să
evite aceste activităţi până când nu se stabileşte sensibilitatea individuală la tratamentul cu
RISPERIDONE TEVA.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate (incidenţă ≥10%) sunt: parkinsonism, cefalee şi insomnie.
Reacţiile adverse prezentate mai jos au fost raportate în studiile clinice şi cele post-marketing.
Au fost utilizaţi următorii termeni şi frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10),
mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (< 1/10000) şi cu
frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Reacţiile adverse sunt prezentate ţinând cont de frecvenţă şi sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reacţii adverse clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă
Infecţii şi infestări
Frecvente: pneumonie, gripă, bronşită, infecţii ale tractului respirator superior, infecţii ale tractului
urinar
Mai puţin frecvente: sinuzită, infecţii virale, infecţii otice, tonsilită, celulită, otită medie, infecţii oculare,
infecţii localizate, acarodermatite, infecţii ale tractului respirator, cistită, onicomicoză
Rare: otită medie cronică
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: anemie, trombocitopenie
Rare: granulocitopenie
Cu frecvenţă necunoscută: agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate
Rare: hipersensibilitate la medicament
Cu frecvenţă necunoscută: reacţie anafilactică
Tulburări endocrine
Rare: sindromul secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: creşterea poftei de mâncare, scăderea poftei de mâncare
Mai puţin frecvente: anorexie, polidipsie
Foarte rare: ketoacidoză diabetică
Cu frecvenţă necunoscută: intoxicaţie cu apă
Tulburări psihice
Foarte frecvente: insomnie
Frecvente: anxietate, agitaţie, tulburări ale somnului
Mai puţin frecvente: stare confuzională, scăderea libidoului, apatie, stare de nervozitate
10
Rare: anorgasmie, reducerea marcantă a reacţiei emoţionale.
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: parkinsonism
b, cefalee
Frecvente: akatizieb, ameţeli, tremorb, distonieb, somnolenţă, sedare, letargie, diskinezieb
Mai puţin frecvente: nereactivitate la stimuli, pierderea conştienţei, sincopă, diminuarea stării de veghe,
accident cerebro-vascular, atac ischemic tranzitor, dizartrie, tulburări de atenţie, hipersomnolenţă,
ameţeli posturale, tulburări de echilibru, diskinezie tardivă, tulburări de vorbire, tulburări de coordonare,
hipoestezie
Rare: Sindrom Neuroleptic Malign, comă diabetică, tulburări cerebro-vasculare, ischemie cerebrală,
tulburări de motilitate.
Tulburări oculare
Frecvente: vedere înceţoşată
Mai puţin frecvente: conjunctivită, hiperermie oculară, secreţii oculare, edem ocular,
keratoconjunctivită, creşterea secreţiei lacrimare, fotofobie
Rare: reducerea acuităţii vizuale, mişcări de rotire a ochilor, glaucom
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: dureri auriculare, tinitus
Tulburări cardiace
Frecvente: tahicardie
Mai puţin frecvente: bloc atrioventricular, bloc de ramură, fibrilaţie atrială, bradicardie sinusală,
palpitaţii
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică, bufeuri
Cu frecvenţă necunoscută: În timpul tratamentului cu medicamente antipsihotice au fost raportate cazuri
de tromboembolism venos, incluzând cazuri de embolism pulmonar şi cazuri de tromboză venoasă
profundă.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: dispnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, durere faringo-laringeală
Mai puţin frecvente: wheezing, aspiraţie pulmonară, congestie pulmonară, tulburări respiratorii, raluri
respiratorii, congestia tractului respirator, disfonie
Rare: sindrom apneic nocturn, hiperventilaţie
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: vărsături, diaree, constipaţie, greaţă, dureri abdominale, dispepsie, xerostomie, disconfort
gastric
Mai puţin frecvente: disfagie, gastrită, incontinenţă fecală, fecalom
Rare: obstrucţie intestinală, pancreatită, edem al buzelor, chelită
Tulburări hepatobiliare
Rare: icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: erupţie cutanată, eritem
Mai puţin frecvente: angioedem, leziuni cutanate, afecţiuni cutanate, prurit, acnee, decolorarea pielii,
alopecie, dermatită seboreică, uscăciune a pielii, hiperkeratoză
Rare: mătreaţă
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: artralgie, dureri de spate, dureri la extremităţi
Mai puţin frecvente: oboseală musculară, mialgie, dureri de gât, umflarea încheieturilor, status postural
anormal, rigiditate la nivelul încheieturilor, dureri în piept de natură musculo-scheletică
11
Rare: rabdomioliză
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente: enurezis
Mai puţin frecvente: disurie, incontinenţă urinară, polakiurie
Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală
Cu frecvenţă necunoscută: Sindrom de întrerupere la nou-născut ( vezi pct. 4.6)
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: amenoree, disfuncţii sexuale, disfuncţie erectilă, tulburări de ejaculare, galactoree,
ginecomastie, tulburări ale ciclului menstrual, secreţie vaginală
Frecvenţă necunoscută: priapism
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: pirexie, oboseală, edem periferic, astenie, dureri în piept
Mai puţin frecvente: edem facial, tulburări ale mersului, stare anormală, stare de trândăveală, gripă,
senzaţie de sete, disconfort pectoral, frisoane
Rare: edem generalizat, hipotermie, sindrom de abstinenţă la întreruperea tratamentului, răcirea
extremităţilor
Investigaţii diagnostice
Frecvente:creşterea prolactinei plasmatice
a, creştere în greutate
Mai puţin frecvente: prelungirea intervalului QT evidenţiat electrocardiografic, ECG anormală,
creşterea glucozei în sânge, creşetrea nivelelor transaminazelor, scăderea numărului de leucocite,
creşterea temperaturii corporale, creşterea numărului de eozinofile, scăderea valorii hemoglobinei,
creşterea creatin fosfokinazei plasmatice.
Rare: scăderea temperaturii corporale
a
Hiperprolactinemia în unele cazuri poate duce la ginecomastie, tulburări ale ciclului menstrual,
amenoree, galactoree.
bPot să apară tulburări extrapiramidale: Parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate musculo-
scheletică, parkinsonism, hipersalivatie, rigiditate la mişcările pasive tip roată dinţată, bradikinezie,
hipokinezie, imobilitate facială, încordare musculară, akinezie, rigiditate a gâtului, rigiditate musculară,
mers parkinsonian, reflex glabelar anormal), akatizie (akatizie, nelinişte, hiperkinezie şi sindromul
picioarelor neliniştite), tremor, dikinezie (diskinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză şi
mioclonie), distonie.
Distonia include distonie, spasme musculare, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare,
contractură musculară, blefarospasm, mişcări oculogirice, paralizia limbii, spasm facial, spasm
laringian, miotonie, opistotonus, spasm orofaringeal, pleurotonus, spasme ale limbii, trismus. Tremorul
include tremor şi tremor parkinsonian. Este de notat că tot acest spectru de simptome nu are neapărat
origine extrapiramidală.
Reacţii specifice clasei
Ca şi în cazul altor antipsihotice au fost raportate cazuri foarte rare de prelungire a intervalului QT în
cadrul studiilor post marketing cu risperidonă. Alte reacţii cardiace specifice clasei relaţionate cu
prelungirea intervalului QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară,
moarte subită, stop cardiac şi torsada vârfurilor.
Creşterea greutăţii corporale
În cadrul unui studiu placebo controlat cu durata de 6-8 săptămâni privind creşterea în greutate au fost
incluşi pacienţi cu schizofrenie, criteriul de includere fiind creşterea în greutate cu
≥ 7%. Datele din
cadrul acestui studiu au pus în evidenţă o incidenţă statistic relevantă de creştere în greutate a lotului
tratat cu risperidonă (18%) comparativ cu placebo (9%). Un studiu placebo controlat cu durata de 3
săptămâni cu pacienţi adulţi cu sindrom maniacal acut creşterea incidenţei de creştere în greutate
≥ 7%
la punctul final a fost comparabilă la lotul tratat cu risperidonă (2,5%) faţă de placebo (2,4), şi a fost
uşor mai ridicată la grupul de control (3,5%).
12
La copii şi adolescenţi cu tulburări de comportament şi alte tulburări distruptive în cadrul unor studii pe
termen lung creşterea în greutate a fost în principal cu 7,3 kg după 12 luni de tratament. Creşterea în
greutate normală la copii cu vârsta de 5-12 ani este de 3-5 kg pe an. La cei cu vârste de 12-16 ani
această creştere în greutate este menţinută la fete între 3-5 kg, în timp ce la băieţi este de 5 kg pe an.
Alte categorii de pacienţi
Reacţiile adverse raportate cu o mare incidenţă la pacienţii vârstnici cu demenţă sau copii faţă de adulţi
sunt prezentate mai jos:
Vîrstnici cu demenţă
Atacul ischemic tranzitor şi accidentul cerebro-vascular au fost reacţiile adverse raportate în cadrul
studiilor clinice cu o frecvenţă de 1,4% şi respectiv 1,5%. În plus, următoarele reacţii adverse au fost
raportate cu o frecvenţă de
≥ 5% la pacienţii vârstnici cu demenţă şi cu cel puţin o frecvenţă dublă la
adulţi: infecţii urinare, edeme periferice, letargie şi tuse.
Copii
Următoarele reacţii adverse au fost raportate cu o frecvenţă ≥5% la copii (5-17 ani) şi cu o frecvenţă de
cel puţin 2 ori mai mare în cadrul studiilor clinice la adulţi: somnolenţă/sedare, oboseală, cefalee,
creşterea poftei de mâncare, vărsături, infecţii ale tractului respirator superior, congestie nazală, dureri
abdominale, ameţeli, tuse, pirexie, tremor, diaree şi enurezis.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro
.
4.9 Supradozaj
Simptome
În general, semnele şi simptomele raportate sunt rezultatul amplificării efectelor farmacologice
cunoscute ale medicamentului. Acestea includ ameţeli şi sedare, tahicardie şi hipotensiune arterială,
precum şi simptome extrapiramidale. La supradozaj s-au raportat cazuri rare de prelungire a intervalului
QT şi convulsii. Torsada vârfurilor a fost raportată în situaţia supradozajului risperidonei şi al
paroxetinei.
În caz de supradozaj acut trebuie luată în considerare implicarea tuturor medicamentelor administrate.
Tratament
Sunt necesare stabilirea şi menţinerea unei căi aeriene libere, precum şi asigurarea oxigenării şi
ventilării adecvate. Trebuie avute în vedere lavajul gastric (după intubare, dacă pacientul este
inconştient) şi administrarea de cărbune activat, concomitent cu un laxativ în cazul în care ingerarea s-a
făcut cu cel mult o oră înainte. Monitorizarea cardiovasculară trebuie începută imediat şi trebuie să
includă monitorizare electrocardiografică continuă în vederea detectării posibilelor aritmii.
Nu există antidot specific pentru risperidonă, de aceea trebuie instituite măsuri adecvate pentru
susţinerea pacientului. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate adecvat, cu aport
intravenos de fluide şi/sau cu agenţi simpatomimetici. În cazul simptomelor extrapiramidale severe
trebuie administrată medicaţie anticolinergică centrală. Supravegherea medicală permanentă şi
monitorizarea trebuie să continue până la îmbunătăţirea stării pacientului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antipsihotice. codul ATC: N05AX08
13
Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are o mare afinitate cu
receptorii serotoninergici 5-HT2 şi dopaminergici D2. Risperidona se leagă, de asemenea, de receptorii
alfa1-adrenergici şi, cu o afinitate mai mică, de receptorii H1-histaminergici şi alpha2-adrenergici.
Risperidona nu are afinitate pentru receptorii colinergici. Deşi risperidona este un antagonist D2
puternic, fiind considerată eficace în ameliorarea simptomelor schizofreniei, aceasta determină într-o
proporţie mai mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei decât antipsihoticele clasice.
Antagonismul echilibrat la nivel central serotoninergic şi dopaminergic poate reduce incidenţa reacţiilor
adverse extrapiramidale şi extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi afective ale
schizofreniei.
Efecte farmacodinamice
Schizofrenia
Eficacitatea terapeutică a risperidonei in tratamentul pe termen scurt al schizofreniei a fost stabilită în
cadrul a patru studii clinice cu durata de 4-8 săptămâni care au cuprins 2500 pacienţi care au îndeplinit
criteriile DSM-IV pentru schizofrenie. În săptămâna 6 studiul placebo controlat inclus în stabilirea
dozelor de risperidonă cu doze până la 10mg/zi administrate de două ori pe zi, a demonstrat
superioritatea risperidonei faţă de placebo conform scorului total al Scalei ratei de psihiatrie (BPRS). În
studiul placebo controlat cu patru doze fixe de risperidonă (2, 6. 10 şi 16 mg/zi administrate de două ori
pe zi) desfăşurat timp de 8 săptămâni s-a demonstarat superioritatea risperidonei faţă de placebo la toate
cele patru grupuri conform scorului total după scala sindromului pozitiv şi negativ (SSPN). În studiul în
care s-au administrat 5 doze fixe (1, 4, 8, 12 şi 16 mg /zi administrate de două ori pe zi) timp de 8
săptămâni dozele de 4, 8 şi 16 mg risperidonă au fost superioare faţă de 1mg conform SSPN. În studiul
placebo controlat desfăşurat timp de 4 săptămâni în care s-au administrat două doze fixe (4 şi 8 mg
administrate o dată pe zi) rezultatele obţinute la ambele grupuri care au primit risperidonă au fost
superioare grupului placebo la câţiva parametrii SSPN, inclusiv SSPN total şi măsura răspunsului (>
20% reducere a scorului total SSPN). În cadrul unui alt studiu de lungă durată la adulţi care au îndeplinit
principalele criterii DSM-IV pentru schizofrenie stabili din punct de vedere clinic cel puţin 4 săptămâni
cu un antipsihotic au fost randomizaţi la risperidonă 2-8 mg/zi sau la haloperidol pentru 1-2 ani urmăriţi
timp de 2 ani din punct de vedere al recăderii. Pacienţii care au primit risperidonă au avut o perioadă
semnificativ mai lungă până la recurenţă comparativ cu cei care au primit haloperidol.
Episoade maniacale în tulburarea bipolară
Eficacitatea risperidonei în monoterapie în tratamentul acut al episoadelor asociate cu tulburarea
bipolară I a fost demonstrată în trei studii clinice dublu orb, placebo controlate pe 820 pacienţi cu
tulburare bipolară I conform criteriilor DSM-IV. În cele trei studii risperidona administrată în doze de 1
până la 6 mg/zi (doza iniţială fiind de 3 mg în două studii şi 2 mg în celălalt studiu) au pus în evidenţă
superioritatea semnificativă a risperidonei faţă de placebo din punct de vedere al punctului final primar
pre-specificat cum ar fi schimbarea bazei scorului în săptămâna 3 în scala ratei maniei timpurii.
Rezultatele secundare ale eficacităţii au fost în general asemănătoare cu rezultatele primare. Totalul
pacienţilor cu o scădere ≥50% totală a scorului YMRS de la bază la punctul final la săptămâna 3 a fost
semnificativ mai ridicat pentru risperidonă decât pentru placebo. Unul din cele trei studii a inclus un
braţ tratat cu haloperidol şi o fază de întreţinere dublu orb de 9 săptămîni. Eficacitatea s-a menţinut pe
parcursul celor 9 săptămâni. Schimbarea de la bază în totalitate a arătat continuarea îmbunătăţirii
continue şi a fost comparabilă între risperidonă şi haloperidol la săptămâna 12. Eficacitatea risperidonei
în ceea ce priveşte stabilizarea dispoziţiei în tratamentul maniei acute a fost demonstrată în două studii
dublu orb de 3 săptămâni care au cuprins 300 pacienţi care au îndeplinit criteriile DMS-IV pentru
tulburarea bipolară I. În unul din studii cu durata de 3 săptămâni doza iniţială a risperidonei a fost de 1-6
mg/zi, începând de la 2 mg/zi în asociere cu litiu sau valproat a fost superioară faţă de litiu sau valproat
singure pentru punctul final primar pre-specificat cum ar fi schimbarea de la bază a scorului total YMRS
în săptămâna 3. În cel de-al doilea studiu de 3 săptămâni risperidona 1-6mg/zi începând cu 2mg/zi,
combinată cu litiu, valproat sau carbamazepină nu a fost superioară litiului, valproatului sau
carbamazepinei în ceea ce priveşte reducerea scorului total YMRS. O posibilă explicaţie a eşecului
acestui studiu a fost schimbarea clerance-ului risperidonei şi 9-hidroxi-risperidonei de către
carbamazepină, legarea de nivele subterapeutice ale risperidonei şi 9-hidroxi- risperidonei. În momentul
când grupul carbamazepinei a fost exclus în analiza ulterioară , risperidona combinată cu litiu sau
14
valproat a fost superioară litiului sau valproatului administrate singure în ceea ce priveşte reducerea
scorului total YMRS.
Agresiunea persistentă în demenţă
Eficacitatea risperidonei în tratamentul Comportamentului şi Fiziologiei Simptomelor Demenţei
(CFSD) care include tulburări de comportament, cum ar fi agresivitate, agitaţie, psihoze, tulburări ale
activităţii şi afectivităţii a fost demonstrată în trei studii clinice dublu orb, placebo controlate care au
inclus 1150 pacienţi vârstnici cu demenţă moderată şi severă. Unul din studii a inclus doze fixe de
risperidonă de 0,5, 1 şi 2 mg /zi. Două studii cu doze flexibile au inclus grupuri tratate cu doze de
risperidonă cuprinse între 0,5-4 mg/zi şi respectiv 0,5-2 mg/zi. Risperidona a prezentat efect clinic
statistic semnificativ în tratamentul agresiunii şi mai puţin activă în tratarea agitaţiei şi psihozei la
pacienţii vârstnici cu demenţă (măsurată după rata scalei Comportamentului Patologic în boala
Alzheimer şi în Inventarul Agitaţiei Cohen-Mansfield). Efectul tratamentului cu risperidonă a fost
independent de scorul Statusului Examinării Mini-Mentale (şi în consecinţă de severitatea demenţei); a
proprietăţii sedative a risperidonei; de prezenţa sau absenţa psihozei; şi de tipul demenţei, Alzheimer,
vasculară sau mixtă. (vezi pct. 4.4).
Tulburări comportamentale
Eficacitatea risperidonei în tratamentul de scurtă durată al deteriorării comportamentale a fost
demonstrată în două studii clinice dublu orb placebo controlate pe aproximativ 240 pacienţi cu vârsta de
5-12 ani diagnosticaţi cu deteriorare a comportomantului conform DSM-IV şi funcţie intelectuală la
limită sau cu o retardare mentală uşoară sau moderată/tulburări ale capacităţii de învăţare. În cele două
studii risperidona administrată în doze de 0,02 până la 0,06 mg/kg/zi a fost semnificativ superioară faţă
de placebo în ceea ce priveşte punctul final primar cum ar fi schimbarea de la bază în subscala
Problemelor de comportament în Forma Nisonger a Ratei Comportamentului la Copii la săptămâna 6.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Risperidona este metabolizată la 9-hidroxi-risperidonă cu activitate farmacologică similară cu
risperidona (vezi Metabolizare şi eliminarea)
Absorbţie
Risperidona este absorbită complet după administrare orală, prezentând o biodisponibilitate de 70%
(CV=25%) şi atingând o concentraţie plasmatică maximă în decurs de 1-2 ore.
Biodisponibilitatea relativă după administrarea orală a risperidonei a unui comprimat este de 94%
(CV=10%) comparativ cu soluţia. Alimentele nu influenţează absorbţia risperidonei, fiind posibilă
administrarea în timpul sau între mese. Starea de echilibru a risperidonei este atinsă în mai puţin de 1 zi
la majoritatea pacienţilor. Starea de echilibru pentru 9-hidroxi-risperidona este atinsă în mai puţin de 4-5
zile.
Distribuţie
Risperidona este rapid distribuită, volumul de distribuţie fiind de 1-2 l/kg. În plasmă, risperidona se
leagă de albumină şi α
1-glicoproteină acidă. Legarea de proteinele plasmatice a risperidonei este de 90
%, iar cea a 9-hidroxi-risperidonei de 77 %.
Metabolizare şi eliminare
Risperidona se metabolizează hepatic în principal prin hidroxilare enzimatică cu ajutorul citocromului
CYP 2D6, cu formarea metabolitului, 9-hidroxi-risperidonă, care are o activitate farmacologică similară
risperidonei. Risperidona împreună cu 9-hidroxi-risperidona formează fracţiunea antipsihotică activă.
CYP 2D6 prezintă polimorfism genetic. Metabolizarea extensivă CYP 2D6 transformă rapid risperidona
în 9-hidroxi-risperidonă, în timp ce în cazul unui metabolism sărac CYP 2D6 convertirea este încetinită.
Cu toate că metabolizarea extensivă duce la concentraţii mai mici de risperidonă şi mai ridicate de 9-
hidroxi-risperidonă decât în cazul metabolizării încetinite, farmacocinetica risperidonei şi 9-hidroxi-
risperidonei combinate (fracţia activă antipsihotică), după administrarea unei doze unice sau a unor doze
15
multiple este similară indiferent de tipul metabolizării. Risperidona se mai poate metaboliza şi prin N-
dezalchilare.
Studii in vitro pe microzomi hepatici umani au arătat că risperidona la concentraţii clinice relevante nu
inhibă substanţial metabolizarea altor medicamente prin isoenzima citocromului P450 inclusiv CYP
1A2, CYP 2A6, CYP 2C8/9/10, CYP 2D6, CYP 2
E1, CYP 3A4 şi CYP 3A5. La o săptămână după
administrare, 70% din doză este excretată în urină şi 14% în materii fecale. În urină, risperidona
împreună cu 9-hidroxi-risperidona reprezintă 35-45% din doză, restul fiind metaboliţi inactivi.
După administrarea orală la pacienţii psihotici, risperidona este eliminată cu un timp de înjumătăţire
plasmatică de aproximativ 3 ore Timpul de înjumătăţire pentru 9-hidroxi-risperidonă şi al întregii
fracţiuni antipsihotice active este de 24 ore.
Linearitate
Concentraţiile plasmatice ale risperidonei sunt proporţionale cu doza administrată indiferent de doza
terapeutică administrată.
Vârstnici, insuficienţă hepatică şi renală
Un studiu cu o singură doză a arătat concentraţii plasmatice active mai mari cu 43% a fracţiei
antipsihotice, timp de înjumătăţire cu 38% mai lung şi clearance redus al fracţiunii antipsihotice active,
cu 30% la pacienţii vârstnici. La pacienţii cu insuficienţă renală s-au observat concentraţii plasmatice
mai mari ale fracţiei antipsihotice şi o reducere a clearance-ului cu 60%. Concentraţiile plasmatice ale
risperidonei au fost normale la pacienţii cu insuficienţă hepatică, dar fracţiunea plasmatică liberă medie
a risperidonei a fost crescută cu aproximativ 35%.
Copii
La copii, parametrii farmacocinetici ai risperidonei, 9-hidroxi-risperidonei şi fracţiunii active au fost
similari cu cei de la adulţi.
Sex, rasă şi fumători
Analiza farmacocinetică a populaţiei din aceste puncte de vedere nu au pus în evidenţă diferenţe funcţie
de sex, rasă sau populaţie fumătoare în ceea ce priveşte farmacocinetica risperidonei şi a fracţiei active
antipsihotice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile de toxicitate (sub)cronica în cadrul cărora dozele iniţiale au fost administrate la şobolani şi
câini imaturi din punct de vedere sexual au fost prezente efecte dependente de doze la tractul genital la
femele şi masculi şi asupra glandelor mamare. Aceste efecte au fost în legătură cu creşterea nivelelor
plasmatice ale prolactinei, rezultată din activitatea risperidonei asupra blocării receptorilor D2
dopaminergici. În plus, studiile pe culturi de celule au sugerat creşterea celulelor tumorale mamare prin
stimularea prolactinei. Risperidona nu are efecte teratogene la şobolani şi iepuri. În studiile pe şobolani
privind acţiunea risperidonei asupra reproducerii, efectele adverse observate au fost modificări ale
comportamentului în timpul împerecherii, şi asupra greutăţii şi supravieţuirii la naştere a puilor nou-
născuţi. Expunerea intra-uterină la risperidonă la şobolani a fost asociată cu deficite cognitive la adulţi.
Alţi antagonişti dopaminergici administraţi la animale gestante, au cauzat efecte negative privind
capacitatea de învăţare şi dezvoltarea locomotorie la nou-născuţi.
Risperidona nu este genotoxică aşa cum rezultă în urma unor serii de teste. Studiile privind
carcinogenitatea orală a risperidonei la şobolani au evidenţiat o creştere semnificativă statistic a
adenoamelor glandei pituitare (şoareci), pancreasului endocrin (şobolani) şi a adenocarcinoamelor
glandei mamare (ambele specii). Aceste tumori pot fi explicate prin antagonismul D2 dopaminergic şi a
hiperprolactinemiei. Relevanţa clinică a acestor tumori la rozătoare şi riscul la om nu sunt cunoscute.
Studiile in vitro şi in vivo pe modele animale au arătata că la doze mari risperidona poate determina
prelungirea intervalului QT, care a fost asociată cu un risc teoretic crescut la pacienţii care prezentau
torsada vârfurilor.
16
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
RISPERIDONE TEVA 1 mg, 2 mg, 3 mg, 4 mg
Nucleu
Lactoză monohidrat,
Laurilsulfat de sodiu,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Celuloză microcristalină pH 102,
Amidon pregelatinizat,
Amidonglicolat de sodiu (tip A),
Stearat de magneziu.
Film
RISPERIDONE TEVA 1mg
Opadry 03G28619 white
*)
Hipromeloză 5 cP,
Dioxid de titan (E171),
Macrogol 6000,
Macrogol 400.
RISPERIDONE TEVA 2 mg
Opadry 03G27119 tan*)
Hipromeloză 6 cP,
Dioxid de titan (E171),
Macrogol 6000,
Macrogol 400,
Oxid roşu de fer (E172),
Oxid galben de fer (E172).
RISPERIDONE TEVA 3 mg
.
Opadry 03G22135 yellow*)
Hipromeloză 6 cP,
Dioxid de titan (E171),
Macrogol 6000,
Macrogol 400,
Galben de chinolină lac de aluminiu (E104).
RISPERIDONE TEVA 4 mg
Opadry 03G21377 green*)
Hipromeloză 6 cP,
Dioxid de titan (E171),
Macrogol 6000,
Macrogol 400,
Oxid galben de fer (E172),
Galben de chinolină lac de aluminiu (E104),
Indigo carmin lac de aluminiu (E132).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
17
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
RISPERIDONE TEVA
Cutie cu un blister din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC /Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 6 blistere din PVC-PVDC /Al a câte 10 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
TEVA PHARMACEUTICALS S.R.L.
Str. Domniţa Ruxandra nr.12,
Parter, sector 2, Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
RISPERIDONE TEVA 1 mg
8387/2015/01-02-03
RISPERIDONE TEVA 2 mg
8388/2015/01-02-03
RISPERIDONE TEVA 3 mg
8389/2015/01-02-03
RISPERIDONE TEVA 4 mg
8390/2015/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii – Noiembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
RISPERIDONE TEVA 1 mg comprimate filmate
RISPERIDONE TEVA 2 mg comprimate filmate
RISPERIDONE TEVA 3 mg comprimate filmate
RISPERIDONE TEVA 4 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
RISPERIDONE TEVA 1 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 1 mg.
RISPERIDONE TEVA 2 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 2 mg.
RISPERIDONE TEVA 3 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 3 mg.
RISPERIDONE TEVA 4 mg
Un comprimat filmat conţine risperidonă 4 mg.
Excpient cu efect cunoscut:-RISPERIDONE TEVA 1 mg lactoză monohidrat 162,2 mg per comprimat
-RISPERIDONE TEVA 2 mg lactoză monohidrat 161,2 mg per comprimat
-RISPERIDONE TEVA 3 mg lactoză monohidrat 241,8 mg per comprimat
-RISPERIDONE TEVA 4 mg lactoză monohidrat 322,4 mg per comprimat
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
RISPERIDONE TEVA 1 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, de culoare albă, uşor convexe, ştanţate pe ambele feţe cu linie mediană, iar
pe una dintre feţe cu RIS deasupra liniei mediane şi cu 1 sub linia mediană.
RISPERIDONE TEVA 2 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, de culoare maro deschis, uşor convexe, ştanţate pe ambele feţe cu linie
mediană, iar pe una dintre feţe cu RIS deasupra liniei mediane şi cu 2 sub linia mediană.
RISPERIDONE TEVA 3 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, de culoare galbenă, uşor convexe, ştanţate pe ambele feţe cu linie
mediană, iar pe una dintre feţe cu RIS deasupra liniei mediane şi cu 3 sub linia mediană.
RISPERIDONE TEVA 4 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, de culoare verde deschis, uşor convexe, ştanţate pe ambele feţe cu linie
mediană, iar pe una dintre feţe cu RIS deasupra liniei mediane şi cu 4 sub linia mediană
2
Comprimatele filmate pot fi divizate în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
RISPERIDONE TEVA este indicat în tratamentul schizofreniei
RISPERIDONE TEVA este indicat în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe
asociate tulburărilor bipolare.
RISPERIDONE TEVA este indicat pentru tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) a stărilor
agresive persistente la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă care nu răspund la
abordările non-farmacologice şi unde există risc de autovătămare sau de ostilitate la adresa celorlalţi.
RISPERIDONE TEVA este indicat pentru tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) a stărilor
agresive persistente la copii cu vârsta de 5 ani şi adolescenţi cu tulburări de comportament cu nivel
intelectual scăzut sau retardare mentală diagnosticată conform criteriilor DSM-IV, a căror agresivitate
sau comportamente distructive necesită tratament farmacologic. Tratamentul farmacologic trebuie să fie
parte a unui program de tratament care include asistenţă psihologică şi educaţională. Risperidona se
recomandă a fi prescrisă de un medic specialist în neurologie pediatrică şi psihiatrie pediatrică sau de
către un medic cu experienţă în tratamentul tulburărilor de comportament la copii şi adolescenţi
4.2 Doze şi mod de administrare
Schizofrenie:
Doze
Adulţi
RISPERIDONE TEVA poate fi administrat de 1-2 ori pe zi.
Doza iniţială este de 2 mg risperidonă pe zi, administrată oral. În ziua a doua doza poate fi crescută la 4
mg risperidonă. Ulterior doza poate fi menţinută neschimbată sau va fi individualizată, dacă se
consideră necesar. Majoritatea pacienţilor răspund optim la doze zilnice între 4 şi 6 mg risperidonă. La
unii pacienţi este posibil să fie necesară o fază mai îndelungată de stabilire a dozei optime, precum şi o
doză de atac, respectiv de întreţinere, mai mici.
Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu s-au dovedit a fi superioare ca eficacitate în comparaţie cu dozele
mai mici şi pot determina simptome extrapiramidale. Deoarece siguranţa în cazul unor doze mai mari de
16 mg pe zi nu a fost evaluată, nu trebuie utilizate doze peste acest nivel.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi. Această doză poate fi ajustată
individual prin creşteri de câte 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi până la o doză de 1-2 mg risperidonă de
2 ori pe zi.
Copii şi adolescenţi
Risperidona nu este recomandată pentru tratamentul schizofreniei la copii cu vârsta sub 18 ani datorită
lipsei datelor privind eficacitatea.
Mania asociată tulburărilor bipolare:
Doze
Adulţi
3
Doza iniţială recomandată este de 2 mg risperidonă, o dată pe zi. Ajustarea dozei, dacă este necesar, se
face individual prin creşteri de 1 mg pe zi, la interval de cel puţin o zi. Risperidona poate fi administrată
în doze cuprinse între 1-6 mg pe zi funcţie de eficacitatea şi tolerabilitatea fiecărui pacient. Doze zilnice
mai mari de 6 mg nu au fost studiate la pacienţii cu episoade maniacale.
Ca şi în cazul altor tratamente simptomatice continuarea tratamentului cu RISPERIDONE TEVA trebuie
evaluată şi continuarea tratamentului justificată periodic.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi. Această doză poate fi ajustată
individual prin creşteri de câte 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi până la o doză de 1-2 mg risperidonă de
2 ori pe zi. Deoarece experienţa clinică la vârstnici este limitată se recomandă precauţie.
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă utilizarea risperidonei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu manie bipolară,
datorită lipsei datelor privind eficacitatea.
Comportament agresiv persistent la pacienţii cu demenţă moderată –severă de tip Alzheimer
Doze
Se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză de 0,25 mg risperidonă de 2 ori pe zi.
Această doză poate fi ajustată individual prin creşteri de câte 0,25 mg risperidonă de 2 ori pe zi, la
intervale de 2 zile.
Pentru majoritatea pacienţilor doza optimă este de 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi. Totuşi, unii pacienţi
pot necesita doze de până la 1 mg risperidonă de 2 ori pe zi.
RISPERIDONE TEVA nu trebuie administrat mai mult de 6 săptămâni la pacienţii cu stări de
agresivitate persistente diagnosticaţi cu demenţă Alzheimer. În timpul tratamentului pacienţii trebuie
evaluaţi frecvent şi periodic şi de asemenea trebuie evaluată necesitatea continuării tratamentului.
Tulburări de comportament
Doze
Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5-18 ani
Pentru subiecţii cu o greutate ≥50 kg se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză unică de 0,5 mg
risperidonă pe zi. Ajustarea dozei, dacă este necesar, se face individual prin creşteri de 0,5 mg pe zi, la
interval de 2 zile. Doza optimă pentru majoritatea pacienţilor este de 1 mg pe zi. La unii pacienţi este
suficientă o doză de 0,5 mg pe zi în timp ce alţii necesită o doză de până la 1,5 mg pe zi. Pentru subiecţii
cu o greutate <50 kg se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză de o,25 mg risperidonă pe zi .
Ajustarea dozei, dacă este necesar, se face individual prin creşteri de 0,25 mg mg pe zi, la interval de 2
zile. Doza optimă pentru majoritatea pacienţilor este de 0,5 mg pe zi. La unii pacienţi este suficientă o
doză de 0,25 mg pe zi în timp ce alţii necesită o doză de până la 0,75 mg pe zi.
Ca şi în cazul altor tratamente simptomatice continuarea tratamentului cu RISPERIDONE TEVA trebuie
evaluată şi justificată periodic.
RISPERIDONE TEVA nu este recomandat pentru tratamentul copiilor cu vârsta sub 5 ani deoarece nu
există o experienţă clinică la această categorie de pacienţi.
Insuficienţă renală şi hepatică
Doze
La pacienţii cu insuficienţă renală capacitatea de eliminare a fracţiei cu acţiune antipsihotică este mai
scăzută decât la cei sănătoşi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică concentraţia plasmatică a fracţiunii
libere a risperidonei este crescută.
4
La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, indiferent de indicaţia terapeutică, dozele iniţiale şi de
întreţinere trebuie înjumătăţite, iar titrarea dozelor trebuie să se facă mai lent.
RISPERIDONE TEVA trebuie administrat cu precauţie la această grupă de pacienţi.
Modul de administrare
RISPERIDONE TEVA se administrează oral. Alimentele nu influenţează absorbţia RISPERIDONE
TEVA.
Întreruperea tratamentului se recomandă să se facă treptat. După întreruperea bruscă a dozelor mari de
medicamente antipsihotice, s-au semnalat rareori simptome acute de abstinenţă, care includ greaţă,
vărsături, transpiraţii şi insomnie (vezi pct. 4.8). S-au raportat de asemenea recurenţe ale simptomelor
psihotice şi tulburări involuntare de motilitate (cum ar fi akatizia, distonie şi diskinezie).
Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare
Când se consideră necesar din punct de vedere medical, este recomandată întreruperea treptată a
tratamentului anterior, pe măsură ce se iniţiază tratamentul cu RISPERIDONE TEVA.
De asemenea, când se consideră necesar din punct de vedere medical, trecerea de la un antipsihotic de
depozit la terapia cu RISPERIDONE TEVA trebuie făcută înlocuind următoarea injectare programată.
Trebuie reevaluată periodic necesitatea continuării medicaţiei antiparkinsoniene existente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
S-au raportat cazuri de tromboembolism venos (TEV) în timpul utilizării medicamentelor antipsihotice.
Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru TEV, trebuie
identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV înainte şi în timpul tratamentului cu risperidonă şi
trebuie luate măsurile de profilaxie.
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Mortalitate totală
La pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice, inclusiv risperidonă, s-a observat în
urma unei meta-analize a 17 studii clinice efectuate, o creştere a mortalităţii, prin creşterea
evenimentelor cerebro-vasculare. În studiile placebo controlate cu risperidonă incidenţa mortalităţii la
această categorie de pacienţi a fost de 4% comparativ cu lotul placebo unde valoarea a fost de 3,1%.
Rata de supravieţuire (interval de confidenţă 95%) a fost de 1,21 (0,7, 2,1). Vârsta medie a pacienţilor
care au decedat a fost de 86 ani (67-100).
Co-administrarea cu furosemid
În cadrul studiilor placebo controlate la pacienţii vârstnici cu demenţă s-a observat o incidenţă crescută
a mortalităţii în cazul asocierii risperidonei cu furosemid (7,3%, vârsta medie de 89 de ani, rata 75-97)
faţă de grupul tratat numai cu risperidonă (3,1%, vârsta medie 84 de ani, rata 70-96) sau numai cu
furosemid (4,1%, vârsta medie 80 de ani, rata 67-90). Creşeterea incidenţei mortalităţii la pacienţii
trataţi cu furosemid şi risperidonă a fost observată în cadrul a două din cele patru studii clinice efectuate.
Co-administrarea risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice administrate în doze mici)
nu a fost asociată cu evenimente similare.
5
Mecanismul fizio-patologic al acestor evenimente nu a putut fi explicat. Cu toate acestea administrarea
trebuie făcută cu precauţie funcţie de balanţa risc/beneficii, sau este recomandată luarea în considerare a
co-administrării cu alte diuretice decât furosemidul.
În cazul tratamentului combinat cu alte diuretice incidenţa mortalităţii nu a fost crescută. Indiferent de
tratament deshidratarea este un factor de risc pentru mortalitate la pacienţii vârstnici cu demenţă şi
trebuie evitată.
Evenimente cerebro-vasculare (ECV)
În cadrul studiilor clinice placebo controlate la pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu risperidonă
incidenţa ECV a fost semnificativ mai crescută (aprox de 3 ori mai mare) cum ar fi accidentul cerebral
vascular ischemic (inclusiv cu sfârşit letal) şi atac ischemic tranzitor faţă de grupul placebo (media de
vârstă 85 de ani, rata 73-97). Datele cumulate din cadrul a şase studii clinice placebo controlate cu
pacienţi în principal vârstnici (cu vârsta >65 de ani) cu demenţă au pus în evidenţă faptul că ECV (grave
sau mai puţin grave) au fost în proporţie de 3,3% (33/1009) la pacienţii trataţi cu risperidonă şi 1,2%
(8/712) la cei trataţi cu placebo. Rata de supravieţuire (în interval de incidenţă 95%) a fost 2,96 (1,34,
7,50). Mecanismul creşterii incidenţei acestui risc nu este cunoscut. Creşterea riscului nu poate fi
exclusă nici pentru alte antipsihotice sau la alte categorii de pacienţi.
RISPERIDONE TEVA trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu factori de risc pentru accident
cerebral vascular.
Riscul ECV a fost semnificativ crescut la pacienţii cu demenţă mixtă sau de tip vascular faţă de cei cu
demenţă Alzheimer. De aceea pacienţii cu demenţă de altă natură decât demenţa Alzheimer nu trebuie
trataţi cu risperidonă.
Medicii trebuie să evalueze balanţa risc/beneficiu în cazul utilizării risperidonei la pacienţii vârstnici cu
demenţă, luând în calcul riscul previzibil de accident vascular cerebral pentru fiecare pacient în parte.
Pacienţii/aparţinătorii trebuie să raporteze imediat dacă apar semne sau simptome al unui potenţial ECV
cum ar fi oboseală neaşteptată sau senzaţie de amorţeală a feţei, braţelor sau picioarelor, sau tulburări de
vorbire sau vedere. Trebuie luată în considerare imediat orice opţiune de tratament inclusiv întreruperea
administrării risperidonei.
RISPERIDONE TEVA trebuie administrat pe o perioadă cât mai scurtă de timp pentru tratamentul
stărilor de agresiune persistentă cu demenţă Alzheimer moderată-severă asociat cu abordări de tratament
non-farmacologic care însă nu au avut rezultatele scontate sau nu au fost eficiente şi în situaţia unui risc
potenţial de autovătămare sau agresiune la adresa celorlalţi. Pacienţii trebuie reevaluaţi periodic, ca şi
necesitatea continuării tratamentului.
Hipotensiune ortostatică
Datorită activităţii alfa-blocante a risperidonei poate să apară hipotensiune ortostatică, în special în
perioada iniţială de stabilire a dozei. Hipotensiune clinic semnificativă a fost observată după punerea pe
piaţă şi în cazul co-administrării cu un tratament antihipertensiv.
RISPERIDONE TEVA trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare
cunoscute (cum ar fi insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, tulburări de conducere, deshidratare,
hipovolemie sau boală cerebro-vasculară), iar ajustarea dozelor se face treptat (vezi pct. 4.2). În cazul
apariţiei hipotensiunii trebuie luată în considerare reducerea dozei de risperidonă.
Diskinezie tardivă/simptome extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu efecte antagoniste la nivelul receptorilor dopaminergici au fost asociate cu inducerea
diskineziei tardive, caracterizată prin mişcări ritmice involuntare, predominant ale limbii şi/sau ale feţei.
S-a raportat că apariţia simptomelor extrapiramidale este un fa
ctor de risc pentru diskinezia tardivă.
Dacă apar semne şi simptome ale diskineziei tardive, trebuie luată în considerare întreruperea întregii
medicaţii antipsihotice.
6
Sindromul neuroleptic malign (SNM)
Apariţia sindromului neuroleptic malign, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate
posturală, confuzie şi nivele crescute ale creatin fosfokinazei a fost raportată în timpul tratamentului
antipsihotic. În plus pot să apară şi alte simptome cum ar fi mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă
renală acută. În acest caz trebuie întrerupt orice tratament antipsihotic inclusiv cu RISPERIDONE
TEVA.
Boala Parkinson şi demenţa cu corpi Lewy
Medicul trebuie să evalueze balanţa beneficiu/risc atunci când prescrie un tratament antipsihotic,
inclusiv cu RISPERIDONE TEVA la pacienţii cu boală Parkinson sau demenţă cu corpi Lewy (DCL).
Este posibilă o agravare a bolii Parkinson. Ambele afecţiuni pot fi factori de risc pentru declanşarea
SNM datorită sensibilităţii crescute faţă de tratamentul antipsihotic, aceşti pacienţi fiind excluşi din
cadrul studiilor clinice. Simptomele creşterii sensibilităţii la tratamentul cu antipsihotice includ
confuzie, obnubilare, instabilitate posturală cu prăbuşiri frecvente, adăugate peste simptomele
extrapiramidale.
Hiperglicemia
Hiperglicemia sau exacerbarea unui diabet manifest s-au raportat în foarte rare cazuri în timpul
tratamentului cu risperidonă. În cazul pacienţilor cu diabet zaharat sau care prezintă factori de risc
pentru dezvoltarea unui diabet este recomandată monitorizarea clinică.
Hiperprolactinemia
Studiile pe culturi de celule sugerează că proliferarea celulelor tumorale mamare la om poate fi
stimulată de prolactină. Deşi nu este clară şi demonstrată de studii clinice şi epidemiologice asocierea cu
administrarea antipsihoticelor trebuie să se facă cu precauţie la pacienţii cu istoric medical relevant.
RISPERIDONE TEVA trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu hiperprolactinemie pre-existentă
sau la cei cu tumori prolactin-dependente.
Prelungirea intervalului QT
Prelungurea intervalului QT a fost rar raportată în studiile post-marketing. Ca şi în cazul altor
antipsihotice administrarea risperidonei trebuie să se facă cu precauţie la pacienţii care au în antecedente
boli cradiovasculare cu prelungirea intervalului QT, bradicardie sau dezechilibre ale balanţei
electrolitice (hipokaliemie, hipomagneziemeie) deoarece poate creşte riscul efectelor aritmogene sau
asocierea risperidonei cu medicamente care prelungesc intervalul QT.
Convulsii
Utilizarea RISPERIDONE TEVA la pacienţii care au prezentat convulsii în antecedente trebuie să se facă
cu precauţie cunoscut fiind faptul că neurolepticele scad pragul convulsivant.
Priapism
Datorită efectelor de blocare alfa adrenergică RISPERIDONE TEVA poate provoca priapism.
Reglarea temperaturii corpului
Medicamentele antipsihotice pot determina afectarea termoreglării corporale. Se recomandă precauţie în
momentul prescrierii de RISPERIDONE TEVA mai ales în cazul pacienţilor care pot prezenta condiţii
favorabile unei creşteri a temperaturii corporale cum ar fi exerciţii fizice intense, expunerea la căldură,
tratament concomitent cu medicamente anticolinergice, sau în ca
zul unei deshidratări.
7
Copii şi adolescenţi
Înainte de a prescrie risperidona la copii sau adolescenţi care prezintă tulburări de comportament aceştia
trebuie atent evaluaţi din punct de vedere al cauzelor fizice şi sociale care pot determina comportament
agresiv, cauze cum ar fi durerea sau solicitări neadecvate ale mediului înconjurător.
Efectul sedativ al risperidonei trebuie atent monitorizat la această grupă de pacienţi deoarece poate
afecta abilităţile de învăţare. Schimbarea momentului de administrare a risperidonei poate determina
creşterea impactului de sedare asupra capacităţii de atenţie a copiilor sau adolescenţilor.
Risperidona poate determina importante creşteri în greutate şi al indexului de masă corporală (BMI).
Se recomandă măsurarea greutăţii înainte de începerea tratamentului, dar şi monitorizarea frecventă a
acesteia. Schimbările survenite în înălţime în cadrul studiilor extinse de lungă durată au fost mai puţin
relevante şi adecvate vârstei. Efectul risperidonei în cadrul tratamentelor de lungă durată asupra
dezvoltării sexuale şi greutăţii corporale nu a fost studiat îndeajuns.
Datorită efectelor potenţiale asupra creşterii şi dezvoltării sexuale din cauza unei hiperprolactinemii
prelungite la copii şi adolescenţi este necesară evaluarea clinică regulată a statusului endocrinologic care
să includă măsurarea greutăţii corporale, înălţimii, dezvoltarea sexuală, monitorizarea ciclului menstrual
şi alte efecte potenţiale datorate prolactinei.
În timpul tratamentului cu risperidonă este necesară o examinare regulată a simptomelor extrapiramidale
ca şi a altor tulburări de motilitate.
Pentru modul de administrare specific recomandat pentru copii şi adolescenţi vezi pct. 4.2.
Excipienţi
Deoarece conţine lactoză pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză (Lapp) sau
sindrom de malabsorbţie la glucoză – galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ca şi pentru alte antipsihotice este recomandată precauţie atunci când se prescrie risperiodna împreună
cu
- medicamente care prelungesc intervalul QT cum ar fi antiaritmicele (chinidina, disopiramida,
procainamida), antiaritmice din clasa III (amiodarona, sotalol), antidepresive triciclice
(amitriptilina), antidepresive tetraciclice (maprotilina), unele antihistaminice, alte antipsihotice,
unele antimalarice (chinine şi meflochine),
- medicamente care produc dezechilibru electrolitic (hipokaliemie, hipomagneziemie),
- medicamente care produc bradicardie
- medicamente care inhibă metabolizarea hepatică a risperidonei
Această listă nu este exhaustivă.
Potenţialul de a influenţa acţiunea altor medicamente
Risperidona trebuie utilizată cu precauţie în combinaţie cu alte medicamente care acţionează la nivel
central, cele care au în compoziţie alcool, opiacee şi benzodia
zepine din cauza creşterii riscului de
sedare.
Risperidona poate antagoniza efectul levodopa şi a altor agonişti dopaminergici. Dacă această
combinaţie este absolut necesară, mai ales în faza finală a bolii Parkinson, trebuie prescrisă cea mai
mică doză posibilă pentru ambele tratamente.
În studiile post-marketing s-a observat apariţia hipotensiunii clinic semnificativă la asocierea
risperidonei cu antihipertensive.
8
Ripseridona nu pare a influenţa clinic semnificativ farmacocinetica litiului, valproatului, digoxinei sau
topiramatului.
Potenţialul altor medicamente de a influenţa RISPERIDONE TEVA
Carbamazepina scade concentraţia plasmatică a fracţiunii active antipsihotice a risperidonei. Efecte
similare s-au observat şi în cazul rifampicinei, fenitoinei şi fenobarbitalului care sunt inductori ai
enzimei hepatice CYP 3A4 ca şi a P-glicoproteinei. În momentul iniţierii sau întreruperii tratamentului
cu carbamazepină sau alţi inductori enzimatici CYP 3A4/P-glucoproteină (P-eg) medicul trebuie să re-
evalueze dozele de RISPERIDONE TEVA.
Fluoxetina şi paroxetina, inhibitori ai CYP 2D6 cresc concentraţiile plasmatice ale risperidonei, mai
puţin pe cele ale fracţiunii antipsihotice active. Atunci când se iniţiază sau se întrerupe asocierea cu
fluoxetină sau paroxetină, medicul trebuie să reevalueze doza de RISPERIDONE TEVA. Este de aşteptat
ca şi alţi inhibitori CYP 2D6 cum ar fi chinidina să influenţeze concentraţia plasmatică a risperidonei
prin acelaşi mecanism. Atunci când se iniţiază sau se întrerupe asocierea cu fluoxetină sau paroxetină,
medicul trebuie să reevalueze doza de RISPERIDONE TEVA.
Verapamilul care este un inhibitor CYP 3A4 şi P-eg, creşte concentraţia plasmatică a risperidonei.
Galantamina şi donepezilul, nu au demonstrat un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii
risperidonei şi fracţiunii antipsihotice active.
Fenotiazinele, antidepresivele triciclice şi unele beta-blocante pot creşte concentraţiile plasmatice de
risperidonă, dar nu şi pe cele ale fracţiunii libere active. Amitriptilina nu afectează farmacocinetica
risperidonei sau a fracţiunii antipsihotice active. Cimetidina şi ranitidina cresc biodisponibilitatea
risperidonei, dar numai puţin pe cele ale fracţiunii libere active. Eritromicina, un inhibitor al CYP 3A4,
nu modifică farmacocinetica risperidonei şi a fracţiunii antipsihotice active.
Combinarea psihostimulantelor (metilfenidatul) cu risperidona la copii şi adolescenţi nu au modificat
farmacocinetica sau eficacitatea risperidonei.
Pentru atenţionări speciale referitoare la mortalitatea crescută în rândul pacienţilor vârstnici cu demenţă
trataţi concomitent cu furosemid, vezi pct.4.4.
Nu este recomandată administrarea concomitentă de RISPERIDONE TEVA cu paliperidona, aceasta
fiind metabolitul activ al risperidonei deoarece combinarea lor poate conduce la efecte aditive
antipsihotice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea risperidonei la femeile gravide. Datele din studiile post-
marketing au pus în evidenţă la nou-născuţi simptome extrapiramidale reversibile în cazul administrării
risperidonei în ultimul trimestru de sarcină. În consecinţă nou-născuţii trebuie monitorizaţi. În studiile
pe animale risperidona nu a prezentat proprietăţi teratogene, dar au fost puse în evidenţă alte tipuri de
toxicitate (vezi pct. 5.3).
Siguranţa folosirii medicamentului RISPERIDONE TEVA în timpul sarcinii nu a fost determinată la om.
Ca urmare, în timpul sarcinii RISPERIDONE TEVA trebuie folosit numai dacă beneficiile terapeutice
depăşesc riscurile potenţiale. Dacă este necesară întreruperea tratamentului cu risperidonă în timpul
sarcinii aceasta nu trebuie făcută brusc.
Nou născuţii expuşi la medicamente antipsihotice (inclusiv risperidona) în timpul celui de-al treilea
trimestru de sarcină au risc de reacţii adverse, incluzând simptome extrapiramidale şi/sau de întrerupere,
care pot varia după naştere din punct de vedere al severităţii si duratei, S-au raportat cazuri de agitaţie,
hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, insuficienţă respiratorie sau tulburări de alimentaţie. Prin
urmare, nou-născuţii trebuiesc monitorizaţi cu atenţie.
9
Alăptarea
În studii la animale s-a dovedit că risperidona şi 9-hidroxi-risperidona se excretă în lapte. De asemenea,
la om, s-a demonstrat că risperidona şi 9-hidroxi-risperidona se excretă în laptele matern. De aceea,
avantajele alăptării trebuie evaluate faţă de riscurile asupra copilului în cazul tratamentului cu
risperidonă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Poate avea efecte minore sau moderate asupra capacităţii de a conduce vehicule din cauza acţiunii
asupra sistemului nervos central şi reacţiilor asupra văzului (vezi pct. 4.8). Pacienţii vor fi sfătuiţi să
evite aceste activităţi până când nu se stabileşte sensibilitatea individuală la tratamentul cu
RISPERIDONE TEVA.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate (incidenţă ≥10%) sunt: parkinsonism, cefalee şi insomnie.
Reacţiile adverse prezentate mai jos au fost raportate în studiile clinice şi cele post-marketing.
Au fost utilizaţi următorii termeni şi frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10),
mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (< 1/10000) şi cu
frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Reacţiile adverse sunt prezentate ţinând cont de frecvenţă şi sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reacţii adverse clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă
Infecţii şi infestări
Frecvente: pneumonie, gripă, bronşită, infecţii ale tractului respirator superior, infecţii ale tractului
urinar
Mai puţin frecvente: sinuzită, infecţii virale, infecţii otice, tonsilită, celulită, otită medie, infecţii oculare,
infecţii localizate, acarodermatite, infecţii ale tractului respirator, cistită, onicomicoză
Rare: otită medie cronică
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: anemie, trombocitopenie
Rare: granulocitopenie
Cu frecvenţă necunoscută: agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii de hipersensibilitate
Rare: hipersensibilitate la medicament
Cu frecvenţă necunoscută: reacţie anafilactică
Tulburări endocrine
Rare: sindromul secreţiei inadecvate de hormon antidiuretic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: creşterea poftei de mâncare, scăderea poftei de mâncare
Mai puţin frecvente: anorexie, polidipsie
Foarte rare: ketoacidoză diabetică
Cu frecvenţă necunoscută: intoxicaţie cu apă
Tulburări psihice
Foarte frecvente: insomnie
Frecvente: anxietate, agitaţie, tulburări ale somnului
Mai puţin frecvente: stare confuzională, scăderea libidoului, apatie, stare de nervozitate
10
Rare: anorgasmie, reducerea marcantă a reacţiei emoţionale.
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: parkinsonism
b, cefalee
Frecvente: akatizieb, ameţeli, tremorb, distonieb, somnolenţă, sedare, letargie, diskinezieb
Mai puţin frecvente: nereactivitate la stimuli, pierderea conştienţei, sincopă, diminuarea stării de veghe,
accident cerebro-vascular, atac ischemic tranzitor, dizartrie, tulburări de atenţie, hipersomnolenţă,
ameţeli posturale, tulburări de echilibru, diskinezie tardivă, tulburări de vorbire, tulburări de coordonare,
hipoestezie
Rare: Sindrom Neuroleptic Malign, comă diabetică, tulburări cerebro-vasculare, ischemie cerebrală,
tulburări de motilitate.
Tulburări oculare
Frecvente: vedere înceţoşată
Mai puţin frecvente: conjunctivită, hiperermie oculară, secreţii oculare, edem ocular,
keratoconjunctivită, creşterea secreţiei lacrimare, fotofobie
Rare: reducerea acuităţii vizuale, mişcări de rotire a ochilor, glaucom
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: dureri auriculare, tinitus
Tulburări cardiace
Frecvente: tahicardie
Mai puţin frecvente: bloc atrioventricular, bloc de ramură, fibrilaţie atrială, bradicardie sinusală,
palpitaţii
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică, bufeuri
Cu frecvenţă necunoscută: În timpul tratamentului cu medicamente antipsihotice au fost raportate cazuri
de tromboembolism venos, incluzând cazuri de embolism pulmonar şi cazuri de tromboză venoasă
profundă.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: dispnee, epistaxis, tuse, congestie nazală, durere faringo-laringeală
Mai puţin frecvente: wheezing, aspiraţie pulmonară, congestie pulmonară, tulburări respiratorii, raluri
respiratorii, congestia tractului respirator, disfonie
Rare: sindrom apneic nocturn, hiperventilaţie
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: vărsături, diaree, constipaţie, greaţă, dureri abdominale, dispepsie, xerostomie, disconfort
gastric
Mai puţin frecvente: disfagie, gastrită, incontinenţă fecală, fecalom
Rare: obstrucţie intestinală, pancreatită, edem al buzelor, chelită
Tulburări hepatobiliare
Rare: icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: erupţie cutanată, eritem
Mai puţin frecvente: angioedem, leziuni cutanate, afecţiuni cutanate, prurit, acnee, decolorarea pielii,
alopecie, dermatită seboreică, uscăciune a pielii, hiperkeratoză
Rare: mătreaţă
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: artralgie, dureri de spate, dureri la extremităţi
Mai puţin frecvente: oboseală musculară, mialgie, dureri de gât, umflarea încheieturilor, status postural
anormal, rigiditate la nivelul încheieturilor, dureri în piept de natură musculo-scheletică
11
Rare: rabdomioliză
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente: enurezis
Mai puţin frecvente: disurie, incontinenţă urinară, polakiurie
Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală
Cu frecvenţă necunoscută: Sindrom de întrerupere la nou-născut ( vezi pct. 4.6)
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: amenoree, disfuncţii sexuale, disfuncţie erectilă, tulburări de ejaculare, galactoree,
ginecomastie, tulburări ale ciclului menstrual, secreţie vaginală
Frecvenţă necunoscută: priapism
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: pirexie, oboseală, edem periferic, astenie, dureri în piept
Mai puţin frecvente: edem facial, tulburări ale mersului, stare anormală, stare de trândăveală, gripă,
senzaţie de sete, disconfort pectoral, frisoane
Rare: edem generalizat, hipotermie, sindrom de abstinenţă la întreruperea tratamentului, răcirea
extremităţilor
Investigaţii diagnostice
Frecvente:creşterea prolactinei plasmatice
a, creştere în greutate
Mai puţin frecvente: prelungirea intervalului QT evidenţiat electrocardiografic, ECG anormală,
creşterea glucozei în sânge, creşetrea nivelelor transaminazelor, scăderea numărului de leucocite,
creşterea temperaturii corporale, creşterea numărului de eozinofile, scăderea valorii hemoglobinei,
creşterea creatin fosfokinazei plasmatice.
Rare: scăderea temperaturii corporale
a
Hiperprolactinemia în unele cazuri poate duce la ginecomastie, tulburări ale ciclului menstrual,
amenoree, galactoree.
bPot să apară tulburări extrapiramidale: Parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate musculo-
scheletică, parkinsonism, hipersalivatie, rigiditate la mişcările pasive tip roată dinţată, bradikinezie,
hipokinezie, imobilitate facială, încordare musculară, akinezie, rigiditate a gâtului, rigiditate musculară,
mers parkinsonian, reflex glabelar anormal), akatizie (akatizie, nelinişte, hiperkinezie şi sindromul
picioarelor neliniştite), tremor, dikinezie (diskinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză şi
mioclonie), distonie.
Distonia include distonie, spasme musculare, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare,
contractură musculară, blefarospasm, mişcări oculogirice, paralizia limbii, spasm facial, spasm
laringian, miotonie, opistotonus, spasm orofaringeal, pleurotonus, spasme ale limbii, trismus. Tremorul
include tremor şi tremor parkinsonian. Este de notat că tot acest spectru de simptome nu are neapărat
origine extrapiramidală.
Reacţii specifice clasei
Ca şi în cazul altor antipsihotice au fost raportate cazuri foarte rare de prelungire a intervalului QT în
cadrul studiilor post marketing cu risperidonă. Alte reacţii cardiace specifice clasei relaţionate cu
prelungirea intervalului QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară,
moarte subită, stop cardiac şi torsada vârfurilor.
Creşterea greutăţii corporale
În cadrul unui studiu placebo controlat cu durata de 6-8 săptămâni privind creşterea în greutate au fost
incluşi pacienţi cu schizofrenie, criteriul de includere fiind creşterea în greutate cu
≥ 7%. Datele din
cadrul acestui studiu au pus în evidenţă o incidenţă statistic relevantă de creştere în greutate a lotului
tratat cu risperidonă (18%) comparativ cu placebo (9%). Un studiu placebo controlat cu durata de 3
săptămâni cu pacienţi adulţi cu sindrom maniacal acut creşterea incidenţei de creştere în greutate
≥ 7%
la punctul final a fost comparabilă la lotul tratat cu risperidonă (2,5%) faţă de placebo (2,4), şi a fost
uşor mai ridicată la grupul de control (3,5%).
12
La copii şi adolescenţi cu tulburări de comportament şi alte tulburări distruptive în cadrul unor studii pe
termen lung creşterea în greutate a fost în principal cu 7,3 kg după 12 luni de tratament. Creşterea în
greutate normală la copii cu vârsta de 5-12 ani este de 3-5 kg pe an. La cei cu vârste de 12-16 ani
această creştere în greutate este menţinută la fete între 3-5 kg, în timp ce la băieţi este de 5 kg pe an.
Alte categorii de pacienţi
Reacţiile adverse raportate cu o mare incidenţă la pacienţii vârstnici cu demenţă sau copii faţă de adulţi
sunt prezentate mai jos:
Vîrstnici cu demenţă
Atacul ischemic tranzitor şi accidentul cerebro-vascular au fost reacţiile adverse raportate în cadrul
studiilor clinice cu o frecvenţă de 1,4% şi respectiv 1,5%. În plus, următoarele reacţii adverse au fost
raportate cu o frecvenţă de
≥ 5% la pacienţii vârstnici cu demenţă şi cu cel puţin o frecvenţă dublă la
adulţi: infecţii urinare, edeme periferice, letargie şi tuse.
Copii
Următoarele reacţii adverse au fost raportate cu o frecvenţă ≥5% la copii (5-17 ani) şi cu o frecvenţă de
cel puţin 2 ori mai mare în cadrul studiilor clinice la adulţi: somnolenţă/sedare, oboseală, cefalee,
creşterea poftei de mâncare, vărsături, infecţii ale tractului respirator superior, congestie nazală, dureri
abdominale, ameţeli, tuse, pirexie, tremor, diaree şi enurezis.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro
.
4.9 Supradozaj
Simptome
În general, semnele şi simptomele raportate sunt rezultatul amplificării efectelor farmacologice
cunoscute ale medicamentului. Acestea includ ameţeli şi sedare, tahicardie şi hipotensiune arterială,
precum şi simptome extrapiramidale. La supradozaj s-au raportat cazuri rare de prelungire a intervalului
QT şi convulsii. Torsada vârfurilor a fost raportată în situaţia supradozajului risperidonei şi al
paroxetinei.
În caz de supradozaj acut trebuie luată în considerare implicarea tuturor medicamentelor administrate.
Tratament
Sunt necesare stabilirea şi menţinerea unei căi aeriene libere, precum şi asigurarea oxigenării şi
ventilării adecvate. Trebuie avute în vedere lavajul gastric (după intubare, dacă pacientul este
inconştient) şi administrarea de cărbune activat, concomitent cu un laxativ în cazul în care ingerarea s-a
făcut cu cel mult o oră înainte. Monitorizarea cardiovasculară trebuie începută imediat şi trebuie să
includă monitorizare electrocardiografică continuă în vederea detectării posibilelor aritmii.
Nu există antidot specific pentru risperidonă, de aceea trebuie instituite măsuri adecvate pentru
susţinerea pacientului. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate adecvat, cu aport
intravenos de fluide şi/sau cu agenţi simpatomimetici. În cazul simptomelor extrapiramidale severe
trebuie administrată medicaţie anticolinergică centrală. Supravegherea medicală permanentă şi
monitorizarea trebuie să continue până la îmbunătăţirea stării pacientului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antipsihotice. codul ATC: N05AX08
13
Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are o mare afinitate cu
receptorii serotoninergici 5-HT2 şi dopaminergici D2. Risperidona se leagă, de asemenea, de receptorii
alfa1-adrenergici şi, cu o afinitate mai mică, de receptorii H1-histaminergici şi alpha2-adrenergici.
Risperidona nu are afinitate pentru receptorii colinergici. Deşi risperidona este un antagonist D2
puternic, fiind considerată eficace în ameliorarea simptomelor schizofreniei, aceasta determină într-o
proporţie mai mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei decât antipsihoticele clasice.
Antagonismul echilibrat la nivel central serotoninergic şi dopaminergic poate reduce incidenţa reacţiilor
adverse extrapiramidale şi extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi afective ale
schizofreniei.
Efecte farmacodinamice
Schizofrenia
Eficacitatea terapeutică a risperidonei in tratamentul pe termen scurt al schizofreniei a fost stabilită în
cadrul a patru studii clinice cu durata de 4-8 săptămâni care au cuprins 2500 pacienţi care au îndeplinit
criteriile DSM-IV pentru schizofrenie. În săptămâna 6 studiul placebo controlat inclus în stabilirea
dozelor de risperidonă cu doze până la 10mg/zi administrate de două ori pe zi, a demonstrat
superioritatea risperidonei faţă de placebo conform scorului total al Scalei ratei de psihiatrie (BPRS). În
studiul placebo controlat cu patru doze fixe de risperidonă (2, 6. 10 şi 16 mg/zi administrate de două ori
pe zi) desfăşurat timp de 8 săptămâni s-a demonstarat superioritatea risperidonei faţă de placebo la toate
cele patru grupuri conform scorului total după scala sindromului pozitiv şi negativ (SSPN). În studiul în
care s-au administrat 5 doze fixe (1, 4, 8, 12 şi 16 mg /zi administrate de două ori pe zi) timp de 8
săptămâni dozele de 4, 8 şi 16 mg risperidonă au fost superioare faţă de 1mg conform SSPN. În studiul
placebo controlat desfăşurat timp de 4 săptămâni în care s-au administrat două doze fixe (4 şi 8 mg
administrate o dată pe zi) rezultatele obţinute la ambele grupuri care au primit risperidonă au fost
superioare grupului placebo la câţiva parametrii SSPN, inclusiv SSPN total şi măsura răspunsului (>
20% reducere a scorului total SSPN). În cadrul unui alt studiu de lungă durată la adulţi care au îndeplinit
principalele criterii DSM-IV pentru schizofrenie stabili din punct de vedere clinic cel puţin 4 săptămâni
cu un antipsihotic au fost randomizaţi la risperidonă 2-8 mg/zi sau la haloperidol pentru 1-2 ani urmăriţi
timp de 2 ani din punct de vedere al recăderii. Pacienţii care au primit risperidonă au avut o perioadă
semnificativ mai lungă până la recurenţă comparativ cu cei care au primit haloperidol.
Episoade maniacale în tulburarea bipolară
Eficacitatea risperidonei în monoterapie în tratamentul acut al episoadelor asociate cu tulburarea
bipolară I a fost demonstrată în trei studii clinice dublu orb, placebo controlate pe 820 pacienţi cu
tulburare bipolară I conform criteriilor DSM-IV. În cele trei studii risperidona administrată în doze de 1
până la 6 mg/zi (doza iniţială fiind de 3 mg în două studii şi 2 mg în celălalt studiu) au pus în evidenţă
superioritatea semnificativă a risperidonei faţă de placebo din punct de vedere al punctului final primar
pre-specificat cum ar fi schimbarea bazei scorului în săptămâna 3 în scala ratei maniei timpurii.
Rezultatele secundare ale eficacităţii au fost în general asemănătoare cu rezultatele primare. Totalul
pacienţilor cu o scădere ≥50% totală a scorului YMRS de la bază la punctul final la săptămâna 3 a fost
semnificativ mai ridicat pentru risperidonă decât pentru placebo. Unul din cele trei studii a inclus un
braţ tratat cu haloperidol şi o fază de întreţinere dublu orb de 9 săptămîni. Eficacitatea s-a menţinut pe
parcursul celor 9 săptămâni. Schimbarea de la bază în totalitate a arătat continuarea îmbunătăţirii
continue şi a fost comparabilă între risperidonă şi haloperidol la săptămâna 12. Eficacitatea risperidonei
în ceea ce priveşte stabilizarea dispoziţiei în tratamentul maniei acute a fost demonstrată în două studii
dublu orb de 3 săptămâni care au cuprins 300 pacienţi care au îndeplinit criteriile DMS-IV pentru
tulburarea bipolară I. În unul din studii cu durata de 3 săptămâni doza iniţială a risperidonei a fost de 1-6
mg/zi, începând de la 2 mg/zi în asociere cu litiu sau valproat a fost superioară faţă de litiu sau valproat
singure pentru punctul final primar pre-specificat cum ar fi schimbarea de la bază a scorului total YMRS
în săptămâna 3. În cel de-al doilea studiu de 3 săptămâni risperidona 1-6mg/zi începând cu 2mg/zi,
combinată cu litiu, valproat sau carbamazepină nu a fost superioară litiului, valproatului sau
carbamazepinei în ceea ce priveşte reducerea scorului total YMRS. O posibilă explicaţie a eşecului
acestui studiu a fost schimbarea clerance-ului risperidonei şi 9-hidroxi-risperidonei de către
carbamazepină, legarea de nivele subterapeutice ale risperidonei şi 9-hidroxi- risperidonei. În momentul
când grupul carbamazepinei a fost exclus în analiza ulterioară , risperidona combinată cu litiu sau
14
valproat a fost superioară litiului sau valproatului administrate singure în ceea ce priveşte reducerea
scorului total YMRS.
Agresiunea persistentă în demenţă
Eficacitatea risperidonei în tratamentul Comportamentului şi Fiziologiei Simptomelor Demenţei
(CFSD) care include tulburări de comportament, cum ar fi agresivitate, agitaţie, psihoze, tulburări ale
activităţii şi afectivităţii a fost demonstrată în trei studii clinice dublu orb, placebo controlate care au
inclus 1150 pacienţi vârstnici cu demenţă moderată şi severă. Unul din studii a inclus doze fixe de
risperidonă de 0,5, 1 şi 2 mg /zi. Două studii cu doze flexibile au inclus grupuri tratate cu doze de
risperidonă cuprinse între 0,5-4 mg/zi şi respectiv 0,5-2 mg/zi. Risperidona a prezentat efect clinic
statistic semnificativ în tratamentul agresiunii şi mai puţin activă în tratarea agitaţiei şi psihozei la
pacienţii vârstnici cu demenţă (măsurată după rata scalei Comportamentului Patologic în boala
Alzheimer şi în Inventarul Agitaţiei Cohen-Mansfield). Efectul tratamentului cu risperidonă a fost
independent de scorul Statusului Examinării Mini-Mentale (şi în consecinţă de severitatea demenţei); a
proprietăţii sedative a risperidonei; de prezenţa sau absenţa psihozei; şi de tipul demenţei, Alzheimer,
vasculară sau mixtă. (vezi pct. 4.4).
Tulburări comportamentale
Eficacitatea risperidonei în tratamentul de scurtă durată al deteriorării comportamentale a fost
demonstrată în două studii clinice dublu orb placebo controlate pe aproximativ 240 pacienţi cu vârsta de
5-12 ani diagnosticaţi cu deteriorare a comportomantului conform DSM-IV şi funcţie intelectuală la
limită sau cu o retardare mentală uşoară sau moderată/tulburări ale capacităţii de învăţare. În cele două
studii risperidona administrată în doze de 0,02 până la 0,06 mg/kg/zi a fost semnificativ superioară faţă
de placebo în ceea ce priveşte punctul final primar cum ar fi schimbarea de la bază în subscala
Problemelor de comportament în Forma Nisonger a Ratei Comportamentului la Copii la săptămâna 6.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Risperidona este metabolizată la 9-hidroxi-risperidonă cu activitate farmacologică similară cu
risperidona (vezi Metabolizare şi eliminarea)
Absorbţie
Risperidona este absorbită complet după administrare orală, prezentând o biodisponibilitate de 70%
(CV=25%) şi atingând o concentraţie plasmatică maximă în decurs de 1-2 ore.
Biodisponibilitatea relativă după administrarea orală a risperidonei a unui comprimat este de 94%
(CV=10%) comparativ cu soluţia. Alimentele nu influenţează absorbţia risperidonei, fiind posibilă
administrarea în timpul sau între mese. Starea de echilibru a risperidonei este atinsă în mai puţin de 1 zi
la majoritatea pacienţilor. Starea de echilibru pentru 9-hidroxi-risperidona este atinsă în mai puţin de 4-5
zile.
Distribuţie
Risperidona este rapid distribuită, volumul de distribuţie fiind de 1-2 l/kg. În plasmă, risperidona se
leagă de albumină şi α
1-glicoproteină acidă. Legarea de proteinele plasmatice a risperidonei este de 90
%, iar cea a 9-hidroxi-risperidonei de 77 %.
Metabolizare şi eliminare
Risperidona se metabolizează hepatic în principal prin hidroxilare enzimatică cu ajutorul citocromului
CYP 2D6, cu formarea metabolitului, 9-hidroxi-risperidonă, care are o activitate farmacologică similară
risperidonei. Risperidona împreună cu 9-hidroxi-risperidona formează fracţiunea antipsihotică activă.
CYP 2D6 prezintă polimorfism genetic. Metabolizarea extensivă CYP 2D6 transformă rapid risperidona
în 9-hidroxi-risperidonă, în timp ce în cazul unui metabolism sărac CYP 2D6 convertirea este încetinită.
Cu toate că metabolizarea extensivă duce la concentraţii mai mici de risperidonă şi mai ridicate de 9-
hidroxi-risperidonă decât în cazul metabolizării încetinite, farmacocinetica risperidonei şi 9-hidroxi-
risperidonei combinate (fracţia activă antipsihotică), după administrarea unei doze unice sau a unor doze
15
multiple este similară indiferent de tipul metabolizării. Risperidona se mai poate metaboliza şi prin N-
dezalchilare.
Studii in vitro pe microzomi hepatici umani au arătat că risperidona la concentraţii clinice relevante nu
inhibă substanţial metabolizarea altor medicamente prin isoenzima citocromului P450 inclusiv CYP
1A2, CYP 2A6, CYP 2C8/9/10, CYP 2D6, CYP 2
E1, CYP 3A4 şi CYP 3A5. La o săptămână după
administrare, 70% din doză este excretată în urină şi 14% în materii fecale. În urină, risperidona
împreună cu 9-hidroxi-risperidona reprezintă 35-45% din doză, restul fiind metaboliţi inactivi.
După administrarea orală la pacienţii psihotici, risperidona este eliminată cu un timp de înjumătăţire
plasmatică de aproximativ 3 ore Timpul de înjumătăţire pentru 9-hidroxi-risperidonă şi al întregii
fracţiuni antipsihotice active este de 24 ore.
Linearitate
Concentraţiile plasmatice ale risperidonei sunt proporţionale cu doza administrată indiferent de doza
terapeutică administrată.
Vârstnici, insuficienţă hepatică şi renală
Un studiu cu o singură doză a arătat concentraţii plasmatice active mai mari cu 43% a fracţiei
antipsihotice, timp de înjumătăţire cu 38% mai lung şi clearance redus al fracţiunii antipsihotice active,
cu 30% la pacienţii vârstnici. La pacienţii cu insuficienţă renală s-au observat concentraţii plasmatice
mai mari ale fracţiei antipsihotice şi o reducere a clearance-ului cu 60%. Concentraţiile plasmatice ale
risperidonei au fost normale la pacienţii cu insuficienţă hepatică, dar fracţiunea plasmatică liberă medie
a risperidonei a fost crescută cu aproximativ 35%.
Copii
La copii, parametrii farmacocinetici ai risperidonei, 9-hidroxi-risperidonei şi fracţiunii active au fost
similari cu cei de la adulţi.
Sex, rasă şi fumători
Analiza farmacocinetică a populaţiei din aceste puncte de vedere nu au pus în evidenţă diferenţe funcţie
de sex, rasă sau populaţie fumătoare în ceea ce priveşte farmacocinetica risperidonei şi a fracţiei active
antipsihotice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile de toxicitate (sub)cronica în cadrul cărora dozele iniţiale au fost administrate la şobolani şi
câini imaturi din punct de vedere sexual au fost prezente efecte dependente de doze la tractul genital la
femele şi masculi şi asupra glandelor mamare. Aceste efecte au fost în legătură cu creşterea nivelelor
plasmatice ale prolactinei, rezultată din activitatea risperidonei asupra blocării receptorilor D2
dopaminergici. În plus, studiile pe culturi de celule au sugerat creşterea celulelor tumorale mamare prin
stimularea prolactinei. Risperidona nu are efecte teratogene la şobolani şi iepuri. În studiile pe şobolani
privind acţiunea risperidonei asupra reproducerii, efectele adverse observate au fost modificări ale
comportamentului în timpul împerecherii, şi asupra greutăţii şi supravieţuirii la naştere a puilor nou-
născuţi. Expunerea intra-uterină la risperidonă la şobolani a fost asociată cu deficite cognitive la adulţi.
Alţi antagonişti dopaminergici administraţi la animale gestante, au cauzat efecte negative privind
capacitatea de învăţare şi dezvoltarea locomotorie la nou-născuţi.
Risperidona nu este genotoxică aşa cum rezultă în urma unor serii de teste. Studiile privind
carcinogenitatea orală a risperidonei la şobolani au evidenţiat o creştere semnificativă statistic a
adenoamelor glandei pituitare (şoareci), pancreasului endocrin (şobolani) şi a adenocarcinoamelor
glandei mamare (ambele specii). Aceste tumori pot fi explicate prin antagonismul D2 dopaminergic şi a
hiperprolactinemiei. Relevanţa clinică a acestor tumori la rozătoare şi riscul la om nu sunt cunoscute.
Studiile in vitro şi in vivo pe modele animale au arătata că la doze mari risperidona poate determina
prelungirea intervalului QT, care a fost asociată cu un risc teoretic crescut la pacienţii care prezentau
torsada vârfurilor.
16
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
RISPERIDONE TEVA 1 mg, 2 mg, 3 mg, 4 mg
Nucleu
Lactoză monohidrat,
Laurilsulfat de sodiu,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Celuloză microcristalină pH 102,
Amidon pregelatinizat,
Amidonglicolat de sodiu (tip A),
Stearat de magneziu.
Film
RISPERIDONE TEVA 1mg
Opadry 03G28619 white
*)
Hipromeloză 5 cP,
Dioxid de titan (E171),
Macrogol 6000,
Macrogol 400.
RISPERIDONE TEVA 2 mg
Opadry 03G27119 tan*)
Hipromeloză 6 cP,
Dioxid de titan (E171),
Macrogol 6000,
Macrogol 400,
Oxid roşu de fer (E172),
Oxid galben de fer (E172).
RISPERIDONE TEVA 3 mg
.
Opadry 03G22135 yellow*)
Hipromeloză 6 cP,
Dioxid de titan (E171),
Macrogol 6000,
Macrogol 400,
Galben de chinolină lac de aluminiu (E104).
RISPERIDONE TEVA 4 mg
Opadry 03G21377 green*)
Hipromeloză 6 cP,
Dioxid de titan (E171),
Macrogol 6000,
Macrogol 400,
Oxid galben de fer (E172),
Galben de chinolină lac de aluminiu (E104),
Indigo carmin lac de aluminiu (E132).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
17
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
RISPERIDONE TEVA
Cutie cu un blister din PVC-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PVDC /Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 6 blistere din PVC-PVDC /Al a câte 10 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
TEVA PHARMACEUTICALS S.R.L.
Str. Domniţa Ruxandra nr.12,
Parter, sector 2, Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
RISPERIDONE TEVA 1 mg
8387/2015/01-02-03
RISPERIDONE TEVA 2 mg
8388/2015/01-02-03
RISPERIDONE TEVA 3 mg
8389/2015/01-02-03
RISPERIDONE TEVA 4 mg
8390/2015/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data reînnoirii – Noiembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2015
