RILEPTID 2 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENT ULUI
R ileptid 1 mg comprimate filmate
R ileptid 2 mg comprimate filmate
R ileptid 3 mg comprimate filmate
R ileptid 4 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Substanţa activă:
Fiecare comprimat filmat conţine risperidonă 1 mg, 2 mg, 3 mg respectiv 4 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut :
Fiecare comprimat filmat de 1 mg, 2 mg, 3 mg şi 4 mg conţine lactoză monohidrat 76,0 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Rileptid 1 mg
Com primate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, inodore sau aproape inodore ,
având marcat „E 751” pe una din feţe, iar pe cealaltă o linie mediană.
Rileptid 2 mg
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare verde deschis, inodore sau aproape inodore , având
marcat „E 752” pe una din feţe, iar pe cealaltă o linie mediană.
Rileptid 3 mg
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare verde deschis, inodore sau aproape inodore, având
marcat „E 753” pe una din feţe, iar pe cealaltă o lin ie mediană.
Rileptid 4 mg
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare verde închis, inodore sau aproape inodore, având
marcat „E 754” pe una din feţe, iar pe cealaltă o linie mediană.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Rileptid este indicat în tratamentul schizofreniei .
Rileptid este indicat în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe asociate tulburărilor
bipolare.
2
Rileptid este indicat pentru tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) a stărilor agresive
persistente la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă care nu răspund la abordările
non- farmacologice şi unde există risc de autovătămare sau de ostilitate la adresa celorlalţi.
Rileptid este indicat p entru tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) a stărilor agresive
persistente la copii cu vârsta de 5 ani şi adolescenţi cu tulburări de comportament cu nivel intelectual
scăzut sau retardare mentală diagnosticată conform criteriilor DSM- IV, a căror agresivitate sau
comportamente distructive necesită tratament farmacologic. Tratamentul farmacologic trebuie să fie
parte a unui program de tratament care include asistenţă psihologică şi educaţională. Risperidona se
recomandă a fi prescrisă de un me dic specialist în neurologie pediatrică şi psihiatrie pediatrică sau de
către un medic cu experienţă în tratamentul tulburărilor de comportament la copii şi adolescenţi .
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Schizofrenie:
Adulţi
Rileptid poate fi admini strat de 1-2 ori pe zi.
Doza iniţială este de 2 mg risperidonă pe zi, administrată oral. În ziua a doua doza poate fi crescută la 4
mg risperidonă. Ulterior doza poate fi menţinută neschimbată sau va fi individualizată, dacă se
consideră necesar. Majorit atea pacienţilor răspund optim la doze zilnice între 4 şi 6 mg risperidonă. La
unii pacienţi este posibil să fie necesară o fază mai îndelungată de stabilire a dozei optime, precum şi o
doză de atac, respectiv de întreţinere, mai mici.
Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu s -au dovedit a fi superioare ca eficacitate în comparaţie cu dozele
mai mici şi pot determina simptome extrapiramidale. Deoarece siguranţa în cazul unor doze mai mari de
16 mg pe zi nu a fost evaluată, nu trebuie utilizate doze peste acest n ivel.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi. Această doză poate fi ajustată
individual prin creşteri de câte 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi până la o doză de 1- 2 mg risperidonă de
2 ori pe zi.
Copii şi adolescenţ i
Risperidona nu este recomandată pentru tratamentul schizofreniei la copii cu vârsta sub 18 ani datorită
lipsei datelor privind eficacitatea.
Mania asociată tulburărilor bipolare:
Adulţi
Doza iniţială recomandată este de 2 mg risperidonă, o dată pe zi . Ajustarea dozei, dacă este necesar, se
face individual prin creşteri de 1 mg pe zi, la interval de cel puţin o zi. Risperidona poate fi administrată
în doze cuprinse între 1- 6 mg pe zi în funcţie de eficacitatea şi tolerabilitatea fiecărui pacient. Doze
zilnice mai mari de 6 mg nu au fost studiate la pacienţii cu episoade maniacale.
Ca şi în cazul altor tratamente simptomatice continuarea tratamentului cu Rileptid trebuie evaluat şi
continuarea tratamentului justificată periodic.
Vârstnici
Se recomand ă o doză iniţială de 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi. Această doză poate fi ajustată
individual prin creşteri de câte 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi până la o doză de 1- 2 mg risperidonă de
2 ori pe zi. Deoarece experienţa clinică la vârstnici este li mitată se recomandă precauţie.
3
Copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu există experienţă privind administrarea risperidonei în
boala bipolară de aceea nu este recomandată la această categorie de pacienţi.
Comportament agres iv persistent la pacienţii cu demenţă moderată –severă de tip Alzheimer
Se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză de 0,25 mg risperidonă de 2 ori pe zi.
Această doză poate fi ajustată individual prin creşteri de câte 0,25 mg risperidonă de 2 ori pe z i, la
intervale de 2 zile.
Pentru majoritatea pacien ţilor doza optimă este de 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi. Totuşi, unii pacienţi
pot necesita doze de până la 1 mg risperidonă de 2 ori pe zi.
Rileptid nu trebuie administrat mai mult de 6 săptămâni la pacienţii cu stări de agresivitate persistente
diagnosticaţi cu demenţă Alzheimer. În timpul tratamentului pacienţii trebuie evaluaţi frecvent şi
periodic şi de asemenea trebuie evaluată necesitatea continuării tratamentului.
Tulburări de comportament
C opii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 -18 ani
Pentru subiecţii cu o greutate ≥50 kg se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză unică de 0,5 mg
risperidonă pe zi. Ajustarea dozei, dacă este necesar, se face individual prin creşteri de 0,5 mg pe
zi, la interval de 2 zile. Doza optimă pentru majoritatea pacienţilor este de 1 mg pe zi. La unii pacienţi
este suficientă o doză de 0,5 mg pe zi în timp ce alţii necesită o doză de până la 1,5 mg pe zi. Pentru
subiecţii cu o greutate <50 kg se recoma ndă iniţierea tratamentului cu o doză de 0,25 mg risperidonă
pe zi .
Ajustarea dozei, dacă este necesar, se face individual prin creşteri de 0,25 mg pe zi, la
interval de 2 zile. Doza optimă pentru majoritatea pacienţilor este de 0,5 mg pe zi. La unii pacienţi este
suficientă o doză de 0,25 mg pe zi în timp ce alţii necesită o doză de până la 0,75 mg pe zi.
Ca şi în cazul altor tratamente simptomatice continuarea tratamentului cu Rileptid trebuie evaluată şi
justificată periodic.
Rileptid nu este r ecomandat pentru tratamentul copiilor cu vârsta sub 5 ani deoarece nu există o
experienţă clinică la această categorie de pacienţi.
Insuficienţă renală şi hepatică
La pacienţii cu insuficienţă renală capacitatea de eliminare a fracţiei cu acţiune antips ihotică este mai
scăzută decât la cei sănătoşi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică concentraţia plasmatică a fracţiunii
libere a risperidonei este crescută.
La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, indiferent de indicaţia terapeutică, dozele iniţiale şi de
întreţinere trebuie înjumătăţite, iar titrarea dozelor trebuie să se facă mai lent.
Rileptid trebuie administrat cu precauţie la această grupă de pacienţi.
Mod de administrare
Rileptid se administrează oral. Alimentele nu influenţează a bsorbţia Rileptid.
Întreruperea tratamentului se recomandă să se facă treptat. În cazul întreruperii bruşte a tratamentului au
fost semnalate rar simptome acute de sevraj care au inclus greaţă, vărsături, hiperhidroză şi insomnie
(vezi pct. 4.8). S -au ra portat de asemenea recurenţe ale simptomelor psihotice şi tulburări involuntare de
motilitate (cum sunt acatizi e, distonie şi diskinezie).
Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare
Când se consideră necesar din punct de vedere medical, este recom andată întreruperea treptată a
tratamentului anterior, pe măsură ce se iniţiază tratamentul cu Rileptid.
4
De asemenea, când se consideră necesar din punct de vedere medical, trecerea de la un antipsihotic de
depozit la terapia cu Rileptid trebuie făcută înl ocuind următoarea injectare programată.
Trebuie reevaluată periodic necesitatea continuării medicaţiei antiparkinsoniene existente .
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Cre şterea mortalită ţii la pacien ţii vârstnici cu demen ţă
La pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice, inclusiv risperidonă, s -a observat în
urma unei meta -analize a 17 studii clinice efectuate, o creştere a mortalităţii comparativ cu lotul
placebo. În studiile placebo controlate cu risperidonă administrată oral, incidenţa mortalităţii la această
categorie de pacienţi a fost de 4% comparativ cu lotu l placebo unde valoarea a fost de 3,1%. Rata de
supravieţuire (interval de confidenţă 95%) a fost de 1,21 (0,7, 2,1). Vârsta medie a pacienţilor care au
decedat a fost de 86 ani (67 -100).
Datele rezultate din două studii observaţionale mari au demonstrat că pacienţii vârstnici cu demenţă,
care sunt trataţi cu antipsihotice convenţionale, sunt, de asemenea, expuşi unui risc uşor crescut de deces
comparativ cu cei care nu sunt trataţi. Datele existente sunt insuficiente pentru a da o estimare sigură a
mărimii exacte a riscului şi cauza riscului crescut nu este cunoscută. Limita până la care datele de
mortalitate crescută rezultate din studiile observaţionale pot fi atribuite medicamentului antipsihotic în
comparaţie cu unele caracteristici ale pacienţilor nu es te clară.
Co -administrarea cu furosemid
În cadrul studiilor placebo controlate la pacienţii vârstnici cu demenţă s -a observat o incidenţă crescută
a mortalităţii în cazul asocierii risperidonei cu furosemid (7,3% , vârsta medie de 89 de ani, rata 75- 97)
faţă de grupul tratat numai cu risperidonă (3,1%, vârsta medie 84 de ani, rata 70- 96) sau numai cu
furosemid (4,1%, vârsta medie 80 de ani, rata 67- 90). Creşterea incidenţei mortalităţii la pacienţii trataţi
cu furosemid şi risperidonă a fost observată în cadrul a două din cele patru studii clinice efectuate. Co-
administrarea risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice administrate în doze mici) nu
a fost asociată cu evenimente similare.
Mecanismul fiziopatologic al acestor evenimente nu a putut fi explicat. Cu toate acestea administrarea
trebuie făcută cu precauţie în funcţie de balanţa risc/beneficii, sau este recomandată luarea în
considerare a co -administrării cu alte diuretice decât furosemidul. În cazul tratamentului asociat cu a lte
diuretice incidenţa mortalităţii nu a fost crescută. Indiferent de tratament deshidratarea este un factor de
risc pentru mortalitate la pacienţii vârstnici cu demenţă şi trebuie evitată.
Evenimente cerebro -vasculare (ECV)
În studiile clinice randomi zate, controlate cu placebo , efectuate cu unele antipsihotice atipice, la
pacienţii cu demenţă, a fost observat un risc de aproximativ trei ori mai mare de evenimente adverse
cerebro -vasculare. Datele cumulate din cadrul a şase studii clinice placebo contr olate cu pacienţi în
principal vârstnici (cu vârsta >65 de ani) cu demenţă au pus în evidenţă faptul că ECV (grave sau mai
puţin grave) au fost în proporţie de 3,3% (33/1009) la pacienţii trataţi cu risperidonă şi 1,2% (8/712) la
cei trataţi cu placebo. Ra ta de supravieţuire (în interval de incidenţă 95%) a fost 2,96 (1,34, 7,50).
Mecanismul creşterii incidenţei acestui risc nu este cunoscut. Creşterea riscului nu poate fi exclusă nici
pentru alte antipsihotice sau la alte categorii de pacienţi.
Rileptid trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu factori de risc pentru accident cerebral vascular.
5
Riscul ECV a fost semnificativ crescut la pacienţii cu demenţă mixtă sau de tip vascular faţă de cei cu
demenţă Alzheimer. De aceea pacienţii cu demenţă de altă natură decât demenţa Alzheimer nu trebuie
trataţi cu risperidonă.
Medicii trebuie să evalueze balanţa risc/beneficiu în cazul utilizării risperidonei la pacienţii vârstnici cu
demenţă, luând în calcul riscul previzibil de accident vascular cerebral pentru fiecare pacient în parte.
Pacienţii/aparţinătorii trebuie să raporteze imediat dacă apar semne sau simptome al e unui potenţial
ECV cum sunt oboseală neaşteptată sau senzaţie de amorţeală a feţei, braţelor sau picioarelor, sau
tulburări de vorbire sa u oculare. Trebuie luată în considerare imediat orice opţiune de tratament inclusiv
întreruperea administrării risperidonei.
Rileptid trebuie administrat pe o perioadă cât mai scurtă de timp pentru tratamentul stărilor de agresiune
persistentă cu demenţă Alzheimer moderată-severă asociat cu abordări de tratament non- farmacologic
care însă nu au avut rezultatele scontate sau nu au fost eficiente şi în situaţia unui risc potenţial de
autovătămare sau agresiune la adresa celorlalţi.
Pacienţii trebuie reevaluaţi periodic, ca şi necesitatea continuării tratamentului.
Hipotensiune arterială ortostatică
Datorită activităţii alfa -blocante a risperidonei poate să apară hipotensiune arterială ortostatică, în
special în perioada iniţială de stabilire a dozei. Hi potensiune arterială clinic semnificativă a fost
observată după punerea pe piaţă şi în cazul co- administrării cu un tratament antihipertensiv.
Rileptid trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare cunoscute (cum sunt
insuficie nţă cardiacă, infarct miocardic, tulburări de conducere, deshidratare, hipovolemie sau boală
cerebro -vasculară), iar ajustarea dozelor se face treptat (vezi pct. 4.2). În cazul apariţiei hipotensiunii
arteriale trebuie luată în considerare reducerea dozei de risperidonă.
Leucopenie, neutropenie ş i agranulocitoză
Au fost raportate cazuri de leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză la administrarea medicamentelor
antipsihotice inclusiv risperidona. În timpul supravegherii după punerea pe pia ţă a fost rap ortată foarte
rar agranulocitoză (<1/10000 pacien ţi).
Pacien ţii cu antecedente de valori scăzute clinic semnificative ale celulelor albe din sânge (CAS) sau cei
cu leucopenie/neutropenie indusă de medicamente trebuie monitorizaţi în timpul primelor luni d e
tratament şi în absenţa altor cauze, poate fi luată în considerare întreruperea tratamentului cu risperidonă
la primele semne clinic semnificative de scădere a numărului de CAS.
Pacien ţii cu neutropenie clinic semnificativă trebuie atent monitoriza ţi în cazul apari ţiei pirexiei sau
altor simptome sau semne de infec ţie ş i în cazul apari ţiei acestor simptome sau semne trebuie instituit
prompt un tratament. Pacienţ ii cu neutropenie severă (numărul absolut de neutrofile <1 x 109/L) trebuie
să întrerupă tratamentul cu risperidonă până la recuperarea numărului CAS.
Diskinezie tardivă/simptome extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu efecte antagoniste la nivelul receptorilor dopaminergici au fost asociate cu inducerea
diskineziei tardive, caracterizată prin mişcări ritmice involuntare, predominant ale limbii şi/sau ale feţei.
S -a raportat că apariţia simptomelor extrapiramidale este un factor de risc pentru diskinezia tardivă.
Dacă apar semne şi simptome ale diskineziei tardive, trebuie luată în considerare întreruperea întregii
medicaţii antipsihotice.
Sindrom neuroleptic malign (SNM)
Apariţia sindromului neuroleptic malign, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate
posturală, confuzie şi nivele crescute ale creatin fosfokinazei a fost raportată în timpul tratamentului
antipsihotic. În plus pot să apară şi alte simptome cum sunt mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă
renală acută. În acest caz trebuie întrerupt orice tratament antipsihotic inclusiv cu Rileptid.
6
Boală Parkin son şi demenţ ă cu corpi Lewy
Medicul trebuie să evalueze balanţa beneficiu/risc atunci când prescrie un tratament antipsihotic,
inclusiv cu Rileptid la pacienţii cu boală Parkinson sau demenţă cu corpi Lewy (DCL). Este posibilă o
agravare a bolii Parkinso n. Ambele afecţiuni pot fi factori de risc pentru declanşarea SNM datorită
sensibilităţii crescute faţă de tratamentul antipsihotic, aceşti pacienţi fiind excluşi din cadrul studiilor
clinice. Simptomele creşterii sensibilităţii la tratamentul cu antipsiho tice includ confuzie, obnubilare,
instabilitate posturală cu prăbuşiri frecvente, adăugate peste simptomele extrapiramidale.
Hiperglicemi e ş i diabet zaharat
În timpul tratamentului cu risperidonă au fost raportate hiperglicemi e, diabet zaharat şi exacer barea unui
diabet zaharat pre -existent. În unele cazuri, a fost raportată creştere în greutate prealabilă, care poate fi
considerată factor predispozant. Asocierea cetoacidozei cu coma diabetică a fost raportată rar şi foarte
rar. Se recomandă monitorizare clinică adecvată în conformitate cu ghidurile de utilizare ale
medicamentelor antipsihotice. La pacientul tratat cu orice antipsihotic atipic, incluzând risperidona ,
trebuie monitorizate simptomele hiperglicemiei ( cum sunt polidipsia, poliuria, polifagia şi senzaţia de
slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat trebuie monitorizaţi permanent pentru înrăutăţirea controlului
glicemiei.
Creştere în greutate
A fost raportată creştere semnificativă în greutate asociată cu utilizarea risperidonei. Greutatea corporală
trebuie controlată periodic.
Hiperprolactinemie
Studiile pe culturi de celule sugerează că proliferarea celulelor tumorale mamare la om poate fi
stimulată de prolactină. Deşi nu este clară şi demonstrată de studii clinice şi epidemiologice asoc ierea cu
administrarea antipsihoticelor trebuie să se facă cu precauţie la pacienţii cu istoric medical relevant.
Rileptid trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu hiperprolactinemie pre -existentă sau la cei cu
tumori prolactin -dependente.
Prelun gire a intervalului QT
Prelungi rea intervalului QT a fost rar raportată în studiile post -marketing. Ca şi în cazul altor
antipsihotice administrarea risperidonei trebuie să se facă cu precauţie la pacienţii care au în antecedente
boli cradiovasculare cu p relungirea intervalului QT, bradicardie sau dezechilibre ale balanţei
electrolitice (hipokaliemie, hipomagneziemie) deoarece poate creşte riscul efectelor aritmogene sau
asocierea risperidonei cu medicamente care prelungesc intervalul QT.
Convulsii
Ut ilizarea Rileptid la pacienţii care au prezentat convulsii în antecedente trebuie să se facă cu precauţie
cunoscut fiind faptul că neurolepticele scad pragul convulsivant.
Priapism
Datorită efectelor de blocare alfa adrenergică Rileptid poate provoca pri apism.
Reglarea temperaturii corpului
Medicamentele antipsihotice pot determina afectarea termoreglării corporale. Se recomandă precauţie în
momentul prescrierii de Rileptid mai ales în cazul pacienţilor care pot prezenta condiţii favorabile unei
creşter i a temperaturii corporale cum sunt exerciţii fizice intense, expunerea la căldură, tratament
concomitent cu medicamente anticolinergice, sau în cazul unei deshidratări.
Efect antiemetic
7
În studiile preclinice cu risperidoă s-a observat un efect antiemet ic. Acest efect, dacă apare la oameni,
poate masca semnele şi simptomele unui supradozaj cu unele medicamente sau a unei situaţ ii cum este
obstruc ţia intestinală, sindrom Reye's ş i tumori cerebrale.
Insuficien ţă renală şi hepatică
Pacien ţii cu insuficien ţă renală au o capacitate scăzută de eliminare a frac ţiei active de antipsihotic
comparativ cu pacien ţii adul ţi cu func ţie renală normală. La pacien ţii cu funcţie hepatică afectată
concentraţ ia plasmatică a fracţ iei libere de risperidonă este crescută.
Tr omboembolism venos
Au fost raportate cazuri de apariţie a tromboembolismului venos (TEV) în cadrul tratamentului cu
medicamente antipsihotice. Întrucât pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă deseori factori de risc
dobândiţi pentru apariţia TEV, trebuie identificaţi toţi aceşti factori înainte şi în timpul tratamentului cu
risperidonă şi trebuie luate măsurile de prevenţie necesare.
Sindrom de Iris Flasc Intr aoperator
Sindromul de Iris Flasc Intraoperator (SIFI) a fost observat în timpul opera ţiilor c hirurgicale de
cataractă la pacien ţii care primeau tratament cu medicamente cu efect antagonist alfa 1a- adrenergic,
inclusiv risperidona (vezi pct. 4.8). SIFI poate cre şte riscul complica ţiilor oculare în timpul sau după
actul chirurgical. Medicul chirurg oftalmolog trebuie informat înainte de opera ţie despre utilizarea
anterioară sau curentă a medicamentelor cu efect antagonist alfa 1- a adrenergic. Nu au fost stabilite
beneficiile întreruperii tratamentului cu medicamente cu efect antagonist alfa1 -a adrene rgic înainte de
actul operator ş i trebuie luat în calcul ş i riscul întreruperii tratamentului antipsihotic.
Copii şi adolescenţi
Înainte de a prescrie risperidona la copii sau adolescenţi care prezintă tulburări de comportament
aceştia trebuie atent evaluaţi din punct de vedere al cauzelor fizice şi sociale care pot determina
comportament agresiv cauze cum sunt durerea sau solicitări neadecvate ale mediului înconjurător.
Efectul sedativ al risperidonei trebuie atent monitorizat la această grupă de pacienţi deoarece poate
afecta abilităţile de învăţare. Schimbarea momentului de administrare a l risperidonei poate determina
creşterea impactului de sedare asupra capacităţii de atenţie a copiilor sau adolescenţilor.
Risperidona poate determina importa nte creşteri în greutate şi al indexului de masă corporală (BMI).
Se recomandă măsurarea greută ţii corporale înainte de începerea tratamentului şi monitorizarea
periodică a acesteia. Schimbările survenite în înălţime în cadrul studiilor extinse de lungă durată au fost
mai puţin relevante şi adecvate vârstei.
Efectul risperidonei în cadrul tratamentelor de lungă durată asupra dezvoltării sexuale şi greutăţii
corporale nu a fost studiat îndeajuns.
Datorită efectelor potenţiale asupra creşterii şi dezvoltă rii sexuale din cauza unei hiperprolactinemii
prelungite la copii şi adolescenţi este necesară evaluarea clinică regulată a statusului endocrinologic care
să includă măsurarea greutăţii corporale, înălţimii, dezvoltarea sexuală, monitorizarea ciclului mens trual
şi alte efecte potenţiale datorate prolactinei.
În timpul tratamentului cu risperidonă este necesară o examinare regulată a simptomelor extrapiramidale
ca şi a altor tulburări de motilitate.
Pentru modul de administrare specific recomandat pentru copii şi adolescenţi vezi pct. 4.2.
Excipienţi
Rileptid conţine lactoză . Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză (Lapp) sau
sindrom de malabsorbţie la glucoză – galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiu ni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
8
Ca şi pentru alte antipsihotice este recomandată precauţie atunci când se prescrie risperidona împreună
cu - medicamente care prelungesc intervalul QT cum sunt antiaritmicele (chinidina, disopiramida,
procainamida , propafenona, amiodarona, sotalol ul), antidepresive triciclice (amitriptilina), antidepresive
tetraciclice (maprotilina), unele antihistaminice, alte antipsihotice, unele antimalarice (chinine şi
meflochine) şi cu medicamente care produc dezechilibru electrolitic (hipokaliemie, hipomagneziemie),
medicamente care produc bradicardie sau medicamente care inhibă metabolizarea hepatică a
risperidonei .
Această listă nu este exhaustivă.
Potenţialul Rileptid de a influenţa acţiunea altor medicament e
Risperidona trebuie utilizată cu precauţie în asociere cu alte medicamente care acţionează la nivel
central, cele care au în compoziţie alcool etilic, opiacee şi benzodiazepine din cauza creşterii riscului de
sedare.
Risperidona poate antagoniza efect ul levodopa şi a altor agonişti dopaminergici. Dacă această asociere
este absolut necesară, mai ales în faza finală a bolii Parkinson, trebuie prescrisă cea mai mică doză
posibilă pentru ambele tratamente.
În studiile post -marketing s -a observat apariţia hipotensiunii arteriale clinic semnificativ e la asocierea
risperidonei cu antihipertensive.
Ri speridona nu pare a influenţa clinic semnificativ farmacocinetica litiului, valproatului, digoxinei sau
topiramatului.
Potenţialul altor medicamente de a inf luenţa Rileptid
Carbamazepina scade concentraţia plasmatică a fracţiunii active antipsihotice a risperidonei. Efecte
similare s- au observat şi în cazul rifampicinei, fenitoinei şi fenobarbitalului care sunt inductori ai
enzimei hepatice CYP 3A4 ca şi a P -glicoproteinei. În momentul iniţierii sau întreruperii tratamentului
cu carbamazepină sau alţi inductori enzimatici CYP 3A4/P -glucoproteină (P -eg) medicul trebuie să
reevalueze dozele de Rileptid .
Fluoxetina şi paroxetina, inhibitori ai CYP 2D6 cresc concentraţiile plasmatice ale risperidonei, mai
puţin pe cele ale fracţiunii antipsihotice active. Atunci când se iniţiază sau se întrerupe asocierea cu
fluoxetină sau paroxetină, medicul trebuie să reevalueze doza de Rileptid. Este de a şteptat ca şi alţi
in hibitori CYP 2D6 cum sunt chinidina să influenţeze concentraţia plasmatică a risperidonei prin acelaşi
mecanism.
Atunci când se iniţiază sau se întrerupe asocierea cu fluoxetină sau paroxetină, medicul trebuie să
reevalueze doza de Rileptid .
Verapamilu l care este un inhibitor CYP 3A4 şi P -eg, creşte concentraţia plasmatică a risperidonei.
Galantamina şi donepezilul, nu au demonstrat un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii
risperidonei şi fracţiunii antipsihotice active.
Fenotiazinele, a ntidepresivele triciclice şi unele beta -blocante pot creşte concentraţiile plasmatice de
risperidonă, dar nu şi pe cele ale fracţiunii libere active. Amitriptilina nu afectează farmacocinetica
risperidonei sau a fracţiun ii antipsihotice active. Cimetidina şi ranitidina cresc biodisponibilitatea
risperidonei, dar numai puţin pe cele ale fracţiunii libere active. Eritromicina, un inhibitor al CYP 3A4,
nu modifică farmacocinetica risperidonei şi a fracţiunii antipsihotice active.
Asocie rea psihostimulantelor (metilfenidatul) cu risperidona la copii şi adolescenţi nu au modificat
farmacocinetica sau eficacitatea risperidonei.
Vezi pct. 4.4 referitor la creşterea mortalităţii la pacienţii vârstnici cu demenţă cărora li se administrează
concomitent furosemid.
9
Nu este recomandată administrarea concomitentă de Rileptid cu paliperidona, aceasta fiind metabolitul
activ al risperidonei deoarece asocierea lor poate conduce la efecte aditive antipsihotice.
Copii şi adolescen ţi
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi .
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea risperidonei la femeile gravide.
Risperidona nu s -a dovedit teratogenă în studiile la animale, dar s -au descoperit alte tipuri de toxi citate
asupra reproducerii (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut.
Nou -născuţii expuşi la medicamente antipsihotice (incluzând risperidona) în timpul trimestrului al
treilea de sarcină prezintă un risc al reacţiilor adverse care includ simptome extrapiramidale şi/sau
sindrom de abstinenţă care pot varia în ceea ce priveşte severitatea şi durata după naştere. Au fost
raportate agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, detresă respiratorie sau probleme de
alimentaţie. În consec inţă nou-născuţii trebuie atent monitorizaţi.
Î n timpul sarcinii Rileptid trebuie folosit numai dacă este absolut necesar . Dacă este necesară
întreruperea tratamentului cu risperidonă în timpul sarcinii aceasta nu trebuie făcută brusc.
Alăptarea
În stu dii la animale s -a dovedit că risperidona şi 9- hidroxi-risperidona se excretă în lapte. De asemenea,
la om, s -a demonstrat că risperidona şi 9- hidroxi-risperidona se excretă în cantităţi mici în laptele
matern. Nu există date privind reacţiile adverse la n ou-născuţii care sunt alăptaţi. De aceea, avantajele
alăptării trebuie evaluate faţă de riscurile asupra copilului în cazul tratamentului cu risperidonă.
Fertilitatea
Similar altor medicamente cu acţiune antagoni stă a receptorilor D2 ai dopaminei, risperi dona creşte
nivelul prolactinei. Hiperprolactinemia poate determina supresia hipotalamusului GnRH, ceea ce are ca
rezultat reducerea secreţ iei gonadotropinei pituitare. Acest lucru, poate inhiba func ţia de reproducere
prin afectarea steroidogenezei gonadal e atât la femei cât şi la bărba ţi.
Nu au fost observate efecte relevante în cadrul studiilor non -clinice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Rileptid poate avea efecte minore sau moderate asupra capacităţii de a conduce vehicule din cauza
acţiunii asupra sistemului nervos central şi reacţiilor asupra v ederii (vezi pct. 4.8). Pacienţii vor fi
sfătuiţi să evite aceste activităţi până când nu se stabileşte răspunsul terapeutic individual la tratamentul
cu Rileptid .
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate (incidenţă≥10%) sunt: parkinsonism, sedare/somnolenţă,
cefalee şi insomnie.
Reacţ iile adverse incluzând parkinsonismul şi acatizia par a fi depend ente de doză.
Reacţiile adverse prezentate mai jos au fost raportate în studiile clinice şi cele post -marketing cu
risperidonă, frecven ţa fiind cea estimată în cadrul studiilor clinice.
Au fost utilizaţi următorii termeni şi frecvenţă: foarte frecvente ( ≥1/10), frecvente (≥1/100 până la
<1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 până la <1/100), rare (≥1/10000 până la <1/1000), ş i foarte rare (<
1/10000).
Reacţiile adverse sunt prezentate ţinând cont de frecvenţă şi sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reacţii adverse clasificate pe sisteme, organe şi frecvenţă
Aparate Reacţie adversă
10
sisteme şi
organe
Frecvenţă
Foarte
frecvente
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Foarte
rare
Infecţii şi
infestări
pneumonie,
bronşită,
infecţii ale
tractului
respirator
superior,
sinuzită
infecţii
urinare,
infec ţii
auriculare
simptome de
gripă
Infecţii ale
tractului
respirator, cistită,
infecţii oculare,
tonsilită,
onicomicoză,
celulită, infec ţii
localizate, infec ţii
virale,
acrodermatite
infecţii
Tulburări
hematologic
e şi
limfatice
Neutropenie,
leucopenie,
trombocitopenie,
anemie, scăderea
valorilor
hematocritului,
creş terea numărului
de eozinofile,
agranulocitoză
Tulburări
ale
sistemului
imunitar
hipersensibilitate Reacţie
anafilactic ăc
Tulburări
endocrine
Hiperprolactinemi
ea Secreţie
neadecvată a
hormonului
antidiuretic,
glucozurie
Tulburări
metabolice
şi de
nutriţie
Creşterea greutăţii
corporale,
creşterea
apetitului
alimentar ,
scăderea
apetitului
alimentar
Diabet zaharatb,
hipe rglicemie,
polidipsie, scăderea
greută ţii corporale,
anorexie, cre şterea
valorilor
colesterolului
plasmatic
Intoxicaţie
hidricăc,
hipoglicemie,
hiperinsulinem
ie
c, cre şterea
valorilor
trigliceridelor
plasmatice
Tulburări
psihice
insomnied Tulburări ale
somnului,
agita ţie, depresie,
anxietate
Manie, stare
confuzională,
scăderea libidoului,
nervozitate,
coşmaruri
Stupoare,
anorgasmie
Tulburări
ale
sistemului
nervos
Sedare/
somnolenţ ă,
parkinsonismd
cefalee
Acatizied,
distonied, ameţeli,
dikinezied, tre mor
Diskinezie tardivă,
ischemie cerebrală,
lipsă de reacţ ie la
stimuli, pierdere a
conş tienţei, nivel
scăzut al stării de
conş tienţă,
convulsii
d, sincopă,
hiperactivitate
Sindrom
neuroleptic
malign,
tulburări
cerebrovascula
re, comă
diabetică,
tulburări
motorii ale
11
psihomotorie,
tulburări de
echilibru, afectare a
coordonării,
ameţeli posturale,
tul burări de aten ţie,
dizartrie, disgeuzie,
hipoestezie,
parestezie
capului
Tulburări
oculare
Vedere înceţoşată,
conjunctivită
Fotofobie, ochi
uscaţi, cre şterea
secreţ iei lacrimare,
hiperemie oculară,
mişcări de răsucire
a ochilor,
Glaucom,
tulburări ale
mişcării
ochilor, cruste
pe marginea
pleoapelor
(sindrom de
iris flasc
intraoperator)
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Vertij, tinitus,
dureri auriculare
Tulburări
cardiace
tahicardie Fibrilaţie atrială,
bloc
atrioventricular,
tulburări de
conducere,
prelungirea
intervalului QT
evidenţiată
electrocardiografic,
bradicardie, ECG
anormală, palpitaţii
Aritmie
sinusală
Tulburări
vasculare
Hipertensiune
arterială
Hipotensiune
arterială,
hipotensiune
arterială ortostatică,
bufeuri
Embolism
pulmonar,
tromboză
venoasă
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinal
e
Dispnee, durere
faringo-
laringeală, tuse,
epistaxis,
congestie nazală
Aspiraţie
pulmonară,
congestie
pulmonară,
congestie a
tractului respirator,
raluri respiratorii,
wheezing, disfonie,
tulburări
respiratorii
Sindrom
apneic
nocturn,
hiperventilaţie
Tulburări
gastro-
intestinale
Dureri
abdominale,
disconfort gastric,
vărsături, grea ţă,
consti paţie,
diaree, dispepsie,
xerostomie, dureri
dentare
Incontinenţă fecală,
fecalom,
gastroenterită,
disfagie, flatulen ţă
Pancreatită,
obstruc ţie
intestinală,
umflarea
limbii, chelită
Ileus
paralitic
us
Tulburări Creşterea nivelelor icter
12
hepatobilia
re
transaminazelor,
creşterea valorilor
plasmatice a gama -
glutamiltransferazei
, cre şterea valorilor
enzimelor hepatice
Afecţiuni
cutanate şi
ale
ţesutului
subcutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii, eritem
Urticarie, prurit,
alopecie,
hiperkeratoză,
eczeme,
xerodermie ,
decolorarea pielii,
acnee, dermatită
seboreică, tulburări
cutanate, leziuni
cutanate
Erupţie
cutanată
medicamentoa
să, mătrea ţă
Angioed
em
Tulburări
musculo -
scheletice şi
ale
ţesutului
conjunctiv
Spasme
musculare, dureri
de natură
musculo-
scheleti că,
dorsalgii , artralgie
Creşterea creatin
fosfokinazei
plasmatice, status
postural anormal,
rigiditate la nivelul
încheieturilor ,
umflarea
încheieturilor,
oboseală
musculară, mialgie,
dureri de gât
rabdomioliză
Tulburări
renale şi ale
căilor
urina re
Incontinenţă
urinară
Polakiurie, retenţie
urinară, disurie
Condiţii în
legătură cu
sarcina,
perioada
puerperală
şi
perinatală
Sindrom de
întrerupere la
nou-născutc
Tulburări
ale
aparatului
genital şi
sânului
Disfuncţie erectilă,
tulburări d e
ejaculare,
amenoree, tulburări
ale ciclului
menstrual
d,
ginecomastie,
galactoree,
disfunc ţie sexuală,
dureri la nivelul
sânilor, disconfort
la nivelul sânilor,
secreţie vaginală
Priapismc,
întârzieri ale
ciclului
menstrual,
angorjarea
sânilor,
creş terea
sânilor,
secreţ ii
mamare
Tulburări
generale şi
la nivelul
locului de
administrar
Edemed, pirexie,
dureri toracice,
astenie,
fatigabilitate ,
dureri
Edem facial,
frisoane, creş terea
temperaturii
corporale, tulburări
ale mersului,
Hipotermie,
scăderea
temperaturii
corporale,
răcirea
13
e
senzaţie de sete,
disconfort pectoral,
indispozi ţie, s tare
anormală,
disconfort
extremităţilor,
sindrom de
întrerupere,
indura ţie
Leziuni,
intoxicaţii
şi
complicaţii
legate de
procedurile
utilizate
Căderi Durere procedurală
aHiperprolactinemia în unele cazuri poate duce la ginecomastie, tulburări ale ciclului menstrual,
amenoree, galactoree.
b În studii controlate cu placebo, diabetul zaharat a fost raportat cu o frecvenţă de 0,18% la subiecţii
trataţi cu risperidonă , comparativ cu 0,11% la grupul tratat cu placebo. Incidenţa globală din toate
studiile clinice a fost de 0,43% la toţi subiecţii trataţi cu risperidonă.
cnu au fost observate în cadrul studiilor clinice, dar au fost observate după punerea pe pia ţă a
rispe ridonei.
dPot să apară tulburări extrapiramidale: sindrom Parkinson (hipersecreţie salivară, rigiditate musculo-
scheletică, parkinsonism, extenuare , rigiditate la mişcările pasive tip roată dinţată , bradikinezie,
hipokinezie, imobilitate facială, tensiune musculară, akinezie, rigiditate a gâtului, rigiditate musculară,
mers parkinsonian, reflex glabelar anormal , tremor parkinsonian), acatizie (nelinişte, hiperkinezie şi
sindromul mişcării nestăpânite a picioarelor), tremor, diskinezie (spasme musculare, coreoatetoză,
atetoză şi mioclonie), distonie.
Distonia include distonie, hipertonie, torticolis, contracţii necontrolate musculare, contractură
musculară, blefarospasm, mişcări oculogire, paralizia limbii, spasm facial, laringospasm , miotonie,
opistotonus , spasm orofaringeal , pleurotonus, spasme ale limbii şi trismus . Este de notat că tot acest
spectru de simptome nu are neapărat origine extrapiramidală. Insomnia include: insomnie de debut,
insomnie de mijloc; Convulsiile includ: convulsii Grand mal; Tulbură rile ciclului menstrual includ:
ciclu menstrual neregulat, oligomenoree; Edemele includ: edeme generalizate, edem periferic, edeme
profunde.
Reacţ ii adverse semnalate la medicamente con ţinând paliperidonă
Paliperidona este un metabolit activ al risperidon ei, de aceea profilul reacţiilor adverse al acestor
compuş i (incluzând atât formele orale cât ş i injectabile) sunt relevante reciproc . În plus faţă de reac ţiile
adverse men ţionate mai sus, următoarea reacţia adversă a fost semnalată la utilizarea produselo r care
conţ in paliperidonă ş i pot fi aşteptate să apară şi la risperidonă.
Tulburări cardiace: sindromul tahicardiei posturale ortostatice.
Reacţii specifice clasei
Ca şi în cazul altor antipsihotice au fost raportate cazuri foarte rare de prelungire a i ntervalului QT în
cadrul studiilor post marketing cu risperidonă. Alte reacţii cardiace specifice clasei relaţionate cu
prelungirea intervalului QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară,
moarte subită, stop cardiac ş i torsada vârfurilor.
Tromboembolism venos
În timpul utilizării medicamentelor antipsihotice, s -au raportat cazuri de tromboembolism venos,
inclusiv cazuri de embolism pulmonar şi cazuri de tromboză venoasă profundă (frecvenţă necunoscută).
Creşterea g reutăţii corporale
În cadrul unui studiu placebo controlat cu durata de 6- 8 săptămâni privind creşterea în greutate au fost
incluşi pacienţi cu schizofrenie, criteriul de includere fiind creşterea în greutate cu ≥ 7%. Datele din
cadrul acestui studiu au pu s în evidenţă o incidenţă statistic relevantă de creştere în greutate a lotului
tratat cu Rileptid (18%) comparativ cu placebo (9%). Un studiu placebo controlat cu durata de 3
14
săptămâni cu pacienţi adulţi cu sindrom maniacal acut creşterea incidenţei de creştere în greutate ε 7%
la punctul final a fost comparabilă la lotul tratat cu Rileptid (2,5%) faţă de placebo (2,4), şi a fost uşor
mai ridicată la grupul de control (3,5%).
La copii şi adolescenţi cu tulburări de comportament şi alte tulburări distrupt ive în cadrul unor studii pe
termen lung creşterea în greutate a fost în principal cu 7,3 kg după 12 luni de tratament. Creşterea în
greutate normală la copii cu vârsta de 5 -12 ani este de 3 -5 kg pe an. La cei cu vârst ă de 12- 16 ani
această creştere în greutate este menţinută la fete între 3 -5 kg, în timp ce la băieţi este de 5 kg pe an.
Informaţii suplimentare la grupurile speciale de pacienţi
Reacţiile adverse raportate cu o mare incidenţă la pacienţii vârstnici cu demenţă sau copii faţă de adulţi
sunt prezentate mai jos:
Vîrstnici cu demenţă
Atacul ischemic tranzitor şi accidentul cerebro -vascular au fost reacţiile adverse raportate în cadrul
studiilor clinice cu o frecvenţă de 1,4% şi respectiv 1,5%. În plus, următoarele reacţii adverse au fost
rapo rtate cu o frecvenţă de ε 5% la pacienţii vârstnici cu demenţă şi cu cel puţin o frecvenţă dublă la
adulţi: infecţii urinare, edeme periferice, letargie şi tuse.
Copii
În general, este de aşteptat ca tipurile de reacţii adverse, la copii, să fie similare cu cele observate la
adulţi. Următoarele reacţii adverse au fost raportate cu o frecvenţă ε 5% la copii (5 -7 ani) şi cu o
frecvenţă de cel puţin 2 ori mai mare în cadrul studiilor clinice la adulţi: somnolenţă/sedare, oboseală,
cefalee, creşterea apetitului alimentar , vărsături, infecţii ale tractului respirator superior, congestie
nazală, dureri abdominale, ameţeli, tuse, pirexie, tremor, diaree şi enurezis. Efectul tratamentului pe
termen lung cu risperidonă asupra maturizării sexuale şi a înălţim ii nu a fost studiat în mod adecvat
(vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/ris c al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
În general, semnele şi simptomele raportate sunt rezultatul amplificării efectelor farmacologice
cunoscute ale medicamentului. Acestea includ ameţeli şi sedare, tahicardie şi hipotensiune arterială,
precum şi simptome extrapiramidale. La supradozaj s -au raportat cazuri rare de prelungire a
intervalului QT şi convulsii. Torsada vârfurilor a fost raportată în situaţia supradozajului risperidone i şi
a l paroxetinei.
În caz de supradozaj ac ut trebuie luată în considerare implicarea tuturor medicamentelor administrate.
Tratament
Sunt necesare stabilirea şi menţinerea unei căi aeriene libere, precum şi asigurarea oxigenării şi
ventilării adecvate. Trebuie avute în vedere lavajul gastric (dup ă intubare, dacă pacientul este
inconştient) şi administrarea de cărbune activat, concomitent cu un laxativ în cazul în care ingerarea s -a
făcut cu cel mult o oră înainte. Monitorizarea cardiovasculară trebuie inițiată imediat şi trebuie să
includă monito rizare electrocardiografică continuă în vederea detectării posibilelor aritmii.
Nu există antidot specific pentru Rileptid , de aceea trebuie instituite măsuri adecvate pentru susţinerea
pacientului. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tr atate adecvat, cu aport intravenos de
fluide şi/sau cu agenţi simpatomimetici. În cazul simptomelor extrapiramidale severe trebuie
administrată medicaţie anticolinergică centrală. Supravegherea medicală permanentă şi monitorizarea
trebuie să continue până la îmbunătăţirea stării pacientului.
15
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antipsihotice. codul ATC: N05AX08
Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are o mare afinitate pentru
receptorii serotoninergici 5 -HT
2 şi dopaminergici D2. Risperidona se leagă, de asemenea, de receptorii
alfa
1- adrenergici şi, cu o afinitate mai mică, de receptorii H1-histaminergici şi alpha2-adrenergici.
Risperidona nu are afinitate pentru receptorii colinergici. Deşi risperidona este un antagonist D
2
puternic, fiind consider ată eficace în ameliorarea simptomel or schizofreniei, aceasta determină într-o
proporţie mai mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei decât antipsihoticele clasice.
Antagonismul echilibrat la nivel central serotoninergic şi dopaminergic poate reduce incidenţa reacţiilor
adverse extrapiramidale şi extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi afective ale
schizofreniei .
Efect e farmacodinamice
Eficacitate clinică
Schizofrenia
Eficacitatea terapeutică a risperidonei în tratamentul pe termen scurt al schizofreniei a fost stabilită în
cadrul a patru studii clinice cu durata de 4 -8 săptămâni care au cuprins 2500 pacienţi care au îndeplinit
criteriile DSM -IV pentru schizofrenie. În săptămâna 6 studiul placebo controlat inclus în stabilirea
dozelor de risperidonă cu doze până la 10mg/zi administrate de două ori pe zi, a demonstrat
superioritatea risperidonei faţă de placebo conform scorului total al Scalei ratei de psihiatrie (BPRS). În
studiul placebo controlat cu patru doze fixe de risperidonă (2, 6, 10 şi 16 mg/zi administrate de două ori
pe zi) desfăşurat timp de 8 săptămâni s -a demonstrat superioritate a risperidonei faţ ă de placebo la toate
cele patru grupuri conform scorului total după scala sindromului pozitiv şi negativ (SSPN). În studiul în
care s- au administrat 5 doze fixe (1, 4, 8, 12 şi 16 mg /zi administrate de două ori pe zi) timp de 8
săptămâni dozele de 4, 8 ş i 16 mg risperidonă au fost superioare faţă de 1mg conform SSPN. În studiul
placebo controlat desfăşurat timp de 4 săptămâni în care s -au administrat două doze fixe (4 şi 8 mg
administrate o dată pe zi) rezultatele obţinute la ambele grupuri care au primit risperidonă au fost
superioare grupului placebo la câ ţiva parametrii SSPN, inclusiv SSPN total şi măsura răspunsului (>
20% reducere a scorului total SSPN). În cadrul unui alt studiu de lungă durată la adulţi care au îndeplinit
principalele crit erii DSM-IV pentru schizofrenie , stabili din punct de vedere clinic cel puţin 4 săptămâni
cu un antipsihotic au fost randomizaţi la risperidonă 2- 8 mg/zi sau la haloperidol pentru 1-2 ani urmăriţi
timp de 2 ani din punct de vedere al recăderii. Pacienţii care au pri mit risperidonă au avut o perioadă
semnificativ mai lungă până la recurenţă comparativ cu cei care au primit haloperidol.
Episoade maniacale în tulburarea bipolară
Eficacitatea risperidonei în monoterapie în tratamentul acut al episoadelor asociate cu t ulburarea
bipolară I a fost demonstrată în trei studii clinice dublu orb, placebo controlate pe 820 pacienţi cu
tulburare bipolară I conform criteriilor DSM -IV. În cele trei studii risperidona administrată în doze de 1
până la 6 mg/zi (doza iniţială fiind de 3 mg în două studii şi 2 mg în celălalt studiu) au pus în evidenţă
superioritatea semnificativă a risperidonei faţă de placebo din punct de vedere al punctului final primar
pre -specificat cum ar fi schimbarea bazei scorului în săptămâna 3 în scala ratei maniei timpurii.
Rezultatele secundare ale eficacităţii au fost în general asemănătoare cu rezultatele primare. Totalul
pacienţilor cu o scădere ε50% totală a scorului YMRS de la bază la punctul final la săptămâna 3 a fost
semnificativ mai ridicat pentru risperidonă decât pentru placebo. Unul din cele trei studii a inclus un
braţ tratat cu haloperidol şi o fază de întreţinere dublu orb de 9 săptăm âni. Eficacitatea s- a menţinut pe
parcursul celor 9 săptămâni. Schimbarea de la bază în totalitate a arătat con tinuarea îmbunătăţirii
continue şi a fost comparabilă între risperidonă şi haloperidol la săptămâna 12.
16
Eficacitatea risperidonei în ceea ce priveşte stabilizarea dispoziţiei în tratamentul maniei acute a fost
demonstrată în unul din cele două studii dublu orb de 3 săptămâni care au cuprins 300 pacienţi care au
îndeplinit critariile DMS -IV pentru tulburarea bipolară I. În unul din studii cu durata de 3 săptămâni
doza iniţială a risperidonei a fost de 1- 6 mg/zi, începând de la 2 mg/zi în asociere cu litiu sau valproat a
fost superioară faţă de litiu sau valproat în monoterapie pentru criteriul final principal pre-specificat
cum este schimbarea de la bază a scorului total YMRS în săptămâna 3. În cel de -al doilea studiu de 3
săptămâni risperidona 1- 6mg/zi începând cu 2mg/zi, combinată cu litiu, valproat sau carbamazepină nu
a fost superioară litiului, valproatului sau carbamazepinei în ceea ce priveşte reducerea scorului total
YMRS. O posibilă explicaţie a eşecului acestui studiu a fost schimbarea clearance -ului risperidonei şi 9-
hidroxi -risperidonei de către carbamazepină, legarea de nivele subterapeutice ale risperidonei şi 9 -
hidroxi - risperidonei. În momentul când grupul carbamazepinei a fost exclus în analiza ulterioară,
risperidona asoci ată cu litiu sau valproat a fost superioară litiului sau valproatului administrate în
monoterapie în ceea ce priveşte reducerea scorului total YMRS.
Agresiunea persistentă în demenţă
Eficacitatea risperidonei în tratamentul Comportamentului şi Fiziologiei Simptomelor D emenţei
(CFSD) care include tulburări de comportament, cum sunt agresivitate, agitaţie, psihoze, tulburări ale
activităţii şi afectivităţii a fost demonstrată în trei studii clinice dublu orb, placebo controlate care au
inclus 1150 pacienţi vârstnici cu de menţă moderată şi severă. Unul din studii a inclus doze fixe de
risperidonă de 0,5, 1 şi 2 mg /zi. Două studii cu doze flexibile au inclus grupuri tratate cu doze de
risperidonă cuprinse între 0,5- 4 mg/zi şi res pectiv 0,5- 2 mg/zi. Risperidona a prezentat efect clinic
statistic semnificativ în tratamentul agresiunii şi mai puţin activă în tratarea agitaţiei şi psihozei la
pacienţii vârstnici cu demenţă (măsurată după rata scalei Comportamentului Patologic în boala
Alzheimer şi în Inventarul Agitaţiei Cohen -Mansfield). Efectul tratamentului cu risperidonă a fost
independent de scorul Statusului Examinării Mini -Mentale (şi în consecinţă de severitatea demenţei); a
proprietăţii sedative a risperidonei; de prezenţa sau absenţa psihozei; şi de tipul demenţei, Alz heimer,
vasculară sau mixtă. (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescen ţi
Tulburări comportamentale
Eficacitatea risperidonei în tratamentul de scurtă durată al deteriorării comportamentale a fost
demonstrată în două studii clinice dublu orb placebo controlate pe aproximativ 240 pacienţi cu vârsta
de 5- 12 ani diagnosticaţi cu deteriorare a comport am entului conform DSM -IV şi funcţie intelectuală la
limită sau cu o retardare mentală uşoară sau moderată/tulburări a le capacităţii de învăţare. În cele două
studii risperidona administrată în doze de 0,02 până la 0,06 mg/kg/zi a fost semnificativ superioară
faţă de placebo în ceea ce priveşte criteriul final principal cum este schimbarea de la bază în subscala
Problemelor de comportament în Forma Nisonger a Ratei Comportamentului la Copii la săptămâna 6.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Risperidona este metabolizată la 9 -hidroxi -risperidonă cu activitate farmacologică similară cu
risperidona (vezi Metabolizare şi eliminare)
Absorbţi e
Risperidona este absorbită complet după administrare orală, prezentând o biodisponibilitate de 70%
(CV=25%) şi atingând o concentraţ ie plasmatică maximă în decurs de 1- 2 ore.
Biodisponibilitatea relativă după administrarea orală a risperidonei a unei tablete este de 94%
(CV=10%) comparativ cu soluţia. Alimentele nu influenţează absorbţia risperidonei, fiind posibilă
administrarea în timpul sau între mese. Starea de echilibru a risperidonei este atinsă în mai puţin de 1 zi
la majoritatea pacienţilor, starea de echilibru pentru 9- hidroxi-risperidona este atinsă în mai puţin de 4- 5
zile.
Distribuţi e
17
Risperidona este rapid distribuită, volumul de distribuţie fiind de 1-2 l/kg. În plasmă, risperidona se
leagă de albumină şi α
1- glicoproteină acidă. Legarea de proteinele plasmatice a ris peridonei este de 90
%, iar cea a 9 -hidroxi -risperidonei de 77 %.
Metabolizare şi eliminare
Risperidona se metabolizează hepatic în principal prin hidroxilare enzimatică cu ajutorul citocromului
CYP 2D6, cu formarea metabolitului, 9- hidroxi-risperidonă, care are o activitate farmacologică similară
risperidonei. Risperidona împreună cu 9- hidroxi-risperidona formează fracţiunea antipsihotică activă.
CYP 2D6 prezintă polimorfism genetic. Metabolizarea extensivă CYP 2D6 transformă rapid risperidona
în 9- hidroxi -risperidonă, în timp ce în cazul unui metabolism sărac CYP 2D6 convertirea este încetinită.
Cu toate că metabolizarea extensivă duce la concentraţii mai mici de risperidonă şi mai ridicate de 9-
hidroxi -risperidonă decât în cazul metabolizării încetinite , farmacocinetica risperidonei şi 9-hidroxi-
risperidonei combinate (fracţia activă antipsihotică), după administrarea unei doze unice sau a unor doze
multiple este similară indiferent de tipul metabolizării.
Risperidona se mai poate metaboliz a şi prin N -dezalchilare.
Studii in vitro pe microzomi hepatici umani au arătat că risperidona la concentraţii clinice relevante nu
inhibă substanţial metabolizarea altor medicamente prin isoenzima citocromului P450 inclusiv C YP
1A2, C YP 2A6, CYP 2C8/9/10, CYP 2D6, CY P 2
E1, CYP 3A4 şi CYP 3A5. La o săptămână după
administrare, 70% din doză este excretată în urină şi 14% în materii fecale. În urină, risperidona
împreună cu 9- hidroxi-risperidona reprezintă 35 -45 % din doză, restul fiind metaboliţi inactivi.
După administ rarea orală la pacienţii psihotici, risperidona este eliminată cu un timp de înjumătăţire
plasmatică de aproximativ 3 ore . Timpul de înjumătăţire prin eliminare pentru 9- hidroxi-risperidonă şi
al întregii fracţiuni antipsihotice active este de 24 ore.
Li nearitate /Non- linearitate
Concentraţiile plasmatice ale risperidonei sunt proporţionale cu doza administrată indiferent de doza
terapeutică administrată.
Vârstnici, insuficienţă hepatică şi renală
Un studiu cu o singură doză a arătat concentraţii pla smatice active mai mari cu 43% a fracţiei
antipsihotice, timp de înjumătăţire cu 38% mai lung şi clearance redus al fracţiunii antipsihotice active,
cu 30% la pacienţii vârstnici. Conc entraţii plasmatice mai mari a le fracţiei antipsihotice şi o reducere a
clearance- ului cu 60% la pacienţii cu insuficienţă renală. Concentraţiile plasmatice ale risperidonei au
fost normale la pacienţii cu insuficienţă hepatică, dar fracţiunea plasmatică liberă medie a risperidonei a
fost crescută cu aproximativ 35%.
Copii ş i adolescenţi
La copii, parametrii farmacocinetici ai risperidonei, 9- hidroxi-risperidonei şi fracţiunii active au fost
similari cu cei de la adulţi.
Sex, rasă şi fumători
Analiza farmacocinetică a populaţiei din aceste puncte de vedere nu a pus în evide nţă diferenţe în
funcţie de sex, rasă sau populaţie fumătoare în ceea ce priveşte farmacocinetica risperidonei şi a fracţiei
active antipsihotice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile de toxicitate (sub)cronic ă în cadrul cărora dozele iniţiale au fost administrate la şobolani şi
câini imaturi din punct de vedere sexual au fost prezente efecte dependente de doze la tractul genital la
femele şi masculi şi asupra glandelor mamare. Aceste efecte au fost în legătură cu creşterea nivelelor
plasmatice al e prolactinei, rezultată din activitatea risperidonei asupra blocării receptorilor D2
dopaminergici. În plus, studiile pe culturi de celule au sugerat creşterea celulelor tumorale mamare prin
stimularea prolactinei. Risperidona nu are efecte teratogene la şobolani şi iepuri. În studiile pe şobolani
privind acţiunea risperidonei asupra reproducerii , efectele adverse observate au fost modificări ale
18
comportamentului în timpul împerecherii, şi asupra greutăţii şi supravieţuirii la naştere a puilor nou-
născuţi. Expunerea intra -uterină la risperidonă la şobolani a fost asociată cu deficite cognitive la adulţi.
Alţi antagonişti dopaminergici administraţi la animale gestante, au cauzat efecte negative privind
capacitatea de învăţare şi dezvoltarea locomotorie la no u-născuţi.
Într -un studiu de toxicitate la şobolani tineri la care s -a administrat oral risperidonă, s -a observat
creşterea mortalităţii puilor şi întârziere în dezvoltarea fizică. Într -un studiu cu dur ata de 40 de
săptămâni, în care s-a administrat oral risperidonă la câini tineri, s -au observat întârzieri ale maturizării
sexuale. Pe baza ASC, creşterea oaselor lungi nu a fost afectată la câini la o expunere de 3,6 ori mai
mare decât expunerea maximă la adolescenţi (1,5 mg/zi); în timp ce efectele asupra oaselor lungi şi
maturizării sexuale au fost observate la o expunere de 15 ori mai mare decât expunerea maximă la
adolescenţi.
Risperidona nu este genotoxică aşa cum rezultă în urma unor serii de teste. S tudiile privind
carcinogenitatea orală a risperidone i la şobolani au evidenţiat o creştere semnificativă statistic a
adenoamelor glandei pituitare (şoareci), pancreasului endocrin ( şobolani) şi a adenocarcinoamelor
glandei mamare (ambele specii). Aceste tumori pot fi explicate prin antagonismul D2 dopaminer gic şi a
hiperprolactinemiei. Relevanţa clinică a acestor tumori la rozătoare şi riscul la om nu sunt cunoscute.
Studiile in vitro şi in vivo pe modele animale au arătata că la doze mari risperidona poate determina
prelungirea intervalului QT, care a fost asociată cu un risc teoretic crescut la pacienţii care prezentau
torsada vârfurilor.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu.
Film:
Rileptid 1 mg
Opadry -Y -1 -7000 -White : H ipromeloză,
D ioxid de titan (E171),
M acrogol 400.
Rileptid 2 mg
Opadry Green 03B21370 : H ipromeloză,
D ioxid de titan (E171),
M acrogol 400,
A luminiu indigo carmin (E 132) ,
A luminiu galben de chinolină (E 104).
Rileptid 3 mg
Opadry Green 03B21372 : H ipromeloză,
D ioxid de titan (E171),
M acrogol 400,
A luminiu indigo carmin (E 132) ,
A luminiu galben de chinolină (E 104).
Rileptid 4 mg
Opadry Green 03B21368 : H ipromeloză,
D ioxid de titan (E171),
M acrogol 400,
19
Aluminiu indigo carmin (E 132) ,
A luminiu galben de chinolină (E 104).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
RILEPTID 1 mg
30 luni
RILEPTID 2 mg,3 mg, 4 mg
5 ani
Numărul seriei de f abricaţie, data de fabricaţie şi data de expirare sunt inscripţionate pe cutie.
A nu se utiliza acest medicament după data de valabilitate înscrisă pe ambalaj.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul or iginal.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu blister e din PVC -PVDC/Al a câte 10 , 20 sau 60 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebu ie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS PHARMACEUTICALS PLC.
Kereszt úri út 30 -38, H -1106 Budapesta,
Ungaria
8. NUMERE LE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Rileptid 1 mg
7942/2006/01- 03
Rileptid 2 mg
7943/2006/01 -03
Rileptid 3 mg
7944/2006/01- 03
Rileptid 4 mg
7945/2006/01- 03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A RE ÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
20
Data primei autoriz ări - Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENT ULUI
R ileptid 1 mg comprimate filmate
R ileptid 2 mg comprimate filmate
R ileptid 3 mg comprimate filmate
R ileptid 4 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Substanţa activă:
Fiecare comprimat filmat conţine risperidonă 1 mg, 2 mg, 3 mg respectiv 4 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut :
Fiecare comprimat filmat de 1 mg, 2 mg, 3 mg şi 4 mg conţine lactoză monohidrat 76,0 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Rileptid 1 mg
Com primate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, inodore sau aproape inodore ,
având marcat „E 751” pe una din feţe, iar pe cealaltă o linie mediană.
Rileptid 2 mg
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare verde deschis, inodore sau aproape inodore , având
marcat „E 752” pe una din feţe, iar pe cealaltă o linie mediană.
Rileptid 3 mg
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare verde deschis, inodore sau aproape inodore, având
marcat „E 753” pe una din feţe, iar pe cealaltă o lin ie mediană.
Rileptid 4 mg
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare verde închis, inodore sau aproape inodore, având
marcat „E 754” pe una din feţe, iar pe cealaltă o linie mediană.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Rileptid este indicat în tratamentul schizofreniei .
Rileptid este indicat în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe asociate tulburărilor
bipolare.
2
Rileptid este indicat pentru tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) a stărilor agresive
persistente la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă care nu răspund la abordările
non- farmacologice şi unde există risc de autovătămare sau de ostilitate la adresa celorlalţi.
Rileptid este indicat p entru tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) a stărilor agresive
persistente la copii cu vârsta de 5 ani şi adolescenţi cu tulburări de comportament cu nivel intelectual
scăzut sau retardare mentală diagnosticată conform criteriilor DSM- IV, a căror agresivitate sau
comportamente distructive necesită tratament farmacologic. Tratamentul farmacologic trebuie să fie
parte a unui program de tratament care include asistenţă psihologică şi educaţională. Risperidona se
recomandă a fi prescrisă de un me dic specialist în neurologie pediatrică şi psihiatrie pediatrică sau de
către un medic cu experienţă în tratamentul tulburărilor de comportament la copii şi adolescenţi .
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Schizofrenie:
Adulţi
Rileptid poate fi admini strat de 1-2 ori pe zi.
Doza iniţială este de 2 mg risperidonă pe zi, administrată oral. În ziua a doua doza poate fi crescută la 4
mg risperidonă. Ulterior doza poate fi menţinută neschimbată sau va fi individualizată, dacă se
consideră necesar. Majorit atea pacienţilor răspund optim la doze zilnice între 4 şi 6 mg risperidonă. La
unii pacienţi este posibil să fie necesară o fază mai îndelungată de stabilire a dozei optime, precum şi o
doză de atac, respectiv de întreţinere, mai mici.
Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu s -au dovedit a fi superioare ca eficacitate în comparaţie cu dozele
mai mici şi pot determina simptome extrapiramidale. Deoarece siguranţa în cazul unor doze mai mari de
16 mg pe zi nu a fost evaluată, nu trebuie utilizate doze peste acest n ivel.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi. Această doză poate fi ajustată
individual prin creşteri de câte 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi până la o doză de 1- 2 mg risperidonă de
2 ori pe zi.
Copii şi adolescenţ i
Risperidona nu este recomandată pentru tratamentul schizofreniei la copii cu vârsta sub 18 ani datorită
lipsei datelor privind eficacitatea.
Mania asociată tulburărilor bipolare:
Adulţi
Doza iniţială recomandată este de 2 mg risperidonă, o dată pe zi . Ajustarea dozei, dacă este necesar, se
face individual prin creşteri de 1 mg pe zi, la interval de cel puţin o zi. Risperidona poate fi administrată
în doze cuprinse între 1- 6 mg pe zi în funcţie de eficacitatea şi tolerabilitatea fiecărui pacient. Doze
zilnice mai mari de 6 mg nu au fost studiate la pacienţii cu episoade maniacale.
Ca şi în cazul altor tratamente simptomatice continuarea tratamentului cu Rileptid trebuie evaluat şi
continuarea tratamentului justificată periodic.
Vârstnici
Se recomand ă o doză iniţială de 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi. Această doză poate fi ajustată
individual prin creşteri de câte 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi până la o doză de 1- 2 mg risperidonă de
2 ori pe zi. Deoarece experienţa clinică la vârstnici este li mitată se recomandă precauţie.
3
Copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu există experienţă privind administrarea risperidonei în
boala bipolară de aceea nu este recomandată la această categorie de pacienţi.
Comportament agres iv persistent la pacienţii cu demenţă moderată –severă de tip Alzheimer
Se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză de 0,25 mg risperidonă de 2 ori pe zi.
Această doză poate fi ajustată individual prin creşteri de câte 0,25 mg risperidonă de 2 ori pe z i, la
intervale de 2 zile.
Pentru majoritatea pacien ţilor doza optimă este de 0,5 mg risperidonă de 2 ori pe zi. Totuşi, unii pacienţi
pot necesita doze de până la 1 mg risperidonă de 2 ori pe zi.
Rileptid nu trebuie administrat mai mult de 6 săptămâni la pacienţii cu stări de agresivitate persistente
diagnosticaţi cu demenţă Alzheimer. În timpul tratamentului pacienţii trebuie evaluaţi frecvent şi
periodic şi de asemenea trebuie evaluată necesitatea continuării tratamentului.
Tulburări de comportament
C opii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 -18 ani
Pentru subiecţii cu o greutate ≥50 kg se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză unică de 0,5 mg
risperidonă pe zi. Ajustarea dozei, dacă este necesar, se face individual prin creşteri de 0,5 mg pe
zi, la interval de 2 zile. Doza optimă pentru majoritatea pacienţilor este de 1 mg pe zi. La unii pacienţi
este suficientă o doză de 0,5 mg pe zi în timp ce alţii necesită o doză de până la 1,5 mg pe zi. Pentru
subiecţii cu o greutate <50 kg se recoma ndă iniţierea tratamentului cu o doză de 0,25 mg risperidonă
pe zi .
Ajustarea dozei, dacă este necesar, se face individual prin creşteri de 0,25 mg pe zi, la
interval de 2 zile. Doza optimă pentru majoritatea pacienţilor este de 0,5 mg pe zi. La unii pacienţi este
suficientă o doză de 0,25 mg pe zi în timp ce alţii necesită o doză de până la 0,75 mg pe zi.
Ca şi în cazul altor tratamente simptomatice continuarea tratamentului cu Rileptid trebuie evaluată şi
justificată periodic.
Rileptid nu este r ecomandat pentru tratamentul copiilor cu vârsta sub 5 ani deoarece nu există o
experienţă clinică la această categorie de pacienţi.
Insuficienţă renală şi hepatică
La pacienţii cu insuficienţă renală capacitatea de eliminare a fracţiei cu acţiune antips ihotică este mai
scăzută decât la cei sănătoşi. La pacienţii cu insuficienţă hepatică concentraţia plasmatică a fracţiunii
libere a risperidonei este crescută.
La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, indiferent de indicaţia terapeutică, dozele iniţiale şi de
întreţinere trebuie înjumătăţite, iar titrarea dozelor trebuie să se facă mai lent.
Rileptid trebuie administrat cu precauţie la această grupă de pacienţi.
Mod de administrare
Rileptid se administrează oral. Alimentele nu influenţează a bsorbţia Rileptid.
Întreruperea tratamentului se recomandă să se facă treptat. În cazul întreruperii bruşte a tratamentului au
fost semnalate rar simptome acute de sevraj care au inclus greaţă, vărsături, hiperhidroză şi insomnie
(vezi pct. 4.8). S -au ra portat de asemenea recurenţe ale simptomelor psihotice şi tulburări involuntare de
motilitate (cum sunt acatizi e, distonie şi diskinezie).
Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare
Când se consideră necesar din punct de vedere medical, este recom andată întreruperea treptată a
tratamentului anterior, pe măsură ce se iniţiază tratamentul cu Rileptid.
4
De asemenea, când se consideră necesar din punct de vedere medical, trecerea de la un antipsihotic de
depozit la terapia cu Rileptid trebuie făcută înl ocuind următoarea injectare programată.
Trebuie reevaluată periodic necesitatea continuării medicaţiei antiparkinsoniene existente .
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Cre şterea mortalită ţii la pacien ţii vârstnici cu demen ţă
La pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice, inclusiv risperidonă, s -a observat în
urma unei meta -analize a 17 studii clinice efectuate, o creştere a mortalităţii comparativ cu lotul
placebo. În studiile placebo controlate cu risperidonă administrată oral, incidenţa mortalităţii la această
categorie de pacienţi a fost de 4% comparativ cu lotu l placebo unde valoarea a fost de 3,1%. Rata de
supravieţuire (interval de confidenţă 95%) a fost de 1,21 (0,7, 2,1). Vârsta medie a pacienţilor care au
decedat a fost de 86 ani (67 -100).
Datele rezultate din două studii observaţionale mari au demonstrat că pacienţii vârstnici cu demenţă,
care sunt trataţi cu antipsihotice convenţionale, sunt, de asemenea, expuşi unui risc uşor crescut de deces
comparativ cu cei care nu sunt trataţi. Datele existente sunt insuficiente pentru a da o estimare sigură a
mărimii exacte a riscului şi cauza riscului crescut nu este cunoscută. Limita până la care datele de
mortalitate crescută rezultate din studiile observaţionale pot fi atribuite medicamentului antipsihotic în
comparaţie cu unele caracteristici ale pacienţilor nu es te clară.
Co -administrarea cu furosemid
În cadrul studiilor placebo controlate la pacienţii vârstnici cu demenţă s -a observat o incidenţă crescută
a mortalităţii în cazul asocierii risperidonei cu furosemid (7,3% , vârsta medie de 89 de ani, rata 75- 97)
faţă de grupul tratat numai cu risperidonă (3,1%, vârsta medie 84 de ani, rata 70- 96) sau numai cu
furosemid (4,1%, vârsta medie 80 de ani, rata 67- 90). Creşterea incidenţei mortalităţii la pacienţii trataţi
cu furosemid şi risperidonă a fost observată în cadrul a două din cele patru studii clinice efectuate. Co-
administrarea risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice administrate în doze mici) nu
a fost asociată cu evenimente similare.
Mecanismul fiziopatologic al acestor evenimente nu a putut fi explicat. Cu toate acestea administrarea
trebuie făcută cu precauţie în funcţie de balanţa risc/beneficii, sau este recomandată luarea în
considerare a co -administrării cu alte diuretice decât furosemidul. În cazul tratamentului asociat cu a lte
diuretice incidenţa mortalităţii nu a fost crescută. Indiferent de tratament deshidratarea este un factor de
risc pentru mortalitate la pacienţii vârstnici cu demenţă şi trebuie evitată.
Evenimente cerebro -vasculare (ECV)
În studiile clinice randomi zate, controlate cu placebo , efectuate cu unele antipsihotice atipice, la
pacienţii cu demenţă, a fost observat un risc de aproximativ trei ori mai mare de evenimente adverse
cerebro -vasculare. Datele cumulate din cadrul a şase studii clinice placebo contr olate cu pacienţi în
principal vârstnici (cu vârsta >65 de ani) cu demenţă au pus în evidenţă faptul că ECV (grave sau mai
puţin grave) au fost în proporţie de 3,3% (33/1009) la pacienţii trataţi cu risperidonă şi 1,2% (8/712) la
cei trataţi cu placebo. Ra ta de supravieţuire (în interval de incidenţă 95%) a fost 2,96 (1,34, 7,50).
Mecanismul creşterii incidenţei acestui risc nu este cunoscut. Creşterea riscului nu poate fi exclusă nici
pentru alte antipsihotice sau la alte categorii de pacienţi.
Rileptid trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu factori de risc pentru accident cerebral vascular.
5
Riscul ECV a fost semnificativ crescut la pacienţii cu demenţă mixtă sau de tip vascular faţă de cei cu
demenţă Alzheimer. De aceea pacienţii cu demenţă de altă natură decât demenţa Alzheimer nu trebuie
trataţi cu risperidonă.
Medicii trebuie să evalueze balanţa risc/beneficiu în cazul utilizării risperidonei la pacienţii vârstnici cu
demenţă, luând în calcul riscul previzibil de accident vascular cerebral pentru fiecare pacient în parte.
Pacienţii/aparţinătorii trebuie să raporteze imediat dacă apar semne sau simptome al e unui potenţial
ECV cum sunt oboseală neaşteptată sau senzaţie de amorţeală a feţei, braţelor sau picioarelor, sau
tulburări de vorbire sa u oculare. Trebuie luată în considerare imediat orice opţiune de tratament inclusiv
întreruperea administrării risperidonei.
Rileptid trebuie administrat pe o perioadă cât mai scurtă de timp pentru tratamentul stărilor de agresiune
persistentă cu demenţă Alzheimer moderată-severă asociat cu abordări de tratament non- farmacologic
care însă nu au avut rezultatele scontate sau nu au fost eficiente şi în situaţia unui risc potenţial de
autovătămare sau agresiune la adresa celorlalţi.
Pacienţii trebuie reevaluaţi periodic, ca şi necesitatea continuării tratamentului.
Hipotensiune arterială ortostatică
Datorită activităţii alfa -blocante a risperidonei poate să apară hipotensiune arterială ortostatică, în
special în perioada iniţială de stabilire a dozei. Hi potensiune arterială clinic semnificativă a fost
observată după punerea pe piaţă şi în cazul co- administrării cu un tratament antihipertensiv.
Rileptid trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare cunoscute (cum sunt
insuficie nţă cardiacă, infarct miocardic, tulburări de conducere, deshidratare, hipovolemie sau boală
cerebro -vasculară), iar ajustarea dozelor se face treptat (vezi pct. 4.2). În cazul apariţiei hipotensiunii
arteriale trebuie luată în considerare reducerea dozei de risperidonă.
Leucopenie, neutropenie ş i agranulocitoză
Au fost raportate cazuri de leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză la administrarea medicamentelor
antipsihotice inclusiv risperidona. În timpul supravegherii după punerea pe pia ţă a fost rap ortată foarte
rar agranulocitoză (<1/10000 pacien ţi).
Pacien ţii cu antecedente de valori scăzute clinic semnificative ale celulelor albe din sânge (CAS) sau cei
cu leucopenie/neutropenie indusă de medicamente trebuie monitorizaţi în timpul primelor luni d e
tratament şi în absenţa altor cauze, poate fi luată în considerare întreruperea tratamentului cu risperidonă
la primele semne clinic semnificative de scădere a numărului de CAS.
Pacien ţii cu neutropenie clinic semnificativă trebuie atent monitoriza ţi în cazul apari ţiei pirexiei sau
altor simptome sau semne de infec ţie ş i în cazul apari ţiei acestor simptome sau semne trebuie instituit
prompt un tratament. Pacienţ ii cu neutropenie severă (numărul absolut de neutrofile <1 x 109/L) trebuie
să întrerupă tratamentul cu risperidonă până la recuperarea numărului CAS.
Diskinezie tardivă/simptome extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu efecte antagoniste la nivelul receptorilor dopaminergici au fost asociate cu inducerea
diskineziei tardive, caracterizată prin mişcări ritmice involuntare, predominant ale limbii şi/sau ale feţei.
S -a raportat că apariţia simptomelor extrapiramidale este un factor de risc pentru diskinezia tardivă.
Dacă apar semne şi simptome ale diskineziei tardive, trebuie luată în considerare întreruperea întregii
medicaţii antipsihotice.
Sindrom neuroleptic malign (SNM)
Apariţia sindromului neuroleptic malign, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate
posturală, confuzie şi nivele crescute ale creatin fosfokinazei a fost raportată în timpul tratamentului
antipsihotic. În plus pot să apară şi alte simptome cum sunt mioglobinurie (rabdomioliză) şi insuficienţă
renală acută. În acest caz trebuie întrerupt orice tratament antipsihotic inclusiv cu Rileptid.
6
Boală Parkin son şi demenţ ă cu corpi Lewy
Medicul trebuie să evalueze balanţa beneficiu/risc atunci când prescrie un tratament antipsihotic,
inclusiv cu Rileptid la pacienţii cu boală Parkinson sau demenţă cu corpi Lewy (DCL). Este posibilă o
agravare a bolii Parkinso n. Ambele afecţiuni pot fi factori de risc pentru declanşarea SNM datorită
sensibilităţii crescute faţă de tratamentul antipsihotic, aceşti pacienţi fiind excluşi din cadrul studiilor
clinice. Simptomele creşterii sensibilităţii la tratamentul cu antipsiho tice includ confuzie, obnubilare,
instabilitate posturală cu prăbuşiri frecvente, adăugate peste simptomele extrapiramidale.
Hiperglicemi e ş i diabet zaharat
În timpul tratamentului cu risperidonă au fost raportate hiperglicemi e, diabet zaharat şi exacer barea unui
diabet zaharat pre -existent. În unele cazuri, a fost raportată creştere în greutate prealabilă, care poate fi
considerată factor predispozant. Asocierea cetoacidozei cu coma diabetică a fost raportată rar şi foarte
rar. Se recomandă monitorizare clinică adecvată în conformitate cu ghidurile de utilizare ale
medicamentelor antipsihotice. La pacientul tratat cu orice antipsihotic atipic, incluzând risperidona ,
trebuie monitorizate simptomele hiperglicemiei ( cum sunt polidipsia, poliuria, polifagia şi senzaţia de
slăbiciune), iar pacienţii cu diabet zaharat trebuie monitorizaţi permanent pentru înrăutăţirea controlului
glicemiei.
Creştere în greutate
A fost raportată creştere semnificativă în greutate asociată cu utilizarea risperidonei. Greutatea corporală
trebuie controlată periodic.
Hiperprolactinemie
Studiile pe culturi de celule sugerează că proliferarea celulelor tumorale mamare la om poate fi
stimulată de prolactină. Deşi nu este clară şi demonstrată de studii clinice şi epidemiologice asoc ierea cu
administrarea antipsihoticelor trebuie să se facă cu precauţie la pacienţii cu istoric medical relevant.
Rileptid trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu hiperprolactinemie pre -existentă sau la cei cu
tumori prolactin -dependente.
Prelun gire a intervalului QT
Prelungi rea intervalului QT a fost rar raportată în studiile post -marketing. Ca şi în cazul altor
antipsihotice administrarea risperidonei trebuie să se facă cu precauţie la pacienţii care au în antecedente
boli cradiovasculare cu p relungirea intervalului QT, bradicardie sau dezechilibre ale balanţei
electrolitice (hipokaliemie, hipomagneziemie) deoarece poate creşte riscul efectelor aritmogene sau
asocierea risperidonei cu medicamente care prelungesc intervalul QT.
Convulsii
Ut ilizarea Rileptid la pacienţii care au prezentat convulsii în antecedente trebuie să se facă cu precauţie
cunoscut fiind faptul că neurolepticele scad pragul convulsivant.
Priapism
Datorită efectelor de blocare alfa adrenergică Rileptid poate provoca pri apism.
Reglarea temperaturii corpului
Medicamentele antipsihotice pot determina afectarea termoreglării corporale. Se recomandă precauţie în
momentul prescrierii de Rileptid mai ales în cazul pacienţilor care pot prezenta condiţii favorabile unei
creşter i a temperaturii corporale cum sunt exerciţii fizice intense, expunerea la căldură, tratament
concomitent cu medicamente anticolinergice, sau în cazul unei deshidratări.
Efect antiemetic
7
În studiile preclinice cu risperidoă s-a observat un efect antiemet ic. Acest efect, dacă apare la oameni,
poate masca semnele şi simptomele unui supradozaj cu unele medicamente sau a unei situaţ ii cum este
obstruc ţia intestinală, sindrom Reye's ş i tumori cerebrale.
Insuficien ţă renală şi hepatică
Pacien ţii cu insuficien ţă renală au o capacitate scăzută de eliminare a frac ţiei active de antipsihotic
comparativ cu pacien ţii adul ţi cu func ţie renală normală. La pacien ţii cu funcţie hepatică afectată
concentraţ ia plasmatică a fracţ iei libere de risperidonă este crescută.
Tr omboembolism venos
Au fost raportate cazuri de apariţie a tromboembolismului venos (TEV) în cadrul tratamentului cu
medicamente antipsihotice. Întrucât pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă deseori factori de risc
dobândiţi pentru apariţia TEV, trebuie identificaţi toţi aceşti factori înainte şi în timpul tratamentului cu
risperidonă şi trebuie luate măsurile de prevenţie necesare.
Sindrom de Iris Flasc Intr aoperator
Sindromul de Iris Flasc Intraoperator (SIFI) a fost observat în timpul opera ţiilor c hirurgicale de
cataractă la pacien ţii care primeau tratament cu medicamente cu efect antagonist alfa 1a- adrenergic,
inclusiv risperidona (vezi pct. 4.8). SIFI poate cre şte riscul complica ţiilor oculare în timpul sau după
actul chirurgical. Medicul chirurg oftalmolog trebuie informat înainte de opera ţie despre utilizarea
anterioară sau curentă a medicamentelor cu efect antagonist alfa 1- a adrenergic. Nu au fost stabilite
beneficiile întreruperii tratamentului cu medicamente cu efect antagonist alfa1 -a adrene rgic înainte de
actul operator ş i trebuie luat în calcul ş i riscul întreruperii tratamentului antipsihotic.
Copii şi adolescenţi
Înainte de a prescrie risperidona la copii sau adolescenţi care prezintă tulburări de comportament
aceştia trebuie atent evaluaţi din punct de vedere al cauzelor fizice şi sociale care pot determina
comportament agresiv cauze cum sunt durerea sau solicitări neadecvate ale mediului înconjurător.
Efectul sedativ al risperidonei trebuie atent monitorizat la această grupă de pacienţi deoarece poate
afecta abilităţile de învăţare. Schimbarea momentului de administrare a l risperidonei poate determina
creşterea impactului de sedare asupra capacităţii de atenţie a copiilor sau adolescenţilor.
Risperidona poate determina importa nte creşteri în greutate şi al indexului de masă corporală (BMI).
Se recomandă măsurarea greută ţii corporale înainte de începerea tratamentului şi monitorizarea
periodică a acesteia. Schimbările survenite în înălţime în cadrul studiilor extinse de lungă durată au fost
mai puţin relevante şi adecvate vârstei.
Efectul risperidonei în cadrul tratamentelor de lungă durată asupra dezvoltării sexuale şi greutăţii
corporale nu a fost studiat îndeajuns.
Datorită efectelor potenţiale asupra creşterii şi dezvoltă rii sexuale din cauza unei hiperprolactinemii
prelungite la copii şi adolescenţi este necesară evaluarea clinică regulată a statusului endocrinologic care
să includă măsurarea greutăţii corporale, înălţimii, dezvoltarea sexuală, monitorizarea ciclului mens trual
şi alte efecte potenţiale datorate prolactinei.
În timpul tratamentului cu risperidonă este necesară o examinare regulată a simptomelor extrapiramidale
ca şi a altor tulburări de motilitate.
Pentru modul de administrare specific recomandat pentru copii şi adolescenţi vezi pct. 4.2.
Excipienţi
Rileptid conţine lactoză . Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză (Lapp) sau
sindrom de malabsorbţie la glucoză – galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiu ni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
8
Ca şi pentru alte antipsihotice este recomandată precauţie atunci când se prescrie risperidona împreună
cu - medicamente care prelungesc intervalul QT cum sunt antiaritmicele (chinidina, disopiramida,
procainamida , propafenona, amiodarona, sotalol ul), antidepresive triciclice (amitriptilina), antidepresive
tetraciclice (maprotilina), unele antihistaminice, alte antipsihotice, unele antimalarice (chinine şi
meflochine) şi cu medicamente care produc dezechilibru electrolitic (hipokaliemie, hipomagneziemie),
medicamente care produc bradicardie sau medicamente care inhibă metabolizarea hepatică a
risperidonei .
Această listă nu este exhaustivă.
Potenţialul Rileptid de a influenţa acţiunea altor medicament e
Risperidona trebuie utilizată cu precauţie în asociere cu alte medicamente care acţionează la nivel
central, cele care au în compoziţie alcool etilic, opiacee şi benzodiazepine din cauza creşterii riscului de
sedare.
Risperidona poate antagoniza efect ul levodopa şi a altor agonişti dopaminergici. Dacă această asociere
este absolut necesară, mai ales în faza finală a bolii Parkinson, trebuie prescrisă cea mai mică doză
posibilă pentru ambele tratamente.
În studiile post -marketing s -a observat apariţia hipotensiunii arteriale clinic semnificativ e la asocierea
risperidonei cu antihipertensive.
Ri speridona nu pare a influenţa clinic semnificativ farmacocinetica litiului, valproatului, digoxinei sau
topiramatului.
Potenţialul altor medicamente de a inf luenţa Rileptid
Carbamazepina scade concentraţia plasmatică a fracţiunii active antipsihotice a risperidonei. Efecte
similare s- au observat şi în cazul rifampicinei, fenitoinei şi fenobarbitalului care sunt inductori ai
enzimei hepatice CYP 3A4 ca şi a P -glicoproteinei. În momentul iniţierii sau întreruperii tratamentului
cu carbamazepină sau alţi inductori enzimatici CYP 3A4/P -glucoproteină (P -eg) medicul trebuie să
reevalueze dozele de Rileptid .
Fluoxetina şi paroxetina, inhibitori ai CYP 2D6 cresc concentraţiile plasmatice ale risperidonei, mai
puţin pe cele ale fracţiunii antipsihotice active. Atunci când se iniţiază sau se întrerupe asocierea cu
fluoxetină sau paroxetină, medicul trebuie să reevalueze doza de Rileptid. Este de a şteptat ca şi alţi
in hibitori CYP 2D6 cum sunt chinidina să influenţeze concentraţia plasmatică a risperidonei prin acelaşi
mecanism.
Atunci când se iniţiază sau se întrerupe asocierea cu fluoxetină sau paroxetină, medicul trebuie să
reevalueze doza de Rileptid .
Verapamilu l care este un inhibitor CYP 3A4 şi P -eg, creşte concentraţia plasmatică a risperidonei.
Galantamina şi donepezilul, nu au demonstrat un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii
risperidonei şi fracţiunii antipsihotice active.
Fenotiazinele, a ntidepresivele triciclice şi unele beta -blocante pot creşte concentraţiile plasmatice de
risperidonă, dar nu şi pe cele ale fracţiunii libere active. Amitriptilina nu afectează farmacocinetica
risperidonei sau a fracţiun ii antipsihotice active. Cimetidina şi ranitidina cresc biodisponibilitatea
risperidonei, dar numai puţin pe cele ale fracţiunii libere active. Eritromicina, un inhibitor al CYP 3A4,
nu modifică farmacocinetica risperidonei şi a fracţiunii antipsihotice active.
Asocie rea psihostimulantelor (metilfenidatul) cu risperidona la copii şi adolescenţi nu au modificat
farmacocinetica sau eficacitatea risperidonei.
Vezi pct. 4.4 referitor la creşterea mortalităţii la pacienţii vârstnici cu demenţă cărora li se administrează
concomitent furosemid.
9
Nu este recomandată administrarea concomitentă de Rileptid cu paliperidona, aceasta fiind metabolitul
activ al risperidonei deoarece asocierea lor poate conduce la efecte aditive antipsihotice.
Copii şi adolescen ţi
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi .
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea risperidonei la femeile gravide.
Risperidona nu s -a dovedit teratogenă în studiile la animale, dar s -au descoperit alte tipuri de toxi citate
asupra reproducerii (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut.
Nou -născuţii expuşi la medicamente antipsihotice (incluzând risperidona) în timpul trimestrului al
treilea de sarcină prezintă un risc al reacţiilor adverse care includ simptome extrapiramidale şi/sau
sindrom de abstinenţă care pot varia în ceea ce priveşte severitatea şi durata după naştere. Au fost
raportate agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, detresă respiratorie sau probleme de
alimentaţie. În consec inţă nou-născuţii trebuie atent monitorizaţi.
Î n timpul sarcinii Rileptid trebuie folosit numai dacă este absolut necesar . Dacă este necesară
întreruperea tratamentului cu risperidonă în timpul sarcinii aceasta nu trebuie făcută brusc.
Alăptarea
În stu dii la animale s -a dovedit că risperidona şi 9- hidroxi-risperidona se excretă în lapte. De asemenea,
la om, s -a demonstrat că risperidona şi 9- hidroxi-risperidona se excretă în cantităţi mici în laptele
matern. Nu există date privind reacţiile adverse la n ou-născuţii care sunt alăptaţi. De aceea, avantajele
alăptării trebuie evaluate faţă de riscurile asupra copilului în cazul tratamentului cu risperidonă.
Fertilitatea
Similar altor medicamente cu acţiune antagoni stă a receptorilor D2 ai dopaminei, risperi dona creşte
nivelul prolactinei. Hiperprolactinemia poate determina supresia hipotalamusului GnRH, ceea ce are ca
rezultat reducerea secreţ iei gonadotropinei pituitare. Acest lucru, poate inhiba func ţia de reproducere
prin afectarea steroidogenezei gonadal e atât la femei cât şi la bărba ţi.
Nu au fost observate efecte relevante în cadrul studiilor non -clinice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Rileptid poate avea efecte minore sau moderate asupra capacităţii de a conduce vehicule din cauza
acţiunii asupra sistemului nervos central şi reacţiilor asupra v ederii (vezi pct. 4.8). Pacienţii vor fi
sfătuiţi să evite aceste activităţi până când nu se stabileşte răspunsul terapeutic individual la tratamentul
cu Rileptid .
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate (incidenţă≥10%) sunt: parkinsonism, sedare/somnolenţă,
cefalee şi insomnie.
Reacţ iile adverse incluzând parkinsonismul şi acatizia par a fi depend ente de doză.
Reacţiile adverse prezentate mai jos au fost raportate în studiile clinice şi cele post -marketing cu
risperidonă, frecven ţa fiind cea estimată în cadrul studiilor clinice.
Au fost utilizaţi următorii termeni şi frecvenţă: foarte frecvente ( ≥1/10), frecvente (≥1/100 până la
<1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 până la <1/100), rare (≥1/10000 până la <1/1000), ş i foarte rare (<
1/10000).
Reacţiile adverse sunt prezentate ţinând cont de frecvenţă şi sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reacţii adverse clasificate pe sisteme, organe şi frecvenţă
Aparate Reacţie adversă
10
sisteme şi
organe
Frecvenţă
Foarte
frecvente
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Foarte
rare
Infecţii şi
infestări
pneumonie,
bronşită,
infecţii ale
tractului
respirator
superior,
sinuzită
infecţii
urinare,
infec ţii
auriculare
simptome de
gripă
Infecţii ale
tractului
respirator, cistită,
infecţii oculare,
tonsilită,
onicomicoză,
celulită, infec ţii
localizate, infec ţii
virale,
acrodermatite
infecţii
Tulburări
hematologic
e şi
limfatice
Neutropenie,
leucopenie,
trombocitopenie,
anemie, scăderea
valorilor
hematocritului,
creş terea numărului
de eozinofile,
agranulocitoză
Tulburări
ale
sistemului
imunitar
hipersensibilitate Reacţie
anafilactic ăc
Tulburări
endocrine
Hiperprolactinemi
ea Secreţie
neadecvată a
hormonului
antidiuretic,
glucozurie
Tulburări
metabolice
şi de
nutriţie
Creşterea greutăţii
corporale,
creşterea
apetitului
alimentar ,
scăderea
apetitului
alimentar
Diabet zaharatb,
hipe rglicemie,
polidipsie, scăderea
greută ţii corporale,
anorexie, cre şterea
valorilor
colesterolului
plasmatic
Intoxicaţie
hidricăc,
hipoglicemie,
hiperinsulinem
ie
c, cre şterea
valorilor
trigliceridelor
plasmatice
Tulburări
psihice
insomnied Tulburări ale
somnului,
agita ţie, depresie,
anxietate
Manie, stare
confuzională,
scăderea libidoului,
nervozitate,
coşmaruri
Stupoare,
anorgasmie
Tulburări
ale
sistemului
nervos
Sedare/
somnolenţ ă,
parkinsonismd
cefalee
Acatizied,
distonied, ameţeli,
dikinezied, tre mor
Diskinezie tardivă,
ischemie cerebrală,
lipsă de reacţ ie la
stimuli, pierdere a
conş tienţei, nivel
scăzut al stării de
conş tienţă,
convulsii
d, sincopă,
hiperactivitate
Sindrom
neuroleptic
malign,
tulburări
cerebrovascula
re, comă
diabetică,
tulburări
motorii ale
11
psihomotorie,
tulburări de
echilibru, afectare a
coordonării,
ameţeli posturale,
tul burări de aten ţie,
dizartrie, disgeuzie,
hipoestezie,
parestezie
capului
Tulburări
oculare
Vedere înceţoşată,
conjunctivită
Fotofobie, ochi
uscaţi, cre şterea
secreţ iei lacrimare,
hiperemie oculară,
mişcări de răsucire
a ochilor,
Glaucom,
tulburări ale
mişcării
ochilor, cruste
pe marginea
pleoapelor
(sindrom de
iris flasc
intraoperator)
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Vertij, tinitus,
dureri auriculare
Tulburări
cardiace
tahicardie Fibrilaţie atrială,
bloc
atrioventricular,
tulburări de
conducere,
prelungirea
intervalului QT
evidenţiată
electrocardiografic,
bradicardie, ECG
anormală, palpitaţii
Aritmie
sinusală
Tulburări
vasculare
Hipertensiune
arterială
Hipotensiune
arterială,
hipotensiune
arterială ortostatică,
bufeuri
Embolism
pulmonar,
tromboză
venoasă
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinal
e
Dispnee, durere
faringo-
laringeală, tuse,
epistaxis,
congestie nazală
Aspiraţie
pulmonară,
congestie
pulmonară,
congestie a
tractului respirator,
raluri respiratorii,
wheezing, disfonie,
tulburări
respiratorii
Sindrom
apneic
nocturn,
hiperventilaţie
Tulburări
gastro-
intestinale
Dureri
abdominale,
disconfort gastric,
vărsături, grea ţă,
consti paţie,
diaree, dispepsie,
xerostomie, dureri
dentare
Incontinenţă fecală,
fecalom,
gastroenterită,
disfagie, flatulen ţă
Pancreatită,
obstruc ţie
intestinală,
umflarea
limbii, chelită
Ileus
paralitic
us
Tulburări Creşterea nivelelor icter
12
hepatobilia
re
transaminazelor,
creşterea valorilor
plasmatice a gama -
glutamiltransferazei
, cre şterea valorilor
enzimelor hepatice
Afecţiuni
cutanate şi
ale
ţesutului
subcutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii, eritem
Urticarie, prurit,
alopecie,
hiperkeratoză,
eczeme,
xerodermie ,
decolorarea pielii,
acnee, dermatită
seboreică, tulburări
cutanate, leziuni
cutanate
Erupţie
cutanată
medicamentoa
să, mătrea ţă
Angioed
em
Tulburări
musculo -
scheletice şi
ale
ţesutului
conjunctiv
Spasme
musculare, dureri
de natură
musculo-
scheleti că,
dorsalgii , artralgie
Creşterea creatin
fosfokinazei
plasmatice, status
postural anormal,
rigiditate la nivelul
încheieturilor ,
umflarea
încheieturilor,
oboseală
musculară, mialgie,
dureri de gât
rabdomioliză
Tulburări
renale şi ale
căilor
urina re
Incontinenţă
urinară
Polakiurie, retenţie
urinară, disurie
Condiţii în
legătură cu
sarcina,
perioada
puerperală
şi
perinatală
Sindrom de
întrerupere la
nou-născutc
Tulburări
ale
aparatului
genital şi
sânului
Disfuncţie erectilă,
tulburări d e
ejaculare,
amenoree, tulburări
ale ciclului
menstrual
d,
ginecomastie,
galactoree,
disfunc ţie sexuală,
dureri la nivelul
sânilor, disconfort
la nivelul sânilor,
secreţie vaginală
Priapismc,
întârzieri ale
ciclului
menstrual,
angorjarea
sânilor,
creş terea
sânilor,
secreţ ii
mamare
Tulburări
generale şi
la nivelul
locului de
administrar
Edemed, pirexie,
dureri toracice,
astenie,
fatigabilitate ,
dureri
Edem facial,
frisoane, creş terea
temperaturii
corporale, tulburări
ale mersului,
Hipotermie,
scăderea
temperaturii
corporale,
răcirea
13
e
senzaţie de sete,
disconfort pectoral,
indispozi ţie, s tare
anormală,
disconfort
extremităţilor,
sindrom de
întrerupere,
indura ţie
Leziuni,
intoxicaţii
şi
complicaţii
legate de
procedurile
utilizate
Căderi Durere procedurală
aHiperprolactinemia în unele cazuri poate duce la ginecomastie, tulburări ale ciclului menstrual,
amenoree, galactoree.
b În studii controlate cu placebo, diabetul zaharat a fost raportat cu o frecvenţă de 0,18% la subiecţii
trataţi cu risperidonă , comparativ cu 0,11% la grupul tratat cu placebo. Incidenţa globală din toate
studiile clinice a fost de 0,43% la toţi subiecţii trataţi cu risperidonă.
cnu au fost observate în cadrul studiilor clinice, dar au fost observate după punerea pe pia ţă a
rispe ridonei.
dPot să apară tulburări extrapiramidale: sindrom Parkinson (hipersecreţie salivară, rigiditate musculo-
scheletică, parkinsonism, extenuare , rigiditate la mişcările pasive tip roată dinţată , bradikinezie,
hipokinezie, imobilitate facială, tensiune musculară, akinezie, rigiditate a gâtului, rigiditate musculară,
mers parkinsonian, reflex glabelar anormal , tremor parkinsonian), acatizie (nelinişte, hiperkinezie şi
sindromul mişcării nestăpânite a picioarelor), tremor, diskinezie (spasme musculare, coreoatetoză,
atetoză şi mioclonie), distonie.
Distonia include distonie, hipertonie, torticolis, contracţii necontrolate musculare, contractură
musculară, blefarospasm, mişcări oculogire, paralizia limbii, spasm facial, laringospasm , miotonie,
opistotonus , spasm orofaringeal , pleurotonus, spasme ale limbii şi trismus . Este de notat că tot acest
spectru de simptome nu are neapărat origine extrapiramidală. Insomnia include: insomnie de debut,
insomnie de mijloc; Convulsiile includ: convulsii Grand mal; Tulbură rile ciclului menstrual includ:
ciclu menstrual neregulat, oligomenoree; Edemele includ: edeme generalizate, edem periferic, edeme
profunde.
Reacţ ii adverse semnalate la medicamente con ţinând paliperidonă
Paliperidona este un metabolit activ al risperidon ei, de aceea profilul reacţiilor adverse al acestor
compuş i (incluzând atât formele orale cât ş i injectabile) sunt relevante reciproc . În plus faţă de reac ţiile
adverse men ţionate mai sus, următoarea reacţia adversă a fost semnalată la utilizarea produselo r care
conţ in paliperidonă ş i pot fi aşteptate să apară şi la risperidonă.
Tulburări cardiace: sindromul tahicardiei posturale ortostatice.
Reacţii specifice clasei
Ca şi în cazul altor antipsihotice au fost raportate cazuri foarte rare de prelungire a i ntervalului QT în
cadrul studiilor post marketing cu risperidonă. Alte reacţii cardiace specifice clasei relaţionate cu
prelungirea intervalului QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară,
moarte subită, stop cardiac ş i torsada vârfurilor.
Tromboembolism venos
În timpul utilizării medicamentelor antipsihotice, s -au raportat cazuri de tromboembolism venos,
inclusiv cazuri de embolism pulmonar şi cazuri de tromboză venoasă profundă (frecvenţă necunoscută).
Creşterea g reutăţii corporale
În cadrul unui studiu placebo controlat cu durata de 6- 8 săptămâni privind creşterea în greutate au fost
incluşi pacienţi cu schizofrenie, criteriul de includere fiind creşterea în greutate cu ≥ 7%. Datele din
cadrul acestui studiu au pu s în evidenţă o incidenţă statistic relevantă de creştere în greutate a lotului
tratat cu Rileptid (18%) comparativ cu placebo (9%). Un studiu placebo controlat cu durata de 3
14
săptămâni cu pacienţi adulţi cu sindrom maniacal acut creşterea incidenţei de creştere în greutate ε 7%
la punctul final a fost comparabilă la lotul tratat cu Rileptid (2,5%) faţă de placebo (2,4), şi a fost uşor
mai ridicată la grupul de control (3,5%).
La copii şi adolescenţi cu tulburări de comportament şi alte tulburări distrupt ive în cadrul unor studii pe
termen lung creşterea în greutate a fost în principal cu 7,3 kg după 12 luni de tratament. Creşterea în
greutate normală la copii cu vârsta de 5 -12 ani este de 3 -5 kg pe an. La cei cu vârst ă de 12- 16 ani
această creştere în greutate este menţinută la fete între 3 -5 kg, în timp ce la băieţi este de 5 kg pe an.
Informaţii suplimentare la grupurile speciale de pacienţi
Reacţiile adverse raportate cu o mare incidenţă la pacienţii vârstnici cu demenţă sau copii faţă de adulţi
sunt prezentate mai jos:
Vîrstnici cu demenţă
Atacul ischemic tranzitor şi accidentul cerebro -vascular au fost reacţiile adverse raportate în cadrul
studiilor clinice cu o frecvenţă de 1,4% şi respectiv 1,5%. În plus, următoarele reacţii adverse au fost
rapo rtate cu o frecvenţă de ε 5% la pacienţii vârstnici cu demenţă şi cu cel puţin o frecvenţă dublă la
adulţi: infecţii urinare, edeme periferice, letargie şi tuse.
Copii
În general, este de aşteptat ca tipurile de reacţii adverse, la copii, să fie similare cu cele observate la
adulţi. Următoarele reacţii adverse au fost raportate cu o frecvenţă ε 5% la copii (5 -7 ani) şi cu o
frecvenţă de cel puţin 2 ori mai mare în cadrul studiilor clinice la adulţi: somnolenţă/sedare, oboseală,
cefalee, creşterea apetitului alimentar , vărsături, infecţii ale tractului respirator superior, congestie
nazală, dureri abdominale, ameţeli, tuse, pirexie, tremor, diaree şi enurezis. Efectul tratamentului pe
termen lung cu risperidonă asupra maturizării sexuale şi a înălţim ii nu a fost studiat în mod adecvat
(vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/ris c al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
În general, semnele şi simptomele raportate sunt rezultatul amplificării efectelor farmacologice
cunoscute ale medicamentului. Acestea includ ameţeli şi sedare, tahicardie şi hipotensiune arterială,
precum şi simptome extrapiramidale. La supradozaj s -au raportat cazuri rare de prelungire a
intervalului QT şi convulsii. Torsada vârfurilor a fost raportată în situaţia supradozajului risperidone i şi
a l paroxetinei.
În caz de supradozaj ac ut trebuie luată în considerare implicarea tuturor medicamentelor administrate.
Tratament
Sunt necesare stabilirea şi menţinerea unei căi aeriene libere, precum şi asigurarea oxigenării şi
ventilării adecvate. Trebuie avute în vedere lavajul gastric (dup ă intubare, dacă pacientul este
inconştient) şi administrarea de cărbune activat, concomitent cu un laxativ în cazul în care ingerarea s -a
făcut cu cel mult o oră înainte. Monitorizarea cardiovasculară trebuie inițiată imediat şi trebuie să
includă monito rizare electrocardiografică continuă în vederea detectării posibilelor aritmii.
Nu există antidot specific pentru Rileptid , de aceea trebuie instituite măsuri adecvate pentru susţinerea
pacientului. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tr atate adecvat, cu aport intravenos de
fluide şi/sau cu agenţi simpatomimetici. În cazul simptomelor extrapiramidale severe trebuie
administrată medicaţie anticolinergică centrală. Supravegherea medicală permanentă şi monitorizarea
trebuie să continue până la îmbunătăţirea stării pacientului.
15
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antipsihotice. codul ATC: N05AX08
Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are o mare afinitate pentru
receptorii serotoninergici 5 -HT
2 şi dopaminergici D2. Risperidona se leagă, de asemenea, de receptorii
alfa
1- adrenergici şi, cu o afinitate mai mică, de receptorii H1-histaminergici şi alpha2-adrenergici.
Risperidona nu are afinitate pentru receptorii colinergici. Deşi risperidona este un antagonist D
2
puternic, fiind consider ată eficace în ameliorarea simptomel or schizofreniei, aceasta determină într-o
proporţie mai mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei decât antipsihoticele clasice.
Antagonismul echilibrat la nivel central serotoninergic şi dopaminergic poate reduce incidenţa reacţiilor
adverse extrapiramidale şi extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi afective ale
schizofreniei .
Efect e farmacodinamice
Eficacitate clinică
Schizofrenia
Eficacitatea terapeutică a risperidonei în tratamentul pe termen scurt al schizofreniei a fost stabilită în
cadrul a patru studii clinice cu durata de 4 -8 săptămâni care au cuprins 2500 pacienţi care au îndeplinit
criteriile DSM -IV pentru schizofrenie. În săptămâna 6 studiul placebo controlat inclus în stabilirea
dozelor de risperidonă cu doze până la 10mg/zi administrate de două ori pe zi, a demonstrat
superioritatea risperidonei faţă de placebo conform scorului total al Scalei ratei de psihiatrie (BPRS). În
studiul placebo controlat cu patru doze fixe de risperidonă (2, 6, 10 şi 16 mg/zi administrate de două ori
pe zi) desfăşurat timp de 8 săptămâni s -a demonstrat superioritate a risperidonei faţ ă de placebo la toate
cele patru grupuri conform scorului total după scala sindromului pozitiv şi negativ (SSPN). În studiul în
care s- au administrat 5 doze fixe (1, 4, 8, 12 şi 16 mg /zi administrate de două ori pe zi) timp de 8
săptămâni dozele de 4, 8 ş i 16 mg risperidonă au fost superioare faţă de 1mg conform SSPN. În studiul
placebo controlat desfăşurat timp de 4 săptămâni în care s -au administrat două doze fixe (4 şi 8 mg
administrate o dată pe zi) rezultatele obţinute la ambele grupuri care au primit risperidonă au fost
superioare grupului placebo la câ ţiva parametrii SSPN, inclusiv SSPN total şi măsura răspunsului (>
20% reducere a scorului total SSPN). În cadrul unui alt studiu de lungă durată la adulţi care au îndeplinit
principalele crit erii DSM-IV pentru schizofrenie , stabili din punct de vedere clinic cel puţin 4 săptămâni
cu un antipsihotic au fost randomizaţi la risperidonă 2- 8 mg/zi sau la haloperidol pentru 1-2 ani urmăriţi
timp de 2 ani din punct de vedere al recăderii. Pacienţii care au pri mit risperidonă au avut o perioadă
semnificativ mai lungă până la recurenţă comparativ cu cei care au primit haloperidol.
Episoade maniacale în tulburarea bipolară
Eficacitatea risperidonei în monoterapie în tratamentul acut al episoadelor asociate cu t ulburarea
bipolară I a fost demonstrată în trei studii clinice dublu orb, placebo controlate pe 820 pacienţi cu
tulburare bipolară I conform criteriilor DSM -IV. În cele trei studii risperidona administrată în doze de 1
până la 6 mg/zi (doza iniţială fiind de 3 mg în două studii şi 2 mg în celălalt studiu) au pus în evidenţă
superioritatea semnificativă a risperidonei faţă de placebo din punct de vedere al punctului final primar
pre -specificat cum ar fi schimbarea bazei scorului în săptămâna 3 în scala ratei maniei timpurii.
Rezultatele secundare ale eficacităţii au fost în general asemănătoare cu rezultatele primare. Totalul
pacienţilor cu o scădere ε50% totală a scorului YMRS de la bază la punctul final la săptămâna 3 a fost
semnificativ mai ridicat pentru risperidonă decât pentru placebo. Unul din cele trei studii a inclus un
braţ tratat cu haloperidol şi o fază de întreţinere dublu orb de 9 săptăm âni. Eficacitatea s- a menţinut pe
parcursul celor 9 săptămâni. Schimbarea de la bază în totalitate a arătat con tinuarea îmbunătăţirii
continue şi a fost comparabilă între risperidonă şi haloperidol la săptămâna 12.
16
Eficacitatea risperidonei în ceea ce priveşte stabilizarea dispoziţiei în tratamentul maniei acute a fost
demonstrată în unul din cele două studii dublu orb de 3 săptămâni care au cuprins 300 pacienţi care au
îndeplinit critariile DMS -IV pentru tulburarea bipolară I. În unul din studii cu durata de 3 săptămâni
doza iniţială a risperidonei a fost de 1- 6 mg/zi, începând de la 2 mg/zi în asociere cu litiu sau valproat a
fost superioară faţă de litiu sau valproat în monoterapie pentru criteriul final principal pre-specificat
cum este schimbarea de la bază a scorului total YMRS în săptămâna 3. În cel de -al doilea studiu de 3
săptămâni risperidona 1- 6mg/zi începând cu 2mg/zi, combinată cu litiu, valproat sau carbamazepină nu
a fost superioară litiului, valproatului sau carbamazepinei în ceea ce priveşte reducerea scorului total
YMRS. O posibilă explicaţie a eşecului acestui studiu a fost schimbarea clearance -ului risperidonei şi 9-
hidroxi -risperidonei de către carbamazepină, legarea de nivele subterapeutice ale risperidonei şi 9 -
hidroxi - risperidonei. În momentul când grupul carbamazepinei a fost exclus în analiza ulterioară,
risperidona asoci ată cu litiu sau valproat a fost superioară litiului sau valproatului administrate în
monoterapie în ceea ce priveşte reducerea scorului total YMRS.
Agresiunea persistentă în demenţă
Eficacitatea risperidonei în tratamentul Comportamentului şi Fiziologiei Simptomelor D emenţei
(CFSD) care include tulburări de comportament, cum sunt agresivitate, agitaţie, psihoze, tulburări ale
activităţii şi afectivităţii a fost demonstrată în trei studii clinice dublu orb, placebo controlate care au
inclus 1150 pacienţi vârstnici cu de menţă moderată şi severă. Unul din studii a inclus doze fixe de
risperidonă de 0,5, 1 şi 2 mg /zi. Două studii cu doze flexibile au inclus grupuri tratate cu doze de
risperidonă cuprinse între 0,5- 4 mg/zi şi res pectiv 0,5- 2 mg/zi. Risperidona a prezentat efect clinic
statistic semnificativ în tratamentul agresiunii şi mai puţin activă în tratarea agitaţiei şi psihozei la
pacienţii vârstnici cu demenţă (măsurată după rata scalei Comportamentului Patologic în boala
Alzheimer şi în Inventarul Agitaţiei Cohen -Mansfield). Efectul tratamentului cu risperidonă a fost
independent de scorul Statusului Examinării Mini -Mentale (şi în consecinţă de severitatea demenţei); a
proprietăţii sedative a risperidonei; de prezenţa sau absenţa psihozei; şi de tipul demenţei, Alz heimer,
vasculară sau mixtă. (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescen ţi
Tulburări comportamentale
Eficacitatea risperidonei în tratamentul de scurtă durată al deteriorării comportamentale a fost
demonstrată în două studii clinice dublu orb placebo controlate pe aproximativ 240 pacienţi cu vârsta
de 5- 12 ani diagnosticaţi cu deteriorare a comport am entului conform DSM -IV şi funcţie intelectuală la
limită sau cu o retardare mentală uşoară sau moderată/tulburări a le capacităţii de învăţare. În cele două
studii risperidona administrată în doze de 0,02 până la 0,06 mg/kg/zi a fost semnificativ superioară
faţă de placebo în ceea ce priveşte criteriul final principal cum este schimbarea de la bază în subscala
Problemelor de comportament în Forma Nisonger a Ratei Comportamentului la Copii la săptămâna 6.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Risperidona este metabolizată la 9 -hidroxi -risperidonă cu activitate farmacologică similară cu
risperidona (vezi Metabolizare şi eliminare)
Absorbţi e
Risperidona este absorbită complet după administrare orală, prezentând o biodisponibilitate de 70%
(CV=25%) şi atingând o concentraţ ie plasmatică maximă în decurs de 1- 2 ore.
Biodisponibilitatea relativă după administrarea orală a risperidonei a unei tablete este de 94%
(CV=10%) comparativ cu soluţia. Alimentele nu influenţează absorbţia risperidonei, fiind posibilă
administrarea în timpul sau între mese. Starea de echilibru a risperidonei este atinsă în mai puţin de 1 zi
la majoritatea pacienţilor, starea de echilibru pentru 9- hidroxi-risperidona este atinsă în mai puţin de 4- 5
zile.
Distribuţi e
17
Risperidona este rapid distribuită, volumul de distribuţie fiind de 1-2 l/kg. În plasmă, risperidona se
leagă de albumină şi α
1- glicoproteină acidă. Legarea de proteinele plasmatice a ris peridonei este de 90
%, iar cea a 9 -hidroxi -risperidonei de 77 %.
Metabolizare şi eliminare
Risperidona se metabolizează hepatic în principal prin hidroxilare enzimatică cu ajutorul citocromului
CYP 2D6, cu formarea metabolitului, 9- hidroxi-risperidonă, care are o activitate farmacologică similară
risperidonei. Risperidona împreună cu 9- hidroxi-risperidona formează fracţiunea antipsihotică activă.
CYP 2D6 prezintă polimorfism genetic. Metabolizarea extensivă CYP 2D6 transformă rapid risperidona
în 9- hidroxi -risperidonă, în timp ce în cazul unui metabolism sărac CYP 2D6 convertirea este încetinită.
Cu toate că metabolizarea extensivă duce la concentraţii mai mici de risperidonă şi mai ridicate de 9-
hidroxi -risperidonă decât în cazul metabolizării încetinite , farmacocinetica risperidonei şi 9-hidroxi-
risperidonei combinate (fracţia activă antipsihotică), după administrarea unei doze unice sau a unor doze
multiple este similară indiferent de tipul metabolizării.
Risperidona se mai poate metaboliz a şi prin N -dezalchilare.
Studii in vitro pe microzomi hepatici umani au arătat că risperidona la concentraţii clinice relevante nu
inhibă substanţial metabolizarea altor medicamente prin isoenzima citocromului P450 inclusiv C YP
1A2, C YP 2A6, CYP 2C8/9/10, CYP 2D6, CY P 2
E1, CYP 3A4 şi CYP 3A5. La o săptămână după
administrare, 70% din doză este excretată în urină şi 14% în materii fecale. În urină, risperidona
împreună cu 9- hidroxi-risperidona reprezintă 35 -45 % din doză, restul fiind metaboliţi inactivi.
După administ rarea orală la pacienţii psihotici, risperidona este eliminată cu un timp de înjumătăţire
plasmatică de aproximativ 3 ore . Timpul de înjumătăţire prin eliminare pentru 9- hidroxi-risperidonă şi
al întregii fracţiuni antipsihotice active este de 24 ore.
Li nearitate /Non- linearitate
Concentraţiile plasmatice ale risperidonei sunt proporţionale cu doza administrată indiferent de doza
terapeutică administrată.
Vârstnici, insuficienţă hepatică şi renală
Un studiu cu o singură doză a arătat concentraţii pla smatice active mai mari cu 43% a fracţiei
antipsihotice, timp de înjumătăţire cu 38% mai lung şi clearance redus al fracţiunii antipsihotice active,
cu 30% la pacienţii vârstnici. Conc entraţii plasmatice mai mari a le fracţiei antipsihotice şi o reducere a
clearance- ului cu 60% la pacienţii cu insuficienţă renală. Concentraţiile plasmatice ale risperidonei au
fost normale la pacienţii cu insuficienţă hepatică, dar fracţiunea plasmatică liberă medie a risperidonei a
fost crescută cu aproximativ 35%.
Copii ş i adolescenţi
La copii, parametrii farmacocinetici ai risperidonei, 9- hidroxi-risperidonei şi fracţiunii active au fost
similari cu cei de la adulţi.
Sex, rasă şi fumători
Analiza farmacocinetică a populaţiei din aceste puncte de vedere nu a pus în evide nţă diferenţe în
funcţie de sex, rasă sau populaţie fumătoare în ceea ce priveşte farmacocinetica risperidonei şi a fracţiei
active antipsihotice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile de toxicitate (sub)cronic ă în cadrul cărora dozele iniţiale au fost administrate la şobolani şi
câini imaturi din punct de vedere sexual au fost prezente efecte dependente de doze la tractul genital la
femele şi masculi şi asupra glandelor mamare. Aceste efecte au fost în legătură cu creşterea nivelelor
plasmatice al e prolactinei, rezultată din activitatea risperidonei asupra blocării receptorilor D2
dopaminergici. În plus, studiile pe culturi de celule au sugerat creşterea celulelor tumorale mamare prin
stimularea prolactinei. Risperidona nu are efecte teratogene la şobolani şi iepuri. În studiile pe şobolani
privind acţiunea risperidonei asupra reproducerii , efectele adverse observate au fost modificări ale
18
comportamentului în timpul împerecherii, şi asupra greutăţii şi supravieţuirii la naştere a puilor nou-
născuţi. Expunerea intra -uterină la risperidonă la şobolani a fost asociată cu deficite cognitive la adulţi.
Alţi antagonişti dopaminergici administraţi la animale gestante, au cauzat efecte negative privind
capacitatea de învăţare şi dezvoltarea locomotorie la no u-născuţi.
Într -un studiu de toxicitate la şobolani tineri la care s -a administrat oral risperidonă, s -a observat
creşterea mortalităţii puilor şi întârziere în dezvoltarea fizică. Într -un studiu cu dur ata de 40 de
săptămâni, în care s-a administrat oral risperidonă la câini tineri, s -au observat întârzieri ale maturizării
sexuale. Pe baza ASC, creşterea oaselor lungi nu a fost afectată la câini la o expunere de 3,6 ori mai
mare decât expunerea maximă la adolescenţi (1,5 mg/zi); în timp ce efectele asupra oaselor lungi şi
maturizării sexuale au fost observate la o expunere de 15 ori mai mare decât expunerea maximă la
adolescenţi.
Risperidona nu este genotoxică aşa cum rezultă în urma unor serii de teste. S tudiile privind
carcinogenitatea orală a risperidone i la şobolani au evidenţiat o creştere semnificativă statistic a
adenoamelor glandei pituitare (şoareci), pancreasului endocrin ( şobolani) şi a adenocarcinoamelor
glandei mamare (ambele specii). Aceste tumori pot fi explicate prin antagonismul D2 dopaminer gic şi a
hiperprolactinemiei. Relevanţa clinică a acestor tumori la rozătoare şi riscul la om nu sunt cunoscute.
Studiile in vitro şi in vivo pe modele animale au arătata că la doze mari risperidona poate determina
prelungirea intervalului QT, care a fost asociată cu un risc teoretic crescut la pacienţii care prezentau
torsada vârfurilor.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu.
Film:
Rileptid 1 mg
Opadry -Y -1 -7000 -White : H ipromeloză,
D ioxid de titan (E171),
M acrogol 400.
Rileptid 2 mg
Opadry Green 03B21370 : H ipromeloză,
D ioxid de titan (E171),
M acrogol 400,
A luminiu indigo carmin (E 132) ,
A luminiu galben de chinolină (E 104).
Rileptid 3 mg
Opadry Green 03B21372 : H ipromeloză,
D ioxid de titan (E171),
M acrogol 400,
A luminiu indigo carmin (E 132) ,
A luminiu galben de chinolină (E 104).
Rileptid 4 mg
Opadry Green 03B21368 : H ipromeloză,
D ioxid de titan (E171),
M acrogol 400,
19
Aluminiu indigo carmin (E 132) ,
A luminiu galben de chinolină (E 104).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
RILEPTID 1 mg
30 luni
RILEPTID 2 mg,3 mg, 4 mg
5 ani
Numărul seriei de f abricaţie, data de fabricaţie şi data de expirare sunt inscripţionate pe cutie.
A nu se utiliza acest medicament după data de valabilitate înscrisă pe ambalaj.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul or iginal.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu blister e din PVC -PVDC/Al a câte 10 , 20 sau 60 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebu ie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS PHARMACEUTICALS PLC.
Kereszt úri út 30 -38, H -1106 Budapesta,
Ungaria
8. NUMERE LE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Rileptid 1 mg
7942/2006/01- 03
Rileptid 2 mg
7943/2006/01 -03
Rileptid 3 mg
7944/2006/01- 03
Rileptid 4 mg
7945/2006/01- 03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A RE ÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
20
Data primei autoriz ări - Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2014
