LINISAN 10 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
LINISAN 10 mg comprimate filmate
LINISAN 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Linisan 10 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine citalopram 10 mg, sub formă de bromhidrat de citalopram 12,49 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 11,55 mg pe comprimat filmat.
Linisan 20 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine citalopram 20 mg, sub formă de bromhidrat de citalopram 24,98 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 23,10 mg pe comprimat filmat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Linisan 10 mg comprimate filmate
Comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare albă, marcate cu „N 33” pe una din feţe.
Linisan 20 mg comprimate filmate
Comprimate filmate, ovale, biconvexe, de culoare albă, marcate cu „N 34” pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Linisan este indicat în tratamentul depresiei în faza iniţială şi pentru menţinerea terapiei în cazul
existenţei unui potenţial de recidivă sau recurenţă a bolii.
Linisan este indicat, de asemenea, în tratamentul tulburărilor de panică cu sau fără agorafobie.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Depresie
2
Doza recomandată este de 20 mg citalopram pe zi. În general, ameliorarea stării pacientului începe
după o săptămână de tratament, dar poate deveni evidentă doar din cea de a doua săptămână de
tratament.
Similar celorlalte medicamente antidepresive, dozele trebuie revizuite şi ajustate, dacă este necesar, la
3-4 săptămâni de la iniţierea tratamentului precum şi ulterior, conform evaluării clinice. Cu toate că la
doze mai mari poate creşte riscul de reacţii adverse, la unii pacienţi care prezintă un răspuns
insuficient după câteva săptămâni de tratament cu doza recomandată, poate fi benefică o creştere
gradată a dozelor cu câte 20 mg, până la maxim 60 mg citalopram pe zi (vezi pct. 5.1). Ajustarea
dozelor va fi făcută cu atenţie, pe baza evaluării clinice individuale, astfel încât tratamentul să fie
menţinut la doza minimă eficace.
Tratamentul antidepresiv trebuie urmat pentru o perioadă suficient de lungă, de cel puţin 6 luni, pentru
a asigura dispariţia completă a simptomatologiei.
Tulburări de panică
Doza zilnică recomandată este de 20-30 mg citalopram. Tratamentul se începe cu o doză zilnică de 10
mg, apoi doza se creşte treptat, cu câte 10 mg, în funcţie de răspunsul pacientului, până la doza
recomandată. Începerea tratamentului cu o doză mai mică este recomandată pentru a minimaliza
înrăutăţirea potenţială a simptomelor de panică, care, în general, apare în faza iniţială a tratamentului.
Cu toate că la doze mai mari poate creşte riscul de reacţii adverse, la unii pacienţi care prezintă un
răspuns insuficient după câteva săptămâni de tratament cu doza recomandată, poate fi benefică o
creştere treptată a dozelor până la maxim 60 mg citalopram pe zi (vezi pct. 5.1). Ajustarea dozelor va
fi făcută cu atenţie, pe baza evaluării clinice individuale, astfel încât tratamentul să fie menţinut la
doza minimă eficace.
Tratamentul împotriva tulburărilor de panică trebuie urmat pentru o perioadă de câteva luni sau chiar
mai lungă, pentru a asigura dispariţia completă a simptomatologiei.
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Citalopramul nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi pct.
4.4).
Vârstnici
Doza zilnică recomandată este de 20 mg, în funcţie de răspunsul terapeutic al fiecărui pacient, doza
poate fi crescută la maxim 40 mg zilnic.
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară în cazul insuficienţei renale uşoare sau moderate.
Nu există informaţii pentru cazurile de insuficienţă renală severă (clearance creatinină sub 20 ml/min).
Afecţiuni hepatice
Posologia trebuie păstrată la nivelul minim de dozaj recomandat.
Fenomenul de sevraj observat la întreruperea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Dozele de citalopram trebuie reduse treptat pe o
perioadă de cel puţin una - două săptămâni pentru a reduce riscul reacţiilor de sevraj (vezi pct. 4.4 şi
4.8).
Dacă după reducerea dozelor sau întreruperea tratamentului apar simptome intolerabile, trebuie luată
în considerare revenirea la dozele administrate anterior. Ulterior, medicul poate continua reducerea
dozelor, dar într-un ritm mai lent.
Mod de administrare
Linisan trebuie administrat într-o singură doză pe zi. Comprimatele pot fi luate cu puţină apă în orice
moment al zilei indiferent de orarul meselor.
3
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la citalopram sau la oricare dintre excipienţi.
- Administrare concomitentă cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO); s-au raportat reacţii
severe, uneori mortale, la pacienţii trataţi cu ISRS în asociere cu antidepresive IMAO, inclusiv
IMAO selectivi, ireversibili (selegilina) şi reversibili (moclobemida), precum şi la pacienţii care
au întrerupt recent un ISRS şi au început un tratament cu IMAO. Unele cazuri au prezentat
caracteristici asemănătoare cu sindromul serotoninergic. Simptomele includ: hipertermie,
rigiditate, mioclonii, instabilitate vegetativă cu posibile fluctuaţii rapide ale semnelor vitale,
modificări ale stării psihice cu confuzie, iritabilitate şi agitaţie extremă, care pot progresa către
delir şi comă.
Administrarea de citalopram poate fi începută după 14 zile de la întreruperea tratamentului cu
IMAO ireversibili şi la cel puţin o zi de la întreruperea tratamentului cu IMAO reversibili. După
întreruperea tratamentului cu citalopram şi începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau
reversibil trebuie să treacă cel puţin 7 zile.
- Administrare concomitentă cu pimozid (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente
legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind
posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie
monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că
riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie medicamentul Linisan şi care se pot şi ele asocia
cu risc crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot co-exista
cu tulburări depresive majore şi din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice
trebuie să respecte aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă
majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului, prezintă un risc mai accentuat de
ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul
tratamentului. Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate
cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi, au arătat existenţa unui risc accentuat de
comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive, comparativ cu placebo la pacienţii cu
vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să
fie însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după
modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la
necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii
cu tentă de suicid precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor
astfel de simptome.
Vârstnici, pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală
La pacienţii vârstnici sau la cei cu disfuncţie hepatică severă este necesară reducerea dozelor. În cazul
tratamentului pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 20 ml/min) se
recomandă precauţie (vezi pct. 4.2).
Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Linisan nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani. În studiile
clinice, la copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive, în comparaţie cu cei trataţi cu placebo, s-au
observat mai frecvent comportamente suicidare (tentative de suicid şi gânduri suicidare) şi ostilitate
4
(predominant agresivitate, comportament opoziţional şi mânie). Dacă, pe baza necesităţii clinice, se ia
totuşi decizia de a iniţia tratamentul, pacientul trebuie monitorizat atent pentru a se observa apariţia
simptomelor suicidare.
Adiţional, lipsesc datele de siguranţă pe termen lung la copii şi adolescenţi cu privire la creşterea,
maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Sindromul serotoninergic
Se recomandă precauţie în cazul utilizării citalopramului în combinaţie cu medicamente care au efecte
serotoninergice, precum sumatriptanul sau alţi triptani, tramadolul şi triptofanul. Rareori, s-a raportat
apariţia sindromului serotoninergic la pacienţii aflaţi sub tratament cu ISRS. Combinaţia simptomelor
precum agitaţie, confuzie, tremor, mioclonii şi hipertermie poate indica dezvoltarea acestei condiţii
(vezi pct. 4.5).
Hiponatremie
În cursul utilizării ISRS s-a raportat rar hiponatremie, datorată probabil secreţiei inadecvate de hormon
antidiuretic (ADH), fenomen reversibil la întreruperea tratamentului. Se pare că în special pacienţii
vârstnici de sex feminin constituie un grup de risc.
Diabet
La bolnavii cu diabet, tratamentul cu un ISRS poate să modifice controlul glicemiei, datorită
îmbunătăţirii simptomelor depresive.
Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau hipoglicemiante orale.
Convulsii
Convulsiile constituie un risc potenţial al medicamentelor antidepresive. Tratamentul trebuie întrerupt
dacă apar convulsii. Citalopramul trebuie evitat la pacienţii cu epilepsie instabilă iar bolnavii cu
epilepsie controlată trebuie monitorizaţi strict. Tratamentul cu citalopram trebuie întrerupt dacă
frecvenţa convulsiilor creşte.
Terapie electroconvulsivantă (ECT)
Există o experienţă clinică limitată în ceea ce priveşte administrarea concomitentă de citalopram cu
ECT, de aceea se recomandă prudenţă.
Manie
Citalopramul trebuie folosit cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie. Tratamentul
cu citalopram trebuie întrerupt la pacienţii care intră în fază maniacală.
Hemoragii
S-au raportat sângerări cutanate cum ar fi echimoze şi purpură şi alte manifestări hemoragice cum ar fi
hemoragie gastrointestinală. Riscul hemoragiei gastrointestinale poate fi crescut la pacienţii vârstnici
aflaţi sub tratament cu ISRS.
Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi cu ISRS, îndeosebi dacă se asociază medicamente care
afectează funcţia trombocitară (antipsihotice atipice sau fenotiazine, majoritatea antidepresivelor
triciclice, acid acetilsalicilic şi antiinflamatoare nesteroidiene), precum şi la pacienţii cu antecedente
hemoragice.
Neuroleptice
Experienţa cu citalopram nu a demonstrat interacţiuni relevante clinic cu neurolepticele. Ca şi în cazul
altor ISRS, nu trebuie exclusă posibilitatea unei interacţiuni farmacodinamice.
Prelungirea intervalului QT
Trebuie luaţi în considerare factorii care pot afecta metabolitul citalopramului (didemetilcitalopram),
deoarece nivelele crescute ale acestui metabolit pot prelungi intervalul QT la anumiţi pacienţi.
Oricum, în studii clinice în care s-au monitorizat ECG a 2500 pacienţi, încluzând 277 de pacienţi
având o afectare cardiacă preexistentă, nu s-au observat modificări clinice semnificative.
Atacuri de panică
5
Unii pacienţi cu tulburări de panică pot avea un efect anxiogen la începerea terapiei. Iniţierea
tratamentului cu o doză scăzută reduce probabilitatea apariţiei acestui efect (a se vedea pct. 4.2 Doze şi
mod de administrare).
Glaucom
Similar altor medicamente ISRS citalopramul poate provoca midriază. Se recomandă precauţie în
cazul pacienţilor cu glaucom cu unghi închis sau cu antecedente de glaucom.
Acatizie/agitaţie psihomotorie
Utilizarea citalopramului a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată printr-o stare de nelinişte
subiectiv neplăcută sau supărătoare, şi o nevoie de mişcare, adeseori asociată cu incapacitatea de a sta
aşezat sau de a sta liniştit. Cel mai adesea aceasta apare în primele săptămâni de tratament. La
pacienţii la care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.
Fenomenul de sevraj observat la întreruperea tratamentului
Apariţia simptomelor de sevraj la încetarea tratamentului este frecvent întâlnită, în special dacă
întreruperea tratamentului se face brusc (vezi pct. 4.8). În cadrul studiilor clinice, evenimentele
adverse observate la întreruperea tratamentului au apărut la aproximativ 40% dintre pacienţii trataţi cu
citalopram.
Riscul de apariţie a simptomelor de sevraj poate depinde de mai mulţi factori, inclusiv durata
tratamentului, doza şi ritmul de reducere a dozei. În general, aceste simptome (vezi pct. 4.8) sunt de
intensitate slabă până la moderată, dar pot fi severe la unii pacienţi. Ele apar de obicei în primele zile
după întreruperea tratamentului, dar au fost raportate şi cazuri foarte rare în care asemenea simptome
au apărut la pacienţi care au omis o doză în mod accidental. În general, aceste simptome au o evoluţie
auto-limitativă şi dispar, de obicei, în decurs de 2 săptămâni, deşi la unele persoane ele pot persista
mai mult timp (2-3 luni sau mai mult). Prin urmare, se recomandă ca întreruperea tratamentului cu
citalopram să se facă prin reducerea treptată a dozei pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în
funcţie de necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2 secţiunea „Fenomenul de sevraj observat la
întreruperea tratamentului”).
Alcool etilic
Chiar dacă nu s-au descris interacţiuni cu alcoolul, ingerarea băuturilor alcoolice trebuie evitată ca şi la
majoritatea preparatelor psihotrope.
Excipienţi
Linisan conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inhibitorii de monoaminooxidază (IMAO)
IMAO nu trebuie utilizate în combinaţie cu medicamente ISRS (vezi pct. 4.3).
Pimozidă
Coadministrarea unei doze unice de 2 mg de pimozidă la subiecţii trataţi cu citalopram racemic într-o
doză zilnică de 40 mg timp de 11 zile a determinat o creştere pe parcursul studiului, deşi nu în mod
constant, a ariei de sub curbă (ASC) şi a concentraţiei maxime (Cmax) a pimozidei. Coadministrarea de
pimozidă cu citalopram a avut ca rezultat prelungirea intervalului QT cu aproximativ 10 msec.
Datorită interacţiunii observate la doză mică de pimozidă, administrarea concomitentă a
citalopramului cu pimozidă este contraindicată.
Metabolismul citalopramului depinde doar parţial de izoenzima CYP2D6 al citocromului hepatic P450
şi, spre deosebire de alte câteva ISRS, citalopramul este doar un inhibitor slab al acestui sistem
enzimatic important care este implicat în metabolismul multor medicamente (inclusiv antiaritmice,
neuroleptice, beta-blocante, antidepresive triciclice şi câteva ISRS). Legarea de proteinele plasmatice
6
este relativ scăzută (<80%). Aceste caracteristici conferă citalopramului un potenţial scăzut pentru
interacţiuni medicamentoase semnificative clinic.
Alcool
Deşi studiile clinice nu au evidenţiat interacţiuni farmacodinamice între citalopram şi alcool, utilizarea
concomitentă a acestora nu este recomandată.
Anticoagulante orale
Administrarea concomitentă de citalopram şi anticoagulante orale creşte riscul de hemoragie. Se
recomandă monitorizarea INR şi a timpului de protrombină.
Medicamente serotoninergice
Coadministrarea cu medicamente serotoninergice (de exemplu tramadol, sumatriptan) poate duce la o
intensificare a efectelor asociate 5-HT.
Litiu şi triptofan
Nu există interacţiuni farmacocinetice între litiu şi citalopram. Totuşi au fost raportate efecte crescute
ale litiului şi triptofanului atunci când se asociază cu ISRS. În consecinţă utilizarea concomitentă a
citalopramului cu aceste medicamente trebuie făcută cu prudenţă. Monitorizarea de rutină a nivelurilor
de litiu nu este necesară.
Hypericum perforatum (sunătoare)
Pot să apară interacţiuni farmacodinamice între citalopram şi preparate medicinale de sunătoare, care
pot să determine o creştere a efectelor nedorite.
Imipramină, desipramină
Într-un studiu farmacocinetic s-a demonstrat că nivelele citalopramului şi ale imipraminei nu au fost
afectate, deşi nivelele desipraminei, metabolitul primar al imipraminei, au crescut.
Metoprolol
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică/farmacodinamică efectuat cu voluntari sănătoşi, cărora li
s-a administrat concomitent citalopram şi metoprolol (un substrat CYP2D6), s-a observat dublarea
concentraţiei de metoprolol, dar fără intensificarea semnificativă statistic a efectului metoprololului
asupra tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace.
Cimetidină
Studiile pe animale au arătat că cimetidina are o influenţă mică sau nu are influenţă asupra
farmacocineticii citalopramului.
Studiile clinice au demonstrat că nu apar interacţiuni farmacodinamice la administrarea citalopramului
concomitent cu benzodiazepine, neuroleptice, analgezice, antihistaminice, antihipertensive, beta-
blocante şi alte medicamente cardiovasculare.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Deşi studiile la animal nu au relevat efecte teratogene, siguranţa administrării citalopramului la
femeile însărcinate nu a fost evaluată. La fel ca în cazul tuturor medicamentelor, citalopramul trebuie
utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul terapeutic matern aşteptat depăşeşte riscul potenţial la
făt.
Nou-născuţii mamelor care au continuat tratamentul cu citalopram în fazele târzii ale sarcinii, în
special în al treilea trimestru de sarcină, trebuie să fie supravegheaţi. În timpul sarcinii trebuie evitată
întreruperea bruscă a tratamentului.
În cazul administrării de ISRS/INRS femeilor gravide în ultima perioadă de sarcină, la nou-născut s-au
raportat următorele simptome: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, instabilitate termică,
7
tulburări ale suptului, vărsături, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară,
hiperreflexie, tremor, nelinişte, iritabilitate, letargie, plâns prelungit, somnolenţă şi dificultăţi de
adormire. Aceste simptome pot fi datorate fie efectului serotoninergic, fie simptomelor de întrerupere
a tratamentului. În majoritatea cazurilor complicaţiile survin imediat sau curând (<24 ore) după
naştere.
Date epidemiologice au sugerat faptul că utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS) în sarcină, în special în ultima parte a acesteia, poate creşte riscul de apariţie a hipertensiunii
arteriale pulmonare persistente la nou-născut (HAPPN). Riscul constatat a fost de aproximativ 5 cazuri
la 1000 de sarcini. În populaţia generală, apar 1-2 cazuri de HAPPN la 1000 de sarcini.
Alăptarea
Citalopramul se excretă în laptele matern. Efectele citalopramului asupra sugarului nu au fost stabilite.
Dacă tratamentul cu citalopram se consideră necesară, trebuie luată în considerare întreruperea
alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Citalopramul nu produce tulburări ale funcţiei intelectuale sau performanţelor psihomotorii. Totuşi,
pacienţii aflaţi sub tratament cu un medicament psihoactiv pot prezenta tulburări de concentrare şi ale
atenţiei din cauza bolii în sine şi/sau din cauza medicamentului. Pacienţii trebuie atenţionaţi cu privire
la riscul potenţial de a fi influenţată capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse la citalopram sunt în general moderate şi trecătoare.
Reacţiile adverse sunt mai evidente în prima sau în a doua săptămână de tratament şi de obicei se
atenuează pe parcursul tratamentului.
Următoarele reacţii adverse sunt dependente de doză: transpiraţie excesivă, xerostomie, insomnie,
somnolenţă, diaree, greaţă şi fatigabilitate. Tabelul arată procentajul reacţiilor adverse asociate cu
ISRS şi / sau citalopram observate la ≥1% din pacienţi în cadrul studiilor dublu-orb placebo-controlate
sau în perioada post-marketing. Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente (≥1/10); frecvente
(≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi < 1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare
(<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate şi Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă
sisteme frecvente frecvente necunoscută
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Purpură Trombocitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Hipersensibilitate,
reacţie anafilactică
Tulburări
endocrine
Secreţie inadecvată
de hormon
antidiuretic (ADH)
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Scăderea
apetitului
Creşterea
apetitului
Hiponatremie
Tulburări
psihice
Agitaţie,
scăderea
libidoului,
anxietate,
nervozitate,
stări
confuzive
Agresivitate,
depersonalizare,
halucinaţii,
manie
Atacuri de panică,
bruxism, nelinişte,
ideaţie suicidară şi
comportament
suicidar1
8
Tulburări ale
sistemului
nervos
Somnolenţă,
insomnie
Tremor,
ameţeală,
parestezie
Sincopă Convulsii
grand mal,
diskinezie
Convulsii, sindrom
serotoninergic,
tulburări
extrapiramidale,
acatizie, tulburări
motorii
Tulburări
oculare
Midriază (care
poate duce la
glaucom acut
cu unghi
închis), vezi
pct. 4.4
Tulburări vizuale
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Tinitus
Tulburări
cardiace
Bradicardie,
tahicardie
Tulburări
vasculare
Hipotensiune
ortostatică
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Căscat Epistaxis
Tulburări
gastro-
intestinale
Xerostomie,
greaţă
Diaree,
vomă
Hemoragie
gastrointestinală
(inclusiv hemoragie
rectală)
Tulburări
hepatobiliare
Hepatită
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Transpiraţii Prurit Urticarie,
alopecie,
erupţie cutanată
Echimoză,
angioedem
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Mialgii,
artralgii
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Retenţie urinară
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului
Impotenţă,
tulburări de
ejaculare,
absenţa
ejaculării,
tulburări ale
orgasmului
(la femei)
Menoragie (la
femei)
Metroragie (la femei)
Priapism, galactoree
(la bărbaţi)
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de
administrare
Fatigabilitate Edeme
Investigaţii
diagnostice
Scăderea
greutăţii
corporale
Creşterea
greutăţii
corporale
Valori anormale ale
testului funcţiei
hepatice
9
Numărul de pacienţi: citalopram / placebo = 1346 / 545
1 În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu citalopram, s-au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4.4).
În perioada post-marketing au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT, predominant la
pacienţii cu afecţiuni cardiace preexistente.
În studiile clinice au mai fost raportate următoarele reacţii adverse:
Foarte frecvente: cefalee, astenie, tulburări de somn.
Frecvente: migrenă, constipaţie, palpitaţii, tulburări ale gustului, scăderea capacităţii de concentrare,
amnezie, anorexie, apatie, dispepsie, durere abdominală, flatulenţă, salivare abundentă, rinită.
Rare: creşterea libidoului, tuse, stare generală de rău şi fotosensibilitate.
Efecte de clasă
Studiile epidemiologice efectuate la pacienţi cu vârsta ≥50 ani au arătat un risc crescut de fracturi
osoase la pacienţii trataţi cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) şi antidepresive
triciclice (ADTC). Mecanismul creşterii acestui risc este necunoscut.
Simptome de sevraj observate la întreruperea tratamentului
Apariţia fenomenului de sevraj la încetarea tratamentului este frecvent întâlnită, în special dacă
întreruperea tratamentului se face brusc. Simptomele de sevraj cel mai frecvent raportate sunt:
ameţeală, tulburări senzoriale (inclusiv parestezie), tulburări ale somnului (inclusiv insomnie şi vise
intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţie, cefalee, diaree,
palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări vizuale. În general, aceste simptome sunt de
intensitate slabă până la moderată şi autorestrictive, dar la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite.
Prin urmare, se recomandă ca întreruperea tratamentului cu citalopram să se facă prin reducerea
treptată a dozei (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
Deşi n-au fost raportate supradozări fatale cu citalopram în studiile clinice de supradozare de până la
2000 mg, raportările post-marketing de supradozare cu citalopram au inclus 12 cazuri fatale, 10 în
combinaţie cu alte preparate şi/sau alcool şi 2 cu citalopram (3920 mg şi 2800 mg), precum şi non-
fatale, supradozări de până la 600 mg.
Efectele citalopramului pot fi potenţate de consumul concomitent de alcool.
Trebuie luată în considerare posibilitatea administrării mai multor medicamente, respectiv posibilitatea
interacţiunii cu antidepresive triciclice, IMAO şi alte ISRS.
Simptome
Simptomele cele mai des întâlnite în supradozarea cu citalopram, administrat în monoterapie sau în
combinaţie cu alte preparate şi/ sau alcool sunt: ameţeli, transpiraţii, greţuri, vărsături, tremor,
somnolenţă şi tahicardie sinusală. În mult mai puţine cazuri pot fi observate simptome ca: amnezie,
confuzie, comă, convulsii, hiperventilaţie, hiperpirexie, cianoză, rabdomioliză şi modificări ale ECG-
ului (alungirea intervalului QT, complexe QRS largi, ritm nodal ventricular şi posibil cazuri de torsada
vârfurilor).
S-a raportat şi bradicardie prelungită însoţită de hipotensiune arterială severă şi sincopă.
Rareori, în intoxicaţia severă pot apare simptome ale „sindromului serotoninergic”. Acestea includ
modificarea stării mentale, hiperactivitate neuromusculară şi instabilitate vegetativă. Poate apare
hiperpirexie şi creşterea valorilor concentraţiei serice de creatinkinază. Rabdomioliza este rară.
10
Tratament
Nu există antidot specific pentru citalopram.
Trebuie efectuată electrocardiogramă (EKG).
Administrarea orală de cărbune activat este indicată la adulţii şi copiii care se prezintă în decurs de o
oră de la ingestia a mai mult de 5 mg citalopram per kg corp. Administrarea de cărbune activat cu o
jumătate de oră după ingestie a redus absorbţia de citalopram cu 50%.
Convulsiile, dacă sunt frecvente sau prelungite, trebuie controlate cu administrare intravenoasă de
diazepam.
Pacientul va fi atent supravegheat iar tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere şi include
menţinerea căilor respiratorii libere şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizarea
acestora.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC: N06AB04.
Mecanismul de acţiune al citalopramului ca şi antidepresiv este presupus a fi legat de potenţarea
acţiunii serotoninergice în SNC ca rezultat al inhibării recaptării neuronale a serotoninei (5-HT). În
studiile in vitro şi in vivo pe animale s-a demonstrat că este un inhibitor puternic selectiv al recaptării
serotoninei cu efecte minime asupra recaptării neuronale a norepinefrinei (NE), dopaminei (DA) şi a
acidului gamma-aminobutiric (GABA). Toleranţa la inhibarea serotoninei (5-HT) nu este indusă pe
termen lung (14 zile) în cazul administrării citalopramului la şobolani.
Citalopramul este un amestec racemic (50/50) şi inhibarea recaptării de serotonină (5-HT) prin
administrarea citalopramului este în principal datorată enantiomerului-(S).
Citalopramul nu are afinitate sau are afinitate foarte mică pentru receptorii serotoninergici 5-HT1A, 5-
HT2A, dopaminergici D1 şi D2, alfa 1-, alfa 2-, şi beta-adrenergici, histaminergici H1, GABA-ergici,
colinergici muscarinici, benzodiazepinici şi opioizi. O serie de teste funcţionale efectuate in vitro pe
organe izolate, precum şi testele funcţionale in vivo au confirmat o afinitate neglijabilă sau nulă pentru
receptorii amintiţi. Lipsa activităţii asupra acestor receptori explică de ce reacţiile adverse obişnuite,
precum uscăciunea gurii, tulburări ale vezicii urinare şi al intestinului, vedere înceţoşată, sedarea,
cardiotoxicitatea şi hipotensiunea ortostatică apar mai rar în cursul tratamentului cu citalopram.
Se consideră că suprimarea somnului REM este un indice al activităţii antidepresive. La fel ca şi
antidepresivele triciclice, alte ISRS şi IMAO, citalopramul suprimă somnul superficial REM şi creşte
proporţia somnului profund cu unde lente.
Deşi citalopramul nu se leagă de receptorii opioizi, potenţează efectul anti-nociceptiv al analgeticelor
opioide uzuale. Administrarea de citalopram potenţează hiperactivitatea indusă de d-amfetamină.
Metaboliţii principali ai citalopramului sunt de asemenea ISRS, chiar dacă selectivitatea şi efectele
acestora sunt mai reduse decât cele ale citalopramului. Cu toate acestea, metaboliţii sunt mai selectivi
decât mulţi dintre ISRS recenţi. Metaboliţii citalopramului nu participă la realizarea efectului
antidepresiv.
Citalopramul nu deteriorează funcţiile cognitive (intelectuale) şi performanţa psihomotorie la om; are
efecte sedative minime sau nule, atât la administrarea exclusivă, cât şi în combinaţie cu alcoolul.
Într-un studiu uni-doză citalopramul nu a redus salivaţia şi nu a influenţat semnificativ parametrii
cardiovasculari în niciunul dintre studiile efectuate pe voluntari sănătoşi. Citalopramul nu influenţează
nivelurile serice ale prolactinei şi ale hormonului de creştere.
11
Relaţia doză-răspuns
În cadrul studiilor cu doze fixe, curba doză - răspuns este plată, neoferind nicio sugestie în privinţa
avantajului de eficacitate al utilizării unor doze mai mari decât cele recomandate. Totuşi, există unele
date clinice care sugerează că o creştere a dozei poate fi benefică la anumiţi pacienţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Citalopramul se absoarbe aproape complet şi independent de aportul alimentar. Timpul mediu până la
atingerea concentraţiei maxime este de 3,8 ore. Biodisponibilitatea orală este de aproximativ 80%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie al citalopramului (Vd)β este de aproximativ 12,3 l/kg. Citalopramul şi
principalii metaboliţi ai săi se leagă în proporţie de mai puţin de 80% de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Citalopramul este metabolizat în următorii compuşi activi: demetilcitalopram, didemetilcitalopram,
citalopram-N-oxid şi derivatul inactiv deaminat al acidului propionic. Toţi metaboliţii activi sunt de
asemenea ISRS, chiar dacă activitatea lor este mai redusă decât cea a citalopramului. Principala
fracţiune plasmatică constă din citalopram în formă nemodificată.
Excreţie
Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de aproximativ 1,5 zile; clearance-ul sistemic plasmatic
(Cls) este de aproximativ 0,33 l/min; clearance-ul plasmatic oral (Cloral) este de aproximativ 0,41 l/min.
Citalopramul se elimină predominant (85%) pe cale hepatică, iar restul de 15% pe cale renală.
Aproximativ 12% din doza zilnică se elimină prin urină sub formă de citalopram nemodificat.
Clearance-ul hepatic (rezidual) este de aproximativ 0,35 l/min, iar clearance-ul renal este de
aproximativ 0,068 l/min.
Farmacocinetica este de tip linear. Concentraţiile plasmatice de echilibru (steady-state) se realizează în
decurs de 1–2 săptămâni. După administrarea dozei zilnice de 40 mg, concentraţia plasmatică medie
este de 250 nmol/l, cu valori cuprinse între 100 şi 500 nmol/l. Nu au fost descoperite relaţii explicite
între concentraţiile plasmatice ale citalopramului şi efectele sale terapeutice sau reacţiile sale adverse.
Pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)
Datorită metabolismului mai lent, la pacienţii vârstnici s-au înregistrat timpi de înjumătăţire prin
eliminare mai lungi şi valori mai mici ale clearance-ului.
Pacienţi cu funcţie hepatică redusă
Citalopramul se elimină mult mai lent la pacienţii cu funcţie hepatică redusă. Timpul de înjumătăţire
este aproximativ dublu, iar concentraţiile plasmatice de echilibru sunt aproximativ de două ori mai
mari, comparativ cu pacienţii cu funcţie hepatică normală, după administrarea aceleiaşi doze.
Pacienţi cu funcţie renală redusă
Eliminarea citalopramului este mult mai lentă la pacienţii cu funcţia renală uşor sau moderat redusă,
fără a fi influenţate semnificativ proprietăţile farmacocinetice. În acest moment lipsesc informaţiile
referitoare la tratamentul cu citalopram al pacienţilor cu afectare severă a funcţiei renale (clearance-ul
creatininei sub 20 ml/min).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută
Toxicitatea acută a citalopramului este scăzută.
Toxicitate cronică
12
În studiile de toxicitate cronică nu s-au făcut constatări care să influenţeze utilizarea terapeutică a
citalopramului.
Genotoxicitate, carcinogenitate
Citalopramul nu are potenţial mutagen sau carcinogen.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere nu au dovedit că citalopramul ar afecta fertilitatea.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Amidon de porumb,
Lactoză monohidrat,
Croscarmeloză de sodiu,
Glicerină,
Copovidonă,
Stearat de magneziu,
Celuloză microcristalină.
Film:
Opadry white 02B28424, care conţine:
Hipromeloză (E464),
Dioxid de titan (E171),
Macrogol 400.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.,
Str. Cuza Vodă, nr. 99-105, 540306, Târgu Mureş
România
13
8. NUMERELE AUTORIZAŢIILOR DE PUNERE PE PIAŢĂ
7778/2006/01
7779/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2011
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
LINISAN 10 mg comprimate filmate
LINISAN 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Linisan 10 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine citalopram 10 mg, sub formă de bromhidrat de citalopram 12,49 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 11,55 mg pe comprimat filmat.
Linisan 20 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine citalopram 20 mg, sub formă de bromhidrat de citalopram 24,98 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 23,10 mg pe comprimat filmat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Linisan 10 mg comprimate filmate
Comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare albă, marcate cu „N 33” pe una din feţe.
Linisan 20 mg comprimate filmate
Comprimate filmate, ovale, biconvexe, de culoare albă, marcate cu „N 34” pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Linisan este indicat în tratamentul depresiei în faza iniţială şi pentru menţinerea terapiei în cazul
existenţei unui potenţial de recidivă sau recurenţă a bolii.
Linisan este indicat, de asemenea, în tratamentul tulburărilor de panică cu sau fără agorafobie.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Depresie
2
Doza recomandată este de 20 mg citalopram pe zi. În general, ameliorarea stării pacientului începe
după o săptămână de tratament, dar poate deveni evidentă doar din cea de a doua săptămână de
tratament.
Similar celorlalte medicamente antidepresive, dozele trebuie revizuite şi ajustate, dacă este necesar, la
3-4 săptămâni de la iniţierea tratamentului precum şi ulterior, conform evaluării clinice. Cu toate că la
doze mai mari poate creşte riscul de reacţii adverse, la unii pacienţi care prezintă un răspuns
insuficient după câteva săptămâni de tratament cu doza recomandată, poate fi benefică o creştere
gradată a dozelor cu câte 20 mg, până la maxim 60 mg citalopram pe zi (vezi pct. 5.1). Ajustarea
dozelor va fi făcută cu atenţie, pe baza evaluării clinice individuale, astfel încât tratamentul să fie
menţinut la doza minimă eficace.
Tratamentul antidepresiv trebuie urmat pentru o perioadă suficient de lungă, de cel puţin 6 luni, pentru
a asigura dispariţia completă a simptomatologiei.
Tulburări de panică
Doza zilnică recomandată este de 20-30 mg citalopram. Tratamentul se începe cu o doză zilnică de 10
mg, apoi doza se creşte treptat, cu câte 10 mg, în funcţie de răspunsul pacientului, până la doza
recomandată. Începerea tratamentului cu o doză mai mică este recomandată pentru a minimaliza
înrăutăţirea potenţială a simptomelor de panică, care, în general, apare în faza iniţială a tratamentului.
Cu toate că la doze mai mari poate creşte riscul de reacţii adverse, la unii pacienţi care prezintă un
răspuns insuficient după câteva săptămâni de tratament cu doza recomandată, poate fi benefică o
creştere treptată a dozelor până la maxim 60 mg citalopram pe zi (vezi pct. 5.1). Ajustarea dozelor va
fi făcută cu atenţie, pe baza evaluării clinice individuale, astfel încât tratamentul să fie menţinut la
doza minimă eficace.
Tratamentul împotriva tulburărilor de panică trebuie urmat pentru o perioadă de câteva luni sau chiar
mai lungă, pentru a asigura dispariţia completă a simptomatologiei.
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Citalopramul nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani (vezi pct.
4.4).
Vârstnici
Doza zilnică recomandată este de 20 mg, în funcţie de răspunsul terapeutic al fiecărui pacient, doza
poate fi crescută la maxim 40 mg zilnic.
Insuficienţă renală
Ajustarea dozei nu este necesară în cazul insuficienţei renale uşoare sau moderate.
Nu există informaţii pentru cazurile de insuficienţă renală severă (clearance creatinină sub 20 ml/min).
Afecţiuni hepatice
Posologia trebuie păstrată la nivelul minim de dozaj recomandat.
Fenomenul de sevraj observat la întreruperea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Dozele de citalopram trebuie reduse treptat pe o
perioadă de cel puţin una - două săptămâni pentru a reduce riscul reacţiilor de sevraj (vezi pct. 4.4 şi
4.8).
Dacă după reducerea dozelor sau întreruperea tratamentului apar simptome intolerabile, trebuie luată
în considerare revenirea la dozele administrate anterior. Ulterior, medicul poate continua reducerea
dozelor, dar într-un ritm mai lent.
Mod de administrare
Linisan trebuie administrat într-o singură doză pe zi. Comprimatele pot fi luate cu puţină apă în orice
moment al zilei indiferent de orarul meselor.
3
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la citalopram sau la oricare dintre excipienţi.
- Administrare concomitentă cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO); s-au raportat reacţii
severe, uneori mortale, la pacienţii trataţi cu ISRS în asociere cu antidepresive IMAO, inclusiv
IMAO selectivi, ireversibili (selegilina) şi reversibili (moclobemida), precum şi la pacienţii care
au întrerupt recent un ISRS şi au început un tratament cu IMAO. Unele cazuri au prezentat
caracteristici asemănătoare cu sindromul serotoninergic. Simptomele includ: hipertermie,
rigiditate, mioclonii, instabilitate vegetativă cu posibile fluctuaţii rapide ale semnelor vitale,
modificări ale stării psihice cu confuzie, iritabilitate şi agitaţie extremă, care pot progresa către
delir şi comă.
Administrarea de citalopram poate fi începută după 14 zile de la întreruperea tratamentului cu
IMAO ireversibili şi la cel puţin o zi de la întreruperea tratamentului cu IMAO reversibili. După
întreruperea tratamentului cu citalopram şi începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau
reversibil trebuie să treacă cel puţin 7 zile.
- Administrare concomitentă cu pimozid (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente
legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind
posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie
monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că
riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie medicamentul Linisan şi care se pot şi ele asocia
cu risc crescut de apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot co-exista
cu tulburări depresive majore şi din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice
trebuie să respecte aceleaşi precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă
majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului, prezintă un risc mai accentuat de
ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul
tratamentului. Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate
cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi, au arătat existenţa unui risc accentuat de
comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive, comparativ cu placebo la pacienţii cu
vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să
fie însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după
modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la
necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii
cu tentă de suicid precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor
astfel de simptome.
Vârstnici, pacienţi cu insuficienţă hepatică sau renală
La pacienţii vârstnici sau la cei cu disfuncţie hepatică severă este necesară reducerea dozelor. În cazul
tratamentului pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 20 ml/min) se
recomandă precauţie (vezi pct. 4.2).
Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Linisan nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani. În studiile
clinice, la copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive, în comparaţie cu cei trataţi cu placebo, s-au
observat mai frecvent comportamente suicidare (tentative de suicid şi gânduri suicidare) şi ostilitate
4
(predominant agresivitate, comportament opoziţional şi mânie). Dacă, pe baza necesităţii clinice, se ia
totuşi decizia de a iniţia tratamentul, pacientul trebuie monitorizat atent pentru a se observa apariţia
simptomelor suicidare.
Adiţional, lipsesc datele de siguranţă pe termen lung la copii şi adolescenţi cu privire la creşterea,
maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Sindromul serotoninergic
Se recomandă precauţie în cazul utilizării citalopramului în combinaţie cu medicamente care au efecte
serotoninergice, precum sumatriptanul sau alţi triptani, tramadolul şi triptofanul. Rareori, s-a raportat
apariţia sindromului serotoninergic la pacienţii aflaţi sub tratament cu ISRS. Combinaţia simptomelor
precum agitaţie, confuzie, tremor, mioclonii şi hipertermie poate indica dezvoltarea acestei condiţii
(vezi pct. 4.5).
Hiponatremie
În cursul utilizării ISRS s-a raportat rar hiponatremie, datorată probabil secreţiei inadecvate de hormon
antidiuretic (ADH), fenomen reversibil la întreruperea tratamentului. Se pare că în special pacienţii
vârstnici de sex feminin constituie un grup de risc.
Diabet
La bolnavii cu diabet, tratamentul cu un ISRS poate să modifice controlul glicemiei, datorită
îmbunătăţirii simptomelor depresive.
Poate fi necesară ajustarea dozelor de insulină şi/sau hipoglicemiante orale.
Convulsii
Convulsiile constituie un risc potenţial al medicamentelor antidepresive. Tratamentul trebuie întrerupt
dacă apar convulsii. Citalopramul trebuie evitat la pacienţii cu epilepsie instabilă iar bolnavii cu
epilepsie controlată trebuie monitorizaţi strict. Tratamentul cu citalopram trebuie întrerupt dacă
frecvenţa convulsiilor creşte.
Terapie electroconvulsivantă (ECT)
Există o experienţă clinică limitată în ceea ce priveşte administrarea concomitentă de citalopram cu
ECT, de aceea se recomandă prudenţă.
Manie
Citalopramul trebuie folosit cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de manie/hipomanie. Tratamentul
cu citalopram trebuie întrerupt la pacienţii care intră în fază maniacală.
Hemoragii
S-au raportat sângerări cutanate cum ar fi echimoze şi purpură şi alte manifestări hemoragice cum ar fi
hemoragie gastrointestinală. Riscul hemoragiei gastrointestinale poate fi crescut la pacienţii vârstnici
aflaţi sub tratament cu ISRS.
Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi cu ISRS, îndeosebi dacă se asociază medicamente care
afectează funcţia trombocitară (antipsihotice atipice sau fenotiazine, majoritatea antidepresivelor
triciclice, acid acetilsalicilic şi antiinflamatoare nesteroidiene), precum şi la pacienţii cu antecedente
hemoragice.
Neuroleptice
Experienţa cu citalopram nu a demonstrat interacţiuni relevante clinic cu neurolepticele. Ca şi în cazul
altor ISRS, nu trebuie exclusă posibilitatea unei interacţiuni farmacodinamice.
Prelungirea intervalului QT
Trebuie luaţi în considerare factorii care pot afecta metabolitul citalopramului (didemetilcitalopram),
deoarece nivelele crescute ale acestui metabolit pot prelungi intervalul QT la anumiţi pacienţi.
Oricum, în studii clinice în care s-au monitorizat ECG a 2500 pacienţi, încluzând 277 de pacienţi
având o afectare cardiacă preexistentă, nu s-au observat modificări clinice semnificative.
Atacuri de panică
5
Unii pacienţi cu tulburări de panică pot avea un efect anxiogen la începerea terapiei. Iniţierea
tratamentului cu o doză scăzută reduce probabilitatea apariţiei acestui efect (a se vedea pct. 4.2 Doze şi
mod de administrare).
Glaucom
Similar altor medicamente ISRS citalopramul poate provoca midriază. Se recomandă precauţie în
cazul pacienţilor cu glaucom cu unghi închis sau cu antecedente de glaucom.
Acatizie/agitaţie psihomotorie
Utilizarea citalopramului a fost asociată cu apariţia acatiziei, caracterizată printr-o stare de nelinişte
subiectiv neplăcută sau supărătoare, şi o nevoie de mişcare, adeseori asociată cu incapacitatea de a sta
aşezat sau de a sta liniştit. Cel mai adesea aceasta apare în primele săptămâni de tratament. La
pacienţii la care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.
Fenomenul de sevraj observat la întreruperea tratamentului
Apariţia simptomelor de sevraj la încetarea tratamentului este frecvent întâlnită, în special dacă
întreruperea tratamentului se face brusc (vezi pct. 4.8). În cadrul studiilor clinice, evenimentele
adverse observate la întreruperea tratamentului au apărut la aproximativ 40% dintre pacienţii trataţi cu
citalopram.
Riscul de apariţie a simptomelor de sevraj poate depinde de mai mulţi factori, inclusiv durata
tratamentului, doza şi ritmul de reducere a dozei. În general, aceste simptome (vezi pct. 4.8) sunt de
intensitate slabă până la moderată, dar pot fi severe la unii pacienţi. Ele apar de obicei în primele zile
după întreruperea tratamentului, dar au fost raportate şi cazuri foarte rare în care asemenea simptome
au apărut la pacienţi care au omis o doză în mod accidental. În general, aceste simptome au o evoluţie
auto-limitativă şi dispar, de obicei, în decurs de 2 săptămâni, deşi la unele persoane ele pot persista
mai mult timp (2-3 luni sau mai mult). Prin urmare, se recomandă ca întreruperea tratamentului cu
citalopram să se facă prin reducerea treptată a dozei pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în
funcţie de necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2 secţiunea „Fenomenul de sevraj observat la
întreruperea tratamentului”).
Alcool etilic
Chiar dacă nu s-au descris interacţiuni cu alcoolul, ingerarea băuturilor alcoolice trebuie evitată ca şi la
majoritatea preparatelor psihotrope.
Excipienţi
Linisan conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inhibitorii de monoaminooxidază (IMAO)
IMAO nu trebuie utilizate în combinaţie cu medicamente ISRS (vezi pct. 4.3).
Pimozidă
Coadministrarea unei doze unice de 2 mg de pimozidă la subiecţii trataţi cu citalopram racemic într-o
doză zilnică de 40 mg timp de 11 zile a determinat o creştere pe parcursul studiului, deşi nu în mod
constant, a ariei de sub curbă (ASC) şi a concentraţiei maxime (Cmax) a pimozidei. Coadministrarea de
pimozidă cu citalopram a avut ca rezultat prelungirea intervalului QT cu aproximativ 10 msec.
Datorită interacţiunii observate la doză mică de pimozidă, administrarea concomitentă a
citalopramului cu pimozidă este contraindicată.
Metabolismul citalopramului depinde doar parţial de izoenzima CYP2D6 al citocromului hepatic P450
şi, spre deosebire de alte câteva ISRS, citalopramul este doar un inhibitor slab al acestui sistem
enzimatic important care este implicat în metabolismul multor medicamente (inclusiv antiaritmice,
neuroleptice, beta-blocante, antidepresive triciclice şi câteva ISRS). Legarea de proteinele plasmatice
6
este relativ scăzută (<80%). Aceste caracteristici conferă citalopramului un potenţial scăzut pentru
interacţiuni medicamentoase semnificative clinic.
Alcool
Deşi studiile clinice nu au evidenţiat interacţiuni farmacodinamice între citalopram şi alcool, utilizarea
concomitentă a acestora nu este recomandată.
Anticoagulante orale
Administrarea concomitentă de citalopram şi anticoagulante orale creşte riscul de hemoragie. Se
recomandă monitorizarea INR şi a timpului de protrombină.
Medicamente serotoninergice
Coadministrarea cu medicamente serotoninergice (de exemplu tramadol, sumatriptan) poate duce la o
intensificare a efectelor asociate 5-HT.
Litiu şi triptofan
Nu există interacţiuni farmacocinetice între litiu şi citalopram. Totuşi au fost raportate efecte crescute
ale litiului şi triptofanului atunci când se asociază cu ISRS. În consecinţă utilizarea concomitentă a
citalopramului cu aceste medicamente trebuie făcută cu prudenţă. Monitorizarea de rutină a nivelurilor
de litiu nu este necesară.
Hypericum perforatum (sunătoare)
Pot să apară interacţiuni farmacodinamice între citalopram şi preparate medicinale de sunătoare, care
pot să determine o creştere a efectelor nedorite.
Imipramină, desipramină
Într-un studiu farmacocinetic s-a demonstrat că nivelele citalopramului şi ale imipraminei nu au fost
afectate, deşi nivelele desipraminei, metabolitul primar al imipraminei, au crescut.
Metoprolol
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică/farmacodinamică efectuat cu voluntari sănătoşi, cărora li
s-a administrat concomitent citalopram şi metoprolol (un substrat CYP2D6), s-a observat dublarea
concentraţiei de metoprolol, dar fără intensificarea semnificativă statistic a efectului metoprololului
asupra tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace.
Cimetidină
Studiile pe animale au arătat că cimetidina are o influenţă mică sau nu are influenţă asupra
farmacocineticii citalopramului.
Studiile clinice au demonstrat că nu apar interacţiuni farmacodinamice la administrarea citalopramului
concomitent cu benzodiazepine, neuroleptice, analgezice, antihistaminice, antihipertensive, beta-
blocante şi alte medicamente cardiovasculare.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Deşi studiile la animal nu au relevat efecte teratogene, siguranţa administrării citalopramului la
femeile însărcinate nu a fost evaluată. La fel ca în cazul tuturor medicamentelor, citalopramul trebuie
utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul terapeutic matern aşteptat depăşeşte riscul potenţial la
făt.
Nou-născuţii mamelor care au continuat tratamentul cu citalopram în fazele târzii ale sarcinii, în
special în al treilea trimestru de sarcină, trebuie să fie supravegheaţi. În timpul sarcinii trebuie evitată
întreruperea bruscă a tratamentului.
În cazul administrării de ISRS/INRS femeilor gravide în ultima perioadă de sarcină, la nou-născut s-au
raportat următorele simptome: detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii, instabilitate termică,
7
tulburări ale suptului, vărsături, hipoglicemie, hipertonie musculară, hipotonie musculară,
hiperreflexie, tremor, nelinişte, iritabilitate, letargie, plâns prelungit, somnolenţă şi dificultăţi de
adormire. Aceste simptome pot fi datorate fie efectului serotoninergic, fie simptomelor de întrerupere
a tratamentului. În majoritatea cazurilor complicaţiile survin imediat sau curând (<24 ore) după
naştere.
Date epidemiologice au sugerat faptul că utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS) în sarcină, în special în ultima parte a acesteia, poate creşte riscul de apariţie a hipertensiunii
arteriale pulmonare persistente la nou-născut (HAPPN). Riscul constatat a fost de aproximativ 5 cazuri
la 1000 de sarcini. În populaţia generală, apar 1-2 cazuri de HAPPN la 1000 de sarcini.
Alăptarea
Citalopramul se excretă în laptele matern. Efectele citalopramului asupra sugarului nu au fost stabilite.
Dacă tratamentul cu citalopram se consideră necesară, trebuie luată în considerare întreruperea
alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Citalopramul nu produce tulburări ale funcţiei intelectuale sau performanţelor psihomotorii. Totuşi,
pacienţii aflaţi sub tratament cu un medicament psihoactiv pot prezenta tulburări de concentrare şi ale
atenţiei din cauza bolii în sine şi/sau din cauza medicamentului. Pacienţii trebuie atenţionaţi cu privire
la riscul potenţial de a fi influenţată capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse la citalopram sunt în general moderate şi trecătoare.
Reacţiile adverse sunt mai evidente în prima sau în a doua săptămână de tratament şi de obicei se
atenuează pe parcursul tratamentului.
Următoarele reacţii adverse sunt dependente de doză: transpiraţie excesivă, xerostomie, insomnie,
somnolenţă, diaree, greaţă şi fatigabilitate. Tabelul arată procentajul reacţiilor adverse asociate cu
ISRS şi / sau citalopram observate la ≥1% din pacienţi în cadrul studiilor dublu-orb placebo-controlate
sau în perioada post-marketing. Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente (≥1/10); frecvente
(≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi < 1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare
(<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate şi Foarte Frecvente Mai puţin Rare Cu frecvenţă
sisteme frecvente frecvente necunoscută
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Purpură Trombocitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Hipersensibilitate,
reacţie anafilactică
Tulburări
endocrine
Secreţie inadecvată
de hormon
antidiuretic (ADH)
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Scăderea
apetitului
Creşterea
apetitului
Hiponatremie
Tulburări
psihice
Agitaţie,
scăderea
libidoului,
anxietate,
nervozitate,
stări
confuzive
Agresivitate,
depersonalizare,
halucinaţii,
manie
Atacuri de panică,
bruxism, nelinişte,
ideaţie suicidară şi
comportament
suicidar1
8
Tulburări ale
sistemului
nervos
Somnolenţă,
insomnie
Tremor,
ameţeală,
parestezie
Sincopă Convulsii
grand mal,
diskinezie
Convulsii, sindrom
serotoninergic,
tulburări
extrapiramidale,
acatizie, tulburări
motorii
Tulburări
oculare
Midriază (care
poate duce la
glaucom acut
cu unghi
închis), vezi
pct. 4.4
Tulburări vizuale
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Tinitus
Tulburări
cardiace
Bradicardie,
tahicardie
Tulburări
vasculare
Hipotensiune
ortostatică
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Căscat Epistaxis
Tulburări
gastro-
intestinale
Xerostomie,
greaţă
Diaree,
vomă
Hemoragie
gastrointestinală
(inclusiv hemoragie
rectală)
Tulburări
hepatobiliare
Hepatită
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Transpiraţii Prurit Urticarie,
alopecie,
erupţie cutanată
Echimoză,
angioedem
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Mialgii,
artralgii
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Retenţie urinară
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului
Impotenţă,
tulburări de
ejaculare,
absenţa
ejaculării,
tulburări ale
orgasmului
(la femei)
Menoragie (la
femei)
Metroragie (la femei)
Priapism, galactoree
(la bărbaţi)
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de
administrare
Fatigabilitate Edeme
Investigaţii
diagnostice
Scăderea
greutăţii
corporale
Creşterea
greutăţii
corporale
Valori anormale ale
testului funcţiei
hepatice
9
Numărul de pacienţi: citalopram / placebo = 1346 / 545
1 În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu citalopram, s-au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4.4).
În perioada post-marketing au fost raportate cazuri de prelungire a intervalului QT, predominant la
pacienţii cu afecţiuni cardiace preexistente.
În studiile clinice au mai fost raportate următoarele reacţii adverse:
Foarte frecvente: cefalee, astenie, tulburări de somn.
Frecvente: migrenă, constipaţie, palpitaţii, tulburări ale gustului, scăderea capacităţii de concentrare,
amnezie, anorexie, apatie, dispepsie, durere abdominală, flatulenţă, salivare abundentă, rinită.
Rare: creşterea libidoului, tuse, stare generală de rău şi fotosensibilitate.
Efecte de clasă
Studiile epidemiologice efectuate la pacienţi cu vârsta ≥50 ani au arătat un risc crescut de fracturi
osoase la pacienţii trataţi cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) şi antidepresive
triciclice (ADTC). Mecanismul creşterii acestui risc este necunoscut.
Simptome de sevraj observate la întreruperea tratamentului
Apariţia fenomenului de sevraj la încetarea tratamentului este frecvent întâlnită, în special dacă
întreruperea tratamentului se face brusc. Simptomele de sevraj cel mai frecvent raportate sunt:
ameţeală, tulburări senzoriale (inclusiv parestezie), tulburări ale somnului (inclusiv insomnie şi vise
intense), agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, confuzie, transpiraţie, cefalee, diaree,
palpitaţii, instabilitate emoţională, iritabilitate şi tulburări vizuale. În general, aceste simptome sunt de
intensitate slabă până la moderată şi autorestrictive, dar la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite.
Prin urmare, se recomandă ca întreruperea tratamentului cu citalopram să se facă prin reducerea
treptată a dozei (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
Deşi n-au fost raportate supradozări fatale cu citalopram în studiile clinice de supradozare de până la
2000 mg, raportările post-marketing de supradozare cu citalopram au inclus 12 cazuri fatale, 10 în
combinaţie cu alte preparate şi/sau alcool şi 2 cu citalopram (3920 mg şi 2800 mg), precum şi non-
fatale, supradozări de până la 600 mg.
Efectele citalopramului pot fi potenţate de consumul concomitent de alcool.
Trebuie luată în considerare posibilitatea administrării mai multor medicamente, respectiv posibilitatea
interacţiunii cu antidepresive triciclice, IMAO şi alte ISRS.
Simptome
Simptomele cele mai des întâlnite în supradozarea cu citalopram, administrat în monoterapie sau în
combinaţie cu alte preparate şi/ sau alcool sunt: ameţeli, transpiraţii, greţuri, vărsături, tremor,
somnolenţă şi tahicardie sinusală. În mult mai puţine cazuri pot fi observate simptome ca: amnezie,
confuzie, comă, convulsii, hiperventilaţie, hiperpirexie, cianoză, rabdomioliză şi modificări ale ECG-
ului (alungirea intervalului QT, complexe QRS largi, ritm nodal ventricular şi posibil cazuri de torsada
vârfurilor).
S-a raportat şi bradicardie prelungită însoţită de hipotensiune arterială severă şi sincopă.
Rareori, în intoxicaţia severă pot apare simptome ale „sindromului serotoninergic”. Acestea includ
modificarea stării mentale, hiperactivitate neuromusculară şi instabilitate vegetativă. Poate apare
hiperpirexie şi creşterea valorilor concentraţiei serice de creatinkinază. Rabdomioliza este rară.
10
Tratament
Nu există antidot specific pentru citalopram.
Trebuie efectuată electrocardiogramă (EKG).
Administrarea orală de cărbune activat este indicată la adulţii şi copiii care se prezintă în decurs de o
oră de la ingestia a mai mult de 5 mg citalopram per kg corp. Administrarea de cărbune activat cu o
jumătate de oră după ingestie a redus absorbţia de citalopram cu 50%.
Convulsiile, dacă sunt frecvente sau prelungite, trebuie controlate cu administrare intravenoasă de
diazepam.
Pacientul va fi atent supravegheat iar tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere şi include
menţinerea căilor respiratorii libere şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizarea
acestora.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC: N06AB04.
Mecanismul de acţiune al citalopramului ca şi antidepresiv este presupus a fi legat de potenţarea
acţiunii serotoninergice în SNC ca rezultat al inhibării recaptării neuronale a serotoninei (5-HT). În
studiile in vitro şi in vivo pe animale s-a demonstrat că este un inhibitor puternic selectiv al recaptării
serotoninei cu efecte minime asupra recaptării neuronale a norepinefrinei (NE), dopaminei (DA) şi a
acidului gamma-aminobutiric (GABA). Toleranţa la inhibarea serotoninei (5-HT) nu este indusă pe
termen lung (14 zile) în cazul administrării citalopramului la şobolani.
Citalopramul este un amestec racemic (50/50) şi inhibarea recaptării de serotonină (5-HT) prin
administrarea citalopramului este în principal datorată enantiomerului-(S).
Citalopramul nu are afinitate sau are afinitate foarte mică pentru receptorii serotoninergici 5-HT1A, 5-
HT2A, dopaminergici D1 şi D2, alfa 1-, alfa 2-, şi beta-adrenergici, histaminergici H1, GABA-ergici,
colinergici muscarinici, benzodiazepinici şi opioizi. O serie de teste funcţionale efectuate in vitro pe
organe izolate, precum şi testele funcţionale in vivo au confirmat o afinitate neglijabilă sau nulă pentru
receptorii amintiţi. Lipsa activităţii asupra acestor receptori explică de ce reacţiile adverse obişnuite,
precum uscăciunea gurii, tulburări ale vezicii urinare şi al intestinului, vedere înceţoşată, sedarea,
cardiotoxicitatea şi hipotensiunea ortostatică apar mai rar în cursul tratamentului cu citalopram.
Se consideră că suprimarea somnului REM este un indice al activităţii antidepresive. La fel ca şi
antidepresivele triciclice, alte ISRS şi IMAO, citalopramul suprimă somnul superficial REM şi creşte
proporţia somnului profund cu unde lente.
Deşi citalopramul nu se leagă de receptorii opioizi, potenţează efectul anti-nociceptiv al analgeticelor
opioide uzuale. Administrarea de citalopram potenţează hiperactivitatea indusă de d-amfetamină.
Metaboliţii principali ai citalopramului sunt de asemenea ISRS, chiar dacă selectivitatea şi efectele
acestora sunt mai reduse decât cele ale citalopramului. Cu toate acestea, metaboliţii sunt mai selectivi
decât mulţi dintre ISRS recenţi. Metaboliţii citalopramului nu participă la realizarea efectului
antidepresiv.
Citalopramul nu deteriorează funcţiile cognitive (intelectuale) şi performanţa psihomotorie la om; are
efecte sedative minime sau nule, atât la administrarea exclusivă, cât şi în combinaţie cu alcoolul.
Într-un studiu uni-doză citalopramul nu a redus salivaţia şi nu a influenţat semnificativ parametrii
cardiovasculari în niciunul dintre studiile efectuate pe voluntari sănătoşi. Citalopramul nu influenţează
nivelurile serice ale prolactinei şi ale hormonului de creştere.
11
Relaţia doză-răspuns
În cadrul studiilor cu doze fixe, curba doză - răspuns este plată, neoferind nicio sugestie în privinţa
avantajului de eficacitate al utilizării unor doze mai mari decât cele recomandate. Totuşi, există unele
date clinice care sugerează că o creştere a dozei poate fi benefică la anumiţi pacienţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Citalopramul se absoarbe aproape complet şi independent de aportul alimentar. Timpul mediu până la
atingerea concentraţiei maxime este de 3,8 ore. Biodisponibilitatea orală este de aproximativ 80%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie al citalopramului (Vd)β este de aproximativ 12,3 l/kg. Citalopramul şi
principalii metaboliţi ai săi se leagă în proporţie de mai puţin de 80% de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Citalopramul este metabolizat în următorii compuşi activi: demetilcitalopram, didemetilcitalopram,
citalopram-N-oxid şi derivatul inactiv deaminat al acidului propionic. Toţi metaboliţii activi sunt de
asemenea ISRS, chiar dacă activitatea lor este mai redusă decât cea a citalopramului. Principala
fracţiune plasmatică constă din citalopram în formă nemodificată.
Excreţie
Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de aproximativ 1,5 zile; clearance-ul sistemic plasmatic
(Cls) este de aproximativ 0,33 l/min; clearance-ul plasmatic oral (Cloral) este de aproximativ 0,41 l/min.
Citalopramul se elimină predominant (85%) pe cale hepatică, iar restul de 15% pe cale renală.
Aproximativ 12% din doza zilnică se elimină prin urină sub formă de citalopram nemodificat.
Clearance-ul hepatic (rezidual) este de aproximativ 0,35 l/min, iar clearance-ul renal este de
aproximativ 0,068 l/min.
Farmacocinetica este de tip linear. Concentraţiile plasmatice de echilibru (steady-state) se realizează în
decurs de 1–2 săptămâni. După administrarea dozei zilnice de 40 mg, concentraţia plasmatică medie
este de 250 nmol/l, cu valori cuprinse între 100 şi 500 nmol/l. Nu au fost descoperite relaţii explicite
între concentraţiile plasmatice ale citalopramului şi efectele sale terapeutice sau reacţiile sale adverse.
Pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)
Datorită metabolismului mai lent, la pacienţii vârstnici s-au înregistrat timpi de înjumătăţire prin
eliminare mai lungi şi valori mai mici ale clearance-ului.
Pacienţi cu funcţie hepatică redusă
Citalopramul se elimină mult mai lent la pacienţii cu funcţie hepatică redusă. Timpul de înjumătăţire
este aproximativ dublu, iar concentraţiile plasmatice de echilibru sunt aproximativ de două ori mai
mari, comparativ cu pacienţii cu funcţie hepatică normală, după administrarea aceleiaşi doze.
Pacienţi cu funcţie renală redusă
Eliminarea citalopramului este mult mai lentă la pacienţii cu funcţia renală uşor sau moderat redusă,
fără a fi influenţate semnificativ proprietăţile farmacocinetice. În acest moment lipsesc informaţiile
referitoare la tratamentul cu citalopram al pacienţilor cu afectare severă a funcţiei renale (clearance-ul
creatininei sub 20 ml/min).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută
Toxicitatea acută a citalopramului este scăzută.
Toxicitate cronică
12
În studiile de toxicitate cronică nu s-au făcut constatări care să influenţeze utilizarea terapeutică a
citalopramului.
Genotoxicitate, carcinogenitate
Citalopramul nu are potenţial mutagen sau carcinogen.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere nu au dovedit că citalopramul ar afecta fertilitatea.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Amidon de porumb,
Lactoză monohidrat,
Croscarmeloză de sodiu,
Glicerină,
Copovidonă,
Stearat de magneziu,
Celuloză microcristalină.
Film:
Opadry white 02B28424, care conţine:
Hipromeloză (E464),
Dioxid de titan (E171),
Macrogol 400.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.,
Str. Cuza Vodă, nr. 99-105, 540306, Târgu Mureş
România
13
8. NUMERELE AUTORIZAŢIILOR DE PUNERE PE PIAŢĂ
7778/2006/01
7779/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2011
