ULTOP
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ULTOP, pulbere pentru soluţie perfuzabilă, 40 mg
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă conţine omeprazol 40 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere cu aspect poros, uniform, de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul cu Ultop soluţie i.v. este recomandat ca alternativă la terapia orală pentru următoarele
indicaţii:
- Tratamentul ulcerelor duodenale
- Prevenţia recidivei ulcerelor duodenale
- Tratamentul ulcerelor gastrice
- Prevenţia recidivei ulcerelor gastrice
- În eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) din ulcerele peptice, în asociere cu o schemă de
tratament antibacterian adecvată
- Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate utilizării de medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS)
- Prevenţia recidivei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate utilizării de medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) la pacienţii cu risc crescut
- Tratamentul esofagitei de reflux
- Tratamentul de întreţinere la pacienţii cu esofagită de reflux vindecată
- Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
- Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Alternativă la terapia orală
Doza zilnică recomandată pentru pacienţii care nu pot lua medicamente pe cale orală este de 40
mg Ultop, în perfuzie.
Doza iniţială recomandată pentru pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison este de 60 mg pe zi. Dozajul
va fi individualizat. La nevoie, doza poate fi crescută. În cazul în care doza zilnică este de peste 60
mg, va fi divizată în două perfuzii pe zi.
2
Ultop trebuie administrat într-o perfuzie intravenoasă cu durata de 2030 minute.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea soluţie perfuzabile, vezi pct. 6.6.
Grupe de populaţie specială
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu ciroză hepatică, este suficientă o doză de Ultop 10-20 mg (vezi pct. 5.2).
Vârstnici (> 65 ani)
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).
Copii
Nu există suficiente date despre utilizarea pe cale intravenoasă a Ultop la copii.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau oricare dintre ingredienţii produsului.
Similar altor inhibitori de pompă de protoni, omeprazolul nu trebuie utilizat concomitent cu nelfinavir
(vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom alarmant (de ex. o scădere semnificativă şi neintenţionată în greutate,
vărsături recurente, disfagie, hematemeza sau melenă) şi în cazul unui ulcer gastric suspectat sau
existent, trebuie exclusă posibilitatea caracterului malign înaintea începerii tratamentului cu
omeprazol, deoarece tratamentul poate masca simptomele şi întârzia diagnosticul.
Administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori de pompă de protoni nu este recomandată (vezi
pct. 4.5). Dacă asocierea atazanavir şi un inhibitor de pompă de protoni nu poate fi evitată, se
recomandă monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcarea virală), precum şi creşterea dozei de
atazanavir la 400 mg, sau de ritonavir la 100 mg; doza maximă de omeprazol este de 20 mg.
Omeprazol, ca toate medicamentele care reduc aciditatea gastric, poate scădea absorbţia de vitamină
B12 (cianocobalamină) datorită hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în considerare la
pacienţii cu depozite reduse sau factori de risc de reducere a absorbţiei de vitamină B12 în cadrul unui
tratament îndelungat.
Omeprazolul este un inhibitor al enzimei CYP2C19. La iniţierea sau întreruperea tratamentului cu
omeprazol, trebuie luat în considerare potenţialul de interacţiune cu medicamente metabolizate prin
intermediul CYP2C19. A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5).
Importanţa clinică a acestei interacţiuni este necunoscută. Ca precauţie, nu se recomandă utilizarea
concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului.
Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii
gastrointestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar oricăror tratamente îndelungate, în special dacă depăşesc perioada de 1 an, trebuie făcute
evaluări regulate ale tratamentului.
Atenţionări speciale referitoare la excipienţi
Acest medicament conţine sub 1 mmol (23 mg) de sodiu pe doză, ceea ce reprezintă o cantitate
neglijabilă.
3
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Medicamente a căror absorbţie depinde de pH
Aciditatea gastrică scăzută din timpul tratamentului cu omeprazol poate determina creşterea sau
scăderea absorbţiei medicamentelor a căror absorbţie depinde de pH.
Nelfinavir, atazanavir
Nivelele plasmatice de nelfinavir şi atazanavir scad în cazul administrării concomitente de omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) determină scăderea concentraţiei medii
de nelvinavir cu aproximativ 40% şi căderea concentraţiei medii a metabolitului activ M8 cu
aproximativ 75–90%. Interacţiunea poate include şi inhibarea CYP2C19.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi atazanavir nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg
la voluntari sănătoşi a determinat scăderea cu 75% a concentraţiilor plasmatice de atazanavir. Creşterea
dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra concentraţiei plasmatice
de atazanavir. Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) şi atazanavir 400
mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat scăderea cu aproximativ 30% a concentraţiilor
plasmatice de atazanavir, în comparaţie cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină, la indivizi sănătoşi, a dus la o
creştere cu 10% a biodisponibilităţii digoxin. Toxicitatea digoxinei a fost rar raportată. Totuşi, este
necesară precauţie la administrare de doze mari de omeprazol la vârstnici. Este necesară monitorizarea
terapeutică a digoxinei.
Clopidogrel
Într-un studiu clinic încrucişat, a fost administrat pe o perioadă de 5 zile, clopidogrel (300 mg doză
iniţială, apoi 75 mg/zi) în monoterapie şi în asociere cu omeprazol (80 mg administrat concomitent cu
clopidogrelul). Concentraţia plasmatică a metabolitului activ al clopidogrel a scăzut cu 46% (Zi 1) şi
42% (Zi 5) în cazul asocierii clopidogrelului cu omeprazolul. Inhibiţia agregării plachetare medii
(IAP) a fost scăzută cu 47% (24 ore) şi 30% (Zi 5) în cazul asocierii clopidogrelului cu omeprazolul.
Alt studiu a arătat că asocierea clopidogrelului cu omeprazolul în momente diferite nu a prevenit
interacţiunea medicamentoasă, care se pare că este determinată de efectul inhibitor al omeprazolului
asupra enzimei CYP2C19. Din studii observaţionale şi clinice nu au rezultat date clare referitoare la
implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni PK/PD în ceeea ce priveşte evenimentele majore
cardiovasculare.
Alte medicamente
Absorbţia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului şi itraconazolului este scăzută semnificativ,
astfel încât eficacitatea lor clinică poate fi modificată. Se recomandă evitarea utilizării concomitente a
posaconazolului şi erlotinibului.
Medicamente metabolizate de CYP2C19
Omeprazol este un inhibitor moderat al enzimei CYP2C19, care metabolizează în principal
omeprazolul. Astfel, scade metabolizarea medicamentelor asupra cărora acţionează, de asemenea,
enzima CYP2C19, iar concentraţia plasmatică a acestor medicamente creşte; de exemplu, R-warfarina
şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
4
Omeprazolul administrat în doză de 40 mg la voluntari sănătoşi în cadrul unui studiu încrucişat, a
determinat creşterea Cmax Şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar a unuia dintre
metaboliţii activi, cu 29% şi, respectiv, 69%.
Fenitoină
În primele două săptămâni de la iniţierea tratamentului cu omeprazol, la ajustarea dozelor de fenitoină
şi la întreruperea tratamentului cu omeprazol, se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a
fenitoinei şi ajustarea în continuare a dozelor.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol şih saquinavir/ritonavir a determinat creşterea nivelelor
plasmatice de până la aproximativ 70% pentru saquinavir, precum şi o toleranţă bună la pacienţii
infectaţi cu HIV.
Tacrolimus
Omeprazolul, administrat concomitent, a determinat creşterea nivelelor plasmatice ale tacrolimus. Se
recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice ale tacrolimus, a funcţiei renale
(clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, ajustarea dozei de tacrolimus.
Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitoriis CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de enzimele CYP2C19 şi CYP3A4, medicamentele cu efect
inhibitor cunoscut asupra enzimelor CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul)
pot determina creşterea nivelelor plasmatice ale omeprazolului, prin scăderea metabolizării acestuia.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a determinat creşterea de peste două ori a concentraţiei
plasmatice a omeprazolului. Deparece dozele mari de omeprazol sunt bine tolerate, în general nu este
necesară ajustarea dozelor. Totuşi, ajustarea dozelor trebuie luată în considerare la pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă sau în cazul unui tratament îndelungat.
Inductorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Medicamentele cunoscute ca inductori ai enzimelor CYP2C19 sau CYP3A4 sau ai ambelor (cum este
rifampicina sau sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin
creşterea metabolizării acestuia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Resultele a trei studii epidemiologice prospective (cu peste 1000 subiecţi expuşi) nu au arătat efecte
adverse ale administrării omeprazolului în timpul sarcinii sau asupra sănătăţii fatului/nou-născutului.
Omeprazolul poate fi administrat în timpul sarcinii.
Omeprazolul este excretat în laptele matern, dar, la doze terapeutice, este puţin probabil să determine
efecte adverse la copil.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca administrarea Ultop să afecteze capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Pot apărea reacţii adverse, cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). În acest caz,
pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
5
Reacţiile adverse cele mai frecvente (110% dintre pacienţi) sunt cefaleea, durerea abdominală,
constipaţia, diareea, flatulenţa şi greaţă/vărsături.
Din studiile clinice şi din experienţa de după punerea pe piaţă a medicamentului au rezultat
următoarele reacţii adverse ale omeprazolului. Acestea nu sunt dependente de doză.
Reacţiile adverse se clasifică în următoarele grupe, în funcţie de frecvenţă:
- Foarte frecvente (1/10)
- Frecvente (1/100 la <1/10)
- Mai puţin frecvente (1/1000 la <1/100)
- Rare (1/10000 la <1/1000)
Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (pentru care nu există date disponibile).
Sisteme de
organe/frecvenţă
Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu hipertermie, angioedem şi reacţie
anafilactică /şoc
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Foarte rare: Hipomagnezemie
Tulburări psihice
Mai puţin
frecvente:
Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin
frecvente:
Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin
frecvente:
Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastrointestinală
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin
frecvente:
Creşterea concentraţiilor enzimelor hepatice
Rare: Hepatită cu sau fără icter
6
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţi cu afecţiune hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin
frecvente:
Dermatită, prurit, rash, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, epidermoliză toxică necrotică (ETN)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Rare: Artralgie, mialgie
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin
frecvente:
Stare de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudoraţie
În cazuri izolate, la pacienţii cu boli grave, care au primit omeprazol pe cale intravenoasă în doze mari,
au fost raportate tuburări vizuale ireversibile, fără a se putea stabili o relaţie cauzală.
4.9 Supradozaj
Există foarte puţine date despre supradozarea omeprazolului la om. În literatură sunt citate doze de
până la 560 mg şi, ocazional, a fost raportată utilizarea unei doze unice de până la 2400 mg omeprazol
(de 120 ori mai mare decât doza recomnadată). A apărut greaţă, vărsături, ameţeli, durere abdominală,
diaree şi cefalee. În cazuri izolate a apărut apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără efecte severe. La creşterea dozelor, viteza de eliminare a
rămas nemodificată (cinetică de prim ordin). În caz de necesitate, tratamentul este simptomatic.
În studiile clinice au fost administrate i.v. doze zilnice unice de până la 270 mg şi de până la 650 mg
timp de trei zile, fără apariţia unor reacţii adverse dependente de doză
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică:: Inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC01.
Mecanism de acţiune
Omeprazolul este un amestec racemic a doi enantiomeri care inhibă secreţia gastrică de acid clorhidric
printr-un mecanism foarte specific de acţiune asupra pompei de protoni de la nivelul celulelor
parietale. Efectul asupra secreţiei acide este rapid şi reversibil, prin administrarea unei doze zilnice
unice.
Omeprazolul este o bază slabă, care este concentrată şi convertită în forma activă în mediul acid al
celulei parietale, unde inhibă enzima H+ K+ATPase – pompa de protoni. Efectul asupra etapei finale a
secreţiei acidului gastric este dependent de doză şi afectează atât secreţia de acid bazală cât şi pe cea
stimulată, indiferent de tipul stimulării.
7
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acidului gastric.
Efectul asupra secreţiei de acid gastric
Administrarea intravenoasă de omeprazol determină la om o inhibare dependentă de doză a secreţiei
de acid gastric. Pentru a obţine un efect similar de reducere a acidităţii gastrice ca cel determinat de
administrarea de doze orale repetate de 20 mg, se recomandă administrarea intravenoasă de omeprazol
40 mg. Astfel, aciditatea gastrică scade imediat iar scăderea medie în 24 ore este de aproximativ 90%
atât pentru administrare injectabilă i.v., cât şi după perfuzia i.v.
Inhibarea secreţiei acide depinde de aria de sub curba concentraţiei în funcţie de timp (ASC) a
omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică la un moment dat.
În timpul tratamentului cu omeprazol nu a fost observată apariţia tahifilaxiei.
Efectul asupra H. pylori
Prezenţa H. pylori este asociată cu ulcerul peptic duodenal şi gastric. H. pylori reprezintă un factor
major în apariţia gastritei. Împreună cu acidul gastric, H. pylori reprezintă factorul major al dezvoltării
bolii ulceroase. H. pylori reprezintă un factor major în dezvoltarea gastritei atrofice, care este asociată
cu un risc crescut de apariţie al cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice este asociată cu rate înalte de vindecare şi remisiune
pe timp îndelungat a ulcerelor peptice.
Alte efecte dependente de inhibarea secreţiei acide
În tratamentul de lungă durată, frecvenţa apariţiei chisturilor glandulare gastrice a fost uşor crescută.
Aceste modificări reprezintă consecinţa fiziologică a inhibării pronunţate a secreţiei acide, sunt
benigne şi par a fi reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloace, inclusiv prinj utilizarea inhibitorilor pompei de protoni,
determină creşterea numărului bacteriilor prezente îîn mod normal în tractul gastrointestinal.
Tratamentul cu medicamente care reduc aciditatea gastrică poate duce la creşterea uşoară a riscului de
infecţii gastrointestinale, cu este aceea cu Salmonella şi Campylobacter.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la oameni sănătoşi este de aproximativ 0,3 1/kg greutate corporală.
Omeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazol este metabolizat complet de către sistemul enzimatic al citocromului P450 (CYP). Partea
principală a metabolizării omeprazolului este dependentă de polimorfismul CYP2C19, responsabil cu
formarea metabolitului principal din plasmă, hidroxiomeprazol. Partea care rămâne este dependentă de
altă izoenzimă specifică, CYP3A4, responsabilă cu formarea derivatului sulfonic de omeprazol. Ca o
consecinţă a afinităţii înalte a omeprazolului pentru CYP2C19, apare potenţialul de inhibare
competitivă şi de interacţiuni metabolice medicament-medicament cu alte substraturi ale CYP2C19.
Totuşi, datorită afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu determină inhibarea metabolizării
altor substraturi ale CYP3A4. În plus, omeprazolul nu prezintă efect inhibitor asupra enzimelor
principale CYP.
Aproximativ 3% din populaţia de rasă albă şi 1520% dintre populaţiile rasei galbene nu prezintă o
enzimă CYP2C19 funcţională, de aceea sunt denumite metabolizatori lenţi. La asemenea persoane
8
metabolizarea omeprazolului este probabil catalizată în principal de CYP3A4. După administrarea
repetată a unei doze unice zilnice de 20 mg omeprazol, valoarea medie a ASC AUC a fost de 5 până la
10 ori mai mare la metabolizatorii lenţi, comparativ cu persoanele cu o enzimă CYP2C19 funcţională
(metabolizatori rapizi). Valoarea medie a concentraţiilor plasmatice a fost de asemenea, mai mare de 3
până la 5 ori. Aceste date nu au implicaţii asupra dozei de omeprazol.
Eliminare
Clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 3040 l/oră după administrarea unei doze unice.
Timpul de înjumătăţire plasmatică în faza de eliminare este de obicei sub o oră, atât după administrarea
unei doze unice, cât şi după administrarea repetată a unei doze unice pe zi. Omeprazolul este eliminat
complet din plasmă în intervalul dintre doze, fără tendinţă de acumulare, în cazul unei singure doze pe
zi. Aproximativ 80% din metaboliţi omeprazolului sunt excretaţi în urină iar restul în materiile fecale,
în special prin secreţie biliară.
ASC a omeprazol creşte după administrare repetată. Această creştere este dependentă de doză, după o
relaţie non-lineară între doză şi ASC. Dependenţa de doză şi timp se datorează unei scăderi a
metabolismului de prim pas şi clearance-ului sistemic, determinată probabil de inhibarea enzimei
CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu, de derivatul sulfonic).
Nici unul dintre metaboliţi nu prezintă activitate antisecretorie gastrică.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu disfuncţie hepatică, metabolizarea omeprazolului este diminuată, rezultând o ASC
crescută. În administrare zilnică unică, omeprazolul nu prezintă tendinţă de acumulare.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală farmacocinetica omeprazolului este nemodificată, incluzând
biodisponibilitatea sistemică şi viteza de eliminare.
Vârstnici
Viteza de metabolizare a omeprazolului este uşor redusă la vârstnici (7579 ani).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide au fost observate în studii pe toată durla
şobolani trataţi cu omeprazol. Aceste modificări sunt rezultatul hipergastrinemiei susţinute, secundare
inhibării secreţiei acide. Date similare au fost obţinute după tratament cu antagonişti ai recetorilor H2,
inhibitori de pompă de protoni şi după fundectomie parţială. Astfel aceste modificări nu reprezintă un
efect direct al nici unuia dintre aceste medicamente.
6. PROPRIETĂŢIFARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Hidroxid de sodiu 1N,
Edetat disodic.
6.2 Incompatibilităţi
Soluţia perfuzabilă de omeprazol nu va fi mixată cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
9
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C. A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră cu capacitatea de 15 ml, închis cu dop din cauciuc, cu capsă de
aluminiu, ce conţine pulbereă pentru soluţie perfuzabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Întreg conţinutul flaconului trebuie dizolvat în aproximativ 5 ml iar apoi imediat diluat în 100 ml
soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%).
Stabilitatea soluţiei de omeprazol depinde de pH, de aceea, pentru diluare nu trebuie utilizat alt solvent
sau alte cantităţi.
Preparare
1. Cu ajutorul unei seringi, se extrag 5 ml soluţie perfuzabilă dintr-un flacon sau pungă cu 100 ml
soluţie perfuzabilă.
2. Acesta cantitate se introduce în flaconul cu pulbere de omeprazol, se amestecă cu atenţie, pană
la dizolvarea întregii cantităţi de omeprazol.
3. Soluţia de omeprazol se trage în seringă.
4. Soluţia este apoi injectată în flaconul sau punga de perfuzie.
5. Se repetă paşii 14, pentru a fi siguri că întreaga cantitate de omeprazol a fost transferată din
flaconul cu pulbere în flaconul sau punga de perfuzie.
Pregătirea alternativă a soluţiilor perfuzabile în flacoane flexibile
1. Utilizaţi ace bidirecţionale de transfer şi ataşaţi-le membranei perforabile a pungii de transfuzie.
Conectaţi celălalt capăt al acului la flaconul cu pulbere de omeprazol.
2. Dizolvaţi pulberea de omeprazol prin pomparea alternativă a soluţiei perfuzabile din/în punga de
transfuzie în/din flaconul cu pulbere.
3. Asiguraţi-vă că tot omeprazolul s-a dizolvat.
Soluţia perfuzabilă trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă într-o perioadă de 2030 minute.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Krka d.d.,
Smarjeska cesta 6,
8501 Novo mesto,
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7697/2006/01
10
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizatie – Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2012
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ULTOP, pulbere pentru soluţie perfuzabilă, 40 mg
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon cu pulbere pentru soluţie perfuzabilă conţine omeprazol 40 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere cu aspect poros, uniform, de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul cu Ultop soluţie i.v. este recomandat ca alternativă la terapia orală pentru următoarele
indicaţii:
- Tratamentul ulcerelor duodenale
- Prevenţia recidivei ulcerelor duodenale
- Tratamentul ulcerelor gastrice
- Prevenţia recidivei ulcerelor gastrice
- În eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori) din ulcerele peptice, în asociere cu o schemă de
tratament antibacterian adecvată
- Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate utilizării de medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS)
- Prevenţia recidivei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate utilizării de medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) la pacienţii cu risc crescut
- Tratamentul esofagitei de reflux
- Tratamentul de întreţinere la pacienţii cu esofagită de reflux vindecată
- Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
- Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Alternativă la terapia orală
Doza zilnică recomandată pentru pacienţii care nu pot lua medicamente pe cale orală este de 40
mg Ultop, în perfuzie.
Doza iniţială recomandată pentru pacienţii cu sindrom Zollinger-Ellison este de 60 mg pe zi. Dozajul
va fi individualizat. La nevoie, doza poate fi crescută. În cazul în care doza zilnică este de peste 60
mg, va fi divizată în două perfuzii pe zi.
2
Ultop trebuie administrat într-o perfuzie intravenoasă cu durata de 2030 minute.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea soluţie perfuzabile, vezi pct. 6.6.
Grupe de populaţie specială
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu ciroză hepatică, este suficientă o doză de Ultop 10-20 mg (vezi pct. 5.2).
Vârstnici (> 65 ani)
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozelor (vezi pct. 5.2).
Copii
Nu există suficiente date despre utilizarea pe cale intravenoasă a Ultop la copii.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau oricare dintre ingredienţii produsului.
Similar altor inhibitori de pompă de protoni, omeprazolul nu trebuie utilizat concomitent cu nelfinavir
(vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom alarmant (de ex. o scădere semnificativă şi neintenţionată în greutate,
vărsături recurente, disfagie, hematemeza sau melenă) şi în cazul unui ulcer gastric suspectat sau
existent, trebuie exclusă posibilitatea caracterului malign înaintea începerii tratamentului cu
omeprazol, deoarece tratamentul poate masca simptomele şi întârzia diagnosticul.
Administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori de pompă de protoni nu este recomandată (vezi
pct. 4.5). Dacă asocierea atazanavir şi un inhibitor de pompă de protoni nu poate fi evitată, se
recomandă monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcarea virală), precum şi creşterea dozei de
atazanavir la 400 mg, sau de ritonavir la 100 mg; doza maximă de omeprazol este de 20 mg.
Omeprazol, ca toate medicamentele care reduc aciditatea gastric, poate scădea absorbţia de vitamină
B12 (cianocobalamină) datorită hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în considerare la
pacienţii cu depozite reduse sau factori de risc de reducere a absorbţiei de vitamină B12 în cadrul unui
tratament îndelungat.
Omeprazolul este un inhibitor al enzimei CYP2C19. La iniţierea sau întreruperea tratamentului cu
omeprazol, trebuie luat în considerare potenţialul de interacţiune cu medicamente metabolizate prin
intermediul CYP2C19. A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5).
Importanţa clinică a acestei interacţiuni este necunoscută. Ca precauţie, nu se recomandă utilizarea
concomitentă a omeprazolului şi clopidogrelului.
Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii
gastrointestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar oricăror tratamente îndelungate, în special dacă depăşesc perioada de 1 an, trebuie făcute
evaluări regulate ale tratamentului.
Atenţionări speciale referitoare la excipienţi
Acest medicament conţine sub 1 mmol (23 mg) de sodiu pe doză, ceea ce reprezintă o cantitate
neglijabilă.
3
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Medicamente a căror absorbţie depinde de pH
Aciditatea gastrică scăzută din timpul tratamentului cu omeprazol poate determina creşterea sau
scăderea absorbţiei medicamentelor a căror absorbţie depinde de pH.
Nelfinavir, atazanavir
Nivelele plasmatice de nelfinavir şi atazanavir scad în cazul administrării concomitente de omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) determină scăderea concentraţiei medii
de nelvinavir cu aproximativ 40% şi căderea concentraţiei medii a metabolitului activ M8 cu
aproximativ 75–90%. Interacţiunea poate include şi inhibarea CYP2C19.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi atazanavir nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg
la voluntari sănătoşi a determinat scăderea cu 75% a concentraţiilor plasmatice de atazanavir. Creşterea
dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra concentraţiei plasmatice
de atazanavir. Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) şi atazanavir 400
mg/ritonavir 100 mg la voluntari sănătoşi a determinat scăderea cu aproximativ 30% a concentraţiilor
plasmatice de atazanavir, în comparaţie cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină, la indivizi sănătoşi, a dus la o
creştere cu 10% a biodisponibilităţii digoxin. Toxicitatea digoxinei a fost rar raportată. Totuşi, este
necesară precauţie la administrare de doze mari de omeprazol la vârstnici. Este necesară monitorizarea
terapeutică a digoxinei.
Clopidogrel
Într-un studiu clinic încrucişat, a fost administrat pe o perioadă de 5 zile, clopidogrel (300 mg doză
iniţială, apoi 75 mg/zi) în monoterapie şi în asociere cu omeprazol (80 mg administrat concomitent cu
clopidogrelul). Concentraţia plasmatică a metabolitului activ al clopidogrel a scăzut cu 46% (Zi 1) şi
42% (Zi 5) în cazul asocierii clopidogrelului cu omeprazolul. Inhibiţia agregării plachetare medii
(IAP) a fost scăzută cu 47% (24 ore) şi 30% (Zi 5) în cazul asocierii clopidogrelului cu omeprazolul.
Alt studiu a arătat că asocierea clopidogrelului cu omeprazolul în momente diferite nu a prevenit
interacţiunea medicamentoasă, care se pare că este determinată de efectul inhibitor al omeprazolului
asupra enzimei CYP2C19. Din studii observaţionale şi clinice nu au rezultat date clare referitoare la
implicaţiile clinice ale acestei interacţiuni PK/PD în ceeea ce priveşte evenimentele majore
cardiovasculare.
Alte medicamente
Absorbţia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului şi itraconazolului este scăzută semnificativ,
astfel încât eficacitatea lor clinică poate fi modificată. Se recomandă evitarea utilizării concomitente a
posaconazolului şi erlotinibului.
Medicamente metabolizate de CYP2C19
Omeprazol este un inhibitor moderat al enzimei CYP2C19, care metabolizează în principal
omeprazolul. Astfel, scade metabolizarea medicamentelor asupra cărora acţionează, de asemenea,
enzima CYP2C19, iar concentraţia plasmatică a acestor medicamente creşte; de exemplu, R-warfarina
şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
4
Omeprazolul administrat în doză de 40 mg la voluntari sănătoşi în cadrul unui studiu încrucişat, a
determinat creşterea Cmax Şi ASC pentru cilostazol cu 18% şi, respectiv, 26%, iar a unuia dintre
metaboliţii activi, cu 29% şi, respectiv, 69%.
Fenitoină
În primele două săptămâni de la iniţierea tratamentului cu omeprazol, la ajustarea dozelor de fenitoină
şi la întreruperea tratamentului cu omeprazol, se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a
fenitoinei şi ajustarea în continuare a dozelor.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol şih saquinavir/ritonavir a determinat creşterea nivelelor
plasmatice de până la aproximativ 70% pentru saquinavir, precum şi o toleranţă bună la pacienţii
infectaţi cu HIV.
Tacrolimus
Omeprazolul, administrat concomitent, a determinat creşterea nivelelor plasmatice ale tacrolimus. Se
recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice ale tacrolimus, a funcţiei renale
(clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, ajustarea dozei de tacrolimus.
Efectele altor medicamente asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitoriis CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de enzimele CYP2C19 şi CYP3A4, medicamentele cu efect
inhibitor cunoscut asupra enzimelor CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul)
pot determina creşterea nivelelor plasmatice ale omeprazolului, prin scăderea metabolizării acestuia.
Tratamentul concomitent cu voriconazol a determinat creşterea de peste două ori a concentraţiei
plasmatice a omeprazolului. Deparece dozele mari de omeprazol sunt bine tolerate, în general nu este
necesară ajustarea dozelor. Totuşi, ajustarea dozelor trebuie luată în considerare la pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă sau în cazul unui tratament îndelungat.
Inductorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Medicamentele cunoscute ca inductori ai enzimelor CYP2C19 sau CYP3A4 sau ai ambelor (cum este
rifampicina sau sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin
creşterea metabolizării acestuia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Resultele a trei studii epidemiologice prospective (cu peste 1000 subiecţi expuşi) nu au arătat efecte
adverse ale administrării omeprazolului în timpul sarcinii sau asupra sănătăţii fatului/nou-născutului.
Omeprazolul poate fi administrat în timpul sarcinii.
Omeprazolul este excretat în laptele matern, dar, la doze terapeutice, este puţin probabil să determine
efecte adverse la copil.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca administrarea Ultop să afecteze capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Pot apărea reacţii adverse, cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). În acest caz,
pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
5
Reacţiile adverse cele mai frecvente (110% dintre pacienţi) sunt cefaleea, durerea abdominală,
constipaţia, diareea, flatulenţa şi greaţă/vărsături.
Din studiile clinice şi din experienţa de după punerea pe piaţă a medicamentului au rezultat
următoarele reacţii adverse ale omeprazolului. Acestea nu sunt dependente de doză.
Reacţiile adverse se clasifică în următoarele grupe, în funcţie de frecvenţă:
- Foarte frecvente (1/10)
- Frecvente (1/100 la <1/10)
- Mai puţin frecvente (1/1000 la <1/100)
- Rare (1/10000 la <1/1000)
Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (pentru care nu există date disponibile).
Sisteme de
organe/frecvenţă
Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu hipertermie, angioedem şi reacţie
anafilactică /şoc
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Foarte rare: Hipomagnezemie
Tulburări psihice
Mai puţin
frecvente:
Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin
frecvente:
Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin
frecvente:
Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastrointestinală
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin
frecvente:
Creşterea concentraţiilor enzimelor hepatice
Rare: Hepatită cu sau fără icter
6
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţi cu afecţiune hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin
frecvente:
Dermatită, prurit, rash, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson, epidermoliză toxică necrotică (ETN)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Rare: Artralgie, mialgie
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin
frecvente:
Stare de rău, edeme periferice
Rare: Hipersudoraţie
În cazuri izolate, la pacienţii cu boli grave, care au primit omeprazol pe cale intravenoasă în doze mari,
au fost raportate tuburări vizuale ireversibile, fără a se putea stabili o relaţie cauzală.
4.9 Supradozaj
Există foarte puţine date despre supradozarea omeprazolului la om. În literatură sunt citate doze de
până la 560 mg şi, ocazional, a fost raportată utilizarea unei doze unice de până la 2400 mg omeprazol
(de 120 ori mai mare decât doza recomnadată). A apărut greaţă, vărsături, ameţeli, durere abdominală,
diaree şi cefalee. În cazuri izolate a apărut apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără efecte severe. La creşterea dozelor, viteza de eliminare a
rămas nemodificată (cinetică de prim ordin). În caz de necesitate, tratamentul este simptomatic.
În studiile clinice au fost administrate i.v. doze zilnice unice de până la 270 mg şi de până la 650 mg
timp de trei zile, fără apariţia unor reacţii adverse dependente de doză
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică:: Inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC01.
Mecanism de acţiune
Omeprazolul este un amestec racemic a doi enantiomeri care inhibă secreţia gastrică de acid clorhidric
printr-un mecanism foarte specific de acţiune asupra pompei de protoni de la nivelul celulelor
parietale. Efectul asupra secreţiei acide este rapid şi reversibil, prin administrarea unei doze zilnice
unice.
Omeprazolul este o bază slabă, care este concentrată şi convertită în forma activă în mediul acid al
celulei parietale, unde inhibă enzima H+ K+ATPase – pompa de protoni. Efectul asupra etapei finale a
secreţiei acidului gastric este dependent de doză şi afectează atât secreţia de acid bazală cât şi pe cea
stimulată, indiferent de tipul stimulării.
7
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acidului gastric.
Efectul asupra secreţiei de acid gastric
Administrarea intravenoasă de omeprazol determină la om o inhibare dependentă de doză a secreţiei
de acid gastric. Pentru a obţine un efect similar de reducere a acidităţii gastrice ca cel determinat de
administrarea de doze orale repetate de 20 mg, se recomandă administrarea intravenoasă de omeprazol
40 mg. Astfel, aciditatea gastrică scade imediat iar scăderea medie în 24 ore este de aproximativ 90%
atât pentru administrare injectabilă i.v., cât şi după perfuzia i.v.
Inhibarea secreţiei acide depinde de aria de sub curba concentraţiei în funcţie de timp (ASC) a
omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică la un moment dat.
În timpul tratamentului cu omeprazol nu a fost observată apariţia tahifilaxiei.
Efectul asupra H. pylori
Prezenţa H. pylori este asociată cu ulcerul peptic duodenal şi gastric. H. pylori reprezintă un factor
major în apariţia gastritei. Împreună cu acidul gastric, H. pylori reprezintă factorul major al dezvoltării
bolii ulceroase. H. pylori reprezintă un factor major în dezvoltarea gastritei atrofice, care este asociată
cu un risc crescut de apariţie al cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice este asociată cu rate înalte de vindecare şi remisiune
pe timp îndelungat a ulcerelor peptice.
Alte efecte dependente de inhibarea secreţiei acide
În tratamentul de lungă durată, frecvenţa apariţiei chisturilor glandulare gastrice a fost uşor crescută.
Aceste modificări reprezintă consecinţa fiziologică a inhibării pronunţate a secreţiei acide, sunt
benigne şi par a fi reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloace, inclusiv prinj utilizarea inhibitorilor pompei de protoni,
determină creşterea numărului bacteriilor prezente îîn mod normal în tractul gastrointestinal.
Tratamentul cu medicamente care reduc aciditatea gastrică poate duce la creşterea uşoară a riscului de
infecţii gastrointestinale, cu este aceea cu Salmonella şi Campylobacter.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la oameni sănătoşi este de aproximativ 0,3 1/kg greutate corporală.
Omeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazol este metabolizat complet de către sistemul enzimatic al citocromului P450 (CYP). Partea
principală a metabolizării omeprazolului este dependentă de polimorfismul CYP2C19, responsabil cu
formarea metabolitului principal din plasmă, hidroxiomeprazol. Partea care rămâne este dependentă de
altă izoenzimă specifică, CYP3A4, responsabilă cu formarea derivatului sulfonic de omeprazol. Ca o
consecinţă a afinităţii înalte a omeprazolului pentru CYP2C19, apare potenţialul de inhibare
competitivă şi de interacţiuni metabolice medicament-medicament cu alte substraturi ale CYP2C19.
Totuşi, datorită afinităţii scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu determină inhibarea metabolizării
altor substraturi ale CYP3A4. În plus, omeprazolul nu prezintă efect inhibitor asupra enzimelor
principale CYP.
Aproximativ 3% din populaţia de rasă albă şi 1520% dintre populaţiile rasei galbene nu prezintă o
enzimă CYP2C19 funcţională, de aceea sunt denumite metabolizatori lenţi. La asemenea persoane
8
metabolizarea omeprazolului este probabil catalizată în principal de CYP3A4. După administrarea
repetată a unei doze unice zilnice de 20 mg omeprazol, valoarea medie a ASC AUC a fost de 5 până la
10 ori mai mare la metabolizatorii lenţi, comparativ cu persoanele cu o enzimă CYP2C19 funcţională
(metabolizatori rapizi). Valoarea medie a concentraţiilor plasmatice a fost de asemenea, mai mare de 3
până la 5 ori. Aceste date nu au implicaţii asupra dozei de omeprazol.
Eliminare
Clearance-ul plasmatic total este de aproximativ 3040 l/oră după administrarea unei doze unice.
Timpul de înjumătăţire plasmatică în faza de eliminare este de obicei sub o oră, atât după administrarea
unei doze unice, cât şi după administrarea repetată a unei doze unice pe zi. Omeprazolul este eliminat
complet din plasmă în intervalul dintre doze, fără tendinţă de acumulare, în cazul unei singure doze pe
zi. Aproximativ 80% din metaboliţi omeprazolului sunt excretaţi în urină iar restul în materiile fecale,
în special prin secreţie biliară.
ASC a omeprazol creşte după administrare repetată. Această creştere este dependentă de doză, după o
relaţie non-lineară între doză şi ASC. Dependenţa de doză şi timp se datorează unei scăderi a
metabolismului de prim pas şi clearance-ului sistemic, determinată probabil de inhibarea enzimei
CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu, de derivatul sulfonic).
Nici unul dintre metaboliţi nu prezintă activitate antisecretorie gastrică.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu disfuncţie hepatică, metabolizarea omeprazolului este diminuată, rezultând o ASC
crescută. În administrare zilnică unică, omeprazolul nu prezintă tendinţă de acumulare.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală farmacocinetica omeprazolului este nemodificată, incluzând
biodisponibilitatea sistemică şi viteza de eliminare.
Vârstnici
Viteza de metabolizare a omeprazolului este uşor redusă la vârstnici (7579 ani).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide au fost observate în studii pe toată durla
şobolani trataţi cu omeprazol. Aceste modificări sunt rezultatul hipergastrinemiei susţinute, secundare
inhibării secreţiei acide. Date similare au fost obţinute după tratament cu antagonişti ai recetorilor H2,
inhibitori de pompă de protoni şi după fundectomie parţială. Astfel aceste modificări nu reprezintă un
efect direct al nici unuia dintre aceste medicamente.
6. PROPRIETĂŢIFARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Hidroxid de sodiu 1N,
Edetat disodic.
6.2 Incompatibilităţi
Soluţia perfuzabilă de omeprazol nu va fi mixată cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
9
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C. A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră cu capacitatea de 15 ml, închis cu dop din cauciuc, cu capsă de
aluminiu, ce conţine pulbereă pentru soluţie perfuzabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Întreg conţinutul flaconului trebuie dizolvat în aproximativ 5 ml iar apoi imediat diluat în 100 ml
soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml (0,9%) sau soluţie perfuzabilă de glucoză 50 mg/ml (5%).
Stabilitatea soluţiei de omeprazol depinde de pH, de aceea, pentru diluare nu trebuie utilizat alt solvent
sau alte cantităţi.
Preparare
1. Cu ajutorul unei seringi, se extrag 5 ml soluţie perfuzabilă dintr-un flacon sau pungă cu 100 ml
soluţie perfuzabilă.
2. Acesta cantitate se introduce în flaconul cu pulbere de omeprazol, se amestecă cu atenţie, pană
la dizolvarea întregii cantităţi de omeprazol.
3. Soluţia de omeprazol se trage în seringă.
4. Soluţia este apoi injectată în flaconul sau punga de perfuzie.
5. Se repetă paşii 14, pentru a fi siguri că întreaga cantitate de omeprazol a fost transferată din
flaconul cu pulbere în flaconul sau punga de perfuzie.
Pregătirea alternativă a soluţiilor perfuzabile în flacoane flexibile
1. Utilizaţi ace bidirecţionale de transfer şi ataşaţi-le membranei perforabile a pungii de transfuzie.
Conectaţi celălalt capăt al acului la flaconul cu pulbere de omeprazol.
2. Dizolvaţi pulberea de omeprazol prin pomparea alternativă a soluţiei perfuzabile din/în punga de
transfuzie în/din flaconul cu pulbere.
3. Asiguraţi-vă că tot omeprazolul s-a dizolvat.
Soluţia perfuzabilă trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă într-o perioadă de 2030 minute.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Krka d.d.,
Smarjeska cesta 6,
8501 Novo mesto,
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7697/2006/01
10
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizatie – Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2012
