AERRANE
Substanta activa: ISOFLURANUMClasa ATC: N01AB06Forma farmaceutica: LICHID VOLATIL PT. INHALAT
Prescriptie: S
Tip ambalaj: Cutie x 6 flac. din sticla bruna inchise cu capac din PP x 250 ml lichid volatil pt. inhalat
Producator: BAXTER SA - BELGIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
AErrane, 100%, lichid volatil pentru inhalat
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
100 ml lichid volatil pentru inhalat conţin isofluran 100 ml (v/v 100 %).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Lichid volatil pentru inhalat .
AErrane este un lichid limpede, incolor, volatil.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
AErrane este indicat pentru inducţia şi menţin erea anesteziei generale.
4.2 Doze şi mod de administrare
AErrane trebuie administrat printr -un vaporizator calibrat special pentru utilizarea isofluranului astfel
încât concentraţia vaporilor administraţi să fie controlată cu acurateţe.
Inducţie
Se re comandă ca inducţia cu AErrane să fie începută cu o concentraţie de 0,5%. Concentraţii de
1,5 – 3 % produc anestezia chirurgicală în 7 – 10 minute.
Se recomandă introducerea intravenoasă a unui barbituric cu efect de foarte scurtă durată sau un a lt
produs precum propofol, etomidat sau midazolam pentru a evita tusea sau laringospasmul , care pot să
apară dacă inducţia este efectuată cu AErrane ca atare sau în amestec cu oxigen sau cu oxigen/protoxid
de azot .
Întreţinere:
Anestezia necesară pentru i ntervenţia chirurgicală poate fi menţinută utilizând c oncentraţii de
is ofluran 1 – 2,5 %, în amestec cu oxigen/protoxid de azot.
Atunci când AErrane se administrează numai cu ox igen este necesară o concentraţie de AErrane de
1,5 – 3,5 % .
Revenirea din anestezie:
Concentraţia de AErrane se reduce la 0,5 % la finalul intervenţiei chirurgicale sau la 0 % în timpul
închiderii plăgii, pentru a permite o revenire promptă . După întreruperea administrării anestezicului,
pacientul trebuie ventilat cu oxigen 100 % până la revenirea completă.
2
Dacă amestecul gazos este oxigen 50 % şi protoxid de azot 50 %, concentraţia minimă alveolară de
isofluran este de aproximativ 0,65 %.
4.3 Contraindicaţii
- Isofluranul este contraindicat la pacienţii cu sensibilitate cunosc ută la isofluran sau la alţi agenţi
halogenaţi ;
- De asemenea este contraindicat la pacienţii cu p redispoziţie ereditară cunoscută sau su spectată la
hipertermie malignă .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La fel ca pentru alte aneste zice generale potente, isofluranul trebuie administrat într -un mediu echipat
adecvat pentru anestezie, de către personalul care posedă cunoştinţele despre farmacologia
medicamentului şi este calificat prin instruire şi experienţă să gestioneze pacientul an esteziat. Trebuie
utilizat numai un vaporizator calibrat special pentru isofluran astfel încât concentraţia vaporilor
administraţi să fie controlată cu acurateţe. Pe măsură ce anestezia este mai profundă, se accentuează
hipotensiunea arterială şi deprimare a funcţiei respiratorii. Deoarece nivelul anesteziei cu isofluran se
poate schimba uşor şi repede, trebuie utilizat e doar vaporizatoare care livrează o cantitate controlată cu
o precizie rezonabilă, sau tehnici în timpul cărora se pot monitoriza concentraţ iile la inspiraţie şi
expiraţie. Gradul de hipotensiune şi depresie respiratorie pot oferi unele indicaţii pentru profunzimea
anesteziei.
Au fost primite rapoarte de prelungire a QT, asociat cu torsades des pointes (în cazuri excepţionale,
fatale). Trebui e avută grijă la administrarea isofluranului la pacienţii cu risc de prelungire a QT.
Trebuie avută grijă la administrarea anesteziei generale, inclusiv cu isofluran, la pacienţii cu tulburări
mitocondriale.
Rapoartele au demonstrat că isofluranul poate să producă leziuni hepatice, de la o creştere uşoară şi
tranzitorie a enzimelor hepatice până la necroză hepatică fatală, în cazuri rare.
S -a raportat că expunerea anterioară la anestezice de tip hidrocarburi halogenate, în special mai recent
de 3 luni, poate să crească potenţialul pentru lezare hepatică.
Pentru pacienţii cu ciroză, hepatită virală sau alte afecţiuni hepatice existente se recomandă alegerea
altor tipuri de anestezice, decât anestezicele halogenate.
Isofluranul poate produce depresie respi ratorie care poate fi accentuat ă de premedica ţia narcotică sau
alţi agenţi care produc depresie respiratorie. Respiraţia trebuie monitorizată şi asistată, atunci când este
necesar (vezi pct. 4.8) .
În corpul uman isofluranul este metabolizat relativ puţin. În perioada postoperatorie doar 0,17 % din
isofluranul primit este regăsit ca metaboliţi în urină. Nivelul seric de vârf al fluorurilor anorganice au o
valoare medie de 5 micromoli pe litru şi apar la aproximativ 4 ore după anestezie, cu o revenire la
niv elul normal în decurs de 24 de ore. Nu au fost raportate semne de afectare renală după
administrarea de isofluran.
Experienţa dobândită în cazul expunerii repetate la isofluran este insuficientă şi prin urmare nu se pot
face recomandări speciale. La fel ca pentru toate anestezicele halogenate, anestezia repetată într -o
perioadă scurtă de timp trebuie abordată cu prudenţă.
La p acienţii cu boli neuromusculare precum miastenia gravis a fost observată o potenţare a oboselii
neuromusculare . Isofluranul trebuie utilizat cu atenţie la aceşti pacienţi.
Isofluranul creşte marcat fluxul sanguin cerebral în anestezia profundă. Poate apărea o creştere
tranzitorie a presiunii lichidului cefalorahidian, care este complet reversibilă la hiperventilaţie.
3
Isofluranul trebuie utilizat cu atenţie la pacienţii cu presiune intracraniană crescută. În aceste cazuri
poate fi necesară hiperventilaţia.
Aerrane trebuie administrat cu atenţie la pacienţii care sunt predispuşi să dezvolte bronhoconstricţie,
deoarece poate induce bronhospasm (vezi pct. 4.8).
Utilizarea isofluranului la pacienţii hipovolemici, hipotensivi sau debilitaţi nu a fost investigată
extensiv. La aceşti pacienţi este recomandată utilizarea unei concentraţii mai mici de isofluran.
Indiferent de anestezicul ut ilizat este importantă menţinerea unei hemodinamici normale pentru
evitarea ischemiei miocardului la pacienţii cu boală coronară arterială.
Ca urmare a acţiunii sale iritante asupra mucoaselor AErrane poate fi dificil de administrat pe mască
pentru inducţ ia anesteziei generale. În timpul inducţiei la copii , creşterea secreţiei salivar e şi
traheobronşică poate cauza laringospasm .
În timpul chiuretajului uterin, s -a observat o creştere a pierderii de sânge cu isofluran comparabilă cu
cea observată la anestezia cu alţi agenţi inhalatorii.
Isofluranul relaxează musculatura uterină, astfel în intervenţiile obstetrice trebuie utilizată cea mai
mică concentraţie posibilă de isofluran (vezi pct. 4.6).
L a persoanele susceptibile, anestezia cu isofluran poate declanşa o stare hipermetabolică la nivelul
muşchilor scheletici , care duce la apariţia unei cereri crescute de oxigen şi la apariţia sindromului
clinic numit hipertermie malignă. Sindromul include elemente nespecifice cum sunt ri giditate
musculară, tahicardi e, tahipnee, cianoză, aritmie şi tensiune arterială oscilantă (trebuie notat de
asemenea că multe dintre aceste semne nespecifice pot apărea în anestezia uşoară, hipoxie acută, etc.).
O creştere a metabolismului total se poate manifesta prin creşterea temp eraturii (poate creşte rapid la
început sau mai târziu în unele cazuri, dar de obicei nu este primul semn de creştere a metabolismului)
şi prin creşterea utilizării sistemului de absorbţie a CO
2 (recipient fierbinte). Pot scădea PaO2 şi pH şi
pot apărea hi perpotasemia şi deficitul de baze. Au fost raportate consecinţe fatale ale hipertermiei
maligne cu isofluran. Tratamentul include întreruperea administrării agenţilor declanşatori (de
exemplu isofluran) , administrarea intravenoasă de dantrolen sodic şi adm inistrarea terapiei de
susţinere a funcţiilor vitale . Acest tratament include eforturi crescute de restabilire a temperaturii
corporale normale, suport respirator şi circulator după cum easte indicat, şi gestionarea tulburărilor
electroliţilor, lichidelor şi acido-bazic. (A se consulta informaţiile de prescriere pentru dantrolen sodic
i.v. pentru informaţii suplimentare referitoare la managementul pacientului.) Ulterior poate să apară
insuficienţa renală.
A u fost raportate cazuri izolate de creştere a nivelului de carboxihemoglobină la utilizarea de agenţi
inhalatorii halogenaţi cu o catenă –CF
2H (de exemplu desfluran, enfluran şi isofluran). Nu au fost
generate cantităţi semnificative clinic de monoxid de carbon în prezenţa adsorbanţilor normal
hidrataţi . Trebuie avută grijă la respectarea instrucţiunilor producătorului adsorbanţilor de dioxid de
carbon.
Au fost raportate cazuri rare de căldură extremă, fum şi/sau foc în aparatele de anestezie în timpul
administrării anesteziei generale cu medicamente din această clasă utilizate cu adsorbanţi uscaţi, în
special la cei care conţin hidroxid de potasiu (de exemplu Baralyme). Dacă medicul suspectează că
adsorbantul de CO
2 este uscat, acesta trebuie înlocuit înainte de administrarea isofluranului. Culoarea
indic atoare a celor mai mulţi adsorbanţi de CO
2 nu se schimbă neapărat ca rezultat al deshidratării.
Astfel, lipsa schimbării semnificative a culorii nu trebuie considerată ca o asigurare a hidratării
adecvate. Adsorbaţii ce CO
2 trebuie schimbaţi regulat indife rent de stare indicatorului de culoare.
Utilizarea de agenţi anestezici halogenaţi inhalatorii a fost asociată rar cu o creştere a nivelului
potasiului seric având ca rezultat aritmie cardiacă şi deces la pacienţii pediatrici, în timpul perioadei
postoper atorii. Pacienţii cu boală neuromusculară, în special distrofie Duchenne, ocultă sau manifestă
par să fie cei mai vulnerabili . Utilizarea concomitentă de succinilcolină a fost asociată în cele mai
4
multe, dar nu toate cazurile. Aceşti pacienţi au avut o creştere semnificativă a concentraţiei serice de
creatinină şi în unele cazuri schimbări în urină consistent e cu mioglobinuri a. În ciuda asemănării cu
hipertermia malignă nici unul din aceşti pacienţi nu au prezentat semne de rigiditate musculară sau
stare hi permetabolică. Este recomandat ă intervenţia precoce şi agresivă pentru tratamentul
hiperkaliemie i şi aritmie i refractare, precum şi examinarea ulterioară pentru boală neuromusculară
latentă.
Isofluranul poate produce o uşoară scădere a funcţiilor intelect uale pentru 2-4 zile după anestezie.
Micile schimbări în starea afectivă şi simptomele pot persista până la 6 zile după administrare. Aceste
fapte trebuie luate în considerare atunci când pacientul reia activităţile zilnice normale, inclusiv
conducerea vehiculelor şi operarea utilajelor (vezi pct. 4.7).
Toţi relaxanţii musculari comun utilizaţi sunt potenţaţi marcat de isofluran, efectul fiind cel mai
profund pentru agenţi nedeporarizanţi.
În timpul inducţiei anesteziei poate creşte secreţia salivară şi t raheo-bronşică şi astfel pot fi cauză de
laringospasm, în special la copii (vezi pct. 4.8).
Copii cu vârsta mai mică de 2 ani
Trebuie avută grijă la utilizarea isofluranului la copii mici datorită experienţei limitate pentru acest
grup de pacienţi.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă a isofluran ului cu următoarele medicamente necesită supravegherea
strictă a stării clinice şi biologice a pacientului.
Asocieri contraindicate:
− IMAO neselecti ve: risc de criză şi instabilitate hemodinamică în timpul intervenţiei chirurgicale
sau a procedurii medicale. Tratamentul trebuie oprit cu 15 zile înainte de intervenţie.
− Beta simpatomimetice (isoprenalină) şi alfa şi beta simpatomimetice (epinefrină sau adrenal ină;
norepinefrină sau noradrenalină): trebuie utilizate cu atenţie în timpul narcozei cu isofluran, din
cauza riscului potenţial de aritmie ventriculară.
Asocieri care necesită precauţie în utilizare:
− Betablocante: Utilizarea concomitentă de betablocante poate exagera efectul cardiovascular al
anestezicelor inhalatorii, inclusiv hipotensiune şi efect inotropic negativ. Reacţiile de
compensare cardiovasculară pot fi afectate de betablocante.
− Izoniazidă: risc de potenţare a efectului hepatotoxic, cu creşter e în formarea de metaboliţi toxici
ai izoniazidei. Tratamentul cu izoniazidă trebuie întrerupt cu o săptămână înainte de intervenţie
şi nu trebuie reluat decât după 15 zile.
− Epinefrina (adrenalina), în injectare subcutanată sau gingivală: risc de aritmie ventriculară gravă
ca rezultat al creşterii frecvenţei cardiace, deşi sensibilizarea miocardului la epinefrină în cazul
isofluranului este mai mică decât faţă de halotan. Dozele de adrenalină mai mari de 5 mcg/kg,
administrate submucozal, pot produce aritmii ventriculare multiple.
− Simpatomimetice cu acţiune indirect ă (amfetamină şi derivaţi; psihostimulanţi, supresanţi ai
apetitului, efedrină şi derivaţi): risc de episod de hipersensibilitate peri operator. În cazul
pacienţilor supuşi interve nţiilor chirurgicale elective, este de preferat întreruperea tratamentului
cu câteva zile înainte de intervenţie.
− În majoritatea cazurilor când tratamentul cu un medicament este indispensabil, nu există motive
a fi suspendat înaintea anesteziei generale. E ste suficientă informarea medicului anestezist.
− Toţi a genţii relaxanţi musculari comun utilizaţi sunt potenţiaţi marcat de isofluran , efectul fiind
cel mai profund pentru agenţi nedeporarizanţi .
Se recomandă administrarea a aproximativ o treime până la o j umătate din doza uzuală a acestor
medicamente. Dispariţia efectului mioneural durează mai mult cu isofluran faţă de alte
anestezice convenţionale. Neostigmina are efect asupra relaxanţilor nedeporarizanţi, dar nu are
efect asupra acţiunii relaxante a isofl uranului.
5
− Opioidele, benzodiazepinele ş i alţi agen ţi sedativi sunt asociaţ i cu depresia respiratorie ş i trebuie
avută grijă la administrarea concomitentă cu isofluran.
− Antagonişti de calciu: isofluranul poate produce o hipotensiune marcată la pacienţii tra taţi cu
antagonişti de calciu, în special cu derivaţi ai dihidropiridinei. Trebuie avută grijă în cazul
administrării concomitente de antagoni şti ai calciului cu anestezicele inhalatorii datorită riscului
de efect inotropic negativ aditiv.
− CAM (concentra ţia minimă alveolară) este redusă de administrarea concomitentă de N
2O, la
adul ţi (vezi pct. 4.2).
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Utilizarea în timpul sacinii
Datele privind utilizarea isofluranului la femeile gravide sunt limitate sau lipsesc. Studiile din testele
pe animale au arătat toxicitate asupra reproducerii . Isofluranul trebuie utilizat în timpul sarcinii doar
dacă beneficiile depă şesc riscurile poten ţiale.
Isofluranul relaxează musculatura uterului, astfel în intervenţ iile obstetrice trebuie utilizată cea mai
mică concentraţ ie posibilă de isofluran.
Utilizarea în operaţ ia cezariană
S-a demonstrat că isofluranul, în concentra ţie de până la 0,75% este sigur pentru menţ inerea anesteziei
în opera ţia cezariană.
Mame care alăptează
Nu este cun oscut dacă isofluranul sau metaboli ţii săi sunt excreta ţi în laptele matern. Deoarece multe
medicamente sunt excretate în laptele matern trebuie avută grijă la administrarea de isofluran la
femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduc e vehicule şi de a folosi utilaje
Medicamentul poate influenţ a conducerea vehiculelor şi operarea utilajelor. După anestezia cu
isofluran pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folos ească utilaje pentru o perioadă de cel
puţin 24 ore . Schimbările de comportament ş i ale funcţiilor intelectuale pot persista până la 6 zile după
administrare. Aceasta trebuie avută în vedere atunci când pacientul reia activită ţile zilnice normale,
inclusiv conducerea vehiculelor ş i operarea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
a. Rezumatul profilului de siguran ţă
Reacţ iile adverse întâlnite la administrarea de isofluran sunt în general extensii ale efectelor
farmacofiziologice, dependente de doză, ş i includ depresie respiratorie, hipotensiune ş i aritmie.
Reacţiile adverse grave poten ţiale includ hipertermia malignă, reac ţii anafilactice ş i reacţii adverse
hepatice (vezi pct. 4.4 şi 4.8). În perioada postoperatorie au fost observate frisoane, greaţă,
vomismente ş i ileus.
Stopul cardiac a fost observat cu medicamente anestez ice inhalatorii generale, inclusiv isofluran.
b. Rezumatul reac ţiilor adverse în format tabelar
Următorul tabel prezintă reacţ iile adverse raportate în studiile clinice ţ i din experienţ a
postcomercializare. Frecven ţa nu poate fi estimată din datele disponibile ş i în consecinţă este „cu
frecvenţă necunoscută”.
Rezumatul celor mai întâlnite reacţii adverse la medicament
Aparate, organe și sisteme Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi
limfatice
cu frecvenţă necunoscută Carboxihemoglobinemie2
Tulburări ale sistemului cu frecvenţă necunoscută Reacţie anafilactică1
6
imunitar cu frecvenţă necunoscută Hipersensibilitate1
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Hipercalciemie2
Creşterea glicemiei
Tulburări psihice cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Agitaţie
Delir
Stare afectivă schimbată5
Tulburări ale sistemului nervos cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Convulsii
Afectare mentală4
Tulburări cardiace cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Aritmie
Bradicardie
Stop cardiac
QT prelungit
Tahicardie
Torsada vârfurilor
Tulburări vasculare cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Hipotensiune2
Hemoragie3
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Bronhospasm2
Dispnee1
Respiraţie şuierată 1
Depresie respiratorie2
Laringospasm2
Tulburări gastro-intestinale cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Ileus
Vărsături
Greaţă
Tulburări hepatobiliare cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Necroză hepatică2
Leziuni hepatocelulare2
Bilirubină sanguină crescută
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Edem facial1
Dermatită de contact1
Erupţie cutanată1
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Creatinină sanguină crescută
Uree sanguină scăzută
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Hipertermie malignă2
Disconfort toracic1
Frisoane
Investigaţii diagnostice cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
c u frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Numărul celulelor albe crescut1
Enzime hepatice crescute2
Fluoruri crescute1
Encefalogramă anormală
Colesterol sanguin scăzut
Fosfatază alacalină sanguină scăzută
Creatin fosfokinaza sanguină
crescută
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Mioglobinurie
Rabdomioliză
1 Vezi 4.8(c) 2 Vezi 4.4 3 La pacien ţi cu avort provocat. Vezi 4.4 4 Poate cauza o uşoară scădere a funcţ iei intelectuale pentru 2-4 zile de la anestezie. Vezi 4.4 5 Simptomele şi micile schimbări afective pot persista până la 6 zile. Vezi 4.4
c. Descrierea anumit or reac ţii adverse
Au fost observate cre şteri tranzitorii ale celulelor albe sanguine chiar ş i în absenţa stresului
chirurgical.
7
Au fost raportate rare reacţii adverse de hipersensibilitate (inclusiv dermatită de contact, erup ţii,
dispnee, respiraţie şui erată, disconfort toracic, edem facial, sau reacţie anafilactică), în special asociate
cu expunerea ocupa ţională la agen ţii anestezici inhalatorii, inclusiv isofluran. Aceste reacţ ii au fost
confirmate prin testare clinică (de exemplu încercare cu metacolină). Etiologia reac ţiilor adverse
întâlnite în timpul expunerii la anestezici inhalatorii este totu şi neclară din c auza expunerii
concomitente la mai multe medicamente, dintre care multe sunt cunoscute a cauza astfel de reacţ ii.
Cre şterea minimală de fluoruri anorganice serice apar în timpul ş i după anestezia cu isofluran, datorată
biodegradării agentului. Este improbab il ca nivelele mici de fluoruri anorganice serice (medie 4,4
µmol/l într -un studiu) să cauzeze toxicitate renală, deoarece acestea sun t cu mult sub pragul propus
pentru toxicitate renală.
d. Popula ţie pediatrică
Utilizarea de agen ţi anestezici inhalatorii a fost asociată cu rare creş teri ale potasiului seric având ca
rezultat aritmie cardiacă şi deces la pacien ţii pediatrici, în timpul perioadei postoperatorii (vezi pct.
4.4).
În timpul induc ţiei anesteziei secreţ ia de salivă şi secre ţiile traheobron şice pot cre şte ş i pot cauza
laringospasm (vezi pct. 4.4).
e. Alte popula ţii speciale
Boală neuromusculară:
Utilizarea de agen ţi anestezici inhalatorii a fost asociată cu rare creş teri ale potasiului seric având ca
rezultat aritmie cardiacă şi deces la pacien ţii pediatrici, în timpul perioadei postoperatorii. Pacien ţii cu
boală neuromusculară latentă sau manifestă, în special distrofia musculară Duchenne par să fie cei mai
vulnerabili (vezi pct. 4.4).
Vârstnici:
În mod normal sunt necesare concentra ţii mai mi ci de isofluran pentru menţ inerea anesteziei la
pacien ţii vârstnici (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, se întrerupe imediat administrarea.
Au fost observate depresia respiratorie şi hipotensiunea. Este recomandată monitorizarea atentă a
presiunii sanguine ş i a respiraţiei. Pot fi necesare măsuri de sus ţinere pentru corectarea hipotensiunii şi
depresiei respiratorii rezultate din nivelele excesiv de profunde ale anesteziei. Se verifică
permeabilitatea căilor aeriene şi, în func ţie de ci rcumstan ţe, se continuă respira ţia asistată sau
controlată cu oxigen 100%.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice generale, derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor , codul ATC:
N 01AB06
I s ofluran ul este un anestezic de tip inhalator, care face parte din grupul anestezicelor halogenate.
Isofluranul are un miros de eter uşor iritant, ceea ce limitează viteza inducţiei.
Reflexele faringian şi laringian sunt rapid diminuate permiţând o intubare traheală uşoară.
CAM pentru isofluran la om :
8
Vârsta Valori medii ale CAM în
oxigen
Valori medii ale
CAM în 02 + N20
(60%)
0 – 1 luni 1,6 %
1- 6 luni 1,87 %
6- 12 luni 1,8 %
1- 5 ani 1,6 %
6-10 ani 1,4% 0,58%
10-15 ani 1,16 0,53%
Valori medii ale CAM
în 02 + N20 (70%)
26 ± 4 ani 1,28 % 0,56%
44 ± 7 ani 1,15 % 0,50%
64 ± 5 ani 1,05% 0,37%
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
AErrane este metabolizat în proporţie foarte mică în comparaţie cu alţi anestezici halogenaţi , 95% se
regăseşte în aerul expi rat; numai 0,2% din doza administrată se regăseşte sub formă de metaboliţi. În
urma metabolizării se formează în principal acid trifluoroacetic . Concentraţia medie serică de fluoruri
anorganice la pacienţii cărora li s- a administrat AErrane este între 3 şi 4 micromoli/l.
La pacienţii anesteziaţi cu isofluran concentraţia medie de fluorură anorganică este deobicei sub 5
micromoli/l şi apare la 4 ore după anestezie, revenind la normal la 24 ore . Aceasta nu ar trebui să
afecteze funcţia renală la un subiect normal.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Fără date speciale
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nu este cazul .
6.2 Incompatibilităţi
Nu se aplică.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se pă stra la temperaturi sub 30 °C, în ambalajul original.
A se păstra în poziţie verticală, cu capacul închis etanş.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 6 flacoane din sticlă brună închise cu capac din răşina fenolica căptuşit cu folie din PEJD a
250 ml lichid volatil pentru inhalat
Cutie cu 6 flacoane din sticlă brună închise cu capac din polipropilena căptuşit cu folie din PEJD a
250 ml lichid volatil pentru inhalat
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
9
A se vedea pct. 4.2 Doze şi mod de administrare
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Baxter SA,
Boulevard Rene Branquart 80,
7860 Lessines, Belgia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7181/2006/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZ AŢIEI
Autorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
AErrane, 100%, lichid volatil pentru inhalat
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
100 ml lichid volatil pentru inhalat conţin isofluran 100 ml (v/v 100 %).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Lichid volatil pentru inhalat .
AErrane este un lichid limpede, incolor, volatil.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
AErrane este indicat pentru inducţia şi menţin erea anesteziei generale.
4.2 Doze şi mod de administrare
AErrane trebuie administrat printr -un vaporizator calibrat special pentru utilizarea isofluranului astfel
încât concentraţia vaporilor administraţi să fie controlată cu acurateţe.
Inducţie
Se re comandă ca inducţia cu AErrane să fie începută cu o concentraţie de 0,5%. Concentraţii de
1,5 – 3 % produc anestezia chirurgicală în 7 – 10 minute.
Se recomandă introducerea intravenoasă a unui barbituric cu efect de foarte scurtă durată sau un a lt
produs precum propofol, etomidat sau midazolam pentru a evita tusea sau laringospasmul , care pot să
apară dacă inducţia este efectuată cu AErrane ca atare sau în amestec cu oxigen sau cu oxigen/protoxid
de azot .
Întreţinere:
Anestezia necesară pentru i ntervenţia chirurgicală poate fi menţinută utilizând c oncentraţii de
is ofluran 1 – 2,5 %, în amestec cu oxigen/protoxid de azot.
Atunci când AErrane se administrează numai cu ox igen este necesară o concentraţie de AErrane de
1,5 – 3,5 % .
Revenirea din anestezie:
Concentraţia de AErrane se reduce la 0,5 % la finalul intervenţiei chirurgicale sau la 0 % în timpul
închiderii plăgii, pentru a permite o revenire promptă . După întreruperea administrării anestezicului,
pacientul trebuie ventilat cu oxigen 100 % până la revenirea completă.
2
Dacă amestecul gazos este oxigen 50 % şi protoxid de azot 50 %, concentraţia minimă alveolară de
isofluran este de aproximativ 0,65 %.
4.3 Contraindicaţii
- Isofluranul este contraindicat la pacienţii cu sensibilitate cunosc ută la isofluran sau la alţi agenţi
halogenaţi ;
- De asemenea este contraindicat la pacienţii cu p redispoziţie ereditară cunoscută sau su spectată la
hipertermie malignă .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La fel ca pentru alte aneste zice generale potente, isofluranul trebuie administrat într -un mediu echipat
adecvat pentru anestezie, de către personalul care posedă cunoştinţele despre farmacologia
medicamentului şi este calificat prin instruire şi experienţă să gestioneze pacientul an esteziat. Trebuie
utilizat numai un vaporizator calibrat special pentru isofluran astfel încât concentraţia vaporilor
administraţi să fie controlată cu acurateţe. Pe măsură ce anestezia este mai profundă, se accentuează
hipotensiunea arterială şi deprimare a funcţiei respiratorii. Deoarece nivelul anesteziei cu isofluran se
poate schimba uşor şi repede, trebuie utilizat e doar vaporizatoare care livrează o cantitate controlată cu
o precizie rezonabilă, sau tehnici în timpul cărora se pot monitoriza concentraţ iile la inspiraţie şi
expiraţie. Gradul de hipotensiune şi depresie respiratorie pot oferi unele indicaţii pentru profunzimea
anesteziei.
Au fost primite rapoarte de prelungire a QT, asociat cu torsades des pointes (în cazuri excepţionale,
fatale). Trebui e avută grijă la administrarea isofluranului la pacienţii cu risc de prelungire a QT.
Trebuie avută grijă la administrarea anesteziei generale, inclusiv cu isofluran, la pacienţii cu tulburări
mitocondriale.
Rapoartele au demonstrat că isofluranul poate să producă leziuni hepatice, de la o creştere uşoară şi
tranzitorie a enzimelor hepatice până la necroză hepatică fatală, în cazuri rare.
S -a raportat că expunerea anterioară la anestezice de tip hidrocarburi halogenate, în special mai recent
de 3 luni, poate să crească potenţialul pentru lezare hepatică.
Pentru pacienţii cu ciroză, hepatită virală sau alte afecţiuni hepatice existente se recomandă alegerea
altor tipuri de anestezice, decât anestezicele halogenate.
Isofluranul poate produce depresie respi ratorie care poate fi accentuat ă de premedica ţia narcotică sau
alţi agenţi care produc depresie respiratorie. Respiraţia trebuie monitorizată şi asistată, atunci când este
necesar (vezi pct. 4.8) .
În corpul uman isofluranul este metabolizat relativ puţin. În perioada postoperatorie doar 0,17 % din
isofluranul primit este regăsit ca metaboliţi în urină. Nivelul seric de vârf al fluorurilor anorganice au o
valoare medie de 5 micromoli pe litru şi apar la aproximativ 4 ore după anestezie, cu o revenire la
niv elul normal în decurs de 24 de ore. Nu au fost raportate semne de afectare renală după
administrarea de isofluran.
Experienţa dobândită în cazul expunerii repetate la isofluran este insuficientă şi prin urmare nu se pot
face recomandări speciale. La fel ca pentru toate anestezicele halogenate, anestezia repetată într -o
perioadă scurtă de timp trebuie abordată cu prudenţă.
La p acienţii cu boli neuromusculare precum miastenia gravis a fost observată o potenţare a oboselii
neuromusculare . Isofluranul trebuie utilizat cu atenţie la aceşti pacienţi.
Isofluranul creşte marcat fluxul sanguin cerebral în anestezia profundă. Poate apărea o creştere
tranzitorie a presiunii lichidului cefalorahidian, care este complet reversibilă la hiperventilaţie.
3
Isofluranul trebuie utilizat cu atenţie la pacienţii cu presiune intracraniană crescută. În aceste cazuri
poate fi necesară hiperventilaţia.
Aerrane trebuie administrat cu atenţie la pacienţii care sunt predispuşi să dezvolte bronhoconstricţie,
deoarece poate induce bronhospasm (vezi pct. 4.8).
Utilizarea isofluranului la pacienţii hipovolemici, hipotensivi sau debilitaţi nu a fost investigată
extensiv. La aceşti pacienţi este recomandată utilizarea unei concentraţii mai mici de isofluran.
Indiferent de anestezicul ut ilizat este importantă menţinerea unei hemodinamici normale pentru
evitarea ischemiei miocardului la pacienţii cu boală coronară arterială.
Ca urmare a acţiunii sale iritante asupra mucoaselor AErrane poate fi dificil de administrat pe mască
pentru inducţ ia anesteziei generale. În timpul inducţiei la copii , creşterea secreţiei salivar e şi
traheobronşică poate cauza laringospasm .
În timpul chiuretajului uterin, s -a observat o creştere a pierderii de sânge cu isofluran comparabilă cu
cea observată la anestezia cu alţi agenţi inhalatorii.
Isofluranul relaxează musculatura uterină, astfel în intervenţiile obstetrice trebuie utilizată cea mai
mică concentraţie posibilă de isofluran (vezi pct. 4.6).
L a persoanele susceptibile, anestezia cu isofluran poate declanşa o stare hipermetabolică la nivelul
muşchilor scheletici , care duce la apariţia unei cereri crescute de oxigen şi la apariţia sindromului
clinic numit hipertermie malignă. Sindromul include elemente nespecifice cum sunt ri giditate
musculară, tahicardi e, tahipnee, cianoză, aritmie şi tensiune arterială oscilantă (trebuie notat de
asemenea că multe dintre aceste semne nespecifice pot apărea în anestezia uşoară, hipoxie acută, etc.).
O creştere a metabolismului total se poate manifesta prin creşterea temp eraturii (poate creşte rapid la
început sau mai târziu în unele cazuri, dar de obicei nu este primul semn de creştere a metabolismului)
şi prin creşterea utilizării sistemului de absorbţie a CO
2 (recipient fierbinte). Pot scădea PaO2 şi pH şi
pot apărea hi perpotasemia şi deficitul de baze. Au fost raportate consecinţe fatale ale hipertermiei
maligne cu isofluran. Tratamentul include întreruperea administrării agenţilor declanşatori (de
exemplu isofluran) , administrarea intravenoasă de dantrolen sodic şi adm inistrarea terapiei de
susţinere a funcţiilor vitale . Acest tratament include eforturi crescute de restabilire a temperaturii
corporale normale, suport respirator şi circulator după cum easte indicat, şi gestionarea tulburărilor
electroliţilor, lichidelor şi acido-bazic. (A se consulta informaţiile de prescriere pentru dantrolen sodic
i.v. pentru informaţii suplimentare referitoare la managementul pacientului.) Ulterior poate să apară
insuficienţa renală.
A u fost raportate cazuri izolate de creştere a nivelului de carboxihemoglobină la utilizarea de agenţi
inhalatorii halogenaţi cu o catenă –CF
2H (de exemplu desfluran, enfluran şi isofluran). Nu au fost
generate cantităţi semnificative clinic de monoxid de carbon în prezenţa adsorbanţilor normal
hidrataţi . Trebuie avută grijă la respectarea instrucţiunilor producătorului adsorbanţilor de dioxid de
carbon.
Au fost raportate cazuri rare de căldură extremă, fum şi/sau foc în aparatele de anestezie în timpul
administrării anesteziei generale cu medicamente din această clasă utilizate cu adsorbanţi uscaţi, în
special la cei care conţin hidroxid de potasiu (de exemplu Baralyme). Dacă medicul suspectează că
adsorbantul de CO
2 este uscat, acesta trebuie înlocuit înainte de administrarea isofluranului. Culoarea
indic atoare a celor mai mulţi adsorbanţi de CO
2 nu se schimbă neapărat ca rezultat al deshidratării.
Astfel, lipsa schimbării semnificative a culorii nu trebuie considerată ca o asigurare a hidratării
adecvate. Adsorbaţii ce CO
2 trebuie schimbaţi regulat indife rent de stare indicatorului de culoare.
Utilizarea de agenţi anestezici halogenaţi inhalatorii a fost asociată rar cu o creştere a nivelului
potasiului seric având ca rezultat aritmie cardiacă şi deces la pacienţii pediatrici, în timpul perioadei
postoper atorii. Pacienţii cu boală neuromusculară, în special distrofie Duchenne, ocultă sau manifestă
par să fie cei mai vulnerabili . Utilizarea concomitentă de succinilcolină a fost asociată în cele mai
4
multe, dar nu toate cazurile. Aceşti pacienţi au avut o creştere semnificativă a concentraţiei serice de
creatinină şi în unele cazuri schimbări în urină consistent e cu mioglobinuri a. În ciuda asemănării cu
hipertermia malignă nici unul din aceşti pacienţi nu au prezentat semne de rigiditate musculară sau
stare hi permetabolică. Este recomandat ă intervenţia precoce şi agresivă pentru tratamentul
hiperkaliemie i şi aritmie i refractare, precum şi examinarea ulterioară pentru boală neuromusculară
latentă.
Isofluranul poate produce o uşoară scădere a funcţiilor intelect uale pentru 2-4 zile după anestezie.
Micile schimbări în starea afectivă şi simptomele pot persista până la 6 zile după administrare. Aceste
fapte trebuie luate în considerare atunci când pacientul reia activităţile zilnice normale, inclusiv
conducerea vehiculelor şi operarea utilajelor (vezi pct. 4.7).
Toţi relaxanţii musculari comun utilizaţi sunt potenţaţi marcat de isofluran, efectul fiind cel mai
profund pentru agenţi nedeporarizanţi.
În timpul inducţiei anesteziei poate creşte secreţia salivară şi t raheo-bronşică şi astfel pot fi cauză de
laringospasm, în special la copii (vezi pct. 4.8).
Copii cu vârsta mai mică de 2 ani
Trebuie avută grijă la utilizarea isofluranului la copii mici datorită experienţei limitate pentru acest
grup de pacienţi.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă a isofluran ului cu următoarele medicamente necesită supravegherea
strictă a stării clinice şi biologice a pacientului.
Asocieri contraindicate:
− IMAO neselecti ve: risc de criză şi instabilitate hemodinamică în timpul intervenţiei chirurgicale
sau a procedurii medicale. Tratamentul trebuie oprit cu 15 zile înainte de intervenţie.
− Beta simpatomimetice (isoprenalină) şi alfa şi beta simpatomimetice (epinefrină sau adrenal ină;
norepinefrină sau noradrenalină): trebuie utilizate cu atenţie în timpul narcozei cu isofluran, din
cauza riscului potenţial de aritmie ventriculară.
Asocieri care necesită precauţie în utilizare:
− Betablocante: Utilizarea concomitentă de betablocante poate exagera efectul cardiovascular al
anestezicelor inhalatorii, inclusiv hipotensiune şi efect inotropic negativ. Reacţiile de
compensare cardiovasculară pot fi afectate de betablocante.
− Izoniazidă: risc de potenţare a efectului hepatotoxic, cu creşter e în formarea de metaboliţi toxici
ai izoniazidei. Tratamentul cu izoniazidă trebuie întrerupt cu o săptămână înainte de intervenţie
şi nu trebuie reluat decât după 15 zile.
− Epinefrina (adrenalina), în injectare subcutanată sau gingivală: risc de aritmie ventriculară gravă
ca rezultat al creşterii frecvenţei cardiace, deşi sensibilizarea miocardului la epinefrină în cazul
isofluranului este mai mică decât faţă de halotan. Dozele de adrenalină mai mari de 5 mcg/kg,
administrate submucozal, pot produce aritmii ventriculare multiple.
− Simpatomimetice cu acţiune indirect ă (amfetamină şi derivaţi; psihostimulanţi, supresanţi ai
apetitului, efedrină şi derivaţi): risc de episod de hipersensibilitate peri operator. În cazul
pacienţilor supuşi interve nţiilor chirurgicale elective, este de preferat întreruperea tratamentului
cu câteva zile înainte de intervenţie.
− În majoritatea cazurilor când tratamentul cu un medicament este indispensabil, nu există motive
a fi suspendat înaintea anesteziei generale. E ste suficientă informarea medicului anestezist.
− Toţi a genţii relaxanţi musculari comun utilizaţi sunt potenţiaţi marcat de isofluran , efectul fiind
cel mai profund pentru agenţi nedeporarizanţi .
Se recomandă administrarea a aproximativ o treime până la o j umătate din doza uzuală a acestor
medicamente. Dispariţia efectului mioneural durează mai mult cu isofluran faţă de alte
anestezice convenţionale. Neostigmina are efect asupra relaxanţilor nedeporarizanţi, dar nu are
efect asupra acţiunii relaxante a isofl uranului.
5
− Opioidele, benzodiazepinele ş i alţi agen ţi sedativi sunt asociaţ i cu depresia respiratorie ş i trebuie
avută grijă la administrarea concomitentă cu isofluran.
− Antagonişti de calciu: isofluranul poate produce o hipotensiune marcată la pacienţii tra taţi cu
antagonişti de calciu, în special cu derivaţi ai dihidropiridinei. Trebuie avută grijă în cazul
administrării concomitente de antagoni şti ai calciului cu anestezicele inhalatorii datorită riscului
de efect inotropic negativ aditiv.
− CAM (concentra ţia minimă alveolară) este redusă de administrarea concomitentă de N
2O, la
adul ţi (vezi pct. 4.2).
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Utilizarea în timpul sacinii
Datele privind utilizarea isofluranului la femeile gravide sunt limitate sau lipsesc. Studiile din testele
pe animale au arătat toxicitate asupra reproducerii . Isofluranul trebuie utilizat în timpul sarcinii doar
dacă beneficiile depă şesc riscurile poten ţiale.
Isofluranul relaxează musculatura uterului, astfel în intervenţ iile obstetrice trebuie utilizată cea mai
mică concentraţ ie posibilă de isofluran.
Utilizarea în operaţ ia cezariană
S-a demonstrat că isofluranul, în concentra ţie de până la 0,75% este sigur pentru menţ inerea anesteziei
în opera ţia cezariană.
Mame care alăptează
Nu este cun oscut dacă isofluranul sau metaboli ţii săi sunt excreta ţi în laptele matern. Deoarece multe
medicamente sunt excretate în laptele matern trebuie avută grijă la administrarea de isofluran la
femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduc e vehicule şi de a folosi utilaje
Medicamentul poate influenţ a conducerea vehiculelor şi operarea utilajelor. După anestezia cu
isofluran pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folos ească utilaje pentru o perioadă de cel
puţin 24 ore . Schimbările de comportament ş i ale funcţiilor intelectuale pot persista până la 6 zile după
administrare. Aceasta trebuie avută în vedere atunci când pacientul reia activită ţile zilnice normale,
inclusiv conducerea vehiculelor ş i operarea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
a. Rezumatul profilului de siguran ţă
Reacţ iile adverse întâlnite la administrarea de isofluran sunt în general extensii ale efectelor
farmacofiziologice, dependente de doză, ş i includ depresie respiratorie, hipotensiune ş i aritmie.
Reacţiile adverse grave poten ţiale includ hipertermia malignă, reac ţii anafilactice ş i reacţii adverse
hepatice (vezi pct. 4.4 şi 4.8). În perioada postoperatorie au fost observate frisoane, greaţă,
vomismente ş i ileus.
Stopul cardiac a fost observat cu medicamente anestez ice inhalatorii generale, inclusiv isofluran.
b. Rezumatul reac ţiilor adverse în format tabelar
Următorul tabel prezintă reacţ iile adverse raportate în studiile clinice ţ i din experienţ a
postcomercializare. Frecven ţa nu poate fi estimată din datele disponibile ş i în consecinţă este „cu
frecvenţă necunoscută”.
Rezumatul celor mai întâlnite reacţii adverse la medicament
Aparate, organe și sisteme Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi
limfatice
cu frecvenţă necunoscută Carboxihemoglobinemie2
Tulburări ale sistemului cu frecvenţă necunoscută Reacţie anafilactică1
6
imunitar cu frecvenţă necunoscută Hipersensibilitate1
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Hipercalciemie2
Creşterea glicemiei
Tulburări psihice cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Agitaţie
Delir
Stare afectivă schimbată5
Tulburări ale sistemului nervos cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Convulsii
Afectare mentală4
Tulburări cardiace cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Aritmie
Bradicardie
Stop cardiac
QT prelungit
Tahicardie
Torsada vârfurilor
Tulburări vasculare cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Hipotensiune2
Hemoragie3
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Bronhospasm2
Dispnee1
Respiraţie şuierată 1
Depresie respiratorie2
Laringospasm2
Tulburări gastro-intestinale cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Ileus
Vărsături
Greaţă
Tulburări hepatobiliare cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Necroză hepatică2
Leziuni hepatocelulare2
Bilirubină sanguină crescută
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Edem facial1
Dermatită de contact1
Erupţie cutanată1
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Creatinină sanguină crescută
Uree sanguină scăzută
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Hipertermie malignă2
Disconfort toracic1
Frisoane
Investigaţii diagnostice cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
c u frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Numărul celulelor albe crescut1
Enzime hepatice crescute2
Fluoruri crescute1
Encefalogramă anormală
Colesterol sanguin scăzut
Fosfatază alacalină sanguină scăzută
Creatin fosfokinaza sanguină
crescută
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv
cu frecvenţă necunoscută
cu frecvenţă necunoscută
Mioglobinurie
Rabdomioliză
1 Vezi 4.8(c) 2 Vezi 4.4 3 La pacien ţi cu avort provocat. Vezi 4.4 4 Poate cauza o uşoară scădere a funcţ iei intelectuale pentru 2-4 zile de la anestezie. Vezi 4.4 5 Simptomele şi micile schimbări afective pot persista până la 6 zile. Vezi 4.4
c. Descrierea anumit or reac ţii adverse
Au fost observate cre şteri tranzitorii ale celulelor albe sanguine chiar ş i în absenţa stresului
chirurgical.
7
Au fost raportate rare reacţii adverse de hipersensibilitate (inclusiv dermatită de contact, erup ţii,
dispnee, respiraţie şui erată, disconfort toracic, edem facial, sau reacţie anafilactică), în special asociate
cu expunerea ocupa ţională la agen ţii anestezici inhalatorii, inclusiv isofluran. Aceste reacţ ii au fost
confirmate prin testare clinică (de exemplu încercare cu metacolină). Etiologia reac ţiilor adverse
întâlnite în timpul expunerii la anestezici inhalatorii este totu şi neclară din c auza expunerii
concomitente la mai multe medicamente, dintre care multe sunt cunoscute a cauza astfel de reacţ ii.
Cre şterea minimală de fluoruri anorganice serice apar în timpul ş i după anestezia cu isofluran, datorată
biodegradării agentului. Este improbab il ca nivelele mici de fluoruri anorganice serice (medie 4,4
µmol/l într -un studiu) să cauzeze toxicitate renală, deoarece acestea sun t cu mult sub pragul propus
pentru toxicitate renală.
d. Popula ţie pediatrică
Utilizarea de agen ţi anestezici inhalatorii a fost asociată cu rare creş teri ale potasiului seric având ca
rezultat aritmie cardiacă şi deces la pacien ţii pediatrici, în timpul perioadei postoperatorii (vezi pct.
4.4).
În timpul induc ţiei anesteziei secreţ ia de salivă şi secre ţiile traheobron şice pot cre şte ş i pot cauza
laringospasm (vezi pct. 4.4).
e. Alte popula ţii speciale
Boală neuromusculară:
Utilizarea de agen ţi anestezici inhalatorii a fost asociată cu rare creş teri ale potasiului seric având ca
rezultat aritmie cardiacă şi deces la pacien ţii pediatrici, în timpul perioadei postoperatorii. Pacien ţii cu
boală neuromusculară latentă sau manifestă, în special distrofia musculară Duchenne par să fie cei mai
vulnerabili (vezi pct. 4.4).
Vârstnici:
În mod normal sunt necesare concentra ţii mai mi ci de isofluran pentru menţ inerea anesteziei la
pacien ţii vârstnici (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, se întrerupe imediat administrarea.
Au fost observate depresia respiratorie şi hipotensiunea. Este recomandată monitorizarea atentă a
presiunii sanguine ş i a respiraţiei. Pot fi necesare măsuri de sus ţinere pentru corectarea hipotensiunii şi
depresiei respiratorii rezultate din nivelele excesiv de profunde ale anesteziei. Se verifică
permeabilitatea căilor aeriene şi, în func ţie de ci rcumstan ţe, se continuă respira ţia asistată sau
controlată cu oxigen 100%.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice generale, derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor , codul ATC:
N 01AB06
I s ofluran ul este un anestezic de tip inhalator, care face parte din grupul anestezicelor halogenate.
Isofluranul are un miros de eter uşor iritant, ceea ce limitează viteza inducţiei.
Reflexele faringian şi laringian sunt rapid diminuate permiţând o intubare traheală uşoară.
CAM pentru isofluran la om :
8
Vârsta Valori medii ale CAM în
oxigen
Valori medii ale
CAM în 02 + N20
(60%)
0 – 1 luni 1,6 %
1- 6 luni 1,87 %
6- 12 luni 1,8 %
1- 5 ani 1,6 %
6-10 ani 1,4% 0,58%
10-15 ani 1,16 0,53%
Valori medii ale CAM
în 02 + N20 (70%)
26 ± 4 ani 1,28 % 0,56%
44 ± 7 ani 1,15 % 0,50%
64 ± 5 ani 1,05% 0,37%
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
AErrane este metabolizat în proporţie foarte mică în comparaţie cu alţi anestezici halogenaţi , 95% se
regăseşte în aerul expi rat; numai 0,2% din doza administrată se regăseşte sub formă de metaboliţi. În
urma metabolizării se formează în principal acid trifluoroacetic . Concentraţia medie serică de fluoruri
anorganice la pacienţii cărora li s- a administrat AErrane este între 3 şi 4 micromoli/l.
La pacienţii anesteziaţi cu isofluran concentraţia medie de fluorură anorganică este deobicei sub 5
micromoli/l şi apare la 4 ore după anestezie, revenind la normal la 24 ore . Aceasta nu ar trebui să
afecteze funcţia renală la un subiect normal.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Fără date speciale
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nu este cazul .
6.2 Incompatibilităţi
Nu se aplică.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se pă stra la temperaturi sub 30 °C, în ambalajul original.
A se păstra în poziţie verticală, cu capacul închis etanş.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 6 flacoane din sticlă brună închise cu capac din răşina fenolica căptuşit cu folie din PEJD a
250 ml lichid volatil pentru inhalat
Cutie cu 6 flacoane din sticlă brună închise cu capac din polipropilena căptuşit cu folie din PEJD a
250 ml lichid volatil pentru inhalat
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
9
A se vedea pct. 4.2 Doze şi mod de administrare
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Baxter SA,
Boulevard Rene Branquart 80,
7860 Lessines, Belgia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7181/2006/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZ AŢIEI
Autorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2014
