LIPOFIB 160 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Lipofib 160 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă conţine fenofibrat micronizat 160 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: zahăr 31,79 mg, p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule.
Capsule cu capac de culoare portocaliu opac şi corp transparent, conţinând microgranule albe sferice.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Lipofib este indicat ca supliment al dietei şi al altor tratamente nefarmacologice (de exemplu activitate
fizică, scădere ponderală) pentru următoarele:
- Tratamentul hipertrigliceridemiei severe, cu sau fără valori mici ale HDL-colesterolului.
- Tratamentul hiperlipidemiei mixte, în cazul în care statinele sunt contraindicate sau nu sunt tolerate.
- Tratamentul hiperlipidemiei mixte la pacienţi cu risc cardiovascular crescut, în asociere cu o statină,
în cazul în care valorile trigliceridelor şi HLD-colesterolului nu sunt controlate în mod adecvat.
4.2 Doze şi mod de administrare
Măsurile dietetice iniţiate înainte de începerea tratamentului, trebuie continuate. Răspunsul terapeutic
trebuie monitorizat prin determinări periodice ale concentraţiilor plasmatice ale lipidelor. În cazul în
care nu s-a obținut un răspuns adecvat după câteva luni (de exemplu 3 luni), trebuie luate în
considerare măsuri terapeutice complementare sau diferite.
Doze
Adulţi
Doza iniţială recomandată este de 160 mg fenofibrat (o capsulă Lipofib 160 mg) pe zi.
Grupe speciale de populaţie
Vârstnici
La pacienţii vârstnici fără insuficienţă renală se recomandă administrarea dozelor de la adulţi.
Insuficienţă renală
2
La pacienţii cu insuficienţă renală este necesară reducerea dozei. La pacienții cu afectare cronică
ușoară sau moderată a funcției renale se va ȋncepe cu o doză de 100 mg fenofibrat standard sau
fenofibrat micronizat 67 mg, o dată pe zi. În cazul pacienților cu afectare cronică severă a funcției
renale, fenofibratul nu este recomandat.
Insuficiență hepatică
Lipofib 160 mg nu este recomandat pacienților cu insuficiență hepatică, din cauza lipsei datelor
relevante pentru acești pacienți.
Copii şi adolescenţi
Nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea fenofibratului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Nu sunt date disponibile. Prin urmare, utilizarea de fenofibrat nu este recomandată la copii şi
adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite întregi, în timpul mesei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la fenofibrat sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă hepatică (inclusiv ciroză biliară și anomalii persistente ale funcției hepatice).
Afecţiuni cunoscute ale vezicii biliare.
Insuficienţă renală cronică severă.
Pancreatită acută sau cronică, cu excepţia pancreatitei acute determinate de hipertrigliceridemie
severă.
Antecedente de reacţii fotoalergice sau fototoxice în timpul tratamentului cu fibraţi sau ketoprofen.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Cauze secundare ale hiperlipidemiei
Înaintea începerii tratmentului cu fenofibrat, trebuie luată în considerare tratarea cauzelor secundare
ale hiperlipidemiei: diabet zaharat tip 2 necontrolat, hipotiroidism, sindrom nefrotic, disproteinemie,
boală hepatică obstructivă, alcoolism.
Cauze secundare de hipercolesterolemie în relație cu tratamentul farmacologic pot fi văzute la
administrarea de diuretice, β blocante, estrogeni, progesteron, contraceptivele orale combinate,
medicamente imunosupresoare și inhibitori de protează. În aceste cazuri, trebuie să se verifice dacă
hiperlipidemia este de natură primară sau secundară (creștere posibilă a valorilor lipidelor determinate
de aceste medicamente).
Funcţia hepatică
Similar altor medicamente hipolipemiante, la unii pacienţi au fost raportate creşteri ale valorilor
plasmatice ale transaminazelor hepatice. În majoritatea cazurilor aceste creşteri au fost tranzitorii,
minore şi asimptomatice. Se recomandă determinarea valorilor plasmatice ale transaminazelor
hepatice la fiecare 3 luni în timpul primului an de tratament şi apoi periodic.
Trebuie acordată atenţie pacienţilor care prezintă creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor şi
tratamentul trebuie întrerupt dacă valorile AST (SGOT) şi ALT (SGPT) cresc de 3 ori peste limita
superioară a valorilor normale. La apariţia simptomelor specifice hepatitei (de exemplu, icter, prurit),
vor fi efectuate teste de laborator pentru confirmare şi poate fi luată în considerare întreruperea
tratamentului cu fenofibrat.
Pancreas
Pancreatita a fost raportată la pacienţi cărora li se administrează fenofibrat (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
Aceasta poate reprezenta un semn de lipsă de eficacitate la pacienţii cu hipertrigliceridemie severă, un
efect direct al medicamentului sau un fenomen secundar mediat prin formarea de calculi sau noroi
biliar, în tractul biliar, ducând la obstrucţia canalului biliar comun.
Sistemul muscular
3
În timpul administrării fibraţilor sau altor medicamente hipolipidemiante s-au raportat cazuri de
toxicitate musculară, inclusiv cazuri foarte rare de rabdomioliză, cu sau fără afectare renală. Incidenţa
acestor tulburări creşte în caz de hipoalbuminemie şi insuficienţă renală în antecedente.
Pacienţii care prezintă factori predispozanţi pentru miopatie şi/sau rabdomioliză, incluzând vârsta
peste 70 de ani, antecedente personale sau familiale de afecţiuni ereditare musculare, insuficienţă
renală, hipotiroidism şi consum excesiv de alcool etilic, pot avea un risc crescut de apariţie a
rabdomiolizei. În cazul acestor pacienţi trebuie evaluat atent raportul beneficiu - risc al tratamentului
cu fenofibrat.
Trebuie suspectată apariţia afectării musculare la pacienţii care prezintă mialgie difuză, miozită,
crampe musculare, stare de slăbiciune musculară şi /sau creşteri importante ale concentraţiei CPK
(valori de peste 5 ori mai mari decât valoarea normală). În aceste cazuri, tratamentul cu fenofibrat
trebuie întrerupt.
Riscul de afectare musculară poate fi crescut dacă medicamentul este administrat în asociere cu un alt
fibrat sau un inhibitor de HMG-CoA reductază, mai ales în cazul pre-existenţei unei boli musculare. În
consecinţă, asocierea fenofibratului cu un inhibitor de HMG-CoA reductază sau alt fenofibrat trebuie
rezervată pacienţilor cu dislipidemie mixtă severă şi risc crescut pentru evenimente cardiovasculare,
fără istoric de boală musculară şi cu o monitorizare atentă pentru o potenţială afectare musculară.
Funcţia renală
Tratamentul trebuie întrerupt în cazul creşterii creatininemiei > 50% limita superioară a valorilor
normale.
Se recomandă determinarea creatininemiei în primele 3 luni după iniţierea tratamentului iar apoi
periodic (pentru recomandări referitoare la doză, a se vedea pct. 4.2. “Doze și mod de administrare”).
Excipienți
Acest medicament conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
p-Hidroxibenzoatul de metil şi p-hidroxibenzoatul de propil pot provoca reacţii alergice (chiar
întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante orale
Fenofibratul poate potenţa efectul anticoagulantelor orale şi poate determina creşterea riscului
hemoragic. La pacienţii care urmează tratament cu anticoagulante orale, doza de anticoagulant trebuie
scăzută cu aproximativ 1/3 la începutul tratamentului şi apoi trebuie ajustată treptat, dacă este necesar,
în funcţie de monitorizarea valorilor INR (International Normalised Ratio).
Ciclosporină
S-au raportat câteva cazuri severe de insuficienţă renală reversibilă în timpul administrării
concomitente a fenofibratului şi ciclosporinei. De aceea, la aceşti pacienţi funcţia renală trebuie
monitorizată atent şi tratamentul cu fenofibrat trebuie întrerupt în cazul alterării severe a parametrilor
de laborator.
Inhibitori de HMG-CoA reductază sau alţi fibraţi
Riscul de apariţie a toxicităţii musculare grave este crescut în cazul în care fenofibratul este utilizat
concomitent cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei sau cu alţi fibraţi. Această modalitate de tratament
asociat trebuie utilizată cu precauţie, iar pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru observarea
promptă a semnelor de toxicitate musculară (vezi pct. 4.4).
Glitazone
S-au raportat câteva cazuri de reducere reversibilă paradoxală a HDL-colesterolului, în timpul
administrării concomitente a fenofibratului și glitazonelor. Prin urmare, se recomandă monitorizarea
4
HDL-colesterolului în cazul în care una din aceste componente se adaugă schemei de tratament,
precum și întreruperea tratamentului în cazul în care valoarea HDL-colesterolului este prea scăzută.
Enzimele citocromului P450
Studiile in vitro folosind microzomi hepatici umani au indicat faptul că fenofibratul şi acidul fenofibric
nu sunt inhibitori ai citocromului (CYP) P450 izoformele CYP3A4, CYP2D6, CYP2E1 sau CYP1A2.
Aceştia sunt inhibitori slabi ai CYP2C19 şi CYP2A6 şi inhibitori slabi până la moderaţi ai CYP2C9 la
concentraţii terapeutice.
Pacienţi cărora li se administrează concomitent fenofibrat şi medicamente cu indice terapeutic îngust
metabolizate prin CYP2C19, CYP2A6 şi în special CYP2C9 trebuie atent monitorizaţi şi dacă este
necesar se recomandă ajustarea dozei acestor medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea fenofibratului la femeile gravide. Studiile la animale nu au
demonstrat apariţia efectelor teratogene (vezi pct. 5.3). Efecte embriotoxice s-au observat la doze
toxice materne (vezi pct.5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut. De aceea, Lipofib 160 mg
trebuie utilizat în timpul sarcinii numai după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu.
Alăptare
Nu sunt disponibile date privind excreţia fenofibratului şi/sau metaboliţilor săi în laptele matern.
Riscul pentru sugar nu poate fi exclus. De aceea, fenofibratul nu trebuie utilizat la femeile care
alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Lipofib nu are nicio influenţă sau are influență neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului cu fenofibrat sunt tulburările
digestive, gastrice sau intestinale.
Următoarele reacţii adverse au fost observate în timpul studiilor clinice placebo - controlate (n= 2344) şi
după punerea pe piaţă
a cu următoarele frecvenţe:
Clasa MedDRA
de sisteme şi
organe Frecvente
>1/100, 1/1000, 1/10000,
<1/1000 Foarte
rare
<1/10000
incluzând
cazuri
izolate
Cu frecvenţă
necunoscută
a
(nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Scăderea
hemoglobinei
Scăderea
numărului de
leucocite.
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Hipersensibilitate
Tulburări ale
sistemului Cefalee
5
nervos
Tulburări
vasculare
Tromboembolism
(embolism
pulmonar, tromboză
venoasă profundă) *
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Boală pulmonară
interstiţialăa
Tulburări
gastro-
intestinale
Semne şi
simptome
gastro-
intestinale
(durere
abdominală,
greţuri,
vărsături,
diaree.
flatulenţă)
Pancreatită*
Tulburări
hepatobiliare
Transaminaze
crescute
(vezi pct. 4.4) Colelitiază
(vezi pct. 4.4) Hepatită Icter, complicaţii
ale colelitiazei a
(de exemplu
colecistită,
colangită, colică
biliară)
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Hipersensibilitate
cutanată (de
exemplu rash,
prurit, urticarie)
Alopecie,
Reacţii de
fotosensibilitate Reacții cutanate
severe a (de
exemplu eritem
polimorf,
sindrom Stevens-
Johnson,
necroliză
epidermică
toxică)
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Tulburări musculare
(de ex. mialgie,
miozită, spasme
musculare şi
slăbiciune)
Rabdomiolizăa
Tulburări ale
aparatului
genital şi ale
sânului
Disfuncţie sexuală
Investigaţii
diagnostice
Creşterea
creatininei serice
Creşterea ureei
serice
6
* În studiul FIELD, studiu randomizat placebo-controlat efectuat la 9795 pacienţi cu diabet zaharat
de tip II, s-a observat o creştere semnificativă statistic a cazurilor de pancreatită la pacienţii la care
s-a administrat fenofibrat comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (0,8% versus 0,5%; p =
0,031). În acelaşi studiu, a fost observată o creştere semnificativă statistic a incidenţei embolismului
pulmonar (0,7% în grupul placebo versus 1,1% în grupul cu fenofibrat; p = 0,022) şi o creştere
nesemnificativă statistic a incidenţei trombozei venoase profunde (placebo: 1,0 % [48/4900 pacienţi]
versus fenofibrat 1,4% [67/4895 pacienţi]; p = 0,074).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat nici un caz de supradozaj. Nu se cunoaşte un antidot specific. Dacă se suspectează
producerea unui supradozaj, se administrează tratament simptomatic şi se instituie măsurile adecvate
de susţinere a funcţiilor vitale. Fenofibratul nu se poate elimina prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: hipolipemiante, hipocolesterolemiante şi hipotrigliceridemiante, fibraţi.
Codul ATC: C10AB05.
Fenofibratul este un derivat de acid fibric ale cărui efecte de modificare a profilului lipidic raportat la
om sunt mediate prin acţiune asupra PPAR (Peroxisome Proliferator Activated Receptor type α).
Prin acest mecanism, fenofibratul intensifică lipoliza şi eliminarea din plasmă a particulelor aterogene
bogate în trigliceride prin activarea lipoproteinlipazei şi prin diminuarea sintezei de apoproteină CIII.
De asemenea, activarea PPARα induce o creştere a sintezei apoproteinelor AI, AII.
Efectele menţionate mai sus ale fenofibratului asupra lipoproteinelor determină o scădere a fracţiilor
lipoproteinelor cu densitate foarte joasă şi joasă (VLDL şi LDL) care conţin apoproteină B, precum şi
creşterea fracţiei lipoproteinelor cu densitate înaltă, care conţin apoproteina AI şi apoproteina AII.
În plus, prin modularea sintezei şi catabolismului fracţiilor VLDL, fenofibratul creşte clearance-ul
LDL şi scade concentraţia LDL, care este crescută în cazul fenotipului lipoprotein-aterogen, o
afecţiune frecventă la pacienţii cu risc de boală coronariană.
În studiile clinice efectuate cu fenofibrat s-a obţinut scăderea colesterolului total cu 20 – 25% şi a
trigliceridelor cu 40 – 55% precum şi o creştere a HDL colesterolului cu 10 – 30%.
La pacienţii cu hipercolesterolemie, la care valorile LDL colesterolului sunt reduse cu 20 – 35%,
efectul general asupra colesterolului constă într-o scădere a valorii raportului dintre colesterolul total şi
colesterolul HDL şi a valorii raportului dintre LDL colesterol şi HDL colesterol, respectiv a valorii
raportului dintre Apo B şi Apo AI, toţi aceştia fiind markeri ai riscului aterogen.
Există dovezi privind faptul că tratamentul cu fibraţi poate reduce evenimentele de cardiopatie
coronariană, dar nu s-a demonstrat că fibraţii scad mortalitatea de orice cauză în cadrul prevenţiei
primare sau secundare a bolilor cardiovasculare.
7
Studiul asupra lipidelor „Acţiune pentru controlul riscului cardiovascular în diabetul zaharat” (Action
to Control Cardiovascular Risk in Diabetes (ACCORD)) a fost un studiu clinic randomizat, controlat
cu placebo, care a cuprins 5518 pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, cărora li s-a administrat fenofibrat
în asociere cu simvastatină. Tratamentul cu fenofibrat şi simvastatină nu a prezentat nicio diferenţă
semnificativă comparativ cu monoterapia cu simvastatină, în ceea ce priveşte rezultatul principal
compus, infarctul miocardic fără evoluţie letală, accidentul vascular cerebral fără evoluţie letală şi
decesul de cauze cardiovasculare (risc relativ [RR] 0,92, IÎ 95% 0,79-1,08, p = 0,32 ; reducerea
riscului absolut: 0,74%). În grupul prespecificat de pacienţi cu dislipidemie, definit ca acel grup aflat
în terţila cu cele mai mici valori ale HDL-C (≤34 mg/dl sau 0,88 mmol/l) şi în terţila cu cele mai mari
valori ale trigliceridelor (TG) (≥204 mg/dl sau 2,3 mmol/l) la momentul iniţial, tratamentul cu
fenofibrat şi simvastatină a demonstrat o scădere relativă de 31% comparativ cu monoterapia cu
simvastatină, în ceea ce priveşte rezultatul principal compus (risc relativ [RR] 0,69, IÎ 95% 0,49-0,97,
p = 0,03 ; scăderea riscului absolut: 4,95%). O altă analiză de subgrup prespecificat a identificat o
interacţiune, semnificativă din punct de vedere statistic, a tratamentului în funcţie de sex (p = 0,01)
indicând un beneficiu terapeutic posibil al terapiei asociate la bărbaţi (p=0,037), dar un risc potenţial
mai mare în ceea ce priveşte rezultatul principal la femeile cărora li s-a administrat terapie asociată,
comparativ cu monoterapia cu simvastatină (p=0,069). Acest lucru nu a fost observat la subgrupul
menţionat mai sus, care a inclus pacienţi cu dislipidemie; de asemenea, nu a existat o dovadă clară a
beneficiului terapeutic la femeile cu dislipidemie cărora li s-a administrat fenofibrat şi simvastatină şi
nu poate fi exclus un posibil efect nociv la acest subgrup.
Depozitele extravasculare de colesterol (xantoame tendinoase sau tuberoase) pot fi reduse sau
eliminate după terapia cu fenofibrat.
Pacienţii cu valori crescute ale fibrinogenului, trataţi cu fenofibrat au manifestat reduceri semnificative
ale acestui parametru, precum şi cei cu nivele ridicate de Lp(a). Alţi markeri ai inflamaţiei precum
proteina C reactivă, sunt reduşi în urma tratamentului cu fenofibrat.
Efectul uricozuric al fenofibratului determină scăderea cu aproximativ 25% a concentraţiilor
plasmatice de acid uric, ceea ce poate fi un beneficiu adiţional pentru pacienţii dislipidemici cu
hiperuricemie.
Fenofibratul a demonstrat în studiile la animale şi într-un studiu clinic, un efect antiagregant plachetar,
care a determinat o reducere a agregării plachetare indusă de ADP, acid arahidonic şi epinefrină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Lipofib conţine fenofibrat micronizat şi în comparaţie cu alte forme farmaceutice prezintă o
biodisponibilitate crescută.
Absorbţia
După administrare orală, concentraţia plasmatică maximă (C
max) se atinge în decurs de 4-5 ore. Pe
durata tratamentului continuu, nu există variaţii individuale ale concentraţiei plasmatice.
Absorbţia fenofibratului din tractul gastrointestinal este crescută în cazul administrării cu alimente.
Distribuţie
Acidul fenofibric se leagă în proporţie mare de albuminele plasmatice (peste 99%).
Metabolizare şi eliminare
După administrare orală, fenofibratul este hidrolizat rapid de către esteraze rezultând acidul fenofibric,
metabolitul său activ.
Forma nemodificată a fenofibratului nu se regăseşte în plasmă. Fenofibratul nu este substrat pentru
CYP 3A4, nefiind implicat metabolismul hepatic microzomial.
Se elimină în special prin urină. Se elimină total în decurs de 6 zile. Fenofibratul se elimină în
principal sub forma metabolitului său, acidul fenofibric şi a glucuronoconjugatului acestuia. La
pacienţii vârstnici nu se modifică clearance-ul plasmatic aparent total pentru acidul fenofibric.
8
Studiile de farmacocinetică efectuate după administrarea unei doze unice şi după administrări repetate
au demonstrat că fenofibratul nu se acumulează în organism. Acidul fenofibric nu este hemodializabil.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al acidului fenofibric este de aproximativ 20 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile de toxicitate cronică nu au furnizat informaţii relevante despre toxicitatea specifică
fenofibratului.
Studiile referitoare la mutagenitatea fenofibratului nu au evidenţiat potenţial mutagen.
La şobolan şi şoarece, după administrarea fenofibratului în doze mari, s-a observat apariţia de tumori
hepatice, determinate de proliferarea peroxizomilor. Aceste modificări sunt specifice pentru rozătoare
mici şi nu au fost observate la alte specii de animale. Aceste constatări nu au relevanţă în utilizarea
terapeutică a fenofibratului la om.
În studiile efectuate la şoarece, şobolan şi iepure nu s-a evidenţiat efect teratogen.
S-au observat efecte embriotoxice în cazul administrării de doze mari, toxice pentru mamă. La doze
mari s-a observat prelungirea perioadei de gestaţie şi dificultăţi la naştere. Nu s-au observat efecte
asupra fertilităţii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Zahăr,
Amidon de porumb,
Hipromeloză (Pharmacoat 603),
Laurilsulfat de sodiu,
Dimeticonă emulsie (conţine: dimeticonă, polietoxietanol, polietilenglicol sorbitan monolaurat,
polietilenglicol, benzoat de sodiu, p-hidroxibenzoat de metil, acid ascorbic, p-hidroxibenzoat de
propil),
Simeticonă emulsie (conţine: simeticonă, polietilenglicol sorbitan tristearat, metilceluloză,
polietilenglicol stearat, gliceride, gumă xantan, acid benzoic, acid sorbic, acid sulfuric),
Talc,
Dioxid de titan (E 171),
Oxid galben de fer (E 172),
Oxid roşu de fer (E 172),
Gelatină.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule.
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
9
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu
cerințele locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia S.A.
Str. Fabricii Nr. 124, Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6975/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare, Noiembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Lipofib 160 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă conţine fenofibrat micronizat 160 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: zahăr 31,79 mg, p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de propil.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule.
Capsule cu capac de culoare portocaliu opac şi corp transparent, conţinând microgranule albe sferice.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Lipofib este indicat ca supliment al dietei şi al altor tratamente nefarmacologice (de exemplu activitate
fizică, scădere ponderală) pentru următoarele:
- Tratamentul hipertrigliceridemiei severe, cu sau fără valori mici ale HDL-colesterolului.
- Tratamentul hiperlipidemiei mixte, în cazul în care statinele sunt contraindicate sau nu sunt tolerate.
- Tratamentul hiperlipidemiei mixte la pacienţi cu risc cardiovascular crescut, în asociere cu o statină,
în cazul în care valorile trigliceridelor şi HLD-colesterolului nu sunt controlate în mod adecvat.
4.2 Doze şi mod de administrare
Măsurile dietetice iniţiate înainte de începerea tratamentului, trebuie continuate. Răspunsul terapeutic
trebuie monitorizat prin determinări periodice ale concentraţiilor plasmatice ale lipidelor. În cazul în
care nu s-a obținut un răspuns adecvat după câteva luni (de exemplu 3 luni), trebuie luate în
considerare măsuri terapeutice complementare sau diferite.
Doze
Adulţi
Doza iniţială recomandată este de 160 mg fenofibrat (o capsulă Lipofib 160 mg) pe zi.
Grupe speciale de populaţie
Vârstnici
La pacienţii vârstnici fără insuficienţă renală se recomandă administrarea dozelor de la adulţi.
Insuficienţă renală
2
La pacienţii cu insuficienţă renală este necesară reducerea dozei. La pacienții cu afectare cronică
ușoară sau moderată a funcției renale se va ȋncepe cu o doză de 100 mg fenofibrat standard sau
fenofibrat micronizat 67 mg, o dată pe zi. În cazul pacienților cu afectare cronică severă a funcției
renale, fenofibratul nu este recomandat.
Insuficiență hepatică
Lipofib 160 mg nu este recomandat pacienților cu insuficiență hepatică, din cauza lipsei datelor
relevante pentru acești pacienți.
Copii şi adolescenţi
Nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea fenofibratului la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Nu sunt date disponibile. Prin urmare, utilizarea de fenofibrat nu este recomandată la copii şi
adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite întregi, în timpul mesei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la fenofibrat sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă hepatică (inclusiv ciroză biliară și anomalii persistente ale funcției hepatice).
Afecţiuni cunoscute ale vezicii biliare.
Insuficienţă renală cronică severă.
Pancreatită acută sau cronică, cu excepţia pancreatitei acute determinate de hipertrigliceridemie
severă.
Antecedente de reacţii fotoalergice sau fototoxice în timpul tratamentului cu fibraţi sau ketoprofen.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Cauze secundare ale hiperlipidemiei
Înaintea începerii tratmentului cu fenofibrat, trebuie luată în considerare tratarea cauzelor secundare
ale hiperlipidemiei: diabet zaharat tip 2 necontrolat, hipotiroidism, sindrom nefrotic, disproteinemie,
boală hepatică obstructivă, alcoolism.
Cauze secundare de hipercolesterolemie în relație cu tratamentul farmacologic pot fi văzute la
administrarea de diuretice, β blocante, estrogeni, progesteron, contraceptivele orale combinate,
medicamente imunosupresoare și inhibitori de protează. În aceste cazuri, trebuie să se verifice dacă
hiperlipidemia este de natură primară sau secundară (creștere posibilă a valorilor lipidelor determinate
de aceste medicamente).
Funcţia hepatică
Similar altor medicamente hipolipemiante, la unii pacienţi au fost raportate creşteri ale valorilor
plasmatice ale transaminazelor hepatice. În majoritatea cazurilor aceste creşteri au fost tranzitorii,
minore şi asimptomatice. Se recomandă determinarea valorilor plasmatice ale transaminazelor
hepatice la fiecare 3 luni în timpul primului an de tratament şi apoi periodic.
Trebuie acordată atenţie pacienţilor care prezintă creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor şi
tratamentul trebuie întrerupt dacă valorile AST (SGOT) şi ALT (SGPT) cresc de 3 ori peste limita
superioară a valorilor normale. La apariţia simptomelor specifice hepatitei (de exemplu, icter, prurit),
vor fi efectuate teste de laborator pentru confirmare şi poate fi luată în considerare întreruperea
tratamentului cu fenofibrat.
Pancreas
Pancreatita a fost raportată la pacienţi cărora li se administrează fenofibrat (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
Aceasta poate reprezenta un semn de lipsă de eficacitate la pacienţii cu hipertrigliceridemie severă, un
efect direct al medicamentului sau un fenomen secundar mediat prin formarea de calculi sau noroi
biliar, în tractul biliar, ducând la obstrucţia canalului biliar comun.
Sistemul muscular
3
În timpul administrării fibraţilor sau altor medicamente hipolipidemiante s-au raportat cazuri de
toxicitate musculară, inclusiv cazuri foarte rare de rabdomioliză, cu sau fără afectare renală. Incidenţa
acestor tulburări creşte în caz de hipoalbuminemie şi insuficienţă renală în antecedente.
Pacienţii care prezintă factori predispozanţi pentru miopatie şi/sau rabdomioliză, incluzând vârsta
peste 70 de ani, antecedente personale sau familiale de afecţiuni ereditare musculare, insuficienţă
renală, hipotiroidism şi consum excesiv de alcool etilic, pot avea un risc crescut de apariţie a
rabdomiolizei. În cazul acestor pacienţi trebuie evaluat atent raportul beneficiu - risc al tratamentului
cu fenofibrat.
Trebuie suspectată apariţia afectării musculare la pacienţii care prezintă mialgie difuză, miozită,
crampe musculare, stare de slăbiciune musculară şi /sau creşteri importante ale concentraţiei CPK
(valori de peste 5 ori mai mari decât valoarea normală). În aceste cazuri, tratamentul cu fenofibrat
trebuie întrerupt.
Riscul de afectare musculară poate fi crescut dacă medicamentul este administrat în asociere cu un alt
fibrat sau un inhibitor de HMG-CoA reductază, mai ales în cazul pre-existenţei unei boli musculare. În
consecinţă, asocierea fenofibratului cu un inhibitor de HMG-CoA reductază sau alt fenofibrat trebuie
rezervată pacienţilor cu dislipidemie mixtă severă şi risc crescut pentru evenimente cardiovasculare,
fără istoric de boală musculară şi cu o monitorizare atentă pentru o potenţială afectare musculară.
Funcţia renală
Tratamentul trebuie întrerupt în cazul creşterii creatininemiei > 50% limita superioară a valorilor
normale.
Se recomandă determinarea creatininemiei în primele 3 luni după iniţierea tratamentului iar apoi
periodic (pentru recomandări referitoare la doză, a se vedea pct. 4.2. “Doze și mod de administrare”).
Excipienți
Acest medicament conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
p-Hidroxibenzoatul de metil şi p-hidroxibenzoatul de propil pot provoca reacţii alergice (chiar
întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Anticoagulante orale
Fenofibratul poate potenţa efectul anticoagulantelor orale şi poate determina creşterea riscului
hemoragic. La pacienţii care urmează tratament cu anticoagulante orale, doza de anticoagulant trebuie
scăzută cu aproximativ 1/3 la începutul tratamentului şi apoi trebuie ajustată treptat, dacă este necesar,
în funcţie de monitorizarea valorilor INR (International Normalised Ratio).
Ciclosporină
S-au raportat câteva cazuri severe de insuficienţă renală reversibilă în timpul administrării
concomitente a fenofibratului şi ciclosporinei. De aceea, la aceşti pacienţi funcţia renală trebuie
monitorizată atent şi tratamentul cu fenofibrat trebuie întrerupt în cazul alterării severe a parametrilor
de laborator.
Inhibitori de HMG-CoA reductază sau alţi fibraţi
Riscul de apariţie a toxicităţii musculare grave este crescut în cazul în care fenofibratul este utilizat
concomitent cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei sau cu alţi fibraţi. Această modalitate de tratament
asociat trebuie utilizată cu precauţie, iar pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie pentru observarea
promptă a semnelor de toxicitate musculară (vezi pct. 4.4).
Glitazone
S-au raportat câteva cazuri de reducere reversibilă paradoxală a HDL-colesterolului, în timpul
administrării concomitente a fenofibratului și glitazonelor. Prin urmare, se recomandă monitorizarea
4
HDL-colesterolului în cazul în care una din aceste componente se adaugă schemei de tratament,
precum și întreruperea tratamentului în cazul în care valoarea HDL-colesterolului este prea scăzută.
Enzimele citocromului P450
Studiile in vitro folosind microzomi hepatici umani au indicat faptul că fenofibratul şi acidul fenofibric
nu sunt inhibitori ai citocromului (CYP) P450 izoformele CYP3A4, CYP2D6, CYP2E1 sau CYP1A2.
Aceştia sunt inhibitori slabi ai CYP2C19 şi CYP2A6 şi inhibitori slabi până la moderaţi ai CYP2C9 la
concentraţii terapeutice.
Pacienţi cărora li se administrează concomitent fenofibrat şi medicamente cu indice terapeutic îngust
metabolizate prin CYP2C19, CYP2A6 şi în special CYP2C9 trebuie atent monitorizaţi şi dacă este
necesar se recomandă ajustarea dozei acestor medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea fenofibratului la femeile gravide. Studiile la animale nu au
demonstrat apariţia efectelor teratogene (vezi pct. 5.3). Efecte embriotoxice s-au observat la doze
toxice materne (vezi pct.5.3). Riscul potenţial pentru om nu este cunoscut. De aceea, Lipofib 160 mg
trebuie utilizat în timpul sarcinii numai după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu.
Alăptare
Nu sunt disponibile date privind excreţia fenofibratului şi/sau metaboliţilor săi în laptele matern.
Riscul pentru sugar nu poate fi exclus. De aceea, fenofibratul nu trebuie utilizat la femeile care
alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Lipofib nu are nicio influenţă sau are influență neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului cu fenofibrat sunt tulburările
digestive, gastrice sau intestinale.
Următoarele reacţii adverse au fost observate în timpul studiilor clinice placebo - controlate (n= 2344) şi
după punerea pe piaţă
a cu următoarele frecvenţe:
Clasa MedDRA
de sisteme şi
organe Frecvente
>1/100, 1/1000, 1/10000,
<1/1000 Foarte
rare
<1/10000
incluzând
cazuri
izolate
Cu frecvenţă
necunoscută
a
(nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Scăderea
hemoglobinei
Scăderea
numărului de
leucocite.
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Hipersensibilitate
Tulburări ale
sistemului Cefalee
5
nervos
Tulburări
vasculare
Tromboembolism
(embolism
pulmonar, tromboză
venoasă profundă) *
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Boală pulmonară
interstiţialăa
Tulburări
gastro-
intestinale
Semne şi
simptome
gastro-
intestinale
(durere
abdominală,
greţuri,
vărsături,
diaree.
flatulenţă)
Pancreatită*
Tulburări
hepatobiliare
Transaminaze
crescute
(vezi pct. 4.4) Colelitiază
(vezi pct. 4.4) Hepatită Icter, complicaţii
ale colelitiazei a
(de exemplu
colecistită,
colangită, colică
biliară)
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Hipersensibilitate
cutanată (de
exemplu rash,
prurit, urticarie)
Alopecie,
Reacţii de
fotosensibilitate Reacții cutanate
severe a (de
exemplu eritem
polimorf,
sindrom Stevens-
Johnson,
necroliză
epidermică
toxică)
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Tulburări musculare
(de ex. mialgie,
miozită, spasme
musculare şi
slăbiciune)
Rabdomiolizăa
Tulburări ale
aparatului
genital şi ale
sânului
Disfuncţie sexuală
Investigaţii
diagnostice
Creşterea
creatininei serice
Creşterea ureei
serice
6
* În studiul FIELD, studiu randomizat placebo-controlat efectuat la 9795 pacienţi cu diabet zaharat
de tip II, s-a observat o creştere semnificativă statistic a cazurilor de pancreatită la pacienţii la care
s-a administrat fenofibrat comparativ cu cei la care s-a administrat placebo (0,8% versus 0,5%; p =
0,031). În acelaşi studiu, a fost observată o creştere semnificativă statistic a incidenţei embolismului
pulmonar (0,7% în grupul placebo versus 1,1% în grupul cu fenofibrat; p = 0,022) şi o creştere
nesemnificativă statistic a incidenţei trombozei venoase profunde (placebo: 1,0 % [48/4900 pacienţi]
versus fenofibrat 1,4% [67/4895 pacienţi]; p = 0,074).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat nici un caz de supradozaj. Nu se cunoaşte un antidot specific. Dacă se suspectează
producerea unui supradozaj, se administrează tratament simptomatic şi se instituie măsurile adecvate
de susţinere a funcţiilor vitale. Fenofibratul nu se poate elimina prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: hipolipemiante, hipocolesterolemiante şi hipotrigliceridemiante, fibraţi.
Codul ATC: C10AB05.
Fenofibratul este un derivat de acid fibric ale cărui efecte de modificare a profilului lipidic raportat la
om sunt mediate prin acţiune asupra PPAR (Peroxisome Proliferator Activated Receptor type α).
Prin acest mecanism, fenofibratul intensifică lipoliza şi eliminarea din plasmă a particulelor aterogene
bogate în trigliceride prin activarea lipoproteinlipazei şi prin diminuarea sintezei de apoproteină CIII.
De asemenea, activarea PPARα induce o creştere a sintezei apoproteinelor AI, AII.
Efectele menţionate mai sus ale fenofibratului asupra lipoproteinelor determină o scădere a fracţiilor
lipoproteinelor cu densitate foarte joasă şi joasă (VLDL şi LDL) care conţin apoproteină B, precum şi
creşterea fracţiei lipoproteinelor cu densitate înaltă, care conţin apoproteina AI şi apoproteina AII.
În plus, prin modularea sintezei şi catabolismului fracţiilor VLDL, fenofibratul creşte clearance-ul
LDL şi scade concentraţia LDL, care este crescută în cazul fenotipului lipoprotein-aterogen, o
afecţiune frecventă la pacienţii cu risc de boală coronariană.
În studiile clinice efectuate cu fenofibrat s-a obţinut scăderea colesterolului total cu 20 – 25% şi a
trigliceridelor cu 40 – 55% precum şi o creştere a HDL colesterolului cu 10 – 30%.
La pacienţii cu hipercolesterolemie, la care valorile LDL colesterolului sunt reduse cu 20 – 35%,
efectul general asupra colesterolului constă într-o scădere a valorii raportului dintre colesterolul total şi
colesterolul HDL şi a valorii raportului dintre LDL colesterol şi HDL colesterol, respectiv a valorii
raportului dintre Apo B şi Apo AI, toţi aceştia fiind markeri ai riscului aterogen.
Există dovezi privind faptul că tratamentul cu fibraţi poate reduce evenimentele de cardiopatie
coronariană, dar nu s-a demonstrat că fibraţii scad mortalitatea de orice cauză în cadrul prevenţiei
primare sau secundare a bolilor cardiovasculare.
7
Studiul asupra lipidelor „Acţiune pentru controlul riscului cardiovascular în diabetul zaharat” (Action
to Control Cardiovascular Risk in Diabetes (ACCORD)) a fost un studiu clinic randomizat, controlat
cu placebo, care a cuprins 5518 pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, cărora li s-a administrat fenofibrat
în asociere cu simvastatină. Tratamentul cu fenofibrat şi simvastatină nu a prezentat nicio diferenţă
semnificativă comparativ cu monoterapia cu simvastatină, în ceea ce priveşte rezultatul principal
compus, infarctul miocardic fără evoluţie letală, accidentul vascular cerebral fără evoluţie letală şi
decesul de cauze cardiovasculare (risc relativ [RR] 0,92, IÎ 95% 0,79-1,08, p = 0,32 ; reducerea
riscului absolut: 0,74%). În grupul prespecificat de pacienţi cu dislipidemie, definit ca acel grup aflat
în terţila cu cele mai mici valori ale HDL-C (≤34 mg/dl sau 0,88 mmol/l) şi în terţila cu cele mai mari
valori ale trigliceridelor (TG) (≥204 mg/dl sau 2,3 mmol/l) la momentul iniţial, tratamentul cu
fenofibrat şi simvastatină a demonstrat o scădere relativă de 31% comparativ cu monoterapia cu
simvastatină, în ceea ce priveşte rezultatul principal compus (risc relativ [RR] 0,69, IÎ 95% 0,49-0,97,
p = 0,03 ; scăderea riscului absolut: 4,95%). O altă analiză de subgrup prespecificat a identificat o
interacţiune, semnificativă din punct de vedere statistic, a tratamentului în funcţie de sex (p = 0,01)
indicând un beneficiu terapeutic posibil al terapiei asociate la bărbaţi (p=0,037), dar un risc potenţial
mai mare în ceea ce priveşte rezultatul principal la femeile cărora li s-a administrat terapie asociată,
comparativ cu monoterapia cu simvastatină (p=0,069). Acest lucru nu a fost observat la subgrupul
menţionat mai sus, care a inclus pacienţi cu dislipidemie; de asemenea, nu a existat o dovadă clară a
beneficiului terapeutic la femeile cu dislipidemie cărora li s-a administrat fenofibrat şi simvastatină şi
nu poate fi exclus un posibil efect nociv la acest subgrup.
Depozitele extravasculare de colesterol (xantoame tendinoase sau tuberoase) pot fi reduse sau
eliminate după terapia cu fenofibrat.
Pacienţii cu valori crescute ale fibrinogenului, trataţi cu fenofibrat au manifestat reduceri semnificative
ale acestui parametru, precum şi cei cu nivele ridicate de Lp(a). Alţi markeri ai inflamaţiei precum
proteina C reactivă, sunt reduşi în urma tratamentului cu fenofibrat.
Efectul uricozuric al fenofibratului determină scăderea cu aproximativ 25% a concentraţiilor
plasmatice de acid uric, ceea ce poate fi un beneficiu adiţional pentru pacienţii dislipidemici cu
hiperuricemie.
Fenofibratul a demonstrat în studiile la animale şi într-un studiu clinic, un efect antiagregant plachetar,
care a determinat o reducere a agregării plachetare indusă de ADP, acid arahidonic şi epinefrină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Lipofib conţine fenofibrat micronizat şi în comparaţie cu alte forme farmaceutice prezintă o
biodisponibilitate crescută.
Absorbţia
După administrare orală, concentraţia plasmatică maximă (C
max) se atinge în decurs de 4-5 ore. Pe
durata tratamentului continuu, nu există variaţii individuale ale concentraţiei plasmatice.
Absorbţia fenofibratului din tractul gastrointestinal este crescută în cazul administrării cu alimente.
Distribuţie
Acidul fenofibric se leagă în proporţie mare de albuminele plasmatice (peste 99%).
Metabolizare şi eliminare
După administrare orală, fenofibratul este hidrolizat rapid de către esteraze rezultând acidul fenofibric,
metabolitul său activ.
Forma nemodificată a fenofibratului nu se regăseşte în plasmă. Fenofibratul nu este substrat pentru
CYP 3A4, nefiind implicat metabolismul hepatic microzomial.
Se elimină în special prin urină. Se elimină total în decurs de 6 zile. Fenofibratul se elimină în
principal sub forma metabolitului său, acidul fenofibric şi a glucuronoconjugatului acestuia. La
pacienţii vârstnici nu se modifică clearance-ul plasmatic aparent total pentru acidul fenofibric.
8
Studiile de farmacocinetică efectuate după administrarea unei doze unice şi după administrări repetate
au demonstrat că fenofibratul nu se acumulează în organism. Acidul fenofibric nu este hemodializabil.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al acidului fenofibric este de aproximativ 20 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile de toxicitate cronică nu au furnizat informaţii relevante despre toxicitatea specifică
fenofibratului.
Studiile referitoare la mutagenitatea fenofibratului nu au evidenţiat potenţial mutagen.
La şobolan şi şoarece, după administrarea fenofibratului în doze mari, s-a observat apariţia de tumori
hepatice, determinate de proliferarea peroxizomilor. Aceste modificări sunt specifice pentru rozătoare
mici şi nu au fost observate la alte specii de animale. Aceste constatări nu au relevanţă în utilizarea
terapeutică a fenofibratului la om.
În studiile efectuate la şoarece, şobolan şi iepure nu s-a evidenţiat efect teratogen.
S-au observat efecte embriotoxice în cazul administrării de doze mari, toxice pentru mamă. La doze
mari s-a observat prelungirea perioadei de gestaţie şi dificultăţi la naştere. Nu s-au observat efecte
asupra fertilităţii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Zahăr,
Amidon de porumb,
Hipromeloză (Pharmacoat 603),
Laurilsulfat de sodiu,
Dimeticonă emulsie (conţine: dimeticonă, polietoxietanol, polietilenglicol sorbitan monolaurat,
polietilenglicol, benzoat de sodiu, p-hidroxibenzoat de metil, acid ascorbic, p-hidroxibenzoat de
propil),
Simeticonă emulsie (conţine: simeticonă, polietilenglicol sorbitan tristearat, metilceluloză,
polietilenglicol stearat, gliceride, gumă xantan, acid benzoic, acid sorbic, acid sulfuric),
Talc,
Dioxid de titan (E 171),
Oxid galben de fer (E 172),
Oxid roşu de fer (E 172),
Gelatină.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 capsule.
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
9
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu
cerințele locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia S.A.
Str. Fabricii Nr. 124, Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6975/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare, Noiembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
