NEFRIX 25 mg
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 87/2007/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMI REA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
NEFRIX 25 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine hidroclorotiazidă 25 mg .
Excipient: lactoză monohidrat 45,75 mg .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate neacop erite de formă rotundă, de culoare albă, inscripţionate pe una din feţe cu litera E.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Edeme de etiologie cardiacă sau renală.
Edeme de etiologie hepatică, adesea în asociere cu diuretice care economisesc potasiu l.
Hipertensiune arterială - se asociază obişnuit altor medicamente antihipertensive.
Diabet insipid central şi nefrogen .
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi :
Doza uzuală recomandată este de 25 mg hidroclorotiazidă (un comprimat Nefrix 25 mg ) pe zi.
Pentru tratamentul edemelor, de exemplu în insufi cienţa cardiacă, doza recomandată este de 25 mg
hidroclorotiazidă (un comprimat Nefrix 25 mg) de 1 – 2 ori pe zi. La nevoie, doza poate fi crescută
pâ nă la cel mult 100 mg hidroclorotiazidă (4 comprimate Nef rix 25 mg) pe zi.
Pentru trat amentul hipertensiunii arteriale, doza recomandată este de 12,5 - 25 mg hidroclorotiazidă
(1/2 - 1 comprimat Nefrix 25 mg ) o dată pe zi.
Administrarea se face dimineaţa şi eventual la pr ânz, la început zilnic, apoi în funcţie de situaţia
clinică, cîte 3 – 4 zile pe săptăm ână sau o dată la două zile.
Dozele recomandate în diabetul insipid sunt de 25 – 100 mg hidroclorotiazidă (1 - 4 comprimate
Nefrix 25 mg ) pe zi.
Copii :
Doza uzuală recomandată este de 1 - 2 mg hidroclorotiazidă/kg şi zi în una sau două prize. La copiii cu
vârsta sub 5 ani se recomandă administrarea de forme farmaceutice adecvate vârstei .
Pacienți cu insuficiență renală
Nefrix nu este recomandat pacienților cu insuficiență renală severă (clearance al creatininei < 30
ml/min). Diureticele de ansă sunt preferate diureticelor tiazidice la această categorie de pacienți. Nu
este necesară ajustarea dozei la pacienții cu clearance al creatininei ≥ 30 ml/min.
2
Pacienți cu insuficiență hepatică
Nefrix nu este recomand at la pacienții cu insuficiență hepatică severă. În general, diureticele tiazidice
trebuie administrate cu precauție la pacienții cu insuficien ță hepatică ușoară sau moderată, dar nu este
necesară ajustarea dozei la această categorie de pacienți.
V ârstnic i
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la hidroclorotiazidă, alte tiazide, la compuşi sulfonamidici sau la oricare dintre
excipienţii medicamentului.
Insuficienţă renal ă severă (clearance al creatininei < 30 ml/min), anurie.
Insuficiență hepatică severă , colestază, ciroză biliară.
Hipokaliemie și hipercalcemie refractare.
Hiponatremie rezistentă la terapie.
Hiperuricemie simptomatică (podagră).
Encefalopatie hepatică.
Copii cu vârsta mai mică de 5 ani.
4.4 Atenţionări şi prec auţii speciale pentru utilizare
Hipotensiune – depleție volemică
Hipotensiunea simptomatică poate fi mai frecvent întâlnită la pacienții cu hipovolemie de alte cauze
sau depleție de sodiu, secundară unei diete hiposodate, unui tratame nt diuretic intensiv anterior, unor
episoade de diaree sau vărsături. Astfel de modificări trebuie corectate anterior inițierii tratamentului
cu Nefrix.
Dezechilibre hidro -electrolitice
Ca şi alte saluretice, hidroclorotiazida poate determina dezechilibru lichidian şi electrol itic –
hipokaliemie, hiponatriemie, alcaloză hipocloremică, hipomagneziemie, hipercalcemie. Manifestările
clinice constau în uscăciunea gurii, sete, astenie, somnolenţă, nelinişte, stare confuzivă, hipotonie
musculară, mialgii sau cra mpe musculare, hipotensiune arterială, tahicardie, greaţă, vărsături, oligurie.
Riscul dezechilibrelor hidroelectrolitice face necesar controlul periodic al electroliţilor plasmatici.
Hipokaliemia este favorizată de tratamentul prelungit şi este mai frecventă la pacienţii vârst nici şi/sau
denutriţi şi/sau trataţi polimedicamentos, la pacienţii cu ciroză decompensată (ascită, edeme), la
coronarieni, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau la cei cu sindrom QT prelungit (congenital sau
medicamentos). Hipoka liemia poate determina aritmii şi creşte riscul aritmogen al glicozidelor
cardiace. Tratamentul constă în suplimentare a potasiului sau administrarea de diuretice care
economisesc potasiul (spironolactonă, amilorid, triamteren).
Hiponatriemia de diluţie im pune scăderea aportului de lichide. În caz de hiponatriemie se liberalizează
dieta, eventual se suplimentează aportul de sare.
Hipercalcemia marcată în timpul tratamentului cu tiazide poate semnifica un hiperparatiroidism
mascat. Tratamentul cu hidroclorot iazidă trebuie întrerupt înainte de efectuarea testelor funcţionale
paratiroidiene.
Disfuncție renală și transplant renal
Utilizarea hidroclorotiazidei la pacienţii cu afecţiuni renale severe poate agrava insuficienţa renală;
dacă se produce o evoluţie pr ogresivă a insuficienţei renale administrarea hidroclorotiazi dei trebuie
întreruptă. În cazul pacienților cu insuficiență renală ușoară sau moderată este recomandată prudență la
administrare dar nu se recomandă ajustarea dozelor.
În cazul administrării Nef rix la pacienți cu disfuncție renală, este recomandată monitorizarea periodică
a nivelului seric al creatininei, acidul ui uric și potasiului.
Nu există experiență cu hidroclorotiazidă la pacienții cu un transplant renal recent.
3
De asemenea, administrarea hidroclorotiazidă la pacienții cu funcție renală alterată se poate asocia cu
azotemie.
Insuficiență hepatică
Utilizarea hidroclorotiazidei la pacienţii cu afectare hepatică poate precipita coma hepatică, de aceea
necesită multă prudenţă.
Efectele metab olice şi endocrine
Tratamentul cu tiazide poate înrăutăţi toleranţa la glucoză. La pacienţii diabetici, poate fi necesară
m odificarea dozelor de antidiabetice, inclusiv a insulinei. Diabetul zaharat latent poate deveni
manifest în timpul terapiei cu tiazi de.
Tiazidele pot reduce excreţia renală a calciului, creşterea tranzitorie şi uşoară a calcemiei.
Hipercalcemia pronun ţată poate fi un semn al hiperparatiroidismului latent. Administrarea tiazidelor
trebuie oprită înaintea investigaţiilor funcţiei glandei paratiroide.
Creşterea valorilor colesterolului şi trigliceridelor poate fi o urmare a terapiei diuretice cu tiazide.
La anumiţi pacienţi tratamentul cu tiazide poate provoca hiperuricemie şi (sau) declanşarea atacului
de gută.
Miop ia acută și glaucomu l acut secundar cu unghi închis
Sulfonamidele și derivații acestora pot cauza o reacție idiosincrazică , care are ca și consecință miopia
acută și atacul acut de glaucom cu unghi închis. Deși hidroclorotiazida este o sulfonamidă, până la
acest moment au fos t raportate doar cazuri izolate de glaucom acut cu unghi închis. Simptomatologia a
inclus instalarea acută a diminuării acuității vizuale, durere oculară, care apare în mod tipic la câteva
ore sau săptămâni de la inițierea tratamentului. Netratat, atacul a cut de glaucom cu unghi închis poate
conduce la pierderea permanentă a vederii. Cea mai bună intervenție terapeutică este oprirea imediată
a administrării medicamentului. În cazul în care presiunea intraoculară nu este astfel controlată, pot fi
necesare in tervenții terapeutice medicale sau chiar chirurgicale. Factorii derisc sau agravanți sunt
antecedente de alergie la sulfonamide sau peniciline ( vezi pct. 4.8).
Alte efecte
L a pacienţii trataţi cu tiazide pot apărea reacţii de hipersensibilitate în cazul pacienţilor cu alergii sau
astm bronşic în antecedentele, dar şi în cazul unor pacienţi care nu au suferit de aceste afecţiuni. La
pacienţii trataţi cu diuretice tiazidice au fost semnalate agravarea lupusului eritematos sistemic sau
activarea acestuia.
A u fost raportate cazuri de fotosensibilizare la administrarea de diuretice tiazidice (vezi pct. 4.8). În
cazul apariți ei unor asemenea reacții în cu rsul tratamentului cu Nefrix, este recomandată oprirea
aces tuia. În cazul necesității relu ării tratamentului după un asemenea eveniment, este necesară
acoperirea pielii expuse la soare cu un factor de protecție la ultraviolete.
Poate influenţa urm ătoarele determinări de laborator :
- poate reduce nivelele plasmatice de PBI (iod legat de proteine);
- tratamentul cu hidroclorotiazidă trebuie întrerupt înaintea testelor de laborator ale funcţiei
glandei paratiroide;
- poate creşte concentraţia serică a bilirubinei indirecte;
Nefrix conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, defic it de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză- galactoză, nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Sportivii trebuie atenţionaţi că medicamentul poate determina pozitivarea testelor antidopping .
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
4
Interacţiunile farmacologice apar între diureticele tiazidice şi următoarele substanţe când utilizarea
acestora este simultană.
Alcool etilic, barbiturice, opioide : pot potenţa hipotensiunea arterială ortostatică.
Medicamente an tidiabetice (insulină sau antidiabetice orale) : tratamentul cu hidroclorotiazidă poate
induce hiperglicemie. Este necesară prudenţă şi ajustarea dozelor de antidiabetice.
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) : risc de hipotensiune arterială brusc apărută
şi/sau insuficienţă renală acută la începutul tratamentului, în caz de depleţie hidrosalină preexistentă.
Deoarece în hipertensiunea arterială tratamentul prealabil cu diuretice poate determina o depleţie
hidrosalină, se recomandă fie î ntreruperea diureticului înaintea tratamentului cu IECA şi
reintroducerea diureticului ulterior, dacă este necesar, fie administrarea iniţială a unor doze mici de
IECA şi creşterea lor progresivă.
Alte medicamente antihipertensive : creşterea efectului antihipertensiv prin acţiune sinergică.
Răşini colestiraminice şi colestipol: absorbţia hidroclorotiazidei.este diminuată în prezenţa răşinilor
schimbătoare de ioni
Aminele presoare ( ex : adrenalina ): Efectul aminelor presoare este redus, dar nu în asemenea
măsură încăt să excludă utilizarea lor.
Corticosteroizi, tetracosactide : scăderea efectului antihipertensiv.
Glicozide cardiace: hipokaliemia şi hipomagneziemia induse de tiazidă favorizează declanşarea
aritmiei induse de digitalice.
Curarizante antidepolarizante (de exemplu tubocurarină) : posibil potenţarea efectului curarizant.
Litiu : scăderea eliminării renale a litiului cu creşterea litemiei şi a riscului toxic; în general, asocierea
hidroclorotiazidei cu litiu este contraindicată. Dacă asocierea nu poate fi evitată se recomandă
monitorizarea litemiei şi scăderea dozelor.
Sultopridă: risc major de tulburări de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor.
Antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv inhibitori selectivi de COX -2, acid acetil salicilic în doze mari
(> 3 g pe zi): pot determina insuficienţă renală acută la pacienţii cu risc (vârstnici, deshidrataţi) prin
scăderea filtrării glomerulare; scad efectul diuretic şi antihipertensiv al hidroclorotiazidei. Se
recomandă hidratarea pacientului şi monitorizarea funcţiei renale în special la începutul tratamentului.
Medicamentele antigutoase (probenicid, sulfinpirazona , alopurinol)
Poate fi necesară ajustarea dozelor de medicamente antigutoase deoarece hidroclorotiazida poate
creș te nivelu l seric de acid uric. Poată fi necesară cre șterea doze lor de probenecid şi sulfinpirazona.
Administrarea concomitentă a tiazidelor poate creș te incidenţa reacțiilor de hipersensibilitate la
alopurinol.
Agenţii anticolinergici ( ex: atropina, bipiriden )
Datorită scăderii motilită ții gastro -intestinale și vitezei de golire a stomacului , biodisponibilitatea
diureticelor tiazidice creşte.
Citostaticele ( ex : ciclofosfamida , methotrexat )
Tiazidele reduc eliminarea renală a medicamentelor citotoxice şi pot potența efectele mielosupresive
ale acestora.
Salicilaţ ii :
5
În caz unei doze mari de salicilați, hidr oclorotiazida poate cre ște efectul toxic al salicila ților asupra
sistemului nervos central.
Metildopa :
În cazuri izolate, a fost raportată anemie hem olitică atunci când Hidroclorotiazida şi Metildopa au fost
administrate concomitent.
Ciclosporina :
Utilizarea concomitentă a Hidroclorotiazidei cu Ciclosporina poate conduce la hiperuricemie şi creşte
riscul de complicaţii de tip gută.
Medicamente care influențează concentraţia plasmatică a potasiului
Se recomandă monitorizarea periodică a kaliemiei şi examinarea ECG -ului, în cazul în care
hidroclorotiazida este administrată cu medicamente care determină tulburări ale kaliemiei (de
exemplu, glicozide digitalice şi antiaritmice) şi cu următoarele medicamente care pot determina
torsada vârfurilor, deoarece hipokaliemia este un factor care contribuie la apari ția torsadei vârfurilor:
- Antiaritmice din clasa Ia (ex : chinidină, hidrochinidină, disopiramidă);
- Antiaritmice din clasa III ( ex : amiodaronă, sotalol , dofetilidă, ibutilidă);
- Unele medicamente antipsihotice ( ex : tioridazină, clorpromazină, levomepromazină,
trifluoperazina, ciamemazina, sulpirida, sultopridă, amisulpride, tiapride, pimozidă,
haloperidol, droperidol);
- Alte medicamente (ex : bepridil, cisapridă, difemanil, eri tromicină IV, halophantrine,
mizolastină, pentamidină, terfenadine, vincamină IV).
Sărurile de calciu :
Diureticele tiazidice pot creşte nivelul de calciu seric dator ită excreției reduse. Î n cazul în care
prescrierea de suplimente de calciu este necesar ă, nivelul calciului seric trebuie monitorizat iar dozele
de calciu trebuie ajustate corespunzător.
Interacţiunile dintre Tiazide şi testele de laborator :
Datorită efe ctelor lor asupra metabolismului calciului, tiazidele pot interfera cu rezultatele
func țiilor glan dei paratiroide .
Carbamazepina:
Datorită riscului de hiponatremie simptomatică, monitorizare clinică și biologică este necesară.
Amfotericina B (parenteral), corticosteroizi, ACTH ș i laxative stimulante:
Hidroclorotiazida cre ște dezechilibru electrolitic, în special hipokaliemia.
Amantadină: hidroclorotiazida scade eliminarea amantadinei, crescându -i toxicitatea.
Anticoagulante cumarinice : hidroclorotiazida poate determina scăderea efectului anticoagulant.
Substanţe iodate de contrast : în caz de deshidratare, risc crescut de insuficienţă renală acută. Se
recomandă hidratarea pacientului înaintea administrării substanţelor iodate de contrast.
4.6 Fertili tatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Există o experiență limitată cu privire la administrarea hidroclorotiazidă pe durata sarcinii și mai ales
în primul trimestru de sarcină. Studiile la animale nu sunt suficiente. Hidrocloro tiazida traversează
placenta. A vând în vedere mecanismul farmacologi c de acțiune, utilizarea hidroclorotiazidă în timpul
celui de- al doilea și al treilea trimestru de sarcină poate compromite perf uzia feto-placentară și poate
genera efecte fetale și neonatale precum: icter, tulburări al e echilibrului electrolitic și trombocitopenie.
6
Hidroclorotiazida nu trebuie utilizată pentru tratarea edemelor gestaționale, hipertensiuni gestaționale
sau preeclampsiei datorită riscului de scădere a volumului plasmatic și de hipoperfuzie placentară, fără
beneficii pentru evoluția bolii.
Hidroclorotiazida nu trebuie folosită pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale la gravide, cu
excepția situațiilor rare când nu poate fi utilizat un alt tratament.
Hidroclorotiazida nu va fi folosit ă în t impul primului trimestru de sarcină. Utilizarea unui tratament
alternativ acceptabil va fi evaluată înaintea planificării unei sarcini.
Alăptarea
Hidroclorotiazida se excretă în cantități mici în laptele matern. Tiazidele administrate în doze mari pot
cau za diureză excesivă și pot produce oprirea secreției lactate. Utilizarea Nefrix în timpul alăptării nu
este recomandată. În cazul în care este absol ut necesară administrarea de Nefrix în timpul alăptării
dozele vor fi menținute la un nivel minim.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nefrix 25 mg nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar pacienţii
trebuie atenţionaţi că în timpul tratamentului pot să apară ameţeli, tulburări de vedere sau sindrom
confuzional .
4.8 Reacţii adverse
Clasificarea MedRA
Investigații diagnostice: Cu frecvență
necunoscută:
Tulburări hidroelectrolitice (inclusiv
hipopotasemie, hipomagneziemie ,
hiponatriemie – vezi pct. 4.4), hipercalcemie,
hiperuricemie, glicozurie, hiperglicemie,
creșterea nivelului de cholesterol și trigliceride
Tulburări cardiace: Cu frecvență
necunoscută:
Aritmii cardiace şi hipotensiune ortostatică
Tulburări hematologice și
limfatice:
Foarte rare:
Anemie aplastică, supresie medulară,
neutropenie/agranulocitoză, anemie
hemolitică, leucopenie, trombocitopenie
Tulburări ale sistemului
nervos:
Cu frecvență
necunoscută:
Vertij, parestezii, cefalee fotofobică,
convulsii, agitație
Tulburări ale sistemului
imunitar
Cu frecvenţă
necunoscută :
Reacţii anafilactice, inclusiv şoc anafilactic
Tulburări oculare: Cu frecvență
necunoscută:
Vedere încețoșată tranzitorie, xantopsie,
miopie acută, atac acut de glaucom cu unghi
închis
Tulburări respiratorii,
toracice și mediastinale:
Cu frecvență
necunoscută:
Stres respirator (inclusiv pneumonită și edem
pulmonar)
Tulburări gastro-
intestinale:
Cu frecvență
necunoscută:
Uscăciunea gurii, senzaţie de sete, greaţă,
vărsături, pancreatită, anorexie, diaree,
constipație, iritație gastrică, sialoadenită
Tulburări renale și ale
căilor urinare:
Cu frecvență
necunoscută:
Nefrită interstițială, insuficienţă renală
Afecțiuni cutanate și ale Cu frecvență Reacții anafilactoide, necroliză epidermică
7
țesutului subcutanat: necunoscută: toxică, sindrom Stevens-Johnson, ,reacții de
tip lupus eritematos cutanat, reactivarea
lupusului cutanat, reacții de fotosensibilizare,
purpură, erupții cutanate tranzitorii, urticarie
Tulburări musculo-
scheletice și ale țesutului
conjunctiv:
Cu frecvență
necunoscută:
Slăbiciune musculară, spasme musculare şi
dureri
Tulburări vasculare: Cu frecvență
necunoscută:
Hipotensiune ortostatică, angeită necrozantă
(vasculită, vasculită cutanată)
Tulburări generale și la
nivelul locului de
administrare:
Cu frecvență
necunoscută:
Febră, epuizare
Tulburări hepatobiliare:
Cu frecvență
necunoscută:
Icter secundar colestazei intrahepatice,
colecistită, pancreatită
Tulburări metabolice şi
nutriţionale
Cu frecvenţă
necunoscută:
- Alcaloză hipocloremică, ce poate
induce encefalopatie hepatică şi comă
hepatică;
- Hiperuricemia poate provoca atacuri
de gută la pacienţii fără astfel de
simptome în antecedente;
- Afectarea toleranţei la glucoză, care
poate cauza manifestarea unui diabet
latent;
- Anorexie;
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului
Cu frecvenţă
necunoscută:
Disfuncţii sexuale
Tulburări psihiatrice: Cu frecvență
necunoscută:
Depresie, tulburări de somn, confuzie,
letargie, nervozitate, tulburări de personalitate
4.9 Supradozaj
Simptome
Simptomele care apar sunt rezultatul pierderil or semnificative de fluide şi electroliţi :
s imptome cardiovasculare : tahicardie, hipotensiune, şoc;
simptome neurologice : slăbiciune, confuzie, ameţeală, spasme musculare, parestezie, epuizare,
tulburări de conştienţă;
simptome gastro -intestinale : greaţă, vărsături, senzaţie de sete;
simptome renale şi ale tractului urinar : poliurie, oligurie, sau anurie;
deviaţii ale determinărilor de laborator : hipokaliemie, hiponatremie , hipocloremie, alcaloză.
Tratament
Nu există un antidot specific. Măsurile tera peutice recomandate sunt inducerea de vărsături şi/sau
lavajul gastric pentru eliminarea substanţei din stomac şi administrarea de cărbune activ pentru
reducerea absorbţiei. În cazul hipotensiunii şi şocului se administrează lichide şi electroliţi (potasiu ,
sodiu, magneziu) realizându- se substituţia. Controlul echilibrului hidro -electrolitic şi al funcţiei renale
este necesar până la normalizarea funcţiilor.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
8
Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu efect moderat, tiazide.
Cod ATC: C03AA03.
Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic cu acţiune de intensitate moderată. Efectul apare după
aproximativ o oră de la administrarea orală şi se menţine 8 - 12 ore. Hidroclorotiazida determină
eliminarea u nei urini hiperosmolare , conţinând cantităţi crescute de ioni de natriu, clor, potasiu şi
magneziu, dar relativ mici de calciu. La doze mari, urina devine alcalină.
Efectul diuretic se datoreşte inhibării mecanismului co -transportor responsabil de reabsorb ţia ionilor
de sodiu şi clor la nivelul tubului contort distal din componenţa nefronului.
Hidroclorotiazida are efect antihipertensiv de intensitate moderată. De asemenea, combate retenţia
hidrosalină secundară produsă de alte medicamente antihipertensive. Scăderea tensiunii arteriale este
atribuită unei acţiuni vasodilatatoare directe şi efectului diuretic.
Hidroclorotiazida este eficace în cazuri selecţionate de diabet insipid nefrogen, acţionând prin
concentrarea urinii şi împiedicarea procesului de dilu ţie excesivă a acesteia, determinat de insuficienţa
secreţiei de vasopresină sau de răspunsul slab al rinichiului la hormon.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Hidroclorotiazida se absoarbe repede din intestin. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de
58%. Se distribuie uniform în spaţiul extracelular. Volumul de distribuţie este de 0,83 l/kg. Se elimină
urinar sub formă neschimbată în proporţie de peste 95%. Clearance- ul renal este de 4,9 ml/min şi kg,
iar timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2,5 ore (mai mare în insuficienţa cardiacă şi cea renală) .
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile preclinice efectuate la şoarece şi şobolan nu au evidenţiat efecte carcinogene pentru
hidroclorotiazidă, cu excepţia unui efect hepatocarcinogen discuta bil la şoarecii masculi.
Hidroclorotiazida nu este genotoxică. Nu afectează fertilitatea la şoarece şi şobolan.
Nu există studii clinice adecvate asupra carcinogenităţii şi mutagenităţii la om .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat, amidon de porumb, povidonă K 30, acid stearic .
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original .
6.5 Natura şi conţ inutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 25 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
9
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Zentiva S.A.,
B -dul Theodor Pallady nr. 50,
Sector 3, 0 32266 Bucureşti, România
Tel.: + 40 21 317 31 36
Fax: + 40 21 317 31 34
zentivaro@zentiva.ro
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
87/200 7/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reinnoirea autorizatiei - Aprilie/2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2015
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 87/2007/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMI REA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
NEFRIX 25 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine hidroclorotiazidă 25 mg .
Excipient: lactoză monohidrat 45,75 mg .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate neacop erite de formă rotundă, de culoare albă, inscripţionate pe una din feţe cu litera E.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Edeme de etiologie cardiacă sau renală.
Edeme de etiologie hepatică, adesea în asociere cu diuretice care economisesc potasiu l.
Hipertensiune arterială - se asociază obişnuit altor medicamente antihipertensive.
Diabet insipid central şi nefrogen .
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi :
Doza uzuală recomandată este de 25 mg hidroclorotiazidă (un comprimat Nefrix 25 mg ) pe zi.
Pentru tratamentul edemelor, de exemplu în insufi cienţa cardiacă, doza recomandată este de 25 mg
hidroclorotiazidă (un comprimat Nefrix 25 mg) de 1 – 2 ori pe zi. La nevoie, doza poate fi crescută
pâ nă la cel mult 100 mg hidroclorotiazidă (4 comprimate Nef rix 25 mg) pe zi.
Pentru trat amentul hipertensiunii arteriale, doza recomandată este de 12,5 - 25 mg hidroclorotiazidă
(1/2 - 1 comprimat Nefrix 25 mg ) o dată pe zi.
Administrarea se face dimineaţa şi eventual la pr ânz, la început zilnic, apoi în funcţie de situaţia
clinică, cîte 3 – 4 zile pe săptăm ână sau o dată la două zile.
Dozele recomandate în diabetul insipid sunt de 25 – 100 mg hidroclorotiazidă (1 - 4 comprimate
Nefrix 25 mg ) pe zi.
Copii :
Doza uzuală recomandată este de 1 - 2 mg hidroclorotiazidă/kg şi zi în una sau două prize. La copiii cu
vârsta sub 5 ani se recomandă administrarea de forme farmaceutice adecvate vârstei .
Pacienți cu insuficiență renală
Nefrix nu este recomandat pacienților cu insuficiență renală severă (clearance al creatininei < 30
ml/min). Diureticele de ansă sunt preferate diureticelor tiazidice la această categorie de pacienți. Nu
este necesară ajustarea dozei la pacienții cu clearance al creatininei ≥ 30 ml/min.
2
Pacienți cu insuficiență hepatică
Nefrix nu este recomand at la pacienții cu insuficiență hepatică severă. În general, diureticele tiazidice
trebuie administrate cu precauție la pacienții cu insuficien ță hepatică ușoară sau moderată, dar nu este
necesară ajustarea dozei la această categorie de pacienți.
V ârstnic i
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la hidroclorotiazidă, alte tiazide, la compuşi sulfonamidici sau la oricare dintre
excipienţii medicamentului.
Insuficienţă renal ă severă (clearance al creatininei < 30 ml/min), anurie.
Insuficiență hepatică severă , colestază, ciroză biliară.
Hipokaliemie și hipercalcemie refractare.
Hiponatremie rezistentă la terapie.
Hiperuricemie simptomatică (podagră).
Encefalopatie hepatică.
Copii cu vârsta mai mică de 5 ani.
4.4 Atenţionări şi prec auţii speciale pentru utilizare
Hipotensiune – depleție volemică
Hipotensiunea simptomatică poate fi mai frecvent întâlnită la pacienții cu hipovolemie de alte cauze
sau depleție de sodiu, secundară unei diete hiposodate, unui tratame nt diuretic intensiv anterior, unor
episoade de diaree sau vărsături. Astfel de modificări trebuie corectate anterior inițierii tratamentului
cu Nefrix.
Dezechilibre hidro -electrolitice
Ca şi alte saluretice, hidroclorotiazida poate determina dezechilibru lichidian şi electrol itic –
hipokaliemie, hiponatriemie, alcaloză hipocloremică, hipomagneziemie, hipercalcemie. Manifestările
clinice constau în uscăciunea gurii, sete, astenie, somnolenţă, nelinişte, stare confuzivă, hipotonie
musculară, mialgii sau cra mpe musculare, hipotensiune arterială, tahicardie, greaţă, vărsături, oligurie.
Riscul dezechilibrelor hidroelectrolitice face necesar controlul periodic al electroliţilor plasmatici.
Hipokaliemia este favorizată de tratamentul prelungit şi este mai frecventă la pacienţii vârst nici şi/sau
denutriţi şi/sau trataţi polimedicamentos, la pacienţii cu ciroză decompensată (ascită, edeme), la
coronarieni, la pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau la cei cu sindrom QT prelungit (congenital sau
medicamentos). Hipoka liemia poate determina aritmii şi creşte riscul aritmogen al glicozidelor
cardiace. Tratamentul constă în suplimentare a potasiului sau administrarea de diuretice care
economisesc potasiul (spironolactonă, amilorid, triamteren).
Hiponatriemia de diluţie im pune scăderea aportului de lichide. În caz de hiponatriemie se liberalizează
dieta, eventual se suplimentează aportul de sare.
Hipercalcemia marcată în timpul tratamentului cu tiazide poate semnifica un hiperparatiroidism
mascat. Tratamentul cu hidroclorot iazidă trebuie întrerupt înainte de efectuarea testelor funcţionale
paratiroidiene.
Disfuncție renală și transplant renal
Utilizarea hidroclorotiazidei la pacienţii cu afecţiuni renale severe poate agrava insuficienţa renală;
dacă se produce o evoluţie pr ogresivă a insuficienţei renale administrarea hidroclorotiazi dei trebuie
întreruptă. În cazul pacienților cu insuficiență renală ușoară sau moderată este recomandată prudență la
administrare dar nu se recomandă ajustarea dozelor.
În cazul administrării Nef rix la pacienți cu disfuncție renală, este recomandată monitorizarea periodică
a nivelului seric al creatininei, acidul ui uric și potasiului.
Nu există experiență cu hidroclorotiazidă la pacienții cu un transplant renal recent.
3
De asemenea, administrarea hidroclorotiazidă la pacienții cu funcție renală alterată se poate asocia cu
azotemie.
Insuficiență hepatică
Utilizarea hidroclorotiazidei la pacienţii cu afectare hepatică poate precipita coma hepatică, de aceea
necesită multă prudenţă.
Efectele metab olice şi endocrine
Tratamentul cu tiazide poate înrăutăţi toleranţa la glucoză. La pacienţii diabetici, poate fi necesară
m odificarea dozelor de antidiabetice, inclusiv a insulinei. Diabetul zaharat latent poate deveni
manifest în timpul terapiei cu tiazi de.
Tiazidele pot reduce excreţia renală a calciului, creşterea tranzitorie şi uşoară a calcemiei.
Hipercalcemia pronun ţată poate fi un semn al hiperparatiroidismului latent. Administrarea tiazidelor
trebuie oprită înaintea investigaţiilor funcţiei glandei paratiroide.
Creşterea valorilor colesterolului şi trigliceridelor poate fi o urmare a terapiei diuretice cu tiazide.
La anumiţi pacienţi tratamentul cu tiazide poate provoca hiperuricemie şi (sau) declanşarea atacului
de gută.
Miop ia acută și glaucomu l acut secundar cu unghi închis
Sulfonamidele și derivații acestora pot cauza o reacție idiosincrazică , care are ca și consecință miopia
acută și atacul acut de glaucom cu unghi închis. Deși hidroclorotiazida este o sulfonamidă, până la
acest moment au fos t raportate doar cazuri izolate de glaucom acut cu unghi închis. Simptomatologia a
inclus instalarea acută a diminuării acuității vizuale, durere oculară, care apare în mod tipic la câteva
ore sau săptămâni de la inițierea tratamentului. Netratat, atacul a cut de glaucom cu unghi închis poate
conduce la pierderea permanentă a vederii. Cea mai bună intervenție terapeutică este oprirea imediată
a administrării medicamentului. În cazul în care presiunea intraoculară nu este astfel controlată, pot fi
necesare in tervenții terapeutice medicale sau chiar chirurgicale. Factorii derisc sau agravanți sunt
antecedente de alergie la sulfonamide sau peniciline ( vezi pct. 4.8).
Alte efecte
L a pacienţii trataţi cu tiazide pot apărea reacţii de hipersensibilitate în cazul pacienţilor cu alergii sau
astm bronşic în antecedentele, dar şi în cazul unor pacienţi care nu au suferit de aceste afecţiuni. La
pacienţii trataţi cu diuretice tiazidice au fost semnalate agravarea lupusului eritematos sistemic sau
activarea acestuia.
A u fost raportate cazuri de fotosensibilizare la administrarea de diuretice tiazidice (vezi pct. 4.8). În
cazul apariți ei unor asemenea reacții în cu rsul tratamentului cu Nefrix, este recomandată oprirea
aces tuia. În cazul necesității relu ării tratamentului după un asemenea eveniment, este necesară
acoperirea pielii expuse la soare cu un factor de protecție la ultraviolete.
Poate influenţa urm ătoarele determinări de laborator :
- poate reduce nivelele plasmatice de PBI (iod legat de proteine);
- tratamentul cu hidroclorotiazidă trebuie întrerupt înaintea testelor de laborator ale funcţiei
glandei paratiroide;
- poate creşte concentraţia serică a bilirubinei indirecte;
Nefrix conține lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, defic it de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză- galactoză, nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Sportivii trebuie atenţionaţi că medicamentul poate determina pozitivarea testelor antidopping .
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
4
Interacţiunile farmacologice apar între diureticele tiazidice şi următoarele substanţe când utilizarea
acestora este simultană.
Alcool etilic, barbiturice, opioide : pot potenţa hipotensiunea arterială ortostatică.
Medicamente an tidiabetice (insulină sau antidiabetice orale) : tratamentul cu hidroclorotiazidă poate
induce hiperglicemie. Este necesară prudenţă şi ajustarea dozelor de antidiabetice.
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) : risc de hipotensiune arterială brusc apărută
şi/sau insuficienţă renală acută la începutul tratamentului, în caz de depleţie hidrosalină preexistentă.
Deoarece în hipertensiunea arterială tratamentul prealabil cu diuretice poate determina o depleţie
hidrosalină, se recomandă fie î ntreruperea diureticului înaintea tratamentului cu IECA şi
reintroducerea diureticului ulterior, dacă este necesar, fie administrarea iniţială a unor doze mici de
IECA şi creşterea lor progresivă.
Alte medicamente antihipertensive : creşterea efectului antihipertensiv prin acţiune sinergică.
Răşini colestiraminice şi colestipol: absorbţia hidroclorotiazidei.este diminuată în prezenţa răşinilor
schimbătoare de ioni
Aminele presoare ( ex : adrenalina ): Efectul aminelor presoare este redus, dar nu în asemenea
măsură încăt să excludă utilizarea lor.
Corticosteroizi, tetracosactide : scăderea efectului antihipertensiv.
Glicozide cardiace: hipokaliemia şi hipomagneziemia induse de tiazidă favorizează declanşarea
aritmiei induse de digitalice.
Curarizante antidepolarizante (de exemplu tubocurarină) : posibil potenţarea efectului curarizant.
Litiu : scăderea eliminării renale a litiului cu creşterea litemiei şi a riscului toxic; în general, asocierea
hidroclorotiazidei cu litiu este contraindicată. Dacă asocierea nu poate fi evitată se recomandă
monitorizarea litemiei şi scăderea dozelor.
Sultopridă: risc major de tulburări de ritm ventricular, în special torsada vârfurilor.
Antiinflamatoare nesteroidiene, inclusiv inhibitori selectivi de COX -2, acid acetil salicilic în doze mari
(> 3 g pe zi): pot determina insuficienţă renală acută la pacienţii cu risc (vârstnici, deshidrataţi) prin
scăderea filtrării glomerulare; scad efectul diuretic şi antihipertensiv al hidroclorotiazidei. Se
recomandă hidratarea pacientului şi monitorizarea funcţiei renale în special la începutul tratamentului.
Medicamentele antigutoase (probenicid, sulfinpirazona , alopurinol)
Poate fi necesară ajustarea dozelor de medicamente antigutoase deoarece hidroclorotiazida poate
creș te nivelu l seric de acid uric. Poată fi necesară cre șterea doze lor de probenecid şi sulfinpirazona.
Administrarea concomitentă a tiazidelor poate creș te incidenţa reacțiilor de hipersensibilitate la
alopurinol.
Agenţii anticolinergici ( ex: atropina, bipiriden )
Datorită scăderii motilită ții gastro -intestinale și vitezei de golire a stomacului , biodisponibilitatea
diureticelor tiazidice creşte.
Citostaticele ( ex : ciclofosfamida , methotrexat )
Tiazidele reduc eliminarea renală a medicamentelor citotoxice şi pot potența efectele mielosupresive
ale acestora.
Salicilaţ ii :
5
În caz unei doze mari de salicilați, hidr oclorotiazida poate cre ște efectul toxic al salicila ților asupra
sistemului nervos central.
Metildopa :
În cazuri izolate, a fost raportată anemie hem olitică atunci când Hidroclorotiazida şi Metildopa au fost
administrate concomitent.
Ciclosporina :
Utilizarea concomitentă a Hidroclorotiazidei cu Ciclosporina poate conduce la hiperuricemie şi creşte
riscul de complicaţii de tip gută.
Medicamente care influențează concentraţia plasmatică a potasiului
Se recomandă monitorizarea periodică a kaliemiei şi examinarea ECG -ului, în cazul în care
hidroclorotiazida este administrată cu medicamente care determină tulburări ale kaliemiei (de
exemplu, glicozide digitalice şi antiaritmice) şi cu următoarele medicamente care pot determina
torsada vârfurilor, deoarece hipokaliemia este un factor care contribuie la apari ția torsadei vârfurilor:
- Antiaritmice din clasa Ia (ex : chinidină, hidrochinidină, disopiramidă);
- Antiaritmice din clasa III ( ex : amiodaronă, sotalol , dofetilidă, ibutilidă);
- Unele medicamente antipsihotice ( ex : tioridazină, clorpromazină, levomepromazină,
trifluoperazina, ciamemazina, sulpirida, sultopridă, amisulpride, tiapride, pimozidă,
haloperidol, droperidol);
- Alte medicamente (ex : bepridil, cisapridă, difemanil, eri tromicină IV, halophantrine,
mizolastină, pentamidină, terfenadine, vincamină IV).
Sărurile de calciu :
Diureticele tiazidice pot creşte nivelul de calciu seric dator ită excreției reduse. Î n cazul în care
prescrierea de suplimente de calciu este necesar ă, nivelul calciului seric trebuie monitorizat iar dozele
de calciu trebuie ajustate corespunzător.
Interacţiunile dintre Tiazide şi testele de laborator :
Datorită efe ctelor lor asupra metabolismului calciului, tiazidele pot interfera cu rezultatele
func țiilor glan dei paratiroide .
Carbamazepina:
Datorită riscului de hiponatremie simptomatică, monitorizare clinică și biologică este necesară.
Amfotericina B (parenteral), corticosteroizi, ACTH ș i laxative stimulante:
Hidroclorotiazida cre ște dezechilibru electrolitic, în special hipokaliemia.
Amantadină: hidroclorotiazida scade eliminarea amantadinei, crescându -i toxicitatea.
Anticoagulante cumarinice : hidroclorotiazida poate determina scăderea efectului anticoagulant.
Substanţe iodate de contrast : în caz de deshidratare, risc crescut de insuficienţă renală acută. Se
recomandă hidratarea pacientului înaintea administrării substanţelor iodate de contrast.
4.6 Fertili tatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Există o experiență limitată cu privire la administrarea hidroclorotiazidă pe durata sarcinii și mai ales
în primul trimestru de sarcină. Studiile la animale nu sunt suficiente. Hidrocloro tiazida traversează
placenta. A vând în vedere mecanismul farmacologi c de acțiune, utilizarea hidroclorotiazidă în timpul
celui de- al doilea și al treilea trimestru de sarcină poate compromite perf uzia feto-placentară și poate
genera efecte fetale și neonatale precum: icter, tulburări al e echilibrului electrolitic și trombocitopenie.
6
Hidroclorotiazida nu trebuie utilizată pentru tratarea edemelor gestaționale, hipertensiuni gestaționale
sau preeclampsiei datorită riscului de scădere a volumului plasmatic și de hipoperfuzie placentară, fără
beneficii pentru evoluția bolii.
Hidroclorotiazida nu trebuie folosită pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale la gravide, cu
excepția situațiilor rare când nu poate fi utilizat un alt tratament.
Hidroclorotiazida nu va fi folosit ă în t impul primului trimestru de sarcină. Utilizarea unui tratament
alternativ acceptabil va fi evaluată înaintea planificării unei sarcini.
Alăptarea
Hidroclorotiazida se excretă în cantități mici în laptele matern. Tiazidele administrate în doze mari pot
cau za diureză excesivă și pot produce oprirea secreției lactate. Utilizarea Nefrix în timpul alăptării nu
este recomandată. În cazul în care este absol ut necesară administrarea de Nefrix în timpul alăptării
dozele vor fi menținute la un nivel minim.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nefrix 25 mg nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar pacienţii
trebuie atenţionaţi că în timpul tratamentului pot să apară ameţeli, tulburări de vedere sau sindrom
confuzional .
4.8 Reacţii adverse
Clasificarea MedRA
Investigații diagnostice: Cu frecvență
necunoscută:
Tulburări hidroelectrolitice (inclusiv
hipopotasemie, hipomagneziemie ,
hiponatriemie – vezi pct. 4.4), hipercalcemie,
hiperuricemie, glicozurie, hiperglicemie,
creșterea nivelului de cholesterol și trigliceride
Tulburări cardiace: Cu frecvență
necunoscută:
Aritmii cardiace şi hipotensiune ortostatică
Tulburări hematologice și
limfatice:
Foarte rare:
Anemie aplastică, supresie medulară,
neutropenie/agranulocitoză, anemie
hemolitică, leucopenie, trombocitopenie
Tulburări ale sistemului
nervos:
Cu frecvență
necunoscută:
Vertij, parestezii, cefalee fotofobică,
convulsii, agitație
Tulburări ale sistemului
imunitar
Cu frecvenţă
necunoscută :
Reacţii anafilactice, inclusiv şoc anafilactic
Tulburări oculare: Cu frecvență
necunoscută:
Vedere încețoșată tranzitorie, xantopsie,
miopie acută, atac acut de glaucom cu unghi
închis
Tulburări respiratorii,
toracice și mediastinale:
Cu frecvență
necunoscută:
Stres respirator (inclusiv pneumonită și edem
pulmonar)
Tulburări gastro-
intestinale:
Cu frecvență
necunoscută:
Uscăciunea gurii, senzaţie de sete, greaţă,
vărsături, pancreatită, anorexie, diaree,
constipație, iritație gastrică, sialoadenită
Tulburări renale și ale
căilor urinare:
Cu frecvență
necunoscută:
Nefrită interstițială, insuficienţă renală
Afecțiuni cutanate și ale Cu frecvență Reacții anafilactoide, necroliză epidermică
7
țesutului subcutanat: necunoscută: toxică, sindrom Stevens-Johnson, ,reacții de
tip lupus eritematos cutanat, reactivarea
lupusului cutanat, reacții de fotosensibilizare,
purpură, erupții cutanate tranzitorii, urticarie
Tulburări musculo-
scheletice și ale țesutului
conjunctiv:
Cu frecvență
necunoscută:
Slăbiciune musculară, spasme musculare şi
dureri
Tulburări vasculare: Cu frecvență
necunoscută:
Hipotensiune ortostatică, angeită necrozantă
(vasculită, vasculită cutanată)
Tulburări generale și la
nivelul locului de
administrare:
Cu frecvență
necunoscută:
Febră, epuizare
Tulburări hepatobiliare:
Cu frecvență
necunoscută:
Icter secundar colestazei intrahepatice,
colecistită, pancreatită
Tulburări metabolice şi
nutriţionale
Cu frecvenţă
necunoscută:
- Alcaloză hipocloremică, ce poate
induce encefalopatie hepatică şi comă
hepatică;
- Hiperuricemia poate provoca atacuri
de gută la pacienţii fără astfel de
simptome în antecedente;
- Afectarea toleranţei la glucoză, care
poate cauza manifestarea unui diabet
latent;
- Anorexie;
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului
Cu frecvenţă
necunoscută:
Disfuncţii sexuale
Tulburări psihiatrice: Cu frecvență
necunoscută:
Depresie, tulburări de somn, confuzie,
letargie, nervozitate, tulburări de personalitate
4.9 Supradozaj
Simptome
Simptomele care apar sunt rezultatul pierderil or semnificative de fluide şi electroliţi :
s imptome cardiovasculare : tahicardie, hipotensiune, şoc;
simptome neurologice : slăbiciune, confuzie, ameţeală, spasme musculare, parestezie, epuizare,
tulburări de conştienţă;
simptome gastro -intestinale : greaţă, vărsături, senzaţie de sete;
simptome renale şi ale tractului urinar : poliurie, oligurie, sau anurie;
deviaţii ale determinărilor de laborator : hipokaliemie, hiponatremie , hipocloremie, alcaloză.
Tratament
Nu există un antidot specific. Măsurile tera peutice recomandate sunt inducerea de vărsături şi/sau
lavajul gastric pentru eliminarea substanţei din stomac şi administrarea de cărbune activ pentru
reducerea absorbţiei. În cazul hipotensiunii şi şocului se administrează lichide şi electroliţi (potasiu ,
sodiu, magneziu) realizându- se substituţia. Controlul echilibrului hidro -electrolitic şi al funcţiei renale
este necesar până la normalizarea funcţiilor.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
8
Grupa farmacoterapeutică: diuretice cu efect moderat, tiazide.
Cod ATC: C03AA03.
Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic cu acţiune de intensitate moderată. Efectul apare după
aproximativ o oră de la administrarea orală şi se menţine 8 - 12 ore. Hidroclorotiazida determină
eliminarea u nei urini hiperosmolare , conţinând cantităţi crescute de ioni de natriu, clor, potasiu şi
magneziu, dar relativ mici de calciu. La doze mari, urina devine alcalină.
Efectul diuretic se datoreşte inhibării mecanismului co -transportor responsabil de reabsorb ţia ionilor
de sodiu şi clor la nivelul tubului contort distal din componenţa nefronului.
Hidroclorotiazida are efect antihipertensiv de intensitate moderată. De asemenea, combate retenţia
hidrosalină secundară produsă de alte medicamente antihipertensive. Scăderea tensiunii arteriale este
atribuită unei acţiuni vasodilatatoare directe şi efectului diuretic.
Hidroclorotiazida este eficace în cazuri selecţionate de diabet insipid nefrogen, acţionând prin
concentrarea urinii şi împiedicarea procesului de dilu ţie excesivă a acesteia, determinat de insuficienţa
secreţiei de vasopresină sau de răspunsul slab al rinichiului la hormon.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Hidroclorotiazida se absoarbe repede din intestin. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de
58%. Se distribuie uniform în spaţiul extracelular. Volumul de distribuţie este de 0,83 l/kg. Se elimină
urinar sub formă neschimbată în proporţie de peste 95%. Clearance- ul renal este de 4,9 ml/min şi kg,
iar timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2,5 ore (mai mare în insuficienţa cardiacă şi cea renală) .
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile preclinice efectuate la şoarece şi şobolan nu au evidenţiat efecte carcinogene pentru
hidroclorotiazidă, cu excepţia unui efect hepatocarcinogen discuta bil la şoarecii masculi.
Hidroclorotiazida nu este genotoxică. Nu afectează fertilitatea la şoarece şi şobolan.
Nu există studii clinice adecvate asupra carcinogenităţii şi mutagenităţii la om .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat, amidon de porumb, povidonă K 30, acid stearic .
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original .
6.5 Natura şi conţ inutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 25 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
9
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Zentiva S.A.,
B -dul Theodor Pallady nr. 50,
Sector 3, 0 32266 Bucureşti, România
Tel.: + 40 21 317 31 36
Fax: + 40 21 317 31 34
zentivaro@zentiva.ro
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
87/200 7/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reinnoirea autorizatiei - Aprilie/2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2015
