BISOTENS 10 mg
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 23/2007/01; 24/2007/01 Anexa 2
Rezumatul Caracteristicilor Produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bisotens 5 mg comprimate filmate
Bisotens 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Bisotens 5 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine fumarat de bisoprolol 5 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
Bisotens 10 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine fumarat de bisoprolol 10 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Bisotens 5 mg comprimate filmate
Comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare bej.
Bisotens 10 mg comprimate filmate
Comprimate filmate
Comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare roz-cărămiziu.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială
Angină pectorală
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza uzuală recomandată este de 10 mg bisoprolol pe zi.
Tratamentul cu bisoprolol trebuie să fie individualizat pentru fiecare pacient în parte. Tratamentul se
începe prin administrarea dozei de 5 mg pe zi. Dacă este necesar această doză poate fi crescută treptat
până la maximum 20 mg bisoprolol pe zi.
Tratamentul cu bisoprolol nu trebuie întrerupt brusc ci treptat prin reducerea dozelor.
Insuficienţă renală şi hepatică
De regulă, nu este necesară adaptarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică uşoară
sau moderată. Cu toate acestea, în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală (cu clearance de creatinină <
20 ml/min) sau hepatică severă nu trebuie să se utilizeze doze mai mari de 10 mg pe zi.
2
Vârstnici
De regulă, nu este necesară adaptarea dozelor la vârstnici. În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală
sau hepatică severă se recomandă reducerea dozelor.
Copii
Nu se recomandă utilizarea acestui medicament la copii deoarece nu există experienţă clinică
suficientă referitoare la utilizarea sa la acest grup de pacienţi.
Mod de administrare
Comprimatele filmate trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de lichid, de preferat în acelaşi
moment al zilei.
4.3 Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Insuficienţă cardiacă acută sau cronică decompensată care necesită tratament inotrop.
Şoc cardiogen.
Bloc atrio-ventricular de gradul II sau III.
Sindromul sinusului bolnav.
Bloc sino-atrial.
Hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică <100 mm Hg).
Bradicardie (frecvenţă cardiacă <60 bătăi/minut).
Astm bronşic sever sau bronhopneumopatie cronică obstructivă severă.
Arteriopatie periferică obstructivă severă şi sindrom Raynaud.
-Feocromocitom netratat
-Acidoză metabolică.
4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu bisoprolol nu trebuie întrerupt niciodată brusc, deoarece acesta poate determina
apariţia unor aritmii grave, infarctului miocardic sau a morţii subite.
Bisoprololul trebuie administrat cu precauţie şi în doze mici la pacienţii cu forme uşoare de astm
bronşic sau bronhopneumopatie cronică obstructivă. Se recomandă efectuarea testelor respiratorii
funcţionale înaintea începerii tratamentului cu bisoprolol. În cazul apariţiei bronhospasmului se
recomandă administrarea tratamentului bronhodilatator.
Bisoprololul poate determina creşterea sensibilităţii la alergeni şi severitatea reacţiilor alergice.
Bisoprololul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu psoriazis, doar după evaluarea raportului
beneficiu terapeutic/risc posibil.
Bisoprololul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu angină Prinzmetal deoarece poate
determina creşterea numărului şi duratei crizei de angină. De aceea se recomandă utilizarea acestui
medicament doar în formele uşoare şi în cazul asocierii unui vasodilatator.
Bisoprololul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu arteriopatie obliterantă cronică periferică
deoarece poate determina agravarea simptomatologiei.
Dozele trebuie reduse în cazul scăderii frecvenţei cardiace sub 55 bătăi/minut.
Bisoprololul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu bloc atrio-ventricular de gradul I.
Bisoprololul trebuie administrat la pacienţii cu feocromocitom doar după administrarea unui alfa-
blocant. Este necesară monitorizarea strictă a tensiunii arteriale.
3
În cazul administrării la vârstnici, trebuie avut în vedere că riscul de apariţie a reacţiilor adverse este
mai mare în cadrul acestei categorii, de aceea, tratamentul trebuie început cu doze mici iar pacienţii
trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Ca orice alt betablocant, bisoprololul poate masca simptomele hipoglicemiei şi poate determina
variaţii ale glicemiei.
Bisoprololul poate masca simptomele tireotoxicozei.
În cazul anesteziei generale, bisoprololul poate determina atenuarea tahicardiei reflexe şi creşterea
riscului de apariţie a hipotensiunii arteriale. Înaintea efectuării intervenţiei chirurgicale medicul
anestezist trebuie atenţionat despre eventuala administrare a bisoprololului. Dacă este indicat, se poate
întrerupe administrarea bisoprololului cu cel puţin 48 ore înaintea intervenţiei considerând că acest
interval de timp este suficient pentru reapariţia sensibilităţii la catecolamine. În unele cazuri,
tratamentul nu poate fi întrerupt.
În cazul administrării la sportivi trebuie avut în vedere faptul că bisoprololul poate determina un
rezultat pozitiv al testelor anti-doping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Antagonişti ai calciului (verapamil, diltiazem): potenţează efectele inotrop şi dromotrop negative şi
accentuează scăderea tensiunii arteriale.
Clonidină: creşte riscul de apariţie a hipertensiunii de rebound şi potenţează efectele cronotrop şi
dromotrop negative.
IMAO (cu excepţia IMAO-B): potenţează efectul hipotensor al beta blocantelor, dar, de asemenea, pot
determina creşterea riscului de apariţie a unei crize hipertensive.
Asocieri care trebuie utilizate cu precauţie
Antagonişti ai calciului (dihidropiridine): potenţează efectul hipotensor al bisoprololului.
Antiaritmice din clasa I (de exemplu chinidină, disopiramidă): pot determina creşterea perioadei de
conducere atrială şi pot potenţa efectul inotrop negativ.
Antiaritmice din clasa III (de exemplu: amiodaronă): pot determina creşterea perioadei de conducere
atrială.
Parasimaptomimetice şi alte betablocante (inclusiv cele din componenţa picăturilor oftalmice): pot
determina efecte aditive.
Insuline sau antidiabetice orale: beta blocantele pot masca simptomele hipoglicemiei şi pot determina
variaţii ale glicemiei.
Anestezice: beta blocantele pot atenua tahicardia reflexă şi creşte riscul de apariţie a hipotensiunii
arteriale. Medicii anestezişti trebuie să fie avertizaţi referitor la eventuala utilizare a bisoprolului
înainte de intervenţia chirurgicală deoarece acesta poate determina diminuarea activităţii cardiace în
timpul anesteziei generale.
Glicozide digitalice: potenţează scăderea frecvenţei cardiace şi creşterea perioadei de conducere atrio-
ventriculară.
Derivaţi de ergotamină: pot diminua efectul hipotensor.
Inhibitori ai sintezei prostaglandinelor: pot diminua efectul hipotensor.
Simpatomimetice: asocierea acestora poate determina diminuarea efectelor ambelor medicamente. În
cazul apariţiei unor reacţii alergice pot fi necesare doze mari de adrenalină.
Antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazide şi alte antidepresive: potenţează efectul hipotensor.
Rifampicină: poate determina scăderea uşoară a timpului de înjumătăţire a bisoprololului probabil
datorită efectului de inducţie enzimatică, dar fără a face necesară ajustarea dozelor.
Mefloquină: determină creşterea riscului de apariţie a bradicardiei.
4
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Bisoprololul poate determina efecte negative asupra sarcinii sau a fătului/nou-născutului. De regulă,
beta blocantele pot determina diminuarea perfuziei placentare, ceea ce poate determina întârzierea
creşterii, moarte intrauterină, avort spontan sau naştere prematură. Reacţii adverse cum ar fi
bradicardia şi hipoglicemia pot să apară la făt şi nou-născut. De aceea, bisoprololul nu trebuie utilizat
în timpul sarcinii decât dacă este neapărat necesar, în condiţii de monitorizare a debitului sanguin
utero-placentar şi a creşterii fetale. Trebuie avute în vedere metode alternative de tratament. În cazul în
care se administrează bisoprolol, tratamentul trebuie întrerupt cu 72 ore înainte de data estimată a
naşterii. În cazul în care acest lucru nu este posibil, nou-născutul trebuie monitorizat timp de 48-72 ore
după naştere pentru a se observa eventuala apariţie a hipoglicemiei şi bradicardiei. De asemenea
Bisotens nu este recomandat la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive.
Alăptarea
Nu se ştie dacă bisoprololul este excretat în laptele matern. De aceea, alăptarea nu este recomandată în
timpul tratamentului cu bisoprolol.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament poate determina reacţii adverse care afectează capacitatea de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse care pot să apară în timpul tratamentului cu bisoprolol sunt enumerate mai jos. În
cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii. Pentru exprimarea frecvenţei de apariţie s-a utilizat următoarea convenţie:
Următorii termeni sunt utilizaţi pentru definirea frecvenţelor de apariţie utilizate mai jos:
foarte frecvente (≥1/10), frecvente (>1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi < 1/100), rare
(>1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tulburări psihice
- Mai puţin frecvente: tulburări ale somnului, stări depresive
- Rare: coşmaruri, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
- frecvente: ameţeli, cefalee (apar mai ales la începutul tratamentului, sunt uşoare şi dispar în timpul
tratamentului)
Tulburări oculare
- Rare: diminuarea secreţiei lacrimale
- Foarte rare: conjunctivită, tulburări vizuale
Tulburări acustice şi vestibulare
- Rare: tulburări ale auzului
Tulburări cardiace
- Mai puţin frecvente: bradicardie, tulburări ale conducerii atrio-ventriculare, agravarea insuficienţei
cardiace
- foarte rare: durere în piept
Tulburări vasculare
- Frecvente: senzaţie de răceală sau amorţeală la nivelul extremităţilor corpului
- Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială ortostatică
5
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
- Mai puţin frecvente: bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
- frecvente: greaţă, vărsături, diaree, constipaţie
Tulburări hepatobiliare
- rare: hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
- Rare: reacţii de hipersensibilitate: prurit, hiperemie facială tranzitorie, erupţie cutanată, rinită
alergică)
- foarte rare: psoriazis sau agravare leziunilor psoriazice deja existente, erupţie cutanată asemănătoare
celei psoriazice, alopecie
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
- Mai puţin frecvente: diminuarea forţei musculare, crampe musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
- tulburări ale potenţei
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
- frecvente: stare de fatigabilitate, senzaţie de epuizare
Investigaţii diagnostice
- rare: hipertrigliceridemie, creşterea concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice (GOT,
GPT).
4.9 Supradozaj
În cazul producerii unui supradozaj cu bisoprolol trebuie întreruptă imediat administrarea acestuia.
Supradozajul cu bisoprolol se manifestă prin deprimarea funcţiei de pompă a cordului cu diminuarea
forţei de contracţie şi a zgomotelor cardiace. Bronhospasmul poate evolua cu insuficienţă respiratorie.
Tratamentul este simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente betablocante, betablocante selective, codul ATC: C07AB07
Bisoprololul este un beta-blocant cardioselectiv cu afinitate crescută pentru receptorii adrenergici beta1
de la nivelul cordului. Este lipsit de activitate simpatomimetică intrinsecă sau efect stabilizator de
membrană relevant în cazul utilizării dozelor terapeutice.
În cazul hipertensiunii arteriale, mecanismul de acţiune nu este pe deplin cunoscut, dar se ştie că
bisoprololul determină scăderea marcată a concentraţiilor plasmatice ale reninei.
În cazul anginei pectorale, bisoprololul determină diminuarea activităţii inimii şi scăderea necesarului
de oxigen, având ca efect ameliorarea sau dispariţia simptomelor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, bisoprololul este absorbit aproape în totalitate din tractul gastro-intestinal.
6
Distribuţie
Aproximativ 30% din cantitatea de bisoprolol absorbită se leagă de proteinele plasmatice. Prin urmare,
nu apar interacţiuni cu alte medicamente, în sensul deplasării acestora de la nivelul locurilor de legare
ale acestora de proteinele plasmatice. Volumul de distribuţie este de 3,5 l/kg.
Metabolizare şi eliminare
Valoarea timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este mare, de 10-12 ore, ceea ce asigură un
efect eficace de 24 de ore după administrarea zilnică a unei singure doze.
Eliminarea bisprololului din organism se realizează pe 2 căi: 50% este metabolizat în ficat la
metaboliţi inactivi care sunt eliminaţi prin rinichi, 50% este excretat renal sub formă nemetabolizată.
Mai puţin de 2% este excretat prin fecale. Datorită acestui echilibru între calea hepatică şi renală de
eliminare, nu este necesară ajustarea dozelor la persoanele cu insuficienţă hepatică sau renală.
Eliminarea bisoprololului la pacienţii cu ciroză hepatică este variabilă şi semnificativ mai lungă
comparativ cu pacienţii sănătoşi.
Profilul farmacocinetic al bisoprololului este liniar şi independent de vârstă. La vârstnici timpul de
înjumătăţire este puţin mai lung datorită alterării funcţiei renale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele din literatura de specialitate nu au evidenţiat că bisoprololul are efect citotoxic sau mutagen.
Studiile de toxicitate a dozelor repetate au evidenţiat că bisoprololul nu are potenţial carcinogen şi nici
teratogen la şoarece şi şobolan.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Bisotens 5 mg comprimate filmate
Nucleu
Celuloză microcristalină
Amidon parţial pregelatinizat
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu.
Film:
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 3350
Talc
Oxid galben de fer (E172)
Oxid roşu de fer (E172)
Oxid negru de fer (E172).
Bisotens 10 mg comprimate filmate
Nucleu
Celuloză microcristalină
Amidon parţial pregelatinizat
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu.
Film:
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 3350
Talc
Oxid galben de fer (E172)
7
Oxid roşu de fer (E172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Antibiotice S.A.
Str. Valea Lupului nr. 1, Iaşi, România
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Bisotens 5 mg comprimate filmate
23/2007/01
Bisotens 10 mg comprimate filmate
24/2007/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Februarie-2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2013
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 23/2007/01; 24/2007/01 Anexa 2
Rezumatul Caracteristicilor Produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bisotens 5 mg comprimate filmate
Bisotens 10 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Bisotens 5 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine fumarat de bisoprolol 5 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
Bisotens 10 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine fumarat de bisoprolol 10 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Bisotens 5 mg comprimate filmate
Comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare bej.
Bisotens 10 mg comprimate filmate
Comprimate filmate
Comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare roz-cărămiziu.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială
Angină pectorală
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza uzuală recomandată este de 10 mg bisoprolol pe zi.
Tratamentul cu bisoprolol trebuie să fie individualizat pentru fiecare pacient în parte. Tratamentul se
începe prin administrarea dozei de 5 mg pe zi. Dacă este necesar această doză poate fi crescută treptat
până la maximum 20 mg bisoprolol pe zi.
Tratamentul cu bisoprolol nu trebuie întrerupt brusc ci treptat prin reducerea dozelor.
Insuficienţă renală şi hepatică
De regulă, nu este necesară adaptarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică uşoară
sau moderată. Cu toate acestea, în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală (cu clearance de creatinină <
20 ml/min) sau hepatică severă nu trebuie să se utilizeze doze mai mari de 10 mg pe zi.
2
Vârstnici
De regulă, nu este necesară adaptarea dozelor la vârstnici. În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală
sau hepatică severă se recomandă reducerea dozelor.
Copii
Nu se recomandă utilizarea acestui medicament la copii deoarece nu există experienţă clinică
suficientă referitoare la utilizarea sa la acest grup de pacienţi.
Mod de administrare
Comprimatele filmate trebuie înghiţite întregi cu o cantitate suficientă de lichid, de preferat în acelaşi
moment al zilei.
4.3 Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Insuficienţă cardiacă acută sau cronică decompensată care necesită tratament inotrop.
Şoc cardiogen.
Bloc atrio-ventricular de gradul II sau III.
Sindromul sinusului bolnav.
Bloc sino-atrial.
Hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică <100 mm Hg).
Bradicardie (frecvenţă cardiacă <60 bătăi/minut).
Astm bronşic sever sau bronhopneumopatie cronică obstructivă severă.
Arteriopatie periferică obstructivă severă şi sindrom Raynaud.
-Feocromocitom netratat
-Acidoză metabolică.
4.4Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu bisoprolol nu trebuie întrerupt niciodată brusc, deoarece acesta poate determina
apariţia unor aritmii grave, infarctului miocardic sau a morţii subite.
Bisoprololul trebuie administrat cu precauţie şi în doze mici la pacienţii cu forme uşoare de astm
bronşic sau bronhopneumopatie cronică obstructivă. Se recomandă efectuarea testelor respiratorii
funcţionale înaintea începerii tratamentului cu bisoprolol. În cazul apariţiei bronhospasmului se
recomandă administrarea tratamentului bronhodilatator.
Bisoprololul poate determina creşterea sensibilităţii la alergeni şi severitatea reacţiilor alergice.
Bisoprololul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu psoriazis, doar după evaluarea raportului
beneficiu terapeutic/risc posibil.
Bisoprololul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu angină Prinzmetal deoarece poate
determina creşterea numărului şi duratei crizei de angină. De aceea se recomandă utilizarea acestui
medicament doar în formele uşoare şi în cazul asocierii unui vasodilatator.
Bisoprololul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu arteriopatie obliterantă cronică periferică
deoarece poate determina agravarea simptomatologiei.
Dozele trebuie reduse în cazul scăderii frecvenţei cardiace sub 55 bătăi/minut.
Bisoprololul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu bloc atrio-ventricular de gradul I.
Bisoprololul trebuie administrat la pacienţii cu feocromocitom doar după administrarea unui alfa-
blocant. Este necesară monitorizarea strictă a tensiunii arteriale.
3
În cazul administrării la vârstnici, trebuie avut în vedere că riscul de apariţie a reacţiilor adverse este
mai mare în cadrul acestei categorii, de aceea, tratamentul trebuie început cu doze mici iar pacienţii
trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Ca orice alt betablocant, bisoprololul poate masca simptomele hipoglicemiei şi poate determina
variaţii ale glicemiei.
Bisoprololul poate masca simptomele tireotoxicozei.
În cazul anesteziei generale, bisoprololul poate determina atenuarea tahicardiei reflexe şi creşterea
riscului de apariţie a hipotensiunii arteriale. Înaintea efectuării intervenţiei chirurgicale medicul
anestezist trebuie atenţionat despre eventuala administrare a bisoprololului. Dacă este indicat, se poate
întrerupe administrarea bisoprololului cu cel puţin 48 ore înaintea intervenţiei considerând că acest
interval de timp este suficient pentru reapariţia sensibilităţii la catecolamine. În unele cazuri,
tratamentul nu poate fi întrerupt.
În cazul administrării la sportivi trebuie avut în vedere faptul că bisoprololul poate determina un
rezultat pozitiv al testelor anti-doping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Antagonişti ai calciului (verapamil, diltiazem): potenţează efectele inotrop şi dromotrop negative şi
accentuează scăderea tensiunii arteriale.
Clonidină: creşte riscul de apariţie a hipertensiunii de rebound şi potenţează efectele cronotrop şi
dromotrop negative.
IMAO (cu excepţia IMAO-B): potenţează efectul hipotensor al beta blocantelor, dar, de asemenea, pot
determina creşterea riscului de apariţie a unei crize hipertensive.
Asocieri care trebuie utilizate cu precauţie
Antagonişti ai calciului (dihidropiridine): potenţează efectul hipotensor al bisoprololului.
Antiaritmice din clasa I (de exemplu chinidină, disopiramidă): pot determina creşterea perioadei de
conducere atrială şi pot potenţa efectul inotrop negativ.
Antiaritmice din clasa III (de exemplu: amiodaronă): pot determina creşterea perioadei de conducere
atrială.
Parasimaptomimetice şi alte betablocante (inclusiv cele din componenţa picăturilor oftalmice): pot
determina efecte aditive.
Insuline sau antidiabetice orale: beta blocantele pot masca simptomele hipoglicemiei şi pot determina
variaţii ale glicemiei.
Anestezice: beta blocantele pot atenua tahicardia reflexă şi creşte riscul de apariţie a hipotensiunii
arteriale. Medicii anestezişti trebuie să fie avertizaţi referitor la eventuala utilizare a bisoprolului
înainte de intervenţia chirurgicală deoarece acesta poate determina diminuarea activităţii cardiace în
timpul anesteziei generale.
Glicozide digitalice: potenţează scăderea frecvenţei cardiace şi creşterea perioadei de conducere atrio-
ventriculară.
Derivaţi de ergotamină: pot diminua efectul hipotensor.
Inhibitori ai sintezei prostaglandinelor: pot diminua efectul hipotensor.
Simpatomimetice: asocierea acestora poate determina diminuarea efectelor ambelor medicamente. În
cazul apariţiei unor reacţii alergice pot fi necesare doze mari de adrenalină.
Antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazide şi alte antidepresive: potenţează efectul hipotensor.
Rifampicină: poate determina scăderea uşoară a timpului de înjumătăţire a bisoprololului probabil
datorită efectului de inducţie enzimatică, dar fără a face necesară ajustarea dozelor.
Mefloquină: determină creşterea riscului de apariţie a bradicardiei.
4
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Bisoprololul poate determina efecte negative asupra sarcinii sau a fătului/nou-născutului. De regulă,
beta blocantele pot determina diminuarea perfuziei placentare, ceea ce poate determina întârzierea
creşterii, moarte intrauterină, avort spontan sau naştere prematură. Reacţii adverse cum ar fi
bradicardia şi hipoglicemia pot să apară la făt şi nou-născut. De aceea, bisoprololul nu trebuie utilizat
în timpul sarcinii decât dacă este neapărat necesar, în condiţii de monitorizare a debitului sanguin
utero-placentar şi a creşterii fetale. Trebuie avute în vedere metode alternative de tratament. În cazul în
care se administrează bisoprolol, tratamentul trebuie întrerupt cu 72 ore înainte de data estimată a
naşterii. În cazul în care acest lucru nu este posibil, nou-născutul trebuie monitorizat timp de 48-72 ore
după naştere pentru a se observa eventuala apariţie a hipoglicemiei şi bradicardiei. De asemenea
Bisotens nu este recomandat la femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive.
Alăptarea
Nu se ştie dacă bisoprololul este excretat în laptele matern. De aceea, alăptarea nu este recomandată în
timpul tratamentului cu bisoprolol.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament poate determina reacţii adverse care afectează capacitatea de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse care pot să apară în timpul tratamentului cu bisoprolol sunt enumerate mai jos. În
cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii. Pentru exprimarea frecvenţei de apariţie s-a utilizat următoarea convenţie:
Următorii termeni sunt utilizaţi pentru definirea frecvenţelor de apariţie utilizate mai jos:
foarte frecvente (≥1/10), frecvente (>1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi < 1/100), rare
(>1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000), frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tulburări psihice
- Mai puţin frecvente: tulburări ale somnului, stări depresive
- Rare: coşmaruri, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
- frecvente: ameţeli, cefalee (apar mai ales la începutul tratamentului, sunt uşoare şi dispar în timpul
tratamentului)
Tulburări oculare
- Rare: diminuarea secreţiei lacrimale
- Foarte rare: conjunctivită, tulburări vizuale
Tulburări acustice şi vestibulare
- Rare: tulburări ale auzului
Tulburări cardiace
- Mai puţin frecvente: bradicardie, tulburări ale conducerii atrio-ventriculare, agravarea insuficienţei
cardiace
- foarte rare: durere în piept
Tulburări vasculare
- Frecvente: senzaţie de răceală sau amorţeală la nivelul extremităţilor corpului
- Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială ortostatică
5
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
- Mai puţin frecvente: bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
- frecvente: greaţă, vărsături, diaree, constipaţie
Tulburări hepatobiliare
- rare: hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
- Rare: reacţii de hipersensibilitate: prurit, hiperemie facială tranzitorie, erupţie cutanată, rinită
alergică)
- foarte rare: psoriazis sau agravare leziunilor psoriazice deja existente, erupţie cutanată asemănătoare
celei psoriazice, alopecie
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
- Mai puţin frecvente: diminuarea forţei musculare, crampe musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
- tulburări ale potenţei
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
- frecvente: stare de fatigabilitate, senzaţie de epuizare
Investigaţii diagnostice
- rare: hipertrigliceridemie, creşterea concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice (GOT,
GPT).
4.9 Supradozaj
În cazul producerii unui supradozaj cu bisoprolol trebuie întreruptă imediat administrarea acestuia.
Supradozajul cu bisoprolol se manifestă prin deprimarea funcţiei de pompă a cordului cu diminuarea
forţei de contracţie şi a zgomotelor cardiace. Bronhospasmul poate evolua cu insuficienţă respiratorie.
Tratamentul este simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5.PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente betablocante, betablocante selective, codul ATC: C07AB07
Bisoprololul este un beta-blocant cardioselectiv cu afinitate crescută pentru receptorii adrenergici beta1
de la nivelul cordului. Este lipsit de activitate simpatomimetică intrinsecă sau efect stabilizator de
membrană relevant în cazul utilizării dozelor terapeutice.
În cazul hipertensiunii arteriale, mecanismul de acţiune nu este pe deplin cunoscut, dar se ştie că
bisoprololul determină scăderea marcată a concentraţiilor plasmatice ale reninei.
În cazul anginei pectorale, bisoprololul determină diminuarea activităţii inimii şi scăderea necesarului
de oxigen, având ca efect ameliorarea sau dispariţia simptomelor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, bisoprololul este absorbit aproape în totalitate din tractul gastro-intestinal.
6
Distribuţie
Aproximativ 30% din cantitatea de bisoprolol absorbită se leagă de proteinele plasmatice. Prin urmare,
nu apar interacţiuni cu alte medicamente, în sensul deplasării acestora de la nivelul locurilor de legare
ale acestora de proteinele plasmatice. Volumul de distribuţie este de 3,5 l/kg.
Metabolizare şi eliminare
Valoarea timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este mare, de 10-12 ore, ceea ce asigură un
efect eficace de 24 de ore după administrarea zilnică a unei singure doze.
Eliminarea bisprololului din organism se realizează pe 2 căi: 50% este metabolizat în ficat la
metaboliţi inactivi care sunt eliminaţi prin rinichi, 50% este excretat renal sub formă nemetabolizată.
Mai puţin de 2% este excretat prin fecale. Datorită acestui echilibru între calea hepatică şi renală de
eliminare, nu este necesară ajustarea dozelor la persoanele cu insuficienţă hepatică sau renală.
Eliminarea bisoprololului la pacienţii cu ciroză hepatică este variabilă şi semnificativ mai lungă
comparativ cu pacienţii sănătoşi.
Profilul farmacocinetic al bisoprololului este liniar şi independent de vârstă. La vârstnici timpul de
înjumătăţire este puţin mai lung datorită alterării funcţiei renale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele din literatura de specialitate nu au evidenţiat că bisoprololul are efect citotoxic sau mutagen.
Studiile de toxicitate a dozelor repetate au evidenţiat că bisoprololul nu are potenţial carcinogen şi nici
teratogen la şoarece şi şobolan.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Bisotens 5 mg comprimate filmate
Nucleu
Celuloză microcristalină
Amidon parţial pregelatinizat
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu.
Film:
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 3350
Talc
Oxid galben de fer (E172)
Oxid roşu de fer (E172)
Oxid negru de fer (E172).
Bisotens 10 mg comprimate filmate
Nucleu
Celuloză microcristalină
Amidon parţial pregelatinizat
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu.
Film:
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 3350
Talc
Oxid galben de fer (E172)
7
Oxid roşu de fer (E172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Antibiotice S.A.
Str. Valea Lupului nr. 1, Iaşi, România
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Bisotens 5 mg comprimate filmate
23/2007/01
Bisotens 10 mg comprimate filmate
24/2007/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Februarie-2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2013
