CONCERTA 54 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Concerta 18 mg comprimate cu eliberare prelungită
Concerta 36 mg comprimate cu eliberare prelungită
Concerta 54 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de metilfenidat 18 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: conţine lactoză 6,49 mg.
Un comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de metilfenidat 36 mg.
Excipient: lactoză 14,44 mg.
Un comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de metilfenidat 54 mg.
Excipient: lactoză 7,6 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimate filmate, oblongi, de culoare galbenă şi inscripţionate cu cerneală neagră cu “alza 18” pe o
faţă.
Comprimate filmate, oblongi, de culoare albă şi inscripţionate cu cerneală neagră cu “alza 36” pe o
faţă.
Comprimate filmate, oblongi, de culoare roşu-maroniu şi inscripţionate cu cerneală neagră cu “alza
54” pe o faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD)
Concerta este indicat ca parte a unui program amplu de tratament al tulburării hiperkinetice cu deficit
de atenţie (ADHD) la copii cu vârsta de cel puţin 6 ani în cazul în care doar măsurile corective s-au
dovedit insuficiente. Tratamentul trebuie efectuat sub supravegherea unui specialist în tulburările
comportamentale întâlnite la copii. Diagnosticul trebuie stabilit în conformitate cu criteriile DSM-IV
sau cu ghidurile ICDactuale şi trebuie să aibă la bază o anamneză şi o evaluare completă a pacientului.
Diagnosticul nu poate fi stabilit doar pe baza prezenţei unuia sau mai multor simptome.
2
Etiologia specifică a acestui sindrom este necunoscută şi diagnosticarea nu se poate face cu un singur
test de diagnostic. Diagnosticul adecvat necesită folosirea resurselor medicale şi psihologice
specializate, precum şi a resurselor educaţionale şi sociale.
Un program amplu de tratament include de obicei metode psihologice, educaţionale şi sociale, precum
şi farmacoterapie şi are ca scop stabilizarea copiilor cu un sindrom comportamental caracterizat prin
simptome care pot include antecedente cronice de incapacitate de concentrare a atenţiei pe o perioadă
scurtă de timp, neatenţie, labilitate emoţională, impulsivitate, hiperactivitate moderată până la severă,
semne neurologice minore şi EEG anormal. Capacitatea de învăţare poate să fie sau nu afectată.
Tratamentul cu Concerta nu este indicat la toţi copiii cu ADHD şi decizia de administrare a
medicamentului trebuie să se bazeze pe o evaluare completă a severităţii şi cronicităţii simptomelor
copilului corelate cu vârsta acestuia.
Plasamentul educaţional adecvat este esenţial şi, în general, este necesară şi intervenţia psihosocială.
Atunci când metodele corective se dovedesc insuficiente, decizia de a prescrie un stimulant trebuie să
se bazeze pe o evaluare riguroasă a severităţii simptomelor copilului. Administrarea de metilfenidat
trebuie făcută, întotdeauna, în conformitate cu indicaţia pentru care există aprobare şi în conformitate
cu ghidurile de prescriere/diagnostic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui specialist în tulburările comportamentale
întâlnite la copii şi/sau adolescenţi.
Evaluare înainte de tratament
Înainte de prescrierea medicamentului, este necesară o evaluare cardiovasculară iniţială a pacientului
care include măsurarea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardice. Trebuie să existe o anamneză
completă pentru documentarea medicaţiei concomitente, care să conţină tulburările sau simptomele
psihice şi medicale comorbide, din trecut sau prezent, antecedentele heredocolaterale de moarte
cardiacă subită/deces inexplicabil şi înregistrarea corectă pe un grafic de creştere a înălţimii şi a
greutăţii înainte de începerea tratamentului (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Monitorizare continuă
Creşterea, statusul cardiovascular şi psihic trebuie monitorizate permanent (vezi şi pct. 4.4).
Tensiunea arterială şi pulsul trebuie trecute într-un grafic statistic de creştere la fiecare ajustare a
dozei şi, ulterior, cel puţin o dată la 6 luni;
Înălţimea, greutatea şi apetitul alimentar trebuie măsurate cel puţin o dată la 6 luni şi trebuie să se
regăsească într-un grafic de creştere;
Apariţia tulburărilor psihice de novo sau agravarea celor preexistente trebuie monitorizate la
fiecare ajustare a dozei şi, ulterior, cel puţin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru evaluarea riscului de abatere de la tratament, administrare
necorespunzătoare şi dependenţă de metilfenidat.
Doze
Stabilire treptată a dozei
Este necesară o atentă stabilire treptată a dozei la începutul tratamentului cu Concerta. Stabilirea
treptată a dozei trebuie începută de la cea mai mică doză posibilă. Medicii care doresc să prescrie doze
cuprinse între 18 mg şi 36 mg pot recomanda o doză de metilfenidat de 27 mg.
3
Pot fi disponibile şi alte concentraţii ale acestui medicament sau alte medicamente care conţin
metilfenidat.
Doza poate fi stabilită prin creşteri treptate de 18 mg. În general, ajustarea dozei se poate efectua la
intervale de aproximativ o săptămână.
Doza zilnică maximă de Concerta este de 54 mg.
Pacienţi netrataţi anterior cu metilfenidat: experienţa clinică cu Concerta este redusă la aceşti pacienţi
(vezi pct. 5.1). Concerta poate să nu fie indicat la toţi copiii cu sindrom ADHD. Pentru pacienţii la
care se iniţiază tratament cu metilfenidat, pot fi considerate ca fiind suficiente doze mai mici de
metilfenidat în forme farmaceutice cu durată scurtă de acţiune. Creşterea treptată a dozei trebuie făcută
cu prudenţă de către medic pentru a evita dozele mari, inutile, de metilfenidat. Doza iniţială
recomandată de Concerta la pacienţii care nu utilizează în mod obişnuit metilfenidat sau la pacienţii
aflaţi în tratament cu alte psihostimulante decât metilfenidatul este de 18 mg o dată pe zi.
Pacienţi care utilizează în mod obişnuit metilfenidat: doza recomandată de Concerta la pacienţii care
utilizează în mod obişnuit metilfenidat de trei ori pe zi în doze de 15-45 mg pe zi este prezentată în
Tabelul 1. Recomandările de dozaj au la bază regimul de doze actual şi raţionamentul clinic.
TABELUL 1
Conversia recomandată a dozelor de la alte regimuri de doze de clorhidrat de metilfenidat, unde
sunt disponibile, la Concerta
Doza zilnică anterioară de clorhidrat de
metilfenidat Doza recomandată de Concerta
5 mg metilfenidat de trei ori pe zi 18 mg o dată pe zi
10 mg metilfenidat de trei ori pe zi 36 mg o dată pe zi
15 mg metilfenidat de trei ori pe zi 54 mg o dată pe zi
Dacă nu se observă o ameliorare, după stabilirea treptată adecvată a dozei pe o perioadă de o lună,
administrarea medicamentului trebuie întreruptă.
Utilizare pe termen lung (peste 12 luni) la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea utilizării pe termen lung a metilfenidatului nu au fost evaluate sistematic în
cadrul studiilor clinice controlate. Tratamentul cu metilfenidat nu trebuie şi nu este necesar să se
prelungească pe o perioadă de timp nedefinită. Tratamentul cu metilfenidat este de obicei întrerupt în
timpul pubertăţii sau după încheierea acesteia. Medicul care decide să folosească metilfenidatul pe o
perioadă mai lungă (peste 12 luni) la copiii şi adolescenţii cu ADHD trebuie să reevalueze periodic
utilitatea folosirii pe termen lung a medicamentului pentru fiecare pacient în parte prin stabilirea unor
perioade de probă fără medicaţie pentru a putea evalua funcţionalitatea pacientului în absenţa
farmacoterapiei. Se recomandă ca tratamentul cu metilfenidat să se întrerupă cel puţin o dată pe an
(de preferinţă, în timpul vacanţelor şcolare) pentru a evalua starea copilului. Se poate constata un
progres susţinut când medicamentul este întrerupt temporar sau permanent.
Reducere a dozei şi întrerupere a tratamentului
Tratamentul trebuie oprit dacă simptomele nu se ameliorează după o ajustare adecvată a dozei pe
parcursul unei perioade de o lună. Dacă se produce o agravare paradoxală a simptomelor sau dacă apar
alte evenimente adverse grave, doza trebuie redusă sau tratamentul trebuie întrerupt.
4
Adulţi
La adolescenţii ale căror simptome persistă şi la vârsta adultă şi la care tratamentul a demonstrat
beneficii clare, poate fi oportună continuarea tratamentului şi la vârsta adultă. Cu toate acestea, nu este
recomandată iniţierea tratamentului cu Concerta la adulţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Vârstnici
Metilfenidatul nu trebuie utilizat în cazul pacienţilor vârstnici. Siguranţa şi eficacitatea
medicamentului nu au fost stabilite la această grupă de vârstă.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Metilfenidatul nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 6 ani. Siguranţa şi eficacitatea medicamentului
nu au fost stabilite la această grupă de vârstă.
Mod de administrare
Concerta trebuie înghiţit întreg cu ajutorul lichidelor şi nu trebuie mestecat, rupt sau sfărâmat (vezi
pct. 4.4).
Concerta poate fi administrat cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2).
Concerta se administrează o dată pe zi, dimineaţa.
4.3 Contraindicaţii
Sensibilitate cunoscută la metilfenidat sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct.
6.1.
Glaucom
Feocromocitom
Pe perioada tratamentului cu inhibitori neselectivi, ireversibili de monoaminooxidază
(MAO) sau după cel puţin 14 zile de la întreruperea acestor medicamente, din cauza
riscului de producere a crizelor hipertensive (vezi pct. 4.5)
Hipertiroidism sau tireotoxicoză
Diagnostic sau antecedente de depresie severă, anorexie nervoasă/tulburări anorexice,
tendinţe suicidare, simptome psihotice, tulburări severe de dispoziţie, manie,
schizofrenie sau tulburări de personalitate de tip psihopatic/borderline
Diagnostic sau antecedente de tulburare afectivă bipolară episodică de tip I severă
(care nu este bine controlată)
Tulburări cardiovasculare preexistente, inclusiv hipertensiune arterială severă,
insuficienţă cardiacă, boală ocluzivă arterială, angină pectorală, afecţiuni cardiace
congenitale semnificative din punct de vedere hemodinamic, cardiomiopatii, infarct
miocardic, aritmii cardiace care pot pune viaţa în pericol şi canalopatii (afecţiuni
determinate de disfuncţii ale canalelor ionice)
Tulburări cerebrovasculare preexistente, anevrism cerebral, anomalii vasculare,
inclusiv vasculită sau accident vascular cerebral.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu metilfenidat nu este indicat la toţi copiii cu ADHD şi decizia de administrare a
medicamentului trebuie să se bazeze pe o evaluare completă a severităţii şi cronicităţii simptomelor
copilului raportate la vârsta acestuia.
5
Utilizare pe termen lung (peste 12 luni) la copii şi adolescenţi
Profilul de eficacitate şi siguranţă, în cazul folosirii pe termen lung a metilfenidatului, nu a fost evaluat
sistematic în cadrul studiilor clinice controlate. Tratamentul cu metilfenidat nu trebuie şi nu este
necesar să se prelungească pe o perioadă de timp nedefinită. Tratamentul cu metilfenidat este, de
obicei, întrerupt în timpul pubertăţii sau după încheierea acesteia. Pacienţii în terapie pe termen lung
(adică peste 12 luni) trebuie monitorizaţi cu atenţie în conformitate cu instrucţiunile de la punctele 4.2
şi 4.4 cu privire la funcţia cardiovasculară, creşterea, apetitul, apariţia tulburărilor psihice de novo sau
agravarea celor preexistente. Tulburările psihice ce trebuie monitorizate sunt descrise mai jos şi includ
(dar nu se limitează la) ticuri vocale sau motorii, comportament ostil sau agresiv, agitaţie, anxietate,
depresie, psihoză, manie, idei delirante, iritabilitate, lipsa spontaneităţii, retragere în sine şi
perseverenţă excesivă.
Medicul care decide să folosească metilfenidatul pe o perioadă mai lungă (peste 12 luni) la copiii şi
adolescenţii cu ADHD trebuie să reevalueze periodic utilitatea folosirii pe termen lung a
medicamentului la fiecare pacient în parte prin stabilirea unor perioade de probă fără medicaţie pentru
a putea evalua funcţionalitatea pacientului în absenţa farmacoterapiei. Se recomandă ca tratamentul cu
metilfenidat să se întrerupă cel puţin o dată pe an (de preferinţă, în timpul vacanţelor şcolare) pentru a
evalua starea copilului. Se poate constata un progres susţinut când medicamentul este întrerupt
temporar sau permanent.
Utilizare la adulţi
Siguranţa şi eficacitatea medicamentului nu au fost stabilite în cazul iniţierii tratamentului la adulţi sau
continuarea de rutină a tratamentului după vârsta de 18 ani. Dacă nu a fost încununată de succes
întreruperea tratamentului atunci când adolescentul a împlinit 18 ani, poate fi necesară continuarea
tratamentului şi la vârsta adultă. Necesitatea continuării tratamentului la aceşti adulţi trebuie revizuită
regulat şi evaluată anual.
Utilizare la vârstnici
Metilfenidatul nu trebuie folosit la vârstnici. Siguranţa şi eficacitatea medicamentului nu au fost
stabilite la această grupă de vârstă.
Folosire la copii cu vârsta sub 6 ani
Metilfenidatul nu trebuie folosit în cazul copiilor cu vârsta sub 6 ani. Siguranţa şi eficacitatea
medicamentului nu au fost stabilite la această grupă de vârstă.
Funcţie cardiovasculară
Pacienţilor care sunt luaţi în considerare pentru tratament cu medicaţie stimulantă trebuie să li se facă
o anamneză completă (inclusiv evaluarea antecedentelor heredocolaterale de moarte cardiacă subită
sau deces inexplicabil sau aritmie malignă) şi un examen clinic obiectiv pentru a evalua prezenţa
afecţiunilor cardiace, precum şi alte evaluări cardiace suplimentare de specialitate, dacă rezultatele
iniţiale sugerează astfel de antecedente sau afecţiuni. Pacienţii la care apar simptome precum palpitaţii,
dureri toracice puternice, sincope inexplicabile, dispnee sau alte simptome care sugerează afecţiuni
cardiace care survin pe perioada tratamentului cu metilfenidat, trebuie să fie supuşi de îndată unor
evaluări cardiace de specialitate.
Analiza datelor obţinute în urma studiilor clinice cu metilfenidat la copiii şi adolescenţii cu ADHD a
demonstrat că pacienţii cărora li s-a administrat metilfenidat au prezentat frecvent o creştere de peste
10 mmHg a tensiunii sistolice şi diastolice faţă de pacienţii din grupul de control. Consecinţele clinice
pe termen scurt şi pe termen lung ale acestor efecte la nivel cardiovascular la copii şi adolescenţi nu
sunt cunoscute. Ca urmare a rezultatelor observate în studiile clinice, nu poate fi exclusă posibilitatea
apariţiei complicaţiilor clinice, în special atunci când tratamentul iniţiat în copilărie/adolescenţă este
continuat la vârsta adultă. Se recomandă precauţie în tratarea pacienţilor a căror stare clinică
6
determinată de boli preexistente poate fi afectată de creşterea tensiunii arteriale sau a pulsului.
Vezi pct. 4.3 pentru lista afecţiunilor în care tratamentul cu metilfenidat este contraindicat.
Funcţia cardiovasculară trebuie monitorizată cu atenţie. Tensiunea arterială şi pulsul trebuie
înregistrate pe un grafic statistic la fiecare ajustare a dozei, iar, ulterior, cel puţin la un interval
de 6 luni.
Folosirea metilfenidatului este contraindicată în cazul anumitor tulburări cardiace preexistente, cu
excepţia cazurilor în care s-a obţinut acordul pentru administrare din partea unui specialist în
cardiologie pediatrică (vezi pct. 4.3).
Moarte subită şi anomalii cardiace structurale preexistente sau alte afecţiuni cardiace grave
Moartea subită a fost raportată în asociere cu utilizarea stimulantelor sistemului nervos central la copiii
trataţi cu doze uzuale, dintre care unii prezentau anomalii cardiace structurale sau alte probleme
cardiace grave. Deşi chiar şi numai problemele cardiace grave pot implica un risc crescut de moarte
subită, medicamentele stimulante nu sunt recomandate la copiii sau adolescenţii cu anomalii cardiace
structurale, cardiomiopatie, tulburări grave ale ritmului cardiac sau alte probleme cardiace grave care
pot determina o vulnerabilitate crescută faţă de efectele simpatomimetice ale medicamentelor
stimulante.
Utilizare inadecvată şi evenimente cardiovasculare
Utilizarea inadecvată a stimulantelor sistemului nervos central poate fi asociată cu moarte subită şi alte
evenimente adverse cardiovasculare grave.
Tulburări cerebrovasculare
Vezi punctul 4.3 unde sunt enumerate tulburările cerebrovasculare în care este contraindicat
tratamentul cu metilfenidat. Pacienţii cu factori de risc suplimentari (antecedente de afecţiuni
cardiovasculare, medicaţie concomitentă pentru creşterea tensiunii) trebuie monitorizaţi la fiecare
vizită cu privire la semnele şi simptomele neurologice care pot apărea după începerea tratamentului cu
metilfenidat.
Vasculita cerebrală pare să fie o reacţie idiosincrazică foarte rară care apare în urma expunerii la
metilfenidat. Există puţine date care să sugereze că pacienţii cu un risc mai mare pot fi identificaţi, iar
declanşarea iniţială a simptomelor poate fi primul indiciu al unei probleme clinice coexistente.
Diagnosticul precoce, pe baza unui grad mare de suspiciune, poate permite întreruperea imediată a
metilfenidatului şi începerea tratamentului adecvat. Aşadar, diagnosticul trebuie luat în considerare la
toţi pacienţii la care se observă noi simptome neurologice compatibile cu ischemia cerebrală pe
perioada tratamentului cu metilfenidat. Aceste simptome pot inc
lude cefalee severă, amorţeală,
slăbiciune, paralizie şi dificultăţi de coordonare, de vedere, de vorbire, de limbaj sau de memorie.
Tratamentul cu metilfenidat nu este contraindicat în cazul pacienţilor cu paralizie cerebrală
hemiplegică.
Tulburări psihice
Comorbiditatea afecţiunilor psihice în ADHD este frecvent întâlnită şi trebuie luată în considerare
când se prescriu medicamente stimulante. În cazul apariţiei simptomelor psihice sau a exacerbării
afecţiunilor psihice preexistente, tratamentul cu metilfenidat trebuie administrat doar dacă beneficiul
depăşeşte riscurile potenţiale pentru pacient.
Apariţia sau agravarea tulburărilor psihice trebuie monitorizată la fiecare ajustare a dozei,
ulterior cel puţin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită; în unele cazuri poate fi necesară
întreruperea tratamentului.
7
Exacerbare a simptomelor psihotice sau maniacale preexistente
În cazul pacienţilor psihotici, administrarea de metilfenidat poate exacerba simptomele tulburărilor
comportamentale şi ale tulburărilor de gândire.
Apariţia de noi simptome psihotice sau maniacale
Simptomele psihotice apărute în urma tratamentului (halucinaţii vizuale/tactile/auditive şi idei
delirante) sau manie la copiii şi adolescenţii fără antecedente de afecţiuni psihotice sau manie pot fi
determinate de metilfenidat administrat în doze uzuale. Dacă apar simptome psihotice sau maniacale,
trebuie luată în considerare o posibilă relaţie de cauzalitate cu metilfenidatul şi poate fi necesară
întreruperea tratamentului.
Agresivitate sau comportament ostil
Apariţia sau agravarea comportamentelor agresive sau ostile pot fi determinate de tratamentul cu
stimulante. Pacienţii trataţi cu metilfenidat trebuie monitorizaţi îndeaproape cu privire la apariţia sau
agravarea comportamentelor agresive sau ostile la iniţierea tratamentului, la fiecare ajustare a dozei şi
apoi cel puţin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită. Medicii trebuie să evalueze necesitatea ajustării
regimului terapeutic la pacienţii care prezintă modificări comportamentale, ţinând cont de faptul că
scăderea sau creşterea dozei ar putea fi necesară. Poate fi luată în considerare întreruperea
tratamentului.
Tendinţe suicidare
Pacienţii care dezvoltă ideaţie suicidară sau comportament suicidar pe perioada tratamentului pentru
ADHD trebuie evaluaţi imediat de către medicul curant. Trebuie acordată atenţie exacerbării
afecţiunilor psihice preexistente şi posibilităţii ca tratamentul cu metilfenidat să aibă un rol
determinant. Poate fi necesar tratamentul afecţiunilor psihice preexistente şi trebuie avută în vedere
posibilitatea întreruperii tratamentului cu metilfenidat.
Ticuri
Metilfenidatul este asociat cu declanşarea sau exacerbarea ticurilor motorii şi verbale. De asemenea, a
fost raportată agravarea sindromului Tourette. Trebuie evaluate antecedentele heredocolaterale, iar
evaluarea clinică a ticurilor sau a sindromului Tourette, la copii, trebuie făcută înainte de administrarea
metilfenidatului. Pacienţii trebuie monitorizaţi regulat şi trebuie observate apariţia sau agravarea
ticurilor pe parcursul tratamentului cu metilfenidat. Monitorizarea trebuie să aibă loc la fiecare
ajustare a dozei şi apoi cel puţin o dată la 6 luni sau la fiecare vizită.
Anxietate, agitaţie sau stare de tensiune
Metilfenidatul este asociat cu agravarea stărilor preexistente de anxietate, agitaţie sau tensiune.
Evaluarea clinică a anxietăţii, a agitaţiei şi a stării de tensiune trebuie să preceadă administrarea de
metilfenidat şi pacienţii trebuie să fie monitorizaţi regulat pentru urmărirea apariţiei sau a
agravării acestor simptome pe perioada tratamentului, la fiecare ajustare a dozei şi apoi cel
puţin o dată la 6 luni sau la fiecare vizită.
Forme ale tulburării bipolare
O atenţie deosebită trebuie acordată utilizării metilfenidatulu
i în tratamentul ADHD la pacienţii cu
tulburări bipolare comorbide (inclusiv în tulburarea bipolară tip I netratată sau alte forme ale tulburării
bipolare), din cauza riscului apariţiei unui episod mixt/maniacal la aceşti pacienţi. Înainte de începerea
tratamentului cu metilfenidat, pacienţii cu simptome depresive comorbide trebuie evaluaţi
corespunzător pentru a determina dacă există riscul apariţiei tulburării bipolare; evaluările trebuie să
includă o anamneză psihiatrică detaliată, inclusiv antecedente heredocolaterale de suicid, tulburare
bipolară şi depresie. O monitorizare continuă adecvată este esenţială în cazul acestor pacienţi
8
(vezi mai sus ‘Tulburări psihice’ şi pct. 4.2). Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia
simptomelor la fiecare ajustare a dozei, iar apoi cel puţin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită.
Creştere
În cazul folosirii metilfenidatului pe termen lung la copii, au fost raportate o reducere relativă a
creşterii în greutate şi o întârziere a creşterii.
Efectele metilfenidatului asupra înălţimii şi greutăţii finale nu se cunosc în prezent şi sunt încă în
studiu.
Creşterea trebuie monitorizată pe parcursul tratamentului cu metilfenidat: înălţimea, greutatea
şi apetitul alimentar trebuie înregistrate cel puţin o dată la 6 luni şi trebuie să se regăsească
într-un grafic de creştere. Ar putea fi necesară întreruperea tratamentului în cazul pacienţilor care nu
cresc sau care nu câştigă corespunzător în înălţime sau în greutate.
Convulsii
Metilfenidatul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii epileptici. Metilfenidatul poate coborî pragul
convulsivant la pacienţii cu antecedente convulsive, la pacienţii cu antecedente de anomalii EEG în
absenţa convulsiilor şi, rar, la pacienţii fără antecedente de convulsii şi anomalii EEG. Dacă frecvenţa
convulsiilor creşte sau dacă se declanşează convulsii noi, tratamentul cu metilfenidat trebuie întrerupt.
Dependenţă, folosire inadecvată sau abatere de la tratament
Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie cu privire la riscurile ce pot apărea în urma abaterilor de la
tratament, a folosirii inadecvate şi a dependenţei de metilfenidat.
Metilfenidatul trebuie folosit cu atenţie în cazul pacienţilor cu antecedente de dependenţă de alcool sau
de medicamente, din cauza potenţialului de dependenţă, folosirii inadecvate sau abaterii de la
tratament.
Dependenţa cronică de metilfenidat poate duce la toleranţă marcată şi dependenţă psihologică cu grade
variate de comportamente anormale. Se pot produce episoade psihotice manifeste, mai ales ca răspuns
la dependenţa parenterală.
Vârsta pacienţilor, prezenţa factorilor de risc pentru tulburările apărute din cauza dependenţei de
substanţe (cum sunt tulburarea opoziţional-sfidătoare comorbidă sau tulburarea comportamentală şi
tulburarea bipolară), dependenţa de substanţe în antecedente sau prezent, toate acestea trebuie luate în
considerare când se stabileşte un tratament pentru ADHD. Se recomandă precauţie în cazul pacienţilor
instabili emoţional, precum cei cu antecedente de dependenţă de medicamente sau de alcool, deoarece
aceşti pacienţi pot să-şi crească doza din proprie iniţiativă.
Pentru pacienţii dependenţi de substanţe care prezintă un risc mare, este posibil ca metilfenidatul sau
alte stimulante să nu fie potrivite şi în acest caz trebuie avut în vedere tratamentul cu medicamente
nestimulante.
Întrerupere a tratamentului
Este necesară o supraveghere atentă când se întrerupe administrarea medicamentului, deoarece aceasta
poate scoate la iveală o depresie sau o supraactivitate cronică. La unii pacienţi este necesară
monitorizarea pe termen lung.
Este necesară o supraveghere atentă atunci când se întrerupe folosirea abuzivă a medicamentului,
deoarece poate apare o depresie severă.
9
Oboseală
Metilfenidatul nu trebuie utilizat pentru prevenirea sau tratamentul stărilor normale de oboseală.
Excipienţi: intoleranţă la galactoză
Acest medicament conţine lactoză: pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Alegerea formulării de metilfenidat
Alegerea formulării medicamentului care conţine metilfenidat trebuie să fie făcută de medicul curant
pentru fiecare pacient în parte şi în funcţie de durata dorită a efectului.
Detectare a drogurilor
Acest medicament conţine metilfenidat, care poate induce rezultate fals pozitive la testele de
diagnostic pentru amfetamine, mai ales în cazul screening-ului prin metode imunologice.
Insuficienţă renală sau hepatică
Nu există experienţă privind utilizarea metilfenidatului la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică.
Efecte hematologice
Siguranţa tratamentului pe termen lung cu metilfenidat nu este pe deplin cunoscută. În cazul apariţiei
leucopeniei, trombocitopeniei, anemiei sau a altor modificări, inclusiv a celor care indică afecţiuni
hepatice sau renale grave, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului.
Potenţial de producere a obstrucţiei gastro-intestinale
Deoarece comprimatul de Concerta nu se deformează şi nu îşi modifică forma în tractul gastro-
intestinal (GI), în mod normal nu trebuie administrat pacienţilor cu afecţiuni preexistente severe de
îngustare GI (patologică sau iatrogenă) sau în cazul pacienţilor cu disfagie sau probleme semnificative
de ingerare a comprimatelor. Au fost raportate cazuri rare de simptome obstructive în cazul pacienţilor
cu stricturi cunoscute în asociere cu ingestia medicamentelor cu formulări nedeformabile cu eliberare
prelungită.
Deoarece comprimatul de Concerta este dintre cele cu eliberare prelungită, acesta trebuie administrat
doar pacienţilor care pot să înghită comprimatul întreg. Pacienţii trebuie informaţi despre faptul că,
Concerta trebuie înghiţit întreg, cu ajutorul lichidelor. Comprimatele nu trebuie mestecate, rupte sau
sfărâmate. Medicamentul este conţinut într-o peliculă neabsorbabilă concepută special pentru a elibera
substanţa activă într-un ritm controlat. Învelişul comprimatului este eliminat din corp, pacienţii nu
trebuie să se îngrijoreze dacă se întâmplă să observe în scaun ceva asemănător unui comprimat.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacocinetice
Nu se cunoaşte modul în care metilfenidatul poate afecta concentraţiile plasmatice ale medicamentelor
administrate concomitent. Prin urmare, se recomandă precauţie în cazul asocierii metilfenidatului cu
alte medicamente, mai ales cu cele cu indice terapeutic îngust.
Metilfenidatul nu este metabolizat de citocromul P450 într-o măsură relevantă clinic. Nu se aşteaptă ca
inductorii sau inhibitorii citocromului P450 să aibă un impact relevant asupra farmacocineticii
10
metilfenidatului. Pe de altă parte, enantiomerii d- şi l- ai metilfenidatului nu inhibă în mod relevant
izoenzimele 1A2, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 sau 3A ale citocromului P450.
Cu toate acestea, există raportări care indică faptul că metilfenidatul poate inhiba metabolizarea
anticoagulantelor cumarinice, a anticonvulsivantelor (de exemplu fenobarbital, fenitoină, primidonă) şi
a unor antidepresive (triciclice şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei). La iniţierea sau oprirea
tratamentului cu metilfenidat, poate fi necesară ajustarea dozei pentru medicamentele deja
administrate şi determinarea concentraţiilor plasmatice ale medicamentelor (sau a timpului de
coagulare pentru anticoagulantele cumarinice).
Interacţiuni farmacodinamice
Medicamente antihipertensive
Metilfenidatul poate scădea eficacitatea medicamentelor folosite în tratamentul hipertensiunii arteriale.
Utilizare împreună cu medicamente care cresc tensiunea arterială
Se recomandă administrarea cu precauţie a metilfenidatului împreună cu alte medicamente care au, de
asemenea, potenţial de creştere a tensiunii arteriale (vezi şi paragrafele despre afecţiunile
cardiovasculare şi cerebrovasculare de la pct. 4.4)
Din cauza posibilităţii producerii unei crize hipertensive, metilfenidatul este contraindicat la pacienţii
în tratament (în prezent sau în cele 2 săptămâni anterioare) cu inhibitori MAO neselectivi, ireversibili
(vezi pct. 4.3).
Utilizare împreună cu alcoolul etilic
Alcoolul etilic poate exacerba reacţiile adverse nervos centrale ale medicamentelor psihostimulante,
inclusiv ale metilfenidatului. Prin urmare, se recomandă ca pacienţii să evite consumul de alcool etilic
în timpul tratamentului.
Utilizare împreună cu anestezice halogenate
Există riscul creşterii bruşte a tensiunii arteriale în timpul intervenţiei chirurgicale. Dacă intervenţia
este planificată, tratamentul cu metilfenidat nu trebuie administrat în ziua intervenţiei.
Utilizare împreună cu agonişti alfa
2-adrenergici cu acţiune centrală (de exemplu clonidina)
Nu a fost evaluată sistematic siguranţa pe termen lung a utilizării metilfenidatului în asociere cu
clonidina sau cu alţi agonişti alfa
2-adrenergici cu acţiune centrală.
Utilizare cu medicamente dopaminergice
Se recomandă precauţie în cazul administrării metilfenidatului împreună cu medicamente
dopaminergice, inclusiv antipsihotice. Deoarece acţiunea predominantă a metilfenidatului este aceea
de creştere a valorilor dopaminei extracelulare, metilfenidatul poate fi asociat cu interacţiuni
farmacodinamice atunci când este administrat concomitent cu agonişti dopaminergici direcţi şi
indirecţi (inclusiv antidepresivele triciclice şi DOPA) sau cu antagonişti dopaminergici, inclusiv
antipsihotice.
11
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Există date limitate referitoare la utilizarea metilfenidatului la gravide.
Au fost semnalate, în cadrul raportărilor spontane, cazuri de toxicitate cardiorespiratorie neonatală, în
special tahicardie fetală şi detresă respiratorie.
Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere la doze toxice materne
(vezi pct. 5.3).
Nu se recomandă utilizarea metilfenidatului în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care se decide
că amânarea tratamentului poate reprezenta un risc mai mare pentru sarcină.
Alăptarea
Metilfenidatul a fost regăsit în laptele matern al unei femei tratate cu metilfenidat.
A fost raportat un caz cu un sugar care a avut o scădere nespecifică în greutate pe perioada expunerii,
dar şi-a revenit şi a început să ia în greutate după ce mama a întrerupt tratamentul cu metilfenidat. Nu
poate fi exclus riscul pentru sugar.
Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la tratamentul cu
metilfenidat având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.
Fertilitatea
Nu s-au observat efecte relevante în studiile non-clinice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metilfenidatul poate provoca ameţeală, somnolenţă şi tulburări vizuale, inclusiv dificultăţi de
acomodare, diplopie şi vedere înceţoşată. Acesta poate avea o influenţă moderată asupra capacităţii de
a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie avertizaţi în legătură cu aceste efecte posibile
şi trebuie să li se recomande ca în cazul în care sunt afectaţi să evite activităţile potenţial periculoase,
cum sunt conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Tabelul de mai jos prezintă toate reacţiile adverse observate în cursul studiilor clinice la copii,
adolescenţi şi adulţi, raportările spontane după punerea pe piaţă a Concerta şi acelea care au fost
raportate cu alte formulări de clorhidrat de metilfenidat. Dacă frecvenţele de apariţie ale reacţiilor
adverse la Concerta şi la formulări ale clorhidrat de metilfenidat au fost diferite, s-a utilizat frecvenţa
cea mai mare din ambele baze de date.
Estimarea frecvenţei:
foarte frecvente ( 1/10)
frecvente ( 1/100 şi < 1/10)
mai puţin frecvente ( 1/1000 şi < 1/100)
rare ( 1/10000 şi <1/1000)
foarte rare (<1/10000)
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
12
Clasificarea
MedDRA pe
aparate,
sisteme şi
organe Reacţii adverse
Frecvenţă
Foarte
frecvente Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte
rare Cu
frecvenţă
necunoscut
ă
Infecţii şi
infestări Nazo-
faringită,
Infecţii ale
tractului
respirator
superior
#,
Sinuzită#
Tulburări
hematologic
e şi limfatice
Anemie†,
Leucopenie
†,
Trombocito
penie,
Purpură
trombocito-
penică Pancitopenie
Tulburări
ale
sistemului
imunitar Reacţii de
hipersensibi
litate, precum
Edem
angioneurotic,
Reacţii
anafilactice,
Tumefacţii
auriculare,
Afecţiuni
buloase,
Afecţiuni
exfoliative,
Urticarie,
Prurit, Erupţii
cutanate
tranzitorii şi
erupţii
Tulburări
metabolice
şi de
nutriţie* Anorexie,
Scăderea
apetitului
alimentar
†
Reducerea
moderată a
creşterii în
înălţime şi în
greutate, în
cazul
administrării
prelungite la
copii*
Tulburări
psihice* Insomnie,
Nervozi
tate Labilitate
afectivă,
Agresivitate*
, Agitaţie*, Tulburări
psihotice*,
Halucinaţii
auditive, Manie*†,
Dezorien-
tare,
Tulburări Tentative
de suicid
(inclusiv
suicid Idei delirante*†,
Tulburări de
gândire*
Dependenţă,
13
Clasificarea
MedDRA pe
aparate,
sisteme şi
organe Reacţii adverse
Frecvenţă
Foarte
frecvente Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte
rare Cu
frecvenţă
necunoscut
ă
Anxietate*†,
Depresie*#,
Iritabilitate,
Comporta-
ment
anormal,
Schimbări
bruşte ale
dispoziţiei,
Ticuri*,
Insomnie
iniţială
#,
Stare
depresivă
#,
Scăderea
libidoului
#,
Tensiune#,
Bruxism#,
Atac de
panică
# vizuale şi
tactilă*, Furie,
Ideaţie
suicidară*,
Modificări ale
dispoziţiei,
Nelinişte
†,
Tristeţe
copleşitoare,
Agravarea
ticurilor
preexistente în
cadrul
sindromului
Tourette*,
Logoree,
Hipervigilenţă,
Tulburări ale
somnului ale
libidoului,
Stări
confuzio-
nale
† reuşit)*
†,
Stare
depresivă
trecătoare*,
Gândire
anormală,
Apatie
†,
Comportam
ent
compulsiv,
Hipercon-
centrare Au fost descrise
cazuri de abuz şi
dependenţă, mai
ales în cazul
formulărilor cu
eliberare
imediată.
Tulburări
ale
sistemului
nervos Cefalee Ameţeală,
Diskinezie,
Hiperactivi-
tate
psihomotorie
, Somnolenţă
Parestezii
#,
Cefalee de
tip tensional
# Sedare,
Tremor
† ,
Letagie# Convulsie,
Mişcări
coreo-
atetozice,
Deficit
neurologic
ischemic
reversibil,
Sindrom
neuroleptic
malign
(SNM,
raportările
au fost slab
documentat
e şi în
majoritatea
cazurilor,
pacienţii
erau trataţi
şi cu alte
medicamen
te, astfel că
rolul
metilfenida
tului este
neclar). Tulburări
cerebro
vasculare*†
(inclusiv
vasculită,
hemoragii
cerebrale,
accidente
cerebrovascular
e, arterită
cerebrală,
ocluzie
cerebrală),
Convulsie de tip
grand mal*,
Migrenă
†
Tulburări
oculare Tulburări de
acomodare# Vedere
înceţoşată†,
Ochi uscat# Dificultăţi
de
acomodar
e vizuală, Midriază,
14
Clasificarea
MedDRA pe
aparate,
sisteme şi
organe Reacţii adverse
Frecvenţă
Foarte
frecvente Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte
rare Cu
frecvenţă
necunoscut
ă
Tulburări
vizuale,
Diplopie
Tulburări
acustice şi
vestibulare Vertij#
Tulburări
cardiace * Aritmie,
Tahicardie,
Palpitaţii Durere
toracică Angină
pectorală Stop
cardiac,
Infarct
miocardic Tahicardie
supraventricular
ă, Bradicardie,
Extrasistole
ventriculare,
Extrasistole
†
Tulburări
vasculare * Hipertensiun
e arterială Bufeuri# Arterită
şi/sau
ocluzie
cerebrală,
Tegumente
reci
†,
Fenomenul
Raynaud
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Tuse, Durere
orofaringiană Dispnee†
Tulburări
gastro-
intestinale Durere în
abdomenul
superior,
Diaree,
Greaţă
†,
Disconfort
abdominal
Vărsături,
Xerostomie
†,
Dispepsie# Constipaţie
†
Tulburări
hepatobiliare Alanin
aminotransfe
raza cresctă
# Enzimele
hepatice
crescute Funcţie
hepatică
anormală,
inclusiv
insuficienţă
hepatică
acută şi
comă
hepatică,
Fosfataza
alcalină
plasmatică
crescută,
Bilirubina
plasmatică
crescută
†
15
Clasificarea
MedDRA pe
aparate,
sisteme şi
organe Reacţii adverse
Frecvenţă
Foarte
frecvente Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte
rare Cu
frecvenţă
necunoscut
ă
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Alopecie,
Prurit,
Erupţie
cutanată
tranzitorie,
Urticarie Edem
angioneurotic,
Afecţiuni
buloase,
Afecţiuni
exfoliative Hiperhi
droză†,
Erupţii
cutanate
maculare,
Eritem Eritem
polimorf,
Dermatită
exfoliativă,
Erupţie fixă
medicamen
-toasă
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv Artralgie,
Rigiditate
musculară
#,
Spasme
musculare
# Mialgie
†,
Spasme
musculare Crampe
musculare
Tulburări
renale şi ale
căilor
urinare Hematurie,
polakiurie
Tulburări
ale
aparatului
genital şi
sânului Disfuncţie
erectilă# Gineco
mastie
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare Febră, Retard
de creştere
pe perioada
utilizării
prelungite la
copii*,
Fatigabilitate
†,
Iritabilitate#,
Senzaţie de
nervozitate
#,
Astenie#,
Sete# Durere
toracică Moarte
cardiacă
subită* Disconfort
toracic
†,
Hiperpirexie
Investigaţii
diagnostice Modificări
ale tensiunii
arteriale şi
ale pulsului
(de obicei o
creştere)*,
Pierdere în
greutate* Murmur
cardiac* Scăderea
numărului
trombocite-
lor, Număr
de leucocite
anormal
* Vezi pct. 4.4 # Frecvenţă rezultată din studiile clinice la adulţi şi nu din studiile clinice la copii şi adolescenţi; poate
fi relevantă şi pentru copii şi adolescenţi.
† Frecvenţă rezultată din studiile clinice la copii şi adolescenţi şi raportată cu o frecvenţă mai mare în
studiile clinice cu pacienţi adulţi.
16
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În tratamentul pacienţilor pentru supradozaj, trebuie luată în considerare eliberarea întârziată a
metilfenidatului din formulările cu durată de acţiune prelungită.
Semne şi simptome
Supradozajul acut, datorat în principal suprastimulării sistemului nervos central şi a celui simpatic se
poate manifesta prin: vărsături, agitaţie, tremurături, hiperreflexie, spasme musculare, convulsii (care
pot fi urmate de comă), euforie, confuzie, halucinaţii, delir, transpiraţii, hiperemie facială, cefalee,
hiperpirexie, tahicardie, palpitaţii, aritmii cardiace, hipertensiune arterială, midriază şi uscarea
mucoaselor.
Tratament
Nu există un antidot specific în cazul supradozajului cu metilfenidat.
Tratamentul constă în instituirea măsurilor adecvate de susţinere.
Pacientul trebuie protejat împotriva vătămărilor auto-induse şi împotriva stimulilor externi care ar
putea agrava suprastimularea preexistentă. Nu a fost stabilită eficacitatea cărbunelui activat.
Trebuie instituită terapia intensivă pentru menţinerea schimburilor adecvate circulatorii şi respiratorii;
pot fi necesare proceduri externe de răcire în caz de hiperpirexie.
Nu a fost stabilită eficacitatea dializei peritoneale sau a hemodializei extracorporeale în caz de
supradozaj cu metilfenidat.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: simpatomimetice cu acţiune centrală, codul ATC: N06BA04.
Mecanism de acţiune
Clorhidratul de metilfenidat este un stimulant slab al sistemului nervos central (SNC). Modul de
acţiune terapeutică în tulburarea hiperkinetică însoţită de deficit de atenţie (Attention Deficit
Hyperactivity Disorder-ADHD) nu este cunoscut. Se crede că metilfenidatul blochează recaptarea
noradrenalinei şi dopaminei în neuronii presinaptici şi creşte eliberarea acestor monoamine în spaţiul
extraneuronal. Metilfenidatul este un amestec racemic compus din izomerii d- şi l-. Izomerul d- este
mai activ farmacologic decât izomerul l.
17
Eficacitate şi siguranţă clinică
În studiile clinice pivot, Concerta a fost evaluat la 321 pacienţi deja stabilizaţi cu medicamente cu
eliberare imediată (EI) de metilfenidat şi la 95 pacienţi netrataţi anterior cu medicamente cu EI de
metilfenidat.
Studiile clinice au evidenţiat că efectele Concerta s-au menţinut până la 12 ore după administrarea
dozei când medicamentul s-a administrat dimineaţa, o dată pe zi.
Optsutenouăzecişi nouă (899) de adulţi cu ADHD, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 65 de ani, au fost
evaluaţi în trei studii clinice dublu-orb, controlate cu placebo, cu durata între 5 şi 13 săptămâni. S-a
demonstrat o eficacitate pe termen scurt la administrarea Concerta în doză cuprinsă între 18 şi 72
mg/zi, dar aceste rezultate nu au fost dovedite, în mod constant, la administrarea pe o perioadă mai
mare de 5 săptămâni. Într-un studiu, la care răspunsul a fost definit ca o reducere cu cel puţin 30% faţă
de momentul iniţial a scorului total Scala de evaluare ADHD pentru adulţi Conners (CAARS) al
simptomelor ADHD la 5 săptămâni (criteriu final) şi răspunsul analizat considerând că subiectii cu
date lipsă la vizita finală nu au răspuns la tratament, un procent semnificativ mai mare de pacienţi au
răspuns la administrarea Concerta în doze de 18, 36 sau 72 mg/zi comparativ cu placebo. În celelalte
două studii, în care s-a considerat că subiecţii cu date lipsă la vizita finală nu au răspuns la tratament, a
existat un avantaj numeric al administrării Concerta comparativ cu placebo, dar nu a putut fi
demonstrată o diferenţă semnificativă statistic a proporţiei pacienţilor care au întrunit criteriile
predefinite de răspuns între Concerta şi placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Metilfenidatul este absorbit rapid. După administrarea orală de Concerta la adulţi, învelişul exterior al
medicamentului se dizolvă, furnizând o concentraţie maximă de substanţă activă la aproximativ 1-2
ore. Metilfenidatul conţinut în cele două straturi interne de medicament este eliberat treptat în cursul
următoarelor ore. Concentraţiile plasmatice maxime se ating după aproximativ 6-8 ore, după care
concentraţiile plasmatice de metilfenidat scad treptat. Concerta administrat o dată pe zi reduce la
minimum fluctuaţiile între concentraţiile plasmatice maxime şi minime asociate metilfenidatului cu
eliberare imediată administrat de trei ori pe zi. Gradul de absorbţie al Concert administrată o dată pe zi
este, în general, comparabil cu cel al medicamentelor convenţionale cu eliberare imediată.
După administrarea Concerta 18 mg o dată pe zi la 36 adulţi, parametrii medii farmacocinetici au fost:
C
max 3,7 1,0 ng/ml, Tmax 6,8 1,8 ore, ASCinf 41,8 13,9 ng•oră/ml şi t½ 3,5 0,4 ore.
Nu s-au observat diferenţe în farmacocinetica medicamentului Concerta după administrarea în doză
unică şi repetată, indicând absenţa unei acumulări semnificative a medicamentului. ASC şi t
½ după
administrarea repetată o dată pe zi sunt similare cu cele obţinute după prima doză de Concerta 18 mg.
După administrarea de Concerta în doze unice de 18, 36 şi 54 mg/zi la adulţi, C
max şi ASC(0-inf) ale
metilfenidatului au fost proporţionale cu doza.
Distribuţie
După administrare orală, concentraţiile plasmatice ale metilfenidatului la adulţi scad biexponenţial.
După administrarea orală de Concerta timpul de înjumătăţire plasmatică al metilfenidatului la adulţi a
fost de aproximativ 3,5 ore. Procentul de legare al metilfenidatului şi metaboliţilor săi de proteinele
plasmatice este de aproximativ 15%. Volumul aparent de distribuţie al metilfenidatului este de
aproximativ 13 litri/kg.
18
Metabolizare
La oameni, metilfenidatul este metabolizat în principal prin deesterificare la acid acetic alfa-fenil-
piperidinic (AFP, atinge concentraţii de aproximativ 50 de ori faţă de concentraţia substanţei
netransformate) care are o activitate farmacologică redusă sau absentă. La adulţi, metabolizarea
Concerta administrat în doză unică zilnică, evaluată după metabolizarea la AFP, este similară cu cea a
metilfenidatului administrat de trei ori pe zi. Metabolizarea dozelor unice zilnice de Concerta,
administrate o dată pe zi şi repetat, este similară.
Eliminare
După administrare de Concerta la adulţi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
metilfenidatului a fost de aproximativ 3,5 ore. După administrare orală, aproximativ 90% din doză se
excretă în urină şi 1-3% în materiile fecale, ca metaboliţi, în decurs de 48 până la 96 ore. Cantităţi mici
de metilfenidat netransformat se regăsesc în urină (mai puţin de 1%). Principalul metabolit urinar este
acidul acetic alfa-fenil-piperidinic (60-90%).
La om, după administrarea orală de metilfenidat marcat radioactiv, aproximativ 90% din acesta este
regăsit în urină. Principalul metabolit urinar este AFP, răspunzător de aproximativ 80% din doză.
Efecte ale alimentelor
La pacienţi nu au existat diferenţe în parametrii farmacocinetici sau farmacodinamici ai Concerta când
acesta a fost administrat după un mic dejun bogat în grăsimi sau pe stomacul gol.
Grupe speciale de pacienţi
Sex
La adulţi sănătoşi, valorile medii ajustate în funcţie de doză ASC
(0-inf) pentru Concerta au fost de 36,7
ng•oră/ml la bărbaţi şi 37,1 ng•oră/ml la femei, fără diferenţe notabile între cele două grupuri.
Rasă
La adulţi sănătoşi care utilizează Concerta, ASC
(0-inf) ajustată în funcţie de doză a fost constantă în
grupurile etnice; cu toate acestea, mărimea eşantionului poate să fi fost insuficientă pentru a detecta
variaţii etnice în farmacocinetică.
Vârstặ
Farmacocinetica Concerta nu a fost studiată la copii cu vârsta sub 6 ani. La copii cu vârsta între 7-12
ani, parametrii farmacocinetici ai Concerta după 18, 36 şi 54 mg au fost (valori medii DS): C
max 6,0
1,3, respectiv, 11,3 2,6 şi 15,0 3,8 ng/ml, T
max 9,4 0,02, respectiv 8,1 1,1, 9,1 2,5 h, şi ASC
0-11,5 50,4 7,8, respectiv 87,7 18,2, 121,5 37,3 ng•oră/ml.
Insuficienţă renală
Nu există experienţă privind utilizarea Concerta la pacienţii cu insuficienţă renală. După administrarea
orală de metilfenidat marcat radioactiv la om, metilfenidatul a fost metabolizat în proporţie mare şi
aproximativ 80% din cantitatea radioactivă a fost excretată în urină sub formă de AFP. Deoarece
clearance-ul renal nu este o cale importantă de eliminare pentru metilfenidat, este de aşteptat ca
insuficienţa renală să aibă un efect slab asupra farmacocineticii Concerta.
Insuficienţă hepatică
Nu există experienţă privind utilizarea Concerta la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
19
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitate
În studiile de carcinogenitate la şoarece şi şobolan, extinse pe toată durata de viaţă, s-a înregistrat un
număr crescut de tumori hepatice maligne numai la şoarecii masculi. Nu se cunoaşte importanţa pentru
om a acestor descoperiri.
Metilfenidatul nu a afectat performanţele reproductive sau fertilitatea la doze multiple mici ai dozei
clinice.
Dezvoltare embrionară/fetală în cursul sarcinii
Metilfenidatul nu este considerat a fi teratogen la şobolai şi iepure. S-au observat toxicitate fetală
(adică pierderea totală a puilor abia fătaţi) şi toxicitate maternă la doze toxice pentru mamă.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Concerta 18 mg comprimate cu eliberare prelungită
Butilhidroxitoluen (E 321)
Acetat de celuloză
Hipromeloză (E 464)
Acid fosforic concentrat
Poloxamer 188
Polietilenoxid 200K
Polietilenoxid 7000K
Povidonă K 29-32
Clorură de sodiu
Acid stearic
Acid succinic
Oxid negru de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
Concerta 36 mg comprimate cu eliberare prelungită
Butilhidroxitoluen (E 321)
Acetat de celuloză
Hipromeloză (E464)
Acid fosforic concentrat
Poloxamer 188
Polietilenoxid 200K
Polietilenoxid 7000K
Povidonă K 29-32
Clorură de sodiu
Acid stearic
Acid succinic
Oxid negru de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
Concerta 54 mg comprimate cu eliberare prelungită
Butilhidroxitoluen (E 321)
Acetat de celuloză
Hipromeloză (E464)
Acid fosforic concentrat
20
Poloxamer 188
Polietilenoxid 200K
Polietilenoxid 7000K
Povidonă K 29-32
Clorură de sodiu
Acid stearic
Acid succinic
Oxid negru de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)Oxid roșu de fer (E 172
Film colorat
Concerta 18 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxid galben de fer (E 172)
Hipromeloză (E 464)
Lactoză monohidrat
Acid stearic
Dioxid de titan (E 171)
Triacetină
Concerta 36 mg comprimate cu eliberare prelungită
Hipromeloză (E464)
Lactoză monohidrat
Acid stearic
Dioxid de titan (E 171)
Triacetină
Concerta 54 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxid galben de fer (E 172)
Oxid roşu de fer (E 172)
Hipromeloză (E464)
Lactoză monohidrat
Acid stearic
Dioxid de titan (E 171)
Triacetinặ
Film transparent
Concerta 18 mg comprimate cu eliberare prelungită
Ceară Carnauba
Hipromeloză (E 464)
Macrogol 400
Concerta 36 mg comprimate cu eliberare prelungită
Ceară Carnauba
Hipromeloză (E464)
Macrogol 400
Concerta 54 mg comprimate cu eliberare prelungită
Ceară Carnauba
Hipromeloză (E464)
Macrogol 400
Cerneală de imprimare
Concerta 18 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxid negru de fer (E 172)
Hipromeloză (E 464)
21
Alcool izopropilic
Propilenglicol
Apă purificată
Concerta 36 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxid negru de fer (E 172)
Hipromeloză (E464)
Alcool izopropilic
Propilenglicol
Apă purificată
Concerta 54 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxid negru de fer (E 172)
Hipromeloză (E464)
Alcool izopropilic
Propilenglicol
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se ţine flaconul bine închis pentru a fi protejat de umezeală. A nu se păstra la temperaturi peste
30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din polietilenă de înaltă densitate (PEÎD), cu sistem de închidere securizat pentru copii din
polipropilenă şi cu o pungă sau două pungi cu desicant silicagel incluse.
28 sau 30 comprimate cu eliberare prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Janssen Pharmaceutica N.V.
Turnhoutseweg 30, B-2340 Beerse
Belgia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5339/2013/01-02
22
5340/2013/01-02
5341/2013/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Iunie 2008
Reautorizare – Ianuarie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Concerta 18 mg comprimate cu eliberare prelungită
Concerta 36 mg comprimate cu eliberare prelungită
Concerta 54 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de metilfenidat 18 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: conţine lactoză 6,49 mg.
Un comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de metilfenidat 36 mg.
Excipient: lactoză 14,44 mg.
Un comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de metilfenidat 54 mg.
Excipient: lactoză 7,6 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimate filmate, oblongi, de culoare galbenă şi inscripţionate cu cerneală neagră cu “alza 18” pe o
faţă.
Comprimate filmate, oblongi, de culoare albă şi inscripţionate cu cerneală neagră cu “alza 36” pe o
faţă.
Comprimate filmate, oblongi, de culoare roşu-maroniu şi inscripţionate cu cerneală neagră cu “alza
54” pe o faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tulburare hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD)
Concerta este indicat ca parte a unui program amplu de tratament al tulburării hiperkinetice cu deficit
de atenţie (ADHD) la copii cu vârsta de cel puţin 6 ani în cazul în care doar măsurile corective s-au
dovedit insuficiente. Tratamentul trebuie efectuat sub supravegherea unui specialist în tulburările
comportamentale întâlnite la copii. Diagnosticul trebuie stabilit în conformitate cu criteriile DSM-IV
sau cu ghidurile ICDactuale şi trebuie să aibă la bază o anamneză şi o evaluare completă a pacientului.
Diagnosticul nu poate fi stabilit doar pe baza prezenţei unuia sau mai multor simptome.
2
Etiologia specifică a acestui sindrom este necunoscută şi diagnosticarea nu se poate face cu un singur
test de diagnostic. Diagnosticul adecvat necesită folosirea resurselor medicale şi psihologice
specializate, precum şi a resurselor educaţionale şi sociale.
Un program amplu de tratament include de obicei metode psihologice, educaţionale şi sociale, precum
şi farmacoterapie şi are ca scop stabilizarea copiilor cu un sindrom comportamental caracterizat prin
simptome care pot include antecedente cronice de incapacitate de concentrare a atenţiei pe o perioadă
scurtă de timp, neatenţie, labilitate emoţională, impulsivitate, hiperactivitate moderată până la severă,
semne neurologice minore şi EEG anormal. Capacitatea de învăţare poate să fie sau nu afectată.
Tratamentul cu Concerta nu este indicat la toţi copiii cu ADHD şi decizia de administrare a
medicamentului trebuie să se bazeze pe o evaluare completă a severităţii şi cronicităţii simptomelor
copilului corelate cu vârsta acestuia.
Plasamentul educaţional adecvat este esenţial şi, în general, este necesară şi intervenţia psihosocială.
Atunci când metodele corective se dovedesc insuficiente, decizia de a prescrie un stimulant trebuie să
se bazeze pe o evaluare riguroasă a severităţii simptomelor copilului. Administrarea de metilfenidat
trebuie făcută, întotdeauna, în conformitate cu indicaţia pentru care există aprobare şi în conformitate
cu ghidurile de prescriere/diagnostic.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui specialist în tulburările comportamentale
întâlnite la copii şi/sau adolescenţi.
Evaluare înainte de tratament
Înainte de prescrierea medicamentului, este necesară o evaluare cardiovasculară iniţială a pacientului
care include măsurarea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardice. Trebuie să existe o anamneză
completă pentru documentarea medicaţiei concomitente, care să conţină tulburările sau simptomele
psihice şi medicale comorbide, din trecut sau prezent, antecedentele heredocolaterale de moarte
cardiacă subită/deces inexplicabil şi înregistrarea corectă pe un grafic de creştere a înălţimii şi a
greutăţii înainte de începerea tratamentului (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Monitorizare continuă
Creşterea, statusul cardiovascular şi psihic trebuie monitorizate permanent (vezi şi pct. 4.4).
Tensiunea arterială şi pulsul trebuie trecute într-un grafic statistic de creştere la fiecare ajustare a
dozei şi, ulterior, cel puţin o dată la 6 luni;
Înălţimea, greutatea şi apetitul alimentar trebuie măsurate cel puţin o dată la 6 luni şi trebuie să se
regăsească într-un grafic de creştere;
Apariţia tulburărilor psihice de novo sau agravarea celor preexistente trebuie monitorizate la
fiecare ajustare a dozei şi, ulterior, cel puţin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită.
Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru evaluarea riscului de abatere de la tratament, administrare
necorespunzătoare şi dependenţă de metilfenidat.
Doze
Stabilire treptată a dozei
Este necesară o atentă stabilire treptată a dozei la începutul tratamentului cu Concerta. Stabilirea
treptată a dozei trebuie începută de la cea mai mică doză posibilă. Medicii care doresc să prescrie doze
cuprinse între 18 mg şi 36 mg pot recomanda o doză de metilfenidat de 27 mg.
3
Pot fi disponibile şi alte concentraţii ale acestui medicament sau alte medicamente care conţin
metilfenidat.
Doza poate fi stabilită prin creşteri treptate de 18 mg. În general, ajustarea dozei se poate efectua la
intervale de aproximativ o săptămână.
Doza zilnică maximă de Concerta este de 54 mg.
Pacienţi netrataţi anterior cu metilfenidat: experienţa clinică cu Concerta este redusă la aceşti pacienţi
(vezi pct. 5.1). Concerta poate să nu fie indicat la toţi copiii cu sindrom ADHD. Pentru pacienţii la
care se iniţiază tratament cu metilfenidat, pot fi considerate ca fiind suficiente doze mai mici de
metilfenidat în forme farmaceutice cu durată scurtă de acţiune. Creşterea treptată a dozei trebuie făcută
cu prudenţă de către medic pentru a evita dozele mari, inutile, de metilfenidat. Doza iniţială
recomandată de Concerta la pacienţii care nu utilizează în mod obişnuit metilfenidat sau la pacienţii
aflaţi în tratament cu alte psihostimulante decât metilfenidatul este de 18 mg o dată pe zi.
Pacienţi care utilizează în mod obişnuit metilfenidat: doza recomandată de Concerta la pacienţii care
utilizează în mod obişnuit metilfenidat de trei ori pe zi în doze de 15-45 mg pe zi este prezentată în
Tabelul 1. Recomandările de dozaj au la bază regimul de doze actual şi raţionamentul clinic.
TABELUL 1
Conversia recomandată a dozelor de la alte regimuri de doze de clorhidrat de metilfenidat, unde
sunt disponibile, la Concerta
Doza zilnică anterioară de clorhidrat de
metilfenidat Doza recomandată de Concerta
5 mg metilfenidat de trei ori pe zi 18 mg o dată pe zi
10 mg metilfenidat de trei ori pe zi 36 mg o dată pe zi
15 mg metilfenidat de trei ori pe zi 54 mg o dată pe zi
Dacă nu se observă o ameliorare, după stabilirea treptată adecvată a dozei pe o perioadă de o lună,
administrarea medicamentului trebuie întreruptă.
Utilizare pe termen lung (peste 12 luni) la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea utilizării pe termen lung a metilfenidatului nu au fost evaluate sistematic în
cadrul studiilor clinice controlate. Tratamentul cu metilfenidat nu trebuie şi nu este necesar să se
prelungească pe o perioadă de timp nedefinită. Tratamentul cu metilfenidat este de obicei întrerupt în
timpul pubertăţii sau după încheierea acesteia. Medicul care decide să folosească metilfenidatul pe o
perioadă mai lungă (peste 12 luni) la copiii şi adolescenţii cu ADHD trebuie să reevalueze periodic
utilitatea folosirii pe termen lung a medicamentului pentru fiecare pacient în parte prin stabilirea unor
perioade de probă fără medicaţie pentru a putea evalua funcţionalitatea pacientului în absenţa
farmacoterapiei. Se recomandă ca tratamentul cu metilfenidat să se întrerupă cel puţin o dată pe an
(de preferinţă, în timpul vacanţelor şcolare) pentru a evalua starea copilului. Se poate constata un
progres susţinut când medicamentul este întrerupt temporar sau permanent.
Reducere a dozei şi întrerupere a tratamentului
Tratamentul trebuie oprit dacă simptomele nu se ameliorează după o ajustare adecvată a dozei pe
parcursul unei perioade de o lună. Dacă se produce o agravare paradoxală a simptomelor sau dacă apar
alte evenimente adverse grave, doza trebuie redusă sau tratamentul trebuie întrerupt.
4
Adulţi
La adolescenţii ale căror simptome persistă şi la vârsta adultă şi la care tratamentul a demonstrat
beneficii clare, poate fi oportună continuarea tratamentului şi la vârsta adultă. Cu toate acestea, nu este
recomandată iniţierea tratamentului cu Concerta la adulţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Vârstnici
Metilfenidatul nu trebuie utilizat în cazul pacienţilor vârstnici. Siguranţa şi eficacitatea
medicamentului nu au fost stabilite la această grupă de vârstă.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Metilfenidatul nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 6 ani. Siguranţa şi eficacitatea medicamentului
nu au fost stabilite la această grupă de vârstă.
Mod de administrare
Concerta trebuie înghiţit întreg cu ajutorul lichidelor şi nu trebuie mestecat, rupt sau sfărâmat (vezi
pct. 4.4).
Concerta poate fi administrat cu sau fără alimente (vezi pct. 5.2).
Concerta se administrează o dată pe zi, dimineaţa.
4.3 Contraindicaţii
Sensibilitate cunoscută la metilfenidat sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct.
6.1.
Glaucom
Feocromocitom
Pe perioada tratamentului cu inhibitori neselectivi, ireversibili de monoaminooxidază
(MAO) sau după cel puţin 14 zile de la întreruperea acestor medicamente, din cauza
riscului de producere a crizelor hipertensive (vezi pct. 4.5)
Hipertiroidism sau tireotoxicoză
Diagnostic sau antecedente de depresie severă, anorexie nervoasă/tulburări anorexice,
tendinţe suicidare, simptome psihotice, tulburări severe de dispoziţie, manie,
schizofrenie sau tulburări de personalitate de tip psihopatic/borderline
Diagnostic sau antecedente de tulburare afectivă bipolară episodică de tip I severă
(care nu este bine controlată)
Tulburări cardiovasculare preexistente, inclusiv hipertensiune arterială severă,
insuficienţă cardiacă, boală ocluzivă arterială, angină pectorală, afecţiuni cardiace
congenitale semnificative din punct de vedere hemodinamic, cardiomiopatii, infarct
miocardic, aritmii cardiace care pot pune viaţa în pericol şi canalopatii (afecţiuni
determinate de disfuncţii ale canalelor ionice)
Tulburări cerebrovasculare preexistente, anevrism cerebral, anomalii vasculare,
inclusiv vasculită sau accident vascular cerebral.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu metilfenidat nu este indicat la toţi copiii cu ADHD şi decizia de administrare a
medicamentului trebuie să se bazeze pe o evaluare completă a severităţii şi cronicităţii simptomelor
copilului raportate la vârsta acestuia.
5
Utilizare pe termen lung (peste 12 luni) la copii şi adolescenţi
Profilul de eficacitate şi siguranţă, în cazul folosirii pe termen lung a metilfenidatului, nu a fost evaluat
sistematic în cadrul studiilor clinice controlate. Tratamentul cu metilfenidat nu trebuie şi nu este
necesar să se prelungească pe o perioadă de timp nedefinită. Tratamentul cu metilfenidat este, de
obicei, întrerupt în timpul pubertăţii sau după încheierea acesteia. Pacienţii în terapie pe termen lung
(adică peste 12 luni) trebuie monitorizaţi cu atenţie în conformitate cu instrucţiunile de la punctele 4.2
şi 4.4 cu privire la funcţia cardiovasculară, creşterea, apetitul, apariţia tulburărilor psihice de novo sau
agravarea celor preexistente. Tulburările psihice ce trebuie monitorizate sunt descrise mai jos şi includ
(dar nu se limitează la) ticuri vocale sau motorii, comportament ostil sau agresiv, agitaţie, anxietate,
depresie, psihoză, manie, idei delirante, iritabilitate, lipsa spontaneităţii, retragere în sine şi
perseverenţă excesivă.
Medicul care decide să folosească metilfenidatul pe o perioadă mai lungă (peste 12 luni) la copiii şi
adolescenţii cu ADHD trebuie să reevalueze periodic utilitatea folosirii pe termen lung a
medicamentului la fiecare pacient în parte prin stabilirea unor perioade de probă fără medicaţie pentru
a putea evalua funcţionalitatea pacientului în absenţa farmacoterapiei. Se recomandă ca tratamentul cu
metilfenidat să se întrerupă cel puţin o dată pe an (de preferinţă, în timpul vacanţelor şcolare) pentru a
evalua starea copilului. Se poate constata un progres susţinut când medicamentul este întrerupt
temporar sau permanent.
Utilizare la adulţi
Siguranţa şi eficacitatea medicamentului nu au fost stabilite în cazul iniţierii tratamentului la adulţi sau
continuarea de rutină a tratamentului după vârsta de 18 ani. Dacă nu a fost încununată de succes
întreruperea tratamentului atunci când adolescentul a împlinit 18 ani, poate fi necesară continuarea
tratamentului şi la vârsta adultă. Necesitatea continuării tratamentului la aceşti adulţi trebuie revizuită
regulat şi evaluată anual.
Utilizare la vârstnici
Metilfenidatul nu trebuie folosit la vârstnici. Siguranţa şi eficacitatea medicamentului nu au fost
stabilite la această grupă de vârstă.
Folosire la copii cu vârsta sub 6 ani
Metilfenidatul nu trebuie folosit în cazul copiilor cu vârsta sub 6 ani. Siguranţa şi eficacitatea
medicamentului nu au fost stabilite la această grupă de vârstă.
Funcţie cardiovasculară
Pacienţilor care sunt luaţi în considerare pentru tratament cu medicaţie stimulantă trebuie să li se facă
o anamneză completă (inclusiv evaluarea antecedentelor heredocolaterale de moarte cardiacă subită
sau deces inexplicabil sau aritmie malignă) şi un examen clinic obiectiv pentru a evalua prezenţa
afecţiunilor cardiace, precum şi alte evaluări cardiace suplimentare de specialitate, dacă rezultatele
iniţiale sugerează astfel de antecedente sau afecţiuni. Pacienţii la care apar simptome precum palpitaţii,
dureri toracice puternice, sincope inexplicabile, dispnee sau alte simptome care sugerează afecţiuni
cardiace care survin pe perioada tratamentului cu metilfenidat, trebuie să fie supuşi de îndată unor
evaluări cardiace de specialitate.
Analiza datelor obţinute în urma studiilor clinice cu metilfenidat la copiii şi adolescenţii cu ADHD a
demonstrat că pacienţii cărora li s-a administrat metilfenidat au prezentat frecvent o creştere de peste
10 mmHg a tensiunii sistolice şi diastolice faţă de pacienţii din grupul de control. Consecinţele clinice
pe termen scurt şi pe termen lung ale acestor efecte la nivel cardiovascular la copii şi adolescenţi nu
sunt cunoscute. Ca urmare a rezultatelor observate în studiile clinice, nu poate fi exclusă posibilitatea
apariţiei complicaţiilor clinice, în special atunci când tratamentul iniţiat în copilărie/adolescenţă este
continuat la vârsta adultă. Se recomandă precauţie în tratarea pacienţilor a căror stare clinică
6
determinată de boli preexistente poate fi afectată de creşterea tensiunii arteriale sau a pulsului.
Vezi pct. 4.3 pentru lista afecţiunilor în care tratamentul cu metilfenidat este contraindicat.
Funcţia cardiovasculară trebuie monitorizată cu atenţie. Tensiunea arterială şi pulsul trebuie
înregistrate pe un grafic statistic la fiecare ajustare a dozei, iar, ulterior, cel puţin la un interval
de 6 luni.
Folosirea metilfenidatului este contraindicată în cazul anumitor tulburări cardiace preexistente, cu
excepţia cazurilor în care s-a obţinut acordul pentru administrare din partea unui specialist în
cardiologie pediatrică (vezi pct. 4.3).
Moarte subită şi anomalii cardiace structurale preexistente sau alte afecţiuni cardiace grave
Moartea subită a fost raportată în asociere cu utilizarea stimulantelor sistemului nervos central la copiii
trataţi cu doze uzuale, dintre care unii prezentau anomalii cardiace structurale sau alte probleme
cardiace grave. Deşi chiar şi numai problemele cardiace grave pot implica un risc crescut de moarte
subită, medicamentele stimulante nu sunt recomandate la copiii sau adolescenţii cu anomalii cardiace
structurale, cardiomiopatie, tulburări grave ale ritmului cardiac sau alte probleme cardiace grave care
pot determina o vulnerabilitate crescută faţă de efectele simpatomimetice ale medicamentelor
stimulante.
Utilizare inadecvată şi evenimente cardiovasculare
Utilizarea inadecvată a stimulantelor sistemului nervos central poate fi asociată cu moarte subită şi alte
evenimente adverse cardiovasculare grave.
Tulburări cerebrovasculare
Vezi punctul 4.3 unde sunt enumerate tulburările cerebrovasculare în care este contraindicat
tratamentul cu metilfenidat. Pacienţii cu factori de risc suplimentari (antecedente de afecţiuni
cardiovasculare, medicaţie concomitentă pentru creşterea tensiunii) trebuie monitorizaţi la fiecare
vizită cu privire la semnele şi simptomele neurologice care pot apărea după începerea tratamentului cu
metilfenidat.
Vasculita cerebrală pare să fie o reacţie idiosincrazică foarte rară care apare în urma expunerii la
metilfenidat. Există puţine date care să sugereze că pacienţii cu un risc mai mare pot fi identificaţi, iar
declanşarea iniţială a simptomelor poate fi primul indiciu al unei probleme clinice coexistente.
Diagnosticul precoce, pe baza unui grad mare de suspiciune, poate permite întreruperea imediată a
metilfenidatului şi începerea tratamentului adecvat. Aşadar, diagnosticul trebuie luat în considerare la
toţi pacienţii la care se observă noi simptome neurologice compatibile cu ischemia cerebrală pe
perioada tratamentului cu metilfenidat. Aceste simptome pot inc
lude cefalee severă, amorţeală,
slăbiciune, paralizie şi dificultăţi de coordonare, de vedere, de vorbire, de limbaj sau de memorie.
Tratamentul cu metilfenidat nu este contraindicat în cazul pacienţilor cu paralizie cerebrală
hemiplegică.
Tulburări psihice
Comorbiditatea afecţiunilor psihice în ADHD este frecvent întâlnită şi trebuie luată în considerare
când se prescriu medicamente stimulante. În cazul apariţiei simptomelor psihice sau a exacerbării
afecţiunilor psihice preexistente, tratamentul cu metilfenidat trebuie administrat doar dacă beneficiul
depăşeşte riscurile potenţiale pentru pacient.
Apariţia sau agravarea tulburărilor psihice trebuie monitorizată la fiecare ajustare a dozei,
ulterior cel puţin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită; în unele cazuri poate fi necesară
întreruperea tratamentului.
7
Exacerbare a simptomelor psihotice sau maniacale preexistente
În cazul pacienţilor psihotici, administrarea de metilfenidat poate exacerba simptomele tulburărilor
comportamentale şi ale tulburărilor de gândire.
Apariţia de noi simptome psihotice sau maniacale
Simptomele psihotice apărute în urma tratamentului (halucinaţii vizuale/tactile/auditive şi idei
delirante) sau manie la copiii şi adolescenţii fără antecedente de afecţiuni psihotice sau manie pot fi
determinate de metilfenidat administrat în doze uzuale. Dacă apar simptome psihotice sau maniacale,
trebuie luată în considerare o posibilă relaţie de cauzalitate cu metilfenidatul şi poate fi necesară
întreruperea tratamentului.
Agresivitate sau comportament ostil
Apariţia sau agravarea comportamentelor agresive sau ostile pot fi determinate de tratamentul cu
stimulante. Pacienţii trataţi cu metilfenidat trebuie monitorizaţi îndeaproape cu privire la apariţia sau
agravarea comportamentelor agresive sau ostile la iniţierea tratamentului, la fiecare ajustare a dozei şi
apoi cel puţin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită. Medicii trebuie să evalueze necesitatea ajustării
regimului terapeutic la pacienţii care prezintă modificări comportamentale, ţinând cont de faptul că
scăderea sau creşterea dozei ar putea fi necesară. Poate fi luată în considerare întreruperea
tratamentului.
Tendinţe suicidare
Pacienţii care dezvoltă ideaţie suicidară sau comportament suicidar pe perioada tratamentului pentru
ADHD trebuie evaluaţi imediat de către medicul curant. Trebuie acordată atenţie exacerbării
afecţiunilor psihice preexistente şi posibilităţii ca tratamentul cu metilfenidat să aibă un rol
determinant. Poate fi necesar tratamentul afecţiunilor psihice preexistente şi trebuie avută în vedere
posibilitatea întreruperii tratamentului cu metilfenidat.
Ticuri
Metilfenidatul este asociat cu declanşarea sau exacerbarea ticurilor motorii şi verbale. De asemenea, a
fost raportată agravarea sindromului Tourette. Trebuie evaluate antecedentele heredocolaterale, iar
evaluarea clinică a ticurilor sau a sindromului Tourette, la copii, trebuie făcută înainte de administrarea
metilfenidatului. Pacienţii trebuie monitorizaţi regulat şi trebuie observate apariţia sau agravarea
ticurilor pe parcursul tratamentului cu metilfenidat. Monitorizarea trebuie să aibă loc la fiecare
ajustare a dozei şi apoi cel puţin o dată la 6 luni sau la fiecare vizită.
Anxietate, agitaţie sau stare de tensiune
Metilfenidatul este asociat cu agravarea stărilor preexistente de anxietate, agitaţie sau tensiune.
Evaluarea clinică a anxietăţii, a agitaţiei şi a stării de tensiune trebuie să preceadă administrarea de
metilfenidat şi pacienţii trebuie să fie monitorizaţi regulat pentru urmărirea apariţiei sau a
agravării acestor simptome pe perioada tratamentului, la fiecare ajustare a dozei şi apoi cel
puţin o dată la 6 luni sau la fiecare vizită.
Forme ale tulburării bipolare
O atenţie deosebită trebuie acordată utilizării metilfenidatulu
i în tratamentul ADHD la pacienţii cu
tulburări bipolare comorbide (inclusiv în tulburarea bipolară tip I netratată sau alte forme ale tulburării
bipolare), din cauza riscului apariţiei unui episod mixt/maniacal la aceşti pacienţi. Înainte de începerea
tratamentului cu metilfenidat, pacienţii cu simptome depresive comorbide trebuie evaluaţi
corespunzător pentru a determina dacă există riscul apariţiei tulburării bipolare; evaluările trebuie să
includă o anamneză psihiatrică detaliată, inclusiv antecedente heredocolaterale de suicid, tulburare
bipolară şi depresie. O monitorizare continuă adecvată este esenţială în cazul acestor pacienţi
8
(vezi mai sus ‘Tulburări psihice’ şi pct. 4.2). Pacienţii trebuie monitorizaţi pentru apariţia
simptomelor la fiecare ajustare a dozei, iar apoi cel puţin o dată la 6 luni şi la fiecare vizită.
Creştere
În cazul folosirii metilfenidatului pe termen lung la copii, au fost raportate o reducere relativă a
creşterii în greutate şi o întârziere a creşterii.
Efectele metilfenidatului asupra înălţimii şi greutăţii finale nu se cunosc în prezent şi sunt încă în
studiu.
Creşterea trebuie monitorizată pe parcursul tratamentului cu metilfenidat: înălţimea, greutatea
şi apetitul alimentar trebuie înregistrate cel puţin o dată la 6 luni şi trebuie să se regăsească
într-un grafic de creştere. Ar putea fi necesară întreruperea tratamentului în cazul pacienţilor care nu
cresc sau care nu câştigă corespunzător în înălţime sau în greutate.
Convulsii
Metilfenidatul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii epileptici. Metilfenidatul poate coborî pragul
convulsivant la pacienţii cu antecedente convulsive, la pacienţii cu antecedente de anomalii EEG în
absenţa convulsiilor şi, rar, la pacienţii fără antecedente de convulsii şi anomalii EEG. Dacă frecvenţa
convulsiilor creşte sau dacă se declanşează convulsii noi, tratamentul cu metilfenidat trebuie întrerupt.
Dependenţă, folosire inadecvată sau abatere de la tratament
Pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie cu privire la riscurile ce pot apărea în urma abaterilor de la
tratament, a folosirii inadecvate şi a dependenţei de metilfenidat.
Metilfenidatul trebuie folosit cu atenţie în cazul pacienţilor cu antecedente de dependenţă de alcool sau
de medicamente, din cauza potenţialului de dependenţă, folosirii inadecvate sau abaterii de la
tratament.
Dependenţa cronică de metilfenidat poate duce la toleranţă marcată şi dependenţă psihologică cu grade
variate de comportamente anormale. Se pot produce episoade psihotice manifeste, mai ales ca răspuns
la dependenţa parenterală.
Vârsta pacienţilor, prezenţa factorilor de risc pentru tulburările apărute din cauza dependenţei de
substanţe (cum sunt tulburarea opoziţional-sfidătoare comorbidă sau tulburarea comportamentală şi
tulburarea bipolară), dependenţa de substanţe în antecedente sau prezent, toate acestea trebuie luate în
considerare când se stabileşte un tratament pentru ADHD. Se recomandă precauţie în cazul pacienţilor
instabili emoţional, precum cei cu antecedente de dependenţă de medicamente sau de alcool, deoarece
aceşti pacienţi pot să-şi crească doza din proprie iniţiativă.
Pentru pacienţii dependenţi de substanţe care prezintă un risc mare, este posibil ca metilfenidatul sau
alte stimulante să nu fie potrivite şi în acest caz trebuie avut în vedere tratamentul cu medicamente
nestimulante.
Întrerupere a tratamentului
Este necesară o supraveghere atentă când se întrerupe administrarea medicamentului, deoarece aceasta
poate scoate la iveală o depresie sau o supraactivitate cronică. La unii pacienţi este necesară
monitorizarea pe termen lung.
Este necesară o supraveghere atentă atunci când se întrerupe folosirea abuzivă a medicamentului,
deoarece poate apare o depresie severă.
9
Oboseală
Metilfenidatul nu trebuie utilizat pentru prevenirea sau tratamentul stărilor normale de oboseală.
Excipienţi: intoleranţă la galactoză
Acest medicament conţine lactoză: pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Alegerea formulării de metilfenidat
Alegerea formulării medicamentului care conţine metilfenidat trebuie să fie făcută de medicul curant
pentru fiecare pacient în parte şi în funcţie de durata dorită a efectului.
Detectare a drogurilor
Acest medicament conţine metilfenidat, care poate induce rezultate fals pozitive la testele de
diagnostic pentru amfetamine, mai ales în cazul screening-ului prin metode imunologice.
Insuficienţă renală sau hepatică
Nu există experienţă privind utilizarea metilfenidatului la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică.
Efecte hematologice
Siguranţa tratamentului pe termen lung cu metilfenidat nu este pe deplin cunoscută. În cazul apariţiei
leucopeniei, trombocitopeniei, anemiei sau a altor modificări, inclusiv a celor care indică afecţiuni
hepatice sau renale grave, trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului.
Potenţial de producere a obstrucţiei gastro-intestinale
Deoarece comprimatul de Concerta nu se deformează şi nu îşi modifică forma în tractul gastro-
intestinal (GI), în mod normal nu trebuie administrat pacienţilor cu afecţiuni preexistente severe de
îngustare GI (patologică sau iatrogenă) sau în cazul pacienţilor cu disfagie sau probleme semnificative
de ingerare a comprimatelor. Au fost raportate cazuri rare de simptome obstructive în cazul pacienţilor
cu stricturi cunoscute în asociere cu ingestia medicamentelor cu formulări nedeformabile cu eliberare
prelungită.
Deoarece comprimatul de Concerta este dintre cele cu eliberare prelungită, acesta trebuie administrat
doar pacienţilor care pot să înghită comprimatul întreg. Pacienţii trebuie informaţi despre faptul că,
Concerta trebuie înghiţit întreg, cu ajutorul lichidelor. Comprimatele nu trebuie mestecate, rupte sau
sfărâmate. Medicamentul este conţinut într-o peliculă neabsorbabilă concepută special pentru a elibera
substanţa activă într-un ritm controlat. Învelişul comprimatului este eliminat din corp, pacienţii nu
trebuie să se îngrijoreze dacă se întâmplă să observe în scaun ceva asemănător unui comprimat.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni farmacocinetice
Nu se cunoaşte modul în care metilfenidatul poate afecta concentraţiile plasmatice ale medicamentelor
administrate concomitent. Prin urmare, se recomandă precauţie în cazul asocierii metilfenidatului cu
alte medicamente, mai ales cu cele cu indice terapeutic îngust.
Metilfenidatul nu este metabolizat de citocromul P450 într-o măsură relevantă clinic. Nu se aşteaptă ca
inductorii sau inhibitorii citocromului P450 să aibă un impact relevant asupra farmacocineticii
10
metilfenidatului. Pe de altă parte, enantiomerii d- şi l- ai metilfenidatului nu inhibă în mod relevant
izoenzimele 1A2, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 sau 3A ale citocromului P450.
Cu toate acestea, există raportări care indică faptul că metilfenidatul poate inhiba metabolizarea
anticoagulantelor cumarinice, a anticonvulsivantelor (de exemplu fenobarbital, fenitoină, primidonă) şi
a unor antidepresive (triciclice şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei). La iniţierea sau oprirea
tratamentului cu metilfenidat, poate fi necesară ajustarea dozei pentru medicamentele deja
administrate şi determinarea concentraţiilor plasmatice ale medicamentelor (sau a timpului de
coagulare pentru anticoagulantele cumarinice).
Interacţiuni farmacodinamice
Medicamente antihipertensive
Metilfenidatul poate scădea eficacitatea medicamentelor folosite în tratamentul hipertensiunii arteriale.
Utilizare împreună cu medicamente care cresc tensiunea arterială
Se recomandă administrarea cu precauţie a metilfenidatului împreună cu alte medicamente care au, de
asemenea, potenţial de creştere a tensiunii arteriale (vezi şi paragrafele despre afecţiunile
cardiovasculare şi cerebrovasculare de la pct. 4.4)
Din cauza posibilităţii producerii unei crize hipertensive, metilfenidatul este contraindicat la pacienţii
în tratament (în prezent sau în cele 2 săptămâni anterioare) cu inhibitori MAO neselectivi, ireversibili
(vezi pct. 4.3).
Utilizare împreună cu alcoolul etilic
Alcoolul etilic poate exacerba reacţiile adverse nervos centrale ale medicamentelor psihostimulante,
inclusiv ale metilfenidatului. Prin urmare, se recomandă ca pacienţii să evite consumul de alcool etilic
în timpul tratamentului.
Utilizare împreună cu anestezice halogenate
Există riscul creşterii bruşte a tensiunii arteriale în timpul intervenţiei chirurgicale. Dacă intervenţia
este planificată, tratamentul cu metilfenidat nu trebuie administrat în ziua intervenţiei.
Utilizare împreună cu agonişti alfa
2-adrenergici cu acţiune centrală (de exemplu clonidina)
Nu a fost evaluată sistematic siguranţa pe termen lung a utilizării metilfenidatului în asociere cu
clonidina sau cu alţi agonişti alfa
2-adrenergici cu acţiune centrală.
Utilizare cu medicamente dopaminergice
Se recomandă precauţie în cazul administrării metilfenidatului împreună cu medicamente
dopaminergice, inclusiv antipsihotice. Deoarece acţiunea predominantă a metilfenidatului este aceea
de creştere a valorilor dopaminei extracelulare, metilfenidatul poate fi asociat cu interacţiuni
farmacodinamice atunci când este administrat concomitent cu agonişti dopaminergici direcţi şi
indirecţi (inclusiv antidepresivele triciclice şi DOPA) sau cu antagonişti dopaminergici, inclusiv
antipsihotice.
11
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Există date limitate referitoare la utilizarea metilfenidatului la gravide.
Au fost semnalate, în cadrul raportărilor spontane, cazuri de toxicitate cardiorespiratorie neonatală, în
special tahicardie fetală şi detresă respiratorie.
Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcţiei de reproducere la doze toxice materne
(vezi pct. 5.3).
Nu se recomandă utilizarea metilfenidatului în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care se decide
că amânarea tratamentului poate reprezenta un risc mai mare pentru sarcină.
Alăptarea
Metilfenidatul a fost regăsit în laptele matern al unei femei tratate cu metilfenidat.
A fost raportat un caz cu un sugar care a avut o scădere nespecifică în greutate pe perioada expunerii,
dar şi-a revenit şi a început să ia în greutate după ce mama a întrerupt tratamentul cu metilfenidat. Nu
poate fi exclus riscul pentru sugar.
Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la tratamentul cu
metilfenidat având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru femeie.
Fertilitatea
Nu s-au observat efecte relevante în studiile non-clinice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metilfenidatul poate provoca ameţeală, somnolenţă şi tulburări vizuale, inclusiv dificultăţi de
acomodare, diplopie şi vedere înceţoşată. Acesta poate avea o influenţă moderată asupra capacităţii de
a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie avertizaţi în legătură cu aceste efecte posibile
şi trebuie să li se recomande ca în cazul în care sunt afectaţi să evite activităţile potenţial periculoase,
cum sunt conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Tabelul de mai jos prezintă toate reacţiile adverse observate în cursul studiilor clinice la copii,
adolescenţi şi adulţi, raportările spontane după punerea pe piaţă a Concerta şi acelea care au fost
raportate cu alte formulări de clorhidrat de metilfenidat. Dacă frecvenţele de apariţie ale reacţiilor
adverse la Concerta şi la formulări ale clorhidrat de metilfenidat au fost diferite, s-a utilizat frecvenţa
cea mai mare din ambele baze de date.
Estimarea frecvenţei:
foarte frecvente ( 1/10)
frecvente ( 1/100 şi < 1/10)
mai puţin frecvente ( 1/1000 şi < 1/100)
rare ( 1/10000 şi <1/1000)
foarte rare (<1/10000)
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
12
Clasificarea
MedDRA pe
aparate,
sisteme şi
organe Reacţii adverse
Frecvenţă
Foarte
frecvente Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte
rare Cu
frecvenţă
necunoscut
ă
Infecţii şi
infestări Nazo-
faringită,
Infecţii ale
tractului
respirator
superior
#,
Sinuzită#
Tulburări
hematologic
e şi limfatice
Anemie†,
Leucopenie
†,
Trombocito
penie,
Purpură
trombocito-
penică Pancitopenie
Tulburări
ale
sistemului
imunitar Reacţii de
hipersensibi
litate, precum
Edem
angioneurotic,
Reacţii
anafilactice,
Tumefacţii
auriculare,
Afecţiuni
buloase,
Afecţiuni
exfoliative,
Urticarie,
Prurit, Erupţii
cutanate
tranzitorii şi
erupţii
Tulburări
metabolice
şi de
nutriţie* Anorexie,
Scăderea
apetitului
alimentar
†
Reducerea
moderată a
creşterii în
înălţime şi în
greutate, în
cazul
administrării
prelungite la
copii*
Tulburări
psihice* Insomnie,
Nervozi
tate Labilitate
afectivă,
Agresivitate*
, Agitaţie*, Tulburări
psihotice*,
Halucinaţii
auditive, Manie*†,
Dezorien-
tare,
Tulburări Tentative
de suicid
(inclusiv
suicid Idei delirante*†,
Tulburări de
gândire*
Dependenţă,
13
Clasificarea
MedDRA pe
aparate,
sisteme şi
organe Reacţii adverse
Frecvenţă
Foarte
frecvente Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte
rare Cu
frecvenţă
necunoscut
ă
Anxietate*†,
Depresie*#,
Iritabilitate,
Comporta-
ment
anormal,
Schimbări
bruşte ale
dispoziţiei,
Ticuri*,
Insomnie
iniţială
#,
Stare
depresivă
#,
Scăderea
libidoului
#,
Tensiune#,
Bruxism#,
Atac de
panică
# vizuale şi
tactilă*, Furie,
Ideaţie
suicidară*,
Modificări ale
dispoziţiei,
Nelinişte
†,
Tristeţe
copleşitoare,
Agravarea
ticurilor
preexistente în
cadrul
sindromului
Tourette*,
Logoree,
Hipervigilenţă,
Tulburări ale
somnului ale
libidoului,
Stări
confuzio-
nale
† reuşit)*
†,
Stare
depresivă
trecătoare*,
Gândire
anormală,
Apatie
†,
Comportam
ent
compulsiv,
Hipercon-
centrare Au fost descrise
cazuri de abuz şi
dependenţă, mai
ales în cazul
formulărilor cu
eliberare
imediată.
Tulburări
ale
sistemului
nervos Cefalee Ameţeală,
Diskinezie,
Hiperactivi-
tate
psihomotorie
, Somnolenţă
Parestezii
#,
Cefalee de
tip tensional
# Sedare,
Tremor
† ,
Letagie# Convulsie,
Mişcări
coreo-
atetozice,
Deficit
neurologic
ischemic
reversibil,
Sindrom
neuroleptic
malign
(SNM,
raportările
au fost slab
documentat
e şi în
majoritatea
cazurilor,
pacienţii
erau trataţi
şi cu alte
medicamen
te, astfel că
rolul
metilfenida
tului este
neclar). Tulburări
cerebro
vasculare*†
(inclusiv
vasculită,
hemoragii
cerebrale,
accidente
cerebrovascular
e, arterită
cerebrală,
ocluzie
cerebrală),
Convulsie de tip
grand mal*,
Migrenă
†
Tulburări
oculare Tulburări de
acomodare# Vedere
înceţoşată†,
Ochi uscat# Dificultăţi
de
acomodar
e vizuală, Midriază,
14
Clasificarea
MedDRA pe
aparate,
sisteme şi
organe Reacţii adverse
Frecvenţă
Foarte
frecvente Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte
rare Cu
frecvenţă
necunoscut
ă
Tulburări
vizuale,
Diplopie
Tulburări
acustice şi
vestibulare Vertij#
Tulburări
cardiace * Aritmie,
Tahicardie,
Palpitaţii Durere
toracică Angină
pectorală Stop
cardiac,
Infarct
miocardic Tahicardie
supraventricular
ă, Bradicardie,
Extrasistole
ventriculare,
Extrasistole
†
Tulburări
vasculare * Hipertensiun
e arterială Bufeuri# Arterită
şi/sau
ocluzie
cerebrală,
Tegumente
reci
†,
Fenomenul
Raynaud
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Tuse, Durere
orofaringiană Dispnee†
Tulburări
gastro-
intestinale Durere în
abdomenul
superior,
Diaree,
Greaţă
†,
Disconfort
abdominal
Vărsături,
Xerostomie
†,
Dispepsie# Constipaţie
†
Tulburări
hepatobiliare Alanin
aminotransfe
raza cresctă
# Enzimele
hepatice
crescute Funcţie
hepatică
anormală,
inclusiv
insuficienţă
hepatică
acută şi
comă
hepatică,
Fosfataza
alcalină
plasmatică
crescută,
Bilirubina
plasmatică
crescută
†
15
Clasificarea
MedDRA pe
aparate,
sisteme şi
organe Reacţii adverse
Frecvenţă
Foarte
frecvente Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte
rare Cu
frecvenţă
necunoscut
ă
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Alopecie,
Prurit,
Erupţie
cutanată
tranzitorie,
Urticarie Edem
angioneurotic,
Afecţiuni
buloase,
Afecţiuni
exfoliative Hiperhi
droză†,
Erupţii
cutanate
maculare,
Eritem Eritem
polimorf,
Dermatită
exfoliativă,
Erupţie fixă
medicamen
-toasă
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv Artralgie,
Rigiditate
musculară
#,
Spasme
musculare
# Mialgie
†,
Spasme
musculare Crampe
musculare
Tulburări
renale şi ale
căilor
urinare Hematurie,
polakiurie
Tulburări
ale
aparatului
genital şi
sânului Disfuncţie
erectilă# Gineco
mastie
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare Febră, Retard
de creştere
pe perioada
utilizării
prelungite la
copii*,
Fatigabilitate
†,
Iritabilitate#,
Senzaţie de
nervozitate
#,
Astenie#,
Sete# Durere
toracică Moarte
cardiacă
subită* Disconfort
toracic
†,
Hiperpirexie
Investigaţii
diagnostice Modificări
ale tensiunii
arteriale şi
ale pulsului
(de obicei o
creştere)*,
Pierdere în
greutate* Murmur
cardiac* Scăderea
numărului
trombocite-
lor, Număr
de leucocite
anormal
* Vezi pct. 4.4 # Frecvenţă rezultată din studiile clinice la adulţi şi nu din studiile clinice la copii şi adolescenţi; poate
fi relevantă şi pentru copii şi adolescenţi.
† Frecvenţă rezultată din studiile clinice la copii şi adolescenţi şi raportată cu o frecvenţă mai mare în
studiile clinice cu pacienţi adulţi.
16
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În tratamentul pacienţilor pentru supradozaj, trebuie luată în considerare eliberarea întârziată a
metilfenidatului din formulările cu durată de acţiune prelungită.
Semne şi simptome
Supradozajul acut, datorat în principal suprastimulării sistemului nervos central şi a celui simpatic se
poate manifesta prin: vărsături, agitaţie, tremurături, hiperreflexie, spasme musculare, convulsii (care
pot fi urmate de comă), euforie, confuzie, halucinaţii, delir, transpiraţii, hiperemie facială, cefalee,
hiperpirexie, tahicardie, palpitaţii, aritmii cardiace, hipertensiune arterială, midriază şi uscarea
mucoaselor.
Tratament
Nu există un antidot specific în cazul supradozajului cu metilfenidat.
Tratamentul constă în instituirea măsurilor adecvate de susţinere.
Pacientul trebuie protejat împotriva vătămărilor auto-induse şi împotriva stimulilor externi care ar
putea agrava suprastimularea preexistentă. Nu a fost stabilită eficacitatea cărbunelui activat.
Trebuie instituită terapia intensivă pentru menţinerea schimburilor adecvate circulatorii şi respiratorii;
pot fi necesare proceduri externe de răcire în caz de hiperpirexie.
Nu a fost stabilită eficacitatea dializei peritoneale sau a hemodializei extracorporeale în caz de
supradozaj cu metilfenidat.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: simpatomimetice cu acţiune centrală, codul ATC: N06BA04.
Mecanism de acţiune
Clorhidratul de metilfenidat este un stimulant slab al sistemului nervos central (SNC). Modul de
acţiune terapeutică în tulburarea hiperkinetică însoţită de deficit de atenţie (Attention Deficit
Hyperactivity Disorder-ADHD) nu este cunoscut. Se crede că metilfenidatul blochează recaptarea
noradrenalinei şi dopaminei în neuronii presinaptici şi creşte eliberarea acestor monoamine în spaţiul
extraneuronal. Metilfenidatul este un amestec racemic compus din izomerii d- şi l-. Izomerul d- este
mai activ farmacologic decât izomerul l.
17
Eficacitate şi siguranţă clinică
În studiile clinice pivot, Concerta a fost evaluat la 321 pacienţi deja stabilizaţi cu medicamente cu
eliberare imediată (EI) de metilfenidat şi la 95 pacienţi netrataţi anterior cu medicamente cu EI de
metilfenidat.
Studiile clinice au evidenţiat că efectele Concerta s-au menţinut până la 12 ore după administrarea
dozei când medicamentul s-a administrat dimineaţa, o dată pe zi.
Optsutenouăzecişi nouă (899) de adulţi cu ADHD, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 65 de ani, au fost
evaluaţi în trei studii clinice dublu-orb, controlate cu placebo, cu durata între 5 şi 13 săptămâni. S-a
demonstrat o eficacitate pe termen scurt la administrarea Concerta în doză cuprinsă între 18 şi 72
mg/zi, dar aceste rezultate nu au fost dovedite, în mod constant, la administrarea pe o perioadă mai
mare de 5 săptămâni. Într-un studiu, la care răspunsul a fost definit ca o reducere cu cel puţin 30% faţă
de momentul iniţial a scorului total Scala de evaluare ADHD pentru adulţi Conners (CAARS) al
simptomelor ADHD la 5 săptămâni (criteriu final) şi răspunsul analizat considerând că subiectii cu
date lipsă la vizita finală nu au răspuns la tratament, un procent semnificativ mai mare de pacienţi au
răspuns la administrarea Concerta în doze de 18, 36 sau 72 mg/zi comparativ cu placebo. În celelalte
două studii, în care s-a considerat că subiecţii cu date lipsă la vizita finală nu au răspuns la tratament, a
existat un avantaj numeric al administrării Concerta comparativ cu placebo, dar nu a putut fi
demonstrată o diferenţă semnificativă statistic a proporţiei pacienţilor care au întrunit criteriile
predefinite de răspuns între Concerta şi placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Metilfenidatul este absorbit rapid. După administrarea orală de Concerta la adulţi, învelişul exterior al
medicamentului se dizolvă, furnizând o concentraţie maximă de substanţă activă la aproximativ 1-2
ore. Metilfenidatul conţinut în cele două straturi interne de medicament este eliberat treptat în cursul
următoarelor ore. Concentraţiile plasmatice maxime se ating după aproximativ 6-8 ore, după care
concentraţiile plasmatice de metilfenidat scad treptat. Concerta administrat o dată pe zi reduce la
minimum fluctuaţiile între concentraţiile plasmatice maxime şi minime asociate metilfenidatului cu
eliberare imediată administrat de trei ori pe zi. Gradul de absorbţie al Concert administrată o dată pe zi
este, în general, comparabil cu cel al medicamentelor convenţionale cu eliberare imediată.
După administrarea Concerta 18 mg o dată pe zi la 36 adulţi, parametrii medii farmacocinetici au fost:
C
max 3,7 1,0 ng/ml, Tmax 6,8 1,8 ore, ASCinf 41,8 13,9 ng•oră/ml şi t½ 3,5 0,4 ore.
Nu s-au observat diferenţe în farmacocinetica medicamentului Concerta după administrarea în doză
unică şi repetată, indicând absenţa unei acumulări semnificative a medicamentului. ASC şi t
½ după
administrarea repetată o dată pe zi sunt similare cu cele obţinute după prima doză de Concerta 18 mg.
După administrarea de Concerta în doze unice de 18, 36 şi 54 mg/zi la adulţi, C
max şi ASC(0-inf) ale
metilfenidatului au fost proporţionale cu doza.
Distribuţie
După administrare orală, concentraţiile plasmatice ale metilfenidatului la adulţi scad biexponenţial.
După administrarea orală de Concerta timpul de înjumătăţire plasmatică al metilfenidatului la adulţi a
fost de aproximativ 3,5 ore. Procentul de legare al metilfenidatului şi metaboliţilor săi de proteinele
plasmatice este de aproximativ 15%. Volumul aparent de distribuţie al metilfenidatului este de
aproximativ 13 litri/kg.
18
Metabolizare
La oameni, metilfenidatul este metabolizat în principal prin deesterificare la acid acetic alfa-fenil-
piperidinic (AFP, atinge concentraţii de aproximativ 50 de ori faţă de concentraţia substanţei
netransformate) care are o activitate farmacologică redusă sau absentă. La adulţi, metabolizarea
Concerta administrat în doză unică zilnică, evaluată după metabolizarea la AFP, este similară cu cea a
metilfenidatului administrat de trei ori pe zi. Metabolizarea dozelor unice zilnice de Concerta,
administrate o dată pe zi şi repetat, este similară.
Eliminare
După administrare de Concerta la adulţi, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
metilfenidatului a fost de aproximativ 3,5 ore. După administrare orală, aproximativ 90% din doză se
excretă în urină şi 1-3% în materiile fecale, ca metaboliţi, în decurs de 48 până la 96 ore. Cantităţi mici
de metilfenidat netransformat se regăsesc în urină (mai puţin de 1%). Principalul metabolit urinar este
acidul acetic alfa-fenil-piperidinic (60-90%).
La om, după administrarea orală de metilfenidat marcat radioactiv, aproximativ 90% din acesta este
regăsit în urină. Principalul metabolit urinar este AFP, răspunzător de aproximativ 80% din doză.
Efecte ale alimentelor
La pacienţi nu au existat diferenţe în parametrii farmacocinetici sau farmacodinamici ai Concerta când
acesta a fost administrat după un mic dejun bogat în grăsimi sau pe stomacul gol.
Grupe speciale de pacienţi
Sex
La adulţi sănătoşi, valorile medii ajustate în funcţie de doză ASC
(0-inf) pentru Concerta au fost de 36,7
ng•oră/ml la bărbaţi şi 37,1 ng•oră/ml la femei, fără diferenţe notabile între cele două grupuri.
Rasă
La adulţi sănătoşi care utilizează Concerta, ASC
(0-inf) ajustată în funcţie de doză a fost constantă în
grupurile etnice; cu toate acestea, mărimea eşantionului poate să fi fost insuficientă pentru a detecta
variaţii etnice în farmacocinetică.
Vârstặ
Farmacocinetica Concerta nu a fost studiată la copii cu vârsta sub 6 ani. La copii cu vârsta între 7-12
ani, parametrii farmacocinetici ai Concerta după 18, 36 şi 54 mg au fost (valori medii DS): C
max 6,0
1,3, respectiv, 11,3 2,6 şi 15,0 3,8 ng/ml, T
max 9,4 0,02, respectiv 8,1 1,1, 9,1 2,5 h, şi ASC
0-11,5 50,4 7,8, respectiv 87,7 18,2, 121,5 37,3 ng•oră/ml.
Insuficienţă renală
Nu există experienţă privind utilizarea Concerta la pacienţii cu insuficienţă renală. După administrarea
orală de metilfenidat marcat radioactiv la om, metilfenidatul a fost metabolizat în proporţie mare şi
aproximativ 80% din cantitatea radioactivă a fost excretată în urină sub formă de AFP. Deoarece
clearance-ul renal nu este o cale importantă de eliminare pentru metilfenidat, este de aşteptat ca
insuficienţa renală să aibă un efect slab asupra farmacocineticii Concerta.
Insuficienţă hepatică
Nu există experienţă privind utilizarea Concerta la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
19
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitate
În studiile de carcinogenitate la şoarece şi şobolan, extinse pe toată durata de viaţă, s-a înregistrat un
număr crescut de tumori hepatice maligne numai la şoarecii masculi. Nu se cunoaşte importanţa pentru
om a acestor descoperiri.
Metilfenidatul nu a afectat performanţele reproductive sau fertilitatea la doze multiple mici ai dozei
clinice.
Dezvoltare embrionară/fetală în cursul sarcinii
Metilfenidatul nu este considerat a fi teratogen la şobolai şi iepure. S-au observat toxicitate fetală
(adică pierderea totală a puilor abia fătaţi) şi toxicitate maternă la doze toxice pentru mamă.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Concerta 18 mg comprimate cu eliberare prelungită
Butilhidroxitoluen (E 321)
Acetat de celuloză
Hipromeloză (E 464)
Acid fosforic concentrat
Poloxamer 188
Polietilenoxid 200K
Polietilenoxid 7000K
Povidonă K 29-32
Clorură de sodiu
Acid stearic
Acid succinic
Oxid negru de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
Concerta 36 mg comprimate cu eliberare prelungită
Butilhidroxitoluen (E 321)
Acetat de celuloză
Hipromeloză (E464)
Acid fosforic concentrat
Poloxamer 188
Polietilenoxid 200K
Polietilenoxid 7000K
Povidonă K 29-32
Clorură de sodiu
Acid stearic
Acid succinic
Oxid negru de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
Concerta 54 mg comprimate cu eliberare prelungită
Butilhidroxitoluen (E 321)
Acetat de celuloză
Hipromeloză (E464)
Acid fosforic concentrat
20
Poloxamer 188
Polietilenoxid 200K
Polietilenoxid 7000K
Povidonă K 29-32
Clorură de sodiu
Acid stearic
Acid succinic
Oxid negru de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)Oxid roșu de fer (E 172
Film colorat
Concerta 18 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxid galben de fer (E 172)
Hipromeloză (E 464)
Lactoză monohidrat
Acid stearic
Dioxid de titan (E 171)
Triacetină
Concerta 36 mg comprimate cu eliberare prelungită
Hipromeloză (E464)
Lactoză monohidrat
Acid stearic
Dioxid de titan (E 171)
Triacetină
Concerta 54 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxid galben de fer (E 172)
Oxid roşu de fer (E 172)
Hipromeloză (E464)
Lactoză monohidrat
Acid stearic
Dioxid de titan (E 171)
Triacetinặ
Film transparent
Concerta 18 mg comprimate cu eliberare prelungită
Ceară Carnauba
Hipromeloză (E 464)
Macrogol 400
Concerta 36 mg comprimate cu eliberare prelungită
Ceară Carnauba
Hipromeloză (E464)
Macrogol 400
Concerta 54 mg comprimate cu eliberare prelungită
Ceară Carnauba
Hipromeloză (E464)
Macrogol 400
Cerneală de imprimare
Concerta 18 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxid negru de fer (E 172)
Hipromeloză (E 464)
21
Alcool izopropilic
Propilenglicol
Apă purificată
Concerta 36 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxid negru de fer (E 172)
Hipromeloză (E464)
Alcool izopropilic
Propilenglicol
Apă purificată
Concerta 54 mg comprimate cu eliberare prelungită
Oxid negru de fer (E 172)
Hipromeloză (E464)
Alcool izopropilic
Propilenglicol
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se ţine flaconul bine închis pentru a fi protejat de umezeală. A nu se păstra la temperaturi peste
30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din polietilenă de înaltă densitate (PEÎD), cu sistem de închidere securizat pentru copii din
polipropilenă şi cu o pungă sau două pungi cu desicant silicagel incluse.
28 sau 30 comprimate cu eliberare prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Janssen Pharmaceutica N.V.
Turnhoutseweg 30, B-2340 Beerse
Belgia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5339/2013/01-02
22
5340/2013/01-02
5341/2013/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Iunie 2008
Reautorizare – Ianuarie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
