RAWEL SR 1,5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Rawel
SR 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză 86,57 mg/comprimat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimate filmate cu eliberare prelungită de culoare albă, rotunde, uşor biconvexe.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze
Creşterea dozelor de indapamindă nu modifică efectul antihipertensiv, ci creşte excreţia de sare (efect
saluretic).
Vârstnici (vezi pct. 4.4):
La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârsta, greutate corporală şi sex. Pacienţii
vârstnici pot fi trataţi cu Rawel SR numai dacă funcţia renală este normală sau alterată minimal.
Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min), tratamentul este contraindicat.
Tiazidele şi diureticele tiazidice prezintă eficacitate maximă numai în cazul unei funcţii renale normale sau
alterată minimal.
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.
Copii
Siguranţa şi eficacitatea Rawel SR la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite. Nu există date disponibile.
2
Mod de administrare
Administrare orală.
Se recomandă administrarea unui comprimat pe zi, de preferat dimineaţa.
Comprimatele se înghit întregi, cu apă şi nu trebuie mestecate.
4.3. Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la indapamidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1, sau la alte
sulfonamide.
• Insuficienţă renală severă.
• Encefalopatia hepatică sau insuficienţă hepatică severă;
• Hipokaliemie.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionări speciale
La pacienţii cu funcţie hepatică alterată, diureticele tiazidice pot produce encefalopatie hepatică, în special în
prezenţa unei tulburări electrolitice. În acest caz, administrarea diureticului trebuie oprită imediat.
Fotosensibilitate
În timpul tratamentului cu tiazide şi diuretice tiazidice, au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate
(vezi pct. 4.8). Dacă reacţiile de fotosensibilitate apar în timpul tratamentului, se recomandă întreruperea
tratamentului. Dacă readministrarea indapamidei este absolut necesară, se recomandă protejarea suprafeţelor
cutanate expuse la lumina solară sau razele UV.
Excipienţi
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Precauţii speciale
1. Echilibrul hidroelectrolitic
Natremia
Diureticele pot produce hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte severe. Natremia va fi măsurată înainte de
tratament şi la intervale regulate în timpul tratamentului. Scăderea natremiei poate fi iniţial asimptomatică,
de aceea monitorizarea regulată este esenţială. La pacienţii vârstnici şi la cirotici, monitorizarea trebuie să fie
mai frecventă (vezi pct. 4.8 and 4.9).
Potasemia
Riscul major al unui tratament cu diuretice tiazidice sau înrudite, este hipokaliemia. Riscul de apariţie al
hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe de pacienţi cu risc crescut, cum sunt:
malnutriţi şi/sau pacienţi cu medicaţie concomitentă, vârstnici, pacienţi cirotici, cu edeme şi ascită, pacienţi
cu boală coronară şi insuficienţă cardiacă. La aceşti pacienţi, hipokaliemia creşte cardiotoxicitatea
preparatelor cu digitală şi riscul aritmiilor.
Pacienţii cu interval QT alungit prezintă de asemenea risc, indiferent dacă originea este congenitală sau
indusă terapeutic. Hipokaliemia (ca şi bradicardia) reprezintă, în aceste cazuri, un factor predispozant în
debutul aritmiilor severe, iar în particular al tulburărilor aritmice cu potenţial letal, de tipul torsadei
vârfurilor. La aceşti pacienţi, este necesară monitorizarea frecventă a nivelelor plasmatice ale potasiului.
Primul control al potasemiei se va face în prima săptămână de tratament. Dacă nivelele potasemiei sunt
scăzute, este necesară corecţia terapeutică.
Calcemia
Diureticele tiazidice şi cele înrudite cu acestea pot reduce excreţia urinară de calciu şi creşterea tranzitorie a
calcemiei. Hipercalcemia evidentă poate apărea datorită unui hiperparatiroidism nediagnosticat anterior.
Înainte de explorarea funcţiei paratiroidiene, se recomandă întreruperea tratamentului diuretic.
3
2. Glicemia
Monitorizarea glicemiei este importantă la diabetici, în particular în prezenţa hipokaliemiei.
3. Acidul uric
Tendinţa de apariţie a atacurilor de gută este mai frecventă la pacienţii hiperuricemici.
4. Funcţia renală şi diureticele
Diureticele tiazidice şi cele înrudite prezintă eficacitatea maximă în caz de funcţie renală normală sau alterată
minimal (creatininemia sub 25 mg/l, sau 220 µmol/l la adulţi). La vârstnici, creatininemia trebuie ajustată în
funcţie de vârstă, greutate corporală şi sex.
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi sodiu indusă de diuretic la debutul tratamentului, determină o
reducere a filtrării glomerulare, care poate duce la creşterea uremiei şi creatininemiei. Această disfuncţie
renală tranzitorie nu prezintă consecinţe pentru cei cu funcţia renală normală, dar poate deteriora o
insuficienţă renală preexistentă.
5. Sportivi
Se recomandă precauţie la administrarea acestui medicament la sportivi, deoarece acesta conţine o substanţă
activă ce poate produce reacţii pozitive la testele antidoping.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
1. Combinaţii nerecomandate
Litiu
Utilizarea concomitentă de litiu poate creşte concentraţiile plasmatice ale litiului, cu semne de supradozare,
la fel ca în cazul unei diete fără sodiu (excreţie urinară scăzută a litiului). Dacă diureticele sunt totuşi
necesare, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor.
2. Combinaţii care necesită precauţie:
- antiaritmice de clasă Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă),
- antiaritmice de clasă III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă),
- unele antipsihotice: fenotiazine (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină,
trifluoperazină),
- benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă),
- butirofenone (droperidol, haloperidol),
- alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină,
pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v.
Utilizarea concomitentă a indapamidei cu oricare dintre aceste medicamente, în special în prezenţa
hipokaliemiei, creşte riscul artimiilor ventriculare, în particular, a torsadei punctelor. Înaintea tratamentului
asociat, se recomandă monitorizarea hipokaliemiei şi, dacă este necesar, corectarea acesteia. De asemenea,
este necesară monitorizarea clinică, e electrolitemiei şi a ECG. Se recomandă utilizarea unor medicamente
care nu prezintă dezavantajul producerii torsadei punctelor, în
prezenţa hipokaliemiei.
Antiinflamatoarele nesteroidiene sistemice, inclusiv inhibitorii selectivi COX-2, dozele mari de salicilaţi
(≥3 g/zi)
Scădere posibilă a efectului antihipertensiv al indapamidei. Risc de insuficienţă renală acută la pacienţii
deshidrataţi (prin scăderea filtrării glomerulare). Pacientul trebuie hidratat; la iniţierea tratamentului, trebuie
monitorizată funcţia renală.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)
La iniţierea tratamentului cu IECA, la pacienţii cu scădere preexistentă de sodiu (în particular la cei cu
stenoză a arterei renale), poate apărea brusc hipotensiune arterială şi/sau insuficienţă renală acută.
În cazul hipertensiunii arteriale, dacă tratamentul diuretic anterior a determinat depleţie de sodiu, este
necesară:
- întreruperea tratamentului diuretic cu 3 zile înaintea îniţierii tratamentului cu un inhibitor ECA şi, dacă
este necesar, reiniţierea tratamentului diuretic cu un medicament care economiseşte potasiul;
4
- sau administrarea unei doze scăzute de inhibitor ECA şi creşterea gradată a dozei.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, trebuie administrată o doză foarte scăzută de inhibitor ECA,
de preferat după o reducere a dozei de diuretic care nu economiseşte potasiul.
La toţi pacienţii trebuie monitorizată funcţia renală (creatininemia) în timpul primelor săptămâni de
tratament cu un inhibitor ECA.
Alte medicamente ce produc hipokaliemie:
- amfotericina B (i.v.);
- gluco- şi mineralo-corticoizii sistemici;
- tetracosactida;
- laxativele stimulante.
Riscul de hipokaliemie este crescut (prin efect aditiv). Potasemia trebuie monitorizată şi corectată terapeutic
la nevoie. Se recomandă precauţie la pacienţii în tratament concomitent cu digitală. Aceştia vor lua laxative
nestimulante.
Baclofen
Efect antihipertensiv crescut.
Pacienţii trebuie să consume cantităţi suficiente de lichide; funcţia renală va fi monitorizată la iniţierea
tratamentului.
Preparate cu digitală
Hipokaliemia creşte riscul efectelor toxice ale digitalei.
Trebuie monitorizate potasemia şi ECG, iar, la nevoie, se vor face ajustări terapeutice.
3. Combinaţii care trebuie luate în considerare
Diuretice ce reţin potasiul (amilorid, spironolactonă, triamteren)
Aceste combinaţii sunt utile la unii pacienţi, dar totuşi poate apărea hipokaliemia, mai ales la cei cu
insuficienţă renală sau diabet zaharat. Trebuie monitorizate potasemia şi ECG, iar tratamentul va fi ajustat la
nevoie.
Metformin
Datorită insuficienţei renale funcționale asociată cu diureticele, în special cu diureticele de ansă, metforminul
poate determina acidoză lactică. Dacă creatininemia creşte peste 15 mg/l (135 μmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l
(110 μmol/l) la femei, nu se recomandă administrarea metforminului.
Substanţe de contrast iodate
La pacienţii deshidrataţi datorită diureticelor, riscul de insuficienţă renală acută este crescut, mai ales în cazul
utilizării unor cantităţi mari de substanţe de contrast iodate. Pacienţii trebuie rehidrataţi înainte de
administrarea substanţelor de contrast iodate.
Antidepresive derivate de imipramină, neuroleptice
Creşterea efectului antihipertensiv şi a riscului de hipotensiune arterială ortostatică (prin efect aditiv).
Săruri de calciu
Risc de hipercalcemie prin scăderea eliminării urinare a calciului.
Ciclosporină, tacrolimus
Risc de creştere a creatininemiei, fără modificarea valorilor plasmatice ale ciclosporinei, chiar şi în condiţiile
unui raport normal apă/sodiu.
Corticosteroizi, tetracosactidă (sistemic)
Efectul antihipertensiv poate scădea (prin retenţie de apă şi sodiu).
4.6. Fertilitate, sarcină şi alăptare
5
Sarcina
Nu se recomandă utilizarea diureticelor de către femeile gravide, mai ales în tratamentul edemelor fiziologice
de sarcină. Diureticele pot produce ischemie fetoplacentară, cu risc de alterare a dezvoltării fetale.
Alăptarea
Alăptarea nu este recomandată (indapamida este excretată în laptele matern).
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Rawel SR prezintă o influenţă nulă sau neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
Indapamida nu afectează starea de alertă, dar pot apărea diferite reacţii ce ţin de scăderea tensiunii arteriale,
în special la iniţierea tratamentului sau la adăugarea unui alt antihipertensiv. Ca rezultat, capacitatea de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8. Reacţii adverse
- Foarte frecvente (1/10)
- Frecvente (1/100 la <1/10)
- Mai puţin frecvente (1/1000 la <1/100)
- Rare (1/10000 la <1/1000)
- Foarte rare (<1/10000),
- Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a severităţii.
Majoritatea reacţiilor adverse ale indapamidei privitoare la parametri clinici şi de laborator sunt dependente
de doză.
Diureticele de tip tiazidic, inclusiv indapamida, pot determina următoarele reacţii adverse:
Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice Tromboctopenie
leucopenie,
agranulocitoză,
anemie
aplastică,
anemie
hemolitică
Tulburări ale
sistemului
nervos Vertij,
fatigabilitate,
cefalee,
parestezii
Tulburări
cardiace Aritmie,
hipotensiune
arterială
Tulburări
gastro-
intestinale Vărsături Greaţă,
constipaţie,
xerostomie Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare Funcţie hepatică
anormală Posibilitate de debut al
encefalopatiei hepatice
în caz de insuficienţă
hepatică (vezi pct. 4.3
şi 4.4)
Afecţiuni
cutanate şi ale Erupţie
maculo-Purpură Angioedem
şi/sau urticarie, Agravarea posibilă a
unui lupus eritematos
6
ţesutului
subcutanat* papuloasă necroliză toxică
epidermică,
sindrom Steven
Johnson diseminat acut
preexistent
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare Insuficienţă
renală
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare Fatigabilitate
Investigaţii
diagnostice** Hipercalcemie Depleţia de potasiu cu
hipokaliemie este
deosebit de
periculoasă la anumite
grupe de populaţie cu
risc crescut (vezi pct.
4.4).
Hiponatremie cu
hipovolemie,
responsabilă de
deshidratare şi
hipotensiune arterială
ortostatică. Pierderea
concomitentă de ioni
de clor poate duce la
alcaloză secundară
compensatorie:
incidenţa şi gravitatea
acestora sunt scăzute.
Creşterea uricemiei şi
glicemiei în timpul
tratamentului: este
necesară alegerea
diureticului adecvat la
pacienţii cu gută sau
diabet zaharat.
Reacţiile de hipersensibilitate, în principal cutanate (frecvent: erupţii maculo-papuloase; mai puţin
frecvente: purpură) la subiecţii cu predispoziţie la reacţii alergice şi astmatice.
Au fost raportate cazuri de reacţie de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).
** În studiile clinice, hipokaliemia a fost observată la 10% dintre pacienţi (potasemie <3,4 mmol/l) şi la 4%
dintre pacienţi (potasemie <3,2 mmol/l) după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de
tratament, scăderea medie a concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Indapamida nu prezintă toxicitate până la doze de 40 mg, de aproximativ 27 ori doza terapeutică.
Simptome
7
Semnele de supradozare acută sunt determinate de tulburările echilibrului hidroelectrolitic (hiponatremie,
hipokaliemie), manifestate cu greaţă, vărsături, hipotensiune, convulsii, vertij, somnolenţă, confuzie, poliurie
sau oligurie, până la anurie (datorită hipovolemiei).
Tratament
Măsurile iniţiale de tratament includ eliminarea rapidă a substanţei ingerate, prin lavaj gastric şi/sau
administrarea de cărbune activ, urmată de reechilibrare hidroelectrolitică într-o unitate spitalicească.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sulfonamide, codul ATC: C03BA11.
Mecanism de acţiune
Structural, indapamida este derivat de sulfonamidă; farmacologic aparţine diureticelor tiazidice. Acţionează
prin inhibarea absorbţiei de sodiu din materialul de diluţie corticală a tubulilor renali. Creşte excreţia urinară
de ioni de sodiu şi clor, crescând astfel debitul urinar. Într-o măsură mai mică, creşte excreţia ionilor de
potasiu şi magneziu.
Efecte farmacodinamice
În plus faţă de efectul diuretic, indapamida are şi un efect vascular, prin reducerea rezistenţei arteriolare şi a
rezistenţei totale periferice.
Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.
Efectul antihipertensiv al diureticelor tiazidice, inclusiv al indapamidei, nu se modifică la doze mai mari, dar
reacţiile adverse continuă să crească. De aceea, dacă tratamentul nu este eficient, nu se va mări doza.
Eficacitate şi siguranţă clinică
În studiile clinice de fază 2 şi 3 în care s-a utilizat monoterapie, efectul antihipertensiv a fost de 24 ore, la
doze la care efectul diuretic a fost de intensitate uşoară.
Studiile cu tratamente de scurtă şi lungă durată au arătat că indapamida, spre deosebire de alte diuretice, nu
interferează cu metabolismul lipidelor: colesterol total, LDL-colesterol, HDL-colesterol, trigliceride şi, de
asemenea, nu interferează cu metabolismul hidrocarbonaţilor, chiar în cazul pacienţilor hipertensivi diabetici.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Indapamida de 1,5 mg este condiţionată în formă cu eliberare prelungită.
Absorbţie
Fracţiunea de indapamidă eliberată este rapid şi aproape total absorbită din tractul gastrointestinal.
Alimentele afectează uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbit.
Concentraţiile plasmatice maxime apar la aproximativ 12 ore de la ingestia medicamentului. După atingerea
concentraţiei plasmatice stabile, variaţiile de concentraţie între două doze sunt reduse. Există, totuşi,
variabilitate individuală între pacienţi.
Distribuţie
Indapamida se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 79%. Timpul de înjumătăţire prin eliminare este
de 14 - 24 ore (în medie 18 ore). Concentraţiile plasmatice stabile sunt atinse în 7 zile. Administrarea
repetată nu produce acumularea indapamidei.
Metabolizare
Indapamida este metabolizată în principal la nivel hepatic.
Eliminare
8
70 % din indapamidă este eliminată pe cale renală, în special sub formă de metaboliţi (medicament
nemodificat: aproximativ 5 %). Aproximativ 20 % din substanţă este eliminată prin fecale sub formă de
metaboliţi inactivi.
Pacienţi cu risc crescut
Parametrii farmacocinetici ai medicamentului nu sunt modificaţi semnificativ la pacienţii cu insuficienţă
renală.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potenţialul
carcinogen, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltare.
Dozele maxime de indapamidă administrate pe cale orală la diferite specii de animale (de 40 - 8000 ori
dozele terapeutice) au arătat creşterea proprietăţilor saluretice ale medicamentului. Simptomele majore ale
intoxicaţiei apărute în studiile de toxicitate acută după administrare i.v. sau intraperitoneal au fost în relaţie
cu acţiunea farmacologică a indapamidei, adică bradipnee şi vasodilataţie periferică.
În aceste studii nu au fost observate efecte mutagenice sau carcinogenice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Nucleu
Hipromeloză
Celuloză pulbere
Lactoză monohidrat
Povidonă K 30
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză
Macrogol 400
Dioxid de titan (E171)
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4. Precauţiuni speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
0C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere (PVC-PVDC/Al): cutie cu 20 comprimate cu eliberare prelungită (2 blistere a câte 10 comprimate).
Blistere (PVC-PVDC/Al): cutie cu 30 comprimate cu eliberare prelungită (3 blistere a câte 10 comprimate).
Blistere (PVC-PVDC/Al): cutie cu 60 comprimate cu eliberare prelungită (6 blistere a câte 10 comprimate).
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
9
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9654/2017/01
9654/2017/02
9654/2017/03
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: 2006
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Rawel
SR 1,5 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine indapamidă 1,5 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză 86,57 mg/comprimat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimate filmate cu eliberare prelungită de culoare albă, rotunde, uşor biconvexe.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
4.2. Doze şi mod de administrare
Doze
Creşterea dozelor de indapamindă nu modifică efectul antihipertensiv, ci creşte excreţia de sare (efect
saluretic).
Vârstnici (vezi pct. 4.4):
La vârstnici, valorile creatininemiei trebuie ajustate în funcţie de vârsta, greutate corporală şi sex. Pacienţii
vârstnici pot fi trataţi cu Rawel SR numai dacă funcţia renală este normală sau alterată minimal.
Insuficienţă renală (vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min), tratamentul este contraindicat.
Tiazidele şi diureticele tiazidice prezintă eficacitate maximă numai în cazul unei funcţii renale normale sau
alterată minimal.
Insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.4):
În insuficienţă hepatică severă, tratamentul este contraindicat.
Copii
Siguranţa şi eficacitatea Rawel SR la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite. Nu există date disponibile.
2
Mod de administrare
Administrare orală.
Se recomandă administrarea unui comprimat pe zi, de preferat dimineaţa.
Comprimatele se înghit întregi, cu apă şi nu trebuie mestecate.
4.3. Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la indapamidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1, sau la alte
sulfonamide.
• Insuficienţă renală severă.
• Encefalopatia hepatică sau insuficienţă hepatică severă;
• Hipokaliemie.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionări speciale
La pacienţii cu funcţie hepatică alterată, diureticele tiazidice pot produce encefalopatie hepatică, în special în
prezenţa unei tulburări electrolitice. În acest caz, administrarea diureticului trebuie oprită imediat.
Fotosensibilitate
În timpul tratamentului cu tiazide şi diuretice tiazidice, au fost raportate cazuri de reacţii de fotosensibilitate
(vezi pct. 4.8). Dacă reacţiile de fotosensibilitate apar în timpul tratamentului, se recomandă întreruperea
tratamentului. Dacă readministrarea indapamidei este absolut necesară, se recomandă protejarea suprafeţelor
cutanate expuse la lumina solară sau razele UV.
Excipienţi
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Precauţii speciale
1. Echilibrul hidroelectrolitic
Natremia
Diureticele pot produce hiponatremie, uneori cu consecinţe foarte severe. Natremia va fi măsurată înainte de
tratament şi la intervale regulate în timpul tratamentului. Scăderea natremiei poate fi iniţial asimptomatică,
de aceea monitorizarea regulată este esenţială. La pacienţii vârstnici şi la cirotici, monitorizarea trebuie să fie
mai frecventă (vezi pct. 4.8 and 4.9).
Potasemia
Riscul major al unui tratament cu diuretice tiazidice sau înrudite, este hipokaliemia. Riscul de apariţie al
hipokaliemiei (<3,4 mmol/l) trebuie prevenit la anumite grupe de pacienţi cu risc crescut, cum sunt:
malnutriţi şi/sau pacienţi cu medicaţie concomitentă, vârstnici, pacienţi cirotici, cu edeme şi ascită, pacienţi
cu boală coronară şi insuficienţă cardiacă. La aceşti pacienţi, hipokaliemia creşte cardiotoxicitatea
preparatelor cu digitală şi riscul aritmiilor.
Pacienţii cu interval QT alungit prezintă de asemenea risc, indiferent dacă originea este congenitală sau
indusă terapeutic. Hipokaliemia (ca şi bradicardia) reprezintă, în aceste cazuri, un factor predispozant în
debutul aritmiilor severe, iar în particular al tulburărilor aritmice cu potenţial letal, de tipul torsadei
vârfurilor. La aceşti pacienţi, este necesară monitorizarea frecventă a nivelelor plasmatice ale potasiului.
Primul control al potasemiei se va face în prima săptămână de tratament. Dacă nivelele potasemiei sunt
scăzute, este necesară corecţia terapeutică.
Calcemia
Diureticele tiazidice şi cele înrudite cu acestea pot reduce excreţia urinară de calciu şi creşterea tranzitorie a
calcemiei. Hipercalcemia evidentă poate apărea datorită unui hiperparatiroidism nediagnosticat anterior.
Înainte de explorarea funcţiei paratiroidiene, se recomandă întreruperea tratamentului diuretic.
3
2. Glicemia
Monitorizarea glicemiei este importantă la diabetici, în particular în prezenţa hipokaliemiei.
3. Acidul uric
Tendinţa de apariţie a atacurilor de gută este mai frecventă la pacienţii hiperuricemici.
4. Funcţia renală şi diureticele
Diureticele tiazidice şi cele înrudite prezintă eficacitatea maximă în caz de funcţie renală normală sau alterată
minimal (creatininemia sub 25 mg/l, sau 220 µmol/l la adulţi). La vârstnici, creatininemia trebuie ajustată în
funcţie de vârstă, greutate corporală şi sex.
Hipovolemia, secundară pierderii de apă şi sodiu indusă de diuretic la debutul tratamentului, determină o
reducere a filtrării glomerulare, care poate duce la creşterea uremiei şi creatininemiei. Această disfuncţie
renală tranzitorie nu prezintă consecinţe pentru cei cu funcţia renală normală, dar poate deteriora o
insuficienţă renală preexistentă.
5. Sportivi
Se recomandă precauţie la administrarea acestui medicament la sportivi, deoarece acesta conţine o substanţă
activă ce poate produce reacţii pozitive la testele antidoping.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
1. Combinaţii nerecomandate
Litiu
Utilizarea concomitentă de litiu poate creşte concentraţiile plasmatice ale litiului, cu semne de supradozare,
la fel ca în cazul unei diete fără sodiu (excreţie urinară scăzută a litiului). Dacă diureticele sunt totuşi
necesare, se recomandă monitorizarea atentă a litemiei şi ajustarea dozelor.
2. Combinaţii care necesită precauţie:
- antiaritmice de clasă Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă),
- antiaritmice de clasă III (amiodaronă, sotalol, dofetilidă, ibutilidă),
- unele antipsihotice: fenotiazine (clorpromazină, ciamemazină, levomepromazină, tioridazină,
trifluoperazină),
- benzamide (amisulpridă, sulpiridă, sultopridă, tiapridă),
- butirofenone (droperidol, haloperidol),
- alte medicamente: bepridil, cisapridă, difemanil, eritromicină i.v., halofantrină, mizolastină,
pentamidină, sparfloxacină, moxifloxacină, vincamină i.v.
Utilizarea concomitentă a indapamidei cu oricare dintre aceste medicamente, în special în prezenţa
hipokaliemiei, creşte riscul artimiilor ventriculare, în particular, a torsadei punctelor. Înaintea tratamentului
asociat, se recomandă monitorizarea hipokaliemiei şi, dacă este necesar, corectarea acesteia. De asemenea,
este necesară monitorizarea clinică, e electrolitemiei şi a ECG. Se recomandă utilizarea unor medicamente
care nu prezintă dezavantajul producerii torsadei punctelor, în
prezenţa hipokaliemiei.
Antiinflamatoarele nesteroidiene sistemice, inclusiv inhibitorii selectivi COX-2, dozele mari de salicilaţi
(≥3 g/zi)
Scădere posibilă a efectului antihipertensiv al indapamidei. Risc de insuficienţă renală acută la pacienţii
deshidrataţi (prin scăderea filtrării glomerulare). Pacientul trebuie hidratat; la iniţierea tratamentului, trebuie
monitorizată funcţia renală.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)
La iniţierea tratamentului cu IECA, la pacienţii cu scădere preexistentă de sodiu (în particular la cei cu
stenoză a arterei renale), poate apărea brusc hipotensiune arterială şi/sau insuficienţă renală acută.
În cazul hipertensiunii arteriale, dacă tratamentul diuretic anterior a determinat depleţie de sodiu, este
necesară:
- întreruperea tratamentului diuretic cu 3 zile înaintea îniţierii tratamentului cu un inhibitor ECA şi, dacă
este necesar, reiniţierea tratamentului diuretic cu un medicament care economiseşte potasiul;
4
- sau administrarea unei doze scăzute de inhibitor ECA şi creşterea gradată a dozei.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă, trebuie administrată o doză foarte scăzută de inhibitor ECA,
de preferat după o reducere a dozei de diuretic care nu economiseşte potasiul.
La toţi pacienţii trebuie monitorizată funcţia renală (creatininemia) în timpul primelor săptămâni de
tratament cu un inhibitor ECA.
Alte medicamente ce produc hipokaliemie:
- amfotericina B (i.v.);
- gluco- şi mineralo-corticoizii sistemici;
- tetracosactida;
- laxativele stimulante.
Riscul de hipokaliemie este crescut (prin efect aditiv). Potasemia trebuie monitorizată şi corectată terapeutic
la nevoie. Se recomandă precauţie la pacienţii în tratament concomitent cu digitală. Aceştia vor lua laxative
nestimulante.
Baclofen
Efect antihipertensiv crescut.
Pacienţii trebuie să consume cantităţi suficiente de lichide; funcţia renală va fi monitorizată la iniţierea
tratamentului.
Preparate cu digitală
Hipokaliemia creşte riscul efectelor toxice ale digitalei.
Trebuie monitorizate potasemia şi ECG, iar, la nevoie, se vor face ajustări terapeutice.
3. Combinaţii care trebuie luate în considerare
Diuretice ce reţin potasiul (amilorid, spironolactonă, triamteren)
Aceste combinaţii sunt utile la unii pacienţi, dar totuşi poate apărea hipokaliemia, mai ales la cei cu
insuficienţă renală sau diabet zaharat. Trebuie monitorizate potasemia şi ECG, iar tratamentul va fi ajustat la
nevoie.
Metformin
Datorită insuficienţei renale funcționale asociată cu diureticele, în special cu diureticele de ansă, metforminul
poate determina acidoză lactică. Dacă creatininemia creşte peste 15 mg/l (135 μmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l
(110 μmol/l) la femei, nu se recomandă administrarea metforminului.
Substanţe de contrast iodate
La pacienţii deshidrataţi datorită diureticelor, riscul de insuficienţă renală acută este crescut, mai ales în cazul
utilizării unor cantităţi mari de substanţe de contrast iodate. Pacienţii trebuie rehidrataţi înainte de
administrarea substanţelor de contrast iodate.
Antidepresive derivate de imipramină, neuroleptice
Creşterea efectului antihipertensiv şi a riscului de hipotensiune arterială ortostatică (prin efect aditiv).
Săruri de calciu
Risc de hipercalcemie prin scăderea eliminării urinare a calciului.
Ciclosporină, tacrolimus
Risc de creştere a creatininemiei, fără modificarea valorilor plasmatice ale ciclosporinei, chiar şi în condiţiile
unui raport normal apă/sodiu.
Corticosteroizi, tetracosactidă (sistemic)
Efectul antihipertensiv poate scădea (prin retenţie de apă şi sodiu).
4.6. Fertilitate, sarcină şi alăptare
5
Sarcina
Nu se recomandă utilizarea diureticelor de către femeile gravide, mai ales în tratamentul edemelor fiziologice
de sarcină. Diureticele pot produce ischemie fetoplacentară, cu risc de alterare a dezvoltării fetale.
Alăptarea
Alăptarea nu este recomandată (indapamida este excretată în laptele matern).
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Rawel SR prezintă o influenţă nulă sau neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
Indapamida nu afectează starea de alertă, dar pot apărea diferite reacţii ce ţin de scăderea tensiunii arteriale,
în special la iniţierea tratamentului sau la adăugarea unui alt antihipertensiv. Ca rezultat, capacitatea de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8. Reacţii adverse
- Foarte frecvente (1/10)
- Frecvente (1/100 la <1/10)
- Mai puţin frecvente (1/1000 la <1/100)
- Rare (1/10000 la <1/1000)
- Foarte rare (<1/10000),
- Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a severităţii.
Majoritatea reacţiilor adverse ale indapamidei privitoare la parametri clinici şi de laborator sunt dependente
de doză.
Diureticele de tip tiazidic, inclusiv indapamida, pot determina următoarele reacţii adverse:
Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice Tromboctopenie
leucopenie,
agranulocitoză,
anemie
aplastică,
anemie
hemolitică
Tulburări ale
sistemului
nervos Vertij,
fatigabilitate,
cefalee,
parestezii
Tulburări
cardiace Aritmie,
hipotensiune
arterială
Tulburări
gastro-
intestinale Vărsături Greaţă,
constipaţie,
xerostomie Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare Funcţie hepatică
anormală Posibilitate de debut al
encefalopatiei hepatice
în caz de insuficienţă
hepatică (vezi pct. 4.3
şi 4.4)
Afecţiuni
cutanate şi ale Erupţie
maculo-Purpură Angioedem
şi/sau urticarie, Agravarea posibilă a
unui lupus eritematos
6
ţesutului
subcutanat* papuloasă necroliză toxică
epidermică,
sindrom Steven
Johnson diseminat acut
preexistent
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare Insuficienţă
renală
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare Fatigabilitate
Investigaţii
diagnostice** Hipercalcemie Depleţia de potasiu cu
hipokaliemie este
deosebit de
periculoasă la anumite
grupe de populaţie cu
risc crescut (vezi pct.
4.4).
Hiponatremie cu
hipovolemie,
responsabilă de
deshidratare şi
hipotensiune arterială
ortostatică. Pierderea
concomitentă de ioni
de clor poate duce la
alcaloză secundară
compensatorie:
incidenţa şi gravitatea
acestora sunt scăzute.
Creşterea uricemiei şi
glicemiei în timpul
tratamentului: este
necesară alegerea
diureticului adecvat la
pacienţii cu gută sau
diabet zaharat.
Reacţiile de hipersensibilitate, în principal cutanate (frecvent: erupţii maculo-papuloase; mai puţin
frecvente: purpură) la subiecţii cu predispoziţie la reacţii alergice şi astmatice.
Au fost raportate cazuri de reacţie de fotosensibilitate (vezi pct. 4.4).
** În studiile clinice, hipokaliemia a fost observată la 10% dintre pacienţi (potasemie <3,4 mmol/l) şi la 4%
dintre pacienţi (potasemie <3,2 mmol/l) după 4 până la 6 săptămâni de tratament. După 12 săptămâni de
tratament, scăderea medie a concentraţiei plasmatice a potasiului a fost de 0,23 mmol/l.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9. Supradozaj
Indapamida nu prezintă toxicitate până la doze de 40 mg, de aproximativ 27 ori doza terapeutică.
Simptome
7
Semnele de supradozare acută sunt determinate de tulburările echilibrului hidroelectrolitic (hiponatremie,
hipokaliemie), manifestate cu greaţă, vărsături, hipotensiune, convulsii, vertij, somnolenţă, confuzie, poliurie
sau oligurie, până la anurie (datorită hipovolemiei).
Tratament
Măsurile iniţiale de tratament includ eliminarea rapidă a substanţei ingerate, prin lavaj gastric şi/sau
administrarea de cărbune activ, urmată de reechilibrare hidroelectrolitică într-o unitate spitalicească.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sulfonamide, codul ATC: C03BA11.
Mecanism de acţiune
Structural, indapamida este derivat de sulfonamidă; farmacologic aparţine diureticelor tiazidice. Acţionează
prin inhibarea absorbţiei de sodiu din materialul de diluţie corticală a tubulilor renali. Creşte excreţia urinară
de ioni de sodiu şi clor, crescând astfel debitul urinar. Într-o măsură mai mică, creşte excreţia ionilor de
potasiu şi magneziu.
Efecte farmacodinamice
În plus faţă de efectul diuretic, indapamida are şi un efect vascular, prin reducerea rezistenţei arteriolare şi a
rezistenţei totale periferice.
Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.
Efectul antihipertensiv al diureticelor tiazidice, inclusiv al indapamidei, nu se modifică la doze mai mari, dar
reacţiile adverse continuă să crească. De aceea, dacă tratamentul nu este eficient, nu se va mări doza.
Eficacitate şi siguranţă clinică
În studiile clinice de fază 2 şi 3 în care s-a utilizat monoterapie, efectul antihipertensiv a fost de 24 ore, la
doze la care efectul diuretic a fost de intensitate uşoară.
Studiile cu tratamente de scurtă şi lungă durată au arătat că indapamida, spre deosebire de alte diuretice, nu
interferează cu metabolismul lipidelor: colesterol total, LDL-colesterol, HDL-colesterol, trigliceride şi, de
asemenea, nu interferează cu metabolismul hidrocarbonaţilor, chiar în cazul pacienţilor hipertensivi diabetici.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Indapamida de 1,5 mg este condiţionată în formă cu eliberare prelungită.
Absorbţie
Fracţiunea de indapamidă eliberată este rapid şi aproape total absorbită din tractul gastrointestinal.
Alimentele afectează uşor viteza de absorbţie, dar nu influenţează cantitatea de medicament absorbit.
Concentraţiile plasmatice maxime apar la aproximativ 12 ore de la ingestia medicamentului. După atingerea
concentraţiei plasmatice stabile, variaţiile de concentraţie între două doze sunt reduse. Există, totuşi,
variabilitate individuală între pacienţi.
Distribuţie
Indapamida se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 79%. Timpul de înjumătăţire prin eliminare este
de 14 - 24 ore (în medie 18 ore). Concentraţiile plasmatice stabile sunt atinse în 7 zile. Administrarea
repetată nu produce acumularea indapamidei.
Metabolizare
Indapamida este metabolizată în principal la nivel hepatic.
Eliminare
8
70 % din indapamidă este eliminată pe cale renală, în special sub formă de metaboliţi (medicament
nemodificat: aproximativ 5 %). Aproximativ 20 % din substanţă este eliminată prin fecale sub formă de
metaboliţi inactivi.
Pacienţi cu risc crescut
Parametrii farmacocinetici ai medicamentului nu sunt modificaţi semnificativ la pacienţii cu insuficienţă
renală.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, potenţialul
carcinogen, toxicitatea asupra funcţiei de reproducere şi dezvoltare.
Dozele maxime de indapamidă administrate pe cale orală la diferite specii de animale (de 40 - 8000 ori
dozele terapeutice) au arătat creşterea proprietăţilor saluretice ale medicamentului. Simptomele majore ale
intoxicaţiei apărute în studiile de toxicitate acută după administrare i.v. sau intraperitoneal au fost în relaţie
cu acţiunea farmacologică a indapamidei, adică bradipnee şi vasodilataţie periferică.
În aceste studii nu au fost observate efecte mutagenice sau carcinogenice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1. Lista excipienţilor
Nucleu
Hipromeloză
Celuloză pulbere
Lactoză monohidrat
Povidonă K 30
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză
Macrogol 400
Dioxid de titan (E171)
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4. Precauţiuni speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
0C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere (PVC-PVDC/Al): cutie cu 20 comprimate cu eliberare prelungită (2 blistere a câte 10 comprimate).
Blistere (PVC-PVDC/Al): cutie cu 30 comprimate cu eliberare prelungită (3 blistere a câte 10 comprimate).
Blistere (PVC-PVDC/Al): cutie cu 60 comprimate cu eliberare prelungită (6 blistere a câte 10 comprimate).
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
9
6.6. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto, Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9654/2017/01
9654/2017/02
9654/2017/03
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: 2006
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
