TADOR INJECT
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
TADOR INJECT 50 mg/2 ml soluţie injectabilă /concentrat pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare fiolă (2 ml) soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine dexketoprofen
50 mg sub formă de dexketoprofen trometamol. Fiecare mililitru de soluţie injectabilă conţine: 25 mg
dexketoprofen sub formă de dexketoprofen trometamol.
Excipienţi cu efect cunoscut: 100 mg etanol (96%) şi 4,0 mg clorură de sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede, incoloră.
pH (7,0-8,0)
Osmolaritate (270-328 mOsmol/l)
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerilor acute de intensitate moderată până la severă, în cazul în care
administrarea orală nu este indicată, de exemplu durerile postoperatorii, în colica renală şi în lombalgii.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi:
Doza recomandată este de 50 mg dexketoprofen la fiecare 8 - 12 ore. La nevoie, administrarea se poate
repeta la interval de 6 ore. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 150 mg.
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă este destinată administrării
pe termen scurt, iar tratamentul trebuie să se limiteze la perioada simptomatică acută (nu va depăşi două
zile). Imediat ce este posibil, pacienţii vor urma un tratament analgezic administrat pe cale orală.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă
durată de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).
În cazul durerilor postoperatorii de intensitate medie până la severă, TADOR INJECT soluţie injectabilă
sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă poate fi administrat în asociere cu analgezice opioide, dacă este
indicat, în aceleaşi doze recomandate la adulţi (vezi pct. 5.1).
Copii şi adolescenţi:
2
Nu a fost studiată utilizarea Tador Inject soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă la
copii şi adolescenţi. Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite şi de aceea
medicamentul nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi.
Vârstnici:
În general, nu este necesară ajustarea dozei în cazul vârstnicilor. Totuşi, din cauza scăderii fiziologice a
funcţiei renale la pacienţii vârstnici se recomandă o doză mai mică în caz de insuficienţă renală uşoară:
50 mg, doză zilnică totală (vezi pct. 4.4).
Afecţiuni hepatice:
În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară spre medie (scor Child-Pugh 5 - 9), doza zilnică totală
trebuie scăzută la 50 mg dexketoprofen, cu monitorizarea atentă a funcţiei hepatice (vezi pct. 4.4).
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie administrat în
cazul pacienţilor cu afecţiuni hepatice grave (scor Child-Pugh 10–15) (vezi pct. 4.3).
Afecţiuni renale:
Doza zilnică totală trebuie scăzută la 50 mg dexketoprofen în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală
uşoară (clearance-ul creatininei de 60 - 89 ml/min) (vezi pct. 4.4). TADOR INJECT soluţie injectabilă
sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie utilizat la pacienţi cu insuficienţă renală moderată
spre severă (clearance-ul creatininei < 59 ml/min) (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare:
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă poate fi administrat
intramuscular sau intravenos.
- Administrare intramusculară: conţinutul unei fiole (2 ml) de TADOR INJECT soluţie injectabilă sau
concentrat pentru soluţie perfuzabilă se administrează prin injectare lentă profund intramuscular.
- Administrare intravenoasă:
1. Perfuzie intravenoasă: soluţia diluată, preparată în modul descris la pct. 6.6, se administrează ca
perfuzie intravenoasă lentă, cu durata cuprinsă între 10 - 30 min. Soluţia trebuie protejată
permanent de lumină.
2. Bolus intravenos: la nevoie, conţinutul unei fiole (2 ml) de TADOR INJECT soluţie injectabilă
sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie administrat ca bolus intravenos lent în interval
de minimum 15 secunde.
Instrucţiuni de administrare a medicamentului:
În cazul în care TADOR INJECT este administrat intramuscular sau în bolus, intravenos, soluţia se
injectează imediat după extragere din fiola brună (vezi şi pct. 6.2 şi 6.6).
Pentru administrare ca perfuzie intravenoasă, soluţia se diluează aseptic şi se protejează de lumină (vezi şi
pct. 6.3 şi 6.6). Pentru instrucţiuni de diluare a soluţiei de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie administrat în
următoarele cazuri:
- pacienţii cu hipersensibilitate la substanţa activă, la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1
- pacienţi la care substanţele cu acţiune similară (de exemplu acid acetilsalicilic şi alte antiinflamatoare
nesteroide) declanşează crize astmatice, spasm bronşic, rinita acută sau provoacă polipoză nazală,
urticarie sau edem angioneurotic
- fotoalergii cunoscute sau reacţii fototoxice apărute ca urmare a tratamentului cu ketoprofen sau fibraţi;
- pacienţi cu antecedente de ulcer hemoragic gastro-intestinal sau perforat, determinat de un tratament
anterior cu AINS
- pacienţi cu ulcer peptic activ/hemoragie gastro intestinală activă sau cu orice antecedente de sângerare
gastro intestinală, ulceraţie sau perforaţie
- pacienţi cu dispepsie cronică
- pacienţi cu alte hemoragii active sau tulburare de coagulare
- pacienţi care suferă de boala Crohn sau colită ulcerativă
- pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă
3
- pacienţi cu afecţiuni renale moderate spre severe (clearance-ul creatininei < 59 ml/min)
- pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh 10 - 15)
- pacienţi cu diateză hemoragică şi alte tulburări de coagulare
- pacienţi cu deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau ingerare insuficientă de lichide)
- în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină şi al alăptării (vezi pct. 4.6)
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă este contraindicat pentru
administrare neuraxială (intratecală sau epidurală) din cauza conţinutului său în etanol.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se va administra cu prudenţă în cazul pacienţilor cu antecedente alergice.
Utilizarea de TADOR INJECT concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază 2,
trebuie evitată.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
durată de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi
cardiovasculare de mai jos).
Siguranţa gastro-intestinală
S-a raportat apariţia de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale, în cazul
tuturor AINS în orice moment pe parcursul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau istoric
anterior de evenimente gastro-intestinale grave. În cazul apariţiei hemoragiei sau ulceraţiei gastro-
intestinale la pacienţii care primesc TADOR INJECT, tratamentul trebuie întrerupt.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare cu creşterea dozei de AINS,
la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct.
4.3) şi la vârstnici.
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi perforaţie
gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2). Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea
mai mică doză disponibilă.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală (colită
ulcerativă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Ca în cazul tuturor AINS, trebuie căutat orice antecedent de esofagită, gastrită şi/sau boală ulceroasă
pentru a garanta vindecarea totală înainte de începerea tratamentului cu dexketoprofen trometamol.
Pacienţii cu simptome gastro-intestinale sau istoric de boală gastro-intestinală trebuie monitorizaţi pentru
tulburări digestive, în special hemoragii gastro-intestinale.
Pentru aceşti pacienţi, trebuie luat în considerare tratamentul combinat cu medicamente protectoare (de
ex. misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) şi, de asemenea, pentru pacienţii care necesită
administrarea concomitentă de doze mici de aspirină, sau alte medicamente care pot determina creşterea
riscului gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu istoric de fenomene toxice gastro-intestinale, în special vârstnici, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobişnuite (mai ales hemoragie gastro-intestinală), îndeosebi în stadiile iniţiale ale
tratamentului.
Este recomandată precauţie la pacienţii care primesc medicaţii concomitente care pot determina creşterea
riscului de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii cu administrare pe cale orală,
anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai rec
aptării de serotonină sau medicamentele
antiplachetare precum aspirina (vezi pct. 4.5).
Siguranţa renală
Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență renală. La acești pacienți, utilizarea AINS poate duce la
deteriorarea funcției renale, retenție de lichide și edeme. Este, de asemenea, necesară precauţie la
pacienții care primesc tratament diuretic sau cei care ar putea dezvolta hipovolemie, deoarece există un
risc crescut de nefrotoxicitate.
Trebuie asigurat un aport adecvat de lichide în timpul tratamentului pentru a preveni deshidratarea și
toxicitatea renală, eventual asociată acesteia.
Ca în cazul tuturor AINS, poate determina creşterea ureei şi creatininei plasmatice. Ca şi în cazul altor
inhibitori ai sintezei de prostaglandine, poate fi asociat cu reacţii adverse la nivelul aparatului renal, care
pot duce la glomerulonefrită, nefrită interstiţială, necroză papilară renală, sindrom nefrotic şi insuficienţă
4
renală acută. Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei renale alterate (vezi pct.
4.2).
Siguranţa hepatică
Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență hepatică. Ca şi în cazul altor AINS, poate provoca
creşteri tranzitorii mici ale anumitor parametri hepatici şi, de asemenea, să determine creşteri
semnificative ale SGOT şi SGPT. În cazul unei creşteri semnificative a acestor parametri, tratamentul
trebuie întrerupt.
Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei hepatice alterate (vezi pct. 4.2).
Siguranță cardiovasculară și cerebrovasculară
Monitorizarea și recomandări adecvate sunt necesare pentru pacienţii cu antecedente de hipertensiune
arterială și / sau insuficiență cardiacă uşoară până la moderată deoarece la aceşti pacienţi au fost raportate
retenţie de lichide şi edeme la tratamentul în asociere ci AINS. O atenție specială trebuie să fie exercitată
la pacienții cu antecedente de boli cardiace, în special cei cu episoade anterioare de insuficienţă cardiacă
cu risc crescut de declanşarea insuficienței cardiace.
Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special la doze mari și
în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale
(de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru
excluderea unui asemenea risc pentru dexketoprofen trometamol.
Prin urmare, pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă, boală
cardiacă ischemică instalată, boală arterială periferică și / sau boală cerebrovasculară trebuie tratați cu
dexketoprofen trometamol doar după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de
inițierea tratamentului de lungă durată al pacienților cu factori de risc pentru boli cardiovasculare (de
exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Toate AINS neselective pot inhiba agregarea plachetară si prelungi timpul de sângerare prin inhibarea
sintezei de prostaglandine. Utilizarea concomitentă de dexketoprofen trometamol şi doze profilactice de
heparină cu greutate moleculară mică în perioada postoperatorie a fost urmărită în studiile clinice
controlate în care s-a observat modificarea parametrilor de coagulare. Cu toate acestea trebuie
monitorizată cu grijă utilizarea de dexketoprofen trometamol la pacienții cărora li se administrează alte
tratamente care interferează cu hemostaza, cum ar fi warfarina sau alte anticoagulante cumarinice sau
heparina (vezi pct. 4.5).
Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei cardiace alterate (vezi pct. 4.2).
Reacţii cutanate
Reacţii cutanate grave (unele chiar letale) cum sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi
necroliza epidermică toxică au fost raportate rar în asociere cu administrarea de AINS. Pacienţii sunt cel
mai expuşi acestor reacţii la începutul tratamentului, reacţiile apărând în majoritatea cazurilor în prima
lună de tratament. Tador trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiilor cutanate, leziunilor de la nivelul
mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Alte informaţii
Prudență deosebită este necesară la pacienții cu:
- tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie intermitentă acută)
- deshidratare
- imediat după intervenții chirurgicale majore
În cazul în care medicul consideră că tratamentul cu dexketoprofen este necesar pe termen lung, funcția
hepatică și renală și numărul de celule sanguine ar trebui să fie verificate în mod regulat.
Reacții severe de hipersensibilitate acută (de exemplu șoc anafilactic) au fost observate foarte rar.
Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de reacții severe de hipersensibilitate ca urmare a utilizării
Tador. În funcție de simptome, orice proceduri medicale necesare trebuie să fie inițiate de către
profesioniştii în domeniul sănătăţii.
5
Pacienții cu astm bronşic combinat cu rinită cronică, sinuzită cronică și / sau polipoză nazală au un risc
crescut de alergie la acid acetilsalicilic și / sau AINS decât restul populației. Administrarea acestui
medicament poate provoca atacuri de astm bronşic sau bronhospasm, în special la subiecţii alergici la acid
acetilsalicilic sau AINS (vezi pct 4.3).
În mod excepțional, varicela poate fi la originea complicaţiilor infecţioase cutanate și ţesuturilor moi
grave. Până în prezent, rolul AINS în agravarea acestor infectii nu a fost exclusă. Astfel, este
recomandabil să se evite utilizarea TADOR INJECT în caz de varicelă.
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie administrat cu
precauţie la pacienţii care suferă de tulburări hematopoetice, lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de
ţesut conjunctiv.
Ca şi alte AINS, dexketoprofenul poate masca simptomele bolilor infecţioase. În cazuri izolate s-a descris
o agravare a infecţiilor de ţesuturi moi având legătură temporală cu utilizarea de AINS. De aceea,
pacientului i se recomandă să consulte imediat un medic dacă în timpul tratamentului apar sau se
agravează semnele unei infecţii bacteriene.
Fiecare fiolă de TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine 200
mg de etanol, echivalent cu 5 ml de bere sau 2,08 ml de vin per doză.
Nociv pentru cei care suferă de alcoolism.
A se ţine seama în cazul femeilor gravide şi care alăptează, la copii şi la categoriile de pacienţi cu risc
crescut cum ar fi cei cu boli hepatice sau epilepsie.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per doză, adică este de fapt “fără
sodiu”.
Copii și adolescenți
Utilizarea în condiții de siguranță la copii și adolescenți nu a fost stabilită.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele interacţiuni se aplică antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) în general:
Asocieri nerecomandate:
- Alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv doze mari de salicilaţi ( 3 g/zi): administrarea
asociată a câtorva antiinflamatoare nesteroidiene poate creşte riscul de ulcer gastro-intestinal şi de
hemoragie, prin efect sinergic.
- Anticoagulante: AINS pot intensifica efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4), din
cauza legării crescute de proteinele plasmatice a dexketoprofenului şi a inhibării funcţiei plachetare şi a
lezării mucoasei gastroduodenale. Dacă nu se poate evita combinaţia, este necesară monitorizarea atentă
clinică şi a analizelor de laborator.
- Heparine: risc crescut de hemoragie (din cauza inhibării funcţiei plachetare şi lezării mucoasei
gastroduodenale). Dacă nu se poate evita combinaţia, este necesară monitorizarea atentă clinică şi a
valorilor de laborator.
- Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţie sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
- Litiu (descris cu diverse AINS): antiinflamatoarele nesteroidiene cresc nivelul de litiu în sânge, care
poate atinge valori toxice (scade eliminarea renală a litiului). Din acest motiv, se impune monitorizarea
acestui parametru la iniţierea, în timpul modulării şi la întreruperea tratamentului cu dexketoprofen.
- Metotrexat, utilizat în doze de 15 mg/săptămână sau mai mari: creşte toxicitatea hematologică a
metotrexatului prin reducerea eliminării sale renale de către AINS, în general.
- Hidantoine şi sulfonamide: efectele toxice al acestor substanţe pot fi crescute.
Asocieri care necesită precauţie:
- Diuretice, inhibitori ACE, antibacteriene aminoglicozidice şi antagonişti ai receptorilor de angiotensină
II: dexketoprofen poate reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. În cazul
6
pacienţilor cu insuficienţă renală acută (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu insuficienţă
renală acută), administrarea concomitentă de agenţi inhibitori de ciclooxigenaze şi inhibitori ACE,
antagonişti ai receptorilor de angiotensină II sau antibacteriene aminoglicozidice poate avea drept efect
deteriorarea ulterioară a funcţiei renale, de obicei, reversibilă. În cazul administrării în asociere a
dexketoprofen cu un diuretic, este esenţial ca pacientului să i se asigure o hidratare corespunzătoare, iar
funcţia renală să fie monitorizată la începutul tratamentului (vezi pct. 4.4: „Atenţionări şi precauţii
speciale pentru utilizare”).
- Metotrexat, la doze mai mici de 15 mg/săptămână: creşterea toxicităţii hematologice a metotrexatului
prin scăderea clearance-ului său renal de către AINS, în general. Se recomandă monitorizarea
săptămânală a hemoleucogramei în primele săptămâni ale asocierii. Intensificarea monitorizării în cazul
alterării fie şi uşoare a funcţiei renale, precum şi la vârstnici.
- Pentoxifilină: creşte riscul de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică atentă şi frecventă a
timpului de sângerare.
- Zidovudină: creşte riscul toxicităţii asupra liniei eritrocitare prin acţiune asupra reticulocitelor, cu
anemie severă, care apare la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Trebuie efectuate
hemoleucograma şi numărarea reticulocitelor la 1-2 săptămâni după începerea tratamentului cu AINS.
- Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureei prin deplasarea acesteia de pe
locurile de legare de proteinele plasmatice.
Asocieri care necesită supraveghere:
- Beta-blocante: tratamentul cu AINS le poate scădea efectul antihipertensiv, prin inhibarea sintezei de
prostaglandine.
- Ciclosporină şi tacrolimus: AINS pot creşte efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de
prostaglandine. În timpul terapiei asociate, trebuie monitorizată funcţia renală.
- Trombolitice: risc crescut de hemoragie.
- Medicamente antiplachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină (ISRS): creşterea riscului de
hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
- Probenecid: concentraţia plasmatică a dexketoprofenului poate fi crescută; această interacţiune se poate
datora inhibării secreţiei tubulare renale şi glucuronoconjugării şi necesită ajustarea dozei de
dexketoprofen.
- Glicozide cardiace: antiinflamatoarele nesteroidiene pot creşte concentraţia de glicozide plasmatice.
- Mifepristonă: din cauza unui risc teoretic ca inhibitorii prostaglandinsintetazei să afecteze eficacitatea
mifepristonei, AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea de mifepristonă.
-Chinolone: testele pe animale arată că dozele mari de quinolonă asociate cu AINS pot creşte riscul
apariţiei convulsiilor.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă este contraindicat în al
treilea trimestru de sarcină şi în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandină poate să influenţeze negativ sarcina şi/sau dezvoltarea
embrionară/fetală. Datele din studiile epidemiologice avertizează asupra riscului crescut de avort şi de
malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în primele
luni de sarcină. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la
aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea
unui inhibitor al sintezei de prostaglandine s-a dovedit că duce la creşterea pierderii sarcinii pre- şi
postimplantare şi a mortalităţii embriofetale. În plus, s-a raportat creşterea incidenţei în cazul diverselor
malformaţii inclusiv cardiovasculare la animalele la care s-a administrat un inhibitor al sintezei de
prostaglandine în timpul organogenezei. Cu toate acestea, studiile la animale cu dexketoprofen
trometamol nu au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). În timpul primului şi
celui de-al doilea trimestru de sarcină, dexketoprofenul trometamol nu trebuie administrat decât dacă este
strict necesar. Dacă se utilizează dexketoprofen trometamol de către o femeie care încearcă să rămână
7
gravidă sau în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică,
iar durata tratamentului cât mai scurtă posibil.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul
la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate evolua spre insuficienţă renală cu oligohidramnios;
mama şi nou-născutul, la finalul sarcinii, la:
- posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar şi la cele mai
mici doze;
- inhibarea contracţiilor uterine, ducând la travaliu întârziat sau prelungit.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă dexketoprofenul se excretă în laptele uman.
Fertilitatea
Ca și în cazul altor AINS, utilizarea dexketoprofen trometamol poate afecta fertilitatea feminină și nu este
recomandat femeilor care intenționează să rămână gravide. La femeile care au dificultăți în concepere sau
care sunt în curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare oprirea tratamentului cu
dexketoprofen trometamol.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă are o influenţă mică sau
moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje din cauza posibilităţii apariţiei
stării de ameţeală sau de somnolenţă.
4.8 Reacţii adverse
Evenimentele adverse raportate ca cel puţin posibil legate de dexketoprofen trometamol în studiile
clinice, precum şi reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă a TADOR INJECT 50 mg/2 ml soluţie
injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme
şi organe şi ordonate după frecvenţă:
Aparate, siteme
şi organe Frecvente
(≥1/100
până la
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000până
la <1/100) Rare
(≥1/10000 până la
<1/100) Foarte rare
(<1/10000)
Tulburări
hematologice şi
limfatice --- Anemie --- Neutropenie
trombocitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar --- --- Edem laringian Reacţie
anafilactică
inclusiv şoc
anafilactic
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie --- --- Hiperglicemie,
hipoglicemie,
hipertrigliceridemie,
anorexie ---
Tulburări
psihice --- Insomnie --- ---
8
Tulburări ale
sistemului
nervos --- Cefalee,
ameţeli,
somnolenţă Parestezii, sincopă ---
Tulburări
oculare --- Vedere
înceţoşată --- ---
Tulburări
acustice şi
vestibulare --- --- Tinitus ---
Tulburări
cardiace --- --- Extrasistole,
tahicardie ---
Tulburări
vasculare --- Hipotensiune
arterială,
înroşirea feţei Hipertensiune
arterială,
tromboflebită
superficială ---
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale --- --- Bradipnee Bronhospasm,
dispnee
Tulburări
gastro-
intestinale Greaţă,
vărsături Durere
abdominală,
dispepsie,
diaree,
constipaţie,
hematemeză,
uscăciunea
cavităţii
bucale Ulcer peptic,
hemoragie de cauză
ulceroasă sau
perforaţie de cauză
ulceroasă (vezi pct.
4.4) Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare --- --- Hepatită, icter Afectare
hepatocelulară
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat --- Dermatită,
prurit, erupţie,
hipersudoraţie Urticarie, acnee Sindrom Stevens
Johnson,
necroliză
epidermică
toxică (sindrom
Lyell),
angioedem, edem
facial, reacţie de
fotosensibilitate
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv --- --- Rigiditate
musculară, rigiditate
articulară, crampe
musculare, durere
lombară ---
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare --- --- Insuficienţă renală
acută, poliurie,
durere renală,
cetonurie,
proteinurie Nefrită sau
sindrom nefrotic
Tulburări ale
aparatului --- --- Tulburări
menstruale, tulburări ---
9
genital şi
sânului prostatice
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare Durere la
locul
injectării,
reacţie la
locul
injectării
incluzând
inflamaţie,
echimoze
sau
hemoragie Creşterea
temperaturii,
oboseală,
durere,
senzaţie de
frig Frisoane, edem
periferic ---
Investigaţii
diagnostice --- --- Teste funcţionale
hepatice anormale ---
Gastro-intestinal: Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt de natură gastro-intestinală.
Poate să apară ulcerul peptic, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, uneori letale, mai ales la
vârstnici (vezi pct. 4.4). După administrare au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă,
constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbarea colitei
şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”). Mai puţin frecvent a
fost observată gastrita. Au fost raportate în asociere cu tratamentul AINS edem, hipertensiune arterială şi
insuficienţă cardiacă.
Ca şi în cazul altor AINS, pot apărea următoarele reacţii adverse: meningită aseptică, care poate apărea
predominant la pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau boli mixte de ţesut conjunctiv; şi reacţii
hematologice (purpură, anemie hemolitică şi aplastică, rareori agranulocitoză şi hipoplazie medulară).
Reacţii buloase inclusiv sindromul Stevens Johnson şi necroliza epidermică toxică (foarte rar).
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (mai ales în doze mari şi
în cazul tratamentului de lungă durată) poate fi asociată cu o creştere mică a riscului de evenimente
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologia în cazul supradozării nu este cunoscută. Medicamente similare au determinat tulburări
gastrointestinale (vărsături, anorexie, dureri abdominale) şi neurologice (somnolenţă, vertij, dezorientare,
cefalee).
În caz de administrare sau ingestie accidentală sau excesivă, trebuie instituit imediat tratamentul
simptomatic, în conformitate cu starea clinică a pacientului.
Dexketoprofen trometamol poate fi eliminat prin dializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
10
Grupa farmacoterapeutică: produse antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid
propionic
Cod ATC: M01A E17
Dexketoprofen trometamol este sarea de trometamină a acidului S-(+)-2-(3-benzoilfenil) propionic, un
medicament analgezic, antipiretic şi antiinflamator, din clasa medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene (M01AE).
Mecanism de acţiune
Mecanismul de acţiune al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene este legat de reducerea sintezei
de prostaglandine prin inhibarea căii ciclooxigenazei.
Mai precis, este inhibată transformarea acidului arahidonic în endoperoxizii ciclici, PGG2 şi PGH2, care
produc prostaglandinele PGE1, PGE2, PGF2α şi PGD2 şi, de asemenea, prostaciclina PGI2 şi
tromboxanii (TxA2 şi TxB2). În plus, inhibarea sintezei prostaglandinelor poate influenţa alţi mediatori ai
inflamaţiei, cum sunt kininele, determinând o acţiune indirectă, care se adaugă acţiunii directe.
Efecte farmacodinamice
S-a demonstrat că dexketoprofen este un inhibitor al acţiunii COX-1 şi COX-2 în studiile pe animale şi la
om.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activitate analgezică eficientă a
dexketoprofen trometamol.
Eficacitatea analgezică a dexketoprofen trometamol administrat intramuscular şi intravenos în
management-ul durerii moderate spre severă a fost investigată pe mai multe modele de durere
chirurgicală (chirurgie ortopedică şi ginecologică/abdominală) precum şi de durere musculo-scheletică
(model cu durere lombară acută) şi de colică renală.
În studiile efectuate, debutul efectului analgezic a fost rapid, efectul analgezic maxim înregistrându-se în
primele 45 de minute. Durata efectului analgezic după administrarea a 50 mg de dexketoprofen este, de
obicei, de 8 ore.
Studiile clinice cu management-ul durerii postoperatorii au demonstrat faptul că TADOR INJECT soluţie
injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă utilizat în combinaţie cu opioizii a redus semnificativ
consumul de opioide. În studiile cu durere postoperatorie în care pacienţii au primit morfină cu ajutorul
unui dispozitiv de analgezie controlat de pacient, pacienţii trataţi cu dexketoprofen au necesitat
semnificativ mai puţină morfină (cu 30-45% mai puţin) decât pacienţii din lotul placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea intramusculară de dexketoprofen trometamol la oameni, concentraţiile maxime sunt
atinse la 20 de minute (interval: 10-45 de minute). Pentru doze unice între 25 şi 50 mg, s-a demonstrat că
aria de sub curbă este proporţională cu doza atât în cazul administrării intramusculare cât şi a celei
intravenoase.
Distribuţie
Ca şi în cazul altor medicamente cu legare crescută de proteinele plasmatice (99%), volumul de
distribuţie a avut o valoare medie sub 0,25 l/kg. Timpul de înjumătăţire al distribuţiei a fost de
aproximativ 0,35 ore, iar timpul de înjumătăţire pentru eliminare a variat între 1 şi 2,7 ore.
11
În studiile farmacocinetice cu doze multiple, s-a observat faptul că Cmax şi ASC după ultima
administrare intramusculară sau intravenoasă nu au fost diferite de cele obţinute după o doză unică,
indicând faptul că nu se înregistrează acumularea medicamentului.
Metabolizare şi eliminare
După administrarea de dexketoprofen trometamol se găseşte doar enantiomerul S-(+) în urină,
demonstrând faptul că la oameni nu apare fenomenul de conversie în enantiomerul R-(-).
Calea principală de eliminare pentru dexketoprofen este reprezentată de glucuronoconjugare urmată de
excreţie renală.
Vârstnici
La subiecţii vârstnici sănătoşi (cu vârsta de 65 ani şi peste), expunerea a fost semnificativ mai mare decât
la voluntarii sănătoşi tineri după doze orale unice şi repetate (de până la 55%), în timp ce nu s-au
înregistrat diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte concentraţiile de vârf şi durata de timp
pentru atingerea concentraţiei de vârf. Timpul mediu de înjumătăţire a fost prelungit după doze unice şi
repetate (cu până la 48%), iar clearance-ul total aparent a fost scăzut.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice din studiile convenţionale de siguranţă farmacologică, toxicitate a dozelor repetate,
genotoxicitate, toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi de imunofarmacologie nu au evidenţiat vreun
pericol anume pentru om, în afara celor menţionate deja la alte puncte ale RCP. Studiile privind
toxicitatea cronică efectuate la şoareci şi maimuţe au evidenţiat un Nivel De Niciun Efect Advers
Observat (NNEAO) de 3 mg/kg şi zi. Principalul efect advers observat la doze mari a fost reprezentat de
eroziunile şii ulceraţiile gastro-intestinale, în mod proporţional cu doza.
Aşa cum este recunoscut pentru toată clasa farmacologică a AINS, dexketoprofen trometamol poate
provoca modificări ale supravieţuirii embrio-fetale pe modelele animale, atât indirect, prin intermediul
toxicităţii gastro-intestinale asupra mamelor gravide, cât şi direct asupra dezvoltării fătului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Etanol (96 %)
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie amestecat într-un
volum mic (de exemplu într-o seringă) cu soluţii de dopamină, prometazină, pentazocină, petidină sau
hidroxizină, deoarece acest lucru va duce la precipitarea soluţiei.
Soluţiile diluate pentru perfuzie, obţinute conform pct. 6.6 nu trebuie amestecate cu prometazină sau
pentazocină.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
12
După diluare în conformitate cu instrucţiunile date la pct. 6.6, s-a demonstrat că soluţia diluată, dacă este
protejată corespunzător de lumină, este stabilă chimic timp de 24 de ore, dacă se păstrează la 25C.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat,
perioada de păstrare şi condiţiile înainte de utilizare reprezintă responsabilitatea utilizatorului şi nu trebuie
să fie în mod normal mai mare de 24 de ore la o temperatură între 2 şi 8C, cu excepţia cazului în care
diluarea a avut loc în condiţii de asepsie controlată şi validată.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra fiolele în ambalajul original, ferit de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare după diluarea medicamentului, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă brună, tip I, a câte 2 ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă.
Cutie cu 10 fiole din sticlă brună, tip I, a câte 2 ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie
perfuzabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
S-a demonstrat că TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă este
compatibil când este amestecat într-un volum mic (de exemplu într-o seringă) cu soluţii injectabile de
heparină, lidocaină, morfină şi teofilină.
Pentru administrarea ca perfuzie intravenoasă conţinutul unei fiole (2 ml) de TADOR INJECT soluţie
injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie diluat într-un volum de 30-100 ml de ser
fiziologic, soluţie de glucoză sau Ringer lactat. Soluţia trebuie diluată în condiţii de asepsie şi ferită de
lumină (vezi şi pct. 6.3). Soluţia diluată este o soluţie limpede.
S-a demonstrat că TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă diluat într-
un volum de 100 ml de ser fiziologic sau soluţie de glucoză este compatibil cu următoarele medicamente:
dopamină, heparină, hidroxizină, lidocaină, morfină, petidină şi teofilină.
Nu s-a înregistrat adsorbţia substanţei active în cazul în care soluţiile diluate de TADOR INJECT soluţie
injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă au fost păstrate în pungi de plastic sau în dispozitive
de administrare fabricate din etilvinilacetat (EVA), celuloză propionat (CP), polietilenă cu densitate mică
(PEDS) şi policlorură de vinil (PVC).
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă este de unică folosinţă şi
orice soluţie neutilizată trebuie îndepărtată. Înainte de administrare, soluţia trebuie verificată vizual pentru
a se asigura că este limpede şi incoloră: nu trebuie utilizată în cazul observării de particule.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MENARINI INTERNATIONAL OPERATIONS LUXEMBOURG S.A.,
1, Avenue de la Gare, L-1611 Luxembourg,
Luxemburg
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6653/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
13
Data primei autorizări: Iulie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
TADOR INJECT 50 mg/2 ml soluţie injectabilă /concentrat pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare fiolă (2 ml) soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine dexketoprofen
50 mg sub formă de dexketoprofen trometamol. Fiecare mililitru de soluţie injectabilă conţine: 25 mg
dexketoprofen sub formă de dexketoprofen trometamol.
Excipienţi cu efect cunoscut: 100 mg etanol (96%) şi 4,0 mg clorură de sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede, incoloră.
pH (7,0-8,0)
Osmolaritate (270-328 mOsmol/l)
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerilor acute de intensitate moderată până la severă, în cazul în care
administrarea orală nu este indicată, de exemplu durerile postoperatorii, în colica renală şi în lombalgii.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi:
Doza recomandată este de 50 mg dexketoprofen la fiecare 8 - 12 ore. La nevoie, administrarea se poate
repeta la interval de 6 ore. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 150 mg.
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă este destinată administrării
pe termen scurt, iar tratamentul trebuie să se limiteze la perioada simptomatică acută (nu va depăşi două
zile). Imediat ce este posibil, pacienţii vor urma un tratament analgezic administrat pe cale orală.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurtă
durată de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).
În cazul durerilor postoperatorii de intensitate medie până la severă, TADOR INJECT soluţie injectabilă
sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă poate fi administrat în asociere cu analgezice opioide, dacă este
indicat, în aceleaşi doze recomandate la adulţi (vezi pct. 5.1).
Copii şi adolescenţi:
2
Nu a fost studiată utilizarea Tador Inject soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă la
copii şi adolescenţi. Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite şi de aceea
medicamentul nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi.
Vârstnici:
În general, nu este necesară ajustarea dozei în cazul vârstnicilor. Totuşi, din cauza scăderii fiziologice a
funcţiei renale la pacienţii vârstnici se recomandă o doză mai mică în caz de insuficienţă renală uşoară:
50 mg, doză zilnică totală (vezi pct. 4.4).
Afecţiuni hepatice:
În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară spre medie (scor Child-Pugh 5 - 9), doza zilnică totală
trebuie scăzută la 50 mg dexketoprofen, cu monitorizarea atentă a funcţiei hepatice (vezi pct. 4.4).
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie administrat în
cazul pacienţilor cu afecţiuni hepatice grave (scor Child-Pugh 10–15) (vezi pct. 4.3).
Afecţiuni renale:
Doza zilnică totală trebuie scăzută la 50 mg dexketoprofen în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală
uşoară (clearance-ul creatininei de 60 - 89 ml/min) (vezi pct. 4.4). TADOR INJECT soluţie injectabilă
sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie utilizat la pacienţi cu insuficienţă renală moderată
spre severă (clearance-ul creatininei < 59 ml/min) (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare:
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă poate fi administrat
intramuscular sau intravenos.
- Administrare intramusculară: conţinutul unei fiole (2 ml) de TADOR INJECT soluţie injectabilă sau
concentrat pentru soluţie perfuzabilă se administrează prin injectare lentă profund intramuscular.
- Administrare intravenoasă:
1. Perfuzie intravenoasă: soluţia diluată, preparată în modul descris la pct. 6.6, se administrează ca
perfuzie intravenoasă lentă, cu durata cuprinsă între 10 - 30 min. Soluţia trebuie protejată
permanent de lumină.
2. Bolus intravenos: la nevoie, conţinutul unei fiole (2 ml) de TADOR INJECT soluţie injectabilă
sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie administrat ca bolus intravenos lent în interval
de minimum 15 secunde.
Instrucţiuni de administrare a medicamentului:
În cazul în care TADOR INJECT este administrat intramuscular sau în bolus, intravenos, soluţia se
injectează imediat după extragere din fiola brună (vezi şi pct. 6.2 şi 6.6).
Pentru administrare ca perfuzie intravenoasă, soluţia se diluează aseptic şi se protejează de lumină (vezi şi
pct. 6.3 şi 6.6). Pentru instrucţiuni de diluare a soluţiei de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie administrat în
următoarele cazuri:
- pacienţii cu hipersensibilitate la substanţa activă, la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1
- pacienţi la care substanţele cu acţiune similară (de exemplu acid acetilsalicilic şi alte antiinflamatoare
nesteroide) declanşează crize astmatice, spasm bronşic, rinita acută sau provoacă polipoză nazală,
urticarie sau edem angioneurotic
- fotoalergii cunoscute sau reacţii fototoxice apărute ca urmare a tratamentului cu ketoprofen sau fibraţi;
- pacienţi cu antecedente de ulcer hemoragic gastro-intestinal sau perforat, determinat de un tratament
anterior cu AINS
- pacienţi cu ulcer peptic activ/hemoragie gastro intestinală activă sau cu orice antecedente de sângerare
gastro intestinală, ulceraţie sau perforaţie
- pacienţi cu dispepsie cronică
- pacienţi cu alte hemoragii active sau tulburare de coagulare
- pacienţi care suferă de boala Crohn sau colită ulcerativă
- pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă
3
- pacienţi cu afecţiuni renale moderate spre severe (clearance-ul creatininei < 59 ml/min)
- pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh 10 - 15)
- pacienţi cu diateză hemoragică şi alte tulburări de coagulare
- pacienţi cu deshidratare severă (cauzată de vărsături, diaree sau ingerare insuficientă de lichide)
- în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină şi al alăptării (vezi pct. 4.6)
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă este contraindicat pentru
administrare neuraxială (intratecală sau epidurală) din cauza conţinutului său în etanol.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se va administra cu prudenţă în cazul pacienţilor cu antecedente alergice.
Utilizarea de TADOR INJECT concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază 2,
trebuie evitată.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
durată de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi
cardiovasculare de mai jos).
Siguranţa gastro-intestinală
S-a raportat apariţia de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală, care pot fi letale, în cazul
tuturor AINS în orice moment pe parcursul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau istoric
anterior de evenimente gastro-intestinale grave. În cazul apariţiei hemoragiei sau ulceraţiei gastro-
intestinale la pacienţii care primesc TADOR INJECT, tratamentul trebuie întrerupt.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare cu creşterea dozei de AINS,
la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct.
4.3) şi la vârstnici.
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi perforaţie
gastro-intestinală, care pot fi letale (vezi pct. 4.2). Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea
mai mică doză disponibilă.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală (colită
ulcerativă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Ca în cazul tuturor AINS, trebuie căutat orice antecedent de esofagită, gastrită şi/sau boală ulceroasă
pentru a garanta vindecarea totală înainte de începerea tratamentului cu dexketoprofen trometamol.
Pacienţii cu simptome gastro-intestinale sau istoric de boală gastro-intestinală trebuie monitorizaţi pentru
tulburări digestive, în special hemoragii gastro-intestinale.
Pentru aceşti pacienţi, trebuie luat în considerare tratamentul combinat cu medicamente protectoare (de
ex. misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) şi, de asemenea, pentru pacienţii care necesită
administrarea concomitentă de doze mici de aspirină, sau alte medicamente care pot determina creşterea
riscului gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu istoric de fenomene toxice gastro-intestinale, în special vârstnici, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobişnuite (mai ales hemoragie gastro-intestinală), îndeosebi în stadiile iniţiale ale
tratamentului.
Este recomandată precauţie la pacienţii care primesc medicaţii concomitente care pot determina creşterea
riscului de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii cu administrare pe cale orală,
anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai rec
aptării de serotonină sau medicamentele
antiplachetare precum aspirina (vezi pct. 4.5).
Siguranţa renală
Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență renală. La acești pacienți, utilizarea AINS poate duce la
deteriorarea funcției renale, retenție de lichide și edeme. Este, de asemenea, necesară precauţie la
pacienții care primesc tratament diuretic sau cei care ar putea dezvolta hipovolemie, deoarece există un
risc crescut de nefrotoxicitate.
Trebuie asigurat un aport adecvat de lichide în timpul tratamentului pentru a preveni deshidratarea și
toxicitatea renală, eventual asociată acesteia.
Ca în cazul tuturor AINS, poate determina creşterea ureei şi creatininei plasmatice. Ca şi în cazul altor
inhibitori ai sintezei de prostaglandine, poate fi asociat cu reacţii adverse la nivelul aparatului renal, care
pot duce la glomerulonefrită, nefrită interstiţială, necroză papilară renală, sindrom nefrotic şi insuficienţă
4
renală acută. Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei renale alterate (vezi pct.
4.2).
Siguranţa hepatică
Este necesară prudență la pacienții cu insuficiență hepatică. Ca şi în cazul altor AINS, poate provoca
creşteri tranzitorii mici ale anumitor parametri hepatici şi, de asemenea, să determine creşteri
semnificative ale SGOT şi SGPT. În cazul unei creşteri semnificative a acestor parametri, tratamentul
trebuie întrerupt.
Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei hepatice alterate (vezi pct. 4.2).
Siguranță cardiovasculară și cerebrovasculară
Monitorizarea și recomandări adecvate sunt necesare pentru pacienţii cu antecedente de hipertensiune
arterială și / sau insuficiență cardiacă uşoară până la moderată deoarece la aceşti pacienţi au fost raportate
retenţie de lichide şi edeme la tratamentul în asociere ci AINS. O atenție specială trebuie să fie exercitată
la pacienții cu antecedente de boli cardiace, în special cei cu episoade anterioare de insuficienţă cardiacă
cu risc crescut de declanşarea insuficienței cardiace.
Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special la doze mari și
în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc ușor crescut de evenimente trombotice arteriale
(de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru
excluderea unui asemenea risc pentru dexketoprofen trometamol.
Prin urmare, pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă, boală
cardiacă ischemică instalată, boală arterială periferică și / sau boală cerebrovasculară trebuie tratați cu
dexketoprofen trometamol doar după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de
inițierea tratamentului de lungă durată al pacienților cu factori de risc pentru boli cardiovasculare (de
exemplu hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Toate AINS neselective pot inhiba agregarea plachetară si prelungi timpul de sângerare prin inhibarea
sintezei de prostaglandine. Utilizarea concomitentă de dexketoprofen trometamol şi doze profilactice de
heparină cu greutate moleculară mică în perioada postoperatorie a fost urmărită în studiile clinice
controlate în care s-a observat modificarea parametrilor de coagulare. Cu toate acestea trebuie
monitorizată cu grijă utilizarea de dexketoprofen trometamol la pacienții cărora li se administrează alte
tratamente care interferează cu hemostaza, cum ar fi warfarina sau alte anticoagulante cumarinice sau
heparina (vezi pct. 4.5).
Pacienţii vârstnici sunt mai predispuşi să sufere ca urmare a funcţiei cardiace alterate (vezi pct. 4.2).
Reacţii cutanate
Reacţii cutanate grave (unele chiar letale) cum sunt dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi
necroliza epidermică toxică au fost raportate rar în asociere cu administrarea de AINS. Pacienţii sunt cel
mai expuşi acestor reacţii la începutul tratamentului, reacţiile apărând în majoritatea cazurilor în prima
lună de tratament. Tador trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiilor cutanate, leziunilor de la nivelul
mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Alte informaţii
Prudență deosebită este necesară la pacienții cu:
- tulburare congenitală a metabolismului porfirinei (de exemplu porfirie intermitentă acută)
- deshidratare
- imediat după intervenții chirurgicale majore
În cazul în care medicul consideră că tratamentul cu dexketoprofen este necesar pe termen lung, funcția
hepatică și renală și numărul de celule sanguine ar trebui să fie verificate în mod regulat.
Reacții severe de hipersensibilitate acută (de exemplu șoc anafilactic) au fost observate foarte rar.
Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de reacții severe de hipersensibilitate ca urmare a utilizării
Tador. În funcție de simptome, orice proceduri medicale necesare trebuie să fie inițiate de către
profesioniştii în domeniul sănătăţii.
5
Pacienții cu astm bronşic combinat cu rinită cronică, sinuzită cronică și / sau polipoză nazală au un risc
crescut de alergie la acid acetilsalicilic și / sau AINS decât restul populației. Administrarea acestui
medicament poate provoca atacuri de astm bronşic sau bronhospasm, în special la subiecţii alergici la acid
acetilsalicilic sau AINS (vezi pct 4.3).
În mod excepțional, varicela poate fi la originea complicaţiilor infecţioase cutanate și ţesuturilor moi
grave. Până în prezent, rolul AINS în agravarea acestor infectii nu a fost exclusă. Astfel, este
recomandabil să se evite utilizarea TADOR INJECT în caz de varicelă.
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie administrat cu
precauţie la pacienţii care suferă de tulburări hematopoetice, lupus eritematos sistemic sau boală mixtă de
ţesut conjunctiv.
Ca şi alte AINS, dexketoprofenul poate masca simptomele bolilor infecţioase. În cazuri izolate s-a descris
o agravare a infecţiilor de ţesuturi moi având legătură temporală cu utilizarea de AINS. De aceea,
pacientului i se recomandă să consulte imediat un medic dacă în timpul tratamentului apar sau se
agravează semnele unei infecţii bacteriene.
Fiecare fiolă de TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă conţine 200
mg de etanol, echivalent cu 5 ml de bere sau 2,08 ml de vin per doză.
Nociv pentru cei care suferă de alcoolism.
A se ţine seama în cazul femeilor gravide şi care alăptează, la copii şi la categoriile de pacienţi cu risc
crescut cum ar fi cei cu boli hepatice sau epilepsie.
Acest medicament conţine mai puţin de 1 mmol de sodiu (23 mg) per doză, adică este de fapt “fără
sodiu”.
Copii și adolescenți
Utilizarea în condiții de siguranță la copii și adolescenți nu a fost stabilită.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele interacţiuni se aplică antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) în general:
Asocieri nerecomandate:
- Alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv doze mari de salicilaţi ( 3 g/zi): administrarea
asociată a câtorva antiinflamatoare nesteroidiene poate creşte riscul de ulcer gastro-intestinal şi de
hemoragie, prin efect sinergic.
- Anticoagulante: AINS pot intensifica efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4), din
cauza legării crescute de proteinele plasmatice a dexketoprofenului şi a inhibării funcţiei plachetare şi a
lezării mucoasei gastroduodenale. Dacă nu se poate evita combinaţia, este necesară monitorizarea atentă
clinică şi a analizelor de laborator.
- Heparine: risc crescut de hemoragie (din cauza inhibării funcţiei plachetare şi lezării mucoasei
gastroduodenale). Dacă nu se poate evita combinaţia, este necesară monitorizarea atentă clinică şi a
valorilor de laborator.
- Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţie sau hemoragie gastro-intestinală (vezi pct. 4.4).
- Litiu (descris cu diverse AINS): antiinflamatoarele nesteroidiene cresc nivelul de litiu în sânge, care
poate atinge valori toxice (scade eliminarea renală a litiului). Din acest motiv, se impune monitorizarea
acestui parametru la iniţierea, în timpul modulării şi la întreruperea tratamentului cu dexketoprofen.
- Metotrexat, utilizat în doze de 15 mg/săptămână sau mai mari: creşte toxicitatea hematologică a
metotrexatului prin reducerea eliminării sale renale de către AINS, în general.
- Hidantoine şi sulfonamide: efectele toxice al acestor substanţe pot fi crescute.
Asocieri care necesită precauţie:
- Diuretice, inhibitori ACE, antibacteriene aminoglicozidice şi antagonişti ai receptorilor de angiotensină
II: dexketoprofen poate reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. În cazul
6
pacienţilor cu insuficienţă renală acută (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu insuficienţă
renală acută), administrarea concomitentă de agenţi inhibitori de ciclooxigenaze şi inhibitori ACE,
antagonişti ai receptorilor de angiotensină II sau antibacteriene aminoglicozidice poate avea drept efect
deteriorarea ulterioară a funcţiei renale, de obicei, reversibilă. În cazul administrării în asociere a
dexketoprofen cu un diuretic, este esenţial ca pacientului să i se asigure o hidratare corespunzătoare, iar
funcţia renală să fie monitorizată la începutul tratamentului (vezi pct. 4.4: „Atenţionări şi precauţii
speciale pentru utilizare”).
- Metotrexat, la doze mai mici de 15 mg/săptămână: creşterea toxicităţii hematologice a metotrexatului
prin scăderea clearance-ului său renal de către AINS, în general. Se recomandă monitorizarea
săptămânală a hemoleucogramei în primele săptămâni ale asocierii. Intensificarea monitorizării în cazul
alterării fie şi uşoare a funcţiei renale, precum şi la vârstnici.
- Pentoxifilină: creşte riscul de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică atentă şi frecventă a
timpului de sângerare.
- Zidovudină: creşte riscul toxicităţii asupra liniei eritrocitare prin acţiune asupra reticulocitelor, cu
anemie severă, care apare la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Trebuie efectuate
hemoleucograma şi numărarea reticulocitelor la 1-2 săptămâni după începerea tratamentului cu AINS.
- Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureei prin deplasarea acesteia de pe
locurile de legare de proteinele plasmatice.
Asocieri care necesită supraveghere:
- Beta-blocante: tratamentul cu AINS le poate scădea efectul antihipertensiv, prin inhibarea sintezei de
prostaglandine.
- Ciclosporină şi tacrolimus: AINS pot creşte efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de
prostaglandine. În timpul terapiei asociate, trebuie monitorizată funcţia renală.
- Trombolitice: risc crescut de hemoragie.
- Medicamente antiplachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină (ISRS): creşterea riscului de
hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
- Probenecid: concentraţia plasmatică a dexketoprofenului poate fi crescută; această interacţiune se poate
datora inhibării secreţiei tubulare renale şi glucuronoconjugării şi necesită ajustarea dozei de
dexketoprofen.
- Glicozide cardiace: antiinflamatoarele nesteroidiene pot creşte concentraţia de glicozide plasmatice.
- Mifepristonă: din cauza unui risc teoretic ca inhibitorii prostaglandinsintetazei să afecteze eficacitatea
mifepristonei, AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea de mifepristonă.
-Chinolone: testele pe animale arată că dozele mari de quinolonă asociate cu AINS pot creşte riscul
apariţiei convulsiilor.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă este contraindicat în al
treilea trimestru de sarcină şi în timpul alăptării (vezi pct. 4.3).
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandină poate să influenţeze negativ sarcina şi/sau dezvoltarea
embrionară/fetală. Datele din studiile epidemiologice avertizează asupra riscului crescut de avort şi de
malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în primele
luni de sarcină. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la
aproximativ 1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea
unui inhibitor al sintezei de prostaglandine s-a dovedit că duce la creşterea pierderii sarcinii pre- şi
postimplantare şi a mortalităţii embriofetale. În plus, s-a raportat creşterea incidenţei în cazul diverselor
malformaţii inclusiv cardiovasculare la animalele la care s-a administrat un inhibitor al sintezei de
prostaglandine în timpul organogenezei. Cu toate acestea, studiile la animale cu dexketoprofen
trometamol nu au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). În timpul primului şi
celui de-al doilea trimestru de sarcină, dexketoprofenul trometamol nu trebuie administrat decât dacă este
strict necesar. Dacă se utilizează dexketoprofen trometamol de către o femeie care încearcă să rămână
7
gravidă sau în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică,
iar durata tratamentului cât mai scurtă posibil.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul
la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate evolua spre insuficienţă renală cu oligohidramnios;
mama şi nou-născutul, la finalul sarcinii, la:
- posibila prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar şi la cele mai
mici doze;
- inhibarea contracţiilor uterine, ducând la travaliu întârziat sau prelungit.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă dexketoprofenul se excretă în laptele uman.
Fertilitatea
Ca și în cazul altor AINS, utilizarea dexketoprofen trometamol poate afecta fertilitatea feminină și nu este
recomandat femeilor care intenționează să rămână gravide. La femeile care au dificultăți în concepere sau
care sunt în curs de investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare oprirea tratamentului cu
dexketoprofen trometamol.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă are o influenţă mică sau
moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje din cauza posibilităţii apariţiei
stării de ameţeală sau de somnolenţă.
4.8 Reacţii adverse
Evenimentele adverse raportate ca cel puţin posibil legate de dexketoprofen trometamol în studiile
clinice, precum şi reacţiile adverse raportate după punerea pe piaţă a TADOR INJECT 50 mg/2 ml soluţie
injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme
şi organe şi ordonate după frecvenţă:
Aparate, siteme
şi organe Frecvente
(≥1/100
până la
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000până
la <1/100) Rare
(≥1/10000 până la
<1/100) Foarte rare
(<1/10000)
Tulburări
hematologice şi
limfatice --- Anemie --- Neutropenie
trombocitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar --- --- Edem laringian Reacţie
anafilactică
inclusiv şoc
anafilactic
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie --- --- Hiperglicemie,
hipoglicemie,
hipertrigliceridemie,
anorexie ---
Tulburări
psihice --- Insomnie --- ---
8
Tulburări ale
sistemului
nervos --- Cefalee,
ameţeli,
somnolenţă Parestezii, sincopă ---
Tulburări
oculare --- Vedere
înceţoşată --- ---
Tulburări
acustice şi
vestibulare --- --- Tinitus ---
Tulburări
cardiace --- --- Extrasistole,
tahicardie ---
Tulburări
vasculare --- Hipotensiune
arterială,
înroşirea feţei Hipertensiune
arterială,
tromboflebită
superficială ---
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale --- --- Bradipnee Bronhospasm,
dispnee
Tulburări
gastro-
intestinale Greaţă,
vărsături Durere
abdominală,
dispepsie,
diaree,
constipaţie,
hematemeză,
uscăciunea
cavităţii
bucale Ulcer peptic,
hemoragie de cauză
ulceroasă sau
perforaţie de cauză
ulceroasă (vezi pct.
4.4) Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare --- --- Hepatită, icter Afectare
hepatocelulară
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat --- Dermatită,
prurit, erupţie,
hipersudoraţie Urticarie, acnee Sindrom Stevens
Johnson,
necroliză
epidermică
toxică (sindrom
Lyell),
angioedem, edem
facial, reacţie de
fotosensibilitate
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv --- --- Rigiditate
musculară, rigiditate
articulară, crampe
musculare, durere
lombară ---
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare --- --- Insuficienţă renală
acută, poliurie,
durere renală,
cetonurie,
proteinurie Nefrită sau
sindrom nefrotic
Tulburări ale
aparatului --- --- Tulburări
menstruale, tulburări ---
9
genital şi
sânului prostatice
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare Durere la
locul
injectării,
reacţie la
locul
injectării
incluzând
inflamaţie,
echimoze
sau
hemoragie Creşterea
temperaturii,
oboseală,
durere,
senzaţie de
frig Frisoane, edem
periferic ---
Investigaţii
diagnostice --- --- Teste funcţionale
hepatice anormale ---
Gastro-intestinal: Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt de natură gastro-intestinală.
Poate să apară ulcerul peptic, perforaţie sau hemoragie gastro-intestinală, uneori letale, mai ales la
vârstnici (vezi pct. 4.4). După administrare au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă,
constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbarea colitei
şi a bolii Crohn (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”). Mai puţin frecvent a
fost observată gastrita. Au fost raportate în asociere cu tratamentul AINS edem, hipertensiune arterială şi
insuficienţă cardiacă.
Ca şi în cazul altor AINS, pot apărea următoarele reacţii adverse: meningită aseptică, care poate apărea
predominant la pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau boli mixte de ţesut conjunctiv; şi reacţii
hematologice (purpură, anemie hemolitică şi aplastică, rareori agranulocitoză şi hipoplazie medulară).
Reacţii buloase inclusiv sindromul Stevens Johnson şi necroliza epidermică toxică (foarte rar).
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (mai ales în doze mari şi
în cazul tratamentului de lungă durată) poate fi asociată cu o creştere mică a riscului de evenimente
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologia în cazul supradozării nu este cunoscută. Medicamente similare au determinat tulburări
gastrointestinale (vărsături, anorexie, dureri abdominale) şi neurologice (somnolenţă, vertij, dezorientare,
cefalee).
În caz de administrare sau ingestie accidentală sau excesivă, trebuie instituit imediat tratamentul
simptomatic, în conformitate cu starea clinică a pacientului.
Dexketoprofen trometamol poate fi eliminat prin dializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
10
Grupa farmacoterapeutică: produse antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid
propionic
Cod ATC: M01A E17
Dexketoprofen trometamol este sarea de trometamină a acidului S-(+)-2-(3-benzoilfenil) propionic, un
medicament analgezic, antipiretic şi antiinflamator, din clasa medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene (M01AE).
Mecanism de acţiune
Mecanismul de acţiune al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene este legat de reducerea sintezei
de prostaglandine prin inhibarea căii ciclooxigenazei.
Mai precis, este inhibată transformarea acidului arahidonic în endoperoxizii ciclici, PGG2 şi PGH2, care
produc prostaglandinele PGE1, PGE2, PGF2α şi PGD2 şi, de asemenea, prostaciclina PGI2 şi
tromboxanii (TxA2 şi TxB2). În plus, inhibarea sintezei prostaglandinelor poate influenţa alţi mediatori ai
inflamaţiei, cum sunt kininele, determinând o acţiune indirectă, care se adaugă acţiunii directe.
Efecte farmacodinamice
S-a demonstrat că dexketoprofen este un inhibitor al acţiunii COX-1 şi COX-2 în studiile pe animale şi la
om.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activitate analgezică eficientă a
dexketoprofen trometamol.
Eficacitatea analgezică a dexketoprofen trometamol administrat intramuscular şi intravenos în
management-ul durerii moderate spre severă a fost investigată pe mai multe modele de durere
chirurgicală (chirurgie ortopedică şi ginecologică/abdominală) precum şi de durere musculo-scheletică
(model cu durere lombară acută) şi de colică renală.
În studiile efectuate, debutul efectului analgezic a fost rapid, efectul analgezic maxim înregistrându-se în
primele 45 de minute. Durata efectului analgezic după administrarea a 50 mg de dexketoprofen este, de
obicei, de 8 ore.
Studiile clinice cu management-ul durerii postoperatorii au demonstrat faptul că TADOR INJECT soluţie
injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă utilizat în combinaţie cu opioizii a redus semnificativ
consumul de opioide. În studiile cu durere postoperatorie în care pacienţii au primit morfină cu ajutorul
unui dispozitiv de analgezie controlat de pacient, pacienţii trataţi cu dexketoprofen au necesitat
semnificativ mai puţină morfină (cu 30-45% mai puţin) decât pacienţii din lotul placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea intramusculară de dexketoprofen trometamol la oameni, concentraţiile maxime sunt
atinse la 20 de minute (interval: 10-45 de minute). Pentru doze unice între 25 şi 50 mg, s-a demonstrat că
aria de sub curbă este proporţională cu doza atât în cazul administrării intramusculare cât şi a celei
intravenoase.
Distribuţie
Ca şi în cazul altor medicamente cu legare crescută de proteinele plasmatice (99%), volumul de
distribuţie a avut o valoare medie sub 0,25 l/kg. Timpul de înjumătăţire al distribuţiei a fost de
aproximativ 0,35 ore, iar timpul de înjumătăţire pentru eliminare a variat între 1 şi 2,7 ore.
11
În studiile farmacocinetice cu doze multiple, s-a observat faptul că Cmax şi ASC după ultima
administrare intramusculară sau intravenoasă nu au fost diferite de cele obţinute după o doză unică,
indicând faptul că nu se înregistrează acumularea medicamentului.
Metabolizare şi eliminare
După administrarea de dexketoprofen trometamol se găseşte doar enantiomerul S-(+) în urină,
demonstrând faptul că la oameni nu apare fenomenul de conversie în enantiomerul R-(-).
Calea principală de eliminare pentru dexketoprofen este reprezentată de glucuronoconjugare urmată de
excreţie renală.
Vârstnici
La subiecţii vârstnici sănătoşi (cu vârsta de 65 ani şi peste), expunerea a fost semnificativ mai mare decât
la voluntarii sănătoşi tineri după doze orale unice şi repetate (de până la 55%), în timp ce nu s-au
înregistrat diferenţe semnificative statistic în ceea ce priveşte concentraţiile de vârf şi durata de timp
pentru atingerea concentraţiei de vârf. Timpul mediu de înjumătăţire a fost prelungit după doze unice şi
repetate (cu până la 48%), iar clearance-ul total aparent a fost scăzut.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice din studiile convenţionale de siguranţă farmacologică, toxicitate a dozelor repetate,
genotoxicitate, toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi de imunofarmacologie nu au evidenţiat vreun
pericol anume pentru om, în afara celor menţionate deja la alte puncte ale RCP. Studiile privind
toxicitatea cronică efectuate la şoareci şi maimuţe au evidenţiat un Nivel De Niciun Efect Advers
Observat (NNEAO) de 3 mg/kg şi zi. Principalul efect advers observat la doze mari a fost reprezentat de
eroziunile şii ulceraţiile gastro-intestinale, în mod proporţional cu doza.
Aşa cum este recunoscut pentru toată clasa farmacologică a AINS, dexketoprofen trometamol poate
provoca modificări ale supravieţuirii embrio-fetale pe modelele animale, atât indirect, prin intermediul
toxicităţii gastro-intestinale asupra mamelor gravide, cât şi direct asupra dezvoltării fătului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Etanol (96 %)
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie amestecat într-un
volum mic (de exemplu într-o seringă) cu soluţii de dopamină, prometazină, pentazocină, petidină sau
hidroxizină, deoarece acest lucru va duce la precipitarea soluţiei.
Soluţiile diluate pentru perfuzie, obţinute conform pct. 6.6 nu trebuie amestecate cu prometazină sau
pentazocină.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
12
După diluare în conformitate cu instrucţiunile date la pct. 6.6, s-a demonstrat că soluţia diluată, dacă este
protejată corespunzător de lumină, este stabilă chimic timp de 24 de ore, dacă se păstrează la 25C.
Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat imediat,
perioada de păstrare şi condiţiile înainte de utilizare reprezintă responsabilitatea utilizatorului şi nu trebuie
să fie în mod normal mai mare de 24 de ore la o temperatură între 2 şi 8C, cu excepţia cazului în care
diluarea a avut loc în condiţii de asepsie controlată şi validată.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra fiolele în ambalajul original, ferit de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare după diluarea medicamentului, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă brună, tip I, a câte 2 ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie perfuzabilă.
Cutie cu 10 fiole din sticlă brună, tip I, a câte 2 ml soluţie injectabilă/concentrat pentru soluţie
perfuzabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
S-a demonstrat că TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă este
compatibil când este amestecat într-un volum mic (de exemplu într-o seringă) cu soluţii injectabile de
heparină, lidocaină, morfină şi teofilină.
Pentru administrarea ca perfuzie intravenoasă conţinutul unei fiole (2 ml) de TADOR INJECT soluţie
injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie diluat într-un volum de 30-100 ml de ser
fiziologic, soluţie de glucoză sau Ringer lactat. Soluţia trebuie diluată în condiţii de asepsie şi ferită de
lumină (vezi şi pct. 6.3). Soluţia diluată este o soluţie limpede.
S-a demonstrat că TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă diluat într-
un volum de 100 ml de ser fiziologic sau soluţie de glucoză este compatibil cu următoarele medicamente:
dopamină, heparină, hidroxizină, lidocaină, morfină, petidină şi teofilină.
Nu s-a înregistrat adsorbţia substanţei active în cazul în care soluţiile diluate de TADOR INJECT soluţie
injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă au fost păstrate în pungi de plastic sau în dispozitive
de administrare fabricate din etilvinilacetat (EVA), celuloză propionat (CP), polietilenă cu densitate mică
(PEDS) şi policlorură de vinil (PVC).
TADOR INJECT soluţie injectabilă sau concentrat pentru soluţie perfuzabilă este de unică folosinţă şi
orice soluţie neutilizată trebuie îndepărtată. Înainte de administrare, soluţia trebuie verificată vizual pentru
a se asigura că este limpede şi incoloră: nu trebuie utilizată în cazul observării de particule.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MENARINI INTERNATIONAL OPERATIONS LUXEMBOURG S.A.,
1, Avenue de la Gare, L-1611 Luxembourg,
Luxemburg
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6653/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
13
Data primei autorizări: Iulie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2015
