LERIDIP 20
1. DENUMIREA COMERCIALĂ, FORMA FARMACEUTICĂ ŞI
LERIDIP 20
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine clorhidrat de lercanidipină 20 mg echivalent la lercanidipină 18, 8 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
C omprimat e filmate
Comprimate filmate circulare, biconvexe, de culoare roz, cu şanţ median pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Leridip este indicat pentru tratamentul hiper tensiunii arteriale esenţiale, forme uşoare şi moderate.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza recomandată este de 10 mg clorhidrat de lercanidipină administrat e oral o dată pe zi, cu cel puţin
15 minute înainte de masă; doza poate fi crescută la 20 mg cl orhidrat de lercanidipină, în funcţie de
răspunsul pacientului.
Stabilirea dozei trebuie făcută cu prudenţă, prin creştere treptată, deoarece pot fi necesare 2 săptămâni
până la instalarea efectului antihipertensiv maxim.
La unii pacienţi, la care tensiunea arterială nu era controlată adecvat prin administrarea unui singur
medicament antihipertensiv, se poate asocia Leridip la un tratament anterior cu: un blocant beta-
adrenergic, un diuretic sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei.
Deoar ece curba doză -răspuns este ascendentă cu un platou la doze între 20- 30 mg, este mai puţin
probabil ca eficacitatea să crească la doze mai mari, în timp ce reacţiile adverse pot fi intensificate.
Utilizarea la vârstnici: cu toate că datele de farmacocinet ică şi experienţa clinică sugerează că nu este
necesară ajustarea dozei zilnice, se recomandă atenţie deosebită la iniţierea tratamentului la vârstnici.
Utilizarea la copii: deoarece nu există experienţă clinică la pacienţii sub 18 ani, în prezent nu se
r ecomandă utilizarea produsului la copii.
Utilizarea la pacienţi cu disfuncţii renale sau hepatice: trebuie acordată o atenţie deosebită în perioada
de iniţiere a tratamentului la pacienţii cu disfuncţie renală sau hepatică uşoară sau moderată. Deşi
schema zilnică de tratament recomandată conţine doze care pot fi tolerate de către aceste subgrupe de
pacienţi, o creştere a dozei zilnice la 20 mg lercanidipină trebuie realizată cu atenţie.
Efectul anti -
2
hipertensiv poate creşte la pacienţii cu afecţiuni hepatice şi, în consecinţă, se va lua în calcul o
modulare a doz elor.
Leridip nu este recomandat la pacienţi i cu insuficienţă hepatică severă sau la pacienţi i cu insuficienţă
renală severă (clearance- ul creatininei < 10 ml/min).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensi bilitate la lercanidipină, la alte dihidropiridine sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului ,
S arcin a şi alăpt area,
F emeile aflate la vârsta fertilă – cu excepţia cazul în care este utilizată o metodă contraceptivă eficace,
P acienţi cu obstacol în ejecţia sângelui din ventriculul stâng,
I nsuficienţă cardiacă congestivă netratată,
A ngină pectorală instabilă,
I nsuficienţă renală sau hepatică severe,
1 lună de la un infarct miocardic ,
Tratamentul concomitent cu inhibitori puternici ai CZP3A4, ciclo sporină, suc de grapefruit (vezi pct.
4.5) .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Trebuie acordată atenţie deosebită în utilizarea produsului Leridip la pacienţi cu boala nodului sinusal
(dacă pacientul nu are un pacemaker). Deşi studii le controlate privind hemodinamica nu au relevat
perturbări ale funcţiei ventriculare, totuşi, este necesară prudenţă la pacienţi cu insuficienţă
ventriculară stângă. S -a sugerat că administrarea unor dihidropiridine cu acţiune de scurtă durată poate
fi as ociată cu risc cardiovascular crescut la pacienţi cu ischemie miocardică. Deşi Leridip este un
medicament cu acţiune de lungă durată, se recomandă prudenţă la astfel de pacienţi.
Rareori, unele dihidropiridine pot determina dureri precordiale sau angină pectorală. Foarte rar, la
pacienţii cu angină pectorală preexistentă se pot produce creşterea frecvenţei, duratei sau severităţii
atacurilor anginoase. Sunt posibile cu totul izolat cazuri de infarct miocardic (vezi pct. 4.8.).
Utilizarea la pacienţi cu disfuncţii renale sau hepatice: trebuie acordată o atenţie deosebită în perioada
de iniţiere a tratamentului la pacienţii cu disfuncţie renală sau hepatică uşoară sau moderată. Deşi
schema zilnică de tratament recomandată conţine doze care pot fi tolerate de către aceste subgrupe de
pacienţi, o creştere a dozei zilnice la 20 mg lercanidipină trebuie realizată cu atenţie.
Efectul anti -
hipertensiv poate creşte la pacienţii cu afecţiuni hepatice şi, în consecinţă, se va lua în calcul o
modulare a dozelor.
Leri dip nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau la pacienţii cu insuficienţă
renală severă (clearance- ul creatininei < 10 ml/min) (vezi pct. 4.2).
Alcoolul trebuie evitat deoarece poate conduce la apariţia efectului medicamentelor anti -hipertensive
vasodilatatoare (vezi pct. 4.5.).
Inductori ai enzimei CYP3A4 cum sunt anticonvulsivantele (de exemplu fenitoină, carbamazepină) şi
rifampicina pot reduce concentratiile plasmatice de lercanidipină, iar efectul antihipertensiv al Leridip
poate fi redus (vezi pct. 4.5).
U n comprimat filmat de Leridip 20 conţine 60 mg şi, de aceea, nu trebuie administrat pacienţilor cu
afecţiuni ereditare r are de intoleranţă la galactoză , deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie
la glucoză -galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiun e
3
Lercanidipina este metabolizată de enzima CYP3A4 şi de aceea inductorii şi inhibitorii CYP3A4
administraţi concomitent pot interacţiona cu metabolizarea şi eliminarea lercanidipinei.
Un studiu asupra interacţiunii cu un inhibitor puternic de CYP3A4, ketoconazol, a arătat o creştere
considerabila a concentratiei plasmatice de lercanidipina (o creştere de 15 ori a A SC şi de 8 ori a C
max
pentr u enantiomerul S -lercanidipină). De aceea, se va evita prescrierea de Leridip împreună cu
inhibitori puternici de CYP3A4 (ex.: ketoconazol, itraconazol, ritonavir, eritromicină,
troleandomicină) (vezi pct. 4.3).
Creştereaconcentraţ iilor plasmatice de lerc anidipină şi ciclosporin ă a fost observată în cazul
administr ării lor concomitente. Un studiu pe voluntari sănătoşi tineri a arătat că dacă ciclosporina este
administrată la 3 ore după lercanidipină, concentra ţia plasmatică a lercanidipin ei nu s -a modific at, dar
A SC la ciclosporină a crescut cu 27%. Cu toate acestea, administrarea concomitentă de Leridip cu
ciclosporina a dus la creşterea de 3 ori a nivelului plasmatic de lercanidipină şi o creştere cu 21% a
A SC a ciclosporinei. De aceea, lercanidipina şi ciclosporina nu se vor administra împreună (vezi pct.
4.3).
Ca şi alte dihidropiridine, lercanidipina este sensibilă la acţiunea sucului de grapefruit de inhibare a
metabolizării, cu o creştere consecutivă a biodisponibilităţii lor sistemice şi o accentua re a efectului
hipotensor. De aceea, lercanidipina nu se va administra împreună cu sucul de grapefruit (vezi pct. 4.3).
În cazul administrării orale concomitente de lercanidipină în doză de 20 mg cu midazolam la voluntari
vârstnici, absorbţia lercanidipin ei a crescut (cu aproximativ 40%) şi viteza de absorbţie a scăzut (t
max
s -a modificat de la 1,75 ore la 3 ore). Concentraţiile plasmatice de midazolam nu au fost modificate.
Se recomandă prudenţă şi în cazul administrării concomitente de Leridip
cu alte medicamente
metabolizate de enzimele citocromului CYP3A4, cum sunt terfenadină, astemizol, antiaritmice de
clasa II (de exemplu amiodaronă), chinidină.
Administrarea concomitentă de Leridip şi inductori ai CYP3A4 cum sunt anticonvulsivele (de
exemplu fen itoină, carbamazepină) şi rifampicina trebuie făcută cu prudenţă, deoarece efectul
antihipertensiv al Leridip poate fi redus; se recomandă măsurarea mai frecventă a tensiunii arteriale.
Atunci când Leridip s-a administrat concomitent cu metoprolol, un blo cant beta-adrenergic care se
elimină predominant hepatic, biodisponibilitatea metoprololului nu a fost modificată, în timp ce a
lercanidipinei a fost redusă cu 50%. Acest efect se poate datora reducerii fluxului sanguin hepatic de
către blocantul beta -adre nergic şi poate să apară şi în prezenţa altor medicamente din aceeaşi clasă. În
consecinţă, lercanidipina se poate administra în condiţii de siguranţă împreună cu blocante beta -
adrenergice, dar pot fi necesare ajustări ale dozei.
Un studiu pentru interacţ iunea cu fluoxetina (inhibitor CYP2D6 şi CYP3A4), pe voluntari cu vârsta
medie de 65 ± 7 ani (media ± d.s.), nu a arătat modificări relevante clinic ale farmacocineticii
lercanidipinei.
Administrarea concomitentă de lercanidipină şi cimetidină în doze de 800 mg zilnic nu determină
modificări semnificative ale concentraţiilor plasmatice de lercanidipină, dar pentru doze mai mari se
recomandă prudenţă, deoarece timpul de înjumătăţire plasmatică şi efectul hipotensor al lercanidipinei
pot fi crescute.
Co -ad ministrarea de 20 mg lercanidipină la pacienţi trataţi cronic cu beta -etildigoxină nu a evidenţiat
nici o interacţiune. La voluntari sănătoşi trataţi cu digoxină consecutiv dozei de 20 mg lercanidipină a
arătat o creştere cu 33% în C
max a dogoxinei în tim p ce A SC şi clearance- ul renal nu au fost
modificate. Pacienţii trataţi simultan cu digoxină trebuie monitorizaţi clinic atent privind semnele de
toxicitate digitalică.
La o co -administrare repetată de 20 mg Leridip cu 40 mg simvastatin ă, A SC pentru lerca nidipină nu a
fost semnificativ modificată în timp ce A SC pentru simvastatin a crescut cu 56% şi a metabolitului său
4
activ beta-hidroxiacid cu 28%. Aceste modificări nu au relevanţă clinică. Nu sunt de aşteptat
interacţiuni când se administrează lercanidip ina dimineaţa şi simvastatina seara, după cum este indicat
pentru un astfel de medicament.
Co -administrarea de 20 mg lercanidipină cu warfarină, la voluntari sănătoşi nu a arătat modificări ale
farmacocineticii la warfarină.
Leridip a fost administrat î n condiţii de siguranţă împreună cu diuretice şi cu inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei.
Alcoolul etilic trebuie evitat, deoarece poate potenţa efectul vasodilatator al medicamentelor
antihipertensive (vezi pct. 4.4) .
4.6 Sarcina şi alăpt area
Datele existente pentru lercanidipină nu au evidenţiat efecte teratogene la şobolan şi iepure, iar
performanţele reproductive la şobolan nu au fost afectate. Cu toate acestea, deoarece nu există
experienţă clinică în ceea ce priveşte utilizarea lercanidipinei în timpul sarcinii şi alăptării, iar la alţi
compuşi dihidropiridinici au fost evidenţiate efecte teratogene la animale, Leridip nu trebuie
administrat în timpul sarcinii sau la femei aflate la vârsta fertilă – cu excepţia cazului în care se
util izează o metodă contraceptivă eficace.
Datorită liposolubilităţii mari a lercanidipinei, este de aşteptat ca produsul să se excrete în laptele
matern. De aceea, medicamentul nu trebuie administrat la mamele care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Pe baza experienţei clinice, lercanidipina nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Totuşi, pacientul trebuie avertizat că uneori pot să apară ameţeli, astenie, oboseală şi
rare ori somnolenţă.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 1,8% din pacienţii trataţi cu Leridip au prezentat reacţii adverse.
Tabelul de mai jos arată incidenţa reacţiilor adverse la medicament, legate cel puţin cauzal, grupate
conform WHO -ART Body System şi clasi ficate după frecvenţă (mai puţin frecvente, rare).
După cum se prezintă în tabel, cele mai frecvente reacţii adverse la medicament, raportate în studiile
clinice controlate sunt: cefalee, vertij, edeme periferice, tahicardie, palpitaţii, congestia feţei, fiecare
apărând la sub 1% din pacienţi.
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Rare (> 1/10000 1/10000 < 1/1000) Mialgie
Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente (>1/10001/10000 < 1/1000) Somnolenţă
Tulburări gastro-intestinale Rare (> 1/10000 < 1/1000) Greaţă; dispepsie;
diaree; dureri
abdominale; vomă
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente (>1/1000 1/10000 1/1000 1/10000< 1/1000) Poliurie
Tulburări generale Rare (>1/10000 <1/1000) Astenie; oboseală
5
Din experienţa postcomercializare, din rapoartările spontane s -a u constatat, foarte rar, următoarele
reacţii adverse (<1/10000): hipertrofia gingiilor, creşteri reversibile a le nivelului plasmatic al
transaminazele hepatice, hipotensiune arterială , creşterea frecvenţei de urinare şi dureri toracice.
Lercanidipina nu pare să influenţeze glicemia sau valorile lipidelor plasmatice.
Rareori, unele dihidropiridine pot determina dureri precordiale sau angină pectorală. Foarte rar, la
pacienţii cu angină pector ală preexistentă se pot produce creşterea frecvenţei, duratei sau severităţii
atacurilor anginoase. Sunt posibile cu totul izolat cazuri de infarct miocardic.
4.9 Supradozaj
În perioada postcomercializare s -au raportat două cazuri de supradozaj (150 mg ş i 280 mg de
lercanidipină in gerate în scop suicidal ). Primul pacient a prezentat stări de somnolenţă şi a fost tratat
prin spălături gastrice. Cel de -al doilea pacient a prezentat şoc cardiogen cu ischemie miocardică gravă
şi insuficienţă renală uşoară şi a fost tratat cu doze mari de catecolamine, furosemid ă, plasma
expand eri şi digitalice . Ambele cazuri s-au soluţionat fără sechele.
Ca şi în cazul altor dihidropiridine, supradozajul poate produce vasodilataţie periferică excesivă, cu
hipotensiune marcan tă şi tahicardie reflexă. În cazul hipotensiunii severe, al bradicardiei şi al stării de
inconştienţă, poate fi util un tratament de susţinere a funcţiei cardiovasculare, utilizând atropină
intravenos pentru bradicardie.
Datorită efectului farmacologic pr elungit al lercanidipinei, este esenţială monitorizarea funcţiei
cardiovasculare cel puţin 24 ore după o supradoză. Nu există informaţii disponibile privind eficacitatea
dializei; luând în considerare proprietăţile farmacocinetice ale produsului, este puţi n probabil ca
dializa să fie eficace. Deoarece substanţa este foarte liposolubilă, este probabil ca valoarea
concentraţiei plasmatice să nu fie un indicator al duratei perioadei de risc.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grup a farmacoterapeutică : blocante selective ale canalelor calciului cu efect predominant vascular,
dihidropiridine.
Cod ATC: C08C A13.
Lercanidipina este un blocant al canalelor calciului care face parte din grupa dihidropiridinelor; inhibă
influxul transmembranar al calciului la nivelul miocardului şi al musculaturii netede. Mecanismul
acţiunii sale antihipertensive este reprezentat de efectul relaxant direct la nivelul musculaturii netede
vasculare, ceea ce produce o scădere a rezistenţei periferice totale. Cu toate că timpul său de
înjumătăţire plasmatică este scurt, lercanidipina are durată de acţiune antihipertensivă lungă datorită
coeficientului mare de partiţie membranară. De asemenea, este lipsită de efect inotrop negativ, datorită
selectivităţii sale v asculare mari.
Deoarece vasodilataţia produsă de Leridip se realizează treptat, hipotensiunea arterială acută cu
tahicardie reflexă a fost observată rareori la pacienţii hipertensivi.
Ca şi în cazul altor 1,4- dihidropiridine, activitatea antihipertensivă a lercanidipinei este datorată în
principal S -enantiomerului.
Suplimentar faţă de studiile clinice conduse pentru a susţine indicaţiile terapeutice, a fost realizat şi un
mic studiu aleator, necontrolat la pacienţi cu hipertensiune arterială severă (tensi une diastolică medie
de 114,5 ± 3, 7 mmHg), care a arătat că tensiunea arterială s -a normalizat la 40% din cei 25 de pacienţi
cărora li s -a administrat o doză zilnică de 20 mg în priză unică şi la 56% din cei 25 de pacienţi cărora
li s -au administrat zilni c 20 mg divizat în două prize. Într -un studiu dublu- orb, aleator, placebo
controlat, la pacienţi cu hipertensiune sistolică izolată, Leridip a fost eficace în scăderea tensiunii
arteriale sistolice de la valoarea medie iniţială de 172,6 ± 5,6 mmHg până la 140,2 ± 8,7 mmHg.
6
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală a unor doze de 10- 20 mg, lercanidipina se absoarbe complet, iar
concentraţiile pl asmatice maxime de 3,3 ng/ml ± 2,0 9, respectiv 7,66 ng/ml ± 5,90, se realizează după
aproximati v 1,5-3 ore de la administrarea dozei.
Cei doi enantiomeri ai lercanidipinei au un profil similar al parametrilor farmacocinetici: timpul până
la realizarea concentraţiei plasmatice maxime este acelaşi, concentraţia plasmatică maximă şi ASC
sunt în medie de 1,2 ori mai mari pentru enantiomerul (S), iar timpii de înjumătăţire prin eliminare ai
celor doi enantiomeri sunt aceiaşi. Nu s -a observat interconversie in vivo a enantiomerilor.
Datorită metabolismului ridicat la prima trecere, bio- disponibilitatea absolută a Leridip 20 administrat
oral la pacienţi, după masă, este de 10%, cu toate că s -a redus la 1/3 când a fost administrată
voluntarilor sănătoşi, pe stomacul gol.
Biodisponibilitatea orală a lercanidipinei creşte de 4 ori când Leridip este administrat cu până la 2 ore
după o masă bogată în lipide. De aceea, Leridip se va administra înainte de mese.
Distribuţia în ţesuturi şi organe este rapidă şi importantă.
Gradul de legare de proteinele plasmatice al lercanidipinei depăşeşte 98%. Deoarece valor ile
proteinelor plasmatice sunt reduse la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică severă, fracţiunea
liberă a substanţei poate fi crescută la aceşti pacienţi.
Lercanidipina este metabolizată în proporţie mare de către enzimele CYP3A4; nu a fost identificată
prezenţa substanţei netransformate în urină sau în materiile fecale. Lercanidipina este transformată
predominant în metaboliţi inactivi şi aproximativ 50% din doză se excretă prin urină.
Studiile in vitro pe microzomi hepatici umani au demonstrat că lercanidipina poate inhiba într -un
anumit grad CYP3A4 şi CYP2D6, la concentraţii de 160, respectiv 40 ori mai mari decât
concentraţiile plasmatice maxime realizate la om după administrarea unei doze de 20 mg.
Mai mult, studii privind interacţiunile me dicamentoase la om au arătat că lercanidipina nu influenţează
concentraţiile plasmatice ale midazolamului, un substrat tipic al CYP3A4, sau ale metoprololului, un
substrat tipic al CYP2D6. De aceea, inhibarea biotransformării substanţelor metabolizate de C YP3A4
şi CYP2D6 de către lercanidipină nu este posibilă la doze terapeutice.
Eliminarea se face în principal prin biotransformare. Datorită transformării înalte in cursul primului
pasaj hepatic, biodisponibilitatea absolută a lercanidipinei administrată pe cale orala la pacienţi după
mese este de 10%, deşi este redusă la 1/3 când este administrat la voluntari sănătoşi în fara ingestie de
alimente.
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică este de 8- 10 ore, dar durata de acţiune se prelungeşte până la
24 or e datorită legării sale mari de lipidele membranare. După administrări repetate nu s -a observat
acumulare.
Administrarea orală a produsului realizează concentraţii plasmatice de lercanidipină care nu sunt direct
proporţionale cu doza administrată (cinetic ă nelineară). După administrarea a 10 mg, 20 mg sau 40
mg, raportul concentraţiilor plasmatice maxime a fost de 1:3:8, iar raportul ariilor de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a fost de 1:4:18, sugerând o saturare progresivă a
me tabolizării la primul pasaj hepatic. În mod corespunzător, biodisponibilitatea creşte cu creşterea
dozei.
La pacienţii vârstnici şi la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară până la moderată sau cu insuficienţă
hepatică uşoară până la moderată, profilul farmacocinetic al lercanidipinei s- a dovedit similar cu cel
observat la populaţia generală de pacienţi; pacienţii cu insuficienţă renală severă sau pacienţii
dependenţi de dializă au prezentat concentraţii plasmatice mai mari (cu aproximativ 70%) ale
7
medicamentului. La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă, biodisponibilitatea
sistemică a lercanidipinei pare să fie crescută, deoarece medicamentul este în mod normal metabolizat
în proporţie mare la primul pasaj hepatic.
5.3 Date precl inice de siguranţă
Studiile farmacologice de siguranţă efectuate la animale nu au indicat efecte asupra sistemului nervos
vegetativ, sistemului nervos central sau funcţiei gastrointestinale la doze folosite pentru efect
antihipertensiv.
Efectele relevant e care au fost observate în studiile de lungă durată efectuate la şobolan şi câine au fost
corelate, direct sau indirect, cu efectele cunoscute ale dozelor mari de blocante ale canalelor de calciu,
reflectând în special exagerarea efectului farmacodinamic.
Lercanidipina nu s -a dovedit genotoxică şi nu a prezentat potenţial carcinogen.
Fertilitatea şi performanţele reproductive generale ale şobolanilor nu au fost afectate de tratamentul cu
lercanidipină.
Nu s -au evidenţ iat referitoare la un efect teratogen la şobolan şi iepure; totuşi, la şobolan dozele mari
de lercanidipină au produs pierderi pre - şi postimplantare şi întârzieri ale dezvoltării fetale.
Clorhidratul de lercanidipină administrat în doze mari (12 mg/kg şi zi) în timpul travaliului a
determi nat distocie.
Nu a fost studiată cinetica lercanidipinei şi/sau a metaboliţilor săi la femelele însărcinate şi excreţia sa
în laptele matern.
Metaboliţii nu au fost evaluaţi separat în studiile de toxicitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista exci pienţilor
N ucleu: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu (tip A), polividonă
K30, stearat de magneziu.
F ilm: Opadry 02F25077 (hipromeloză, dioxid de titan (E171), talc, macrogol 6000, oxid roşu de fer
(E172)).
6.2 Incompati bilităţi
Nu se cunosc.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra l a temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al cu 7 comprimate filmate
Cutie cu un blister din PVC/Al cu 14 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 14 comprimate filmate
8
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 7 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 14 comprimate filmate
Cutie cu 4 blistere din PVC/Al a câte 14 comprimate filmate
Cutie cu 7 blistere din PVC/Al a câte 14 comprimate filmate
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 10 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 6 blistere din PVC/Al a cât e 10 comprimate filmate
Cutie cu 9 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BERLIN -CHEMIE AG (MENARINI GROUP),
Glien icker Weg 125, D -12489 Berlin, Germania
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6652/2006/01- 02-03 -04 -05 -06 -07 -0 -09 -10 -11
9. DATA AUTORIZĂRI I SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Autorizare – Iulie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie, 2010
1. DENUMIREA COMERCIALĂ, FORMA FARMACEUTICĂ ŞI
LERIDIP 20
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine clorhidrat de lercanidipină 20 mg echivalent la lercanidipină 18, 8 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
C omprimat e filmate
Comprimate filmate circulare, biconvexe, de culoare roz, cu şanţ median pe una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Leridip este indicat pentru tratamentul hiper tensiunii arteriale esenţiale, forme uşoare şi moderate.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza recomandată este de 10 mg clorhidrat de lercanidipină administrat e oral o dată pe zi, cu cel puţin
15 minute înainte de masă; doza poate fi crescută la 20 mg cl orhidrat de lercanidipină, în funcţie de
răspunsul pacientului.
Stabilirea dozei trebuie făcută cu prudenţă, prin creştere treptată, deoarece pot fi necesare 2 săptămâni
până la instalarea efectului antihipertensiv maxim.
La unii pacienţi, la care tensiunea arterială nu era controlată adecvat prin administrarea unui singur
medicament antihipertensiv, se poate asocia Leridip la un tratament anterior cu: un blocant beta-
adrenergic, un diuretic sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei.
Deoar ece curba doză -răspuns este ascendentă cu un platou la doze între 20- 30 mg, este mai puţin
probabil ca eficacitatea să crească la doze mai mari, în timp ce reacţiile adverse pot fi intensificate.
Utilizarea la vârstnici: cu toate că datele de farmacocinet ică şi experienţa clinică sugerează că nu este
necesară ajustarea dozei zilnice, se recomandă atenţie deosebită la iniţierea tratamentului la vârstnici.
Utilizarea la copii: deoarece nu există experienţă clinică la pacienţii sub 18 ani, în prezent nu se
r ecomandă utilizarea produsului la copii.
Utilizarea la pacienţi cu disfuncţii renale sau hepatice: trebuie acordată o atenţie deosebită în perioada
de iniţiere a tratamentului la pacienţii cu disfuncţie renală sau hepatică uşoară sau moderată. Deşi
schema zilnică de tratament recomandată conţine doze care pot fi tolerate de către aceste subgrupe de
pacienţi, o creştere a dozei zilnice la 20 mg lercanidipină trebuie realizată cu atenţie.
Efectul anti -
2
hipertensiv poate creşte la pacienţii cu afecţiuni hepatice şi, în consecinţă, se va lua în calcul o
modulare a doz elor.
Leridip nu este recomandat la pacienţi i cu insuficienţă hepatică severă sau la pacienţi i cu insuficienţă
renală severă (clearance- ul creatininei < 10 ml/min).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensi bilitate la lercanidipină, la alte dihidropiridine sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului ,
S arcin a şi alăpt area,
F emeile aflate la vârsta fertilă – cu excepţia cazul în care este utilizată o metodă contraceptivă eficace,
P acienţi cu obstacol în ejecţia sângelui din ventriculul stâng,
I nsuficienţă cardiacă congestivă netratată,
A ngină pectorală instabilă,
I nsuficienţă renală sau hepatică severe,
1 lună de la un infarct miocardic ,
Tratamentul concomitent cu inhibitori puternici ai CZP3A4, ciclo sporină, suc de grapefruit (vezi pct.
4.5) .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Trebuie acordată atenţie deosebită în utilizarea produsului Leridip la pacienţi cu boala nodului sinusal
(dacă pacientul nu are un pacemaker). Deşi studii le controlate privind hemodinamica nu au relevat
perturbări ale funcţiei ventriculare, totuşi, este necesară prudenţă la pacienţi cu insuficienţă
ventriculară stângă. S -a sugerat că administrarea unor dihidropiridine cu acţiune de scurtă durată poate
fi as ociată cu risc cardiovascular crescut la pacienţi cu ischemie miocardică. Deşi Leridip este un
medicament cu acţiune de lungă durată, se recomandă prudenţă la astfel de pacienţi.
Rareori, unele dihidropiridine pot determina dureri precordiale sau angină pectorală. Foarte rar, la
pacienţii cu angină pectorală preexistentă se pot produce creşterea frecvenţei, duratei sau severităţii
atacurilor anginoase. Sunt posibile cu totul izolat cazuri de infarct miocardic (vezi pct. 4.8.).
Utilizarea la pacienţi cu disfuncţii renale sau hepatice: trebuie acordată o atenţie deosebită în perioada
de iniţiere a tratamentului la pacienţii cu disfuncţie renală sau hepatică uşoară sau moderată. Deşi
schema zilnică de tratament recomandată conţine doze care pot fi tolerate de către aceste subgrupe de
pacienţi, o creştere a dozei zilnice la 20 mg lercanidipină trebuie realizată cu atenţie.
Efectul anti -
hipertensiv poate creşte la pacienţii cu afecţiuni hepatice şi, în consecinţă, se va lua în calcul o
modulare a dozelor.
Leri dip nu este recomandat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau la pacienţii cu insuficienţă
renală severă (clearance- ul creatininei < 10 ml/min) (vezi pct. 4.2).
Alcoolul trebuie evitat deoarece poate conduce la apariţia efectului medicamentelor anti -hipertensive
vasodilatatoare (vezi pct. 4.5.).
Inductori ai enzimei CYP3A4 cum sunt anticonvulsivantele (de exemplu fenitoină, carbamazepină) şi
rifampicina pot reduce concentratiile plasmatice de lercanidipină, iar efectul antihipertensiv al Leridip
poate fi redus (vezi pct. 4.5).
U n comprimat filmat de Leridip 20 conţine 60 mg şi, de aceea, nu trebuie administrat pacienţilor cu
afecţiuni ereditare r are de intoleranţă la galactoză , deficit de lactază Lapp sau sindrom de malabsorbţie
la glucoză -galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiun e
3
Lercanidipina este metabolizată de enzima CYP3A4 şi de aceea inductorii şi inhibitorii CYP3A4
administraţi concomitent pot interacţiona cu metabolizarea şi eliminarea lercanidipinei.
Un studiu asupra interacţiunii cu un inhibitor puternic de CYP3A4, ketoconazol, a arătat o creştere
considerabila a concentratiei plasmatice de lercanidipina (o creştere de 15 ori a A SC şi de 8 ori a C
max
pentr u enantiomerul S -lercanidipină). De aceea, se va evita prescrierea de Leridip împreună cu
inhibitori puternici de CYP3A4 (ex.: ketoconazol, itraconazol, ritonavir, eritromicină,
troleandomicină) (vezi pct. 4.3).
Creştereaconcentraţ iilor plasmatice de lerc anidipină şi ciclosporin ă a fost observată în cazul
administr ării lor concomitente. Un studiu pe voluntari sănătoşi tineri a arătat că dacă ciclosporina este
administrată la 3 ore după lercanidipină, concentra ţia plasmatică a lercanidipin ei nu s -a modific at, dar
A SC la ciclosporină a crescut cu 27%. Cu toate acestea, administrarea concomitentă de Leridip cu
ciclosporina a dus la creşterea de 3 ori a nivelului plasmatic de lercanidipină şi o creştere cu 21% a
A SC a ciclosporinei. De aceea, lercanidipina şi ciclosporina nu se vor administra împreună (vezi pct.
4.3).
Ca şi alte dihidropiridine, lercanidipina este sensibilă la acţiunea sucului de grapefruit de inhibare a
metabolizării, cu o creştere consecutivă a biodisponibilităţii lor sistemice şi o accentua re a efectului
hipotensor. De aceea, lercanidipina nu se va administra împreună cu sucul de grapefruit (vezi pct. 4.3).
În cazul administrării orale concomitente de lercanidipină în doză de 20 mg cu midazolam la voluntari
vârstnici, absorbţia lercanidipin ei a crescut (cu aproximativ 40%) şi viteza de absorbţie a scăzut (t
max
s -a modificat de la 1,75 ore la 3 ore). Concentraţiile plasmatice de midazolam nu au fost modificate.
Se recomandă prudenţă şi în cazul administrării concomitente de Leridip
cu alte medicamente
metabolizate de enzimele citocromului CYP3A4, cum sunt terfenadină, astemizol, antiaritmice de
clasa II (de exemplu amiodaronă), chinidină.
Administrarea concomitentă de Leridip şi inductori ai CYP3A4 cum sunt anticonvulsivele (de
exemplu fen itoină, carbamazepină) şi rifampicina trebuie făcută cu prudenţă, deoarece efectul
antihipertensiv al Leridip poate fi redus; se recomandă măsurarea mai frecventă a tensiunii arteriale.
Atunci când Leridip s-a administrat concomitent cu metoprolol, un blo cant beta-adrenergic care se
elimină predominant hepatic, biodisponibilitatea metoprololului nu a fost modificată, în timp ce a
lercanidipinei a fost redusă cu 50%. Acest efect se poate datora reducerii fluxului sanguin hepatic de
către blocantul beta -adre nergic şi poate să apară şi în prezenţa altor medicamente din aceeaşi clasă. În
consecinţă, lercanidipina se poate administra în condiţii de siguranţă împreună cu blocante beta -
adrenergice, dar pot fi necesare ajustări ale dozei.
Un studiu pentru interacţ iunea cu fluoxetina (inhibitor CYP2D6 şi CYP3A4), pe voluntari cu vârsta
medie de 65 ± 7 ani (media ± d.s.), nu a arătat modificări relevante clinic ale farmacocineticii
lercanidipinei.
Administrarea concomitentă de lercanidipină şi cimetidină în doze de 800 mg zilnic nu determină
modificări semnificative ale concentraţiilor plasmatice de lercanidipină, dar pentru doze mai mari se
recomandă prudenţă, deoarece timpul de înjumătăţire plasmatică şi efectul hipotensor al lercanidipinei
pot fi crescute.
Co -ad ministrarea de 20 mg lercanidipină la pacienţi trataţi cronic cu beta -etildigoxină nu a evidenţiat
nici o interacţiune. La voluntari sănătoşi trataţi cu digoxină consecutiv dozei de 20 mg lercanidipină a
arătat o creştere cu 33% în C
max a dogoxinei în tim p ce A SC şi clearance- ul renal nu au fost
modificate. Pacienţii trataţi simultan cu digoxină trebuie monitorizaţi clinic atent privind semnele de
toxicitate digitalică.
La o co -administrare repetată de 20 mg Leridip cu 40 mg simvastatin ă, A SC pentru lerca nidipină nu a
fost semnificativ modificată în timp ce A SC pentru simvastatin a crescut cu 56% şi a metabolitului său
4
activ beta-hidroxiacid cu 28%. Aceste modificări nu au relevanţă clinică. Nu sunt de aşteptat
interacţiuni când se administrează lercanidip ina dimineaţa şi simvastatina seara, după cum este indicat
pentru un astfel de medicament.
Co -administrarea de 20 mg lercanidipină cu warfarină, la voluntari sănătoşi nu a arătat modificări ale
farmacocineticii la warfarină.
Leridip a fost administrat î n condiţii de siguranţă împreună cu diuretice şi cu inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei.
Alcoolul etilic trebuie evitat, deoarece poate potenţa efectul vasodilatator al medicamentelor
antihipertensive (vezi pct. 4.4) .
4.6 Sarcina şi alăpt area
Datele existente pentru lercanidipină nu au evidenţiat efecte teratogene la şobolan şi iepure, iar
performanţele reproductive la şobolan nu au fost afectate. Cu toate acestea, deoarece nu există
experienţă clinică în ceea ce priveşte utilizarea lercanidipinei în timpul sarcinii şi alăptării, iar la alţi
compuşi dihidropiridinici au fost evidenţiate efecte teratogene la animale, Leridip nu trebuie
administrat în timpul sarcinii sau la femei aflate la vârsta fertilă – cu excepţia cazului în care se
util izează o metodă contraceptivă eficace.
Datorită liposolubilităţii mari a lercanidipinei, este de aşteptat ca produsul să se excrete în laptele
matern. De aceea, medicamentul nu trebuie administrat la mamele care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Pe baza experienţei clinice, lercanidipina nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Totuşi, pacientul trebuie avertizat că uneori pot să apară ameţeli, astenie, oboseală şi
rare ori somnolenţă.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 1,8% din pacienţii trataţi cu Leridip au prezentat reacţii adverse.
Tabelul de mai jos arată incidenţa reacţiilor adverse la medicament, legate cel puţin cauzal, grupate
conform WHO -ART Body System şi clasi ficate după frecvenţă (mai puţin frecvente, rare).
După cum se prezintă în tabel, cele mai frecvente reacţii adverse la medicament, raportate în studiile
clinice controlate sunt: cefalee, vertij, edeme periferice, tahicardie, palpitaţii, congestia feţei, fiecare
apărând la sub 1% din pacienţi.
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Rare (> 1/10000 1/10000 < 1/1000) Mialgie
Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente (>1/10001/10000 < 1/1000) Somnolenţă
Tulburări gastro-intestinale Rare (> 1/10000 < 1/1000) Greaţă; dispepsie;
diaree; dureri
abdominale; vomă
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente (>1/1000 1/10000 1/1000 1/10000< 1/1000) Poliurie
Tulburări generale Rare (>1/10000 <1/1000) Astenie; oboseală
5
Din experienţa postcomercializare, din rapoartările spontane s -a u constatat, foarte rar, următoarele
reacţii adverse (<1/10000): hipertrofia gingiilor, creşteri reversibile a le nivelului plasmatic al
transaminazele hepatice, hipotensiune arterială , creşterea frecvenţei de urinare şi dureri toracice.
Lercanidipina nu pare să influenţeze glicemia sau valorile lipidelor plasmatice.
Rareori, unele dihidropiridine pot determina dureri precordiale sau angină pectorală. Foarte rar, la
pacienţii cu angină pector ală preexistentă se pot produce creşterea frecvenţei, duratei sau severităţii
atacurilor anginoase. Sunt posibile cu totul izolat cazuri de infarct miocardic.
4.9 Supradozaj
În perioada postcomercializare s -au raportat două cazuri de supradozaj (150 mg ş i 280 mg de
lercanidipină in gerate în scop suicidal ). Primul pacient a prezentat stări de somnolenţă şi a fost tratat
prin spălături gastrice. Cel de -al doilea pacient a prezentat şoc cardiogen cu ischemie miocardică gravă
şi insuficienţă renală uşoară şi a fost tratat cu doze mari de catecolamine, furosemid ă, plasma
expand eri şi digitalice . Ambele cazuri s-au soluţionat fără sechele.
Ca şi în cazul altor dihidropiridine, supradozajul poate produce vasodilataţie periferică excesivă, cu
hipotensiune marcan tă şi tahicardie reflexă. În cazul hipotensiunii severe, al bradicardiei şi al stării de
inconştienţă, poate fi util un tratament de susţinere a funcţiei cardiovasculare, utilizând atropină
intravenos pentru bradicardie.
Datorită efectului farmacologic pr elungit al lercanidipinei, este esenţială monitorizarea funcţiei
cardiovasculare cel puţin 24 ore după o supradoză. Nu există informaţii disponibile privind eficacitatea
dializei; luând în considerare proprietăţile farmacocinetice ale produsului, este puţi n probabil ca
dializa să fie eficace. Deoarece substanţa este foarte liposolubilă, este probabil ca valoarea
concentraţiei plasmatice să nu fie un indicator al duratei perioadei de risc.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grup a farmacoterapeutică : blocante selective ale canalelor calciului cu efect predominant vascular,
dihidropiridine.
Cod ATC: C08C A13.
Lercanidipina este un blocant al canalelor calciului care face parte din grupa dihidropiridinelor; inhibă
influxul transmembranar al calciului la nivelul miocardului şi al musculaturii netede. Mecanismul
acţiunii sale antihipertensive este reprezentat de efectul relaxant direct la nivelul musculaturii netede
vasculare, ceea ce produce o scădere a rezistenţei periferice totale. Cu toate că timpul său de
înjumătăţire plasmatică este scurt, lercanidipina are durată de acţiune antihipertensivă lungă datorită
coeficientului mare de partiţie membranară. De asemenea, este lipsită de efect inotrop negativ, datorită
selectivităţii sale v asculare mari.
Deoarece vasodilataţia produsă de Leridip se realizează treptat, hipotensiunea arterială acută cu
tahicardie reflexă a fost observată rareori la pacienţii hipertensivi.
Ca şi în cazul altor 1,4- dihidropiridine, activitatea antihipertensivă a lercanidipinei este datorată în
principal S -enantiomerului.
Suplimentar faţă de studiile clinice conduse pentru a susţine indicaţiile terapeutice, a fost realizat şi un
mic studiu aleator, necontrolat la pacienţi cu hipertensiune arterială severă (tensi une diastolică medie
de 114,5 ± 3, 7 mmHg), care a arătat că tensiunea arterială s -a normalizat la 40% din cei 25 de pacienţi
cărora li s -a administrat o doză zilnică de 20 mg în priză unică şi la 56% din cei 25 de pacienţi cărora
li s -au administrat zilni c 20 mg divizat în două prize. Într -un studiu dublu- orb, aleator, placebo
controlat, la pacienţi cu hipertensiune sistolică izolată, Leridip a fost eficace în scăderea tensiunii
arteriale sistolice de la valoarea medie iniţială de 172,6 ± 5,6 mmHg până la 140,2 ± 8,7 mmHg.
6
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală a unor doze de 10- 20 mg, lercanidipina se absoarbe complet, iar
concentraţiile pl asmatice maxime de 3,3 ng/ml ± 2,0 9, respectiv 7,66 ng/ml ± 5,90, se realizează după
aproximati v 1,5-3 ore de la administrarea dozei.
Cei doi enantiomeri ai lercanidipinei au un profil similar al parametrilor farmacocinetici: timpul până
la realizarea concentraţiei plasmatice maxime este acelaşi, concentraţia plasmatică maximă şi ASC
sunt în medie de 1,2 ori mai mari pentru enantiomerul (S), iar timpii de înjumătăţire prin eliminare ai
celor doi enantiomeri sunt aceiaşi. Nu s -a observat interconversie in vivo a enantiomerilor.
Datorită metabolismului ridicat la prima trecere, bio- disponibilitatea absolută a Leridip 20 administrat
oral la pacienţi, după masă, este de 10%, cu toate că s -a redus la 1/3 când a fost administrată
voluntarilor sănătoşi, pe stomacul gol.
Biodisponibilitatea orală a lercanidipinei creşte de 4 ori când Leridip este administrat cu până la 2 ore
după o masă bogată în lipide. De aceea, Leridip se va administra înainte de mese.
Distribuţia în ţesuturi şi organe este rapidă şi importantă.
Gradul de legare de proteinele plasmatice al lercanidipinei depăşeşte 98%. Deoarece valor ile
proteinelor plasmatice sunt reduse la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică severă, fracţiunea
liberă a substanţei poate fi crescută la aceşti pacienţi.
Lercanidipina este metabolizată în proporţie mare de către enzimele CYP3A4; nu a fost identificată
prezenţa substanţei netransformate în urină sau în materiile fecale. Lercanidipina este transformată
predominant în metaboliţi inactivi şi aproximativ 50% din doză se excretă prin urină.
Studiile in vitro pe microzomi hepatici umani au demonstrat că lercanidipina poate inhiba într -un
anumit grad CYP3A4 şi CYP2D6, la concentraţii de 160, respectiv 40 ori mai mari decât
concentraţiile plasmatice maxime realizate la om după administrarea unei doze de 20 mg.
Mai mult, studii privind interacţiunile me dicamentoase la om au arătat că lercanidipina nu influenţează
concentraţiile plasmatice ale midazolamului, un substrat tipic al CYP3A4, sau ale metoprololului, un
substrat tipic al CYP2D6. De aceea, inhibarea biotransformării substanţelor metabolizate de C YP3A4
şi CYP2D6 de către lercanidipină nu este posibilă la doze terapeutice.
Eliminarea se face în principal prin biotransformare. Datorită transformării înalte in cursul primului
pasaj hepatic, biodisponibilitatea absolută a lercanidipinei administrată pe cale orala la pacienţi după
mese este de 10%, deşi este redusă la 1/3 când este administrat la voluntari sănătoşi în fara ingestie de
alimente.
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică este de 8- 10 ore, dar durata de acţiune se prelungeşte până la
24 or e datorită legării sale mari de lipidele membranare. După administrări repetate nu s -a observat
acumulare.
Administrarea orală a produsului realizează concentraţii plasmatice de lercanidipină care nu sunt direct
proporţionale cu doza administrată (cinetic ă nelineară). După administrarea a 10 mg, 20 mg sau 40
mg, raportul concentraţiilor plasmatice maxime a fost de 1:3:8, iar raportul ariilor de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) a fost de 1:4:18, sugerând o saturare progresivă a
me tabolizării la primul pasaj hepatic. În mod corespunzător, biodisponibilitatea creşte cu creşterea
dozei.
La pacienţii vârstnici şi la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară până la moderată sau cu insuficienţă
hepatică uşoară până la moderată, profilul farmacocinetic al lercanidipinei s- a dovedit similar cu cel
observat la populaţia generală de pacienţi; pacienţii cu insuficienţă renală severă sau pacienţii
dependenţi de dializă au prezentat concentraţii plasmatice mai mari (cu aproximativ 70%) ale
7
medicamentului. La pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată până la severă, biodisponibilitatea
sistemică a lercanidipinei pare să fie crescută, deoarece medicamentul este în mod normal metabolizat
în proporţie mare la primul pasaj hepatic.
5.3 Date precl inice de siguranţă
Studiile farmacologice de siguranţă efectuate la animale nu au indicat efecte asupra sistemului nervos
vegetativ, sistemului nervos central sau funcţiei gastrointestinale la doze folosite pentru efect
antihipertensiv.
Efectele relevant e care au fost observate în studiile de lungă durată efectuate la şobolan şi câine au fost
corelate, direct sau indirect, cu efectele cunoscute ale dozelor mari de blocante ale canalelor de calciu,
reflectând în special exagerarea efectului farmacodinamic.
Lercanidipina nu s -a dovedit genotoxică şi nu a prezentat potenţial carcinogen.
Fertilitatea şi performanţele reproductive generale ale şobolanilor nu au fost afectate de tratamentul cu
lercanidipină.
Nu s -au evidenţ iat referitoare la un efect teratogen la şobolan şi iepure; totuşi, la şobolan dozele mari
de lercanidipină au produs pierderi pre - şi postimplantare şi întârzieri ale dezvoltării fetale.
Clorhidratul de lercanidipină administrat în doze mari (12 mg/kg şi zi) în timpul travaliului a
determi nat distocie.
Nu a fost studiată cinetica lercanidipinei şi/sau a metaboliţilor săi la femelele însărcinate şi excreţia sa
în laptele matern.
Metaboliţii nu au fost evaluaţi separat în studiile de toxicitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista exci pienţilor
N ucleu: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu (tip A), polividonă
K30, stearat de magneziu.
F ilm: Opadry 02F25077 (hipromeloză, dioxid de titan (E171), talc, macrogol 6000, oxid roşu de fer
(E172)).
6.2 Incompati bilităţi
Nu se cunosc.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra l a temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al cu 7 comprimate filmate
Cutie cu un blister din PVC/Al cu 14 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 14 comprimate filmate
8
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 7 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 14 comprimate filmate
Cutie cu 4 blistere din PVC/Al a câte 14 comprimate filmate
Cutie cu 7 blistere din PVC/Al a câte 14 comprimate filmate
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 10 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 6 blistere din PVC/Al a cât e 10 comprimate filmate
Cutie cu 9 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
BERLIN -CHEMIE AG (MENARINI GROUP),
Glien icker Weg 125, D -12489 Berlin, Germania
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6652/2006/01- 02-03 -04 -05 -06 -07 -0 -09 -10 -11
9. DATA AUTORIZĂRI I SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Autorizare – Iulie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie, 2010
