ALFURAN MR 10 mg
Substanta activa: ALFUZOSINUMClasa ATC: G04CA01Forma farmaceutica: COMPR. ELIB. PREL.
Prescriptie: P6L
Tip ambalaj: Cutie cu 3 blist. PVC/Aclar-Al x 10 compr. elib. prel.
Producator: TERAPIA SA - ROMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ALFURAN MR 10 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de alfuzosină 10 mg.
Excipient cu efect cunoscut: un comprimat cu eliberare prelungită conţine lactoză anhidră 70 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită
Comprimate cu eliberare prelungită de culoare albă sau aproape albă, biconvexe, având gravate pe una
din feţe ,,RY 10’’.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomelor funcţionale ale hipertrofiei benigne a prostatei (HBP).
Pentru informații cu privire la utilizarea în retentie acută de urină (RAU) legată de HBP vezi pct. 4.2 şi
5.1.
4.2 Doze şi mod de administrare
Comprimatele de Alfuran MR trebuie ȋnghiţite ȋntregi (vezi pct. 4.4).
Hipertrofia benignă a prostatei (HBP)
Doza recomandată este de 10 mg clorhidrat de alfuzosină (1 comprimat de Alfuran MR), o dată pe zi
după masă.
Retenţia acută de urină (RAU)
La pacienţii de 65 ani şi mai ȋn vârstă trebuie administrat 1 comprimat de 10 mg pe zi după masă din
prima zi de cateterizare. Tratamentul trebuie administrat timp de 3-4 zile, 2-3 zile în timpul
cateterizării şi o zi după cateterizare. Pentru această indicație nu s-a stabilit nici un beneficiu la
pacienții sub 65 de ani sau dacă tratamentul este extins dincolo de 4 zile.
2
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea alfuzosinului nu a fost demonstrată la copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 2 şi 16
ani (vezi pct. 5.1). Prin urmare, alfuzosinul nu este indicat pentru utilizare la populaţia pediatrică.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de alfuzosină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului
enumeraţi la pct.6.1.
Antecedente de hipotensiune arterială.
În combinaţie cu alte alfa1-blocante.
Insuficienţă hepatică.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ca şi în cazul tuturor alfa-blocantelor la unii pacienţi, ȋn special la pacienţii trataţi cu antihipertensive
sau nitraţi, poate apărea hipotensiune arterială ortostatică cu sau fără simptome (ameţeli, fatigabilitate,
transpiraţii) la câteva ore după administrare. În aceste cazuri pacientul trebuie să se întindă până când
simptomele dispar complet.
Aceste efecte sunt tranzitorii, ele apar la începutul tratamentului şi nu interferă cu continuarea
tratamentului. Scăderea pronunțată a tensiunii arteriale a fost raportată după punerea pe piață la
vârstnici şi la pacienți cu factori de risc preexistenţi (cum sunt afecţiuni cardiace preexistente și/sau
tratament concomitent cu medicamente antihipertensive) (vezi pct.4.8). Pacienţii trebuie să fie
preveniţi în legatură cu posibilitatea apariţiei acestor simptome. Se recomandă prudenţă la prescrierea
alfuzosin la pacienţii vârstnici.
Ca în cazul tuturor blocantelor alfa1- adrenergice, alfuzosin trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă acută.
O atenţie specială trebuie acordată pacienţilor la care se administrează alfuzosin şi care au avut un
răspuns hipotensiv accentuat la alt blocant al receptorilor alfa1-adrenergici.
Tratamentul trebuie inițiat treptat la pacienții cu hipersensibilitate la alfa-1-blocante. Alfuzosin trebuie
administrat cu atenție la pacienții tratați cu medicamente antihipertensive sau nitrați (vezi pct. 4.5).
Tensiunea arterială trebuie monitorizată în mod regulat, mai ales la începutul tratamentului.
Pacienţii cu prelungirea congenitală a intervalului QT, cu un istoric cunoscut de prelungire dobândită a
intervalului QT sau care iau medicamente cunoscute ce cresc intervalul QT trebuie evaluaţi înainte şi
în timpul administrării de alfuzosin.
Atunci când se tratează un pacient cu cardiopatie ischemică, tratamentul pentru insuficienţa
coronariană trebuie continuat. Dacă reapare angina pectorală sau devine mai gravă atunci tratamentul
cu alfuzosin trebuie oprit.
Deoarece nu există date clinice disponibile privind siguranţa la pacienţii cu insuficienţă renală severă
(clearance-ul creatininei < 30 ml/min), alfuzosin 10 mg - comprimate cu eliberare prelungită nu
trebuie administrat la această grupă de pacienţi.
Pacienţii trebuie informaţi asupra faptului că trebuie să înghită comprimatele de Alfuran MR întregi.
Alte moduri de administrare cum ar fi muşcarea, spargerea sau mestecarea dar şi mărunţirea trebuie
interzise; acestea pot duce la modificarea eliberării sau absorbţiei medicamentului şi pot duce la
apariţia reacţiilor adverse.
„Sindromul de iris flotant intraoperator ” (SIFI, o variantă a sindromului de pupilă mică) a fost
observat în cursul intervenţiei chirurgicale pentru cataractă la unii pacienţi care au fost trataţi anterior
3
cu alfa1- blocante. Deoarece SIFI poate duce la creşterea complicaţiilor procedurale în timpul
intervenţiei chirurgicale de cataractă, chirurgii oftalmologi trebuie informaţi înainte de operaţia de
cataractă despre utilizarea actuală sau anterioară de alfa-1 blocante, deşi riscul acestui eveniment la
administrarea de alfuzosin pare foarte mic.
Alfuran MR conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Combinaţii contraindicate:
Blocanţii receptorilor alfa1- adrenergici (vezi pct. 4.3).
Combinaţii ce necesită o atenţie specială:
-Medicamente antihipertensive ( vezi pct. 4.4).
-Nitraţi ( vezi pct. 4.4).
-Inhibitori puternici ai citocromului CYP3A4, cum sunt ketoconazol, itraconazol şi ritonavir.
Doze zilnice de 200 mg de ketoconazol administrate timp de 7 zile au determinat o creștere de 2,1 ori
a C
max și o creștere de 2,5 ori a expunerii la alfuzosin 10 mg atunci când este administrat în doză unică
după masă (mese bogate în grăsimi). Alți parametri precum t
max și t 1/2 nu au fost modificaţi.
Cmax și ASC ale alfuzosin 10 mg, atunci când este administrat în doză unică după masă, a crescut de
2,3 ori și 3,0 ori după 8 zile de administrarea a 400 mg pe zi de ketoconazol (vezi pct. 5.2).
Administrarea concomitentă a anestezicelor generale cu Alfuran MR poate duce la o hipotensiune
arterială severă. Se recomandă ca tabletele de alfuzosin să fie retrase cu 24 de ore înainte de
intervenţia chirurgicală.
Alte forme de interacțiune
Nu există interacțiuni farmacodinamice sau farmacocinetice observate la voluntarii sănătoși între
alfuzosin și următoarele medicamente: warfarină, digoxină, hidroclorotiazidă și atenolol.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu este cazul, deoarece medicamentul este indicat numai la bărbaţi.
Nu există date disponibile cu privire la siguranţa administrării clorhidratului de alfuzosin în timpul
sarcinii şi despre eliminarea clorhidratului de alfuzosin în laptele uman.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date disponibile privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule. Reacţii adverse
precum vertijul, ameţeala, şi astenia pot apărea îndeosebi la începutul tratamentului. Aceste reacţii
adverse trebuie luate în calcul atunci când se conduc vehicule sau se folosesc utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Pentru clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă s-a utilizat următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
din datele disponibile).
4
În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravității.
Tulburări hematologice şi limfatice
Cu frecvenţă necunoscută: neutropenie, trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare: edem angioneurotic.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: senzaţie de leşin/ameţeli, cefalee.
Mai puţin frecvente: sincopă, vertij, stare generală de rău, somnolenţă.
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: vedere anormală.
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom de iris flotant intraoperator (vezi pct. 4.4).
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: tahicardie, palpitaţii, hipotensiune arterială (ortostatică).
Foarte rare: angină pectorală nou apărută, agravată sau recurentă la pacienţi cu boală coronariană
preexistentă (vezi pct. 4.4).
Cu frecvenţă necunoscută: fibrilaţie atrială.
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială ortostatică, hiperemie facială.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: rinite
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: greaţă, dureri abdominale.
Mai puţin frecvente: diaree, xerostomie.
Cu frecvenţă necunoscută: vărsături.
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută: leziune hepatocelulară, boală hepatică asociată cu colestază.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: erupţii cutanate tranzitorii şi prurit.
Foarte rare: urticarie, angioedem.
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Cu frecvenţă necunoscută: priapism.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie.
Mai puţin frecvente: bufeuri, edeme, dureri toracice.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
5
4.9 Supradozaj
În cazul unui supradozaj, pacientul trebuie dus la spital, aşezat într-o poziţie clinostatică şi trebuie
început tratamentul convenţional al hipotensiunii arteriale.
În caz de hipotensiune arterială semnificativă, tratamentul corectiv adecvat poate fi un vasoconstrictor
care acţionează direct asupra fibrelor musculare vasculare.
Alfuzosinul nu este dializabil deoarece are un grad crescut de legare de proteine.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antagonişti ai receptorilor alfa-adrenergici
Cod ATC: G04C A01
Clorhidratul de alfuzosină este un derivat activ de quinazolină. Este selectiv, acţionând antagonist
adrenoreceptorilor α
1 postsinaptici.
Studiile farmacologice in vitro au demonstrat selectivitatea asupra receptorilor alfa1- adrenergici la
nivelul glandei prostatice, la nivelul vezicii urinare şi uretrei prostatice.
Simptomele clinice ale hiperplaziei prostatice benigne sunt date de obstrucţia infravezicală cauzată de
factori anatomici (statici) sau funcţionali (dinamici). Obstrucţia funcţională este cauzată de tensiunea
muşchiului neted prostatic controlată de receptorii alpha-adrenergici. Activarea receptorilor alpha-
adrenergici cauzează contractarea muşchilor netezi şi cresc tonusul prostatei, a capsulei prostatice, a
uretrei prostatice şi a vezicii urinare şi ȋn consecinţă cresc rezistenţa la fluxul urinar. Rezultă obstrucţia
fluxului urinar şi posibile disfuncţii ale vezicii urinare.
Blocarea receptorilor alpha-adrenergici, descreşte obstrucţia infravezicală prin acţiunea directă asupra
musculaturii netede a prostatei.
Studiile in vivo pe animale au arătat că alfuzosina descreşte presiunea uretrală şi rezistenţa la fluxul
urinar ȋn timpul micţiunii. Mai mult, alfuzosin inhibă răspunsul hipertonic al uretrei mai rapid decât
cel vascular din musculatură şi a prezentat uroselectivitate reducând presiunea uretrală în cazul
administrări, la şoareci conştienţi, normotensivi tensiunea sângelui rămânând nemodificată.
La oameni, alfuzosina îmbunătăţeste parametrii de curgere prin reducerea tonusului uretrei, a
rezistenţei vezicii la fluxul urinar şi faciliteaza golirea vezicii.
În studiile controlate cu placebo pe pacienţi cu hiperplazie prostatică benignă, alfuzosina:
- a crescut semnificativ rata de curgere (Q
max) la pacienţii pentru care Qmax ≤15 ml/s cu o medie de
30%. Acest efect s-a obţinut după prima doză.
- a redus semnificativ presiunea detrusoare şi a crescut volumul care produce o puternică dorinţă de
golire
-a redus semnificativ volumul rezidual de urină
Aceste efecte benefice urodinamice au dus la ameliorarea simptomelor tractului urinar, de exemplu
simptomele de umplere (iritaţie) şi golire (obstructive).
6
Alfuzosin poate determina efecte antihipertensive moderate.
Este observată o frecvenţă mai mică a retenţiilor urinare acute la pacienţii trataţi cu alfuzosină, faţă de
cei cărora nu li s-a administrat alfuzosină.
RAU (legată de HBP)
Ȋn cadrul studiului ALFAUR, efectul alfuzosinului asupra reluării micţiunilor a fost evaluat la 357 de
bărbaţi de peste 50 de ani, care au prezentat un prim episod de retenţie urinară acută legată de HBP. Ȋn
acest studiu multicentric, randomizat dublu orb, cu grupuri paralele care a comparat 10mg/zi alfuzosin
şi placebo, evaluarea reluării micţiunilor a fost realizată la 24 de ore după îndepărtarea cateterului,
dimineața, după 2-3 zile de tratament.
La bărbaţi ȋn vârstă de 65 ani și peste, alfuzosin a crescut semnificativ rata de succes a reluării
spontane a micţiunilor după îndepărtarea cateterului - vezi tabelul. Nu a fost stabilit nici un beneficiu
la pacienții sub 65 de ani sau în cazul în care tratamentul este extins dincolo de 4 zile.
Studiul ALFAUR: Procentul de pacienţi (populaţie ITT) cu golire cu succes după îndepărtarea
cateterului
Vârstă Placebo
N (%) Alfuzosin
N (%) Diferenţă relativă vs placebo
95%CI p value
65 ani şi peste 30 (35,7%) 88 (56,1%) 1,57 (1,14-2,16) 0,003
Sub 65 ani 28 (75,7%) 58 (73,4%) 0,97 (0,77-1,22) 0,80
Toţi pacienţii
(50 ani şi
peste) 58 (47,8%) 146 (61,9%) 1,29 (1,04-1,60) 0,012
Copii şi adolescenţi
Alfuzosin nu este indicat pentru utilizare la populaţia pediatrică (vezi pct. 4.2).
Eficacitatea clorhidratului de alfuzosin nu a fost demonstrată în două studii efectuate la 197 de
pacienţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 16 ani cu presiune detrusoare crescută (PD ≥ 40 cm H
2O) de
origine neurologică. Pacienţii au fost trataţi cu clorhidrat de alfuzosin 0,1 mg/kg/zi sau 0,2 mg/kg/zi,
folosind formule adaptate pentru copii şi adolescenţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
La administrarea de Alfuran MR comprimate cu eliberare prelungită, alfuzosina a prezentat următorul
profil farmacocinetic:
La voluntarii sănătoşi de vârstă medie, după administrarea unei doze de 10 mg clorhidrat de
alfuzosină, valoarea medie a biodisponibilităţii este de 104,4% comparativ cu forma cu eliberare
imediată, administrată în doză de 7,5 mg clorhidrat de alfuzosină (2,5 mg clorhidrat de alfuzosină de 3
ori pe zi). Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) se atinge la 9 ore după administrare, comparativ cu
1 oră pentru forma cu eliberare imediată.
Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de 9,1 ore.
Studiile au arătat că biodisponibilitatea este crescută atunci când medicamentul este administrat după
masă.
În condiții de alimentaţie, valorile medii ale Cmax și Ct sunt 13,6 (DS = 5,6) și 3,2 (SD = 1,6) ng/ml.
Media ASC
0-24 este 194 (SD = 75) ng.h/ml. Un platou al concentraţiei se observă între 3 și 14 ore, cu
concentrații mai mari de 8,1 ng/ml (Cav) timp de 11 ore.
7
Comparativ cu voluntarii sănătoși de vârstă mijlocie, parametrii farmacocinetici (Cmax și ASC), nu
sunt crescuţi la pacienții vârstnici.
Comparativ cu subiecții cu funcție renală normală, Cmax și valorile ASC au crescut moderat la
pacienții cu insuficiență renală, fără modificarea timpului de înjumătățire prin eliminare. Această
schimbare în profilul farmacocinetic nu este considerată relevantă clinic. Prin urmare, acest lucru nu
necesită o ajustare a dozei.
Aproximativ 90% din alfuzosină se leagă de proteinele plasmatice. Alfuzosina este intens metabolizată
în ficat, şi numai aproximativ 11 % este eliminată în urină. Majoritatea metaboliţilor inactivi sunt
eliminaţi în fecale (75% to 91%).
Insuficienţa cardiacă cronică nu are efecte asupra profilului farmacocinetic al alfuzosinei.
Interacţiuni metabolice: CYP3A4 este principala enzimă implicată în metabolizarea clorhidratului de
alfuzosină (vezi pct 4.5).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Excipienţi intragranulari
Lactoză anhidră,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Polividonă K30,
Talc,
Stearat de magneziu.
Excipienţi extragranulari
Lactoză anhidră,
Hipromeloză 2208 (100,00 cPs),
Hidroxipropilceluloză,
Polividonă K 30,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Talc,
Stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC-Aclar/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.
8
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii, nr. 124, Cluj-Napoca
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6310/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire – Martie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ALFURAN MR 10 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de alfuzosină 10 mg.
Excipient cu efect cunoscut: un comprimat cu eliberare prelungită conţine lactoză anhidră 70 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită
Comprimate cu eliberare prelungită de culoare albă sau aproape albă, biconvexe, având gravate pe una
din feţe ,,RY 10’’.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomelor funcţionale ale hipertrofiei benigne a prostatei (HBP).
Pentru informații cu privire la utilizarea în retentie acută de urină (RAU) legată de HBP vezi pct. 4.2 şi
5.1.
4.2 Doze şi mod de administrare
Comprimatele de Alfuran MR trebuie ȋnghiţite ȋntregi (vezi pct. 4.4).
Hipertrofia benignă a prostatei (HBP)
Doza recomandată este de 10 mg clorhidrat de alfuzosină (1 comprimat de Alfuran MR), o dată pe zi
după masă.
Retenţia acută de urină (RAU)
La pacienţii de 65 ani şi mai ȋn vârstă trebuie administrat 1 comprimat de 10 mg pe zi după masă din
prima zi de cateterizare. Tratamentul trebuie administrat timp de 3-4 zile, 2-3 zile în timpul
cateterizării şi o zi după cateterizare. Pentru această indicație nu s-a stabilit nici un beneficiu la
pacienții sub 65 de ani sau dacă tratamentul este extins dincolo de 4 zile.
2
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea alfuzosinului nu a fost demonstrată la copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 2 şi 16
ani (vezi pct. 5.1). Prin urmare, alfuzosinul nu este indicat pentru utilizare la populaţia pediatrică.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de alfuzosină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului
enumeraţi la pct.6.1.
Antecedente de hipotensiune arterială.
În combinaţie cu alte alfa1-blocante.
Insuficienţă hepatică.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ca şi în cazul tuturor alfa-blocantelor la unii pacienţi, ȋn special la pacienţii trataţi cu antihipertensive
sau nitraţi, poate apărea hipotensiune arterială ortostatică cu sau fără simptome (ameţeli, fatigabilitate,
transpiraţii) la câteva ore după administrare. În aceste cazuri pacientul trebuie să se întindă până când
simptomele dispar complet.
Aceste efecte sunt tranzitorii, ele apar la începutul tratamentului şi nu interferă cu continuarea
tratamentului. Scăderea pronunțată a tensiunii arteriale a fost raportată după punerea pe piață la
vârstnici şi la pacienți cu factori de risc preexistenţi (cum sunt afecţiuni cardiace preexistente și/sau
tratament concomitent cu medicamente antihipertensive) (vezi pct.4.8). Pacienţii trebuie să fie
preveniţi în legatură cu posibilitatea apariţiei acestor simptome. Se recomandă prudenţă la prescrierea
alfuzosin la pacienţii vârstnici.
Ca în cazul tuturor blocantelor alfa1- adrenergice, alfuzosin trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă acută.
O atenţie specială trebuie acordată pacienţilor la care se administrează alfuzosin şi care au avut un
răspuns hipotensiv accentuat la alt blocant al receptorilor alfa1-adrenergici.
Tratamentul trebuie inițiat treptat la pacienții cu hipersensibilitate la alfa-1-blocante. Alfuzosin trebuie
administrat cu atenție la pacienții tratați cu medicamente antihipertensive sau nitrați (vezi pct. 4.5).
Tensiunea arterială trebuie monitorizată în mod regulat, mai ales la începutul tratamentului.
Pacienţii cu prelungirea congenitală a intervalului QT, cu un istoric cunoscut de prelungire dobândită a
intervalului QT sau care iau medicamente cunoscute ce cresc intervalul QT trebuie evaluaţi înainte şi
în timpul administrării de alfuzosin.
Atunci când se tratează un pacient cu cardiopatie ischemică, tratamentul pentru insuficienţa
coronariană trebuie continuat. Dacă reapare angina pectorală sau devine mai gravă atunci tratamentul
cu alfuzosin trebuie oprit.
Deoarece nu există date clinice disponibile privind siguranţa la pacienţii cu insuficienţă renală severă
(clearance-ul creatininei < 30 ml/min), alfuzosin 10 mg - comprimate cu eliberare prelungită nu
trebuie administrat la această grupă de pacienţi.
Pacienţii trebuie informaţi asupra faptului că trebuie să înghită comprimatele de Alfuran MR întregi.
Alte moduri de administrare cum ar fi muşcarea, spargerea sau mestecarea dar şi mărunţirea trebuie
interzise; acestea pot duce la modificarea eliberării sau absorbţiei medicamentului şi pot duce la
apariţia reacţiilor adverse.
„Sindromul de iris flotant intraoperator ” (SIFI, o variantă a sindromului de pupilă mică) a fost
observat în cursul intervenţiei chirurgicale pentru cataractă la unii pacienţi care au fost trataţi anterior
3
cu alfa1- blocante. Deoarece SIFI poate duce la creşterea complicaţiilor procedurale în timpul
intervenţiei chirurgicale de cataractă, chirurgii oftalmologi trebuie informaţi înainte de operaţia de
cataractă despre utilizarea actuală sau anterioară de alfa-1 blocante, deşi riscul acestui eveniment la
administrarea de alfuzosin pare foarte mic.
Alfuran MR conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Combinaţii contraindicate:
Blocanţii receptorilor alfa1- adrenergici (vezi pct. 4.3).
Combinaţii ce necesită o atenţie specială:
-Medicamente antihipertensive ( vezi pct. 4.4).
-Nitraţi ( vezi pct. 4.4).
-Inhibitori puternici ai citocromului CYP3A4, cum sunt ketoconazol, itraconazol şi ritonavir.
Doze zilnice de 200 mg de ketoconazol administrate timp de 7 zile au determinat o creștere de 2,1 ori
a C
max și o creștere de 2,5 ori a expunerii la alfuzosin 10 mg atunci când este administrat în doză unică
după masă (mese bogate în grăsimi). Alți parametri precum t
max și t 1/2 nu au fost modificaţi.
Cmax și ASC ale alfuzosin 10 mg, atunci când este administrat în doză unică după masă, a crescut de
2,3 ori și 3,0 ori după 8 zile de administrarea a 400 mg pe zi de ketoconazol (vezi pct. 5.2).
Administrarea concomitentă a anestezicelor generale cu Alfuran MR poate duce la o hipotensiune
arterială severă. Se recomandă ca tabletele de alfuzosin să fie retrase cu 24 de ore înainte de
intervenţia chirurgicală.
Alte forme de interacțiune
Nu există interacțiuni farmacodinamice sau farmacocinetice observate la voluntarii sănătoși între
alfuzosin și următoarele medicamente: warfarină, digoxină, hidroclorotiazidă și atenolol.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu este cazul, deoarece medicamentul este indicat numai la bărbaţi.
Nu există date disponibile cu privire la siguranţa administrării clorhidratului de alfuzosin în timpul
sarcinii şi despre eliminarea clorhidratului de alfuzosin în laptele uman.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date disponibile privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule. Reacţii adverse
precum vertijul, ameţeala, şi astenia pot apărea îndeosebi la începutul tratamentului. Aceste reacţii
adverse trebuie luate în calcul atunci când se conduc vehicule sau se folosesc utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Pentru clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă s-a utilizat următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
din datele disponibile).
4
În cadrul fiecărei grupe de frecvență, reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravității.
Tulburări hematologice şi limfatice
Cu frecvenţă necunoscută: neutropenie, trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare: edem angioneurotic.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: senzaţie de leşin/ameţeli, cefalee.
Mai puţin frecvente: sincopă, vertij, stare generală de rău, somnolenţă.
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: vedere anormală.
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom de iris flotant intraoperator (vezi pct. 4.4).
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: tahicardie, palpitaţii, hipotensiune arterială (ortostatică).
Foarte rare: angină pectorală nou apărută, agravată sau recurentă la pacienţi cu boală coronariană
preexistentă (vezi pct. 4.4).
Cu frecvenţă necunoscută: fibrilaţie atrială.
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială ortostatică, hiperemie facială.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: rinite
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: greaţă, dureri abdominale.
Mai puţin frecvente: diaree, xerostomie.
Cu frecvenţă necunoscută: vărsături.
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută: leziune hepatocelulară, boală hepatică asociată cu colestază.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: erupţii cutanate tranzitorii şi prurit.
Foarte rare: urticarie, angioedem.
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Cu frecvenţă necunoscută: priapism.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie.
Mai puţin frecvente: bufeuri, edeme, dureri toracice.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
5
4.9 Supradozaj
În cazul unui supradozaj, pacientul trebuie dus la spital, aşezat într-o poziţie clinostatică şi trebuie
început tratamentul convenţional al hipotensiunii arteriale.
În caz de hipotensiune arterială semnificativă, tratamentul corectiv adecvat poate fi un vasoconstrictor
care acţionează direct asupra fibrelor musculare vasculare.
Alfuzosinul nu este dializabil deoarece are un grad crescut de legare de proteine.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antagonişti ai receptorilor alfa-adrenergici
Cod ATC: G04C A01
Clorhidratul de alfuzosină este un derivat activ de quinazolină. Este selectiv, acţionând antagonist
adrenoreceptorilor α
1 postsinaptici.
Studiile farmacologice in vitro au demonstrat selectivitatea asupra receptorilor alfa1- adrenergici la
nivelul glandei prostatice, la nivelul vezicii urinare şi uretrei prostatice.
Simptomele clinice ale hiperplaziei prostatice benigne sunt date de obstrucţia infravezicală cauzată de
factori anatomici (statici) sau funcţionali (dinamici). Obstrucţia funcţională este cauzată de tensiunea
muşchiului neted prostatic controlată de receptorii alpha-adrenergici. Activarea receptorilor alpha-
adrenergici cauzează contractarea muşchilor netezi şi cresc tonusul prostatei, a capsulei prostatice, a
uretrei prostatice şi a vezicii urinare şi ȋn consecinţă cresc rezistenţa la fluxul urinar. Rezultă obstrucţia
fluxului urinar şi posibile disfuncţii ale vezicii urinare.
Blocarea receptorilor alpha-adrenergici, descreşte obstrucţia infravezicală prin acţiunea directă asupra
musculaturii netede a prostatei.
Studiile in vivo pe animale au arătat că alfuzosina descreşte presiunea uretrală şi rezistenţa la fluxul
urinar ȋn timpul micţiunii. Mai mult, alfuzosin inhibă răspunsul hipertonic al uretrei mai rapid decât
cel vascular din musculatură şi a prezentat uroselectivitate reducând presiunea uretrală în cazul
administrări, la şoareci conştienţi, normotensivi tensiunea sângelui rămânând nemodificată.
La oameni, alfuzosina îmbunătăţeste parametrii de curgere prin reducerea tonusului uretrei, a
rezistenţei vezicii la fluxul urinar şi faciliteaza golirea vezicii.
În studiile controlate cu placebo pe pacienţi cu hiperplazie prostatică benignă, alfuzosina:
- a crescut semnificativ rata de curgere (Q
max) la pacienţii pentru care Qmax ≤15 ml/s cu o medie de
30%. Acest efect s-a obţinut după prima doză.
- a redus semnificativ presiunea detrusoare şi a crescut volumul care produce o puternică dorinţă de
golire
-a redus semnificativ volumul rezidual de urină
Aceste efecte benefice urodinamice au dus la ameliorarea simptomelor tractului urinar, de exemplu
simptomele de umplere (iritaţie) şi golire (obstructive).
6
Alfuzosin poate determina efecte antihipertensive moderate.
Este observată o frecvenţă mai mică a retenţiilor urinare acute la pacienţii trataţi cu alfuzosină, faţă de
cei cărora nu li s-a administrat alfuzosină.
RAU (legată de HBP)
Ȋn cadrul studiului ALFAUR, efectul alfuzosinului asupra reluării micţiunilor a fost evaluat la 357 de
bărbaţi de peste 50 de ani, care au prezentat un prim episod de retenţie urinară acută legată de HBP. Ȋn
acest studiu multicentric, randomizat dublu orb, cu grupuri paralele care a comparat 10mg/zi alfuzosin
şi placebo, evaluarea reluării micţiunilor a fost realizată la 24 de ore după îndepărtarea cateterului,
dimineața, după 2-3 zile de tratament.
La bărbaţi ȋn vârstă de 65 ani și peste, alfuzosin a crescut semnificativ rata de succes a reluării
spontane a micţiunilor după îndepărtarea cateterului - vezi tabelul. Nu a fost stabilit nici un beneficiu
la pacienții sub 65 de ani sau în cazul în care tratamentul este extins dincolo de 4 zile.
Studiul ALFAUR: Procentul de pacienţi (populaţie ITT) cu golire cu succes după îndepărtarea
cateterului
Vârstă Placebo
N (%) Alfuzosin
N (%) Diferenţă relativă vs placebo
95%CI p value
65 ani şi peste 30 (35,7%) 88 (56,1%) 1,57 (1,14-2,16) 0,003
Sub 65 ani 28 (75,7%) 58 (73,4%) 0,97 (0,77-1,22) 0,80
Toţi pacienţii
(50 ani şi
peste) 58 (47,8%) 146 (61,9%) 1,29 (1,04-1,60) 0,012
Copii şi adolescenţi
Alfuzosin nu este indicat pentru utilizare la populaţia pediatrică (vezi pct. 4.2).
Eficacitatea clorhidratului de alfuzosin nu a fost demonstrată în două studii efectuate la 197 de
pacienţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 16 ani cu presiune detrusoare crescută (PD ≥ 40 cm H
2O) de
origine neurologică. Pacienţii au fost trataţi cu clorhidrat de alfuzosin 0,1 mg/kg/zi sau 0,2 mg/kg/zi,
folosind formule adaptate pentru copii şi adolescenţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
La administrarea de Alfuran MR comprimate cu eliberare prelungită, alfuzosina a prezentat următorul
profil farmacocinetic:
La voluntarii sănătoşi de vârstă medie, după administrarea unei doze de 10 mg clorhidrat de
alfuzosină, valoarea medie a biodisponibilităţii este de 104,4% comparativ cu forma cu eliberare
imediată, administrată în doză de 7,5 mg clorhidrat de alfuzosină (2,5 mg clorhidrat de alfuzosină de 3
ori pe zi). Concentraţia plasmatică maximă (Cmax) se atinge la 9 ore după administrare, comparativ cu
1 oră pentru forma cu eliberare imediată.
Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de 9,1 ore.
Studiile au arătat că biodisponibilitatea este crescută atunci când medicamentul este administrat după
masă.
În condiții de alimentaţie, valorile medii ale Cmax și Ct sunt 13,6 (DS = 5,6) și 3,2 (SD = 1,6) ng/ml.
Media ASC
0-24 este 194 (SD = 75) ng.h/ml. Un platou al concentraţiei se observă între 3 și 14 ore, cu
concentrații mai mari de 8,1 ng/ml (Cav) timp de 11 ore.
7
Comparativ cu voluntarii sănătoși de vârstă mijlocie, parametrii farmacocinetici (Cmax și ASC), nu
sunt crescuţi la pacienții vârstnici.
Comparativ cu subiecții cu funcție renală normală, Cmax și valorile ASC au crescut moderat la
pacienții cu insuficiență renală, fără modificarea timpului de înjumătățire prin eliminare. Această
schimbare în profilul farmacocinetic nu este considerată relevantă clinic. Prin urmare, acest lucru nu
necesită o ajustare a dozei.
Aproximativ 90% din alfuzosină se leagă de proteinele plasmatice. Alfuzosina este intens metabolizată
în ficat, şi numai aproximativ 11 % este eliminată în urină. Majoritatea metaboliţilor inactivi sunt
eliminaţi în fecale (75% to 91%).
Insuficienţa cardiacă cronică nu are efecte asupra profilului farmacocinetic al alfuzosinei.
Interacţiuni metabolice: CYP3A4 este principala enzimă implicată în metabolizarea clorhidratului de
alfuzosină (vezi pct 4.5).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Excipienţi intragranulari
Lactoză anhidră,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Polividonă K30,
Talc,
Stearat de magneziu.
Excipienţi extragranulari
Lactoză anhidră,
Hipromeloză 2208 (100,00 cPs),
Hidroxipropilceluloză,
Polividonă K 30,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Talc,
Stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC-Aclar/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.
8
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii, nr. 124, Cluj-Napoca
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6310/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire – Martie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2015
