CAPTOPRIL - AC 25 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CAPTOPRIL – AC 25 mg , comprimate
CAPTOPRIL – AC 50 mg , comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Captopril – AC 25 mg
Fiecare comprimat conţine captopril 25 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 36 mg.
Captopril – AC 50 mg
Fiecare comprimat conţine captopril 50 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 72 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Captopril – AC 25 mg
Compri mate lenticulare, neacoperite, de culoare albă sau aproape albă, având marcat pe una din feţe
“Ct 25”, iar pe cealaltă faţă un şanţ median, cu diametrul de 7 mm.
Captopril – AC 50 mg
Comprimate lenticulare, neacoperite, de culoare albă sau aproape albă, având marcat pe una din feţe
“Ct 50”, iar pe cealaltă faţă un şanţ median, cu diametrul de 9 mm.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială;
Insuficienţă cardiacă congestivă;
Tratamentul de scurtă durată (4 săptămâni) la pacienţ ii cu infarct miocardic acut stabili hemodinamic,
în primele 24 ore post-infarct;
Prevenţia pe termen lung a insuficienţei cardiace simptomatice: la pacienţii stabili din punct de vedere
clinic cu disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică cu fracţie de ejecţie ≤ 40%;
Nefropatia diabetică cu macroproteinurie la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 (insulinodependent).
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1)
4.2. Doze şi mod de administrare
Adulţi
Atât la începutul tratamentului cu captopril cât şi pe parcursul acestuia se recomandă determinarea
valorilor creatinemiei şi kaliemiei.
2
Hipertensiunea arterială
Pacienţi fără depleţie hidrosodată sau insuficienţă renală: doza recomandată iniţial este de 25- 50 mg
captopril pe zi, administrată în două prize, la interva le de 12 ore.
Dozajul poate fi ajustat în funcţie de răspunsul terapeutic, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la
atingerea dozei zilnice de 100 mg captopril, administrată în 2 prize.
Hipertensiunea arterială severă
Pot fi necesare, cel puţin la începutul tratamentului, doze mai mari (până la 150 mg captopril pe zi,
administrate în 2 sau 3 prize), acestea putând fi scăzute ulterior.
Hipertensiunea arterială tratată cu diuretice
- va fi întreruptă administrarea diureticului cu 3 zile înainte de iniţ ierea tratamentului cu captopril (cu
controlul atent al valorilor tensionale în această perioadă), cu reluarea ulterioară a administrării
diureticului, dacă este necesar, sau
- se va administra o doză iniţială de 12,5 mg captopril, urmând ca dozajul să fie a justat în funcţie de
răspunsul terapeutic obţinut şi de tolerabilitate.
Hipertensiunea renovasculară
Se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză zilnică de 6,25 mg captopril, urmând ca aceasta să fie
ajustată ulterior în funcţie de răspunsul terapeutic .
Insuficienţa renală (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1
)
Dozele de captopril vor fi ajustate în funcţie de clearance -ul creatininei, conform tabelului de mai jos.
Clearance-ul creatininei
(ml/min/1,73 m3)
Doza maximă zilnică (mg) Doza iniţială zilnică (mg)
> 41 În principiu 150 25 – 50
40 –21 100 25
20 – 11 75 12,5
< 10 37,5 6,25
Captoprilul este dializabil.
Insuficienţa cardiacă congestivă
Tratamentul va fi iniţiat sub strictă supraveghere medicală.
Doza iniţială recomandată este de 6,25 - 12,5 mg captopril, administrată de 2 -3 ori pe zi. Ulterior,
dozele pot fi crescute progresiv, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la atingerea dozei eficace
care se situează între 50 şi 100 mg captopril pe zi repartizată în 2- 3 prize.
Doza de întreţinere se stabileşte astfel încât tensiunea arterială sistolică în ortostatism să nu scadă sub
90 mm Hg.
Infarct miocardic în faza acută
Tratamentul trebuie iniţiat în spital cât mai curând posibil după apariţia semnelor şi/sau simptomelor la
pacienţii stabili h emodinamic. Se administrează o doză test de 6,25 mg captopril, după 2 ore se
administrează o doză de 12,5 mg captopril, iar după alte 12 ore, o doză de 25 mg captopril. Începând
din ziua următoare, captoprilul se va administra în doză de 100 mg pe zi, divi zat în 2 prize, timp de 4
săptămâni, în absenţa reacţiilor adverse hemodinamice.
La sfârşitul celor 4 săptămâni de tratament, statusul pacientului trebuie evaluat înainte de a lua decizia
privind tratamentul post- infarct miocardic.
În cazul în care tratamentul nu a început în primele 24 ore, poate fi iniţiat după 3 zile de la producerea
infarctului miocardic, cu o doză unică de 6,25 mg captopril, urmând ca dozele să fie crescute progresiv
în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi răspunsul terapeutic pân ă la o doză de 25 mg captopril
administrată de 3 ori pe zi.
Doza recomandată pentru o cardioprotecţie eficientă în tratamentul de lungă durată este de 75 – 150 mg
captopril pe zi, administrată în 2 sau 3 prize.
3
În cazul apariţiei hipotensiunii simptomatice, eventual determinată de insuficienţa cardiacă, dozajul
diureticelor şi/sau al altor vasodilatatoare asociate poate fi ajustat pentru a permite atingerea dozei de
echilibru a captoprilului. Dacă este necesar, doza de captopril va fi ajustată în func ţie de tolerabilitatea
clinică a pacientului.
Nefropatia diabetică (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1)
Doza zilnică recomandată este de 50 - 100 mg captopril, administrată în 2-3 prize.
În caz de insuficienţă renală cronică, dozajul va fi ajustat în funcţie de gradul insuficienţei renale.
Comprimatele se administrează cu o oră înaintea meselor principale deoarece în prezenţa alimentelor
absorbţia este diminuată.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea şi siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi nu au fost pe deplin stabilite. În consecinţă, nu
se recomandă utilizarea la copii şi adolescenţi.
4.3. Contraindicaţii
- hipersensibilitate la captopril, la oricare alt inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei
(inhibitor ECA) sau la oricare dintre excipienţi;
- edem angioneurotic ereditar, idiopatic sau antecedente de edem angioneurotic asociat administrarii
unui inhibitor al enzimei de conversie;
- sarcină şi alăptare;
- stenoză bilaterală de arteră renală sau pe rinichi unic funcţional;
- hiperpotasemie ;
- al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi 4.4 şi 4.6).
Administrarea concomitentă a Captopril-AC cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată
la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 şi
5.1)
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În special la pacienţii imunodeprimaţi, inhibitorii ECA pot produce agranulocitoză şi/sau depresie
medulară. În cazul acestor pacienţi trebuie evaluat atent raportul risc/beneficiu înainte de încep erea
tratamentului şi nu trebuie depăşită doza de 150 mg captopril pe zi.
Hipersensibilitate, edem angioneurotic
Apariţia unui edem al feţei, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui şi al membrelor a fost raportată rar
la pacienţii trataţi cu inhibitori ECA (incluzând captopril). În aceste cazuri, tratamentul trebuie
întrerupt imediat, iar pacientul trebuie supravegheat atent până la dispariţia edemelor. Dacă edemul
apare numai la nivelul feţei şi buzelor, evoluţia este în general regresivă fără tratament.
Edemele de la nivelul limbii, laringelui şi/sau glotei pot fi letale datorită riscului de obstrucţie a căilor
aeriene. În acest caz se recomandă aplicarea unor măsuri terapeutice corespunzătoare.
Pacienţi hemodializaţi
La pacienţii dializaţi şi trataţi simultan cu un inhibitor ECA au fost raportate reacţii anafilactoide în
special când se utilizează membrane cu permeabilitate mare. La aceşti pacienţi, se recomandă
utilizarea altor tipuri de membrane de dializă sau a antihipertensivelor din alte clase.
Desensibilizare
Pacienţii cărora li s -au administrat inhibitori ai ECA în timpul tratamentului de desensibilizare (de
exemplu, cu venin de himenoptere) au prezentat reacţii anafilactoide cu potenţial letal. La aceşti
pacienţi aceste reacţii au putut fi evitat e prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ai
ECA, dar au reapărut la readministrarea accidentală a acestor medicamente.
4
Reacţii anafilactoide în timpul aferezei lipoproteice cu densitate mică (LDL)
Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul aferezei lipoproteinelor de mică densitate (LDL) cu
sulfat de dextran au prezentat, rar, reacţii anafilactoide care pot pune viaţa în pericol. Aceste reacţii pot
fi evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitor al ECA înaintea f iecărei proceduri de
afereză.
Neutropenie/Agranulocitoză
La pacienţi trataţi cu inhibitori ECA au fost raportate neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi
anemie. Neutropenia este rară la pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alte complicaţii.
Captoprilul trebuie administrat cu deosebită precauţie la pacienţii cu boli vasculare de colagen, la
pacienţii trataţi cu imunosupresoare, alopurinol sau procainamidă sau la pacienţii care prezintă o
combinaţie a acestor factori de risc, mai ales în cazul unei insuficienţe renale pre-existente. Unii din
aceşti pacienţi au prezentat infecţii grave, care, în câteva cazuri, nu au răspuns la terapia intensivă cu
antibiotice. Se recomandă monitorizarea periodică a numărului de celule albe la aceşti pacienţi.
Pac ienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn al unei infecţii.
Rasă
Inhibitorii ECA determină o frecvenţă mai mare de producere a edemului angioneurotic la pacienţii de
rasă neagră decât la pacienţii din celelalte rase.
Similar altor inhibitori ai ECA, captoprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la
pacienţii de rasă neagră decât la celelalte rase, posibil datorită prevalenţei mai mari a valorilor mici de
renină la populaţia de rasă neagră hipertensivă.
Tuse
Inhibitorii enzimei de conversie pot determina tuse. În mod caracteristic tusea este neproductivă,
persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Diagnosticul diferenţial al tusei trebuie să aibă în
vedere şi posibilitatea producerii acesteia de către inhibitorii enzi mei de conversie.
Risc de hipotensiune arterială şi/sau de insuficienţă renală (insuficienţă cardiacă, depleţie hidrosodată)
La pacienţii cu tensiune arterială scăzută la începutul tratamentului, la cei cu stenoză arterială renală,
insuficienţă cardiacă congestivă şi ciroză decompensată vascular s- a observat apariţia unei stimulări
importante a sistemului renină-angiotensină -aldosteron, în special în cursul depleţiilor hidrosodate
importante (regim desodat strict sau tratament diuretic prelungit).
Blocarea acestui sistem cu un inhibitor ECA poate determina, în special după administrarea primei
doze şi în cursul primelor 2 săptămâni de tratament, o scădere bruscă a tensiunii arteriale şi/sau, o
creştere a creatininemiei (chiar dacă mai rar şi într -un interval mai mare de timp), care poate indica o
insuficienţă renală acută, funcţională.
În toate aceste cazuri, iniţierea tratamentului se va face progresiv.
Stenoză aortică sau mitrală/cardiomiopatie hipertrofică obstructivă
Inhibitorii ECA trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu obstrucţie ventriculară sau stenoză a valvei
mitrale şi obstrucţie a ejecţiei din ventriculul stâng şi trebuie evitaţi în caz de şoc cardiogen sau în caz de
obstrucţie semnificativă hemodinamic la nivelul cordului.
Intervenţii chirurgicale/anestezie
Hipotensiune arterială poate sa apară la pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în
timpul anesteziei cu medicamente care determină hipotensiune arterială. Dacă apare hipotensiunea
arterială, se recomandă corectarea acesteia prin expansiune volemică.
Insuficienţa renală
Dozele de captopril trebuie ajustate în funcţie de valorile clearance -ului creatininei.
Insuficienţa hepatică
Rar, administrarea de inhibitori ai ECA a fost asociată cu un sindrom care a debutat prin icte r colestatic
sau hepatită şi a evoluat până la necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui
5
sindrom nu este cunoscut. La pacienţii cărora li se administrează captopril şi la care apare icter sau la
care valorile serice ale enzimelor hepatice cresc marcat, tratamentul cu captopril trebuie întrerupt şi se
va institui supraveghere medicală adecvată.
Hiperkaliemie
Creşterea kaliemiei a fost raportată la unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, incluzând captopril.
Pacienţii cu risc de a dezvolta hiperkaliemie sunt cei cu insuficienţă renală, diabet zaharat sau cei
trataţi concomitent cu diuretice care economisesc potasiu, suplimente care conţin potasiu sau
substituenţi ai sărurilor pe bază de potasiu ori pacienţi trataţi cu alte medicamente asociate cu creşterea
kaliemiei (de exemplu, heparina). Dacă tratamentul concomitent cu medicamentele menţionate anterior
este absolut necesar, se recomandă monitorizarea regulată a kaliemiei.
Ateroscleroză cunoscută, cardiopatie ischemică şi insuficienţă circulatorie cerebrală
La această categorie de pacienţi, se recomandă precauţie la administrare, deoarece scăderea bruscă a
tensiunii arteriale poate precipita un accident vascular ischemic cerebral sau coronarian.
Insuficienţă cardiacă severă (st adiul IV NYHA) sau diabet zaharat insulinodependent (cu tendinţă
spontană de hiperpotasemie)
La aceşti pacienţi, iniţierea tratamentului se va face sub supraveghere medicală cu doze reduse iniţial.
Pacienţi cu diabet zaharat
În cazul pacienţilor cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau cu insulină, trebuie monitorizată
strict glicemia în timpul primei luni de tratament cu inhibitor al ECA.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici, se recomandă evaluarea funcţiei renale a pacientului înainte de iniţierea
tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie iar dozajul va fi stabilit în conformitate cu aceasta.
Iniţial se recomandă administrarea medicamentului în doze mici, acestea urmând a fi crescute treptat î n
funcţie de răspunsul terapeutic, pentru a evita scăderea bruscă a tensiunii arteriale.
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină -aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei
II sau aliskirenului creşte riscu l de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a
funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a
SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor recept orilor angiotensinei II
sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai
sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţie i renale,
valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu
nefropatie diabetică.
Sarcina
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angi otensinei (IECA) nu trebuie întrerupt în timpul
sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele
care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de
sigu ranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini,
tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi
pct. 4.3. şi 4.6.)
Deoarece conţine lactoză monohidrat, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
6
4.5. Interacţiuni cu alte medic amente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
Diuretice antialdosteronice (amilorid, spironolactonă, triamteren), săruri de potasiu: risc de
hiperpotasemie potenţial letală.
Săruri de litiu: litemia poate atinge valori toxice.
Estramustină: creşterea riscului de edem angioneurotic.
Asocieri care necesită precauţie la administrare
Diuretice care reduc potasiul: risc de hipotensiune arterială bruscă şi/sau de insuficienţă renală acută în
caz de depleţie hidrosodată preexistentă.
Baclofen: potenţarea efectului antihipertensiv (se recomandă supravegherea tensiunii arteriale şi
ajustarea dozei de antihipertensiv).
Antiinflamatoarele nesteroidiene pot reduce efectul antihipertensiv al captoprilului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare ş i retenţie hidrosalină.
Insulină sau sulfamide antidiabetice: creşte riscul reacţiilor hipoglicemice.
Asocieri de avut în vedere
Antidepresive imipraminice şi neuroleptice: potenţarea efectului antihipertensiv şi creşterea riscului de
hipotensiune arterială ortostatică.
Amifostină: creşterea efectului antihipertensiv.
Se recomandă evitarea asocierii inhibitorilor enzimei de conversie cu medicamente imunosupresoare
(creşte riscul de neutropenie/agranulocitoză).
Glucocorticoizii pot diminua efectul antihipertensiv (prin retenţie hidrosalină).
Alfa-blocante adrenergice cu utilizare în urologie (alfluzosin, doxazosin, prazosin, terazosin,
tamsulosin): intensificarea efectului antihipertensiv, creşterea riscului de hipotensiune arterială
ortostatică.
Datele pro venite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină -aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor
receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o fre cvenţă mai mare a reacţiilor
adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv
insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra
SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
4.6. Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4.). Utilizarea IECA în
al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3. şi 4.4.).
În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost
concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului
cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un
tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În
momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se
începe un tratament alternativ.
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte
fetotoxice la om (scăderea funcţ iei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce
toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3.). Dacă
expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomand ă monitorizarea ecografică
a funcţiei renale şi a craniului.
Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării
hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3. şi 4.4.).
7
Alăptarea
Datele farmacocin etice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct.
5.2.). Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea Captopril -AC
în timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele săptămâni după naştere,
datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio -vasculare şi renale, precum şi datorită faptului că nu
există suficientă experienţă clinică. În cazul sugarilor mai mari, utilizarea Captopril -AC de către
mame le care alăptează poate fi luată în considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar
copilul va fi supravegheat pentru a observa apariţia oricărei reacţii adverse.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce autovehicule sau de a folosi uti laje
În general, captoprilul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, dar
pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de producere a senzaţiei de vertij pe parcursul tratamentului
cu captopril.
4.8. Reacţii adverse
În timpul tratamentului cu captopril şi alţi inhibitori ai ECA au fost observate şi raportate următoarele
reacţii adverse cu următoarele frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 ş i <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: neutropenie/agranulocitoză (vezi pct. 4.4), pancitopenie în special la pacienţii cu disfuncţii
renale, anemie (incluzând anemia aplastică şi anemia hemolitică), trombocitopenie, limfadenopatie,
eozinofilie, afecţiuni autoimune şi/sau rezultate pozitive la testul pentru depistarea anticorpilor
antinucleari (ANA);
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: anorexie;
Foarte rare: hipoglicemie, hiperkaliemie.
Tulburări psihice
Frecvente: tulburări ale somnului;
Foarte rare: confuzie mentală, depresie.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: modificări ale gustului, ameţeli;
Rare: somnolenţă, cefalee şi parestezie.
Foarte rare: evenimente cerebrovasculare, incluzând accident vascular cerebral şi sincopă.
Tulburări oculare
Foarte rare: vedere înceţoşată.
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: tahicardie sau tahiaritmie, angină pectorală, palpitaţii;
Foarte rare: stop cardiac, şoc cardiogen;
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4), fenomen Raynaud, eritem tranzitor al feţei ş i
gâtului, paloare.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: tuse uscată, iritativă, dispnee;
8
Foarte rare: bronhospasm, rinită, alveolită alergică/pneumonie eozonofilică.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, epigastralgii, dureri abdominale, constipaţie, diaree, xerostomie.
Rare: stomatite/ afte;
Foarte rare: glosite, ulcer peptic, pancreatită.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: afectarea funcţiei hepatice şi colestază (incluzând icter), hepatite, inclusiv necroză
hepatică, creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor şi bilirubinei;
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: prurit, erupţii cutanate tranzitorii, alopecie;
Mai puţin frecvente: edem angioneurotic (vezi pct. 4.4);
Foarte rare: urticarie, sindrom Stevens Johnson, eritem polimorf, fotosensibilizare, reacţii de tip
pemfigoid, eritrodermie, dermatită exfoliativă.
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare: mialgie, artralgie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: tulburări renale, incluzând insuficienţa renală, poliurie, oligurie, polakiurie .
Foarte rare: sindrom nefrotic.
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Foarte rare: impotenţă, ginecomastie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: dureri în piept, oboseală, stare de rău general.
Investigaţii diagnostice
Foarte rare: proteinurie, eozinofilie, creşterea kaliemiei, scăderea concentraţiilor serice ale sodiului,
creşteri ale ureei, creatininemiei şi bilirubinemiei, scăderea valorilor hemoglobinei, hematocritului,
leucocitelor, trombocitelor.
4.9. Supradozaj
În caz de supradozaj, fenomenul cel mai des întâlnit este hipotensiunea arterială.
În cazul apariţiei unei hipotensiuni arteriale importante, bolnavul trebuie să fie aşezat în clinostatism,
iar la nevoie se vor administra în perfuzie ser fi ziologic sau înlocuitori de plasmă.
Se impun măsuri de susţinere a funcţiilor vitale.
Captoprilul poate fi eliminat prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa Farmacoterapeuticã: “ inhibitori ai enzimei d e conversie a angiotensinei ”, Codul ATC: C09A
A01.
Captoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care împiedică transformarea angiotensinei I în
angiotensină II, substanţă vasoconstrictoare şi stimulantă a secreţiei de aldosteron.
Captoprilul determină scăderea secreţiei de aldosteron, creşterea concentraţiei plasmatice a reninei,
scăderea rezistenţei vasculare periferice, în general fără să determine retenţie hidrosalină sau tahicardie
reflexă.
9
Captoprilul este activ în toate stadiile hipertensiun ii arteriale, de la uşoară la severă şi determină
scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice atât în clinostatism cât şi în ortostatism.
Rezistenţa periferică totală scade, fără modificarea semnificativă a frecvenţei şi debitului cardiac, a
presiunii pulmonare capilare şi a reflexelor vegetative circulatorii.
Fluxul sanguin renal creşte, dar filtrarea glomerulară este nemodificată.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă, scăderea rezistenţei periferice ca urmare a arteriolodilataţiei poate
determina creşterea debitului cardiac, iar vasodilataţia prin scăderea întoarcerii venoase poate ameliora
dispneea.
Inhibitorii enzimei de conversie previn hipertrofia ventriculului stâng la hipertensivi, întârziind
dezvoltarea insuficienţei cardiace.
La nivel renal produce dilatarea arteriolelor glomerulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare.
Administraţi în perioada post-infarct miocardic acut, inhibitorii enzimei de conversie pot împiedica
remodelarea ventriculului stâng, pot scădea frecvenţa apariţiei alto r infarcte şi a episoadelor de angină
instabilă, pot micşora riscul aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea.
La bolnavii diabetici, inhibitorii enzimei de conversie pot întârzia apariţia sau evoluţia nefropatiei
diabetice.
De asemenea, captoprilul poate reduce proteinuria.
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat
cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON -D (The
Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,
efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor
al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA
NEPHRON -D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s- a observat un risc crescut de hiperkaliemie,
afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile
lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai
ECA şi blocanţi ai recep torilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul
adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de
angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune
cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a
even imentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai
frecvente numeric în cadrul grupului în care s -a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care s-
a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes
(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în
cadrul grupului în care s -a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s- a administrat placebo.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Captoprilul este un medicament destinat administrării orale, care nu necesită activare prin
biotransformare.
El se absoarbe la nivelul tractului digestiv în proporţie de aproximativ 75 %. Absorbţia este diminuată
în prezenţa alime ntelor la aproximativ 30 -40 %. Ca urmare, trebuie administrat cu cel puţin 30 minute
înainte de masă. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de 60 -90 minute.
10
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 25 -30 %.
Timpul de înjumătăţire pl asmatică este de 2-3 ore.
Captoprilul se elimină pe cale renală în proporţie de 95 % din care 40- 50 % nemodificat.
Eliminarea captoprilului este întârziată la pacienţii cu insuficienţă renală, existând risc de acumulare.
Captoprilul traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern.
Alăptarea
Într-un raport referitor la doisprezece femei cărora li s -au administrat oral 100 mg captopril de trei ori
pe zi, valoarea medie a concentraţiei maxime în lapte a fost de 4,7 µg/l şi s- a înregistrat la 3,8 ore după
administrarea dozei. Pe baza acestor informaţii, doza zilnică maximă pe care un sugar alăptat o va
primi este mai mică de 0,002 % din doza maternă zilnică.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Studiile efectuate la animale, în timpul organogenez ei, nu au evidenţiat efecte teratogene, dar
captoprilul a determinat efecte fetotoxice la mai multe specii, incluzând mortalitate fetală în ultima
perioadă de sarcină, întârzierea creşterii fetale şi mortalitate postnatală la şobolan.
Datele non clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogenitatea.
6. Proprietăţi farmaceutice
6.1. Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal.
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
0C, în ambalajul original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC / Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC / Al a câte 10 comprimate.
6.6. Precauţii speciale speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă
AC HELCOR Pharma S.R.L.
11
Str. Dr. Victor Babeş nr. 50, Baia Mare
Jud. Maramureş
România
8. Numerele autorizaţiilor de punere pe piaţă
Captopril – AC 25 mg
685/2008/01- 02
Captopril – AC 50 mg
686/2008/01- 02
9. Data primei autorizări sau a reînnoirii autorizaţiei
A utorizare – Aprilie 2008.
10. Data revizuirii textului
Martie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CAPTOPRIL – AC 25 mg , comprimate
CAPTOPRIL – AC 50 mg , comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Captopril – AC 25 mg
Fiecare comprimat conţine captopril 25 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 36 mg.
Captopril – AC 50 mg
Fiecare comprimat conţine captopril 50 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 72 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Captopril – AC 25 mg
Compri mate lenticulare, neacoperite, de culoare albă sau aproape albă, având marcat pe una din feţe
“Ct 25”, iar pe cealaltă faţă un şanţ median, cu diametrul de 7 mm.
Captopril – AC 50 mg
Comprimate lenticulare, neacoperite, de culoare albă sau aproape albă, având marcat pe una din feţe
“Ct 50”, iar pe cealaltă faţă un şanţ median, cu diametrul de 9 mm.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială;
Insuficienţă cardiacă congestivă;
Tratamentul de scurtă durată (4 săptămâni) la pacienţ ii cu infarct miocardic acut stabili hemodinamic,
în primele 24 ore post-infarct;
Prevenţia pe termen lung a insuficienţei cardiace simptomatice: la pacienţii stabili din punct de vedere
clinic cu disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică cu fracţie de ejecţie ≤ 40%;
Nefropatia diabetică cu macroproteinurie la pacienţii cu diabet zaharat de tip 1 (insulinodependent).
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1)
4.2. Doze şi mod de administrare
Adulţi
Atât la începutul tratamentului cu captopril cât şi pe parcursul acestuia se recomandă determinarea
valorilor creatinemiei şi kaliemiei.
2
Hipertensiunea arterială
Pacienţi fără depleţie hidrosodată sau insuficienţă renală: doza recomandată iniţial este de 25- 50 mg
captopril pe zi, administrată în două prize, la interva le de 12 ore.
Dozajul poate fi ajustat în funcţie de răspunsul terapeutic, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la
atingerea dozei zilnice de 100 mg captopril, administrată în 2 prize.
Hipertensiunea arterială severă
Pot fi necesare, cel puţin la începutul tratamentului, doze mai mari (până la 150 mg captopril pe zi,
administrate în 2 sau 3 prize), acestea putând fi scăzute ulterior.
Hipertensiunea arterială tratată cu diuretice
- va fi întreruptă administrarea diureticului cu 3 zile înainte de iniţ ierea tratamentului cu captopril (cu
controlul atent al valorilor tensionale în această perioadă), cu reluarea ulterioară a administrării
diureticului, dacă este necesar, sau
- se va administra o doză iniţială de 12,5 mg captopril, urmând ca dozajul să fie a justat în funcţie de
răspunsul terapeutic obţinut şi de tolerabilitate.
Hipertensiunea renovasculară
Se recomandă iniţierea tratamentului cu o doză zilnică de 6,25 mg captopril, urmând ca aceasta să fie
ajustată ulterior în funcţie de răspunsul terapeutic .
Insuficienţa renală (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1
)
Dozele de captopril vor fi ajustate în funcţie de clearance -ul creatininei, conform tabelului de mai jos.
Clearance-ul creatininei
(ml/min/1,73 m3)
Doza maximă zilnică (mg) Doza iniţială zilnică (mg)
> 41 În principiu 150 25 – 50
40 –21 100 25
20 – 11 75 12,5
< 10 37,5 6,25
Captoprilul este dializabil.
Insuficienţa cardiacă congestivă
Tratamentul va fi iniţiat sub strictă supraveghere medicală.
Doza iniţială recomandată este de 6,25 - 12,5 mg captopril, administrată de 2 -3 ori pe zi. Ulterior,
dozele pot fi crescute progresiv, la intervale de cel puţin 2 săptămâni, până la atingerea dozei eficace
care se situează între 50 şi 100 mg captopril pe zi repartizată în 2- 3 prize.
Doza de întreţinere se stabileşte astfel încât tensiunea arterială sistolică în ortostatism să nu scadă sub
90 mm Hg.
Infarct miocardic în faza acută
Tratamentul trebuie iniţiat în spital cât mai curând posibil după apariţia semnelor şi/sau simptomelor la
pacienţii stabili h emodinamic. Se administrează o doză test de 6,25 mg captopril, după 2 ore se
administrează o doză de 12,5 mg captopril, iar după alte 12 ore, o doză de 25 mg captopril. Începând
din ziua următoare, captoprilul se va administra în doză de 100 mg pe zi, divi zat în 2 prize, timp de 4
săptămâni, în absenţa reacţiilor adverse hemodinamice.
La sfârşitul celor 4 săptămâni de tratament, statusul pacientului trebuie evaluat înainte de a lua decizia
privind tratamentul post- infarct miocardic.
În cazul în care tratamentul nu a început în primele 24 ore, poate fi iniţiat după 3 zile de la producerea
infarctului miocardic, cu o doză unică de 6,25 mg captopril, urmând ca dozele să fie crescute progresiv
în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi răspunsul terapeutic pân ă la o doză de 25 mg captopril
administrată de 3 ori pe zi.
Doza recomandată pentru o cardioprotecţie eficientă în tratamentul de lungă durată este de 75 – 150 mg
captopril pe zi, administrată în 2 sau 3 prize.
3
În cazul apariţiei hipotensiunii simptomatice, eventual determinată de insuficienţa cardiacă, dozajul
diureticelor şi/sau al altor vasodilatatoare asociate poate fi ajustat pentru a permite atingerea dozei de
echilibru a captoprilului. Dacă este necesar, doza de captopril va fi ajustată în func ţie de tolerabilitatea
clinică a pacientului.
Nefropatia diabetică (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1)
Doza zilnică recomandată este de 50 - 100 mg captopril, administrată în 2-3 prize.
În caz de insuficienţă renală cronică, dozajul va fi ajustat în funcţie de gradul insuficienţei renale.
Comprimatele se administrează cu o oră înaintea meselor principale deoarece în prezenţa alimentelor
absorbţia este diminuată.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea şi siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi nu au fost pe deplin stabilite. În consecinţă, nu
se recomandă utilizarea la copii şi adolescenţi.
4.3. Contraindicaţii
- hipersensibilitate la captopril, la oricare alt inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei
(inhibitor ECA) sau la oricare dintre excipienţi;
- edem angioneurotic ereditar, idiopatic sau antecedente de edem angioneurotic asociat administrarii
unui inhibitor al enzimei de conversie;
- sarcină şi alăptare;
- stenoză bilaterală de arteră renală sau pe rinichi unic funcţional;
- hiperpotasemie ;
- al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi 4.4 şi 4.6).
Administrarea concomitentă a Captopril-AC cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată
la pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 şi
5.1)
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În special la pacienţii imunodeprimaţi, inhibitorii ECA pot produce agranulocitoză şi/sau depresie
medulară. În cazul acestor pacienţi trebuie evaluat atent raportul risc/beneficiu înainte de încep erea
tratamentului şi nu trebuie depăşită doza de 150 mg captopril pe zi.
Hipersensibilitate, edem angioneurotic
Apariţia unui edem al feţei, buzelor, limbii, glotei şi/sau laringelui şi al membrelor a fost raportată rar
la pacienţii trataţi cu inhibitori ECA (incluzând captopril). În aceste cazuri, tratamentul trebuie
întrerupt imediat, iar pacientul trebuie supravegheat atent până la dispariţia edemelor. Dacă edemul
apare numai la nivelul feţei şi buzelor, evoluţia este în general regresivă fără tratament.
Edemele de la nivelul limbii, laringelui şi/sau glotei pot fi letale datorită riscului de obstrucţie a căilor
aeriene. În acest caz se recomandă aplicarea unor măsuri terapeutice corespunzătoare.
Pacienţi hemodializaţi
La pacienţii dializaţi şi trataţi simultan cu un inhibitor ECA au fost raportate reacţii anafilactoide în
special când se utilizează membrane cu permeabilitate mare. La aceşti pacienţi, se recomandă
utilizarea altor tipuri de membrane de dializă sau a antihipertensivelor din alte clase.
Desensibilizare
Pacienţii cărora li s -au administrat inhibitori ai ECA în timpul tratamentului de desensibilizare (de
exemplu, cu venin de himenoptere) au prezentat reacţii anafilactoide cu potenţial letal. La aceşti
pacienţi aceste reacţii au putut fi evitat e prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitori ai
ECA, dar au reapărut la readministrarea accidentală a acestor medicamente.
4
Reacţii anafilactoide în timpul aferezei lipoproteice cu densitate mică (LDL)
Pacienţii trataţi cu inhibitori ai ECA în timpul aferezei lipoproteinelor de mică densitate (LDL) cu
sulfat de dextran au prezentat, rar, reacţii anafilactoide care pot pune viaţa în pericol. Aceste reacţii pot
fi evitate prin întreruperea temporară a tratamentului cu inhibitor al ECA înaintea f iecărei proceduri de
afereză.
Neutropenie/Agranulocitoză
La pacienţi trataţi cu inhibitori ECA au fost raportate neutropenie/agranulocitoză, trombocitopenie şi
anemie. Neutropenia este rară la pacienţii cu funcţie renală normală şi fără alte complicaţii.
Captoprilul trebuie administrat cu deosebită precauţie la pacienţii cu boli vasculare de colagen, la
pacienţii trataţi cu imunosupresoare, alopurinol sau procainamidă sau la pacienţii care prezintă o
combinaţie a acestor factori de risc, mai ales în cazul unei insuficienţe renale pre-existente. Unii din
aceşti pacienţi au prezentat infecţii grave, care, în câteva cazuri, nu au răspuns la terapia intensivă cu
antibiotice. Se recomandă monitorizarea periodică a numărului de celule albe la aceşti pacienţi.
Pac ienţii trebuie instruiţi să raporteze orice semn al unei infecţii.
Rasă
Inhibitorii ECA determină o frecvenţă mai mare de producere a edemului angioneurotic la pacienţii de
rasă neagră decât la pacienţii din celelalte rase.
Similar altor inhibitori ai ECA, captoprilul poate fi mai puţin eficace în scăderea tensiunii arteriale la
pacienţii de rasă neagră decât la celelalte rase, posibil datorită prevalenţei mai mari a valorilor mici de
renină la populaţia de rasă neagră hipertensivă.
Tuse
Inhibitorii enzimei de conversie pot determina tuse. În mod caracteristic tusea este neproductivă,
persistentă şi dispare la întreruperea tratamentului. Diagnosticul diferenţial al tusei trebuie să aibă în
vedere şi posibilitatea producerii acesteia de către inhibitorii enzi mei de conversie.
Risc de hipotensiune arterială şi/sau de insuficienţă renală (insuficienţă cardiacă, depleţie hidrosodată)
La pacienţii cu tensiune arterială scăzută la începutul tratamentului, la cei cu stenoză arterială renală,
insuficienţă cardiacă congestivă şi ciroză decompensată vascular s- a observat apariţia unei stimulări
importante a sistemului renină-angiotensină -aldosteron, în special în cursul depleţiilor hidrosodate
importante (regim desodat strict sau tratament diuretic prelungit).
Blocarea acestui sistem cu un inhibitor ECA poate determina, în special după administrarea primei
doze şi în cursul primelor 2 săptămâni de tratament, o scădere bruscă a tensiunii arteriale şi/sau, o
creştere a creatininemiei (chiar dacă mai rar şi într -un interval mai mare de timp), care poate indica o
insuficienţă renală acută, funcţională.
În toate aceste cazuri, iniţierea tratamentului se va face progresiv.
Stenoză aortică sau mitrală/cardiomiopatie hipertrofică obstructivă
Inhibitorii ECA trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu obstrucţie ventriculară sau stenoză a valvei
mitrale şi obstrucţie a ejecţiei din ventriculul stâng şi trebuie evitaţi în caz de şoc cardiogen sau în caz de
obstrucţie semnificativă hemodinamic la nivelul cordului.
Intervenţii chirurgicale/anestezie
Hipotensiune arterială poate sa apară la pacienţii supuşi unor intervenţii chirurgicale majore sau în
timpul anesteziei cu medicamente care determină hipotensiune arterială. Dacă apare hipotensiunea
arterială, se recomandă corectarea acesteia prin expansiune volemică.
Insuficienţa renală
Dozele de captopril trebuie ajustate în funcţie de valorile clearance -ului creatininei.
Insuficienţa hepatică
Rar, administrarea de inhibitori ai ECA a fost asociată cu un sindrom care a debutat prin icte r colestatic
sau hepatită şi a evoluat până la necroză hepatică fulminantă şi (uneori) deces. Mecanismul acestui
5
sindrom nu este cunoscut. La pacienţii cărora li se administrează captopril şi la care apare icter sau la
care valorile serice ale enzimelor hepatice cresc marcat, tratamentul cu captopril trebuie întrerupt şi se
va institui supraveghere medicală adecvată.
Hiperkaliemie
Creşterea kaliemiei a fost raportată la unii pacienţi trataţi cu inhibitori ai ECA, incluzând captopril.
Pacienţii cu risc de a dezvolta hiperkaliemie sunt cei cu insuficienţă renală, diabet zaharat sau cei
trataţi concomitent cu diuretice care economisesc potasiu, suplimente care conţin potasiu sau
substituenţi ai sărurilor pe bază de potasiu ori pacienţi trataţi cu alte medicamente asociate cu creşterea
kaliemiei (de exemplu, heparina). Dacă tratamentul concomitent cu medicamentele menţionate anterior
este absolut necesar, se recomandă monitorizarea regulată a kaliemiei.
Ateroscleroză cunoscută, cardiopatie ischemică şi insuficienţă circulatorie cerebrală
La această categorie de pacienţi, se recomandă precauţie la administrare, deoarece scăderea bruscă a
tensiunii arteriale poate precipita un accident vascular ischemic cerebral sau coronarian.
Insuficienţă cardiacă severă (st adiul IV NYHA) sau diabet zaharat insulinodependent (cu tendinţă
spontană de hiperpotasemie)
La aceşti pacienţi, iniţierea tratamentului se va face sub supraveghere medicală cu doze reduse iniţial.
Pacienţi cu diabet zaharat
În cazul pacienţilor cu diabet zaharat trataţi cu antidiabetice orale sau cu insulină, trebuie monitorizată
strict glicemia în timpul primei luni de tratament cu inhibitor al ECA.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici, se recomandă evaluarea funcţiei renale a pacientului înainte de iniţierea
tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie iar dozajul va fi stabilit în conformitate cu aceasta.
Iniţial se recomandă administrarea medicamentului în doze mici, acestea urmând a fi crescute treptat î n
funcţie de răspunsul terapeutic, pentru a evita scăderea bruscă a tensiunii arteriale.
Blocarea dublă a sistemului renină-angiotensină -aldosteron (SRAA)
Există dovezi că administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor receptorilor angiotensinei
II sau aliskirenului creşte riscu l de apariţie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei şi de diminuare a
funcţiei renale (inclusiv insuficienţă renală acută). Prin urmare, nu este recomandată blocarea dublă a
SRAA prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor recept orilor angiotensinei II
sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 şi 5.1).
Dacă terapia de blocare dublă este considerată absolut necesară, aceasta trebuie administrată numai
sub supravegherea unui medic specialist şi cu monitorizarea atentă şi frecventă a funcţie i renale,
valorilor electroliţilor şi tensiunii arteriale.
Inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizaţi concomitent la pacienţii cu
nefropatie diabetică.
Sarcina
Tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angi otensinei (IECA) nu trebuie întrerupt în timpul
sarcinii. În cazul în care continuarea tratamentului cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele
care planifică o sarcină trebuie transferate la un tratament antihipertensiv alternativ cu profil de
sigu ranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticării unei sarcini,
tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se începe un tratament alternativ (vezi
pct. 4.3. şi 4.6.)
Deoarece conţine lactoză monohidrat, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
6
4.5. Interacţiuni cu alte medic amente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
Diuretice antialdosteronice (amilorid, spironolactonă, triamteren), săruri de potasiu: risc de
hiperpotasemie potenţial letală.
Săruri de litiu: litemia poate atinge valori toxice.
Estramustină: creşterea riscului de edem angioneurotic.
Asocieri care necesită precauţie la administrare
Diuretice care reduc potasiul: risc de hipotensiune arterială bruscă şi/sau de insuficienţă renală acută în
caz de depleţie hidrosodată preexistentă.
Baclofen: potenţarea efectului antihipertensiv (se recomandă supravegherea tensiunii arteriale şi
ajustarea dozei de antihipertensiv).
Antiinflamatoarele nesteroidiene pot reduce efectul antihipertensiv al captoprilului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare ş i retenţie hidrosalină.
Insulină sau sulfamide antidiabetice: creşte riscul reacţiilor hipoglicemice.
Asocieri de avut în vedere
Antidepresive imipraminice şi neuroleptice: potenţarea efectului antihipertensiv şi creşterea riscului de
hipotensiune arterială ortostatică.
Amifostină: creşterea efectului antihipertensiv.
Se recomandă evitarea asocierii inhibitorilor enzimei de conversie cu medicamente imunosupresoare
(creşte riscul de neutropenie/agranulocitoză).
Glucocorticoizii pot diminua efectul antihipertensiv (prin retenţie hidrosalină).
Alfa-blocante adrenergice cu utilizare în urologie (alfluzosin, doxazosin, prazosin, terazosin,
tamsulosin): intensificarea efectului antihipertensiv, creşterea riscului de hipotensiune arterială
ortostatică.
Datele pro venite din studii clinice au evidenţiat faptul că blocarea dublă a sistemului renină-
angiotensină -aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitentă a inhibitorilor ECA, blocanţilor
receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociată cu o fre cvenţă mai mare a reacţiilor
adverse, cum sunt hipotensiunea arterială, hiperkaliemia şi diminuarea funcţiei renale (inclusiv
insuficienţă renală acută), comparativ cu administrarea unui singur medicament care acţionează asupra
SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.1).
4.6. Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Utilizarea IECA nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4.). Utilizarea IECA în
al doilea şi al treilea trimestru de sarcină este contraindicată (vezi pct. 4.3. şi 4.4.).
În ciuda faptului că dovezile epidemiologice privind riscul teratogen apărut în urma expunerii la
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în primul trimestru de sarcină nu au fost
concludente, o uşoară creştere a riscului nu poate fi exclusă. În cazul în care continuarea tratamentului
cu IECA nu este considerată esenţială, pacientele care planifică o sarcină trebuie transferate la un
tratament antihipertensiv alternativ cu profil de siguranţă stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În
momentul diagnosticării unei sarcini, tratamentul cu IECA trebuie oprit imediat şi, dacă este cazul, se
începe un tratament alternativ.
Se cunoaşte faptul că tratamentul cu IECA în trimestrul al doilea şi al treilea de sarcină are efecte
fetotoxice la om (scăderea funcţ iei renale, oligohidramnios, întârziere în osificarea craniului) şi induce
toxicitate neonatală (insuficienţă renală, hipotensiune arterială, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3.). Dacă
expunerea la IECA a avut loc în al doilea trimestru de sarcină, se recomand ă monitorizarea ecografică
a funcţiei renale şi a craniului.
Nou născuţii şi sugarii ale căror mame au utilizat IECA trebuie atent monitorizaţi în vederea depistării
hipotensiunii arteriale (vezi de asemenea pct. 4.3. şi 4.4.).
7
Alăptarea
Datele farmacocin etice limitate indică existenţa concentraţiilor foarte mici în laptele matern (vezi pct.
5.2.). Deşi aceste concentraţii par să fie irelevante din punct de vedere clinic, utilizarea Captopril -AC
în timpul alăptării nu este recomandată în cazul prematurilor şi nici în primele săptămâni după naştere,
datorită riscului ipotetic de reacţii adverse cardio -vasculare şi renale, precum şi datorită faptului că nu
există suficientă experienţă clinică. În cazul sugarilor mai mari, utilizarea Captopril -AC de către
mame le care alăptează poate fi luată în considerare dacă acest tratament este necesar pentru mamă iar
copilul va fi supravegheat pentru a observa apariţia oricărei reacţii adverse.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce autovehicule sau de a folosi uti laje
În general, captoprilul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, dar
pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de producere a senzaţiei de vertij pe parcursul tratamentului
cu captopril.
4.8. Reacţii adverse
În timpul tratamentului cu captopril şi alţi inhibitori ai ECA au fost observate şi raportate următoarele
reacţii adverse cu următoarele frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 ş i <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: neutropenie/agranulocitoză (vezi pct. 4.4), pancitopenie în special la pacienţii cu disfuncţii
renale, anemie (incluzând anemia aplastică şi anemia hemolitică), trombocitopenie, limfadenopatie,
eozinofilie, afecţiuni autoimune şi/sau rezultate pozitive la testul pentru depistarea anticorpilor
antinucleari (ANA);
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: anorexie;
Foarte rare: hipoglicemie, hiperkaliemie.
Tulburări psihice
Frecvente: tulburări ale somnului;
Foarte rare: confuzie mentală, depresie.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: modificări ale gustului, ameţeli;
Rare: somnolenţă, cefalee şi parestezie.
Foarte rare: evenimente cerebrovasculare, incluzând accident vascular cerebral şi sincopă.
Tulburări oculare
Foarte rare: vedere înceţoşată.
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: tahicardie sau tahiaritmie, angină pectorală, palpitaţii;
Foarte rare: stop cardiac, şoc cardiogen;
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială (vezi pct. 4.4), fenomen Raynaud, eritem tranzitor al feţei ş i
gâtului, paloare.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: tuse uscată, iritativă, dispnee;
8
Foarte rare: bronhospasm, rinită, alveolită alergică/pneumonie eozonofilică.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, vărsături, epigastralgii, dureri abdominale, constipaţie, diaree, xerostomie.
Rare: stomatite/ afte;
Foarte rare: glosite, ulcer peptic, pancreatită.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: afectarea funcţiei hepatice şi colestază (incluzând icter), hepatite, inclusiv necroză
hepatică, creşteri ale valorilor serice ale transaminazelor şi bilirubinei;
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: prurit, erupţii cutanate tranzitorii, alopecie;
Mai puţin frecvente: edem angioneurotic (vezi pct. 4.4);
Foarte rare: urticarie, sindrom Stevens Johnson, eritem polimorf, fotosensibilizare, reacţii de tip
pemfigoid, eritrodermie, dermatită exfoliativă.
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare: mialgie, artralgie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: tulburări renale, incluzând insuficienţa renală, poliurie, oligurie, polakiurie .
Foarte rare: sindrom nefrotic.
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Foarte rare: impotenţă, ginecomastie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: dureri în piept, oboseală, stare de rău general.
Investigaţii diagnostice
Foarte rare: proteinurie, eozinofilie, creşterea kaliemiei, scăderea concentraţiilor serice ale sodiului,
creşteri ale ureei, creatininemiei şi bilirubinemiei, scăderea valorilor hemoglobinei, hematocritului,
leucocitelor, trombocitelor.
4.9. Supradozaj
În caz de supradozaj, fenomenul cel mai des întâlnit este hipotensiunea arterială.
În cazul apariţiei unei hipotensiuni arteriale importante, bolnavul trebuie să fie aşezat în clinostatism,
iar la nevoie se vor administra în perfuzie ser fi ziologic sau înlocuitori de plasmă.
Se impun măsuri de susţinere a funcţiilor vitale.
Captoprilul poate fi eliminat prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa Farmacoterapeuticã: “ inhibitori ai enzimei d e conversie a angiotensinei ”, Codul ATC: C09A
A01.
Captoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie care împiedică transformarea angiotensinei I în
angiotensină II, substanţă vasoconstrictoare şi stimulantă a secreţiei de aldosteron.
Captoprilul determină scăderea secreţiei de aldosteron, creşterea concentraţiei plasmatice a reninei,
scăderea rezistenţei vasculare periferice, în general fără să determine retenţie hidrosalină sau tahicardie
reflexă.
9
Captoprilul este activ în toate stadiile hipertensiun ii arteriale, de la uşoară la severă şi determină
scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice atât în clinostatism cât şi în ortostatism.
Rezistenţa periferică totală scade, fără modificarea semnificativă a frecvenţei şi debitului cardiac, a
presiunii pulmonare capilare şi a reflexelor vegetative circulatorii.
Fluxul sanguin renal creşte, dar filtrarea glomerulară este nemodificată.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă, scăderea rezistenţei periferice ca urmare a arteriolodilataţiei poate
determina creşterea debitului cardiac, iar vasodilataţia prin scăderea întoarcerii venoase poate ameliora
dispneea.
Inhibitorii enzimei de conversie previn hipertrofia ventriculului stâng la hipertensivi, întârziind
dezvoltarea insuficienţei cardiace.
La nivel renal produce dilatarea arteriolelor glomerulare, îndeosebi a arteriolei postglomerulare.
Administraţi în perioada post-infarct miocardic acut, inhibitorii enzimei de conversie pot împiedica
remodelarea ventriculului stâng, pot scădea frecvenţa apariţiei alto r infarcte şi a episoadelor de angină
instabilă, pot micşora riscul aritmiilor ventriculare şi scad mortalitatea.
La bolnavii diabetici, inhibitorii enzimei de conversie pot întârzia apariţia sau evoluţia nefropatiei
diabetice.
De asemenea, captoprilul poate reduce proteinuria.
Două studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in
combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat
cu telmisartan administrat în monoterapie sau în asociere cu ramipril) şi VA NEPHRON -D (The
Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat,
efectuată de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitentă a unui inhibitor
al ECA şi a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.
ONTARGET este un studiu efectuat la pacienţii cu antecedente de afecţiune cardiovasculară sau
cerebrovasculară sau cu diabet zaharat de tip 2, însoţite de dovezi ale afectării de organ. VA
NEPHRON -D este un studiu efectuat la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi nefropatie diabetică.
Aceste studii nu au evidenţiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale şi/sau
cardiovasculare sau asupra mortalităţii, în timp ce s- a observat un risc crescut de hiperkaliemie,
afectare renală acută şi/sau hipotensiune arterială, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietăţile
lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alţi inhibitori ai
ECA şi blocanţi ai recep torilor angiotensinei II.
Prin urmare, inhibitorii ECA şi blocanţii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administraţi
concomitent la pacienţii cu nefropatie diabetică.
ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease
Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii
finale de evaluare în boala cardiovasculară sau renală) este un studiu conceput să testeze beneficiul
adăugării aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de
angiotensină II la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 şi afecţiune renală cronică, afecţiune
cardiovasculară sau ambele. Studiul a fost încheiat prematur din cauza unui risc crescut de apariţie a
even imentelor adverse. Decesul şi accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai
frecvente numeric în cadrul grupului în care s -a administrat aliskiren, decât în cadrul grupului în care s-
a administrat placebo, iar evenimentele adverse şi evenimentele adverse grave de interes
(hiperkaliemie, hipotensiune arterială şi afectarea funcţiei renale) au fost raportate mai frecvent în
cadrul grupului în care s -a administrat aliskiren decât în cadrul grupului în care s- a administrat placebo.
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Captoprilul este un medicament destinat administrării orale, care nu necesită activare prin
biotransformare.
El se absoarbe la nivelul tractului digestiv în proporţie de aproximativ 75 %. Absorbţia este diminuată
în prezenţa alime ntelor la aproximativ 30 -40 %. Ca urmare, trebuie administrat cu cel puţin 30 minute
înainte de masă. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în decurs de 60 -90 minute.
10
Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 25 -30 %.
Timpul de înjumătăţire pl asmatică este de 2-3 ore.
Captoprilul se elimină pe cale renală în proporţie de 95 % din care 40- 50 % nemodificat.
Eliminarea captoprilului este întârziată la pacienţii cu insuficienţă renală, existând risc de acumulare.
Captoprilul traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern.
Alăptarea
Într-un raport referitor la doisprezece femei cărora li s -au administrat oral 100 mg captopril de trei ori
pe zi, valoarea medie a concentraţiei maxime în lapte a fost de 4,7 µg/l şi s- a înregistrat la 3,8 ore după
administrarea dozei. Pe baza acestor informaţii, doza zilnică maximă pe care un sugar alăptat o va
primi este mai mică de 0,002 % din doza maternă zilnică.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Studiile efectuate la animale, în timpul organogenez ei, nu au evidenţiat efecte teratogene, dar
captoprilul a determinat efecte fetotoxice la mai multe specii, incluzând mortalitate fetală în ultima
perioadă de sarcină, întârzierea creşterii fetale şi mortalitate postnatală la şobolan.
Datele non clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
carcinogenitatea.
6. Proprietăţi farmaceutice
6.1. Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal.
6.2. Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3. Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4. Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
0C, în ambalajul original.
6.5. Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC / Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC / Al a câte 10 comprimate.
6.6. Precauţii speciale speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. Deţinătorul Autorizaţiei de punere pe piaţă
AC HELCOR Pharma S.R.L.
11
Str. Dr. Victor Babeş nr. 50, Baia Mare
Jud. Maramureş
România
8. Numerele autorizaţiilor de punere pe piaţă
Captopril – AC 25 mg
685/2008/01- 02
Captopril – AC 50 mg
686/2008/01- 02
9. Data primei autorizări sau a reînnoirii autorizaţiei
A utorizare – Aprilie 2008.
10. Data revizuirii textului
Martie 2015
