TANYZ 0,4 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tanyz 0,4 mg capsule cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă cu eliberare prelungită con ţine clorhidrat de tamsulosin 0,4 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare prelungită.
Capsule de culoare portocalie/verde, inscripţionate cu culoare neagră „TLS 0,4" şi dungi negre la
ambele capete.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomelor tractului urinar inferior (STUI) asociate hiperplaziei benigne de prostată (HBP).
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Doza uzuală recomandată este de 1 capsulă Tanyz pe zi, administrată după micul dejun sau după prima
masă a zilei.
În insuficienţa renală nu este necesară ajustarea dozei.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară ajustarea dozei (vezi, de
asemenea, pct. 4.3 Contraindicaţii).
Copii
La copii ş i adolescen ţi nu exist ă indica ţie de tratament cu Tanyz.
Nu a fost stabilit ă siguran ţa ş i eficacitatea tamsulosinului la copii şi adolescen ţi cu vâ rsta sub 18 ani.
Datele clinice existente sunt men ţionate la pct. 5.1.
M od de administrare
Capsula trebuie înghiţită întreagă şi nu se sparge şi nu se mestecă, deoarece acest lucru poate influenţa
eliberarea prelungită a substanţei active.
2
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la tamsulosin , inclusiv la angioedemul iatro gen sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi
la pct. 6.1 .
A ntecedente de hipotensiune ortostatică;
I nsuficienţa hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor antagonişti ai receptorilor α
1- adrenergici , adminis trarea tamsulosin poate determina scăderea
tensiunii arteriale, care, în cazuri rare, poate determina stări de lipotimie. La apariţia simptomelor iniţiale ale
hipotensiunii arteriale (ameţeli, slăbiciune), pacientul se va aşeza sau se va culca (clinostatism), până la
dispariţia simptomelor.
Î naintea ini ţierii tratamentului, pacientul va fi examinat, pentru a exclude prezen ţa altor afec ţiuni care pot
determina efecte similare cu HBP. Se va efectua examinarea transrectal ă a prostatei ş i, la nevoie,se va
efec tua PSA -ul (Antigenului Specific Prostatic), care se va determina at ât la inceputul tratamentului câ t şi
mai apoi, la intervale regulate.
Î n cazul pacien ţilor cu insuficien ţă renal ă sever ă (clearance- ul creatininei < 10 ml/min) trebuie efectuat cu
precau ţi e înainte de investigare.
Î n timpul opera ţiei de cataract ă, la c âţiva pacien ţi care sunt sau au fost trata ţi anterior cu tamsulosin s- a
observat apari ţia "Sindromului Intraoperator de Iris Flasc" (SIIF, o variant ă a sindromului cu pupil ă mic ă).
SIIF poate determina, în timpul ş i după opera ţia de cataract ă, cre şterea riscului complicaţ iilor oculare. .
Î naintea opera ţiei de cataract ă, se consider ă a fi utilă î ntreruperea pentru 1 -2 s ăpt ăm âni a administr ării
tamsulosinului, dar beneficiul î ntreruperii tratamentului cu tamsulosin nu a fost î ncă stabilit. SIIF a fost, de
asemenea, raportat ş i la pacienţii care au î ntrerupt tratamentul cu tamsulosin pentru o perioadă mai lungă
î naintea intervenţ iei chirurgicale pentru cataract ă .
Nu se recomand ă ini ţierea tratamen tului cu tamsulosin la pacien ţii care au fost programaţ i pentru operaţia de
cataract ă.. Î n timpul evalu ării preoperatorii, chirurgii oftalmologi ş i întreaga echip ă medical ă, trebuie s ă ia î n
considerare dac ă pacien ţilor programa ţi pentru opera ţia de cataract ă li se administreaz ă sau li s -a administrat
tamsulosin, î n vederea asigur ării unor m ăsuri imediate la apari ţia SIIF î n timpul opera ţiei.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la pacienţii
cu met abolizare scă zută a CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu precau ţie în asociere cu inhibitori puternici şi modera ţi ai
CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile de interacţ iune medicamentoas ă au fost efectuate numai la adul ţi.
La administrarea de tamsulosin concomitent cu atenolol, enalapril, nifedipin ă, teofilin ă sau digoxin ă nu s -au
observat interac ţiuni medicamentoase.
Administrarea concomitent ă cu cimetidina determin ă o cre şter e a nivelului plasmatic a tamsulosinului, în
timp ce administrarea concomitent ă cu furosemidul î l scade. Cu toate acestea, dac ă aceste nivele răm ân î n
limite normale, doza nu trebuie modificat ă.
In vitro , la om, nici diazepamul, nici propranololul, triclorm etiazida, clormadinona,
amitriptilina,diclofenacul, glibenclamida, simvastatina sau warfarina nu au determinat modifică ri ale
frac ţiunii libere a tamsulosinului în plasma. Nici tamsulosinul nu determină modificarea fracţiunii libere a
diazepamului, propranololului, triclormetiazidei ş i clormadinonei.
Diclofenacul ş i warfarina pot creş te viteza de eliminare a tamsulosinului.
Administrarea concomitent ă de clorhidrat de tamsulosin ş i inhibitori puternici ai CYP3A4 poate duce la
creş terea expunerii la clorhidr at de tamsulosin. Administrarea concomitent ă cu ketoconazol (un inhibitor
3
puternic cunoscut al CYP3A4) a determinat o cre ştere a ASC şi Cmax la clorhidrat de tamsulosin de 2,8,
respectiv, 2,2 ori mai mare.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la pacienţii
cu metabolizare scă zută a CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu pruden ță î n asociere cu inhibitori puternici şi modera ţi ai
CYP3A4.
Administrarea concomitent ă de clorhidrat de tams ulosin şi paroxetin ă, un inhibitor puternic al CYP2D6, a
determinat o cre ştere de 1,3 ş i, respectiv 1,6 ori a C
max şi ASC la tamsulosin, care nu este considerat ă
relevant ă clinic.
Administ rarea concomitent ă cu al ţi antagoni şti ai receptorilor adrenergici p oate să scadă tensiunea arterială.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Tanyz nu este indicat la femei.
Î n studiile clinice pe termen scurt ş i lung cu tamsulosin au fost observate tulbur ări de ejaculare. Î n perioada
după punerea pe pia ţă au fost raport ate evenimente adverse, cum sunt tulbur ările de ejaculare, ejacularea
retrograd ă ş i insuficien ţa ejaculatorie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii privind efectele tamsulosin asupra capacităţ ii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Totuşi pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la posibilitate apariţiei ameţelilor.
4.8 Reacţii adverse
- Foarte frecvente ( ≥1/10)
- Frecvente ( ≥1/100 și <1/10)
- Mai puţin frecvente ( ≥1/1 000 și <1/100)
- Rare (≥ 1/10 000 și <1/1,000)
- Foarte rare ( <1/10000)
- Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare
Tulburări ale sistemului
nervos
Ameţeli (1,3%) cefalee sincopă
Tulburări cardiace tahicardie
Tulburări vasculare hipotensiune
ortostatică
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
rinită epistaxis
Tulburări gastro-intestinale constipaţie, diaree,
greaţă, vărsături
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcuta nat
erupţie cutanată,
prurit, urticarie
Edem
angioneurotic
Sindrom
Stevens-
Johnson
4
Tulburări ale sistemului
reproducător şi ale ţesutului
mamar
ejaculări
anormale
priapism
Tulburări generale şi la
locul de administrare
Astenie
Tulburări oculare Vedere
înce ţoş ată,
Afectarea
vederii
În cursul opera ţiei de cataract ă, s -a observat un sindrom de pupil ă mic ă, cunoscut sub denumirea de Sindrom
Intraoperator de Iris Flasc (SIIF), care a fost asociat cu tratamentul cu tamsulosin, în timpul activit ăţii de
supraveghere după punerea pe piaţă (vezi pct. 4.4).
Î n perioada de dup ă punere pe pia ţă: î n plus fa ţă de reacţ iile adverse descrise mai sus, î n timpul tratamentului
cu tamsulosin a fost observat ă fibrila ţie atrial ă, aritmie, tahicardie ş i dispnee. Deoarece aceste reac ţii adverse
au fost raportate spontan dup ă punerea pe pia ţă a medicamentului, frecven ţa de apari ţie şi rela ţia de
cauzalitate cu administrarea tamsulosinului nu pot fi determinate adecvat.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Rapor tarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată pri n intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu clorhidrat de tamsulosin poate duce la efecte hipotensive poten ţial severe. Efectele
hipotensive severe au fost observate la grade diferite de supradozaj.
Tratament
Hipotensiunea arterial ă acut ă dup ă supradozajul tamsulosinului necesit ă m ăsuri de sus ţiner e a funcţ iilor
sistemului cardiovascular. Tensiunea arterial ă poate fi restabilit ă ş i frecven ţa cardiac ă poate reveni la normal
prin a şezarea pacientului î n clinostatism. Dacă tensiunea arterială ş i ritmul cardiac nu se modific ă după ce
pacientul se afl ă î n pozi ţie orizontal ă, se pot administra solu ţii pentru cre şterea
volumului sanguin, ş i la nevoie chiar medicamente vasopresoare. Î n general trebuie introdusă medica ţie
suportiv ă ş i trebuie monitorizate func ţiile renale. Deoarece tamsulosinul se leag ă î ntr -un procent ridicat de
proteinele plasmatice, dializa este ineficient ă.
Pentru î mpiedicarea absorb ţiei se poate provoca emeza. Î n cazul supradozării cu cantităţ i mari de produs, se
poate efectua lavajul gastric ş i se poate administra cărbune activ şi un laxativ osmotic, ca sulfatul de sodiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antagonişti ai receptorilor alfa
1- adrenergici, codul ATC: G04CA02.
Medicamente administrate exclusiv pentru tratamentul hipertro fiei benigne de prostată.
5
Mecanism de acţiune
Tamsulosinul se leagă selectiv şi competitiv de receptorii alfa1 post-sinaptici, subtipul alfa1A şi alfa1D, care
controlează contracţiile musculaturii netede, în acest mod relaxând muşchii prostatei şi ure trei.
Efecte farmacodinamice
Tamsulosin creşte debitul maxim de urină, prin relaxarea musculaturii netede prostatice şi uretrale, în acest
mod ameliorând obstrucţia.
De asemenea, m edicamentul ameliorează de asemenea simptomele iritative şi obstructive în care contracţia
musculaturii netede a tractului urinar inferior joacă un rol important.
Efectul medicamentului asupra simptomatologiei legate de umplerea şi golirea vezicii este menţinut în
timpul
tratamentului îndelungat. S -a observat că utilizarea tam sulosinului poate duce la întârzierea necesităţii
intervenţiei chirurgicale sau a cateterismului .
Antagoniştii receptorilor adrenergici alfa
1 pot reduce tensiunea arterială prin scăderea rezistenţei periferice.
În studiile clinice cu tamsulosin la pacienţ ii normotensivi nu s-a observat o scădere semnificativă clinic a
tensiunii arteriale.
Copii şi adolescenţi
Un studiu dublu- orb, randomizat, placebo- controlat, cu doze variabile, a fost efectuat la copii ş i adolescen ţi
cu vezică neurogen ă. 161 copii au fos t distribuiţi randomizat şi trata ţi cu c âte una din cele 3 doze de
tamsulosin (sc ăzut ă [0,001 – 0,002 mg/kg], medie [0,002 – 0,004 mg/kg] şi mare [0,004 – 0,008 mg/kg])
sau placebo. R ăspunsul terapeutic a fost definit ca rezultat primar în cazul î n care a f ost obţ inut ă scă derea
presiunii de golire a detrusorului (LPP) la <40 cm H2O, î n două determin ări din cursul aceleiaş i zi.
Obiectivele secundare au fost: determinarea modifică rilor actuale procentuale ale
presiunii de golire a detrusorului fa ţă de valorile de bază, ameliorarea sau stabilizarea hidronefrozei ş i
hidroureterului ş i modificarea volumului urinar ob ţinut prin cat eterizare ş i numărul de pierderi de urină la
momentul catateriz ării, a şa cum a fost consemnat în î nregistrarea cat eteriz ărilor. Nu au fo st observate
diferen ţe semnificative între grupul placebo ş i grupele de tratament cu cele 3 doze de
tamsulosin nici pentru obiectivul primar, nici pentru cele secundare. Analizele exploratorii adi ţionale din
subgrupuri au confirmat aceste rezultate (de exemplu v ârsta, utilizarea anticolinergicelor, greutate corporală,
regiune geografică ). Nu a fost observat r ăspuns clinic la nicio doz ă administrat ă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Tamsulosin este absorbit rapid din mucoasa intestinală, iar biodi sponibilitatea este aproape completă.
Absorbţia tamsulosinului este încetinită dacă administrarea se face după masă.
Uniformitatea
absorbţiei poate fi asigurată prin administrarea tamsulosin după masă.
Tamsulosin are o cinetică liniară.
Concentraţiile pla smatice maxime se ating la 6 ore după administrarea unei doze unice de tamsulosin după
masă. Concentraţia plasmatică stabilă este atinsă în ziua a 5 -a, după doze multiple, iar C
max este cu 2/3 mai
mare decât cea după doză unică. Cu toate că acest lucru est e demonstrat pentru pacienţi vârstnici, acelaşi
rezultat ar trebui să apară şi la pacienţii tineri.
Există variaţii mari individuale ale nivelelor plasmatice ale tamsulosin, atât după doze unice, cât şi
după doze multiple.
Distribuţie
La om, tamsulosinul este legat de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99%, iar volumul de
distribuţie este mic (aproximativ 0,2 1/kg).
6
Biotransformare
Tamsulosinul are un efect metabolic slab de prim pasaj. Majoritatea cantităţii de tamsulosin se află
nemodificată în plasmă.
Substanţa este metabolizată în ficat.
În studiile pe şobolani, tamsulosinul a determinat o inducţie slabă a enzimelor microsomale hepatice.
Metaboliţii nu prezintă aceeaşi eficacitate şi toxicitate ca şi substanţa primară însăşi.
Excreţie
T amsulosinul şi metaboliţii săi sunt excretaţi mai ales prin urină, 9% din doza administrată fiind
prezentă sub formă nemodificată.
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al tamsulosinului este de aproximativ 10 ore (la administrarea după
masă) şi de 13 ore la starea de echilibru.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S -au efectuat studii de toxicitate la şoareci, şobolani şi câini, cu doze unice şi repetate. De asemenea s-a
studiat efectele tamsulosinului asupra funcţiei de reproducere la şobolani, carcinogenit atea la şoareci şi
şobolani, iar genotoxicitatea în condiţii in vivo şi in vitro.
Profilul toxic observat la doze mari de tamsulosin este identic cu efectul farmacologic al altor blocante de
receptori alfa adrenergici. La câini, la doze foarte mari s-au observat modificări ale EKG considerate
nesemnificative din punct de vedere clinic. Tamsulosinul nu prezintă genotoxicitate relevantă.
S-a observat creşterea incidenţei modificărilor proliferative ale glandelor mamare la şoareci şi şobolani femele
după expunerea la tamsulosin. Aceste modificări pot fi consecinţa hiperprolactinemiei, şi apar numai la doze
mari, fiind nesemnificative clinic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Corpul capsulei.
Nucleu pelete
Celuloza microcristalină
Copolimer de acid metacrilic- etilacrilatl (1:1), dispersie 30% (ce conţine polisorbat 80 şi laurilsulfat de
sodiu)
Trietilcitrat
Talc
Apă purificată
Hidroxid de sodiu
Acid clorhidric (1 N)
Strat de acoperire pelete
Copolimer de acid metacrilic -etilacrilatl (1:1 ), dispersie 30% (ce conţine polisorbat 80 şi laurilsulfat de
sodiu)
Talc
Trietilcitrat
Apă purificată
Extrapelete
Oxid roşu de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Gelatină
7
Capacul capsulei
Indigotină (E 132)
Oxid negru de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină
Cerneala pentru inscripţionarea capsulelor
Oxid negru de fer (E 172)
Propilenglicol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC -PE -PVdC/Al a câte 10 capsule cu eliberare prelungită.
Cutie cu 6 blistere din PVC -PE -PVdC/Al a câte 10 capsule cu eliberare prelungită.
Cu tie cu 9 blistere din PVC -PE -PVdC/Al a câte 10 capsule cu eliberare prelungită.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., NOVO MESTO
Smarjeska cesta 6, 8501 Novo Mesto, Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7717/201 5/01-02 -03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tanyz 0,4 mg capsule cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă cu eliberare prelungită con ţine clorhidrat de tamsulosin 0,4 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare prelungită.
Capsule de culoare portocalie/verde, inscripţionate cu culoare neagră „TLS 0,4" şi dungi negre la
ambele capete.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomelor tractului urinar inferior (STUI) asociate hiperplaziei benigne de prostată (HBP).
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Doza uzuală recomandată este de 1 capsulă Tanyz pe zi, administrată după micul dejun sau după prima
masă a zilei.
În insuficienţa renală nu este necesară ajustarea dozei.
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară ajustarea dozei (vezi, de
asemenea, pct. 4.3 Contraindicaţii).
Copii
La copii ş i adolescen ţi nu exist ă indica ţie de tratament cu Tanyz.
Nu a fost stabilit ă siguran ţa ş i eficacitatea tamsulosinului la copii şi adolescen ţi cu vâ rsta sub 18 ani.
Datele clinice existente sunt men ţionate la pct. 5.1.
M od de administrare
Capsula trebuie înghiţită întreagă şi nu se sparge şi nu se mestecă, deoarece acest lucru poate influenţa
eliberarea prelungită a substanţei active.
2
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la tamsulosin , inclusiv la angioedemul iatro gen sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi
la pct. 6.1 .
A ntecedente de hipotensiune ortostatică;
I nsuficienţa hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor antagonişti ai receptorilor α
1- adrenergici , adminis trarea tamsulosin poate determina scăderea
tensiunii arteriale, care, în cazuri rare, poate determina stări de lipotimie. La apariţia simptomelor iniţiale ale
hipotensiunii arteriale (ameţeli, slăbiciune), pacientul se va aşeza sau se va culca (clinostatism), până la
dispariţia simptomelor.
Î naintea ini ţierii tratamentului, pacientul va fi examinat, pentru a exclude prezen ţa altor afec ţiuni care pot
determina efecte similare cu HBP. Se va efectua examinarea transrectal ă a prostatei ş i, la nevoie,se va
efec tua PSA -ul (Antigenului Specific Prostatic), care se va determina at ât la inceputul tratamentului câ t şi
mai apoi, la intervale regulate.
Î n cazul pacien ţilor cu insuficien ţă renal ă sever ă (clearance- ul creatininei < 10 ml/min) trebuie efectuat cu
precau ţi e înainte de investigare.
Î n timpul opera ţiei de cataract ă, la c âţiva pacien ţi care sunt sau au fost trata ţi anterior cu tamsulosin s- a
observat apari ţia "Sindromului Intraoperator de Iris Flasc" (SIIF, o variant ă a sindromului cu pupil ă mic ă).
SIIF poate determina, în timpul ş i după opera ţia de cataract ă, cre şterea riscului complicaţ iilor oculare. .
Î naintea opera ţiei de cataract ă, se consider ă a fi utilă î ntreruperea pentru 1 -2 s ăpt ăm âni a administr ării
tamsulosinului, dar beneficiul î ntreruperii tratamentului cu tamsulosin nu a fost î ncă stabilit. SIIF a fost, de
asemenea, raportat ş i la pacienţii care au î ntrerupt tratamentul cu tamsulosin pentru o perioadă mai lungă
î naintea intervenţ iei chirurgicale pentru cataract ă .
Nu se recomand ă ini ţierea tratamen tului cu tamsulosin la pacien ţii care au fost programaţ i pentru operaţia de
cataract ă.. Î n timpul evalu ării preoperatorii, chirurgii oftalmologi ş i întreaga echip ă medical ă, trebuie s ă ia î n
considerare dac ă pacien ţilor programa ţi pentru opera ţia de cataract ă li se administreaz ă sau li s -a administrat
tamsulosin, î n vederea asigur ării unor m ăsuri imediate la apari ţia SIIF î n timpul opera ţiei.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la pacienţii
cu met abolizare scă zută a CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu precau ţie în asociere cu inhibitori puternici şi modera ţi ai
CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile de interacţ iune medicamentoas ă au fost efectuate numai la adul ţi.
La administrarea de tamsulosin concomitent cu atenolol, enalapril, nifedipin ă, teofilin ă sau digoxin ă nu s -au
observat interac ţiuni medicamentoase.
Administrarea concomitent ă cu cimetidina determin ă o cre şter e a nivelului plasmatic a tamsulosinului, în
timp ce administrarea concomitent ă cu furosemidul î l scade. Cu toate acestea, dac ă aceste nivele răm ân î n
limite normale, doza nu trebuie modificat ă.
In vitro , la om, nici diazepamul, nici propranololul, triclorm etiazida, clormadinona,
amitriptilina,diclofenacul, glibenclamida, simvastatina sau warfarina nu au determinat modifică ri ale
frac ţiunii libere a tamsulosinului în plasma. Nici tamsulosinul nu determină modificarea fracţiunii libere a
diazepamului, propranololului, triclormetiazidei ş i clormadinonei.
Diclofenacul ş i warfarina pot creş te viteza de eliminare a tamsulosinului.
Administrarea concomitent ă de clorhidrat de tamsulosin ş i inhibitori puternici ai CYP3A4 poate duce la
creş terea expunerii la clorhidr at de tamsulosin. Administrarea concomitent ă cu ketoconazol (un inhibitor
3
puternic cunoscut al CYP3A4) a determinat o cre ştere a ASC şi Cmax la clorhidrat de tamsulosin de 2,8,
respectiv, 2,2 ori mai mare.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la pacienţii
cu metabolizare scă zută a CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu pruden ță î n asociere cu inhibitori puternici şi modera ţi ai
CYP3A4.
Administrarea concomitent ă de clorhidrat de tams ulosin şi paroxetin ă, un inhibitor puternic al CYP2D6, a
determinat o cre ştere de 1,3 ş i, respectiv 1,6 ori a C
max şi ASC la tamsulosin, care nu este considerat ă
relevant ă clinic.
Administ rarea concomitent ă cu al ţi antagoni şti ai receptorilor adrenergici p oate să scadă tensiunea arterială.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Tanyz nu este indicat la femei.
Î n studiile clinice pe termen scurt ş i lung cu tamsulosin au fost observate tulbur ări de ejaculare. Î n perioada
după punerea pe pia ţă au fost raport ate evenimente adverse, cum sunt tulbur ările de ejaculare, ejacularea
retrograd ă ş i insuficien ţa ejaculatorie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii privind efectele tamsulosin asupra capacităţ ii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Totuşi pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la posibilitate apariţiei ameţelilor.
4.8 Reacţii adverse
- Foarte frecvente ( ≥1/10)
- Frecvente ( ≥1/100 și <1/10)
- Mai puţin frecvente ( ≥1/1 000 și <1/100)
- Rare (≥ 1/10 000 și <1/1,000)
- Foarte rare ( <1/10000)
- Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare
Tulburări ale sistemului
nervos
Ameţeli (1,3%) cefalee sincopă
Tulburări cardiace tahicardie
Tulburări vasculare hipotensiune
ortostatică
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
rinită epistaxis
Tulburări gastro-intestinale constipaţie, diaree,
greaţă, vărsături
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcuta nat
erupţie cutanată,
prurit, urticarie
Edem
angioneurotic
Sindrom
Stevens-
Johnson
4
Tulburări ale sistemului
reproducător şi ale ţesutului
mamar
ejaculări
anormale
priapism
Tulburări generale şi la
locul de administrare
Astenie
Tulburări oculare Vedere
înce ţoş ată,
Afectarea
vederii
În cursul opera ţiei de cataract ă, s -a observat un sindrom de pupil ă mic ă, cunoscut sub denumirea de Sindrom
Intraoperator de Iris Flasc (SIIF), care a fost asociat cu tratamentul cu tamsulosin, în timpul activit ăţii de
supraveghere după punerea pe piaţă (vezi pct. 4.4).
Î n perioada de dup ă punere pe pia ţă: î n plus fa ţă de reacţ iile adverse descrise mai sus, î n timpul tratamentului
cu tamsulosin a fost observat ă fibrila ţie atrial ă, aritmie, tahicardie ş i dispnee. Deoarece aceste reac ţii adverse
au fost raportate spontan dup ă punerea pe pia ţă a medicamentului, frecven ţa de apari ţie şi rela ţia de
cauzalitate cu administrarea tamsulosinului nu pot fi determinate adecvat.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Rapor tarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată pri n intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu clorhidrat de tamsulosin poate duce la efecte hipotensive poten ţial severe. Efectele
hipotensive severe au fost observate la grade diferite de supradozaj.
Tratament
Hipotensiunea arterial ă acut ă dup ă supradozajul tamsulosinului necesit ă m ăsuri de sus ţiner e a funcţ iilor
sistemului cardiovascular. Tensiunea arterial ă poate fi restabilit ă ş i frecven ţa cardiac ă poate reveni la normal
prin a şezarea pacientului î n clinostatism. Dacă tensiunea arterială ş i ritmul cardiac nu se modific ă după ce
pacientul se afl ă î n pozi ţie orizontal ă, se pot administra solu ţii pentru cre şterea
volumului sanguin, ş i la nevoie chiar medicamente vasopresoare. Î n general trebuie introdusă medica ţie
suportiv ă ş i trebuie monitorizate func ţiile renale. Deoarece tamsulosinul se leag ă î ntr -un procent ridicat de
proteinele plasmatice, dializa este ineficient ă.
Pentru î mpiedicarea absorb ţiei se poate provoca emeza. Î n cazul supradozării cu cantităţ i mari de produs, se
poate efectua lavajul gastric ş i se poate administra cărbune activ şi un laxativ osmotic, ca sulfatul de sodiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antagonişti ai receptorilor alfa
1- adrenergici, codul ATC: G04CA02.
Medicamente administrate exclusiv pentru tratamentul hipertro fiei benigne de prostată.
5
Mecanism de acţiune
Tamsulosinul se leagă selectiv şi competitiv de receptorii alfa1 post-sinaptici, subtipul alfa1A şi alfa1D, care
controlează contracţiile musculaturii netede, în acest mod relaxând muşchii prostatei şi ure trei.
Efecte farmacodinamice
Tamsulosin creşte debitul maxim de urină, prin relaxarea musculaturii netede prostatice şi uretrale, în acest
mod ameliorând obstrucţia.
De asemenea, m edicamentul ameliorează de asemenea simptomele iritative şi obstructive în care contracţia
musculaturii netede a tractului urinar inferior joacă un rol important.
Efectul medicamentului asupra simptomatologiei legate de umplerea şi golirea vezicii este menţinut în
timpul
tratamentului îndelungat. S -a observat că utilizarea tam sulosinului poate duce la întârzierea necesităţii
intervenţiei chirurgicale sau a cateterismului .
Antagoniştii receptorilor adrenergici alfa
1 pot reduce tensiunea arterială prin scăderea rezistenţei periferice.
În studiile clinice cu tamsulosin la pacienţ ii normotensivi nu s-a observat o scădere semnificativă clinic a
tensiunii arteriale.
Copii şi adolescenţi
Un studiu dublu- orb, randomizat, placebo- controlat, cu doze variabile, a fost efectuat la copii ş i adolescen ţi
cu vezică neurogen ă. 161 copii au fos t distribuiţi randomizat şi trata ţi cu c âte una din cele 3 doze de
tamsulosin (sc ăzut ă [0,001 – 0,002 mg/kg], medie [0,002 – 0,004 mg/kg] şi mare [0,004 – 0,008 mg/kg])
sau placebo. R ăspunsul terapeutic a fost definit ca rezultat primar în cazul î n care a f ost obţ inut ă scă derea
presiunii de golire a detrusorului (LPP) la <40 cm H2O, î n două determin ări din cursul aceleiaş i zi.
Obiectivele secundare au fost: determinarea modifică rilor actuale procentuale ale
presiunii de golire a detrusorului fa ţă de valorile de bază, ameliorarea sau stabilizarea hidronefrozei ş i
hidroureterului ş i modificarea volumului urinar ob ţinut prin cat eterizare ş i numărul de pierderi de urină la
momentul catateriz ării, a şa cum a fost consemnat în î nregistrarea cat eteriz ărilor. Nu au fo st observate
diferen ţe semnificative între grupul placebo ş i grupele de tratament cu cele 3 doze de
tamsulosin nici pentru obiectivul primar, nici pentru cele secundare. Analizele exploratorii adi ţionale din
subgrupuri au confirmat aceste rezultate (de exemplu v ârsta, utilizarea anticolinergicelor, greutate corporală,
regiune geografică ). Nu a fost observat r ăspuns clinic la nicio doz ă administrat ă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Tamsulosin este absorbit rapid din mucoasa intestinală, iar biodi sponibilitatea este aproape completă.
Absorbţia tamsulosinului este încetinită dacă administrarea se face după masă.
Uniformitatea
absorbţiei poate fi asigurată prin administrarea tamsulosin după masă.
Tamsulosin are o cinetică liniară.
Concentraţiile pla smatice maxime se ating la 6 ore după administrarea unei doze unice de tamsulosin după
masă. Concentraţia plasmatică stabilă este atinsă în ziua a 5 -a, după doze multiple, iar C
max este cu 2/3 mai
mare decât cea după doză unică. Cu toate că acest lucru est e demonstrat pentru pacienţi vârstnici, acelaşi
rezultat ar trebui să apară şi la pacienţii tineri.
Există variaţii mari individuale ale nivelelor plasmatice ale tamsulosin, atât după doze unice, cât şi
după doze multiple.
Distribuţie
La om, tamsulosinul este legat de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99%, iar volumul de
distribuţie este mic (aproximativ 0,2 1/kg).
6
Biotransformare
Tamsulosinul are un efect metabolic slab de prim pasaj. Majoritatea cantităţii de tamsulosin se află
nemodificată în plasmă.
Substanţa este metabolizată în ficat.
În studiile pe şobolani, tamsulosinul a determinat o inducţie slabă a enzimelor microsomale hepatice.
Metaboliţii nu prezintă aceeaşi eficacitate şi toxicitate ca şi substanţa primară însăşi.
Excreţie
T amsulosinul şi metaboliţii săi sunt excretaţi mai ales prin urină, 9% din doza administrată fiind
prezentă sub formă nemodificată.
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al tamsulosinului este de aproximativ 10 ore (la administrarea după
masă) şi de 13 ore la starea de echilibru.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S -au efectuat studii de toxicitate la şoareci, şobolani şi câini, cu doze unice şi repetate. De asemenea s-a
studiat efectele tamsulosinului asupra funcţiei de reproducere la şobolani, carcinogenit atea la şoareci şi
şobolani, iar genotoxicitatea în condiţii in vivo şi in vitro.
Profilul toxic observat la doze mari de tamsulosin este identic cu efectul farmacologic al altor blocante de
receptori alfa adrenergici. La câini, la doze foarte mari s-au observat modificări ale EKG considerate
nesemnificative din punct de vedere clinic. Tamsulosinul nu prezintă genotoxicitate relevantă.
S-a observat creşterea incidenţei modificărilor proliferative ale glandelor mamare la şoareci şi şobolani femele
după expunerea la tamsulosin. Aceste modificări pot fi consecinţa hiperprolactinemiei, şi apar numai la doze
mari, fiind nesemnificative clinic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Corpul capsulei.
Nucleu pelete
Celuloza microcristalină
Copolimer de acid metacrilic- etilacrilatl (1:1), dispersie 30% (ce conţine polisorbat 80 şi laurilsulfat de
sodiu)
Trietilcitrat
Talc
Apă purificată
Hidroxid de sodiu
Acid clorhidric (1 N)
Strat de acoperire pelete
Copolimer de acid metacrilic -etilacrilatl (1:1 ), dispersie 30% (ce conţine polisorbat 80 şi laurilsulfat de
sodiu)
Talc
Trietilcitrat
Apă purificată
Extrapelete
Oxid roşu de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Gelatină
7
Capacul capsulei
Indigotină (E 132)
Oxid negru de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină
Cerneala pentru inscripţionarea capsulelor
Oxid negru de fer (E 172)
Propilenglicol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC -PE -PVdC/Al a câte 10 capsule cu eliberare prelungită.
Cutie cu 6 blistere din PVC -PE -PVdC/Al a câte 10 capsule cu eliberare prelungită.
Cu tie cu 9 blistere din PVC -PE -PVdC/Al a câte 10 capsule cu eliberare prelungită.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., NOVO MESTO
Smarjeska cesta 6, 8501 Novo Mesto, Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7717/201 5/01-02 -03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Mai 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
