LEVANT 15 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Levant 15 mg capsule gastrorezistente
Levant 30 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Levant 15 mg capsule gastrorezistente
O capsulă gastrorezistentă conţine lansoprazol 15 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Levant conţine zahăr sub formă de sfere de zahăr 80,00 mg.
Levant 30 mg capsule gastrorezistente
O capsulă gastrorezistentă conţine lansoprazol 30 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Levant conţine zahăr sub formă de sfere de zahăr 160,00 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente.
Levant 15 mg
Capsule gastrorezistente de culoare galbenă, inscripţionate cu "L15" pe cap şi corp, care conţin
microgranule de culoare albă sau aproape albă.
Levant 30 mg
Capsule gastrorezistente cu cap de culoare violet şi corp de culoare lila pal, inscripţionate cu "L30" pe
cap şi corp, care conţin microgranule de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul ulcerului gastric şi duodenal.
Tratamentul esofagitei de reflux.
Profilaxia esofagitei de reflux.
Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori ( H. Pylori), în asociere cu tratamentul antibiotic adecvat,
la pacienți cu ulcere asociate infecției cu H. pylori.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale benigne asociate tratamentului cu AINS, la pacienţii care
necesită tratament continuu cu AINS.
Profilaxia ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS, la pacienţii cu risc (vezi pct.
4.2) care necesită tratament continuu.
2
Boală de reflux gastroesofagian simptomatică.
Sindrom Zollinger-Ellison.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru obținerea unui efect optim, Levant trebuie administrat o dată pe zi, dimineața, cu excepția
cazului în care este utilizat pentru eradicarea infecției cu H. pylori; în acest caz, tratamentul trebuie să
fie administrat de două ori pe zi, dimineața și seara.
Levant trebuie administrat cu cel puțin 30 de minute înainte de masă (vezi pct. 5.2). Capsulele trebuie
înghițite întregi, cu lichid.
Tratamentul ulcerului duodenal
Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 2 săptămâni. La pacienții care nu
sunt complet vindecați în această perioadă, tratamentul trebuie continuat cu aceeași doză, timp de alte
două săptămâni.
Tratamentul ulcerului gastric
Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. În mod normal,
ulcerul se vindecă în decurs de 4 săptămâni; cu toate acestea, la pacienții care nu s-au vindecat
complet în acest interval de timp, tratamentul poate fi continuat cu aceeași doză, timp de alte 4
săptămâni.
Esofagită de reflux
Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. La pacienții care nu
sunt complet vindecați în acest interval de timp, tratamentul poate fi continuat cu aceeași doză timp de
alte 4 săptămâni.
Profilaxia esofagitei de reflux
15 mg lansoprazol o dată pe zi.
Doza poate fi crescută până la 30 mg lansoprazol pe zi, după cum este necesar.
Eradicarea infecției cu Helicobacter pylori
Atunci când se selectează tratamentul de asociere adecvat, trebuie avute în vedere recomandările
oficiale locale cu privire la rezistența bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent de 7 zile, dar
uneori poate dura până la 14 zile) și utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
Doza recomandată de Levant este de 30 mg de două ori pe zi, timp de 7 zile, în asociere cu unul dintre
următoarele antibiotice:
claritromicină 250-500 mg de două ori pe zi + amoxicilină 1 g de două ori pe zi
claritromicină 250 mg de două ori pe zi + metronidazol 400 - 500 mg de două ori pe zi
Eradicarea infecției cu H. pylori după administrarea claritromicinei în asociere cu Levant și cu
amoxicilină sau metronidazol se obține în până la 90% din cazuri.
După șase luni de la eradicarea cu succes a infecției, riscul de reinfecție este scăzut iar recăderea este,
ca urmare, puțin probabilă.
De asemenea, a fost examinată utilizarea unei scheme terapeutice care include lansoprazol 30 mg de
două ori pe zi, amoxicilină 1 g de două ori pe zi și metronidazol 400 - 500 mg de două ori pe zi. S-au
observat rate de eradicare a infecției mai mici atunci când s-a utilizat această asociere comparativ cu
schemele terapeutice în care s-a administrat claritromicină. Acest tratament poate fi adecvat pentru
pacienții la care nu se poate administra claritromicină ca parte a tratamentului de eradicare, atunci
când ratele de rezistență locală la metronidazol sunt scăzute.
3
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale benigne asociat tratamentului cu antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS), la pacienţii care necesită tratament continuu cu AINS
Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. La pacienții care nu
sunt complet vindecați, tratamentul poate fi continuat timp de alte 4 săptămâni. Pentru pacienții cu risc
sau care prezintă ulcere cu vindecare dificilă, trebuie probabil să se administreze un tratament pe o
perioadă mai prelungită și/sau o doză mai mare.
Profilaxia ulcerelor gastrice şi duodenale determinate de AINS la pacienții cu risc (cum sunt vârsta >
65 de ani sau antecedente de ulcer gastric sau duodenal) care necesită tratament prelungit cu AINS
Doza recomandată este de 15 mg lansoprazol o dată pe zi. În cazul eșecului tratamentului, trebuie
administrată o doză de 30 mg o dată pe zi.
Boală de reflux gastroesofagian simptomatică
Doza recomandată este de 15 mg sau 30 mg lansoprazol o dată pe zi.
Ameliorarea simptomelor se obține rapid.
Trebuie luată în considerare ajustarea dozei pentru fiecare pacient. Dacă simptomele nu se ameliorează
în decurs de 4 săptămâni de tratament cu o doză zilnică de 30 mg, se recomandă efectuarea unor
examinări suplimentare.
Sindromul Zollinger-Ellison
Doza inițială recomandată este de 60 mg lansoprazol o dată pe zi. Doza trebuie ajustată în mod
individual iar tratamentul trebuie continuat atât timp cât este necesar. S-au utilizat doze zilnice de până
la 180 mg. Dacă doza zilnică necesară depășește 120 mg, trebuie administrată în două prize divizate.
Insuficiență hepatică sau renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienți cu insuficiență renală.
Pacienții cu hepatopatie moderată sau severă trebuie monitorizați periodic și se recomandă o scădere
cu 50% a dozei zilnice (vezi pct. 4.4 și 5.2).
Vârstnici
Din cauza clearance-ului redus al lansoprazolului la vârstnici, poate fi necesară o ajustare a dozei în
funcție de cerințele individuale. La vârstnici nu trebuie depășită doza zilnică de 30 mg, cu excepția
cazului în care există indicații clinice care impun acest lucru.
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă administrarea Levant la copii şi adolescenţi, întrucât datele clinice sunt limitate.
Trebuie evitat tratamentul la copiii mici cu vârsta sub un an, deoarece datele disponibile nu au
demonstrat efecte benefice în tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la lansoprazol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Lansoprazolul nu trebuie administrat în asociere cu atazanavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor tratamente antiulceroase, trebuie exclusă posibilitatea unei tumori gastrice maligne atunci
când se efectuează tratamentul ulcerului gastric cu lansoprazol, deoarece medicamentul poate masca
simptomele și întârzia diagnosticul.
Lansoprazolul trebuie utilizat cu precauţie în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică moderată și
severă (vezi pct. 4.2 şi 5.2).
Aciditatea gastrică scăzută, determinată de lansoprazol, ar putea să crească numărul de bacterii
saprofite prezente la nivel gastro-intestinal. Tratamentul cu lansoprazol poate duce la creşterea uşoară
a riscului de apariţie a infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele determinate de Salmonella şi
Campylobacter.
4
La pacienţii cu ulcere gastro-duodenale, trebuie luată în considerare posibilitatea unei infecţii cu H.
pylori.
În cazul în care lansoprazolul este administrat în asociere cu antibiotice utilizate pentru eradicarea
infecției cu H. pylori, trebuie să se respecte, de asemenea, şi instrucţiunile de utilizare a acestor
antibiotice.
Datorită datelor limitate privind siguranţa la pacienţi care urmează tratament de întreţinere timp de mai
mult de un an, trebuie să se efectueze revizuirea periodică a tratamentului şi evaluarea completă a
raportului risc/beneficiu.
S-au raportat cazuri foarte rare de colită la pacienţii trataţi cu lansoprazol. Ca urmare, în caz de diaree
severă şi/sau persistentă, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.
Tratamentul de prevenire a ulcerului peptic la pacienţii care necesită tratament continuu cu AINS
trebuie să fie limitat la pacienţii cu risc crescut (de exemplu în caz de hemoragii gastro-intestinale în
antecedente, perforaţie sau ulcer, vârstă înaintată, utilizare concomitentă a unor medicamente despre
care se cunoaşte faptul că măresc posibilitatea de apariţie a unor reacții adverse la nivelul tractului
gastro-intestinal superior [de exemplu corticosteroizi sau anticoagulante], prezenţa unui factor de
comorbiditate important sau administrarea prelungită a dozelor maxime recomandate de AINS).
Administrarea de inhibitori de pompă de protoni (IPP) în special în doze mari şi pe perioade
îndelungate (peste un an) poate creşte moderat riscul de fractură de şold, de încheietura mâinii şi de
fractură a coloanei vertebrale, mai ales la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi.
Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina
creşterea cu 10-40% a riscului de fractură. În anumite cazuri, respectiva creştere este determinată de
alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi
trebuie să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Hipomagneziemie
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP cum este lansoprazolul timp de cel
puţin trei luni, şi, în cele mai multe cazuri timp de un an. Pot să apară manifestari grave de
hipomagneziemie, cum sunt oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar
acestea pot începe insidios şi pot să fie trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor afectaţi,
hipomagneziemia s-a îmbunătăţit după administrarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu
IPP.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea nivelurilor de magneziu
înainte de începerea tratamentului şi periodic în timpul tratamentului cu IPP la pacienţii pentru care se
recomandă tratament prelungit sau care au tratament cu IPP şi cu digoxină sau medicamente care pot
determina hipomagneziemie (de exemplu diuretice).
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS.
Dacă apar leziuni, mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de
artralgie, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății
trebuie să ia în considerare oprirea administrării Levant. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu
un inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de
pompă de protoni.
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu
Levant trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1).
Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la
valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului
cu inhibitor de pompă de protoni.
5
Datorită conţinutului în zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale lansoprazolului asupra altor medicamente
Medicamente cu absorbţie pH-dependentă
Lansoprazolul poate influenţa absorbţia medicamentelor la care pH-ul gastric este decisiv pentru
biodisponibilitate.
Atazanavir
Un studiu a arătat că administrarea concomitentă a lansoprazolului (60 mg o dată pe zi) în asociere cu
atazanavir 400 mg la voluntari sănătoşi a determinat scăderea substanţială a expunerii la atazanavir (o
scădere de aproximativ 90% a ASC şi a Cmax). Lansoprazolul nu trebuie administrat în asociere cu
atazanavir (vezi pct. 4.3).
Ketoconazol şi itraconazol
Absorbţia ketoconazolului şi a itraconazolului de la nivelul tractulului gastro-intestinal este crescută în
prezenţa acidității gastrice. Administrarea lansoprazolului poate determina concentraţii subterapeutice
ale ketoconazolului şi itraconazolului şi, ca urmare, această asociere trebuie evitată.
Digoxină
Administrarea concomitentă de lansoprazol şi digoxină poate determina creşterea concentrațiilor
plasmatice ale digoxinei. Ca urmare, concentraţiile plasmatice ale digoxinei trebuie monitorizate şi,
dacă este necesar, doza de digoxină trebuie ajustată atunci când se începe şi când se termină
tratamentul cu lansoprazol.
Medicamente metabolizate de izoenzime ale citocromului P 450
Lansoprazolul poate creşte concentraţia plasmatică a medicamentelor care sunt metabolizate de către
CYP 3A4. Se recomandă precauţie în cazul asocierii lansoprazolului cu medicamente care sunt
metabolizate de către această izoenzimă şi care au un indice terapeutic restrâns.
Teofilină
Lansoprazolul scade concentraţia plasmatică a teofilinei, ceea ce poate diminua efectul terapeutic
anticipat la administrarea dozei. Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente.
Tacrolimus
Administrarea concomitentă cu lansoprazolul creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus (un
substrat al CYP3A şi al gp P). Expunerea la lansoprazol a crescut expunerea medie la tacrolimus cu
până la 81%.
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de tacrolimus atunci când se începe sau se
încheie un tratament concomitent cu lanzoprazol.
Medicamente transportate de către glicoproteina P
S-a observat că lansoprazolul inhibă proteina de transport, glicoproteina P (gp P) in vitro. Relevanţa
clinică a acestei observaţii nu este cunoscută.
Efecte ale altor medicamente asupra lansoprazolului
Medicamentele care inhibă CYP 2C19
Fluvoxamină
În cazul administrării concomitente a lansoprazolului cu fluvoxamina, un inhibitor al CYP 2C19,
trebuie avută în vedere scăderea dozei: Concentrațiile plasmatice ale lansoprazolului cresc de până la 4
ori.
6
Medicamentele inductoare ale CYP 2C19 şi CYP 3A4
Inductorii enzimatici ai CYP 2C19 şi CYP 3A4, cum este rifampicina şi sunătoarea (Hypericum
perforatum) pot scădea în mod semnificativ concentraţiile plasmatice ale lansoprazolului.
Alte medicamente
Sucralfat/Antiacide
Sucralfatul/Antiacidele pot scădea bidisponibilitatea lansoprazolului. Prin urmare, lansoprazolul
trebuie administrat la interval de cel puțin o oră după administrarea acestor medicamente.
Nu au fost demonstrate interacţiuni medicamentoase semnificative, din punct de vedere clinic, ale
lansoprazolului cu antiinflamatoarele nesteroidiene, deşi nu s-au efectuat studii oficiale privind
interacţiunile de acest tip.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Nu sunt disponibile date clinice provenite din utilizarea lansoprazolului la femeile gravide. Studiile la
animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la sarcină, dezvoltare embrionară
sau fetală, naștere sau dezvoltare postnatală.
Ca urmare, nu se recomandă utilizarea lansoprazolului în timpul sarcinii.
Alăptarea:
Nu se cunoaște dacă lansoprazolul se excretă în laptele uman. Studiile la animale au demonstrat
excreția lansoprazolului în lapte.
Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la tratamentul cu
lansoprazol, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu lansoprazol
pentru femeie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot să apară reacţii adverse cum sunt ameţeli, vertij, tulburări vizuale şi somnolenţă (vezi pct. 4.8).
În aceste condiţii, capacitatea de reacţie poate fi diminuată.
4.8 Reacţii adverse
Frecvențele sunt definite astfel: frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 și <
1/100); rare (≥1/10000 și <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi
estimată din datele disponibile)
Frecvente
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice
și limfatice Trombocitopenie,
eozinofilie,
leucopenie Anaemie Agranulocitoză,
pancitopenie
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hipomagnezie
mie (vezi pct.
4.4)
Tulburări
psihice Depresie Insomnie,
halucinații,
confuzie
7
Tulburări ale
sistemului
nervos Cefalee,
amețeli Agitație,
vertij,
parestezie,
somnolență,
tremor
Tulburări
oculare Tulburări
vizuale
Tulburări
gastro-
intestinale Greaţă, diaree
gastralgie
constipație,
vărsături,
flatulență,
xerostomie sau
senzație de
uscăciune
a gâtului Glosită,
candidoză
esofagiană,
pancreatită,
disgeuzie Colită, stomatită
Tulburări
hepatobiliare Creșteri ale
concentrațiilor
plasmatice ale
enzimelor
hepatice Hepatită, icter
Afecţiuni
cutanate
și ale țesutului
subcutanat Urticarie, prurit
erupţii cutanate
tranzitorii Peteșii,
purpură
alopecie,
eritem
polimorf,
fotosensibilita
te Sindrom
Stevens-Johnson
necroliză
epidermică
toxică Lupus
eritematos
cutanat subacut
(vezi punctul
4.4).
Tulburări
musculo-
scheletice
și ale țesutului
conjunctiv Artralgie, mialgie,
Fractură la nivelul
șoldului,
articulației mâinii
sau coloanei
vertebrale (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
renale și
ale căilor
urinare Nefrită
interstițială
Tulburări ale
aparatului
genital și ale
sânului Ginecomastie
Tulburări
generale
și la nivelul
locului de
administrare Fatigabilitate
Edem Febră,
hiperhidroză,
angioedem,
anorexie,
impotență Șoc anafilactic
Investigaţii
diagnostice
Creșteri ale
concentrațiilor
plasmatice de
colesterol și
trigliceride,
hiponatriemie
8
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu se cunosc efectele supradozajului cu lansoprazol la om (deşi este posibil ca toxicitatea acută să fie
scăzută) şi, ca urmare, nu se pot stabili instrucţiuni privind tratamentul. Cu toate acestea, în cadrul
studiilor clinice au fost utilizate doze zilnice de lansoprazol de până la 180 mg pe cale orală şi de până
la 90 mg pe cale intravenoasă, fără a se observa reacţii adverse semnificative.
Vezi pct. 4.8 pentru simptomele posibile ale supradozajului cu lansoprazol.
În cazul suspectării unui supradozaj, pacientul trebuie monitorizat. Lansoprazolul nu este eliminat în
mod semnificativ prin hemodializă. În cazul în care este necesar, se recomandă lavaj gastric, tratament
simptomatic şi administrarea de cărbune activat.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei protonice, codul ATC: A02BC03
Lansoprazolul este un inhibitor al pompei de protoni la nivel gastric. Acesta inhibă stadiul final al
formării secreţiei acide gastrice prin inhibarea activităţii ATP-azei H
+/K+ -dependentă, de la nivelul
celulelor parietale gastrice. Inhibarea este dependentă de doză şi reversibilă, iar efectul se produce atât
asupra secreţiei acide gastrice bazale, cât şi asupra celei stimulate.
Lansoprazolul se concentrează în celulele parietale şi devine activ în mediul acid al acestora, după care
reacţionează cu gruparea sulfhidril a ATP-azei H
+/K+-dependentă, provocând inhibarea activităţii
acestei enzime.
Efectul asupra secreției acide gastrice:
Lansoprazolul este un inhibitor specific al pompei de protoni de la nivelul celulelor parietale. O
singură doză orală de lansoprazol inhibă secreţia de acid gastric stimulată de pentagastrină cu
aproximativ 80%. După administrarea zilnică repetată timp de şapte zile se obţine inhibarea secreţiei
acide gastrice în proporţie de aproximativ 90%. Efectul este corespunzător secreţiei acide gastrice
bazale. O singură doză orală de lansoprazol 30 mg scade secreţia bazală cu aproximativ 70% şi, în
consecință, simptomele pacienţilor sunt ameliorate încă de la prima doză. După opt zile de
administrare repetată, secreţia bazală este redusă cu aproximativ 85%. O ameliorare rapidă a
simptomelor se obţine prin administrarea zilnică a unei capsule (30 mg), majoritatea pacienţilor cu
ulcer duodenal vindecându-se în decurs de 2 săptămâni, iar pacienţii cu ulcer gastric şi esofagită de
reflux în decurs de 4 săptămâni de tratament. Prin scăderea acidităţii gastrice, lansoprazolul creează un
mediu în care antibioticele adecvate pot fi eficace împotriva H. pylori.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca
reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a
acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
9
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie
întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca
urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Lansoprazolul este un amestec racemic format din doi enantiomeri activi care sunt biotransformaţi în
forma activă în mediul acid de la nivelul celulelor parietale. Deoarece lansoprazolul este rapid
inactivat de către acidul gastric, se administrează pe cale orală sub formă(e) filmată(e)
enterosolubilă(e) pentru absorbţie sistemică.
Absorbţie și distribuție
Lansoprazolul prezintă biodisponibilitate crescută (80-90%) după administrarea unei singure doze.
Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în decurs de 1,5 - 2,0 ore. Ingestia alimentelor întârzie
absorbţia lansoprazolului şi scade biodisponibilitatea cu aproximativ 50%. Legarea de proteinele
plasmatice este de 97%.
Metabolism și eliminare
Lansoprazolul este metabolizat în cantitate mare la nivel hepatic, iar metaboliţii sunt excretaţi atât pe
cale renală, cât şi pe cale biliară. Metabolizarea lansoprazolului este, în principal, catalizată de
izoenzima CYP 2C19. Izoenzima CYP 3A4 contribuie, de asemenea, la metabolizare. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este cuprins între 1 - 2 ore în urma administrării unei doze unice
sau a unor doze repetate la subiecţi sănătoşi. Nu există dovezi privind acumularea în urma
administrării unor doze repetate la subiecţi sănătoşi. Derivaţii sulfonă, sulfură şi 5-hidroxi- ai
lansoprazolului au fost identificați în plasmă. Aceşti metaboliţi prezintă activitate antisecretoare
scăzută sau absentă.
Un studiu efectuat cu lansoprazol marcat radioactiv cu izotopul
14C a indicat faptul că aproximativ o
treime din substanţa administrată, marcată radioactiv, a fost excretată în urină şi două treimi în
materiile fecale.
Farmacocinetica la vârstnici
Clearance-ul lansoprazolului este scăzut la vârstnici, cu o creştere a timpului de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare de aproximativ 50% până la 100%. Concentraţiile plasmatice maxime nu au
fost crescute la vârstnici.
Farmacocinetica la copii şi adolescenţi
Evaluarea farmacocinetică la copii cu vârsta cuprinsă între 1 -17 ani a arătat o expunere similară
comparativ cu adulţii la doze de 15 mg pentru copii sub 30 kg şi la doze de 30 mg pentru copii peste
30 kg. Investigarea unei doze de 17 mg/m
2 suprafaţă corporală sau 1 mg/kg greutate corporală, a dus
de asemenea, la o expunere la lansoprazol a copiilor cu vârsta cuprinsă între 2-3 luni până la un an,
comparabilă cu adulţii.
O expunere mai mare la lansoprazol în comparaţie cu adulţii a fost observată la copii cu vârsta de sub
2-3 luni cu ambele doze de 1,0 mg/kg şi 0,5 mg/kg greutate corporală administrate în doză unică.
Farmacocinetica în insuficiența hepatică
Expunerea la lansoprazol este de două ori mai mare la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi mult
mai mare la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată și severă.
Metabolizatori cu activitate enzimatică lentă ai CYP 2C19
Izoenzima CYP 2C19 este supusă polimorfismului genetic iar 2-6% din populaţie, reprezentând
metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă, este homozigotă pentru o alelă a izoenzimei CYP 2C19
mutantă şi, din acest motiv, nu prezintă o enzimă funcţională CYP 2C19. Expunerea la lansoprazol
este de câteva ori mai mare în cazul metabolizatorilor cu activitate enzimatică lentă comparativ cu
metabolizatorii cu activitate enzimatică extensivă (MR).
10
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, toxicitatea asupra funcţiei
de reproducere sau genotoxicitatea.
În două studii privind carcinogenicitatea efectuate la şobolan, lansoprazolul a determinat, în funcţie de
doză, hiperplazia celulelor ECL de la nivel gastric şi tumori carcinoide cu celule ECL asociate cu
hipergastrinemie, ca urmare a inhibării secreţiei acide.
S-a observat, de asemenea, metaplazie intestinală, precum şi hiperplazia celulelor Leydig şi tumori
benigne cu celulele Leydig. După 18 luni de tratament a fost observată atrofia retiniană. Această
modificare nu a fost observată la maimuţă, câine sau şoarece.
În studiile de carcinogenitate efectuate la şoarece, au fost observate, în mod dependent de doză,
hiperplazia celulelor ECL gastrice, precum şi tumori hepatice şi adenoame ale rete testis.
Relevanţa clinică a acestor date nu este cunoscută.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sfere de zahăr
Hipromeloză 3 cPs
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil (1:1) dispersie 30%
Macrogol 300
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Galben de chinolină (E 104) pentru concentratia de 15 mg
Oxid galben de fer (E 172) pentru concentratia de 15 mg
Azorubină (E 122) pentru concentratia de 30 mg
Indigo carmin (E132) pentru concentratia de 30 mg
Gelatină
Cerneală de inscripţionare (Opacode S-1-277002 Black)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al-PVC-PA/Al
a câte 7 capsule gastrorezistente.
11
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
RANBAXY (U.K.) LIMITED
Hyde Park Hayes 3, 11 Millington Road, 5th Floor
Hayes UB3 4AZ, Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Levant 15 mg capsule gastrorezistente
9554/2016/01
Levant 30 mg capsule gastrorezistente
9555/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Iunie 2006
Data reînnoirii autorizaţiei – Decembrie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Levant 15 mg capsule gastrorezistente
Levant 30 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Levant 15 mg capsule gastrorezistente
O capsulă gastrorezistentă conţine lansoprazol 15 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Levant conţine zahăr sub formă de sfere de zahăr 80,00 mg.
Levant 30 mg capsule gastrorezistente
O capsulă gastrorezistentă conţine lansoprazol 30 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Levant conţine zahăr sub formă de sfere de zahăr 160,00 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente.
Levant 15 mg
Capsule gastrorezistente de culoare galbenă, inscripţionate cu "L15" pe cap şi corp, care conţin
microgranule de culoare albă sau aproape albă.
Levant 30 mg
Capsule gastrorezistente cu cap de culoare violet şi corp de culoare lila pal, inscripţionate cu "L30" pe
cap şi corp, care conţin microgranule de culoare albă sau aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul ulcerului gastric şi duodenal.
Tratamentul esofagitei de reflux.
Profilaxia esofagitei de reflux.
Eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori ( H. Pylori), în asociere cu tratamentul antibiotic adecvat,
la pacienți cu ulcere asociate infecției cu H. pylori.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale benigne asociate tratamentului cu AINS, la pacienţii care
necesită tratament continuu cu AINS.
Profilaxia ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS, la pacienţii cu risc (vezi pct.
4.2) care necesită tratament continuu.
2
Boală de reflux gastroesofagian simptomatică.
Sindrom Zollinger-Ellison.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru obținerea unui efect optim, Levant trebuie administrat o dată pe zi, dimineața, cu excepția
cazului în care este utilizat pentru eradicarea infecției cu H. pylori; în acest caz, tratamentul trebuie să
fie administrat de două ori pe zi, dimineața și seara.
Levant trebuie administrat cu cel puțin 30 de minute înainte de masă (vezi pct. 5.2). Capsulele trebuie
înghițite întregi, cu lichid.
Tratamentul ulcerului duodenal
Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 2 săptămâni. La pacienții care nu
sunt complet vindecați în această perioadă, tratamentul trebuie continuat cu aceeași doză, timp de alte
două săptămâni.
Tratamentul ulcerului gastric
Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. În mod normal,
ulcerul se vindecă în decurs de 4 săptămâni; cu toate acestea, la pacienții care nu s-au vindecat
complet în acest interval de timp, tratamentul poate fi continuat cu aceeași doză, timp de alte 4
săptămâni.
Esofagită de reflux
Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. La pacienții care nu
sunt complet vindecați în acest interval de timp, tratamentul poate fi continuat cu aceeași doză timp de
alte 4 săptămâni.
Profilaxia esofagitei de reflux
15 mg lansoprazol o dată pe zi.
Doza poate fi crescută până la 30 mg lansoprazol pe zi, după cum este necesar.
Eradicarea infecției cu Helicobacter pylori
Atunci când se selectează tratamentul de asociere adecvat, trebuie avute în vedere recomandările
oficiale locale cu privire la rezistența bacteriană, durata tratamentului (cel mai frecvent de 7 zile, dar
uneori poate dura până la 14 zile) și utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
Doza recomandată de Levant este de 30 mg de două ori pe zi, timp de 7 zile, în asociere cu unul dintre
următoarele antibiotice:
claritromicină 250-500 mg de două ori pe zi + amoxicilină 1 g de două ori pe zi
claritromicină 250 mg de două ori pe zi + metronidazol 400 - 500 mg de două ori pe zi
Eradicarea infecției cu H. pylori după administrarea claritromicinei în asociere cu Levant și cu
amoxicilină sau metronidazol se obține în până la 90% din cazuri.
După șase luni de la eradicarea cu succes a infecției, riscul de reinfecție este scăzut iar recăderea este,
ca urmare, puțin probabilă.
De asemenea, a fost examinată utilizarea unei scheme terapeutice care include lansoprazol 30 mg de
două ori pe zi, amoxicilină 1 g de două ori pe zi și metronidazol 400 - 500 mg de două ori pe zi. S-au
observat rate de eradicare a infecției mai mici atunci când s-a utilizat această asociere comparativ cu
schemele terapeutice în care s-a administrat claritromicină. Acest tratament poate fi adecvat pentru
pacienții la care nu se poate administra claritromicină ca parte a tratamentului de eradicare, atunci
când ratele de rezistență locală la metronidazol sunt scăzute.
3
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale benigne asociat tratamentului cu antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS), la pacienţii care necesită tratament continuu cu AINS
Doza recomandată este de 30 mg lansoprazol o dată pe zi, timp de 4 săptămâni. La pacienții care nu
sunt complet vindecați, tratamentul poate fi continuat timp de alte 4 săptămâni. Pentru pacienții cu risc
sau care prezintă ulcere cu vindecare dificilă, trebuie probabil să se administreze un tratament pe o
perioadă mai prelungită și/sau o doză mai mare.
Profilaxia ulcerelor gastrice şi duodenale determinate de AINS la pacienții cu risc (cum sunt vârsta >
65 de ani sau antecedente de ulcer gastric sau duodenal) care necesită tratament prelungit cu AINS
Doza recomandată este de 15 mg lansoprazol o dată pe zi. În cazul eșecului tratamentului, trebuie
administrată o doză de 30 mg o dată pe zi.
Boală de reflux gastroesofagian simptomatică
Doza recomandată este de 15 mg sau 30 mg lansoprazol o dată pe zi.
Ameliorarea simptomelor se obține rapid.
Trebuie luată în considerare ajustarea dozei pentru fiecare pacient. Dacă simptomele nu se ameliorează
în decurs de 4 săptămâni de tratament cu o doză zilnică de 30 mg, se recomandă efectuarea unor
examinări suplimentare.
Sindromul Zollinger-Ellison
Doza inițială recomandată este de 60 mg lansoprazol o dată pe zi. Doza trebuie ajustată în mod
individual iar tratamentul trebuie continuat atât timp cât este necesar. S-au utilizat doze zilnice de până
la 180 mg. Dacă doza zilnică necesară depășește 120 mg, trebuie administrată în două prize divizate.
Insuficiență hepatică sau renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienți cu insuficiență renală.
Pacienții cu hepatopatie moderată sau severă trebuie monitorizați periodic și se recomandă o scădere
cu 50% a dozei zilnice (vezi pct. 4.4 și 5.2).
Vârstnici
Din cauza clearance-ului redus al lansoprazolului la vârstnici, poate fi necesară o ajustare a dozei în
funcție de cerințele individuale. La vârstnici nu trebuie depășită doza zilnică de 30 mg, cu excepția
cazului în care există indicații clinice care impun acest lucru.
Copii şi adolescenţi
Nu se recomandă administrarea Levant la copii şi adolescenţi, întrucât datele clinice sunt limitate.
Trebuie evitat tratamentul la copiii mici cu vârsta sub un an, deoarece datele disponibile nu au
demonstrat efecte benefice în tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la lansoprazol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Lansoprazolul nu trebuie administrat în asociere cu atazanavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor tratamente antiulceroase, trebuie exclusă posibilitatea unei tumori gastrice maligne atunci
când se efectuează tratamentul ulcerului gastric cu lansoprazol, deoarece medicamentul poate masca
simptomele și întârzia diagnosticul.
Lansoprazolul trebuie utilizat cu precauţie în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică moderată și
severă (vezi pct. 4.2 şi 5.2).
Aciditatea gastrică scăzută, determinată de lansoprazol, ar putea să crească numărul de bacterii
saprofite prezente la nivel gastro-intestinal. Tratamentul cu lansoprazol poate duce la creşterea uşoară
a riscului de apariţie a infecţiilor gastro-intestinale, cum sunt cele determinate de Salmonella şi
Campylobacter.
4
La pacienţii cu ulcere gastro-duodenale, trebuie luată în considerare posibilitatea unei infecţii cu H.
pylori.
În cazul în care lansoprazolul este administrat în asociere cu antibiotice utilizate pentru eradicarea
infecției cu H. pylori, trebuie să se respecte, de asemenea, şi instrucţiunile de utilizare a acestor
antibiotice.
Datorită datelor limitate privind siguranţa la pacienţi care urmează tratament de întreţinere timp de mai
mult de un an, trebuie să se efectueze revizuirea periodică a tratamentului şi evaluarea completă a
raportului risc/beneficiu.
S-au raportat cazuri foarte rare de colită la pacienţii trataţi cu lansoprazol. Ca urmare, în caz de diaree
severă şi/sau persistentă, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului.
Tratamentul de prevenire a ulcerului peptic la pacienţii care necesită tratament continuu cu AINS
trebuie să fie limitat la pacienţii cu risc crescut (de exemplu în caz de hemoragii gastro-intestinale în
antecedente, perforaţie sau ulcer, vârstă înaintată, utilizare concomitentă a unor medicamente despre
care se cunoaşte faptul că măresc posibilitatea de apariţie a unor reacții adverse la nivelul tractului
gastro-intestinal superior [de exemplu corticosteroizi sau anticoagulante], prezenţa unui factor de
comorbiditate important sau administrarea prelungită a dozelor maxime recomandate de AINS).
Administrarea de inhibitori de pompă de protoni (IPP) în special în doze mari şi pe perioade
îndelungate (peste un an) poate creşte moderat riscul de fractură de şold, de încheietura mâinii şi de
fractură a coloanei vertebrale, mai ales la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi.
Studiile observaţionale indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina
creşterea cu 10-40% a riscului de fractură. În anumite cazuri, respectiva creştere este determinată de
alţi factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi
trebuie să beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Hipomagneziemie
Hipomagneziemia severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP cum este lansoprazolul timp de cel
puţin trei luni, şi, în cele mai multe cazuri timp de un an. Pot să apară manifestari grave de
hipomagneziemie, cum sunt oboseală, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi aritmie ventriculară, dar
acestea pot începe insidios şi pot să fie trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor afectaţi,
hipomagneziemia s-a îmbunătăţit după administrarea de magneziu şi întreruperea tratamentului cu
IPP.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să ia în considerare măsurarea nivelurilor de magneziu
înainte de începerea tratamentului şi periodic în timpul tratamentului cu IPP la pacienţii pentru care se
recomandă tratament prelungit sau care au tratament cu IPP şi cu digoxină sau medicamente care pot
determina hipomagneziemie (de exemplu diuretice).
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS.
Dacă apar leziuni, mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de
artralgie, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății
trebuie să ia în considerare oprirea administrării Levant. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu
un inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de
pompă de protoni.
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu
Levant trebuie oprit temporar, pentru cel puțin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct. 5.1).
Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu revin la
valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea tratamentului
cu inhibitor de pompă de protoni.
5
Datorită conţinutului în zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale lansoprazolului asupra altor medicamente
Medicamente cu absorbţie pH-dependentă
Lansoprazolul poate influenţa absorbţia medicamentelor la care pH-ul gastric este decisiv pentru
biodisponibilitate.
Atazanavir
Un studiu a arătat că administrarea concomitentă a lansoprazolului (60 mg o dată pe zi) în asociere cu
atazanavir 400 mg la voluntari sănătoşi a determinat scăderea substanţială a expunerii la atazanavir (o
scădere de aproximativ 90% a ASC şi a Cmax). Lansoprazolul nu trebuie administrat în asociere cu
atazanavir (vezi pct. 4.3).
Ketoconazol şi itraconazol
Absorbţia ketoconazolului şi a itraconazolului de la nivelul tractulului gastro-intestinal este crescută în
prezenţa acidității gastrice. Administrarea lansoprazolului poate determina concentraţii subterapeutice
ale ketoconazolului şi itraconazolului şi, ca urmare, această asociere trebuie evitată.
Digoxină
Administrarea concomitentă de lansoprazol şi digoxină poate determina creşterea concentrațiilor
plasmatice ale digoxinei. Ca urmare, concentraţiile plasmatice ale digoxinei trebuie monitorizate şi,
dacă este necesar, doza de digoxină trebuie ajustată atunci când se începe şi când se termină
tratamentul cu lansoprazol.
Medicamente metabolizate de izoenzime ale citocromului P 450
Lansoprazolul poate creşte concentraţia plasmatică a medicamentelor care sunt metabolizate de către
CYP 3A4. Se recomandă precauţie în cazul asocierii lansoprazolului cu medicamente care sunt
metabolizate de către această izoenzimă şi care au un indice terapeutic restrâns.
Teofilină
Lansoprazolul scade concentraţia plasmatică a teofilinei, ceea ce poate diminua efectul terapeutic
anticipat la administrarea dozei. Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente.
Tacrolimus
Administrarea concomitentă cu lansoprazolul creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus (un
substrat al CYP3A şi al gp P). Expunerea la lansoprazol a crescut expunerea medie la tacrolimus cu
până la 81%.
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de tacrolimus atunci când se începe sau se
încheie un tratament concomitent cu lanzoprazol.
Medicamente transportate de către glicoproteina P
S-a observat că lansoprazolul inhibă proteina de transport, glicoproteina P (gp P) in vitro. Relevanţa
clinică a acestei observaţii nu este cunoscută.
Efecte ale altor medicamente asupra lansoprazolului
Medicamentele care inhibă CYP 2C19
Fluvoxamină
În cazul administrării concomitente a lansoprazolului cu fluvoxamina, un inhibitor al CYP 2C19,
trebuie avută în vedere scăderea dozei: Concentrațiile plasmatice ale lansoprazolului cresc de până la 4
ori.
6
Medicamentele inductoare ale CYP 2C19 şi CYP 3A4
Inductorii enzimatici ai CYP 2C19 şi CYP 3A4, cum este rifampicina şi sunătoarea (Hypericum
perforatum) pot scădea în mod semnificativ concentraţiile plasmatice ale lansoprazolului.
Alte medicamente
Sucralfat/Antiacide
Sucralfatul/Antiacidele pot scădea bidisponibilitatea lansoprazolului. Prin urmare, lansoprazolul
trebuie administrat la interval de cel puțin o oră după administrarea acestor medicamente.
Nu au fost demonstrate interacţiuni medicamentoase semnificative, din punct de vedere clinic, ale
lansoprazolului cu antiinflamatoarele nesteroidiene, deşi nu s-au efectuat studii oficiale privind
interacţiunile de acest tip.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Nu sunt disponibile date clinice provenite din utilizarea lansoprazolului la femeile gravide. Studiile la
animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte cu privire la sarcină, dezvoltare embrionară
sau fetală, naștere sau dezvoltare postnatală.
Ca urmare, nu se recomandă utilizarea lansoprazolului în timpul sarcinii.
Alăptarea:
Nu se cunoaște dacă lansoprazolul se excretă în laptele uman. Studiile la animale au demonstrat
excreția lansoprazolului în lapte.
Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe/de a se abţine de la tratamentul cu
lansoprazol, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului cu lansoprazol
pentru femeie.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pot să apară reacţii adverse cum sunt ameţeli, vertij, tulburări vizuale şi somnolenţă (vezi pct. 4.8).
În aceste condiţii, capacitatea de reacţie poate fi diminuată.
4.8 Reacţii adverse
Frecvențele sunt definite astfel: frecvente (≥ 1/100 și < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 și <
1/100); rare (≥1/10000 și <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi
estimată din datele disponibile)
Frecvente
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice
și limfatice Trombocitopenie,
eozinofilie,
leucopenie Anaemie Agranulocitoză,
pancitopenie
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hipomagnezie
mie (vezi pct.
4.4)
Tulburări
psihice Depresie Insomnie,
halucinații,
confuzie
7
Tulburări ale
sistemului
nervos Cefalee,
amețeli Agitație,
vertij,
parestezie,
somnolență,
tremor
Tulburări
oculare Tulburări
vizuale
Tulburări
gastro-
intestinale Greaţă, diaree
gastralgie
constipație,
vărsături,
flatulență,
xerostomie sau
senzație de
uscăciune
a gâtului Glosită,
candidoză
esofagiană,
pancreatită,
disgeuzie Colită, stomatită
Tulburări
hepatobiliare Creșteri ale
concentrațiilor
plasmatice ale
enzimelor
hepatice Hepatită, icter
Afecţiuni
cutanate
și ale țesutului
subcutanat Urticarie, prurit
erupţii cutanate
tranzitorii Peteșii,
purpură
alopecie,
eritem
polimorf,
fotosensibilita
te Sindrom
Stevens-Johnson
necroliză
epidermică
toxică Lupus
eritematos
cutanat subacut
(vezi punctul
4.4).
Tulburări
musculo-
scheletice
și ale țesutului
conjunctiv Artralgie, mialgie,
Fractură la nivelul
șoldului,
articulației mâinii
sau coloanei
vertebrale (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
renale și
ale căilor
urinare Nefrită
interstițială
Tulburări ale
aparatului
genital și ale
sânului Ginecomastie
Tulburări
generale
și la nivelul
locului de
administrare Fatigabilitate
Edem Febră,
hiperhidroză,
angioedem,
anorexie,
impotență Șoc anafilactic
Investigaţii
diagnostice
Creșteri ale
concentrațiilor
plasmatice de
colesterol și
trigliceride,
hiponatriemie
8
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu se cunosc efectele supradozajului cu lansoprazol la om (deşi este posibil ca toxicitatea acută să fie
scăzută) şi, ca urmare, nu se pot stabili instrucţiuni privind tratamentul. Cu toate acestea, în cadrul
studiilor clinice au fost utilizate doze zilnice de lansoprazol de până la 180 mg pe cale orală şi de până
la 90 mg pe cale intravenoasă, fără a se observa reacţii adverse semnificative.
Vezi pct. 4.8 pentru simptomele posibile ale supradozajului cu lansoprazol.
În cazul suspectării unui supradozaj, pacientul trebuie monitorizat. Lansoprazolul nu este eliminat în
mod semnificativ prin hemodializă. În cazul în care este necesar, se recomandă lavaj gastric, tratament
simptomatic şi administrarea de cărbune activat.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei protonice, codul ATC: A02BC03
Lansoprazolul este un inhibitor al pompei de protoni la nivel gastric. Acesta inhibă stadiul final al
formării secreţiei acide gastrice prin inhibarea activităţii ATP-azei H
+/K+ -dependentă, de la nivelul
celulelor parietale gastrice. Inhibarea este dependentă de doză şi reversibilă, iar efectul se produce atât
asupra secreţiei acide gastrice bazale, cât şi asupra celei stimulate.
Lansoprazolul se concentrează în celulele parietale şi devine activ în mediul acid al acestora, după care
reacţionează cu gruparea sulfhidril a ATP-azei H
+/K+-dependentă, provocând inhibarea activităţii
acestei enzime.
Efectul asupra secreției acide gastrice:
Lansoprazolul este un inhibitor specific al pompei de protoni de la nivelul celulelor parietale. O
singură doză orală de lansoprazol inhibă secreţia de acid gastric stimulată de pentagastrină cu
aproximativ 80%. După administrarea zilnică repetată timp de şapte zile se obţine inhibarea secreţiei
acide gastrice în proporţie de aproximativ 90%. Efectul este corespunzător secreţiei acide gastrice
bazale. O singură doză orală de lansoprazol 30 mg scade secreţia bazală cu aproximativ 70% şi, în
consecință, simptomele pacienţilor sunt ameliorate încă de la prima doză. După opt zile de
administrare repetată, secreţia bazală este redusă cu aproximativ 85%. O ameliorare rapidă a
simptomelor se obţine prin administrarea zilnică a unei capsule (30 mg), majoritatea pacienţilor cu
ulcer duodenal vindecându-se în decurs de 2 săptămâni, iar pacienţii cu ulcer gastric şi esofagită de
reflux în decurs de 4 săptămâni de tratament. Prin scăderea acidităţii gastrice, lansoprazolul creează un
mediu în care antibioticele adecvate pot fi eficace împotriva H. pylori.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei crește, ca
reacție la secreția scăzută de acid. Valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA cresc și ca urmare a
acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice ale CgA poate interfera cu
investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
9
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie
întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals crescute ca
urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de referință.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Lansoprazolul este un amestec racemic format din doi enantiomeri activi care sunt biotransformaţi în
forma activă în mediul acid de la nivelul celulelor parietale. Deoarece lansoprazolul este rapid
inactivat de către acidul gastric, se administrează pe cale orală sub formă(e) filmată(e)
enterosolubilă(e) pentru absorbţie sistemică.
Absorbţie și distribuție
Lansoprazolul prezintă biodisponibilitate crescută (80-90%) după administrarea unei singure doze.
Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în decurs de 1,5 - 2,0 ore. Ingestia alimentelor întârzie
absorbţia lansoprazolului şi scade biodisponibilitatea cu aproximativ 50%. Legarea de proteinele
plasmatice este de 97%.
Metabolism și eliminare
Lansoprazolul este metabolizat în cantitate mare la nivel hepatic, iar metaboliţii sunt excretaţi atât pe
cale renală, cât şi pe cale biliară. Metabolizarea lansoprazolului este, în principal, catalizată de
izoenzima CYP 2C19. Izoenzima CYP 3A4 contribuie, de asemenea, la metabolizare. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este cuprins între 1 - 2 ore în urma administrării unei doze unice
sau a unor doze repetate la subiecţi sănătoşi. Nu există dovezi privind acumularea în urma
administrării unor doze repetate la subiecţi sănătoşi. Derivaţii sulfonă, sulfură şi 5-hidroxi- ai
lansoprazolului au fost identificați în plasmă. Aceşti metaboliţi prezintă activitate antisecretoare
scăzută sau absentă.
Un studiu efectuat cu lansoprazol marcat radioactiv cu izotopul
14C a indicat faptul că aproximativ o
treime din substanţa administrată, marcată radioactiv, a fost excretată în urină şi două treimi în
materiile fecale.
Farmacocinetica la vârstnici
Clearance-ul lansoprazolului este scăzut la vârstnici, cu o creştere a timpului de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare de aproximativ 50% până la 100%. Concentraţiile plasmatice maxime nu au
fost crescute la vârstnici.
Farmacocinetica la copii şi adolescenţi
Evaluarea farmacocinetică la copii cu vârsta cuprinsă între 1 -17 ani a arătat o expunere similară
comparativ cu adulţii la doze de 15 mg pentru copii sub 30 kg şi la doze de 30 mg pentru copii peste
30 kg. Investigarea unei doze de 17 mg/m
2 suprafaţă corporală sau 1 mg/kg greutate corporală, a dus
de asemenea, la o expunere la lansoprazol a copiilor cu vârsta cuprinsă între 2-3 luni până la un an,
comparabilă cu adulţii.
O expunere mai mare la lansoprazol în comparaţie cu adulţii a fost observată la copii cu vârsta de sub
2-3 luni cu ambele doze de 1,0 mg/kg şi 0,5 mg/kg greutate corporală administrate în doză unică.
Farmacocinetica în insuficiența hepatică
Expunerea la lansoprazol este de două ori mai mare la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi mult
mai mare la pacienţii cu insuficienţă hepatică moderată și severă.
Metabolizatori cu activitate enzimatică lentă ai CYP 2C19
Izoenzima CYP 2C19 este supusă polimorfismului genetic iar 2-6% din populaţie, reprezentând
metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă, este homozigotă pentru o alelă a izoenzimei CYP 2C19
mutantă şi, din acest motiv, nu prezintă o enzimă funcţională CYP 2C19. Expunerea la lansoprazol
este de câteva ori mai mare în cazul metabolizatorilor cu activitate enzimatică lentă comparativ cu
metabolizatorii cu activitate enzimatică extensivă (MR).
10
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, toxicitatea asupra funcţiei
de reproducere sau genotoxicitatea.
În două studii privind carcinogenicitatea efectuate la şobolan, lansoprazolul a determinat, în funcţie de
doză, hiperplazia celulelor ECL de la nivel gastric şi tumori carcinoide cu celule ECL asociate cu
hipergastrinemie, ca urmare a inhibării secreţiei acide.
S-a observat, de asemenea, metaplazie intestinală, precum şi hiperplazia celulelor Leydig şi tumori
benigne cu celulele Leydig. După 18 luni de tratament a fost observată atrofia retiniană. Această
modificare nu a fost observată la maimuţă, câine sau şoarece.
În studiile de carcinogenitate efectuate la şoarece, au fost observate, în mod dependent de doză,
hiperplazia celulelor ECL gastrice, precum şi tumori hepatice şi adenoame ale rete testis.
Relevanţa clinică a acestor date nu este cunoscută.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sfere de zahăr
Hipromeloză 3 cPs
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil (1:1) dispersie 30%
Macrogol 300
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Galben de chinolină (E 104) pentru concentratia de 15 mg
Oxid galben de fer (E 172) pentru concentratia de 15 mg
Azorubină (E 122) pentru concentratia de 30 mg
Indigo carmin (E132) pentru concentratia de 30 mg
Gelatină
Cerneală de inscripţionare (Opacode S-1-277002 Black)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al-PVC-PA/Al
a câte 7 capsule gastrorezistente.
11
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
RANBAXY (U.K.) LIMITED
Hyde Park Hayes 3, 11 Millington Road, 5th Floor
Hayes UB3 4AZ, Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Levant 15 mg capsule gastrorezistente
9554/2016/01
Levant 30 mg capsule gastrorezistente
9555/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Iunie 2006
Data reînnoirii autorizaţiei – Decembrie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2016
