ANTINEVRALGIC P
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Antinevralgic P comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine acid acetilsalicilic 250 mg, paracetamol 150 mg şi cafeină anhidră 20 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 21,622 mg, p-hidroxibenzoat de propil (E 216), p-
hidroxibenzoat de etil (E 214).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate neacoperite de formă rotundă, plate, cu margini intacte, de culoare albă, având gravată pe
una dintre feţe litera “A”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic în
Dureri de intensitate uşoară până la moderată cu diferite localizări (cefalee, migrene, nevralgii,
dentalgii, mialgii, artralgii, dureri postoperatorii).
Stări febrile.
Dismenoree.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani
Doza recomadată este de 1-2 comprimate Antinevralgic P, de 2-3 ori pe zi, la nevoie, fără a depăşi
7 comprimate Antinevralgic P pe zi.
A nu se lua comprimatele la un interval mai mic de 4 ore.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani
Siguranţa şi eficacitatea Antinevralgic P la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani nu au fost evaluate.
Ca urmare, nu se recomandă să se administreze Antinevralgic P la copii şi adolescenţi cu vârsta sub
16 ani (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani)
Doza uzuală este de 1-2 comprimate Antinevralgic P, de 2-3 ori pe zi, la nevoie, fără a depăşi
5 comprimate de Antinevralgic P pe zi.
Din considerente medicale generale, este necesară precauţie la vârstnici, în special la persoanele cu
greutate corporală mică.
2
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Nu a fost evaluat efectul afecţiunilor hepatice sau renale asupra farmacocineticii medicamentului
Antinevralgic P.
Prin mecanismele de acţiune, acidul acetilsalicilic şi paracetamolul ar putea accentua insuficienţa renală
sau hepatică. De aceea, Antinevralgic P este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală
severe (vezi pct. 4.3) şi trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu forme uşoare sau moderate de
insuficienţă hepatică sau renală.
În caz de insuficienţă renală, se recomandă administrarea dozelor la interval de 8 ore.
Mod de administrare
Antinevralgic P nu trebuie utilizat în doze mari sau timp îndelungat fără recomandarea medicului.
Pentru a reduce intensitatea simptomelor gastro-intestinale, Antinevralgic P se poate administra după
mese.
Nu se recomandă administrarea Antinevralgic P înainte de culcare.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
La pacienţii la care atacurile de astm, urticarie sau rinită acută sunt accentuate de acidul acetilsalicilic
sau de alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, precum diclofenacul sau ibuprofenul.
La pacienţi cu ulcer gastric sau duodenal activ, sângerări sau perforaţii gastro-intestinale şi la
pacienţii cu antecedente de ulcer gastric sau duodenal.
Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, din cauza riscului de hemoliză (vezi pct. 4.8).
În ultimul trimestru de sarcină şi pe durata alăptării.
Hemofilie sau alte afecţiuni hemoragice.
Insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min).
Insuficienţă cardiacă severă.
Pacienţi cu mastocitoză preexistentă, la care utilizarea acidului acetilsalicilic poate induce reacţii de
hipersensibilitate severă (inclusiv şoc circulator cu hiperemie facială, hipotensiune arterială,
tahicardie şi vărsături).
Administrarea a mai mult de 15 mg metotrexat pe săptămână (vezi pct. 4.5).
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generale
La pacienţii cu astm bronşic, afecţiuni alergice, insuficienţă renală sau hepatică uşoară sau moderată şi la
pacienţii care prezintă risc de deshidratare (de exemplu determinată de stări de greaţă, diaree, înainte sau
după o intervenţie chirurgicală), administrarea Antinevralgic P trebuie efectuată cu prudenţă.
Riscul de supradozaj este mai pronunţat la pacienţii cu boală hepatică etanolică non-cirotică.
În timpul tratamentului cu Antinevralgic P trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice.
Antinevralgic P nu trebuie utilizat împreună cu medicamente care conţin acid acetilsalicilic sau
paracetamol.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos).
3
Atenţionări privind administrarea în migrenă
Similar altor tratamente împotriva migrenelor acute, înainte de a trata o potenţială migrenă la pacienţii
care nu au fost diagnosticaţi anterior cu migrenă sau la cei care prezintă simptome atipice, trebuie avută
grijă pentru a exclude alte posibile afecţiuni neurologice potenţial grave.
Antinevralgic P nu trebuie utilizat de către pacienţii care prezintă vărsături în mai mult de 20% din crizele
de migrenă sau care necesită odihnă la pat în peste 50% din crize.
În cazul în care migrena nu se atenuează cu prima doză de 2 comprimate de Antinevralgic P, pacientul
trebuie să se adreseze unui medic.
Cefalee indusă medicamentos
Acest medicament nu trebuie utilizat de către pacienţii care, în decursul ultimelor 3 luni, au avut cefalee
mai mult de 10 zile pe lună. Aceşti pacienţi trebuie suspectaţi de cefalee atribuită folosirii excesive de
analgezice, iar tratamentul trebuie întrerupt. În plus, aceştia trebuie să se adreseze unui medic.
Infecţii
Antinevralgic P poate masca semnele şi simptomele unei infecţii, din cauza proprietăţilor sale
farmacodinamice.
Hipersensibilitate şi astm bronşic
La pacienţii cu astm bronşic şi alte afecţiuni alergice respiratorii, precum şi la cei cu hipersensibilitate la
medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, pot fi declanşate crize de astm bronşic şi alte reacţii
alergice de tip anafilactic.
Hemoragii gastro-intestinale şi ulcer gastro-duodenal
Pacienţii cu ulcer gastric sau duodenal activ sau în antecedente nu trebuie să ia acest medicament.
Se recomandă precauţie în caz de antecedente de hemoragii digestive de alte cauze.
Copii şi adolescenţi
Există o posibilă asociere între administrarea acidului acetilsalicilic şi apariţia sindromului Reye atunci
când medicamentul este administrat copiilor şi adolescenţilor. Sindromul Reye este o boală foarte rară
care afectează creierul şi ficatul şi care poate fi letală. Se recomandă precauţie în cazul administrării
Antinevralgic P la adolescenţi cu gripă, viroze respiratorii sau varicelă (din cauza riscului de apariţie a
sindromului Reye). Se recomandă evitarea administrării Antinevralgic P la adolescenţi cu boli febrile
acute, până la precizarea diagnosticului.
Antinevralgic P nu trebuie administrat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3).
Riscuri cardiovasculare şi cerebrovasculare
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi
în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic şi accident vascular cerebral). Datele existente sunt
insuficiente pentru a permite excluderea unui astfel de risc în cazul Antinevralgic P administrat în doză
zilnică de 1-7 comprimate.
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până
la moderată, este necesară precauţie (trebuie recomandat pacientului să se adreseze medicului) înainte de
începerea tratamentului, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie
lichidiană şi edeme.
Din cauza conţinutului în acid acetilsalicilic:
- Antinevralgic P trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu gută (dozele mici de AAS scad eliminarea
de acid uric), hipertensiune arterială necontrolată medicamentos şi diabet zaharat.
- Antinevralgic P poate determina o creştere a sângerării în timpul sau după o intervenţie chirurgicală
(incluzând intervenţii chirurgicale minore, de exemplu extracţii dentare), din cauza efectului
antiagregant plachetar al acidului acetilsalicilic, care persistă câteva zile.
- Antinevralgic P nu trebuie administrat împreună cu un anticoagulant sau cu alte medicamente care
inhibă agregarea plachetară fără supravegherea medicului (vezi pct. 4.5). Pacienţii cu tulburări de
4
hemostază trebuie monitorizaţi cu atenţie. Trebuie luate măsuri de precauţie în caz de metroragie sau
menoragie.
- Administrarea Antinevralgic P trebuie întreruptă imediat, dacă apar sângerări sau ulceraţii
gastro-intestinale la pacienţii trataţi cu acest medicament. Sângerări, ulceraţii sau perforaţii
gastro-intestinale, care pot fi letale, au fost raportate în cazul tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene
(AINS) şi pot apărea oricând pe parcursul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau
antecedente de reacţii adverse gastro-intestinale grave. În general, acestea au consecinţe mai grave la
persoanele în vârstă. Riscul de sângerare gastro-intestinală poate fi crescut în cazul administrării
concomitente de alcool etilic, corticosteroizi, medicamente anticoagulante cum este warfarina,
inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei şi AINS (vezi pct. 4.5). Pentru a reduce intensitatea
simptomelor gastro-intestinale, Antinevralgic P se poate administra după mese.
- Antinevralgic P poate precipita episoadele de bronhospasm şi poate provoca exacerbări ale astmului
bronşic (aşa numita intoleranţă la analgezice/astm indus de analgezice) sau apariţia altor reacţii de
hipersensibilitate. Factorii de risc sunt astmul bronşic, rinitele alergice sezoniere, polipii nazali, boala
pulmonară obstructivă cronică sau infecţia cronică a tractului respirator (în special dacă este asociată
cu simptome alergice de tipul rinitei), prezente. Acest lucru este valabil şi pentru pacienţii cu reacţii
alergice (de exemplu reacţii cutanate, mâncărime, urticarie) la alte medicamente. Se recomandă
precauţii speciale în cazul acestor pacienţi (posibilitate de intervenţie rapidă).
- Acidul acetilsalicilic poate interfera cu testele funcţiei tiroidiene, determinând rezultate fals scăzute
ale concentraţiilor de tiroxină (T4) sau tri-iodotironină (T3) (vezi pct. 4.5). Este necesară prudenţă în
cazul administrării la pacienţii cu hipertiroidie.
- Asocierea levotiroxinei cu salicilaţi trebuie evitată. De asemenea nu este recomandată asocierea
levotiroxinei cu cafeina (vezi mai jos „Din cauza conţinutului în cafeină” şi la pct. 4.5).
- Alcoolul etilic poate creşte riscul de leziuni gastro-intestinale atunci când este consumat în timpul
tratamentului cu AAS. Prin urmare, se impun precauţii în cazul consumului concomitent de băuturi
alcoolice sau asocierii cu medicamente care conţin alcool etilic (vezi pct. 4.5).
Pentru doze de acid acetilsalicilic ≥ 500 mg/zi:
Există dovezi referitoare la faptul că medicamentele care inhibă sinteza ciclooxigenazei şi a
prostaglandinelor pot determina tulburări ale fertilităţii feminine prin afectarea ovulaţiei. Acest efect este
reversibil la întreruperea tratamentului.
Din cauza conţinutului în paracetamol:
- Antinevralgic P trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu insuficienţă renală sau hepatică sau la
persoanele dependente de alcool etilic.
-
Antinevralgic P trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu sensibilitate preexistentă la acid
acetilsalicilic şi/sau la AINS, deoarece poate apărea bronhospasm.
- Hepatotoxicitatea poate apărea chiar şi la doze terapeutice de paracetamol, după un tratament de
scurtă durată şi la pacienţi fără leziuni hepatice preexistente (vezi pct. 4.8).
- Au fost raportate reacţii adverse cutanate severe:
La utilizarea de Antinevralgic P, au fost raportate reacţii cutanate care pun în pericol viaţa: sindromul
Stevens–Johnson (SSJ) şi necroliza epidermică toxică (NET). Pacienţii trebuie informaţi despre
semne şi simptome şi supravegheaţi cu atenţie pentru apariţia reacţiilor cutanate. Dacă apar simptome
sau semne de SSJ sau NET (de exemplu erupţie cutanată progresivă, adesea cu vezicule sau cu leziuni
mucoase), pacienţii trebuie să oprească imediat tratamentul cu Antinevralgic P şi să se adreseze unui
medic.
Din cauza conţinutului în cafeină:
- Antinevralgic P trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu gută, hipertiroidism şi aritmie.
- Pacientul trebuie să limiteze utilizarea produselor care conţin cafeină în timpul tratamentului cu
Antinevralgic P, deoarece excesul de cafeină poate determina nervozitate, iritabilitate, insomnie şi
ocazional palpitaţii. Nu se recomandă administrarea Antinevralgic P înainte de culcare (vezi pct. 4.2).
- Asocierea levotiroxinei trebuie evitată (vezi pct. 4.5).
Excipienţi:
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază
(Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
5
Acest medicament conţine p-hidroxibenzoat de propil (E 216) şi p-hidroxibenzoat de etil (E 214), care pot
provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente și alte tipuri de interacțiuni
Interacţiunile medicamentoase cu alte substanţe, care pot fi provocate de fiecare componentă în parte,
sunt binecunoscute şi nu există nicio indicaţie că acestea s-ar putea schimba prin utilizarea combinată.
Nu există interacţiuni relevante din punctul de vedere al siguranţei între acidul acetilsalicilic şi
paracetamol.
Acid acetilsalicilic (AAS)
Administrarea
concomitentă de acid
acetilsalicilic şi Efect posibil:
Medicamente asociate cu
risc de sângerare Există un risc crescut de hemoragie, din cauza potenţialului efect aditiv.
Administrarea concomitentă a medicamentelor asociate cu risc de hemoragie
trebuie efectuată cu prudenţă.
Alte medicamente
antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS) Există un risc crescut de ulcere şi hemoragii gastro-intestinale, din cauza
efectelor sinergice.
Dacă este necesară utilizarea concomitentă, atunci când este cazul, trebuie
avută în vedere protecţia gastrică pentru profilaxia leziunilor
gastro-intestinale induse de AINS (vezi pct. 4.4).
Corticosteroizi Există un risc crescut de ulcere sau hemoragii gastro-intestinale, din cauza
efectelor sinergice. Se recomandă să se aibă în vedere protecţia gastrică la
pacienţii care utilizează AAS şi corticosteroizi, în special la persoanele în
vârstă (vezi pct. 4.4).
Medicamente
anticoagulante orale (de
exemplu derivaţii
cumarinici) AAS poate creşte efectul anticoagulant. Trebuie efectuată monitorizarea
clinică şi de laborator a timpului de sângerare şi a timpului de protrombină
(vezi pct. 4.4).
Trombolitice (de exemplu
streptokinază) Există un risc crescut de sângerare. În mod special, tratamentul cu AAS nu
trebuie început la mai puţin de 24 de ore după tratamentul cu alteplază la
pacienţii cu accident vascular cerebral acut. În consecinţă, nu se recomandă
utilizarea concomitentă (vezi pct. 4.4).
Heparină Există un risc crescut de sângerare. Trebuie efectuată monitorizarea clinică şi
de laborator a timpului de sângerare (vezi pct. 4.4).
Antiagregante plachetare
(ticlopidină, clopidogrel,
cilostazol) Există un risc crescut de sângerare. Trebuie efectuată monitorizarea clinică şi
de laborator a timpului de sângerare (vezi pct. 4.4).
Inhibitori selectivi ai
recaptării serotoninei
(ISRS) Pot afecta coagularea sau funcţia plachetelor atunci când se utilizează
concomitent cu AAS, în general determinând creştere a riscului de sângerare,
în special de sângerare gastro-intestinală. Prin urmare, trebuie evitată
utilizarea concomitentă.
Fenitoină Salicilaţii scad legarea fenitoinei de albumina plasmatică. Acest fapt
determină creşterea concentraţiei plasmatice a formei libere de fenitoină;
concentraţia plasmatică a fenitoinei trebuie atent monitorizată.
Acid acetilsalicilic (AAS)
Antagonişti ai
aldosteronului
(spironolactonă,
canrenoat) AAS poate să scadă activitatea acestora din cauza inhibării excreţiei sodiului
urinar; tensiunea arterială trebuie atent monitorizată.
6
Acid acetilsalicilic (AAS)
Diuretice de ansă (de
exemplu furosemidă) AAS poate să scadă activitatea acestora, din cauza competiţiei şi inhibării
prostaglandinelor urinare. Medicamentele AINS pot determina insuficienţă
renală acută, în special la pacienţii deshidrataţi. Dacă un diuretic este
administrat concomitent cu AAS, este necesar să se asigure pacientului o
hidratare adecvată şi să se monitorizeze funcţia renală și tensiunea arterială,
în special la începutul tratamentului cu diuretice.
Medicamente
antihipertensive
(inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei,
antagonişti ai receptorilor
pentru angiotensina II,
blocante ale canalelor de
calciu) AAS poate să scadă activitatea acestora, din cauza competiţiei şi inhibării
prostaglandinelor urinare. Această asociere poate determina insuficienţă
renală acută în cazul pacienţilor în vârstă sau deshidrataţi. Se recomandă
monitorizarea atentă a tensiunii arteriale și a funcţiei renale la începutul
tratamentului, iar pacientul trebuie hidratat în mod regulat. În caz de asociere
cu verapamil, trebuie monitorizat cu atenţie și timpul de sângerare.
Medicamente uricozurice
(de exemplu probenecid,
sulfinpirazonă) AAS antagonizează efectul uricozuric. Din cauza inhibării resorbţiei tubulare,
determină concentraţii plasmatice mari ale AAS.
Metamizol Metamizolul poate reduce efectul acidului acetilsalicilic asupra agregării
plachetare atunci când medicamente conţinând cele două substanţe sunt
administrate concomitent.
Acetazolamidă Se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă de salicilaţi şi
acetazolamidă, deoarece există un risc crescut de acidoză metabolică.
Levotiroxină Salicilaţii, în special la doze mai mari de 2,0 g/zi, pot să inhibe legarea
hormonilor tiroidieni de proteinele transportoare şi, prin aceasta, să conducă
la o creştere iniţială tranzitorie a hormonilor tiroidieni liberi, urmată de o
scădere globală a concentraţiilor totale de hormoni tiroidieni. Trebuie
monitorizate concentraţiile de hormoni tiroidieni (vezi pct. 4.4).
Acid valproic Administrarea concomitentă a salicilaţilor şi a acidului valproic poate să ducă
la scăderea legării acidului valproic de proteine şi la inhibarea metabolizării
acidului valproic, ceea ce duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale
acidului valproic total şi liber.
Vaccinare împotriva
varicelei Se recomandă să nu se administreze salicilaţi pacienţilor timp de şase
săptămâni după vaccinarea împotriva varicelei. La administrarea salicilaţilor
în timpul infecţiilor cu virusul varicelei, au apărut cazuri de sindrom Reye.
Tenofovir Administrarea concomitentă a tenofovir disoproxil fumaratului şi a
antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) poate creşte riscul de insuficienţă
renală.
Alcool etilic Alcoolul etilic poate creşte riscul de leziuni gastro-intestinale, atunci când se
utilizează împreună cu AAS. Există un risc crescut de sângerare gastro-
intestinală; această asociere trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Ibuprofen Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor
mici de AAS asupra agregării plachetare atunci când se administrează
concomitent (vezi pct. 5.1).
Cu toate acestea, limitările acestor date şi incertitudinile privind extrapolarea
datelor ex vivo la situaţii clinice presupun faptul că nu pot fi emise concluzii
certe în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi nu este considerată
probabilă apariţia unui efect clinic relevant în cazul utilizării ocazionale a
ibuprofenului.
7
Acid acetilsalicilic (AAS)
Metotrexat AAS, similar medicamentelor AINS, scade secreţia tubulară a metotrexatului
mărind concentraţiile plasmatice ale acestuia şi, prin urmare, toxicitatea. În
consecinţă, este contraindicată utilizarea concomitentă a medicamentelor
AINS la pacienţii trataţi cu doze mari de metotrexat (vezi pct. 4.3). Trebuie
avut în vedere riscul unor interacţiuni între metotrexat şi medicamentele
AINS la pacienţii care utilizează doze mici de metotrexat
(≤ 15 mg/săptămână), în special cei cu funcţie renală alterată. Dacă este
necesar tratamentul asociat, trebuie monitorizate hemograma completă,
funcţia hepatică şi cea renală, în special în timpul primelor zile de tratament.
Sulfoniluree şi insulină AAS creşte efectul lor de scădere a glicemiei. De aceea, poate fi necesară
scăderea dozei medicamentului antidiabetic în cazul în care sunt utilizate
doze mari de salicilaţi. Se recomandă creşterea numărului de controale ale
glicemiei.
Paracetamol
Administrarea
concomitentă de
paracetamol şi Efect posibil:
Inductori ai enzimelor
hepatice sau medicamente
cu potenţial hepatotoxic Riscul de apariţie a toxicităţii paracetamolului poate creşte la pacienţii trataţi
cu alte medicamente cu potenţial hepatotoxic sau cu medicamente inductoare
ale enzimelor microzomiale hepatice, cum sunt anumite medicamente
antiepileptice (cum sunt fenobarbitalul, fenitoina, carbamazepina,
topiramatul), rifampicina, izoniazida, cloramfenicolul, medicamente
hipnotice şi alcoolul etilic. Pacienţii cu antecedente de abuz de alcool
prezintă un risc special de leziuni hepatice. În timpul tratamentului cu
Antinevralgic P trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice.
Inducerea metabolizării determină creşterea producţiei de metabolit oxidativ
hepatotoxic al paracetamolului. Hepatotoxicitatea va apărea în cazul în care
producţia acestui metabolit depăşeşte capacitatea normală de legare a
glutationului.
Deoarece paracetamolul poate determina hepatotoxicitate în cazul
monoterapiei, chiar şi în doze terapeutice, în tratament de scurtă durată şi la
pacienţi fără afecţiuni hepatice preexistente (vezi pct. 4.4), trebuie
monitorizată funcţia hepatică. Nu se recomandă utilizarea concomitentă.
Cloramfenicol Paracetamolul poate creşte riscul unor concentraţii crescute de cloramfenicol
în plasmă. Nu se recomandă utilizarea concomitentă.
Flucloxacilină Administrarea concomitentă de flucloxacilină şi paracetamol poate determina
acidoză metabolică, în special la pacienţii cu factori de risc de depleţie a
glutationului, cum sunt sepsisul, malnutriţia sau etilismul cronic.
Zidovudină Paracetamolul poate creşte tendinţa de apariţie a neutropeniei, prin urmare
trebuie efectuată monitorizarea hematologică. Nu se recomandă utilizarea
concomitentă decât dacă este monitorizată de medic.
Probenecid Scade clearance-ul paracetamolului, astfel încât dozele de paracetamol
trebuie scăzute când acesta este utilizat concomitent cu probenecid. Nu se
recomandă utilizarea concomitentă.
Medicamente
anticoagulante orale Paracetamolul creşte riscul de sângerare la pacienţii trataţi cu warfarină sau
cu alte antivitamine K. Pacienţii trataţi cu paracetamol şi antivitamine K
trebuie monitorizaţi pentru menţinerea unei coagulări adecvate şi apariţia
complicaţiilor legate de sângerări. Utilizarea repetată a paracetamolului timp
de peste o săptămână creşte efectele anticoagulantului. Dozele sporadice de
paracetamol nu au un efect semnificativ.
8
Paracetamol
Administrarea
concomitentă de
paracetamol şi Efect posibil:
Propantelină sau alte
substanţe care duc la
încetinirea procesului de
golire gastrică Aceste medicamente întârzie absorbţia paracetamolului; ameliorarea rapidă a
durerii poate fi amânată şi scăzută.
Metoclopramidă sau alte
medicamente care duc la
accelerarea procesului de
golire gastrică Aceste medicamente accelerează absorbţia paracetamolului, cu creşterea
eficacităţii şi vitezei de instalare a analgeziei.
Colestiramină Scade absorbţia paracetamolului; în consecinţă, colestiramina nu trebuie
administrată la mai puţin de 1 oră de la administrarea paracetamolului, dacă
se doreşte obţinerea unei analgezii maxime.
Cafeină
Administrarea
concomitentă de cafeinăşi Efect posibil:
Medicamente cu acţiune
sedativă (de exemplu
benzodiazepine,
barbiturice,
antihistaminice etc.) Utilizarea concomitentă antagonizează efectul sedativ/hipnotic al acestora.
Antagonizează efectele anticonvulsivante ale barbituricelor. Prin urmare, nu
se recomandă utilizarea concomitentă. Dacă este necesar, administrarea poate
fi mai utilă dimineaţa.
Litiu Cafeina creşte clearance-ul renal al litiului. Oprirea admistrării cafeinei creşte
concentraţia plasmatică a litiului; prin urmare, când este oprită administrarea
de cafeină poate fi necesară scăderea dozei de litiu.
Disulfiram Pacienţii alcoolici aflaţi în perioada de convalescenţă, trataţi cu disulfiram,
trebuie avertizaţi să evite utilizarea cafeinei pentru a evita riscul de înrăutăţire
a sindromului de abstinenţă la alcool, din cauza stimulării cardiovasculare și
cerebrale induse de cafeină. Disulfiramul scade metabolizarea cafeinei la
nivelul ficatului.
Substanţe de tipul
efedrinei Administrarea concomitentă a acestora are un potenţial crescut de
dependenţă. În consecinţă, nu se recomandă utilizarea concomitentă.
Simpatomimetice sau
levotiroxină Administrarea concomitentă a acestora are un efect crescut de apariţie a
tahicardiei, din cauza efectelor sinergice. În consecinţă, nu se recomandă
utilizarea concomitentă.
Teofilină Utilizarea concomitentă scade eliminarea teofilinei; în consecinţă, îi poate
potenţa efectele farmacodinamice şi toxice.
Medicamente
antibacteriene de tipul
chinolonelor
(ciprofloxacină,
enoxacină şi acid
pipemidic), terbinafină,
cimetidină, fluvoxamină
şi contraceptive orale Creşte timpul de înjumătăţire plasmatică a cafeinei, din cauza inhibării căii
citocromului hepatic P 450; prin urmare, pacienţii cu afecţiuni hepatice,
aritmii cardiace sau epilepsie latentă trebuie să evite cafeina.
Nicotină, fenitoină și
fenilpropanolamină Scad timpul de înjumătăţire prin eliminare a cafeinei.
Clozapină Cafeina creşte concentraţiile plasmatice de clozapină, din cauza interacţiunii
probabile prin intermediul mecanismelor farmacocinetic și farmacodinamic.
Trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale clozapinei. În consecinţă,
nu se recomandă utilizarea concomitentă.
Interacţiuni cu testele de laborator
- Dozele mari de AAS pot afecta rezultatele unor teste clinico-chimice de laborator.
9
- Administrarea de paracetamol poate afecta rezultatele concentraţiei serice ale acidului uric la
utilizarea metodei cu acid fosfotungstic și glicemia la utilizarea metodei bazate pe glucozo-
oxidază/peroxidază.
- Cafeina antagonizează efectele dipiridamolului asupra fluxului sanguin miocardic, interferând astfel
cu rezultatele testului de stress cu dipiridamol. Se recomandă ca ingestia de cafeină să fie întreruptă
cu 8 până la 12 ore înainte de test.
Asocierea cu alte antiinflamatoare nesteroidiene prezintă risc nefrotoxic şi hemoragic crescut.
Asocierea cu anticoagulantele orale creşte riscul accidentelor hemoragice.
În cazul asocierii cu sulfamidele antidiabetice, creşte efectul acestora, cu posibilitatea apariţiei
accidentelor hipoglicemice.
Efectul antihipertensiv al beta-blocantelor sau al diureticelor poate fi scăzut.
De asemenea, a fost semnalată creşterea toxicităţii litiului.
Asocierea cu medicamente uricozurice este urmată de scăderea activităţii acestora.
Se va evita administrarea concomitentă cu corticosteroizi, din cauza riscului crescut de reacţii adverse, în
special la nivel gastro-intestinal.
Asocierea cu medicamente inductoare enzimatic (fenobarbital) şi abuzul de băuturi alcoolice creşte, de
asemenea, riscul accidentelor hepatotoxice.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Antinevralgic P nu trebuie administrat în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, cu
excepţia cazului în care este absolut necesar. Antinevralgic P este contraindicat în ultimul trimestru de
sarcină (vezi pct. 4.3).
Acid acetilsalicilic
Din cauza prezenţei acidului acetilsalicilic în Antinevralgic P, utilizarea acestuia este contraindicată în al
3-lea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3).
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului.
Datele din studii epidemiologice indică un risc crescut de avort, de malformaţii cardiace şi de
gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în stadiile incipiente ale sarcinii.
Se consideră că riscul creşte corelat cu doza şi cu durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că
administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor determină o pierdere crescută pre- şi post-
implantare și mortalitate embrio-fetală. În plus, au fost raportate incidenţe crescute ale unor malformaţii
diferite, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei
prostaglandinelor în perioada organogenezei. Nu trebuie administrat acid acetilsalicilic în timpul primului
şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Dacă este
administrat acid acetilsalicilic unei femei care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi al
celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza şi durata tratamentului trebuie să fie cât mai mici posibil.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot avea
următoarele efecte:
- asupra fătului: toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară); difuncţii renale, care pot evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios;
- asupra mamei şi nou-născutului: la sfârşitul sarcinii, posibilă prelungire a timpului de sângerare şi
efect antiagregant care poate apărea chiar și la doze foarte mici; inhibare a contracţiilor uterine, care
duce la amânarea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, acidul acetilsalicilic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.
10
Paracetamol
Studii epidemiologice arată că, în condiţii terapeutice normale, paracetamolul poate fi administrat în
timpul sarcinii. Cu toate acestea, trebuie utilizat numai după o evaluare atentă a beneficiilor în raport cu
riscul.
Cafeină
Femeilor gravide li se recomandă limitarea la minimum a ingestiei de cafeină, întrucât datele disponibile
privind efectul cafeinei asupra fătului uman sugerează un potenţial risc.
Nu sunt disponibile date adecvate privind utilizarea medicamentului Antinevralgic P de către femeile
gravide. Nu au fost efectuate studii la animale cu combinaţia de acid acetilsalicilic, paracetamol și cafeină
(vezi pct. 5.3).
Alăptarea
Acidul acetilsalicilic, paracetamolul şi cafeina se excretă în lapte, la om. Comportamentul sugarului este
influenţat de conţinutul de cafeină (excitare, insomnie). Din cauza prezenţei salicilatului, la sugari există,
de asemenea, un potenţial de reacţii adverse asupra funcţiei plachetare (poate determina sângerare), deşi
nu a fost raportată nicio astfel de reacţie adversă. De asemenea, există un risc posibil de apariţie a
sindromului Reye la sugari, legat de administrarea acidului acetilsalicilic.
Prin urmare, nu se recomandă Antinevralgic P în timpul alăptării.
Fertilitatea
Există dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot determina
tulburări de fertilitate a femeilor, prin efect asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la oprirea
tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Dacă pacientul
manifestă reacţii adverse, precum ameţeală sau somnolenţă, nu trebuie să conducă vehicule sau să
folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Multe dintre următoarele reacţii adverse depind în mod evident de doză şi diferă de la o persoană la alta.
Reacţii adverse raportate în asociere cu tratamentul cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS) au fost edemul, hipertensiunea arterială și insuficienţa cardiacă.
Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi
în tratament de lungă durată), se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic şi accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Antinevralgic P este un medicament relativ bine suportat în tratamente de scurtă durată. Utilizarea
îndelungată creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.
În continuare, reacţiile adverse ale acidului acetilsalicilic, paracetamolului şi cafeinei sunt prezentate pe
categorii conform clasificării MedDRA şi în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente
(≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare
(< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):
Acid acetilsalicilic:
Tulburări hematologice şi limfatice:
Epistaxis, gingivoragii, hemoragie cutanată spontană, risc crescut de hemoragii intraoperatorii şi
postoperatorii.
Cu frecvenţă necunoscută:
11
- trombocitopenie;
- pancitopenie;
- bicitopenie;
- insuficienţă a măduvei hematopoietice;
- agranulocitoză;
- neutropenie;
- leucopenie;
- anemie aplastică;
- anemie hemolitică la pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază (pct. 4.3).
Tulburări ale sistemului imunitar:
De tip anafilactic, manifestate prin reacţii cutanate, mai ales urticarie, angioedem, dispnee, crize de astm
bronşic.
Tulburări ale sistemului nervos:
Administrarea în doze mari provoacă cefalee, ameţeli, tinitus, somnolenţă sau excitaţie, confuzie.
Cu frecvenţă necunoscută: hemoragie intracraniană, care poate fi letală, în special la vârstnici.
Tulburări vasculare:
Cu frecvenţă necunoscută: hemoragie care poate fi letală, vasculită, inclusiv purpură Henoch-Schönlein.
Tulburări cardiace:
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Kounis în contextul unei reacţii de hipersensibilitate provocată de
acidul acetilsalicilic.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Cu frecvenţă necunoscută: edem pulmonar non-cardiogen în cazul utilizării cronice şi în contextul unei
reacţii de hipersensibilitate provocată de acidul acetilsalicilic.
Tulburări gastrointestinale:
Greaţă, vărsături, pirozis, dureri abdominale, hemoragii digestive acute, grave sau oculte şi ulceraţii
gastro-intestinale (în cazul administrării orale timp îndelungat).
Cu frecvenţă necunoscută:
pancreatită acută, în contextul unei reacţii de hipersensibilitate provocată de acidul acetilsalicilic;
tulburări ale tractului gastro-intestinal superior: esofagită, duodenită erozivă, gastrită erozivă, ulceraţii
esofagiene, perforaţii;
tulburări ale tractului gastro-intestinal inferior: ulcere la nivelul intestinului subţire (jejun şi ileon) şi
gros (colon şi rect), colită şi perforaţie intestinală.
Aceste reacţii adverse pot fi sau nu asociate cu hemoragie şi pot apărea la orice doză de acid
acetilsalicilic, la pacienții cu sau fără simptome de avertizare sau evenimente gastro-intestinale grave în
antecedente.
Tulburări hepatobiliare:
Cu frecvenţă necunoscută: creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor şi fosfatazei
alcaline, lezare hepatică, mai ales de tip hepatocelular, hepatită cronică
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Cu frecvenţă necunoscută: erupţii medicamentoase fixe.
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Tratamentul prelungit poate determina nefrită interstiţială şi necroză papilară.
Cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală.
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului:
Cu frecvenţă necunoscută: hematospermie.
12
Paracetamol:
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: trombocitopenie (în general asimptomatică, rar sângerări sau hematoame, scaune negre și
moi, sânge în urină şi fecale, pete cutanate roşii), neutropenie, leucopenie, pancitopenie.
Cu frecvenţă necunoscută: agranulocitoză (faringită și febră, neaşteptat), anemie hemolitică (la pacienţii
cu deficit cunoscut de glucozo-6 fosfatdehidrogenază).
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii de hipersensibilitate de tipul angioedemului, dispnee, bronhospasm, transpiraţii, greaţă,
scăderea tensiunii arteriale până la stare de şoc.
5-10% din pacienţii cu astm bronşic indus de acid acetilsalicilic pot prezenta aceleaşi manifestări şi în
cazul administrării de paracetamol (astm bronşic indus de medicamente analgezice).
Cu frecvenţă necunoscută: şoc anafilactic, angioedem.
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Kounis.
Tulburări respiratorii toracice şi mediastinale
Rezultatele unui studiu caz-control au sugerat că utilizarea frecventă (zilnică sau săptămânală) a
paracetamolului poate fi asociată cu apariţia simptomelor de astm bronşic, dar aceasta nu contraindică
utilizarea acestuia în dozele recomandate, chiar la pacienţii cu astm bronşic diagnosticat.
Cu frecvenţă necunoscută: bronhospasm (vezi pct. 4.4).
Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită, afectare hepatică (icter conjunctival sau tegumentar).
Cu frecvenţă necunoscută: citoliză hepatică, care poate conduce la insuficienţă hepatică acută.
Tulburări renale și ale căilor urinare
Rare: creştere a creatininemiei (în special secundar sindromului hepato-renal), colică renală (algie
lombară puternică, apărută brusc), insuficienţă renală (oligo-anurie).
La doze mari şi în caz de tratament prelungit, paracetamolul poate produce afectarea funcţiei renale până
la insuficienţă renală cronică (nefropatie caracteristică analgezicelor), în special la persoane cu disfuncţie
renală preexistentă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: eritem, urticarie, dermatită, reacţii de hipersensibilitate (erupţie cutanată tranzitorie,
parestezie, prurit)
Cu frecvenţă necunoscută: reacții adverse cutanate precum necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-
Johnson, pustuloză exantematoasă acută generalizată, erupţie medicamentosă fixă (vezi pct. 4.4).
Cafeină:
La doze mari, poate să apară insomnie, nelinişte, palpitaţii şi disconfort epigastric.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Legat de acidul acetilsalicilic:
Edemul pulmonar non-cardiogen poate să apară în cazul supradozajului acut şi cronic cu acid
acetilsalicilic (vezi pct. 4.8).
13
Supradozajul cu salicilaţi, în special la copii mici, poate conduce la hipoglicemie severă şi intoxicaţie cu
potenţial letal.
Simptomele de intoxicaţie uşoară cu salicilat includ ameţeală, tinitus, surditate, transpiraţie, greaţă și
vărsături, cefalee și confuzie. Acestea apar la concentraţii plasmatice de 150 până la 300 micrograme/ml.
Aceste simptome pot fi controlate prin scăderea dozei sau prin oprirea tratamentului.
Intoxicaţiile mai grave se produc la concentraţii mai mari de 300 micrograme/ml. Simptomele de
supradozaj sever cuprind hiperventilaţie, febră, nelinişte, cetoză, alcaloză respiratorie şi acidoză
metabolică. Deprimarea SNC (sistemului nervos central) poate duce la comă. De asemenea, apare colaps
cardiovascular și insuficienţă respiratorie.
Tratamentul supradozajului sever:
Pacientul trebuie transferat la spital și trebuie să se ia imediat legătura cu secţia de toxicologie.
Atunci când pacientul este suspect că a ingerat peste 120 mg/kg de salicilat în ultima oră, i se
administrează oral doze repetate de cărbune activat.
Concentraţiile plasmatice trebuie măsurate la pacienţii care au ingerat peste 120 mg/kg de salicilat, cu
toate că gradul de severitate al intoxicaţiei nu poate fi determinat doar pe baza acestora. De asemenea,
trebuie luate în considerare caracteristicile clinice și biochimice.
La concentraţii plasmatice care depăşesc 500 micrograme/ml (350 micrograme/ml la copii sub 5 ani),
administrarea intravenoasă de hidrogenocarbonat de sodiu este eficientă pentru eliminarea salicilatului din
plasmă.
Când concentraţia plasmatică a salicilatului este mai mare de 700 micrograme/ml, sau mai mică la copii şi
la persoanele în vârstă, sau în caz de acidoză metabolică severă, metodele care pot fi alese sunt
hemodializa și hemoperfuzia.
Legat de paracetamol:
Semnele precoce de supradozaj (foarte frecvent greaţă, vărsături, anorexie, paloare, dureri abdominale,
letargie şi transpiraţie) se instalează, în general, în primele 24 de ore.
Supradozajul cu paracetamol provoacă citoliză hepatică, care poate duce la necroză completă şi
ireversibilă (insuficienţă hepatocelulară), acidoză metabolică, encefalopatie, comă şi deces. Mai puţin
frecvent, se dezvoltă necroză tubulară renală. La 12 până la 48 de ore după un supradozaj acut, pot apărea
valori crescute ale transaminazelor hepatice, ale lactat dehidrogenazei şi bilirubinei, cu o reducere a
valorilor protrombinei.
De asemenea, supradozajul cu paracetamol poate determina pancreatită, insuficienţă renală acută şi
pancitopenie.
Pacienţii sunt consideraţi expuşi la risc crescut de supradozaj când li se administrează medicamente care
au caracter inductor enzimatic, precum carbamazepina, fenitoina, fenobarbitalul, rifampicina şi
sunătoarea, sau care au antecedente de abuz de alcool sau au malnutriţie.
Tratamentul supradozajului:
Când pacientul este suspectat de ingestia a peste 150 mg/kg paracetamol în ultima oră, i se administrează
pe cale orală doze repetate de cărbune activat. Totuşi, dacă urmează să se administreze acetilcisteină sau
metionină pe cale orală, este mai bine să fie eliminat cărbunele activat din stomac, pentru a-l împiedica să
reducă absorbţia antidotului.
Antidoturi:
N-acetilcisteina trebuie administrată intravenos sau pe cale orală cât mai curând posibil după ingestie. Are
eficacitatea cea mai mare în primele 8 ore după ce s-a ingerat supradoza. Efectul antidotului se reduce
apoi în mod treptat. Cu toate acestea, s-a demonstrat că tratamentul luat până la 24 de ore după ingerare şi
ulterior rămâne benefic.
Metionina are cea mai mare eficacitate în primele 10 ore după ingestia supradozei de paracetamol.
Leziunile hepatice sunt mult mai frecvente și severe dacă tratamentul cu metionină este început la peste
10 ore de la ingerare.
Absorbţia pe cale orală poate fi redusă prin vărsături sau cărbune activat.
Legat de cafeină:
Simptomele obişnuite includ anxietate, nervozitate, nelinişte, insomnie, excitaţie, contracţii musculare,
stare de confuzie, convulsii. În cazul unei doze mari de cafeină apare şi hiperglicemie. Simptomele
14
cardiace includ tahicardia şi aritmia cardiacă. Simptomele sunt controlate prin reducerea sau oprirea
cafeinei.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice și antipiretice, acid salicilic și derivați, combinații, codul ATC:
N02BA51
Acidul acetilsalicilic are proprietăţi analgezice, antipiretice şi antiinflamatorii, în primul rând datorită
inhibării biosintezei de prostaglandine şi tromboxan din acidul arahidonic, prin acetilarea ireversibilă a
enzimelor ciclooxigenazei (COX).
În doze de 300 - 500 mg are efect analgezic și antipiretic moderat, iar în doze mai mari de 3 g pe zi are
efect antiinflamator. De asemenea, impiedică agregarea plachetară și prelungește timpul de sângerare.
Inhibarea funcțiilor plachetare se datorează inactivării ireversibile a ciclooxigenazei, cu blocarea
consecutivă a sintezei tromboxanului A
2. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul inhibă efectul
antiagregant plachetar al dozelor mici de acid acetilsalicilic, la administrare concomitentă. Într-un studiu,
s-a evidenţiat o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau agregării
plachetare, la administrarea unei singure doze de ibuprofen 400 mg în intervalul de 8 ore înainte de sau în
decurs de 30 de minute după administrarea unei doze de 81 mg acid acetilsalicilic cu eliberare imediată.
Totuşi, limitările acestor date şi incertitudinile privind extrapolarea datelor ex vivo la situaţii clinice
sugerează că nu poate fi emisă o concluzie certă cu privire la utilizarea regulată a ibuprofenului, iar un
efect clinic relevant este considerat improbabil la utilizarea ocazională a ibuprofenului.
Acidul acetilsalicilic inhibă contracțiile uterine. De asemenea, micșorează motilitatea intestinală şi
diminuează mişcarea apei şi electroliţilor către lumenul intestinal. Acest efect se explică prin scăderea
cantității de prostaglandine E şi F.
Paracetamolul are proprietăţi analgezice și antipiretice moderate, cu efect antiinflamator nesemnificativ.
Paracetamolul, spre deosebire de acidul acetilsalicilic, nu inhibă agregarea plachetară.
Mecanismul de acțiune nu este cunoscut pe deplin. Lipsa efectului antiinflamator pentru concentrații
realizate de dozele terapeutice este corelată cu acțiunea slabă de inhibare a ciclooxigenazei, atribuită
cantității mari de peroxizi din țesutul inflamat.
Cafeina este un alcaloid cu structură metilxantinică. Are proprietăți stimulante psihomotorii moderate,
stimulante respiratorii, inotrop pozitive, produce vasoconstricţie în teritoriul cerebral, stimulează secreția
gastrică, are efect diuretic slab și relaxează musculatura netedă bronşică. Mecanismul de acţiune al
cafeinei nu este bine cunoscut. Se presupune că inhibă fosfodiesteraza şi antagonizează acţiunile
adenozinei.
Adăugarea cafeinei creşte efectele antinociceptive ale acidului acetilsalicilic şi ale paracetamolului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Acidul acetilsalicilic se absoarbe relativ bine din tubul digestiv, disponibilitatea medie după administrarea
orală fiind de 68%. Acidul acetilsalicilic este în mică parte hidrolizat în mucoasa intestinală şi la primul
pasaj hepatic ajungând în sânge, în majoritate, sub formă nemodificată. Înainte de, în timpul şi după
absorbţie, acidul acetilsalicilic este transformat în acid salicilic, principalul său metabolit activ. Se leagă
în procent mare de proteinele plasmatice, în special de albumină. Traversează bariera feto-placentară şi
trece în laptele matern. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 1-1,5 ore de la administrare.
Pentru efectul analgezic, concetrația plasmatică este de 25-50 g salicilat/ml. Timpul de înjumătăţire
plasmatică este de 15-20 minute. Eliminarea are loc la nivel renal, atât sub formă de acid salicilic liber,
cât şi sub formă de metaboliţi conjugaţi.
Paracetamolul se absoarbe repede, dar variabil din tubul digestiv, cu o biodisponibilitate medie de 88%.
Realizează concentraţia plasmatică maximă la ½-1 oră de la administrarea orală. Se leagă în proporție
mică de proteinele plasmatice: 25% sau mai puțin, pentru dozele terapeutice. Traversează bariera feto-
placentară şi trece în laptele matern. Se metabolizează aproape în totalitate în ficat, în principal prin sulfo-
15
şi glucuronoconjugare. Timpul de înjumătățire plasmatică este în medie de 2 ore. Concentraţia plasmatică
maximă este de 5-20 g/ml și este atinsă în 0,5-2 ore. Concentrația plasmatică maximă se menţine la
această valoare timp de 1-3 ore. Durata de acţiune a efectului terapeutic: 3-4 ore. Eliminarea se face renal,
sub formă de metaboliţi; 3% din doză rămâne sub formă nemodificată.
Cafeina se absoarbe bine din intestin. Se distribuie în tot organismul și realizează concentrații mari în
creier. Traversează bariera feto-placentară şi bariera hemato-encefalică. Volumul aparent de distribuție la
adult este de 0,4-0,6 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este scazută: 25-36%. Concentraţia plasmatică
terapeutică este de 5-25 g/ml. Este eliminată aproape în întregime prin metabolizare hepatică. Timpul de
înjumătăţire plasmatică la adult este de aproximativ 4 ore (mai mare dacă funcţia hepatică este deficitară).
Principalii metaboliţi - acidul 1-metiluric şi 1-metilxantina - se elimină urinar. Aproximativ 1-2% din
doză se elimină urinar sub formă nemodificată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date preclinice suplimentare, în plus faţă de informaţiile cuprinse în alte puncte relevante ale
rezumatului caracteristicilor produsului. Trebuie consultate pct. 4.3 şi 4.6 pentru informaţii la om şi
pentru utilizarea în timpul sarcinii şi alăptării.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat,
Povidonă K 30,
Amidon glicolat de sodiu,
Acid stearic,
Amidon de porumb,
Celuloză microcristalină,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Amidon pregelatinizat,
p-hidroxibenzoat de propil (E 216),
p-hidroxibenzoat de etil (E 214).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
18 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare.
A se păstra la temperaturi sub 25C.
6.5 Natura și conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/Aclar-PVC a câte 10 comprimate
Cutie cu 2 blistere Al/Aclar-PVC a câte 10 comprimate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
16
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. ZENTIVA S.A.
B-dul Theodor Pallady nr. 50
Sector 3, 032266 Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5499/2005/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Antinevralgic P comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine acid acetilsalicilic 250 mg, paracetamol 150 mg şi cafeină anhidră 20 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 21,622 mg, p-hidroxibenzoat de propil (E 216), p-
hidroxibenzoat de etil (E 214).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate neacoperite de formă rotundă, plate, cu margini intacte, de culoare albă, având gravată pe
una dintre feţe litera “A”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic în
Dureri de intensitate uşoară până la moderată cu diferite localizări (cefalee, migrene, nevralgii,
dentalgii, mialgii, artralgii, dureri postoperatorii).
Stări febrile.
Dismenoree.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani
Doza recomadată este de 1-2 comprimate Antinevralgic P, de 2-3 ori pe zi, la nevoie, fără a depăşi
7 comprimate Antinevralgic P pe zi.
A nu se lua comprimatele la un interval mai mic de 4 ore.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani
Siguranţa şi eficacitatea Antinevralgic P la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani nu au fost evaluate.
Ca urmare, nu se recomandă să se administreze Antinevralgic P la copii şi adolescenţi cu vârsta sub
16 ani (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani)
Doza uzuală este de 1-2 comprimate Antinevralgic P, de 2-3 ori pe zi, la nevoie, fără a depăşi
5 comprimate de Antinevralgic P pe zi.
Din considerente medicale generale, este necesară precauţie la vârstnici, în special la persoanele cu
greutate corporală mică.
2
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Nu a fost evaluat efectul afecţiunilor hepatice sau renale asupra farmacocineticii medicamentului
Antinevralgic P.
Prin mecanismele de acţiune, acidul acetilsalicilic şi paracetamolul ar putea accentua insuficienţa renală
sau hepatică. De aceea, Antinevralgic P este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală
severe (vezi pct. 4.3) şi trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu forme uşoare sau moderate de
insuficienţă hepatică sau renală.
În caz de insuficienţă renală, se recomandă administrarea dozelor la interval de 8 ore.
Mod de administrare
Antinevralgic P nu trebuie utilizat în doze mari sau timp îndelungat fără recomandarea medicului.
Pentru a reduce intensitatea simptomelor gastro-intestinale, Antinevralgic P se poate administra după
mese.
Nu se recomandă administrarea Antinevralgic P înainte de culcare.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
La pacienţii la care atacurile de astm, urticarie sau rinită acută sunt accentuate de acidul acetilsalicilic
sau de alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, precum diclofenacul sau ibuprofenul.
La pacienţi cu ulcer gastric sau duodenal activ, sângerări sau perforaţii gastro-intestinale şi la
pacienţii cu antecedente de ulcer gastric sau duodenal.
Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, din cauza riscului de hemoliză (vezi pct. 4.8).
În ultimul trimestru de sarcină şi pe durata alăptării.
Hemofilie sau alte afecţiuni hemoragice.
Insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă renală severă (clearance al creatininei < 30 ml/min).
Insuficienţă cardiacă severă.
Pacienţi cu mastocitoză preexistentă, la care utilizarea acidului acetilsalicilic poate induce reacţii de
hipersensibilitate severă (inclusiv şoc circulator cu hiperemie facială, hipotensiune arterială,
tahicardie şi vărsături).
Administrarea a mai mult de 15 mg metotrexat pe săptămână (vezi pct. 4.5).
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generale
La pacienţii cu astm bronşic, afecţiuni alergice, insuficienţă renală sau hepatică uşoară sau moderată şi la
pacienţii care prezintă risc de deshidratare (de exemplu determinată de stări de greaţă, diaree, înainte sau
după o intervenţie chirurgicală), administrarea Antinevralgic P trebuie efectuată cu prudenţă.
Riscul de supradozaj este mai pronunţat la pacienţii cu boală hepatică etanolică non-cirotică.
În timpul tratamentului cu Antinevralgic P trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice.
Antinevralgic P nu trebuie utilizat împreună cu medicamente care conţin acid acetilsalicilic sau
paracetamol.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos).
3
Atenţionări privind administrarea în migrenă
Similar altor tratamente împotriva migrenelor acute, înainte de a trata o potenţială migrenă la pacienţii
care nu au fost diagnosticaţi anterior cu migrenă sau la cei care prezintă simptome atipice, trebuie avută
grijă pentru a exclude alte posibile afecţiuni neurologice potenţial grave.
Antinevralgic P nu trebuie utilizat de către pacienţii care prezintă vărsături în mai mult de 20% din crizele
de migrenă sau care necesită odihnă la pat în peste 50% din crize.
În cazul în care migrena nu se atenuează cu prima doză de 2 comprimate de Antinevralgic P, pacientul
trebuie să se adreseze unui medic.
Cefalee indusă medicamentos
Acest medicament nu trebuie utilizat de către pacienţii care, în decursul ultimelor 3 luni, au avut cefalee
mai mult de 10 zile pe lună. Aceşti pacienţi trebuie suspectaţi de cefalee atribuită folosirii excesive de
analgezice, iar tratamentul trebuie întrerupt. În plus, aceştia trebuie să se adreseze unui medic.
Infecţii
Antinevralgic P poate masca semnele şi simptomele unei infecţii, din cauza proprietăţilor sale
farmacodinamice.
Hipersensibilitate şi astm bronşic
La pacienţii cu astm bronşic şi alte afecţiuni alergice respiratorii, precum şi la cei cu hipersensibilitate la
medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene, pot fi declanşate crize de astm bronşic şi alte reacţii
alergice de tip anafilactic.
Hemoragii gastro-intestinale şi ulcer gastro-duodenal
Pacienţii cu ulcer gastric sau duodenal activ sau în antecedente nu trebuie să ia acest medicament.
Se recomandă precauţie în caz de antecedente de hemoragii digestive de alte cauze.
Copii şi adolescenţi
Există o posibilă asociere între administrarea acidului acetilsalicilic şi apariţia sindromului Reye atunci
când medicamentul este administrat copiilor şi adolescenţilor. Sindromul Reye este o boală foarte rară
care afectează creierul şi ficatul şi care poate fi letală. Se recomandă precauţie în cazul administrării
Antinevralgic P la adolescenţi cu gripă, viroze respiratorii sau varicelă (din cauza riscului de apariţie a
sindromului Reye). Se recomandă evitarea administrării Antinevralgic P la adolescenţi cu boli febrile
acute, până la precizarea diagnosticului.
Antinevralgic P nu trebuie administrat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 16 ani (vezi pct. 4.3).
Riscuri cardiovasculare şi cerebrovasculare
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi
în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic şi accident vascular cerebral). Datele existente sunt
insuficiente pentru a permite excluderea unui astfel de risc în cazul Antinevralgic P administrat în doză
zilnică de 1-7 comprimate.
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până
la moderată, este necesară precauţie (trebuie recomandat pacientului să se adreseze medicului) înainte de
începerea tratamentului, deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie
lichidiană şi edeme.
Din cauza conţinutului în acid acetilsalicilic:
- Antinevralgic P trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu gută (dozele mici de AAS scad eliminarea
de acid uric), hipertensiune arterială necontrolată medicamentos şi diabet zaharat.
- Antinevralgic P poate determina o creştere a sângerării în timpul sau după o intervenţie chirurgicală
(incluzând intervenţii chirurgicale minore, de exemplu extracţii dentare), din cauza efectului
antiagregant plachetar al acidului acetilsalicilic, care persistă câteva zile.
- Antinevralgic P nu trebuie administrat împreună cu un anticoagulant sau cu alte medicamente care
inhibă agregarea plachetară fără supravegherea medicului (vezi pct. 4.5). Pacienţii cu tulburări de
4
hemostază trebuie monitorizaţi cu atenţie. Trebuie luate măsuri de precauţie în caz de metroragie sau
menoragie.
- Administrarea Antinevralgic P trebuie întreruptă imediat, dacă apar sângerări sau ulceraţii
gastro-intestinale la pacienţii trataţi cu acest medicament. Sângerări, ulceraţii sau perforaţii
gastro-intestinale, care pot fi letale, au fost raportate în cazul tuturor antiinflamatoarelor nesteroidiene
(AINS) şi pot apărea oricând pe parcursul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau
antecedente de reacţii adverse gastro-intestinale grave. În general, acestea au consecinţe mai grave la
persoanele în vârstă. Riscul de sângerare gastro-intestinală poate fi crescut în cazul administrării
concomitente de alcool etilic, corticosteroizi, medicamente anticoagulante cum este warfarina,
inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei şi AINS (vezi pct. 4.5). Pentru a reduce intensitatea
simptomelor gastro-intestinale, Antinevralgic P se poate administra după mese.
- Antinevralgic P poate precipita episoadele de bronhospasm şi poate provoca exacerbări ale astmului
bronşic (aşa numita intoleranţă la analgezice/astm indus de analgezice) sau apariţia altor reacţii de
hipersensibilitate. Factorii de risc sunt astmul bronşic, rinitele alergice sezoniere, polipii nazali, boala
pulmonară obstructivă cronică sau infecţia cronică a tractului respirator (în special dacă este asociată
cu simptome alergice de tipul rinitei), prezente. Acest lucru este valabil şi pentru pacienţii cu reacţii
alergice (de exemplu reacţii cutanate, mâncărime, urticarie) la alte medicamente. Se recomandă
precauţii speciale în cazul acestor pacienţi (posibilitate de intervenţie rapidă).
- Acidul acetilsalicilic poate interfera cu testele funcţiei tiroidiene, determinând rezultate fals scăzute
ale concentraţiilor de tiroxină (T4) sau tri-iodotironină (T3) (vezi pct. 4.5). Este necesară prudenţă în
cazul administrării la pacienţii cu hipertiroidie.
- Asocierea levotiroxinei cu salicilaţi trebuie evitată. De asemenea nu este recomandată asocierea
levotiroxinei cu cafeina (vezi mai jos „Din cauza conţinutului în cafeină” şi la pct. 4.5).
- Alcoolul etilic poate creşte riscul de leziuni gastro-intestinale atunci când este consumat în timpul
tratamentului cu AAS. Prin urmare, se impun precauţii în cazul consumului concomitent de băuturi
alcoolice sau asocierii cu medicamente care conţin alcool etilic (vezi pct. 4.5).
Pentru doze de acid acetilsalicilic ≥ 500 mg/zi:
Există dovezi referitoare la faptul că medicamentele care inhibă sinteza ciclooxigenazei şi a
prostaglandinelor pot determina tulburări ale fertilităţii feminine prin afectarea ovulaţiei. Acest efect este
reversibil la întreruperea tratamentului.
Din cauza conţinutului în paracetamol:
- Antinevralgic P trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu insuficienţă renală sau hepatică sau la
persoanele dependente de alcool etilic.
-
Antinevralgic P trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu sensibilitate preexistentă la acid
acetilsalicilic şi/sau la AINS, deoarece poate apărea bronhospasm.
- Hepatotoxicitatea poate apărea chiar şi la doze terapeutice de paracetamol, după un tratament de
scurtă durată şi la pacienţi fără leziuni hepatice preexistente (vezi pct. 4.8).
- Au fost raportate reacţii adverse cutanate severe:
La utilizarea de Antinevralgic P, au fost raportate reacţii cutanate care pun în pericol viaţa: sindromul
Stevens–Johnson (SSJ) şi necroliza epidermică toxică (NET). Pacienţii trebuie informaţi despre
semne şi simptome şi supravegheaţi cu atenţie pentru apariţia reacţiilor cutanate. Dacă apar simptome
sau semne de SSJ sau NET (de exemplu erupţie cutanată progresivă, adesea cu vezicule sau cu leziuni
mucoase), pacienţii trebuie să oprească imediat tratamentul cu Antinevralgic P şi să se adreseze unui
medic.
Din cauza conţinutului în cafeină:
- Antinevralgic P trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu gută, hipertiroidism şi aritmie.
- Pacientul trebuie să limiteze utilizarea produselor care conţin cafeină în timpul tratamentului cu
Antinevralgic P, deoarece excesul de cafeină poate determina nervozitate, iritabilitate, insomnie şi
ocazional palpitaţii. Nu se recomandă administrarea Antinevralgic P înainte de culcare (vezi pct. 4.2).
- Asocierea levotiroxinei trebuie evitată (vezi pct. 4.5).
Excipienţi:
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază
(Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
5
Acest medicament conţine p-hidroxibenzoat de propil (E 216) şi p-hidroxibenzoat de etil (E 214), care pot
provoca reacţii alergice (chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente și alte tipuri de interacțiuni
Interacţiunile medicamentoase cu alte substanţe, care pot fi provocate de fiecare componentă în parte,
sunt binecunoscute şi nu există nicio indicaţie că acestea s-ar putea schimba prin utilizarea combinată.
Nu există interacţiuni relevante din punctul de vedere al siguranţei între acidul acetilsalicilic şi
paracetamol.
Acid acetilsalicilic (AAS)
Administrarea
concomitentă de acid
acetilsalicilic şi Efect posibil:
Medicamente asociate cu
risc de sângerare Există un risc crescut de hemoragie, din cauza potenţialului efect aditiv.
Administrarea concomitentă a medicamentelor asociate cu risc de hemoragie
trebuie efectuată cu prudenţă.
Alte medicamente
antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS) Există un risc crescut de ulcere şi hemoragii gastro-intestinale, din cauza
efectelor sinergice.
Dacă este necesară utilizarea concomitentă, atunci când este cazul, trebuie
avută în vedere protecţia gastrică pentru profilaxia leziunilor
gastro-intestinale induse de AINS (vezi pct. 4.4).
Corticosteroizi Există un risc crescut de ulcere sau hemoragii gastro-intestinale, din cauza
efectelor sinergice. Se recomandă să se aibă în vedere protecţia gastrică la
pacienţii care utilizează AAS şi corticosteroizi, în special la persoanele în
vârstă (vezi pct. 4.4).
Medicamente
anticoagulante orale (de
exemplu derivaţii
cumarinici) AAS poate creşte efectul anticoagulant. Trebuie efectuată monitorizarea
clinică şi de laborator a timpului de sângerare şi a timpului de protrombină
(vezi pct. 4.4).
Trombolitice (de exemplu
streptokinază) Există un risc crescut de sângerare. În mod special, tratamentul cu AAS nu
trebuie început la mai puţin de 24 de ore după tratamentul cu alteplază la
pacienţii cu accident vascular cerebral acut. În consecinţă, nu se recomandă
utilizarea concomitentă (vezi pct. 4.4).
Heparină Există un risc crescut de sângerare. Trebuie efectuată monitorizarea clinică şi
de laborator a timpului de sângerare (vezi pct. 4.4).
Antiagregante plachetare
(ticlopidină, clopidogrel,
cilostazol) Există un risc crescut de sângerare. Trebuie efectuată monitorizarea clinică şi
de laborator a timpului de sângerare (vezi pct. 4.4).
Inhibitori selectivi ai
recaptării serotoninei
(ISRS) Pot afecta coagularea sau funcţia plachetelor atunci când se utilizează
concomitent cu AAS, în general determinând creştere a riscului de sângerare,
în special de sângerare gastro-intestinală. Prin urmare, trebuie evitată
utilizarea concomitentă.
Fenitoină Salicilaţii scad legarea fenitoinei de albumina plasmatică. Acest fapt
determină creşterea concentraţiei plasmatice a formei libere de fenitoină;
concentraţia plasmatică a fenitoinei trebuie atent monitorizată.
Acid acetilsalicilic (AAS)
Antagonişti ai
aldosteronului
(spironolactonă,
canrenoat) AAS poate să scadă activitatea acestora din cauza inhibării excreţiei sodiului
urinar; tensiunea arterială trebuie atent monitorizată.
6
Acid acetilsalicilic (AAS)
Diuretice de ansă (de
exemplu furosemidă) AAS poate să scadă activitatea acestora, din cauza competiţiei şi inhibării
prostaglandinelor urinare. Medicamentele AINS pot determina insuficienţă
renală acută, în special la pacienţii deshidrataţi. Dacă un diuretic este
administrat concomitent cu AAS, este necesar să se asigure pacientului o
hidratare adecvată şi să se monitorizeze funcţia renală și tensiunea arterială,
în special la începutul tratamentului cu diuretice.
Medicamente
antihipertensive
(inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei,
antagonişti ai receptorilor
pentru angiotensina II,
blocante ale canalelor de
calciu) AAS poate să scadă activitatea acestora, din cauza competiţiei şi inhibării
prostaglandinelor urinare. Această asociere poate determina insuficienţă
renală acută în cazul pacienţilor în vârstă sau deshidrataţi. Se recomandă
monitorizarea atentă a tensiunii arteriale și a funcţiei renale la începutul
tratamentului, iar pacientul trebuie hidratat în mod regulat. În caz de asociere
cu verapamil, trebuie monitorizat cu atenţie și timpul de sângerare.
Medicamente uricozurice
(de exemplu probenecid,
sulfinpirazonă) AAS antagonizează efectul uricozuric. Din cauza inhibării resorbţiei tubulare,
determină concentraţii plasmatice mari ale AAS.
Metamizol Metamizolul poate reduce efectul acidului acetilsalicilic asupra agregării
plachetare atunci când medicamente conţinând cele două substanţe sunt
administrate concomitent.
Acetazolamidă Se recomandă prudenţă la administrarea concomitentă de salicilaţi şi
acetazolamidă, deoarece există un risc crescut de acidoză metabolică.
Levotiroxină Salicilaţii, în special la doze mai mari de 2,0 g/zi, pot să inhibe legarea
hormonilor tiroidieni de proteinele transportoare şi, prin aceasta, să conducă
la o creştere iniţială tranzitorie a hormonilor tiroidieni liberi, urmată de o
scădere globală a concentraţiilor totale de hormoni tiroidieni. Trebuie
monitorizate concentraţiile de hormoni tiroidieni (vezi pct. 4.4).
Acid valproic Administrarea concomitentă a salicilaţilor şi a acidului valproic poate să ducă
la scăderea legării acidului valproic de proteine şi la inhibarea metabolizării
acidului valproic, ceea ce duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale
acidului valproic total şi liber.
Vaccinare împotriva
varicelei Se recomandă să nu se administreze salicilaţi pacienţilor timp de şase
săptămâni după vaccinarea împotriva varicelei. La administrarea salicilaţilor
în timpul infecţiilor cu virusul varicelei, au apărut cazuri de sindrom Reye.
Tenofovir Administrarea concomitentă a tenofovir disoproxil fumaratului şi a
antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) poate creşte riscul de insuficienţă
renală.
Alcool etilic Alcoolul etilic poate creşte riscul de leziuni gastro-intestinale, atunci când se
utilizează împreună cu AAS. Există un risc crescut de sângerare gastro-
intestinală; această asociere trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Ibuprofen Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor
mici de AAS asupra agregării plachetare atunci când se administrează
concomitent (vezi pct. 5.1).
Cu toate acestea, limitările acestor date şi incertitudinile privind extrapolarea
datelor ex vivo la situaţii clinice presupun faptul că nu pot fi emise concluzii
certe în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi nu este considerată
probabilă apariţia unui efect clinic relevant în cazul utilizării ocazionale a
ibuprofenului.
7
Acid acetilsalicilic (AAS)
Metotrexat AAS, similar medicamentelor AINS, scade secreţia tubulară a metotrexatului
mărind concentraţiile plasmatice ale acestuia şi, prin urmare, toxicitatea. În
consecinţă, este contraindicată utilizarea concomitentă a medicamentelor
AINS la pacienţii trataţi cu doze mari de metotrexat (vezi pct. 4.3). Trebuie
avut în vedere riscul unor interacţiuni între metotrexat şi medicamentele
AINS la pacienţii care utilizează doze mici de metotrexat
(≤ 15 mg/săptămână), în special cei cu funcţie renală alterată. Dacă este
necesar tratamentul asociat, trebuie monitorizate hemograma completă,
funcţia hepatică şi cea renală, în special în timpul primelor zile de tratament.
Sulfoniluree şi insulină AAS creşte efectul lor de scădere a glicemiei. De aceea, poate fi necesară
scăderea dozei medicamentului antidiabetic în cazul în care sunt utilizate
doze mari de salicilaţi. Se recomandă creşterea numărului de controale ale
glicemiei.
Paracetamol
Administrarea
concomitentă de
paracetamol şi Efect posibil:
Inductori ai enzimelor
hepatice sau medicamente
cu potenţial hepatotoxic Riscul de apariţie a toxicităţii paracetamolului poate creşte la pacienţii trataţi
cu alte medicamente cu potenţial hepatotoxic sau cu medicamente inductoare
ale enzimelor microzomiale hepatice, cum sunt anumite medicamente
antiepileptice (cum sunt fenobarbitalul, fenitoina, carbamazepina,
topiramatul), rifampicina, izoniazida, cloramfenicolul, medicamente
hipnotice şi alcoolul etilic. Pacienţii cu antecedente de abuz de alcool
prezintă un risc special de leziuni hepatice. În timpul tratamentului cu
Antinevralgic P trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice.
Inducerea metabolizării determină creşterea producţiei de metabolit oxidativ
hepatotoxic al paracetamolului. Hepatotoxicitatea va apărea în cazul în care
producţia acestui metabolit depăşeşte capacitatea normală de legare a
glutationului.
Deoarece paracetamolul poate determina hepatotoxicitate în cazul
monoterapiei, chiar şi în doze terapeutice, în tratament de scurtă durată şi la
pacienţi fără afecţiuni hepatice preexistente (vezi pct. 4.4), trebuie
monitorizată funcţia hepatică. Nu se recomandă utilizarea concomitentă.
Cloramfenicol Paracetamolul poate creşte riscul unor concentraţii crescute de cloramfenicol
în plasmă. Nu se recomandă utilizarea concomitentă.
Flucloxacilină Administrarea concomitentă de flucloxacilină şi paracetamol poate determina
acidoză metabolică, în special la pacienţii cu factori de risc de depleţie a
glutationului, cum sunt sepsisul, malnutriţia sau etilismul cronic.
Zidovudină Paracetamolul poate creşte tendinţa de apariţie a neutropeniei, prin urmare
trebuie efectuată monitorizarea hematologică. Nu se recomandă utilizarea
concomitentă decât dacă este monitorizată de medic.
Probenecid Scade clearance-ul paracetamolului, astfel încât dozele de paracetamol
trebuie scăzute când acesta este utilizat concomitent cu probenecid. Nu se
recomandă utilizarea concomitentă.
Medicamente
anticoagulante orale Paracetamolul creşte riscul de sângerare la pacienţii trataţi cu warfarină sau
cu alte antivitamine K. Pacienţii trataţi cu paracetamol şi antivitamine K
trebuie monitorizaţi pentru menţinerea unei coagulări adecvate şi apariţia
complicaţiilor legate de sângerări. Utilizarea repetată a paracetamolului timp
de peste o săptămână creşte efectele anticoagulantului. Dozele sporadice de
paracetamol nu au un efect semnificativ.
8
Paracetamol
Administrarea
concomitentă de
paracetamol şi Efect posibil:
Propantelină sau alte
substanţe care duc la
încetinirea procesului de
golire gastrică Aceste medicamente întârzie absorbţia paracetamolului; ameliorarea rapidă a
durerii poate fi amânată şi scăzută.
Metoclopramidă sau alte
medicamente care duc la
accelerarea procesului de
golire gastrică Aceste medicamente accelerează absorbţia paracetamolului, cu creşterea
eficacităţii şi vitezei de instalare a analgeziei.
Colestiramină Scade absorbţia paracetamolului; în consecinţă, colestiramina nu trebuie
administrată la mai puţin de 1 oră de la administrarea paracetamolului, dacă
se doreşte obţinerea unei analgezii maxime.
Cafeină
Administrarea
concomitentă de cafeinăşi Efect posibil:
Medicamente cu acţiune
sedativă (de exemplu
benzodiazepine,
barbiturice,
antihistaminice etc.) Utilizarea concomitentă antagonizează efectul sedativ/hipnotic al acestora.
Antagonizează efectele anticonvulsivante ale barbituricelor. Prin urmare, nu
se recomandă utilizarea concomitentă. Dacă este necesar, administrarea poate
fi mai utilă dimineaţa.
Litiu Cafeina creşte clearance-ul renal al litiului. Oprirea admistrării cafeinei creşte
concentraţia plasmatică a litiului; prin urmare, când este oprită administrarea
de cafeină poate fi necesară scăderea dozei de litiu.
Disulfiram Pacienţii alcoolici aflaţi în perioada de convalescenţă, trataţi cu disulfiram,
trebuie avertizaţi să evite utilizarea cafeinei pentru a evita riscul de înrăutăţire
a sindromului de abstinenţă la alcool, din cauza stimulării cardiovasculare și
cerebrale induse de cafeină. Disulfiramul scade metabolizarea cafeinei la
nivelul ficatului.
Substanţe de tipul
efedrinei Administrarea concomitentă a acestora are un potenţial crescut de
dependenţă. În consecinţă, nu se recomandă utilizarea concomitentă.
Simpatomimetice sau
levotiroxină Administrarea concomitentă a acestora are un efect crescut de apariţie a
tahicardiei, din cauza efectelor sinergice. În consecinţă, nu se recomandă
utilizarea concomitentă.
Teofilină Utilizarea concomitentă scade eliminarea teofilinei; în consecinţă, îi poate
potenţa efectele farmacodinamice şi toxice.
Medicamente
antibacteriene de tipul
chinolonelor
(ciprofloxacină,
enoxacină şi acid
pipemidic), terbinafină,
cimetidină, fluvoxamină
şi contraceptive orale Creşte timpul de înjumătăţire plasmatică a cafeinei, din cauza inhibării căii
citocromului hepatic P 450; prin urmare, pacienţii cu afecţiuni hepatice,
aritmii cardiace sau epilepsie latentă trebuie să evite cafeina.
Nicotină, fenitoină și
fenilpropanolamină Scad timpul de înjumătăţire prin eliminare a cafeinei.
Clozapină Cafeina creşte concentraţiile plasmatice de clozapină, din cauza interacţiunii
probabile prin intermediul mecanismelor farmacocinetic și farmacodinamic.
Trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale clozapinei. În consecinţă,
nu se recomandă utilizarea concomitentă.
Interacţiuni cu testele de laborator
- Dozele mari de AAS pot afecta rezultatele unor teste clinico-chimice de laborator.
9
- Administrarea de paracetamol poate afecta rezultatele concentraţiei serice ale acidului uric la
utilizarea metodei cu acid fosfotungstic și glicemia la utilizarea metodei bazate pe glucozo-
oxidază/peroxidază.
- Cafeina antagonizează efectele dipiridamolului asupra fluxului sanguin miocardic, interferând astfel
cu rezultatele testului de stress cu dipiridamol. Se recomandă ca ingestia de cafeină să fie întreruptă
cu 8 până la 12 ore înainte de test.
Asocierea cu alte antiinflamatoare nesteroidiene prezintă risc nefrotoxic şi hemoragic crescut.
Asocierea cu anticoagulantele orale creşte riscul accidentelor hemoragice.
În cazul asocierii cu sulfamidele antidiabetice, creşte efectul acestora, cu posibilitatea apariţiei
accidentelor hipoglicemice.
Efectul antihipertensiv al beta-blocantelor sau al diureticelor poate fi scăzut.
De asemenea, a fost semnalată creşterea toxicităţii litiului.
Asocierea cu medicamente uricozurice este urmată de scăderea activităţii acestora.
Se va evita administrarea concomitentă cu corticosteroizi, din cauza riscului crescut de reacţii adverse, în
special la nivel gastro-intestinal.
Asocierea cu medicamente inductoare enzimatic (fenobarbital) şi abuzul de băuturi alcoolice creşte, de
asemenea, riscul accidentelor hepatotoxice.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Antinevralgic P nu trebuie administrat în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, cu
excepţia cazului în care este absolut necesar. Antinevralgic P este contraindicat în ultimul trimestru de
sarcină (vezi pct. 4.3).
Acid acetilsalicilic
Din cauza prezenţei acidului acetilsalicilic în Antinevralgic P, utilizarea acestuia este contraindicată în al
3-lea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3).
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionului/fătului.
Datele din studii epidemiologice indică un risc crescut de avort, de malformaţii cardiace şi de
gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în stadiile incipiente ale sarcinii.
Se consideră că riscul creşte corelat cu doza şi cu durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat că
administrarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor determină o pierdere crescută pre- şi post-
implantare și mortalitate embrio-fetală. În plus, au fost raportate incidenţe crescute ale unor malformaţii
diferite, inclusiv cardiovasculare, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei
prostaglandinelor în perioada organogenezei. Nu trebuie administrat acid acetilsalicilic în timpul primului
şi celui de-al doilea trimestru de sarcină, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. Dacă este
administrat acid acetilsalicilic unei femei care încearcă să rămână gravidă sau în timpul primului şi al
celui de-al doilea trimestru de sarcină, doza şi durata tratamentului trebuie să fie cât mai mici posibil.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot avea
următoarele efecte:
- asupra fătului: toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară); difuncţii renale, care pot evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios;
- asupra mamei şi nou-născutului: la sfârşitul sarcinii, posibilă prelungire a timpului de sângerare şi
efect antiagregant care poate apărea chiar și la doze foarte mici; inhibare a contracţiilor uterine, care
duce la amânarea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, acidul acetilsalicilic este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.
10
Paracetamol
Studii epidemiologice arată că, în condiţii terapeutice normale, paracetamolul poate fi administrat în
timpul sarcinii. Cu toate acestea, trebuie utilizat numai după o evaluare atentă a beneficiilor în raport cu
riscul.
Cafeină
Femeilor gravide li se recomandă limitarea la minimum a ingestiei de cafeină, întrucât datele disponibile
privind efectul cafeinei asupra fătului uman sugerează un potenţial risc.
Nu sunt disponibile date adecvate privind utilizarea medicamentului Antinevralgic P de către femeile
gravide. Nu au fost efectuate studii la animale cu combinaţia de acid acetilsalicilic, paracetamol și cafeină
(vezi pct. 5.3).
Alăptarea
Acidul acetilsalicilic, paracetamolul şi cafeina se excretă în lapte, la om. Comportamentul sugarului este
influenţat de conţinutul de cafeină (excitare, insomnie). Din cauza prezenţei salicilatului, la sugari există,
de asemenea, un potenţial de reacţii adverse asupra funcţiei plachetare (poate determina sângerare), deşi
nu a fost raportată nicio astfel de reacţie adversă. De asemenea, există un risc posibil de apariţie a
sindromului Reye la sugari, legat de administrarea acidului acetilsalicilic.
Prin urmare, nu se recomandă Antinevralgic P în timpul alăptării.
Fertilitatea
Există dovezi că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot determina
tulburări de fertilitate a femeilor, prin efect asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la oprirea
tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Dacă pacientul
manifestă reacţii adverse, precum ameţeală sau somnolenţă, nu trebuie să conducă vehicule sau să
folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Multe dintre următoarele reacţii adverse depind în mod evident de doză şi diferă de la o persoană la alta.
Reacţii adverse raportate în asociere cu tratamentul cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS) au fost edemul, hipertensiunea arterială și insuficienţa cardiacă.
Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi
în tratament de lungă durată), se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic şi accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Antinevralgic P este un medicament relativ bine suportat în tratamente de scurtă durată. Utilizarea
îndelungată creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.
În continuare, reacţiile adverse ale acidului acetilsalicilic, paracetamolului şi cafeinei sunt prezentate pe
categorii conform clasificării MedDRA şi în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente
(≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare
(< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):
Acid acetilsalicilic:
Tulburări hematologice şi limfatice:
Epistaxis, gingivoragii, hemoragie cutanată spontană, risc crescut de hemoragii intraoperatorii şi
postoperatorii.
Cu frecvenţă necunoscută:
11
- trombocitopenie;
- pancitopenie;
- bicitopenie;
- insuficienţă a măduvei hematopoietice;
- agranulocitoză;
- neutropenie;
- leucopenie;
- anemie aplastică;
- anemie hemolitică la pacienţi cu deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază (pct. 4.3).
Tulburări ale sistemului imunitar:
De tip anafilactic, manifestate prin reacţii cutanate, mai ales urticarie, angioedem, dispnee, crize de astm
bronşic.
Tulburări ale sistemului nervos:
Administrarea în doze mari provoacă cefalee, ameţeli, tinitus, somnolenţă sau excitaţie, confuzie.
Cu frecvenţă necunoscută: hemoragie intracraniană, care poate fi letală, în special la vârstnici.
Tulburări vasculare:
Cu frecvenţă necunoscută: hemoragie care poate fi letală, vasculită, inclusiv purpură Henoch-Schönlein.
Tulburări cardiace:
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Kounis în contextul unei reacţii de hipersensibilitate provocată de
acidul acetilsalicilic.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Cu frecvenţă necunoscută: edem pulmonar non-cardiogen în cazul utilizării cronice şi în contextul unei
reacţii de hipersensibilitate provocată de acidul acetilsalicilic.
Tulburări gastrointestinale:
Greaţă, vărsături, pirozis, dureri abdominale, hemoragii digestive acute, grave sau oculte şi ulceraţii
gastro-intestinale (în cazul administrării orale timp îndelungat).
Cu frecvenţă necunoscută:
pancreatită acută, în contextul unei reacţii de hipersensibilitate provocată de acidul acetilsalicilic;
tulburări ale tractului gastro-intestinal superior: esofagită, duodenită erozivă, gastrită erozivă, ulceraţii
esofagiene, perforaţii;
tulburări ale tractului gastro-intestinal inferior: ulcere la nivelul intestinului subţire (jejun şi ileon) şi
gros (colon şi rect), colită şi perforaţie intestinală.
Aceste reacţii adverse pot fi sau nu asociate cu hemoragie şi pot apărea la orice doză de acid
acetilsalicilic, la pacienții cu sau fără simptome de avertizare sau evenimente gastro-intestinale grave în
antecedente.
Tulburări hepatobiliare:
Cu frecvenţă necunoscută: creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor şi fosfatazei
alcaline, lezare hepatică, mai ales de tip hepatocelular, hepatită cronică
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Cu frecvenţă necunoscută: erupţii medicamentoase fixe.
Tulburări renale şi ale căilor urinare:
Tratamentul prelungit poate determina nefrită interstiţială şi necroză papilară.
Cu frecvenţă necunoscută: insuficienţă renală.
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului:
Cu frecvenţă necunoscută: hematospermie.
12
Paracetamol:
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: trombocitopenie (în general asimptomatică, rar sângerări sau hematoame, scaune negre și
moi, sânge în urină şi fecale, pete cutanate roşii), neutropenie, leucopenie, pancitopenie.
Cu frecvenţă necunoscută: agranulocitoză (faringită și febră, neaşteptat), anemie hemolitică (la pacienţii
cu deficit cunoscut de glucozo-6 fosfatdehidrogenază).
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii de hipersensibilitate de tipul angioedemului, dispnee, bronhospasm, transpiraţii, greaţă,
scăderea tensiunii arteriale până la stare de şoc.
5-10% din pacienţii cu astm bronşic indus de acid acetilsalicilic pot prezenta aceleaşi manifestări şi în
cazul administrării de paracetamol (astm bronşic indus de medicamente analgezice).
Cu frecvenţă necunoscută: şoc anafilactic, angioedem.
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom Kounis.
Tulburări respiratorii toracice şi mediastinale
Rezultatele unui studiu caz-control au sugerat că utilizarea frecventă (zilnică sau săptămânală) a
paracetamolului poate fi asociată cu apariţia simptomelor de astm bronşic, dar aceasta nu contraindică
utilizarea acestuia în dozele recomandate, chiar la pacienţii cu astm bronşic diagnosticat.
Cu frecvenţă necunoscută: bronhospasm (vezi pct. 4.4).
Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită, afectare hepatică (icter conjunctival sau tegumentar).
Cu frecvenţă necunoscută: citoliză hepatică, care poate conduce la insuficienţă hepatică acută.
Tulburări renale și ale căilor urinare
Rare: creştere a creatininemiei (în special secundar sindromului hepato-renal), colică renală (algie
lombară puternică, apărută brusc), insuficienţă renală (oligo-anurie).
La doze mari şi în caz de tratament prelungit, paracetamolul poate produce afectarea funcţiei renale până
la insuficienţă renală cronică (nefropatie caracteristică analgezicelor), în special la persoane cu disfuncţie
renală preexistentă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: eritem, urticarie, dermatită, reacţii de hipersensibilitate (erupţie cutanată tranzitorie,
parestezie, prurit)
Cu frecvenţă necunoscută: reacții adverse cutanate precum necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-
Johnson, pustuloză exantematoasă acută generalizată, erupţie medicamentosă fixă (vezi pct. 4.4).
Cafeină:
La doze mari, poate să apară insomnie, nelinişte, palpitaţii şi disconfort epigastric.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Legat de acidul acetilsalicilic:
Edemul pulmonar non-cardiogen poate să apară în cazul supradozajului acut şi cronic cu acid
acetilsalicilic (vezi pct. 4.8).
13
Supradozajul cu salicilaţi, în special la copii mici, poate conduce la hipoglicemie severă şi intoxicaţie cu
potenţial letal.
Simptomele de intoxicaţie uşoară cu salicilat includ ameţeală, tinitus, surditate, transpiraţie, greaţă și
vărsături, cefalee și confuzie. Acestea apar la concentraţii plasmatice de 150 până la 300 micrograme/ml.
Aceste simptome pot fi controlate prin scăderea dozei sau prin oprirea tratamentului.
Intoxicaţiile mai grave se produc la concentraţii mai mari de 300 micrograme/ml. Simptomele de
supradozaj sever cuprind hiperventilaţie, febră, nelinişte, cetoză, alcaloză respiratorie şi acidoză
metabolică. Deprimarea SNC (sistemului nervos central) poate duce la comă. De asemenea, apare colaps
cardiovascular și insuficienţă respiratorie.
Tratamentul supradozajului sever:
Pacientul trebuie transferat la spital și trebuie să se ia imediat legătura cu secţia de toxicologie.
Atunci când pacientul este suspect că a ingerat peste 120 mg/kg de salicilat în ultima oră, i se
administrează oral doze repetate de cărbune activat.
Concentraţiile plasmatice trebuie măsurate la pacienţii care au ingerat peste 120 mg/kg de salicilat, cu
toate că gradul de severitate al intoxicaţiei nu poate fi determinat doar pe baza acestora. De asemenea,
trebuie luate în considerare caracteristicile clinice și biochimice.
La concentraţii plasmatice care depăşesc 500 micrograme/ml (350 micrograme/ml la copii sub 5 ani),
administrarea intravenoasă de hidrogenocarbonat de sodiu este eficientă pentru eliminarea salicilatului din
plasmă.
Când concentraţia plasmatică a salicilatului este mai mare de 700 micrograme/ml, sau mai mică la copii şi
la persoanele în vârstă, sau în caz de acidoză metabolică severă, metodele care pot fi alese sunt
hemodializa și hemoperfuzia.
Legat de paracetamol:
Semnele precoce de supradozaj (foarte frecvent greaţă, vărsături, anorexie, paloare, dureri abdominale,
letargie şi transpiraţie) se instalează, în general, în primele 24 de ore.
Supradozajul cu paracetamol provoacă citoliză hepatică, care poate duce la necroză completă şi
ireversibilă (insuficienţă hepatocelulară), acidoză metabolică, encefalopatie, comă şi deces. Mai puţin
frecvent, se dezvoltă necroză tubulară renală. La 12 până la 48 de ore după un supradozaj acut, pot apărea
valori crescute ale transaminazelor hepatice, ale lactat dehidrogenazei şi bilirubinei, cu o reducere a
valorilor protrombinei.
De asemenea, supradozajul cu paracetamol poate determina pancreatită, insuficienţă renală acută şi
pancitopenie.
Pacienţii sunt consideraţi expuşi la risc crescut de supradozaj când li se administrează medicamente care
au caracter inductor enzimatic, precum carbamazepina, fenitoina, fenobarbitalul, rifampicina şi
sunătoarea, sau care au antecedente de abuz de alcool sau au malnutriţie.
Tratamentul supradozajului:
Când pacientul este suspectat de ingestia a peste 150 mg/kg paracetamol în ultima oră, i se administrează
pe cale orală doze repetate de cărbune activat. Totuşi, dacă urmează să se administreze acetilcisteină sau
metionină pe cale orală, este mai bine să fie eliminat cărbunele activat din stomac, pentru a-l împiedica să
reducă absorbţia antidotului.
Antidoturi:
N-acetilcisteina trebuie administrată intravenos sau pe cale orală cât mai curând posibil după ingestie. Are
eficacitatea cea mai mare în primele 8 ore după ce s-a ingerat supradoza. Efectul antidotului se reduce
apoi în mod treptat. Cu toate acestea, s-a demonstrat că tratamentul luat până la 24 de ore după ingerare şi
ulterior rămâne benefic.
Metionina are cea mai mare eficacitate în primele 10 ore după ingestia supradozei de paracetamol.
Leziunile hepatice sunt mult mai frecvente și severe dacă tratamentul cu metionină este început la peste
10 ore de la ingerare.
Absorbţia pe cale orală poate fi redusă prin vărsături sau cărbune activat.
Legat de cafeină:
Simptomele obişnuite includ anxietate, nervozitate, nelinişte, insomnie, excitaţie, contracţii musculare,
stare de confuzie, convulsii. În cazul unei doze mari de cafeină apare şi hiperglicemie. Simptomele
14
cardiace includ tahicardia şi aritmia cardiacă. Simptomele sunt controlate prin reducerea sau oprirea
cafeinei.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice și antipiretice, acid salicilic și derivați, combinații, codul ATC:
N02BA51
Acidul acetilsalicilic are proprietăţi analgezice, antipiretice şi antiinflamatorii, în primul rând datorită
inhibării biosintezei de prostaglandine şi tromboxan din acidul arahidonic, prin acetilarea ireversibilă a
enzimelor ciclooxigenazei (COX).
În doze de 300 - 500 mg are efect analgezic și antipiretic moderat, iar în doze mai mari de 3 g pe zi are
efect antiinflamator. De asemenea, impiedică agregarea plachetară și prelungește timpul de sângerare.
Inhibarea funcțiilor plachetare se datorează inactivării ireversibile a ciclooxigenazei, cu blocarea
consecutivă a sintezei tromboxanului A
2. Datele experimentale sugerează că ibuprofenul inhibă efectul
antiagregant plachetar al dozelor mici de acid acetilsalicilic, la administrare concomitentă. Într-un studiu,
s-a evidenţiat o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului sau agregării
plachetare, la administrarea unei singure doze de ibuprofen 400 mg în intervalul de 8 ore înainte de sau în
decurs de 30 de minute după administrarea unei doze de 81 mg acid acetilsalicilic cu eliberare imediată.
Totuşi, limitările acestor date şi incertitudinile privind extrapolarea datelor ex vivo la situaţii clinice
sugerează că nu poate fi emisă o concluzie certă cu privire la utilizarea regulată a ibuprofenului, iar un
efect clinic relevant este considerat improbabil la utilizarea ocazională a ibuprofenului.
Acidul acetilsalicilic inhibă contracțiile uterine. De asemenea, micșorează motilitatea intestinală şi
diminuează mişcarea apei şi electroliţilor către lumenul intestinal. Acest efect se explică prin scăderea
cantității de prostaglandine E şi F.
Paracetamolul are proprietăţi analgezice și antipiretice moderate, cu efect antiinflamator nesemnificativ.
Paracetamolul, spre deosebire de acidul acetilsalicilic, nu inhibă agregarea plachetară.
Mecanismul de acțiune nu este cunoscut pe deplin. Lipsa efectului antiinflamator pentru concentrații
realizate de dozele terapeutice este corelată cu acțiunea slabă de inhibare a ciclooxigenazei, atribuită
cantității mari de peroxizi din țesutul inflamat.
Cafeina este un alcaloid cu structură metilxantinică. Are proprietăți stimulante psihomotorii moderate,
stimulante respiratorii, inotrop pozitive, produce vasoconstricţie în teritoriul cerebral, stimulează secreția
gastrică, are efect diuretic slab și relaxează musculatura netedă bronşică. Mecanismul de acţiune al
cafeinei nu este bine cunoscut. Se presupune că inhibă fosfodiesteraza şi antagonizează acţiunile
adenozinei.
Adăugarea cafeinei creşte efectele antinociceptive ale acidului acetilsalicilic şi ale paracetamolului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Acidul acetilsalicilic se absoarbe relativ bine din tubul digestiv, disponibilitatea medie după administrarea
orală fiind de 68%. Acidul acetilsalicilic este în mică parte hidrolizat în mucoasa intestinală şi la primul
pasaj hepatic ajungând în sânge, în majoritate, sub formă nemodificată. Înainte de, în timpul şi după
absorbţie, acidul acetilsalicilic este transformat în acid salicilic, principalul său metabolit activ. Se leagă
în procent mare de proteinele plasmatice, în special de albumină. Traversează bariera feto-placentară şi
trece în laptele matern. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 1-1,5 ore de la administrare.
Pentru efectul analgezic, concetrația plasmatică este de 25-50 g salicilat/ml. Timpul de înjumătăţire
plasmatică este de 15-20 minute. Eliminarea are loc la nivel renal, atât sub formă de acid salicilic liber,
cât şi sub formă de metaboliţi conjugaţi.
Paracetamolul se absoarbe repede, dar variabil din tubul digestiv, cu o biodisponibilitate medie de 88%.
Realizează concentraţia plasmatică maximă la ½-1 oră de la administrarea orală. Se leagă în proporție
mică de proteinele plasmatice: 25% sau mai puțin, pentru dozele terapeutice. Traversează bariera feto-
placentară şi trece în laptele matern. Se metabolizează aproape în totalitate în ficat, în principal prin sulfo-
15
şi glucuronoconjugare. Timpul de înjumătățire plasmatică este în medie de 2 ore. Concentraţia plasmatică
maximă este de 5-20 g/ml și este atinsă în 0,5-2 ore. Concentrația plasmatică maximă se menţine la
această valoare timp de 1-3 ore. Durata de acţiune a efectului terapeutic: 3-4 ore. Eliminarea se face renal,
sub formă de metaboliţi; 3% din doză rămâne sub formă nemodificată.
Cafeina se absoarbe bine din intestin. Se distribuie în tot organismul și realizează concentrații mari în
creier. Traversează bariera feto-placentară şi bariera hemato-encefalică. Volumul aparent de distribuție la
adult este de 0,4-0,6 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este scazută: 25-36%. Concentraţia plasmatică
terapeutică este de 5-25 g/ml. Este eliminată aproape în întregime prin metabolizare hepatică. Timpul de
înjumătăţire plasmatică la adult este de aproximativ 4 ore (mai mare dacă funcţia hepatică este deficitară).
Principalii metaboliţi - acidul 1-metiluric şi 1-metilxantina - se elimină urinar. Aproximativ 1-2% din
doză se elimină urinar sub formă nemodificată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu există date preclinice suplimentare, în plus faţă de informaţiile cuprinse în alte puncte relevante ale
rezumatului caracteristicilor produsului. Trebuie consultate pct. 4.3 şi 4.6 pentru informaţii la om şi
pentru utilizarea în timpul sarcinii şi alăptării.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat,
Povidonă K 30,
Amidon glicolat de sodiu,
Acid stearic,
Amidon de porumb,
Celuloză microcristalină,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Amidon pregelatinizat,
p-hidroxibenzoat de propil (E 216),
p-hidroxibenzoat de etil (E 214).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
18 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare.
A se păstra la temperaturi sub 25C.
6.5 Natura și conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/Aclar-PVC a câte 10 comprimate
Cutie cu 2 blistere Al/Aclar-PVC a câte 10 comprimate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
16
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. ZENTIVA S.A.
B-dul Theodor Pallady nr. 50
Sector 3, 032266 Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5499/2005/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
